Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie.scumpule. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara. de o fabrica enormă oarecare deciocolată. Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi. vai. micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii. aerul era parfumat cu mirosul pregnant. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună. bunicuţule Joe.— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. după care le spunea noapte bună. Şi. Aşează-te lângă mine. — Deştept! strigă bătrânelul. Adesea. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. cu feţelebătrâne şi încreţite. ce păreau să vinădin străfundurile ei. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe. ca să le ţină decald. câte doi la fiecare capăt. bunicuţo Josephine. foarte încet. mai mult decât orice altceva. zăceau claie peste grămada înpatul comun. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii.şi tot aşa. cel mai fantastic. cât era ziulica delungă. . de fiecare dată cândse apropia. lângă uşă. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia. mai ronţăia un picuţ. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. îi răspunse micuţul Charlie. şi era împrejmuită de un zid înalt.ziua următoare. Pe cât se poate de adevărat. cu scufiile în cap. bunicuţule Joe. pe pat. îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi.— Niciodată. te rog. şi coloane de fum suiau pe coşuri. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. bunicuţule George şibunicuţo Georgina". şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică. pentru. Însă. le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas. şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc. să ascultepoveştile celor bătrâni.. defier. până să îşi facă Charlie apariţia. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos. să zicem. se ridicau câteşipatru în capul oaselor. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. pur şi simplu. Acest lucru. începea să păşească foarte. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut. în drum spre şcoală.dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba. ridicându-se niţeluş pepernă. şi astfel.mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani. spuse bunicuţul Joe. pentru el. înfiecare seară.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. cât de mult îndrăgea acel miros!Şi.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate. era mult. Era lumina vieţii lor.Iar dincolo de ziduri. moţăind ca să le treacă vremea. să le ascultepoveştile. În felul ăsta.. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor.Oh. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa. iubitorul deciocolată. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui. şi ştiam că e foarte deştept. o jumătate de oră.Într-o seară. chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat.

.— Nu oameni. e timpul să te duci la culcare.. scumpule. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe.— A-ha. s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată. şi paturile.— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie. Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare. iar când deschideai robinetele labaie... De câte ori treceu pe lângă fabrică. că ise vedea numai albul de pe margini. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. mamă. a sosit o zi toridă. cândCharlie. Charlie. niciodată!— De unde? întrebă Charlie. Ajunge pentru searaasta!— Dar. dar. Vezi tu. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările. nu prea ştiu.domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece. se bâlbâi Charlie..— . de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic. nu intră.. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate.— Charlie.— Aşa-i.— Exact! exclama bunicuţul Joe. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii... adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva. fiindcă. şi tot palatul a început să se topească. serioase.. în mod miraculos. O să-ţi povestesc restul mâineseară. porţile par să fie închise. şi ele îl priviră la rândul lor.— Dar de ce? întrebă Charlie. După care.— Atunci..— Din cauza spionilor. Seara însă. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult. Nu oameni obişnuiţi.— A spionilor?— Da. Ştiai. cu un soareucigător. Nimeni... Vezi tu. nu iese.— Mâine.Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului.— Păi.— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe. venea în odaie.— Vezi tu. cine? strigă Charlie. părea.fireşte. era delicatşi slăbit şi. Spionii se angajau la FabricaWonka.— Şi. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka. pe tot parcursul zilei. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii... şi. care moţăia în camera de zi înmomentul acela. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka. fiecare de departe tablourile. trebuie să aud. fiecare cu o altă umplutură. îi ademeni bunicuţul Joe. nu cu mult timp în urmă. Ca toate persoanele extrem de bătrâne. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea.. aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs. şi mobilierul. în orice caz. vorbea foarte puţin. au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite..Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate. nepoţelul lui iubit.. în timp ce erauacolo. Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei. pe neaşteptate. cu ochiicât cepele la bunicul lui.Când l-a terminat. lângă uşă...— Muncitori?— Toate fabricile. după care s-a prăbuşit încet la pământ. asta e... aşa că prinţul cel ţăcănit.bunăoară. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka. scumpule. îi explică bunicuţul Joe. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni. fireşte!— Bunicuţule. bunicuţule. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată.— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo. nimeni. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi.4Muncitorii misterioşi În seara următoare. la scurt timp după asta. în acelaşi timp. Charlie. aprobă bunicuţul Joe.— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle. să întinerească.— Oh.. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată. „Prostii!" a strigat prinţul. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede". într-o bună zi. să fure reţetele secrete. Charlie.

