Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

În felul ăsta. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi. — Deştept! strigă bătrânelul. până să îşi facă Charlie apariţia. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara. de o fabrica enormă oarecare deciocolată.. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor. Însă. şi ştiam că e foarte deştept. Adesea. şi coloane de fum suiau pe coşuri.Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara. înfiecare seară.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei. . pe pat.scumpule.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici. îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka. ridicându-se niţeluş pepernă. foarte încet.ziua următoare. o jumătate de oră. să le ascultepoveştile. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel. chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat. cu feţelebătrâne şi încreţite.Într-o seară. zăceau claie peste grămada înpatul comun.— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. cu scufiile în cap. le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas. defier.Oh.Iar dincolo de ziduri. şi era împrejmuită de un zid înalt. lângă uşă. cât era ziulica delungă. bunicuţule George şibunicuţo Georgina". bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc. şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. Era lumina vieţii lor. aerul era parfumat cu mirosul pregnant.. pentru. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba. ce păreau să vinădin străfundurile ei. începea să păşească foarte. pentru el. în drum spre şcoală. Aşează-te lângă mine. Şi. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. Acest lucru. după care le spunea noapte bună. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. ca să le ţină decald. bunicuţule Joe. se ridicau câteşipatru în capul oaselor. Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule.— Niciodată. de fiecare dată cândse apropia. bunicuţule Joe. cât de mult îndrăgea acel miros!Şi. să ascultepoveştile celor bătrâni. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică. te rog. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. mai mult decât orice altceva. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa.dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat. micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii. mai ronţăia un picuţ. câte doi la fiecare capăt. vai. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos.mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi. să zicem. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA. iubitorul deciocolată. era mult.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui. cel mai fantastic. spuse bunicuţul Joe.şi tot aşa. moţăind ca să le treacă vremea. şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe. bunicuţo Josephine. pur şi simplu. şi astfel. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună. îi răspunse micuţul Charlie. Pe cât se poate de adevărat.

au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite. să fure reţetele secrete.— A-ha.— Aşa-i. în timp ce erauacolo.— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle. „Prostii!" a strigat prinţul. cine? strigă Charlie. cu ochiicât cepele la bunicul lui. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka. asta e.... aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs. Ajunge pentru searaasta!— Dar. de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult. nu iese. şi paturile. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka. care moţăia în camera de zi înmomentul acela. Nu oameni obişnuiţi. Charlie.. aşa că prinţul cel ţăcănit. părea. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea. Vezi tu..— Oh.. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările. Ştiai. şi mobilierul. niciodată!— De unde? întrebă Charlie. serioase. îi ademeni bunicuţul Joe.. porţile par să fie închise. dar. pe tot parcursul zilei. cândCharlie. în orice caz. scumpule. şi ele îl priviră la rândul lor.. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede".— Dar de ce? întrebă Charlie. nimeni. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti. nu prea ştiu..— A spionilor?— Da. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate.. venea în odaie. în mod miraculos. se bâlbâi Charlie. nu cu mult timp în urmă.Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate..— Charlie.. scumpule. îi explică bunicuţul Joe. Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat. nepoţelul lui iubit. Ca toate persoanele extrem de bătrâne.Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului..— Păi.. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe. Charlie.domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece. fireşte!— Bunicuţule.— Din cauza spionilor.— Şi..— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe. în acelaşi timp.— Exact! exclama bunicuţul Joe. Vezi tu. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată. şi tot palatul a început să se topească. Nimeni. iar când deschideai robinetele labaie. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii. adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva. într-o bună zi.— Muncitori?— Toate fabricile. De câte ori treceu pe lângă fabrică..— Mâine. Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare. cu un soareucigător. era delicatşi slăbit şi. e timpul să te duci la culcare. vorbea foarte puţin. Seara însă. că ise vedea numai albul de pe margini.bunăoară.— . s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată. pe neaşteptate. aprobă bunicuţul Joe. Charlie.— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie. Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei.fireşte.— Atunci... fiindcă. fiecare de departe tablourile. şi.— Vezi tu. lângă uşă. Spionii se angajau la FabricaWonka. să întinerească.4Muncitorii misterioşi În seara următoare.— Nu oameni. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. fiecare cu o altă umplutură. la scurt timp după asta..Când l-a terminat. O să-ţi povestesc restul mâineseară. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii. trebuie să aud.. După care.— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi. bunicuţule. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele. după care s-a prăbuşit încet la pământ.. a sosit o zi toridă.. nu intră. mamă.

