VISE frumoasa-i luna sus pe cer, ce vise-mi da si sper, ca noaptea ce ma invaluie, cu mantie de aur si staruie, ca visul agitat,in dragoste

transformat, iar noptile line in oftat si suspine, ce cu drag s-au aratat, iar de intuneric s-au bucurat, trupul tanar si incordat, se arcuii,si de iubire alaturat, de vis doar,nu aievea,si incetosat, aparu un crai ce suflet-mi a furat, doar la el visam si ma zbuciumam, in brate sa-l tin,trupu cu sarutari si divin, il consideram,din ceruri zeu coborat, ce trup nici nu visam sa ating, strans in brate-l tineam,fantasme sa sting, clipeam des si nu credeam ce visam, sau chiar aievea era ce-mi doream, dorita si avuta ,noaptea o petreceam, din vis nici gand nu voiam, trezita sa fiu si incercam, nemiscata sa stau,fantasma doream, din brate sa n-o pierd,ce trup imi acoperea, cu buze fierbinti si moi ce ma acoperea, iar inima din piept imi sarea, si nimic din zori nu prevestea, visarea dulce si fantasme ce vis contura, risipite,si gustul dulce se spulbera, cu greu trezita si abia, atunci aievea,dezamagita cu gust amar, o zi noua ce incepea iar, unde realitatea cruda,materiala, bat vise dulci ce inseala,si se astern in liniste ca boala, ce suflet raneste, si-n vise noaptea te nelinisteste,.

GAND gandul cu care de departe ajungi aici, ma strabate si-mi aduna cum nici, nu imi puteam visa vreodata gandul ratacit, inima ce-mi frangeai,dragostea-mi ce ai voit, doar trupu-mi tu defapt il doreai, vise si iluzii,astea doar aminteai, caci tu trup tanar ravneai, si chiar pentru o clipa mi-am dorit, sa fie totusi adevarat,si dragostea ce-a rasarit,, in mintea mea,ce inca copila era si inca copilarea, iar dragostea trupeasca inca n-o cunostea, credeam din tot sufletul ca asta era totul, daruirea ce petcetluia cu restul, si reunea intru-totul iubirea de poveste, ce doar o visam,in noptile care peste, luna si stelele ce straluceau deasupra mea, cu ochii larg deschisi visam ca aievea, iluzii sa se implineasca si cu trpul sa petcetluiasca, cu a mea ardoare,si dorinta neamplinita, focul din inima si dragostea dorita, iar lumea martora la daruirea mea intreaga, sa ma sustina si nu sa-mi dea o vaga, amagire si impresie ce se spulbera, la lumina zilei,ce adunata de cu seara, iluzia dragostei imi lasa, un gust dulce amarui ce disparea, odata ce-am zarit lumina zorilor ce s-au ivit, iar tu te-ai imbracat si ai fugit, uitand noaptea albastra in cearceafuri de matase, cand soapte dulci la urechi imi sopteai, cuvinte cu care m-a inmarmureai, inima-mi razna o lua,si de emotie, nici in viata nu credeam sa fie, acela ce atata fericire-mi putea da, emotie si trmur imi provoca, totul avea atunci alt alt sens dcat acum, cand treaza fiind,alta lumina adun, chiar daca dovada a ramas de netagaduit, tot ceva de departe s-a ivit, peste noapte si tot la fel s-a topit, precum un bulgare de gheata,

sub razele soarelui,iar asa o lectie de viata, am suferit si mi-am primit, dar iubirea ce abia a incoltit, chiar daca sufletul mi-a ranit, in continuare sub clar de luna viseaza, la altceva mai pur ce dureaza, sufletul in infinit sa-l duca, alaturi de ingerasi si Cupidon ce arunca, din tolba lui cu sageti aurite, de miere si dragoste poleite, ce-mi aducen dar iubire noua, vise si sperante adunate din roua, aripi imi dau si ma ridica, sus la stele,deasupra de lumea mica, unden urma am lasat zburand frumusetea la care am visat,