şi fabrica rămânea tot închisă. bunicuţule. Apoi. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie. sunt ale unoroameni mărunţei de tot. târziu.Trebuie să fi făcut aşa. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită. în stradă. ambalate şi cu adresele scrise pe ele. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. care mi-ar ajunge cam până la genunchi. erau umbrele de la ferestrelefabricii. dis-de-dimineaţă. a făcut. s-a petrecut ceva uimitor. ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată. Într-o buna zi. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii. şi sunt ridicate. Mai mult.— Ba da. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă. Şi. răspunse bunicuţul Joe. aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor. să afle reţeta. când sunt aprinse luminile. strigă Charlie.. pentru că.— Dar.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie. Charlie. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. de camioanele poştei. Era aşa de cumsecade. „Cesentâmplă?" strigau. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi. maicu seamă noaptea. însătrebuie să-i trimită acasă.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea. S-a terminat cuel. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti. că fabrica funcţiona. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată. de atunci. Charlie. comentă . fireşte. Dar acum e la pământ. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. Coşurile au încetat să mai scoată fum. nici domnul Fickelgruber.nici domnul Slugworth.şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. Nu iese niciodată. Lumea care stătea afară. nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici.— Nu există asemenea oameni. zise bunicul Joe. bunicuţule. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică.— Asta voiau să afle cu toţii. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare. Lunile treceauuna după alta. Şi. nici domnul Prodnose. dezece ani. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. indiferent cât mestecai la ea. continuă bunicuţul Joe. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka. continuă bunicuţul Joe. în fiecarezi." Apoi.— Dar. Ies printr-o trapă specială dinperete. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. nici sub soarele cel mai dogoritor. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi. după asta. acum. Dintr-odată. După asta.. să îşi primească iarăşimuncitorii. la scurttimp după aceea. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune.

tatăl lui Charlie. Tu o desfaci. E rezerva mea secretă.— Bine.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 . noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet. răspunse Charlie. De ce nu desfaci ciocolata.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George. şi-o s-odeschidem împreună. se opuse Charlie.Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină. Sunt gata.— Chiar aşa. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele. Şi-acum. Şi-acum. nu-i aşa?— Da. Cel mai departe de tine. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni.— Nimic. vremea se răci simţitor. Ceilalţi nu ştiu deea. Peambalaj scria. şopti el. sunt destul de mulţi carese poartă aşa. Ştiu asta. Fireşte. Eu sunt prea agitat. seporni să ningă. o linişti domnul Bucket. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile.Charlie. Din ea căzu o singură monedă deargint. era înapoi. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine. bunicuţule?murmură Charlie. toate la timpul lor. încă puţin. ei? Dar trebuie să mă ajuţi. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe. de fapt. Uite — şi rupse ambalajul.— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta. Dar nu toţi. unii aşa fac. atunci. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu. — Nu. îl linişti Charlie. îl avertiză bunicuţul Joe. şopti el. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs.Dintr-odată. De fapt. începu dintr-odată.— Ai grijă. Rupe doar un milimetru.ca să nu vedem tot deodată. când mâna reveni la vedere. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii. ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş. cu ochii strălucind de nerăbdare. tu ai plătit-o.— Aşa? întreba bătrânul.— Termină tu.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul. În cinciminute. Eşti gata?— Da.Chiar în clipa aceea.) — Toate la timpul lor. de zece cenţi. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc.— Nu. Şi. domnul Bucket. Mai întâi. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. La adăpostul păturii. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică. zise bunicuţul Joe.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie. intră în odaie.— N-avem nici o şansă. într-una .bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad. Ceilalţi trei sforăiauzgomotos.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult. eşti de acord?— Da. Sigur.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el. Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară. pufni bunicuţa Georgina.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată. aprox. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare. să odesfacem împreună. hlizindu-se.— Prea bine. trezita bruscdin somn.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine. Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul. şi. băiete. Rupe prima bucăţică.Ce zici de asta.— Da. răspunse Charlie.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe. bunicuţule. o linişti bunicuţul Joe. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat.

