Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA CRETIN DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE TIINE POLITICE

MASTERAT: RELATII POLITICE INTERNATIONALE

REFERAT Drept internaional public

Profesor coordonator: Lect.univ.dr. Anca PIUESCU

Masterand:

Conflictul international Romania Ucraina

n societatea internaional, poziia statelor este cea de egalitate juridic. Inegalitile care apar n mod firesc ntre state nu determin, din punct de vedere al dreptului internaional public, relaii de subordonare ntre state, fiecare dintre ele beneficiind de atributul de stat suveran si egal n drepturi cu celelalte. De aici, teza ca dreptul internaional public este un drept de coordonare i nu un drept de subordonare, cum este dreptul intern al statelor. Cu alte cuvinte, n societatea internaional nu exist o ierarhie care s situeze un stat de-asupra altora, ele fiind considerate din punct de vedere juridic egale n drepturi. Din raportarea dreptului international public la dreptul intern al statelor, rezult anumite particulariti ale dreptului internaional public:

a) Sub aspectul modului de elaborare a normelor, n societatea international nu exist un for legislativ unic, similar parlamentului din dreptul intern, si supraordonat statelor, care sa elaboreze o legislatie internationala. Statele sunt cele care creeaza normele internationale, prin acordul lor de vointa, exprimat n mod liber si concretizat n tratate si cutuma si tot statele sunt si destinatarele acestor norme. Statele accepta sa si conformeze comportamentul lor pe plan extern, n functie de normele dreptului international public. b) n societatea internationala nu exista organe executive, asemanatoare guvernului, care sa asigure aplicarea normelor dreptului international public n raporturile dintre subiectele acestuia. Aceasta atributie revine tot statelor. c) n comunitatea internationala, nu exista organe judecatoresti cu competenta generala si obligatorie, care sa intervina din oficiu instituind sanctiuni, atunci cnd normele de drept nu sunt respectate. Aceasta nu nseamna ca nu ar exista organisme internationale cu functii jurisdictionale, competenta acestora fiind conditionata de exprimarea acordului expres al statelor aflate n cauza. Pentru ca un stat sa poata figura n calitate de parte n fata Curti Internationale de Justitie, este necesar consimtamntul acestuia. n alte cazuri, pentru ca un stat sa poata fi tras la raspundere n fata unei instante jurisdictionale, acesta trebuie sa fie parte la tratatul care a instituit acea instanta (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana de Justitie ). d) Normele dreptului international public nu prevad n mod expres sanctiuni pentru cazul nerespectarii lor, spre deosebire de dreptul intern al statelor, ceea ce nu nseamna ca aceste norme ar fi facultative. Dar, ntruct statele sunt cele care creeaza normele internationale, prin

tratate sau cutuma, se prezuma buna-credinta a acestora n a le respecta. Deci, respectarea normelor dreptului international public nu se bazeaza n principiu pe constrngere, desi aceasta nu este exclusa n anumite cazuri. Recurgerea la sanctiuni intervine n conditiile n care un stat comite un act sau un fapt ilicit, din punct de vedere al dreptului international public, mpotriva unui alt stat, sau atunci cnd ncalca o norma imperativa (denumita de jus cogens), comitnd, de exemplu, o crima internationala. Competenta de a constata ca un anumit act sau fapt savrsit de un stat constituie un act ilicit si de a aplica sanctiuni, revine: statelor si Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) sau altor organizatii internationale regionale. n cazul comiterii de catre un stat a unui act ilicit mpotriva altui stat, statul victima, dupa ce dovedeste carecterul ilicit al actului, poate fi autorizat de catre organele O.N.U. sa aplice sanctiuni. n cazul comiterii de catre un stat, prin reprezentantii sai, a unei crime internationale, oricare dintre statele membre ale comunitatii internationale are interesul sa constate producerea actului ilicit si sa sanctioneze statul vinovat de ncalcarea ordinii publice internationale. O.N.U. si alte organizatii internationale regionale, n numele societatii internationale si n limitele mandatului primit din partea statelor membre prin statutul oragnizatiei ( Carta O.N.U, etc) sunt abilitate sa constate si sa sanctioneze acte sau fapte ilicite ale statelor. Sanctiunile aplicabile de catre state pot consta n riposta militara, acte de retorsiune sau represalii. Totui unul din principiile dreptului internaional este acela al rezolvrii diferendelor dintre state pe cale panic. Coninutul principiului se exprim n obligaia general a statelor de soluionare panic a diferendelor internaionale i dreptul de liber alegere a mijloacelor de rezolvare. S-a considerat c orice diferend internaional, indiferent de natura, coninutul i gravitatea lui, trebuie s fie soluionat pe cale panic. n aceast privin, Carta O.N.U., n art. 11(3), 34 i 35 se refer la situaii care ar putea pune n primejdie pacea i securitatea internaional, considerate ca stri care ar putea duce la friciuni internaionale sau care ar putea da natere unui diferend, ceea ce nseamn c i astfel de situaii sau stri conflictuale trebuie rezolvate pe cale panic. Subliniem totodat c distincia ntre diferendele politice considerate ca susceptibile a fi soluionate numai prin mijloace diplomatice (tratative, bune oficii, meditaiune, anchet, conciliere sau recurgerea la organizaii internaionale) i diferende cu caracter juridic, care n principiu ar putea fi soluionate prin mijloace jurisdicionale (arbitraj, Curtea Internaional de Justiie) apare ca fiind lipsit de temei, deoarece orice diferend implic att aspecte politice, ct i de drept. ntradevr, nu s-ar putea susine c diferendele politice, spre deosebire de cele judiciare nu trebuie i ele soluionate n conformitate cu regulile dreptului internaional.

