P. 1
Roald Dahl- Fabrica de Ciocolata

Roald Dahl- Fabrica de Ciocolata

|Views: 164|Likes:
Published by Cristi Vacariu

More info:

Published by: Cristi Vacariu on Mar 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/10/2012

pdf

text

original

Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka.ziua următoare. ca să le ţină decald. defier. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. Adesea. după care le spunea noapte bună. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. mai mult decât orice altceva. — Deştept! strigă bătrânelul. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara.şi tot aşa. Acest lucru. şi coloane de fum suiau pe coşuri. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. Pe cât se poate de adevărat. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. pur şi simplu.Într-o seară. bunicuţule George şibunicuţo Georgina".mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui.Iar dincolo de ziduri.scumpule. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia. chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa. te rog. cât de mult îndrăgea acel miros!Şi. micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii. bunicuţule Joe.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate. bunicuţule Joe. Aşează-te lângă mine. pentru. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos. cât era ziulica delungă. foarte încet. Era lumina vieţii lor. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună. era mult.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi. bunicuţo Josephine. câte doi la fiecare capăt. spuse bunicuţul Joe. de o fabrica enormă oarecare deciocolată. până să îşi facă Charlie apariţia. Însă. Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui. îi răspunse micuţul Charlie.. iubitorul deciocolată.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici.— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc. . să zicem. moţăind ca să le treacă vremea. zăceau claie peste grămada înpatul comun. În felul ăsta.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor. mai ronţăia un picuţ. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel.Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie. pentru el. înfiecare seară.Oh. să le ascultepoveştile. în drum spre şcoală. le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas. cu feţelebătrâne şi încreţite. şi ştiam că e foarte deştept. ce păreau să vinădin străfundurile ei. să ascultepoveştile celor bătrâni. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe. cu scufiile în cap. ridicându-se niţeluş pepernă. lângă uşă. îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi. începea să păşească foarte. vai. şi astfel. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi. şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici. de fiecare dată cândse apropia. se ridicau câteşipatru în capul oaselor. Şi. o jumătate de oră. şi era împrejmuită de un zid înalt.— Niciodată. cel mai fantastic. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii.dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani. pe pat. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara.. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut. aerul era parfumat cu mirosul pregnant.

în timp ce erauacolo. mamă. Vezi tu. Ca toate persoanele extrem de bătrâne. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată.— Din cauza spionilor. fiecare de departe tablourile. şi... Charlie. După care.. De câte ori treceu pe lângă fabrică. a sosit o zi toridă. Ajunge pentru searaasta!— Dar. niciodată!— De unde? întrebă Charlie. Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat. e timpul să te duci la culcare.— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle.— Păi. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele. nu cu mult timp în urmă. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii. nu intră.4Muncitorii misterioşi În seara următoare.— Nu oameni.— Şi. scumpule. serioase. nu prea ştiu.. Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei.. asta e. nimeni. care moţăia în camera de zi înmomentul acela. şi ele îl priviră la rândul lor. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni. se bâlbâi Charlie. venea în odaie.. Charlie. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi. Ştiai. pe neaşteptate. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii. trebuie să aud.. vorbea foarte puţin. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările. într-o bună zi. Nu oameni obişnuiţi..Când l-a terminat. în acelaşi timp. şi paturile..— Mâine.— Oh. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. fireşte!— Bunicuţule. Vezi tu.— Aşa-i. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti. cine? strigă Charlie. Spionii se angajau la FabricaWonka..— A spionilor?— Da. O să-ţi povestesc restul mâineseară. îi ademeni bunicuţul Joe. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede".Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului. nepoţelul lui iubit. nu iese. îi explică bunicuţul Joe. fiindcă. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka. la scurt timp după asta. şi mobilierul.— Charlie.— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo.Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate. să fure reţetele secrete. cu un soareucigător.— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie.— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe. Charlie. adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva.— Exact! exclama bunicuţul Joe. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka..fireşte.. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea. s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată. lângă uşă. în orice caz. aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs.. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. în mod miraculos. au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult. scumpule.— . Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare. cu ochiicât cepele la bunicul lui. cândCharlie. pe tot parcursul zilei. Seara însă. părea. „Prostii!" a strigat prinţul. să întinerească...— Muncitori?— Toate fabricile.. porţile par să fie închise.. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate. era delicatşi slăbit şi. bunicuţule. dar.. aşa că prinţul cel ţăcănit.— Atunci. iar când deschideai robinetele labaie..domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece.. aprobă bunicuţul Joe... fiecare cu o altă umplutură. Nimeni.— Dar de ce? întrebă Charlie. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe. că ise vedea numai albul de pe margini. şi tot palatul a început să se topească.bunăoară.— Vezi tu.— A-ha. de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic. după care s-a prăbuşit încet la pământ.