comentă . Nu iese niciodată. când sunt aprinse luminile..nici domnul Slugworth. Lumea care stătea afară. de camioanele poştei. indiferent cât mestecai la ea. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată. Mai mult. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. Dintr-odată. după asta. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. pentru că. nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea. a făcut. în fiecarezi. Şi. la scurttimp după aceea.şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte. şi fabrica rămânea tot închisă. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică. însătrebuie să-i trimită acasă. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi. S-a terminat cuel. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate. dis-de-dimineaţă. să îşi primească iarăşimuncitorii. Apoi. că fabrica funcţiona. După asta. răspunse bunicuţul Joe. strigă Charlie. continuă bunicuţul Joe. ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. Într-o buna zi. Ies printr-o trapă specială dinperete. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie. bunicuţule. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. erau umbrele de la ferestrelefabricii. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă. târziu.Trebuie să fi făcut aşa. fireşte. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii. Charlie. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie. ambalate şi cu adresele scrise pe ele. în stradă. aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo.— Ba da. şi sunt ridicate. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. Charlie.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. nici domnul Fickelgruber. dezece ani.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti. continuă bunicuţul Joe. de atunci. nici sub soarele cel mai dogoritor." Apoi. „Cesentâmplă?" strigau.— Dar.— Asta voiau să afle cu toţii. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită.— Nu există asemenea oameni. Dar acum e la pământ. Coşurile au încetat să mai scoată fum. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka.— Dar. Lunile treceauuna după alta. Şi. zise bunicul Joe. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii. Era aşa de cumsecade. maicu seamă noaptea. nici domnul Prodnose.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie. să afle reţeta.. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. acum. bunicuţule. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi. s-a petrecut ceva uimitor. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie. sunt ale unoroameni mărunţei de tot. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană. care mi-ar ajunge cam până la genunchi.

La adăpostul păturii. o linişti bunicuţul Joe. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele. tatăl lui Charlie.— Aşa? întreba bătrânul.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe.Dintr-odată. bunicuţule. Şi-acum. unii aşa fac. seporni să ningă. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă. Eu sunt prea agitat. Din ea căzu o singură monedă deargint. tu ai plătit-o. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni.— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine. De fapt. ei? Dar trebuie să mă ajuţi.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul. — Nu. nu-i aşa?— Da. E rezerva mea secretă. răspunse Charlie. îl avertiză bunicuţul Joe. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină. Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla. Mai întâi.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos. de zece cenţi.— Nu. Sunt gata. de fapt. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el. răspunse Charlie. Uite — şi rupse ambalajul. toate la timpul lor. Rupe prima bucăţică. zise bunicuţul Joe. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. De ce nu desfaci ciocolata. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe. În cinciminute. vremea se răci simţitor. şopti el. Rupe doar un milimetru. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare. Ceilalţi nu ştiu deea. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin. atunci. Şi.Charlie. cu ochii strălucind de nerăbdare. când mâna reveni la vedere.— Da. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc. sunt destul de mulţi carese poartă aşa.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George.— Chiar aşa.— Nimic. Tu o desfaci.ca să nu vedem tot deodată.bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad. bunicuţule?murmură Charlie.— Ai grijă. se opuse Charlie. Ştiu asta. să odesfacem împreună. Ceilalţi trei sforăiauzgomotos. Peambalaj scria. hlizindu-se. băiete. Dar nu toţi.Chiar în clipa aceea. domnul Bucket.— Bine. eşti de acord?— Da. Eşti gata?— Da.— N-avem nici o şansă.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine.Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului. pufni bunicuţa Georgina. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică. îl linişti Charlie.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii. noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet.— Prea bine. începu dintr-odată. şi-o s-odeschidem împreună.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie. şopti el. era înapoi.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat. intră în odaie. Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el. aprox. şi.) — Toate la timpul lor. Fireşte."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 . ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş. Cel mai departe de tine.— Termină tu. Şi-acum. într-una . o linişti domnul Bucket.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie. încă puţin.Ce zici de asta. Sigur. trezita bruscdin somn.

Apoi. Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. o jumătate de cartof fiert. de dimineaţă.Vremea aspră îşi continua domnia. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine. când se apropia de ea. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane. în fiecare zi. spuse bunicuţul George.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere.În casă. Şi. cu nelipsita ciorbă lungă de varză. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării. fără să fie nevoit să alerge. pecolo în efortul pe care-l depunea.Apoi. toată lumea din casă începu să flămânzească. foarte calm.După zăpadă. Situaţia deveni disperată. la micul dejun. dar eln-a vrut să se atingă de ea. Dimineaţa. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta. terminaseră de mult. şi. Am auzit că. trăgând adânc în pieptaerul aromat. zise bunicuţul Joe. îngrozitor de flămând. unde lucra domnul Bucket. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. ca să îşi păstreze puterile. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. în timp ce se întorcea acasă. dintr-odată. Şi. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama. în fiecare zi. iarla prânz. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult. fără să se îmbolnăveascăgrav. dar sigur. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă. şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei. Uneori. în fiecare zi. însă nu avu noroc. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă. A făcut-o să şi-o ia înapoi. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. ca să meargă mai încetspre şcoală. cu vântultăios .Şi.Şi acum.pleca de acasă cu zece minute mai devreme. Ambele batoane de ciocolată. să se odihnească. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. începu să facă mici schimbări pe ici.Nu se ştie cum. veni un crivăţ năprasnic. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru.Încet. Merită mai multdecât atât. de culoarea oţelului. vai.— Copilul ăsta. fără încetare. de fiecare dată când ieşea peuşă. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm. poate. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. mesele deveniră şi mai nesăţioase. Nucontează ce mâncăm noi. era un frig de crăpau pietrele. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. băiatul era tot mai nesătul. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. într-o după-amiază. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă.Refuză să primească ceva de la noi. luptând cu zăpada în drumspre şcoală. micuţul Charlie Bucket.Până seara. că i se vedeau oasele de sub ea. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi. Acumfăcea totul încet şi cu grijă.Şi. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde.din dimineţi. În cele din urmă. ce bătu zile în şir. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă. aşa că.— E un băieţel pe cinste. ca să nu-şi epuizeze forţele.

