Sunteți pe pagina 1din 22

Facultatea de Psihologie si stiinte ale naturii Targu Mures

Metodologia cercetarii psihologice


Imaginatia creatoare la copii orfani si copii biparentali

Dr.Prof.Univ. Traian Moldovan

Bajko Gyongyver Farkas Renata Gyorgy Andrea Noemi

2012
1

Cuprins
Cuvant inainte 1 Introducere.. Definitii ale creativitatii Tipuri de creativitate.. Creativitatea ca process. I.Taylor(1959),cinci nivele ale creativitatii........................................................... Teotii ale creativitatii.............................................................................................. Dezorganizarea creativa.......................................................................................... Imaginatia. Preadolescenta Ipoteza.. Definirea si operationalizarea conceptelor.. Date despre cercetare Analiza si interpretarea datelor.. Concluzii.. Bibliografie. Anexe.

Definitii ale creativitatii


Oamenii invatati, dar fara talent propriu, adica purtatorii stiintei moarte, nu-i inchipui ca o sala intunecata cu o usa de intrare si una de iesire. Ideile straine intra printr-o usa , trece prin intunericul salii si ies prin cealalta, indiferente, singure si reci. Capul unui om de talent este ca o sala iluminata cu pereti si oglinzi. Din afara vin ideile intr-adevar reci si indiferente, dar ce societate, dar ce petrecere gasesc. (Mihai Eminescu).

Cercetarile mele de peste 30 de ani in domeniul psihologiei creatiei au relevat ca potentialul creativ al romanilor este foarte ridicat, dar exista multe blocaje in calea valorificarii acestuia, datorate in principal sistemului de instruire si In perspectiva metodologica, prin creativitate se poate intelege, fara a face mari concesii asociationismului, acea aptitudine mintala de reorganizare, de rearanjare in mod original si succeptibil de a conduce la o mai buna priza asupra realului, a campului cunostintelor: o reorganizare, o rearanjare a ceea ce alcatuieste zestrea mintala, cultura intelectuala a fiecarui individ, adica a fondului de atomi de semnificatie, de fragmente de idei de care dispune orice gandire (St. Georgescu, 1972). educatie si climatului psihosocial.(Mihaela Roco, 1985).

Se Creativitatea este inaintea de toate, un proces care duce la un anumit produs. (Al. Rosca, 1967). cunosc mai multe feluri de a defini creativitatea:

Din alta perspectiva

Conceptul de creativitate este foarte apropiat lingvistic si semantic de conceptul de creatie. Intre aceste concepte se face cele mai multe substituire. Deosebirea esentiala dintre continutul celor doua concepte este, dupa opinia noastra, urmatoarea: - conceptul de creativitate se refera la producerea de idei noi si originale; - conceptul de creatie vizeaza finalizarea ideii, transpunerea ei in opera artistica, stiintifica, tehnica, in obiecte artistice, stiintifice, tehnice. De la creativitate la creatie adesea e un drum lung si anevoios. Cu toate acestea, delimitarea creativitatii de creatie ramane cat se poate de relativa. Creativitatea este tot un gen de activitate, ca si munca -o activitate mentala. Prin extrapolare, tinand seama si de observatiile unor creatori, se poate considera ca o anumita muzica e de natura sa faciliteze creativitatea. Este de presupus ca muzica usureaza zborul fanteziei, combinatorica sunetelor influenteaza combinatorica mentala, punanad-o in situatia Creatia are un inteles, utilizabil pentru stiinta numai cand este luata ca o activitate a conditionata de celelalte date ale existentei. ( C. Radulescu-Motru, 1932). de

realiza mai multe si mai ample lagaturi asociative, intre care poate sa fie si solutia. Prin factorii care contribuie la creativitate se mai enumera: experienta, jocurile distractive si rezolvarea enigmelor, pasiunile colaterale secundare(hobbyes): pescuitul, vanatoarea, colectionarea timbrelor, lucul manual. Atat creativitatea cat si creatia sunt activitati, si dintr-un punct de vedere dinamic, ele se subsumeaza acestui concept.

Creativitatea corespunde demersului mental pe care il abordam in vederea descoperirii de noi raporturi intre lucruri, evenimente, generand astfel idei utile si originale in raport cu o situatie data. Chiar daca se afla in universul profesional, social sau familial, mobilizarea resurselor creative nu se limiteaza la domeniile descoperirii istorice sau al inovatiei comerciale, amintite adesea pentru a descrie procesul inventarii sau al descoperirii. De exemplu: atunci cand gatim, cand ne ocupam de treburile casnice, cand spunem povesti copiilor nostri, dam dovada de creativitate. Exista cinci principii de dezvoltare intr-o maniera contructiva a acestor aptitudini: - apelul la experienta personala, ca diferite cunostinte dobandite - alocarea timpului si dispunerea efortului - adoptarea unei stari de spirit pozitive fata de sine si fata de ceilalti, evitand retinerea pa care o manifestam in mod spontan atunci cand ne confruntam cu o situatie noua increderea in devierile uneori irationale ale gandirii noastre confruntarea solutiilor proprii cu cele ale altora pentru a surprinde mai multe perspective in privinta unei situatii date. 4

Creativitatea nu reprezinta doar un dar de la natura, un moment de genialitate, ci si, chiar foarte adesea, rezultatul unei evolutii indelungate.Efortul necesar creativitatii poate fi preciat atat din punct de vedere material (timp, fonduri, mijloace, stadiul cunostintelor). Acest efort poate deveni si o piedica: tensiune nervoasa, teama de ceea ce vor spune ceilalti, frica de a nu gresi, de a nu pierde timpul.