nici domnul Slugworth. când sunt aprinse luminile.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie. după asta. erau umbrele de la ferestrelefabricii.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti.şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. continuă bunicuţul Joe. Coşurile au încetat să mai scoată fum. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie. însătrebuie să-i trimită acasă.— Asta voiau să afle cu toţii. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. de camioanele poştei. Nu iese niciodată. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte. „Cesentâmplă?" strigau." Apoi. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică.— Dar. aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede. maicu seamă noaptea. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană. acum. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka.— Nu există asemenea oameni. nici sub soarele cel mai dogoritor. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor. că fabrica funcţiona. zise bunicul Joe. continuă bunicuţul Joe. Mai mult. în fiecarezi. a făcut. indiferent cât mestecai la ea. bunicuţule. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi. strigă Charlie. dis-de-dimineaţă. pentru că. comentă . în stradă.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială.. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie. Lunile treceauuna după alta. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie. şi fabrica rămânea tot închisă. S-a terminat cuel. Era aşa de cumsecade. Lumea care stătea afară. şi sunt ridicate. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii.. nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. nici domnul Prodnose. Într-o buna zi. la scurttimp după aceea.— Dar. Şi. nici domnul Fickelgruber. Apoi.— Ba da. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă. care mi-ar ajunge cam până la genunchi. Ies printr-o trapă specială dinperete. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. târziu. să afle reţeta. Dintr-odată. de atunci. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate. bunicuţule. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi. să îşi primească iarăşimuncitorii. Charlie.Trebuie să fi făcut aşa.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. răspunse bunicuţul Joe. sunt ale unoroameni mărunţei de tot. Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune. s-a petrecut ceva uimitor. Şi. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită. fireşte. Dar acum e la pământ. Charlie. ambalate şi cu adresele scrise pe ele. După asta. ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată. dezece ani.

— Nu. Eu sunt prea agitat. Fireşte. o linişti bunicuţul Joe.— Da."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 . ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată. bunicuţule?murmură Charlie.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine. vremea se răci simţitor.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe. o linişti domnul Bucket. şi. aprox. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu.— Nimic. într-una .Charlie. tatăl lui Charlie. Rupe doar un milimetru. Sunt gata.ca să nu vedem tot deodată. atunci. când mâna reveni la vedere. ei? Dar trebuie să mă ajuţi. Peambalaj scria.— Chiar aşa.— Prea bine. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii.Chiar în clipa aceea. îl avertiză bunicuţul Joe. încă puţin. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. se opuse Charlie. seporni să ningă. şopti el.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el. Şi-acum. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe. zise bunicuţul Joe.— N-avem nici o şansă. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină. era înapoi. Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul. răspunse Charlie. de fapt. începu dintr-odată.) — Toate la timpul lor. Uite — şi rupse ambalajul.— Ai grijă. trezita bruscdin somn. Mai întâi. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile. Din ea căzu o singură monedă deargint. domnul Bucket. De fapt. Ceilalţi trei sforăiauzgomotos. eşti de acord?— Da.— Aşa? întreba bătrânul. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare. pufni bunicuţa Georgina. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. toate la timpul lor. să odesfacem împreună. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică. îl linişti Charlie.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult. nu-i aşa?— Da. unii aşa fac. Şi-acum.— Termină tu. Rupe prima bucăţică.Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului. cu ochii strălucind de nerăbdare. bunicuţule. Sigur. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă. De ce nu desfaci ciocolata. Eşti gata?— Da.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el. sunt destul de mulţi carese poartă aşa. noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George.— Bine. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs. Ceilalţi nu ştiu deea. băiete. Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul. Ştiu asta. Cel mai departe de tine. şopti el. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine. În cinciminute.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie.— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta. tu ai plătit-o.— Nu.bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad. şi-o s-odeschidem împreună.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc. răspunse Charlie. Tu o desfaci.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară. de zece cenţi.Ce zici de asta. Dar nu toţi. hlizindu-se.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos. intră în odaie. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin.Dintr-odată. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat. Şi. E rezerva mea secretă. La adăpostul păturii.