Libertatea de alegere a mijlocului de soluionare are o sfer deosebit de flexibil, incluznd nu numai dreptul statelor de a folosi oricare dintre mijloacele de soluionare, ci i dreptul de a reveni, de plid dup parcurgerea fazei de conciliere, a celei de arbitraj sau chiar a justiiei internaionale ori recurgerea la organizaii internaionale la negocieri, bune oficii sau mediere. Condiia este ca prile s dea dovad de responsabilitate n alegerea mijlocului de soluionare, n sensul eficienei, i nu al tergiversrii ori agravrii diferendului. S lum ca exemplu diferendul dintre Romnia si Ucraina privind suprafaa platoului continental din Marea Neagr. n materia dreptului internaional, n cazul rilor cu ieire la mare este prevzut ca acestea s beneficieze de platoul continental n limita a 200 de mile marine de la rm.Dimensiunile reduse ale Mrii Negre nu permit ca statele riverane (Ucraina, Romnia, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia) s aib zone naionale de zon economic exclusiv extinse pn la limita de 200 mile marine, nici platou continental de 200 de mile marine, asa cum este prevzut. De aceea, n cazuri de acest fel, este necesar delimitarea ntre suprafeele de zona economic exclusiv care revin fiecrui stat riveran. Deoarece platoul continental i zona economic exclusiv se suprapun, statele care doresc delimitarea acestor spaii maritime solicit instanelor internaionale trasarea unei linii unice de delimitare. n cazul diferendului dintre Romnia i Ucraina zona disputat crea un interes sporit fiind cunoscut faptul c miza acestei zone sunt resursele de hidrocarburi de anvergura medie, a caror exploatare este vizat de cele dou state. Miza este foarte importanta pentru ambele tari, intrucat, potrivit expertilor, aceste rezerve de hidrocarburi ar asigura independenta energetica a fiecarei tari pentru aproximativ 20 de ani. n 1997, n urma unui proces complex de negocieri, Romnia i Ucraina au ncheiat doua instrumente juridice: Tratatul privind relaiile de cooperare i bunvecintate dintre Romnia i Ucraina, semnat la Constana, la 2 iunie 1997 (Tratatul Anexa 1) i un acord conex, ncheiat prin schimb de scrisori ale minitrilor afacerilor externe ai celor dou State (Acordul conex Anexa 2). Ambele instrumente au intrat n vigoare la 22 octombrie 1997. Prin aceste acorduri, cele dou State i-au asumat obligaia de a ncheia un tratat privind regimul frontierei de stat ntre Romnia i Ucraina, precum i un acord pentru delimitarea platoului continental i a zonelor economice exclusive ale celor dou State n Marea Neagr. n acelai timp, Acordul conex a stabilit principiile care urmau s fie aplicate pentru delimitarea spaiilor maritime mai sus menionate i a prevzut angajamentul celor dou ri de a supune disputa spre soluionare Curii Internaionale de Justiie, n cazul n care vor fi ndeplinite anumite condiii (prezentate n paragraful 4 de mai jos). Att Tratatul ct i Acordul conex au fost nregistrate de Romnia la Secretariatul Organizaiei Naiunilor Unite, n conformitate cu Articolul 102 al Cartei Naiunilor Unite1.
1

1 Treaty on the Relations of Good Neighbourliness and Co-Operation between Romania and Ukraine (with exchange of letters), Constanta, 2 June 1997: 2159 United Nations Treaty Series 335.

ntre 1998 i 2004 au avut loc 24 runde de negocieri n vederea stabilirii liniei de delimitare maritim. Cu toate acestea, nu s-a obinut vreun rezultat i nu s-a ajuns la o soluie acceptabil de delimitare a spaiilor maritime din Marea Neagr. Pentru a se evita prelungirea nejustificat a unor discuii care, n opinia prii romne, n mod evident nu pot duce la nici un rezultat, Romnia sesizeaz prin prezenta cerere Curtea cu diferendul dintre cele dou pri privind delimitarea maritim n Marea Neagr i solicit Curii s delimiteze platoul continental i zonele economice exclusive ale celor dou State n Marea Neagr i s stabileasc o linie de delimitare maritim unic n acest scop.