Putem distinge doua tipuri de creativitate


Creativitate istorica: rezultat al unei inventii ale unei descoperiri (Pasteur si turbarea, Einstein si relativitatea, Freud si inconstientul). Calitatea solutiei propuse deschide autorului portile catre o recunoastere durabila, il ridica la rangul de geniu. Creativitaea psihologica: rezultatul specific obtinut de o anumita persoana care identifica o solutie necunoscuta la o problema data. Creativitatea reliefiaza deci un mod de a fi, o modalitate de gandire. Ea este mai intai de toate o aptitudine individuala obisnuita de care dispunem in general in egala masura prezinta in fiecare dintre noi si difera de inteligenta evaluata prin coeficientul intelectual. Este suficient sa o antrenam, sa o cultivam cu ajutorul unor tehnici adecvate pentru ca ea sa devina o stare de spirit. Asadar, dispunem cu totii de un potential creativ pe care il putem dezvolta. Intregul efort de a recurge la imaginatie in scopul genararii de noi rezultate utile si eficiente trebuie sa se incadreze intr-o stare de spirit favorabila creativitatii. J.E. Arnold (Creativity in Engineering 1959) distinge 3 faze: (pregatirea, productia, luarea hotararii) carora le corespund 3 metode de gandire: analiza, sinteza si evaluarea. Astfel, in faza de pregatire, prin analiza subiectul creativ delimiteaza problema propriuzisa, o defineste precizandu-i variabilele. In faza de productie, subiectul apreciaza diferitele posibilitati de a rezolva problema. Prin asocierea ideilor se realizeaza transformarea acestora de cate gandire sintetica. Arnold considera ca solutiile adoptate in procesul creativ trebuie sa se caracterizeza printr-o operatie de inmultirea valorilor, noua solutie avand o valoare superioara vechilor solutii. Creativitatea ca produs: se caracterizeaza prin noutate, originalitate, utilitate sociale si aplicativitate vasta, relevanta, valoare, armonie, spontaneitate, conducere. (37, p15). Noutatea este apreciata in raport cu subiectul, cu experienta lui psihologica, in raport cu societatea, cu experienta sociala.

Creativitate ca potential: de multa vreme creativitatea a fost considerata ca trasatura harazita de divinitate sau transmisa genetic, astazi este unanim acceptata idea ca in forma latenta de potential ea se gaseste in fiecare individ.

Creativitatea ca process
De-a lungul timpului psihologii au constatat ca, atat in stiinta, technical, cat si in arta, creativitatea nu se produce instatntaneu, ci are o anumita dinamica, parcurge etape si moment, presupune anumite mecanisme si conditii. Numerosi creatologi defines creativitatea ca process. Dupa E.P. Torrace (Education and creative,1963) creativitatea reprezinta procesul modelarii unor idei sau ipoteze, al testarii acestor idei si al comunicarii rezultatelor obtinute(93,p 59). Muli psihologi consider creativitatea ca un proces format din faze (etape), parcurse pentru rezolvarea problemelor sau inventarea noilor produse. Unii experi resping totui concepia c creativitatea poate fi descris ca o succesiune de faze ale unui model. De exemplu, Vinacke (1953)[23] consider c gndirea creativ n arte nu urmeaz un model segmentat n faze. Totui, astfel de opinii contrare sunt minoritare. n realitate, modelele proceselor creative sunt utile n ghidarea creativitii i inovaiei, ns nu trebuie utilizate prea rigid, ntr-o succesiune fix a fazelor, pot exista devieri de la un model, ntr-o situaie dat. Grahm Wallas (Art of tought, 1926) stabileste patru stadia sau etape ale procesului creative. Parerea sa este confirmata si intarita de psihologi care sublinieaza ca foecare etapa presupune actiuni cognitive, mecanisme si stari psihice specifice: a) faza de pregatire: reprezinta perioada in care subiectul se orienteaza spre sarcina creative anuleaza informatii, colecteaza datele, analizeaza, schiteaza planuri, experimenteaza mintal. Pregatirea este organizata rational si se desfasoara constient, consumandu-se efort voluntary considerabil. Sub aspect motivational afectiv, subiectul traieste curiozitate, entuziasm, dragoste pentru problema respective, dorinta de exprimare si autoafirmare, daruire obiectiva, dar in aceleasi timp, neliniste, frustrare si chiar complexe de inferioritate. b) incubatia sau germinatia: este etapa de asteptare apparent pasiva si relaxanta, dar cu reveniri neintentionate asupra problemei. Se realizeaza, dar nu exclusive, in planul inconsi\tientului, ceea ce favorizeaza combinari extreme de libere, inedited, flexibile, nesuuse restrictiilor. Este posibila continuitatea intre constient si inconstient. Durata incubatiei poate varia de la cateva zile sau saptamani, la cateva luni sau ani. Cu cat

persoana reuseste sa se indeparteze de problema, cu atat incubatia este mai productive. c) iluminarea: este o intuitive cognitive. Poate fi provocata de intamplare sau apare in momentul in care persoana s-a distantat la maximum de obiectul interesului sau, este cu totul spontan si reprezinta un moment crucial in procesul de creatie stiintifica, tehnica, artistic. Nu toate intuitiile sunt corecte si complexe, ele trebuie perfectionate, simplificate sau dezvoltate. Iluminarea se poate ivi de-a lungul intregului proces creativ, in orice moment. d) elaborarea: completata sau anticipate de verificare, este ultima faza a procesului creative. Ideea devine obiectiva, se materializeaza intr-o forma corespunzatoare pentru a fi oferita opiniei publice. Aceasta etapa presupune reluarea ciclului preparational, uncubatiilor si iluminarilor, pentru ca, in fond, prin alternanta concentrarilor incordate si a relaxarilor concentrate, creatia si modalitatea ei alcatuiesc un lant nesavarsit al reactiilor circulare prin care subiectul construieste, reconstruindu-se pe sine, autorealizarea mijlocind realizarile, arta P.PopescuNeveanu(58,p428).