de fiecare dată când ieşea peuşă. zise bunicuţul Joe. aşa că. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit.Şi. într-o după-amiază. toată lumea din casă începu să flămânzească. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru. însă nu avu noroc. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm. În cele din urmă.Până seara.După zăpadă. cu nelipsita ciorbă lungă de varză.— Copilul ăsta. mesele deveniră şi mai nesăţioase. la micul dejun. unde lucra domnul Bucket. dar sigur. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult. Am auzit că. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. în timp ce se întorcea acasă. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. că i se vedeau oasele de sub ea. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei. Ambele batoane de ciocolată. ca să nu-şi epuizeze forţele. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. când se apropia de ea. dintr-odată.Şi acum.Apoi. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. Situaţia deveni disperată. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine. în fiecare zi. veni un crivăţ năprasnic. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită.din dimineţi.Nu se ştie cum. trăgând adânc în pieptaerul aromat.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi. ca să îşi păstreze puterile.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei. dar eln-a vrut să se atingă de ea. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. Acumfăcea totul încet şi cu grijă. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. terminaseră de mult. fără să se îmbolnăveascăgrav. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. Merită mai multdecât atât. începu să facă mici schimbări pe ici.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere. A făcut-o să şi-o ia înapoi.În casă. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase. poate. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă.— E un băieţel pe cinste.pleca de acasă cu zece minute mai devreme.Apoi. ce bătu zile în şir. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine. Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea. Nucontează ce mâncăm noi. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute. îngrozitor de flămând. micuţul Charlie Bucket. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă. pecolo în efortul pe care-l depunea. ca să meargă mai încetspre şcoală. o jumătate de cartof fiert. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama.Încet. Şi. să se odihnească. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă.Refuză să primească ceva de la noi. spuse bunicuţul George. era un frig de crăpau pietrele.Vremea aspră îşi continua domnia. Uneori. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. în fiecare zi. Dimineaţa. în fiecare zi. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă. iarla prânz. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde. de dimineaţă. luptând cu zăpada în drumspre şcoală. foarte calm. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic. cu vântultăios . băiatul era tot mai nesătul. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka. fără încetare. vai. Şi.Şi. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist. fără să fie nevoit să alerge. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. de culoarea oţelului. şi. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase.

inclusiv bomboane şi ţigări. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54. Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb.O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu. genul debăcănie unde se vinde aproape orice.Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins. Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului. Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS". avea ziare şi obiecte de papetărie. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă. însă văzu imediat ce era. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de . CREMĂ DE FRIŞCĂ. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel. simţindu-se mai înfometat caniciodată). întâmplător. Barca se opri. fireşte. Doamne sfinte. CREMĂ DE ANANAS. şi bătea din palme.Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare. Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar. în barcă. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT. o lămuri domnul Wonka. E o uşă în perete!Era o uşă verde.Era la doar zece paşi. bunicuţule! exclamă Charlie. pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE... Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele. în zăpadă. Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka.Nici unul nu îşi căuta banii.— Cremă de păr? strigă Mike Teavee.. era imposibil. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe. şi ştiace-o să facă. La ce. Era parţial îngropată sub zăpada. CREMĂ DE CAFEA. BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl". nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă. pe trotuar. nu însemna decât un singur lucru pentru el. Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers. chiar deasupranivelului apei.Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71". se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască. ÎnsemnaMÂNCARE. Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate.— Uite.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!". ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă. BOABE DE CACAO. şi Slugworth.Automat.Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze. scria pe ea. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE".— Beţe! exclamă Veruca Salt.bătându-i în faţă (şi. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el.. şopti iute. folosiţi beţele?— Ca să batem frişca.Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el. Înacel moment. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR". DomnulWonka scoase o cheie din buzunar.. domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa. CREMĂ DEVIOLETE.. Cum trecură fulgerător pe lângă ea. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde. într-o barcăroz. pe un râu de ciocolată. băgată în peretele tunelului.BOABE DE CAFEA. holbându-se la el. doar pentru sine.După doar cinci secunde. îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea.Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur.