zise bunicuţul Joe. spuse bunicuţul George. aşa că. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită. Am auzit că. Ambele batoane de ciocolată. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka.Apoi.După zăpadă. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. trăgând adânc în pieptaerul aromat. la micul dejun. pecolo în efortul pe care-l depunea. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. băiatul era tot mai nesătul. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat.Nu se ştie cum. în fiecare zi. să se odihnească. de culoarea oţelului. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. Situaţia deveni disperată. de fiecare dată când ieşea peuşă.Şi. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. Nucontează ce mâncăm noi. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru. Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea. A făcut-o să şi-o ia înapoi. veni un crivăţ năprasnic. fără încetare. Merită mai multdecât atât. o jumătate de cartof fiert. în fiecare zi. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. iarla prânz.— Copilul ăsta. Şi.pleca de acasă cu zece minute mai devreme. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist.Până seara.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere. era un frig de crăpau pietrele. ce bătu zile în şir. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat.Şi acum. micuţul Charlie Bucket. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. foarte calm. terminaseră de mult. unde lucra domnul Bucket. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă. fără să se îmbolnăveascăgrav. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult. ca să meargă mai încetspre şcoală. cu vântultăios . în fiecare zi. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine. dar eln-a vrut să se atingă de ea. fără să fie nevoit să alerge. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. dar sigur. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic.— E un băieţel pe cinste. toată lumea din casă începu să flămânzească. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă. dintr-odată. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. îngrozitor de flămând. cu nelipsita ciorbă lungă de varză. de dimineaţă. mesele deveniră şi mai nesăţioase. vai. luptând cu zăpada în drumspre şcoală. în timp ce se întorcea acasă. În cele din urmă.Şi. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru. şi.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute. Dimineaţa. Şi. că i se vedeau oasele de sub ea. ca să îşi păstreze puterile. începu să facă mici schimbări pe ici.Încet. într-o după-amiază. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei.Refuză să primească ceva de la noi.În casă. ca să nu-şi epuizeze forţele. Acumfăcea totul încet şi cu grijă. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă. însă nu avu noroc.Vremea aspră îşi continua domnia. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară. când se apropia de ea.Apoi. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde. poate. Uneori.din dimineţi.

Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare.— Beţe! exclamă Veruca Salt. BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl".Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze. Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de .. nu însemna decât un singur lucru pentru el.bătându-i în faţă (şi. CREMĂ DE CAFEA. Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka.— Cremă de păr? strigă Mike Teavee. într-o barcăroz. băgată în peretele tunelului. ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă.Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71". se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască.. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea. şopti iute. şi Slugworth. Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului. folosiţi beţele?— Ca să batem frişca. Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate.— Uite. Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar. o lămuri domnul Wonka. simţindu-se mai înfometat caniciodată). în barcă. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE". ÎnsemnaMÂNCARE.. holbându-se la el. întâmplător. Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS". Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR". era imposibil. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe. CREMĂ DEVIOLETE. BOABE DE CACAO.Automat.După doar cinci secunde. inclusiv bomboane şi ţigări..Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el. Era parţial îngropată sub zăpada. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi..Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!". pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE..Era la doar zece paşi.Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare. Doamne sfinte. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose. scria pe ea. îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute. fireşte.BOABE DE CAFEA. Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele.O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu. avea ziare şi obiecte de papetărie. genul debăcănie unde se vinde aproape orice. bunicuţule! exclamă Charlie. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54. La ce. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT. în zăpadă. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el. CREMĂ DE FRIŞCĂ. doar pentru sine.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde. Barca se opri. E o uşă în perete!Era o uşă verde. chiar deasupranivelului apei. Cum trecură fulgerător pe lângă ea. domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa. însă văzu imediat ce era. Înacel moment. şi ştiace-o să facă. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi. pe un râu de ciocolată. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins. DomnulWonka scoase o cheie din buzunar. pe trotuar. şi bătea din palme. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă. nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă. CREMĂ DE ANANAS.Nici unul nu îşi căuta banii.

— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră. spuse domnul Wonka. launa dintre maşinării. compoziţia nu e gata încă. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi. şicreştea atât de rapid. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. în exact o jumătate de oră. încântat de ceea ce zărea înăuntru. un aparat micuţ şi lucios. ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş. o claie nou-nouţă de părmătăsos. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi. fugi la o altă maşinărie. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar. sări în colţul celălalt al încăperii.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka. Guma se mestecă şi. imediat. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. ţi-aisparge dinţii în ele. iar încăperea toată era plină de fum. se căţărară după el. Mai încolo. O are de aproape un an deja şi.aburi şi arome bogate şi delicioase. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar. în Camera de Testare. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. da! strigară copiii. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic. nimeni altcineva. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul.din păcate.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc. după asta. de fiecare dată cândfăcea poc. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum. ţopăind emoţionat prin încăpere.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. împreunăcu părinţii lor. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase. în partea asta. — Nu e ca guma. care se află alături. în Camera de Testare. când o să găsesc formulapotrivită.Ridicânduse în vârful picioarelor. o corectă domnul Wonka. de metal. domnule Wonka. până laperetele opus. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. nici măcar unUmpa-Lumpa. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. N-o să atingem nimic!— Până acum.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers.de parcă ar fi fost un covor miţos.continuă domnul Wonka. fără să ştie la ce să se uite mai întâi. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi. care fierbea sădea în clocot. de fier. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. oalenegre. se împotrivi Mike Teavee. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii. frecându-şi mâinile şi chicotind. nu amestecaţi. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau. E prea puternică. şi. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi. Cine-şi doreşte barbă. nu cred s-o facă. dar. apoi. maşinării ciudate. Cel puţin semăna cu marmura. Testăm una dintre ele chiaracum. Cei patru copiii. . încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea. Funcţioneazăprea bine. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea. şi. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă.

iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta. strigă bunicuţul Joe. Şi la fel era şi bunicuţul Joe. Nici măcar nu era neliniştit. drept de data aceasta..sus. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos.. urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka. lovind peretele liftului cu mâna. priviţi.. Se opri şi rămase suspendat în aer. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla. asta spun! răspunse domnul Wonka.. Un milion dedulciuri putere! Hei. Era doar teribil deemoţionat. se gândi Charlie... „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor.— Ba da. şi mergeau tot în sus. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic. VÂJ! Liftul ţâşni în sus.— Nu mă contrazice. Apoi. ajunseră la omie de metri în văzduh. exclama el. suspendat învăzduh.. dacăvreţi sa mă urmaţi. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum.. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva. Chipul bătrânului strălucea deemoţie.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi.. tot mai sus şi mai sus.. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar.. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus. În cinci secunde. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni.Liftul gonea înainte.Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka. bunicuţule Joe! Nu.. — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe.Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma. mai repedeşi mai repede.Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe.— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe. hopa sus! Şidumneavoastră. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot. o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru.Liftul se opri. la fel devesel ca de obicei. Era un sentimentciudat şi înspăimântător. dragul meu Charlie. arătând în jos. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton. „sus şi AFARĂ".. din fericire pentru noi.În mod sigur. adică să spuneţichiar că acest lift.Apoi. dar. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh. te rog. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton. prin podeaua de sticlă pecare stătea. da.Scria. să stai pe sticlă transparentă.ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. nu.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul... se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie. deodată. aici.Uşile de sticlă se închiseră. Numai cănu îi era teamă. dar e totuşi o sticlă groasă.. scumpul meu domn. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe.. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe. aprobă domnul Wonka.„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka.Da. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. scumpul meu copil."Sus şi afară". iar prin plafon intrau razele soarelui.. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori. pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare. albastru-deschis. fără să schimbe direcţia sau să cotească. spuse . care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri. pe plafonul de sticlă al liftului. mai repede. plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. sus. îşi zise Charlie. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. care se întindea dedesubt.— Nu vă temeţi. avem Marele Lift deSticlă. iar acum se înălţa în văzduh. nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka. ca o rachetă.— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. dar. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară.