Modelul Wallas a fost prezentat ulterior n patru faze, cu "intimarea" considerat ca o sub-faz. mprirea pe faze a procesului de creaie a fost n general acceptat de cercettorii ulteriori, cu unele modificri ale denumirilor sau numrului fazelor. Totui,este de menionat c modelul Wallas nu este absolut original,ci i are originea n conferina susinut de matematicianul Henri Poincar n 1908 la Institutul General de Psihologie din Paris, despre "Creaia matematic".[8].H.Poincar descrie procesul de creaie (n matematic) prin succesiunea a dou faze: a) combinarea elementelor de cunotine (n gndirea incontient); b) alegerea ulterioar a combinaiilor bune. Rolul gndirii incontiente a fost relevat de Henri Poincare care afirma c iluminarea este un "semn manifest al unei activiti incontiente anterioare, ndelungate" care apare dup o perioad de odihn. In opinia sa, cea mai mare parte a creativitii apare n subcontient, unde mintea "alege" acele combinatii care sunt fructuoase, dup care urmeaz o perioad de activitate contient.

I.Taylor(1959) evidentiaza cinci nivele ale creativitatii

Creativitate expresiva: exemplificata prin desene spontane ale copiilor, este forma primala de creativitate posibila la toti oamenii si absolut necesara nivelurilor superioare. Presupune spontaneitate, independenta, libertate si originalitate.

Creativitatea procesuala: tine de notele originale intalnite in desfasurarea proceselor psihice in modul de gandire si simtire a subiectului. Produsele obtinute sunt in proportii variate:diferite de ale celorlalti.

Creativitatea inventiva: al carei caracteristici de baza sunt inventivitatea si descoperirea, implica flexibilitatea intelectiva si perceperea unor relatii noi si neobisnuite intre elementele realitatii care erau percepute anterior ca separat.

Creativitatea inovativa: este mai rar intalnita fiind un nivel superior. Este rezultatul cunoasterii deosebite a realitatii, a dezvoltarii intelectuale, maximale si a dezvoltarii aptitudinilor. Conduce la modificarea semnificativa a fundamentelor si principiilor care stau la baza stintelor si artelor.

Creativitatea emergenta: reprezinta nivelul cel mai inalt suprem al creativitatii, face posibila aparitie unor principiu a unor ipoteze care revolutioneaza cunoasterea, arta sau existenta sociala.

Creativitatea prescolarului: este o creativitate expresiva ( manifestata in mimica, pantomimica, desen, joc), dar uneori si una procesuala ( manifestat in activitati matematice).

Analizand studiile asupra creativitatii dintre anii 1970 si 1980, Barron si Harrington (1985) cei doi autori enumera urmatoarele paradigme, prezente in majoritatea cercetarilor: 1. creativitatea este abilitatea care raspunde adaptativ trebuintele umane. 2. produsele creative sunt variate si se clasifica in functie de domeniu: semantice, figurale, sociale, muzicale, comportamentale. 3. autorii definesc creativitatea ca un sistem ale carui elemente interdependente sunt produsul, procesul si persoana. Aceasta optiune poate justifica o abordare a creativitatii ca produs-proces-personalitate. 4. creativitatea nu este o aptitudine, ci o caracteristica a unui sistem in evolutie. 5. creativitatea presupune un dublu demers inconstient si constient. 6. creativitatea trebuie inteleasa nu doar ca o constructie de noi structuri, ci si ca un proces de destructurare. 7. creatiile trebuie sa serveasca scopurile umane, de aceea este necesara o trecere prin filtrul criticii. 8. persoana creativa este in aceasi masura capabila sa dezvolte structuri logice si ilogice, imagini si abstractii.

Teorii ale creativitii

1.Modelul Amabile al creativitatii Modelul structural al creativitii include: Calificarea, gradul de specializare n domeniul respectiv: cunotine obiective n specialitate, abiliti tehnice, talentul n domeniu. Abiliti creative: un set cognitiv i un set perceptiv care favorizeaz rezolvarea de probleme, respectiv nelegerea complexitii problemelor; metode de rezolvare a problemelor care nu au reguli stricte impuse din exterior; abilitatea de a depune efort pe o perioad lung de timp; trsturi de personalitate: independen, autodisciplin, toleran la ambiguitate i frustrare, orientarea spre risc, relativ dezinteres fa de aprobarea social; motivaia intrisec pentru sarcin: realizarea unei activiti pentru c nu i se pare interesant, plcut sauprovocatoare prin ea nsi, pentru c genereaz bucurie i satisfacie prin ea nsi.

2.Modelul Weisberg al creativitatii Creativitatea este o rezolvare de probleme n trepte sau gndire creativ evolutiv. Produsele creatoare i au rdcinile n experiena trecut a individului i apar treptat din efortul individual anterior i din experiena altora. Regula este a pailor mici, fcui treptat.

3.Modelul Gardner al creativitatii Creativitatea are mai multe niveluri: Nivelul subpersonal: substratul biologic- nzestrarea genetic, funcionarea sistemului nervos, factori hormonali, metabolism. Nivelul personal: factori cognitivi i factori de motivaie i interaciunea ntre aceste dou categorii de factori. Nivelul intrapersonal: studiul domeniului n care lucreaz persoana, prin trei tipuri de analiz:

analiza istorico-biografic: nivelul de dezvoltare al domeniului respectiv analiza cognitiv modelare Nivelul multipersonal: contextul social n care triete persoana creativ (un exemplu tipic de sociatate care a ncurajat menifestarea creativitii: Florena din timpul Renaterii).