spuse domnul Wonka. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă. Cei patru copiii. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase. nu cred s-o facă. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi.Ridicânduse în vârful picioarelor. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua. . apoi. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau. de metal.continuă domnul Wonka.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. domnule Wonka. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe. nimeni altcineva.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka. Mai încolo. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum. şicreştea atât de rapid. dar. imediat. în exact o jumătate de oră. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul. nici măcar unUmpa-Lumpa. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi. Funcţioneazăprea bine. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă. când o să găsesc formulapotrivită. o corectă domnul Wonka. de fiecare dată cândfăcea poc. n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar. şi. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar. care se află alături. în Camera de Testare. ţi-aisparge dinţii în ele. se împotrivi Mike Teavee. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui.— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka. O are de aproape un an deja şi. N-o să atingem nimic!— Până acum. fără să ştie la ce să se uite mai întâi. fugi la o altă maşinărie. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin. — Nu e ca guma. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş. Cine-şi doreşte barbă. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. ţopăind emoţionat prin încăpere. Testăm una dintre ele chiaracum. Cel puţin semăna cu marmura.din păcate. oalenegre. de fier. care fierbea sădea în clocot. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. în partea asta. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. maşinării ciudate. sări în colţul celălalt al încăperii. o claie nou-nouţă de părmătăsos. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. şi.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc. nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută. compoziţia nu e gata încă. da! strigară copiii. Guma se mestecă şi. un aparat micuţ şi lucios.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. până laperetele opus. iar încăperea toată era plină de fum. nu amestecaţi.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. se căţărară după el. launa dintre maşinării. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba.aburi şi arome bogate şi delicioase. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră. după asta. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic. E prea puternică. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi. ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi. împreunăcu părinţii lor.de parcă ar fi fost un covor miţos. frecându-şi mâinile şi chicotind. încântat de ceea ce zărea înăuntru. în Camera de Testare. încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea.

te rog. se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie. drept de data aceasta. mai repede. nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka.. fără să schimbe direcţia sau să cotească. aprobă domnul Wonka..— Ba da. ca o rachetă. suspendat învăzduh.Liftul se opri. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka. Un milion dedulciuri putere! Hei.— Nu vă temeţi. o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru. mai repedeşi mai repede.. albastru-deschis. Apoi.Scria.. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum.Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma. — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka.. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton. nu. „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor. adică să spuneţichiar că acest lift. „sus şi AFARĂ". îşi zise Charlie. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară. iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan.În mod sigur.Liftul gonea înainte.. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton. dacăvreţi sa mă urmaţi. strigă bunicuţul Joe.. Era un sentimentciudat şi înspăimântător. exclama el. priviţi. ajunseră la omie de metri în văzduh. pe plafonul de sticlă al liftului.— Nu mă contrazice.— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic.Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton. prin podeaua de sticlă pecare stătea. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh. da. iar prin plafon intrau razele soarelui. În cinci secunde. hopa sus! Şidumneavoastră.. Se opri şi rămase suspendat în aer.— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe.Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. deodată. arătând în jos. scumpul meu copil. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla. Chipul bătrânului strălucea deemoţie. VÂJ! Liftul ţâşni în sus.. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus. să stai pe sticlă transparentă. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. scumpul meu domn. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe. din fericire pentru noi. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi. spuse . urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot.. iar acum se înălţa în văzduh. la fel devesel ca de obicei.Uşile de sticlă se închiseră. avem Marele Lift deSticlă. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka. care se întindea dedesubt.sus.. şi mergeau tot în sus.. sus. dar. lovind peretele liftului cu mâna. dragul meu Charlie.. Numai cănu îi era teamă. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar. dar e totuşi o sticlă groasă.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos.. bunicuţule Joe! Nu. asta spun! răspunse domnul Wonka. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus.Da. se gândi Charlie. Şi la fel era şi bunicuţul Joe. aici. plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. dar.ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. tot mai sus şi mai sus. care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori..Apoi. Era doar teribil deemoţionat.."Sus şi afară"... pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare.„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”. Nici măcar nu era neliniştit.