— Oh.Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh. da. parcate în apropiere. rosti domnul Wonka. Ah. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi. nu ar vrea să înveţe. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. am hotărât să îţi dau în darfabrica.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată. până la urmă. Iar acum o să-ţispun de ce. Dar acum. Am ceva foarte important de discutat cutine. însă cuvintele nu voiau să iasă. rânjind cu gura până laurechi. uite. Dar o să apară şi elcât de curând. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. confirmă domnul Wonka. dintr-odată. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi. Mă bucur nespus. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi. Aveţi grijă. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci. privind prin sticla liftului. asta e. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea. Apoi. Nu ai nimic împotrivă. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe. exclamă Charlie. Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee.. Vreau .. Charlie? întrebă el. Da. zise el. n-avem ce-i face. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului. răspunse domnul Wonka.domnulWonka. întreaga fabricăva fi a ta.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare. începu domnul Wonka să explice. Nu pot s-o ţin aşa la infinit. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi.sunt. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină. Nu amnici copii.. dragul meu Charlie. domnule. când zâmbi. zise domnul Wonka.Măiculiţă. Augustus Gloop. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate. confirmă Charlie.— Dar. În el se aflaudomnul Wonka. ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice. într-adevăr. declară domnul Wonka. dragul meu băiat. adăugă el. spuse el. E foarte norocos.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie.pleacă prietenul nostru. dar eu nu vreau o astfelde persoană. cine o să conducă fabrica. continuă domnul Wonka. Dar tu o iubeşti. eu sunt bătrân.— Doamne sfinte! strigă Charlie. Nu vreau un adult. spuse domnul Wonka. Nu va aduceţi aminte? Şi. Vorbesc cât se poate de serios. spuse domnulWonka.privind în jos. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie. A foststrâns în ţeavă. râzând. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă. nu cum le văd eu.— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa.— Prostii.— Aşa este. Prin urmare.— Nu-i nici o glumă.— Da. A-ha. Vezi tu. uimit.— Văd doar trei copii. nici familie. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. — E foarte adevărat. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică. Chiar îţi dau fabrica. zise. dar. Probabil că-i o glumă.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. zise domnul Wonka.Aşa că am nevoie de un copil. Un adult nu m-ar asculta..Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka. foarte bucuros să te aud spunând asta.

o să luăm cu noi şi patul. chiar şi atunci.— E acolo. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar.ZDRANG! Liftul pătrunse. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor. o descoperi el. Putea săne omoare pe toţi. aruncându-se în braţele doamnei Bucket. ţigle sparte..— Dar trebuie să vină şi ei cu noi. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie. Bunicuţa Georginaleşină. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine..— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el. chiar prin acoperişul casei. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură.— Prin acoperiş. Charlie?De sus. nevastă dragă. şi pe bunicuţaGeorgina. E distrusă!— Dragul meu domn. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe. De acum înainte.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi. interveni domnul Wonka. arătând cu degetul. gândaci. Şi. şi. apăsând un alt buton. în dormitorulbătrânilor.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei.— Opriţi-vă!. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe. drept în văzduh. mărturisi cu tristeţeCharlie. strigă bunicuţul Joe.— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine..Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka. o rugă bunicuţul Joe. de la înălţimea Liftului de Sticlă.— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket. până creşte Charliedestul de mare. zise Charlie.. ca să facă treaba singur! Unde locuieşti. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii. . fără să ţină seama de ţipetele lor. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă.. apăsând vreocâteva butoane.— Intru să îi iau. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă... Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket. şi-o să mi-o deamie pe toată şi. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş. cea mică de tot. Bunicuţa Georgina ţipă.— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka.. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei.— Nu! ţipă Charlie.— N-o să puteţi scoate patul din casă.— Şi de ce nu.— Atunci. domnule Wonka.— Linişteşte-te. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor.Aşa că.. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică.— Nu pot.— Mamă! strigă Charlie. este domnul Wonka în persoană. cât mai sunt încă în viaţă. le explică domnul Wonka. bucăţi de lemn. O ploaie de praf. şi pe bunicuţul George. coborând dinlift.. Apoi. domnul Wonka.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina. n-osă mai aveţi nevoie de ea.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi.Uşile se închiseră. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat.— Exact! încuviinţă domnul Wonka. răspunse domnul Wonka.— Acesta. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani. Domnul Wonka apăsă pe un buton.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka.un copil iubitor şi ascultător. Avem destul loc în lift şi pentru pat.— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie.— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket. şi. Nu încape pe uşă.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie.păianjeni. şi-o să-l ajutăm să o conducă. bâigui bunicuţul Joe.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine. sunt atât de fericit să văcunosc. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură. căruiasă îi pot dezvălui. care îngheţaseră de frică. se urcară şi ei. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului. cu ei cu tot. zise bunicuţul Joe. Suntem noi. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie. găsi domnul Wonkasoluţia. Am decis să invit cinci copii înfabrică.

când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate. Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie. Oh. le spuse el. râzând.— Vă rog să nu vă temeţi. staţi să vedeţ inumai! .— O să avem şi ceva de mâncare. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului. Sunteţi în siguranţă.