4.Modelul Csikszentimhalyi al creativitatii Creativitatea este un fenomen care rezult din interaciunea a trei sisteme: Cmpuri de producie cultural: pentru a supravieui culturile trebuie s elimine majoritatea ideilor noi pe care le produc membrii lor.Un cmp este compus din experi dintr-un anumit domeniu a cror sarcin const n a judecy performana din acel domeniu. Cmpurile productive (societi n care se cere promovarea nouti) stimuleaz creativitatea, n timp ce cmpurile reactive nu o stimuleaz. Unele cmpuri sunt conservatoare i permite n domeniu s intre numai foarte puine elemente noi la un moment dat. contribuia persoanei :creativitatea este mai degrab proprietatea unui sistem dect a unui individ. Cele mai multe persoane creative care au succes spun c succesul lor se datoreaz norocului, faptului c s-au aflat n locul potrivit la momentul potrivit. asimilarea sistemului: persoana trebuie s nvee regulile i coninutul domeniului, dar i criteriile de selecie, preferinele cmpului. Pentru a putea crea ntr-un anumit domeniu persoana are nevoie n primul rnd de o cantitate impresionant de informaii.

Dezorganizarea creativa
Cheia pentru gasirea unei modalitati noi de a vedea lumea, de a crea ceva nou, se afla in nevoia de restructurare, de degradare a unui echilibru pentru a ajunge la altul nou.Land (1973,1977) idnetifica un process de deschidere la inchidere necesar si comun tuturor semnelor. Denumind creativ acest proces, Land ii descopera sase functii:absorbirea informatitei, defalcarea ei, rearanjarea ei intr-un mod diferit, evaluarea utilitatii acestei noi configuratii, actionarea si furnizarea de raspunsuri la reactiile din partea mediului Land considera ca procesul creativ se desfasoara in patru stadii: formativ, normativ, intgrativ, si transformational. De fapt, Land demonstreaza ca orice sistem viu parcurge cele patru stadii, conform teoriei sale transormationale.

10

Am preluat teoria lui Land pentru psihologia creatiei, luand in considerare ca orice persoana in decursul vietii individuale parcurge mai multe cicluri de crestere si dezvoltare, a caror durata depinde de experinta persoanei, de nivelul ei intelectual creativ si cultural. Prezentam succint cele patru stadii de crestere si dezvoltare. 1. Stadiul formativ sau cel de crestere aditiva Acest studiu se defineste prin formarea identitatii self-ului intr-o situatie noua, intr-un mediu nou. De acest mediu depinde persoana respectiva, in acest stadiu predomina egocentrismul, persoana invatand regurile mediului nou, fapt care ii asigura treptat siguranta. 2. Stadiul normativ sau de crestere replicativa In stadiul normativ sau de crestere replicativa o presoana, dupa ce si-a stabilit orientarea self-ului intr-o anumita situatie sau intr-un grup, incearca sa se identifice in cel mai inalt grad ca mediul respectiv si sa semene cat mai mult cu membrii grupului. Ii face placere si ii da siguranta faptul ca este socotit ca unul de-al lor, de-al grupului. Nici nu se gandeste si nici nu doreste sa fie diferit de ceilalti membrii ai grupului. 3. Stadiul integrativ sau de crestere acomodativa Stadiul integrativ sau de crestere acomodativa se defineste prin dorinta persoanei de a fi ea insasi. De aceea, ea inlocuieste comportamentele de apropiere si asemanare cu ceilalti membri ai grupului cu cele de diferentiere si distantare de acestia, dandu-si seama ca prin delimitarea de altii se poate regasi pe sine, isi poate cunoaste unicitatea self-ului. 4.Stadiul transformational sau de crestere creativa Stadiul transformational sau de crestere creativa se refera la momentul in care o persoana intrerupe total, in mod radical, legaturile ei cu trecutul deoarece isi da seama ca aceasta o impiedica sa se regaseasca si sa se dezvolte pe sine. Ea constientizeaza ca, pentru a indrazni sa faca ceva, are nevoie de o schimbare majora de renuntarea la confortul si siguranta pe care le ofera stadiul normativ. Se remarca faptul ca stadiile 1 si 2 (formativ si normativ) au anumite particularitati de tipul convergentei, conformismului, certitudinii, care sunt favorabile doar pentru unele momente ale creativitatii (definirea unei probleme, dobandirea unei cunostinte noi, verificarea solutiilor), dar care sunt total contraindicate, devenind chiar frane pentru creativitate in situatia in care persoana nu poate renunta la lucruri, metode, solutii care de obicei au dus o reusita. Specifice pentru creatie sunt studiile de crestere 3 si 4 ( integrativ si transformational), care de regula presupun divergenta, nonconformism incertitudine si in general renuntarea la aceea ce este traditional in vederea conceperii unui mod de abordare a problemelor. Teoria lui Land releva un lucru esential pentru creatie, si anume inlocuirea

11

vechilor structuri de cunoastere, traditionalelor, metode de rezolvare, presupune o dezintegrare, o destructurare a modelelor cunoscute de care omul se simte foarte legat deoarece acestea ii asigura confort si echilibru in plan psihic. Cautarea noului presupune renuntarea temporara la cunoscut, la traditional marcheaza un moment de criza in viata individului , implicand asumarea riscului, incertitudinii, un puternic discomfort psihic. Aparitia ideilor noi era socotita ca aspectul definitoriu pentru creatie, dar el este deosebit de puternic legat de renuntarea la cunoscut, de contestarea si distrugerea lui pentru a obtine o noua structura. Este absolut necesar de precizat ca nu se va ajunge la creatie doar prin criticarea vechilor cunostinte. Critica nu ajuta daca este un scop in sine, ea trebuie doar sa sprijine persoana sa se elibereze temporar de interpretari cunoscute pentru a vedea altfel problema de care se ocupa. Pe de alta parte, este total contraindicat pentru creatie sa implici in critica pe autorii ideilor sau teoriilor (uneori ei sunt tinta de preferinta) fiindca mersul gandirii devine astfel din ce in ce mai subiectiv si se abate de la problema reala.