zise el.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată. ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă. într-adevăr.— Prostii. Un adult nu m-ar asculta. Nu vreau un adult.pleacă prietenul nostru.domnulWonka. adăugă el. continuă domnul Wonka. Nu pot s-o ţin aşa la infinit.— Aşa este. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee. zise.— Văd doar trei copii. uimit. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe.Măiculiţă. — E foarte adevărat. Apoi. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci.Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka. răspunse domnul Wonka.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare. spuse domnulWonka. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate. A-ha. Prin urmare. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. Ah. dragul meu Charlie. dintr-odată. dar. confirmă Charlie. însă cuvintele nu voiau să iasă. asta e. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. În el se aflaudomnul Wonka. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva. râzând. n-avem ce-i face. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine. Nu ai nimic împotrivă. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe. A foststrâns în ţeavă.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. Augustus Gloop. uite. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea. Charlie? întrebă el. dar eu nu vreau o astfelde persoană. când zâmbi. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe.privind în jos.— Nu-i nici o glumă. Mă bucur nespus. parcate în apropiere. declară domnul Wonka. privind prin sticla liftului. eu sunt bătrân. cine o să conducă fabrica. Vezi tu.sunt.. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă.Aşa că am nevoie de un copil. spuse domnul Wonka. dragul meu băiat. Chiar îţi dau fabrica. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. Am ceva foarte important de discutat cutine. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa. am hotărât să îţi dau în darfabrica. zise domnul Wonka. Aveţi grijă. Dar tu o iubeşti. nici familie. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară. începu domnul Wonka să explice. Dar o să apară şi elcât de curând. întreaga fabricăva fi a ta. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi.— Doamne sfinte! strigă Charlie. Dar acum. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa. rosti domnul Wonka. zise domnul Wonka. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. Da.. Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el.Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie. nu cum le văd eu. da. rânjind cu gura până laurechi. nu ar vrea să înveţe. Vorbesc cât se poate de serios. foarte bucuros să te aud spunând asta. E foarte norocos.— Da.— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe. domnule. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice.. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică. până la urmă.— Oh.— Dar. confirmă domnul Wonka. Nu va aduceţi aminte? Şi. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului. Nu amnici copii. Iar acum o să-ţispun de ce. spuse el.. exclamă Charlie. Vreau . Probabil că-i o glumă.

— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei.— Prin acoperiş. şi pe bunicuţaGeorgina. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi. şi-o să-l ajutăm să o conducă.— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie. fără să ţină seama de ţipetele lor. nevastă dragă. şi-o să mi-o deamie pe toată şi. este domnul Wonka în persoană. gândaci. bâigui bunicuţul Joe. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor.— N-o să puteţi scoate patul din casă. Charlie?De sus. interveni domnul Wonka. sunt atât de fericit să văcunosc. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina. găsi domnul Wonkasoluţia. domnule Wonka. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie.— Nu pot.— Atunci. zise Charlie. răspunse domnul Wonka. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine. o descoperi el. aruncându-se în braţele doamnei Bucket. o rugă bunicuţul Joe.— Nu! ţipă Charlie.. căruiasă îi pot dezvălui. ţigle sparte. chiar şi atunci.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi. Bunicuţa Georgina ţipă.— Dar trebuie să vină şi ei cu noi. Am decis să invit cinci copii înfabrică. o să luăm cu noi şi patul.ZDRANG! Liftul pătrunse. se urcară şi ei.— Linişteşte-te..— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka. le explică domnul Wonka. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii. coborând dinlift.Aşa că.. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine.— Exact! încuviinţă domnul Wonka. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică. E distrusă!— Dragul meu domn.un copil iubitor şi ascultător. mărturisi cu tristeţeCharlie. De acum înainte. apăsând un alt buton. Putea săne omoare pe toţi. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură. .— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine.— Opriţi-vă!. Domnul Wonka apăsă pe un buton. în dormitorulbătrânilor. şi. arătând cu degetul. bucăţi de lemn.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka.Uşile se închiseră. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el.— Şi de ce nu..— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket. cu ei cu tot. domnul Wonka. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă. Avem destul loc în lift şi pentru pat. Nu încape pe uşă.Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka. până creşte Charliedestul de mare. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş. cea mică de tot.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi. O ploaie de praf. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift.— E acolo. cât mai sunt încă în viaţă. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie. care îngheţaseră de frică. chiar prin acoperişul casei. Bunicuţa Georginaleşină. drept în văzduh.— Intru să îi iau. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie. zise bunicuţul Joe. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă...— Mamă! strigă Charlie. Şi. Apoi.. apăsând vreocâteva butoane.— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket.. ca să facă treaba singur! Unde locuieşti. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică. strigă bunicuţul Joe. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe.. Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket. Suntem noi.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine. de la înălţimea Liftului de Sticlă.păianjeni. n-osă mai aveţi nevoie de ea. şi.— Acesta.. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură. şi pe bunicuţul George.

râzând.— O să avem şi ceva de mâncare. staţi să vedeţ inumai! .— Vă rog să nu vă temeţi. Sunteţi în siguranţă. le spuse el. când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. Oh. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate. Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->