Nevoia de creativitate

Desi creativitatea este o nevoie sociala, care asigura supravietuirea unui popor, totusi chiar si in societatile avansate din punct de vedere stiintific si tehnic, se pot aduce numeroase critici culturii si educatiei. C. Rogers prezinta urmatoarele critici: In educatie se tinde spre formarea unor oameni conformisti, cu stereotipii numeroase si marcate, considerandu-se ca este de preferat sa asiguri o educatie cat mai completa decat sa dezvolti o gandire originala si creativa. Distractiile din timpul liber ale oamenilor au un caracter pasiv, sunt noncreative. In domeniul stiintific sunt apreciati mai mult oamenii eruditi, conformisti. Cei creativi care formuleaza ipoteze noi, au idei originale si indraznete sunt oarecum tolerati. In industrie, creatia este rezolvata catorva categorii de personal-managerului, sefului din departamentul de cercetare in timp ce majoritatea oamenilor sunt frustrati de eforturi de originalitate si creativitate. In familie si in viata personala creativitatea nu este bine vazuta. Astfel, prin imbracamintea noastra, mancarea pe care o consumam, cartile pe care le citim sau care ne sunt recomandate ideile pe care le sustinem, remarcam prin toate acestea ca exista o puternica tendinta spre conformitate si stereotipe.

12

Imaginatia
Pentru intelegerea imaginatiei folosim definitia data de M. Zlate potrivit careia: imaginatia este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara, in vederea dobandirii unor imagini noi, fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra personala (...), procesul de creare noului in forma ideala , mecanism restructurator, anticipativ si prefigurativ-inventiv. Este un proces absolut necesar pentru viata si activitatea omului, intrucat anticipeaza viitorul,genereaza transformari (creand pe plan mintal, mijloceste adaptarea, nu numai in raport cu conditiile reale sau imediate, ci si cu cele viitoare, posibile). Procedee de imaginare creativa: In primul rand trebuie retinut faptul ca imaginatia este de doua feluri: reproductiva si creatoare. Imaginatia reproductiva ajuta la reconstituirea unor lucruri, a unor cunostinte la care nu avem acces direct pentru perceperea lor. Imaginatia creatoare este orientata numai spre viitor, are un caracter proiectiv si anticipator si se refera la elaborarea a ceva nou. In cea ce priveste procedeele de imaginare creativa, se poate spune ca variatia si multiplicarea lor determina originalitatea combinatiilor si constructiilor noi. Aceste procedee au un caracter foarte elastic, liber si deschis. Ele nu tin seama de legile realitatii temporare. Numarul procedeelor de imaginare este practic infinit. Imaginatia este procesul psihic de elaborare a unor imagini noi, prin prelucrarea si combinarea datelor experientei cognitive. Definita in sens mai larg, imaginatia este un proces mintal constient prin care sunt evocate idei sau imagini ale unor obiecte, evenimente, relatii, atribute sau procese neexperimentate sau percepute anterior. (Foley,2003) Imaginatia este definita ca o perceptie/senzatie in absenta unui stimul extern, in unele cazuri fiind vorba de o reprezentare in care are loc o reproducere mintala, sub forma de o reconstructie imaginativa, a perceptiei anterioare a unui obiect extern. Imageria/vizualizarea este procesul psihic de operare cu imagini si idei. Termenul de imagerie este sinonim cu imaginatia, a fost introdusa de A. Richardson(1968), care a facut si o identificare a genurilor de imagini, forma mai simpla de imagine/imagerie creatoare.

13

Imaginatia: Este functia psihica prin intermediul careia se realizeaza prelucrarea si transformarea ideilor si reprezentarilor cu scopul crearii altora noi, pornindu-se de la obiecte, fenomene si experiente reale sau inexistente; Este sustinuta de operatiile gandirii si permite prospectarea viitorului, a unui alt trecut sau a unui alt prezent; Are stranse interferente cu afectivitatea, cu motivatiile subiectului si poate fi caracteristica a personalitatii, situatie in care cele mai abstracte idei se transforma in imagini senzoriale; Imaginatia are doua variante: pasiva sau neintentionala: visul si starile de reverie; activa sau intentionala: include reproducerile mnestice, proiectarea mentala in viitor a dorintelor si aspiratiilor personale si potentialul creativ conditionat si socio-cultural comentat ca varianta de gandire divergenta. Tulburarile imaginatiei include: scaderea imaginatiei: in oligofrenii, demente, psihosindroamele organice, starile confuzive, depresii, nevrozele obsesive; exaltarea imaginatiei: in starile de intoxicatie usoara, schizofrenia paranoida, psihozele cronice delirante si episoadele maniacale; are ca forma particulara mitomania sau pseudologia fantastica: sindrom intalnit in diferite tablouri psihopatologice sau ca si atribut al personalitatilor cu trasaturi isterice sau narcisice; implica supraestimarea propriei persoane si falsitatea continutului poate realiza o legatura interpersonala decat prin intermediul fabulatiei; - in cazul unor esecuri repetate mitomanul: care de fapt simte si actioneaza naiv, ca un debutant perpetuu se retrage sau apeleaza la conduite parasuicidare; sunt descrise ca forme clinice: mitomania vanitoasa; mitomania perversa; mitomania maligna; trebuie diferentiata de minciuna, sarlatanie si de confabulatii; se mai intalneste in mod compensator la persoane cu un comportament sexual aberant si in oligofreniile usoare; simulatia: - falsificarea starii reale de sanatate cu mimarea unor suferinte somatice sau psihice, in vederea obtinerii unui beneficiu material, afectiv sau moral; relatarilor vizand impresionarea anturajului fata de care mitomanul traieste cu teama ca nu

14

-depinde de nivelul intelectual si cultural, precum si de experienta de viata a subiectului si a anturajului; suprasimulatia: amplificarea unei suferinte somatice sau psihice reale; metasimulatia: perseverarea in afisarea unor simptome somatice sau psihopatologice dupa ce subiectul s-a refacut, cu scopul obtinerii unor beneficii; disimulatia: -mascarea unor simptome psihice sau fizice prin cauze de alt tip in vederea evitarii unei interventii terapeutice, obtinerii unui beneficiu sau materializarii unor continuturi patologice ale psihismului; -sunt descrise potentialul disimulativ al pacientilor cu depresii delirante aferent preocuparilor suicidare si tendinta de ascundere a derapajului cognitiv de catre pacientii aflati in faza incipienta a unui proces demential.

Imaginatie si creativitate
Creativitatea = procesul mental direct legat de imaginatie prin care fiecare individ gaseste solutii/rezolvari/moduri de actiune noi si diferite de ale celorlalti. Termenul creativitate a fost introdus in stiinta de catre psihologul american Gordon Allport in 1937 pe baza fundamentarii observatiei ca, pentru ca o persoana sa fie creativa nu este suficienta doar prezenta unor aptitudini, ci o complexa organizare a proceselor psihice si o constanta deschidere catre nou. Creativitatea se poate educa, deoarece ea este influentata de doua tipuri de factori: Caracteriali (interni) ai fiecarei persoane: motivatii, perseverenta si rezistenta la efort, predispozitii genetice si capacitati intelectuale; Sociali (externi) ai mediului cultural in care fiecare individ traieste. Creatia este un proces complex, pe parcursul caruia se identifica urmatoarele etape: Formarea deprinderilor specifice domeniului: insusirea cunostintelor si modul de actiune (pictat, cantat pe scena...); Incubatia: prelucrarea in inconstieint si subconstient a datelor care produc o anume tensiune; Iluminarea: gasirea solutiilor cele mai bune, mai inspirate; Realizarea propriu-zisa a creatiei: infaptuirea unui produs nou, original; Verificarea si imbunatatirea rezultatelor: reflectie de natura critica asupra produsului, detasarea de el. Important: creativitatea se educa, se dezvolta prin utilizarea de tehnici de inovare; importante in acest proces sunt atmosfera nestresanta,

15

temeinicia informatiilor si rigoarea rationamentului.

Forta imaginatiei
Voina, pentru a-i atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care s-1 poat nvinge. Se strduiete s fie dur, dar n majoritatea cazurilor cedeaz nainte de a-i atinge scopul final. Renunarea la unele obinuine rele se poate face i printr-o metod mai blnd dar cu mult mai hotrt -imaginaia. Imaginaia se aga direct de scopul vizat, nu lucreaz prin intermediar.

Continutul informa tional al imaginatiei


Imaginaia este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocit, constructiv i transformatoare a datelor experienei, a cunotinelor, informaiilor stocate la nivelul memoriei sau a situaiilor i evenimentelor trite n prezent. Imaginaia i extrage coninuturile n cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei, cunotine sunt supuse unui proces de combinatoric imaginativ n vederea elaborrii de noi imagini, idei, concepii. De asemenea, imaginaia i extrage coninuturile i din zonele profunde ale incontientului, supunndu-le n timpul visului la combinri i transformri dintre cele mai variate. n concluzie, imaginaia exploateaz datele trecutului i experiena prezent i realizeaz o reflectare constructiv i anticipativ.

Functiile imaginatiei
Imaginaia are o funcie cognitiv, ea avnd roluri importante n lrgirea sferei cunoaterii, explornd zone noi i cutnd soluii noi la problemele existente. Dac gndirea adncete sfera cunoaterii, imaginaia lrgete aceast sfer i ofer astfel gndirii noi teritorii.

16

Imaginaia are o funcie adaptativ reglatorie, care exprim locul i rolul imaginaiei n sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativitii. Imaginaia confer contiinei dimensiunea explorativ i creatoare.

Produsul imaginatiei
Finalitatea subiectiv comportamental a imaginaiei este proiectul, o imagine nou, o nou idee, un nou aranjament, o nou configuraie. Fiecare dintre formele imaginaiei se finalizeaz n plan subiectiv ntr-o manier proprie. Astfel, visul din timpul somnului este trit ca o derulare haotic de imagini, emoii, pulsiuni, dorine. Reveria este trit ca o derulare de imagini animate de proiecte, ipoteze i aspiraii. Imaginaia reproductiv este trit ca o desfurare de imagini despre realiti i situaii pe care le-am perceput. Imaginaia creatoare este trit ca proiect, ca model, cu un anumit coeficient de originalitate. Visul de perspectiv este trit ca un proiect mintal al drumului propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la realizare.

Imaginatia si celelate procese psihice


IMAGINATIA este in continua interactiune cu celelate procese psihice: MEMORIA este cea care ofera imaginatiei material pentru combinatii reprezentari, idei,trairi afective, etc. si totodata conserva produsele sale finale. GANDIREA ofera cunoasterea si intelegerea realitatii si totodata ghideaza intr-o oarecare masura transformarile imaginative; IMAGINATIA participa la elaborarea ipotezelor si gasirea unor strategii pentru rezolvarea problemelor prin explorarea necunoscutului, a posibilului, a viitorului; imaginatia faciliteaza invatarea prin intelegerea si integrarea superioara a noilor cunostinte. LIMBAJUL este fundamental necesar imaginatiei, cuvintele ca si instrumente ale operarii mintale permit evocarea selectiva a ideilor si reprezentarilor, punerea lor in cele mai variate relatii pe care IMAGINATIA le poate plasmui. AFECTIVITATEA are o interactiune speciala cu IMAGINATIA: tensiunea emotionala pe care omul o traieste la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare si

17

apoi combinarea variata si neasteptata a acestora; momentele de maxime trairi afective (pozitive sau negative) sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative; MOTIVATIA are un rol deosebit in dinamica IMAGINATIEI, dorintele puternice si aspiratiile fiecaruia determinand producerea de proiectii imaginative individuale. PERSONALITATEA intreaga este definita si legata de IMAGINATIE, deoarece experientele de viata, dinamica temperamentala, orientarile dominante si configuratia caracteriala ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice pentru fiecare.

Formele imaginatiei
Dupa criteriul originalitatii produsului imaginat se disting: Imaginatia reproductiva: realizarea unor imagini noi pentru subiect pe baza informatiilor verbale primite, sau a unor scheme; foarte utilizata la scoala in procesul invatarii, permite reconstituirea realitatii trecute sau prezente care nu poate fi cunoscuta direct. Este diferita de memorie, deoarece amintirile se bazeaza pe fapte reale, rezultate intr-un proces perceptiv; imaginatia se desprinde de concret, rearanjeaza datele despre real, se proiecteaza in viitor. Imaginatia creatoare: aceea care aduce noul, originalul, contribuind la progresul tuturor domeniilor de activitate umana. Considerata de catre unii sinonima cu fantezia, aceasta imaginatie are ca rezultat operele moderne si clasice, eseurile, desenele, creatia culturale; si in viata cotidiana fiecare dintre noi o utilizam, ea este implicata in toate activitatile omului; la baza asocierii imaginilor stau raporturile emotionale de preferinta sau de repulsie. Ex: situatia in care un roman este pe de o parte creat si pe de alta parte citit: scriitorul foloseste imaginatia creatoare, iar cititorii folosesc imaginatia reproductiva cand il citesc, fiecare reproducandu-si ce a produs scriitorul functie de personalitatea si cunostintele sale Asa se explica de ce 2 filme facute de 2 regizori dupa aceeasi carte nu sunt deloc identice.

Dupa criteriul implicarii vointei in actul imaginativ rezulta: Imaginatie voluntara: imaginatia reproductiva si creatoare Imaginatie involuntara: visul din timpul somnului si reveria. Visul din timpul somnului este o forma de imaginatie inconstienta si involuntara ce consta intr-o succesiune de imagini derulate scenic, uneori haotic si avand caracter simbolic. Sigmund Freud, intemeitorul psihanalizei acorda o mare importanta viselor, considerandu-le modul cel mai sigur de cunoastere a inconstientului si instituind ideea ca visele sunt rezultat al dorintelor noastre ascunse, sau neindeplinite. Cercetarile moderne demonstreaza ca visul este un fenomen natural, normal,

18

chiar necesar, care apare intr-o anumita perioada a somnului somnul paradoxal cand se mai pastreaza legaturi dintre stimulii din mediu si creier; de aceea visele despre un organ aflat in suferinta, sau cele legate de evenimente stresante si importante din prezent. Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc in starea de veghe si consta in derularea libera a unor imagini atunci cand persoana se afla in stare de relaxare; are ca suport dorinte, sperante, nazuinte si este putin, sau deloc cenzurat rational, priveste frecvent relatiile interumane si este orientat afectiv si motivational; apare cu precadere la adolescenti si tineri si are efect de relaxare.

Imaginatia elevului mic


Imaginatia unui copil este de cele mai multe ori spontana. Interferand cu viata intelectuala si emotionala ea combina si recombina experientele acumulate creand experiente noi. Calitatea creatiei este influentata direct de calitatea prelucrarii informatiei. Actiunile de creatie organizate (desen - in diferite tehnici, colaj cu materiale variate, muzica, jocurile de constructie) reprezinta un bun teren de exprimare a imaginatiei si stimuleaza fantezia. Imaginatia reproductiva este solicitata permanent in procesul intelegerii si al invatarii, mai ales in trecerea de la particular la general. Ea ajuta ca schemele, tabelele si simbolurile sa nu ramana fara semnificatie. Imaginatia creatoare implica scolarul efectiv. Produsele fanteziei sale il incanta chiar daca sunt doar partial reusite. Jocul incita imaginatia creatoare. Copilul isi improvizeaza o caruta dintr-un scaun rasturnat, o undita dintr-un bat, o poseta dintr-o cutie, face un tort sau un castel de nisip etc. Imaginatia influenteaza personalitatea. Uneori capacitatea de creatie este foarte activa in timp ce gustul estetic este inca neformat sau capacitatea de executie este inca limitata. Spontaneitatea si originalitatea imaginatiei sunt ingradite mai mult in perioada scolara decat in cea prescolara. Scoala impune rigori, limite, reguli, cere rationamente, justificari, gandire logica. Activitatea creatoare intretinuta de aptitudini reprezinta creativitatea specifica. Pe langa aceasta exista si o creativitate nespecifica care antrneaza imaginatia in actiuni inedite. Imaginatia creatoare este mai putin controlata critic decat cea reproductiva, de aceea reprezinta de multe ori o aventura spirituala. Este indicat ca imaginatia sa nu fie opresata in mod brutal. Uneori copilul da impresia ca-si construieste o alta lume. Retezarea brusca poate inhiba imaginatia, poate degenera in frustrari si neadaptari. Acceptarea fara limite poate duce la pierderea contactului cu realitatea . De aceea ca in orice domeniu trebuie echilibrui, rabdare si tact.

19

Imaginatia este un dar psihic si trebuie sa sprijine eficient procesul de invatare si intreaga dezvoltare a personalitatii copilului.

Preadolescenta (10/11-14/15ANI)
Desi aceasta etapa de varsta nu este recunoscuta pe plan mondial ca perioada distinct a dezvoltarii umane (literature de specialitate vestica contopind preadolescenta, alaturi de mica scolaritate, in copilaria mijlocie), preadolescenta si momentele sale marcante ale maturizarii constituie o etapa de varsa semnificativa, ce face legatura intre copilarie si adolescent. Daca in perioada scolara mica, tutela familiar si scolara sunt eccentuate, in pubertate se mondifica treptat, ca urmare a mai marii autonomii si responsabilitati crescute a copilului. Domonanta, in aceasta perioada, este maturizarea biologica si intensa dezvoltare a personalitatii. Odata cu intrarea in perioada pubertatii, activitatea intelectuala complexa se realizeaza sub semnul dezvoltarii structurii logico-formale si a extinderii volumului de concept utilizate. Fetele nu depasesc dezvoltarea intelectuala a baietilor su sunt mai ingaduitoare fata de unele nerealizari ale colegilor sau ale adultilor. Ele se remarca, adeseori, la acele materii ce implica exprimari verbale mai complexe, pe cand baietii sunt mai buni la stiintele exacte si tehnice. In procesul restructurarii activitatii intelectuale se remarca cresterea atentiei puberilor fata de comunicare, de actualizarea cunostintelor. In relatie cu gandirea, se dezvolta limbajul atat sub raport cantitativ, cat si sub cel calitativ. Vocabularul inregistreaza o imbogatire substantial, iar posibilitatile puberului de a-l utiliza cresc evident.Debitul verbal creste la 60120 de cuvinte pe minut fata de cele 60-90 cat erau la scolarul mic. Dar importanta este capacitatea de a folisi asociatii cu semnificatii multiple si cu desfasurarea ampla a ideilor. Activitatea intelectuala este preocupata de puber ca avand o importanta deosebita pentru maturitate. In acest context, creste aspiratia spre originalitate si creativitate, pentru depasirea conditiei de mediocritate si anonimat. Consolidarea mecanismelor psihice, nivelul de cunostinte si experienta personala creeaza conditiile pentru manifestarea deplina a imaginatiei la un randament crescut. Tanarul incepe sa doreasca sa fie intelligent, sclipitor, spontan sis a obtina realizari care sa-l plaseze in central grupului. Pentru aceasta, el se serveste de memorare si invatare care se restructureaza continuu. Puberul constientizeaza ca prin intiparire si reproducere realizeaza comunicarea, ca prin acestea isi pune in evident capacitatile psihice complexe. La elevi buni, actualizarea poarta amprenta prezentarii axplicite si originale a continutului lectiilor. Volumul cunostintelor este mare si datorita faptului ca puberul poate memora relative si ceea ce nu intelege sau intelege mai putin.

20

Trecerea de la invatamant primar la cel e tip gimnazial coincide cu o modificare a tipului principal de activitate, aceasta fiind invatarea, care face apel la imaginatia reproductive. Puberul trebiue sa vada cu ochii mintii relatiile dintre datele inei problem de fizica sau geometrice, pentru a le putea reprezenta graphic, el trebuie sa foloseasca aceasta forma de imaginative pentru a intelege mai bine fenomene pe care nu le-a cunoscut, pentru a intelege notiunile de geografie sau cele de istorie.(Piscoi si Schiopu, 1982)

O caracteristica a preadolescentei si adolescentei este dezvoltarea mare a fortei de creatie, a capacitatilor ideative si a capacitatilor creatoare practice. In afara de imaginatia reproductiva care ajuta in insusirea sistemului de cunostinte transmise in procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si adolescenta il gaseste in realitatea in care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri in legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care incepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, preadolescentii si adolescentiii isi exprima propriile judecati si atitudini in legatura cu problemele ce-i framanta pe ei, sau colectivul in care traiesc si contemporaneitatea. In repertoriul creatiti artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire. O forma speciala a imaginatiei, strans legata de varsta adolescentei, este visarea - proiectarea mentala a personalitatii in situatii viitoare. Visarea este un proces strans legat de realitate, raportandu-se la dorintele lui legate de planurile de viitor, de profesie, de pozitie sociala. Dorintele de viitor sunt strans legate de interesele, aptitudinile, si sistemul de cunostinte ale adolescentului.

21

Bibliografie
1. Mihaela Roco-(2001),Creativitatea si Inteligenta emotionala Iasi,Ed. Polirom 2. Brigitte Bonillerce, Emmanuela Carre, (2002), Cum sa ne dezvoltam creativitatea, Iasi, Editura Polirom. 3. Ion Moraru, (1977), Psihologia Creativitatii, vol I, Bucuresti, Editura Victor. 4. Elena Rafaila, (2002), Educarea creativitatii la varsta prescolara, Bucuresti, Editura Aramis. 5. http://www.consilierepsihologica.net/?p=397 6. http://www.scritube.com/sociologie/resurse-umane/Diferenta-dintre-maturizareaf11493123.php 7. Florinda Golu (2010), Psihologia dezvoltarii umane, Bucuresti, Ed. Universitara 8. Emil Verza (2000), Psihologia varstelor, Bucuresti, Ed. Pro Humanitate 9. http://www.referatmd.com/psihologie/imaginatia-creatoare 10.http://forum.drumulinvingatorilor.ro/index.php?topic=614.0 11.http://www.problemele-copilului-meu.ro/copilscolar/index.php? action=material&id=28&activitate_psihica&titlu=Imaginatia%20elevului%20mic. 12.Margareta Dinca(2001), Teste de creativitate, Bucuresti, Ed. Pideia 13.Mihaela Roco (1985), Stimularea creativitatii tehnico stiintifice, Bucuresti, Ed. Stiintifica si enciclopedica 14.Ana Stoica Constantin(2004), Creativitatea pentru studenti si profesori, Iasi, Ed. Institutul European

22