o lămuri domnul Wonka. CREMĂ DEVIOLETE. Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului.După doar cinci secunde. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR". Înacel moment. şi Slugworth.Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare. pe un râu de ciocolată. în zăpadă. îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el. chiar deasupranivelului apei. însă văzu imediat ce era. folosiţi beţele?— Ca să batem frişca. într-o barcăroz. CREMĂ DE ANANAS.Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71". BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl". Cum trecură fulgerător pe lângă ea. întâmplător. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi. şopti iute. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose. şi ştiace-o să facă.BOABE DE CAFEA. ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă.Automat. CREMĂ DE CAFEA. E o uşă în perete!Era o uşă verde. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT.— Cremă de păr? strigă Mike Teavee. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare.Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie.— Beţe! exclamă Veruca Salt. se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască.. Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers.Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare. bunicuţule! exclamă Charlie.O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin. avea ziare şi obiecte de papetărie.Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel. Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb.bătându-i în faţă (şi. CREMĂ DE FRIŞCĂ. La ce. DomnulWonka scoase o cheie din buzunar. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea. holbându-se la el. pe trotuar. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de .Era la doar zece paşi. şi bătea din palme. pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE. Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde. Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar. în barcă. ÎnsemnaMÂNCARE. fireşte. BOABE DE CACAO.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!". domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54.— Uite. nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă.. Barca se opri.Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe. inclusiv bomboane şi ţigări.. Doamne sfinte.. doar pentru sine. simţindu-se mai înfometat caniciodată).. scria pe ea. Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka. nu însemna decât un singur lucru pentru el. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă. băgată în peretele tunelului.. Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS". era imposibil. genul debăcănie unde se vinde aproape orice. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE". Era parţial îngropată sub zăpada. Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate.Nici unul nu îşi căuta banii.

încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea. când o să găsesc formulapotrivită. Cei patru copiii. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun. ţi-aisparge dinţii în ele. de fier. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau. frecându-şi mâinile şi chicotind. sări în colţul celălalt al încăperii. Cel puţin semăna cu marmura. compoziţia nu e gata încă. nu cred s-o facă. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. fugi la o altă maşinărie. după asta. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate.continuă domnul Wonka. nici măcar unUmpa-Lumpa. nimeni altcineva. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi. nu amestecaţi. Funcţioneazăprea bine. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba. şi. încântat de ceea ce zărea înăuntru. în exact o jumătate de oră. fără să ştie la ce să se uite mai întâi. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi.— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase.din păcate. dar. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea.Ridicânduse în vârful picioarelor. în partea asta. nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin.aburi şi arome bogate şi delicioase. — Nu e ca guma. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui. şi. launa dintre maşinării. oalenegre. şicreştea atât de rapid. n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar. Guma se mestecă şi. se căţărară după el. spuse domnul Wonka. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul. ţopăind emoţionat prin încăpere. da! strigară copiii. împreunăcu părinţii lor. un aparat micuţ şi lucios. Mai încolo.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum. E prea puternică.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. de metal. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. maşinării ciudate. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. în Camera de Testare. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră. domnule Wonka. imediat. ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi. până laperetele opus.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. care fierbea sădea în clocot. iar încăperea toată era plină de fum. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. O are de aproape un an deja şi. apoi. în Camera de Testare.de parcă ar fi fost un covor miţos. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. o claie nou-nouţă de părmătăsos.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. Cine-şi doreşte barbă. care se află alături. se împotrivi Mike Teavee. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar. o corectă domnul Wonka. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic. N-o să atingem nimic!— Până acum. de fiecare dată cândfăcea poc.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. . Testăm una dintre ele chiaracum.

. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh. aici.sus. Era un sentimentciudat şi înspăimântător.Liftul se opri. exclama el. În cinci secunde. aprobă domnul Wonka. din fericire pentru noi. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. albastru-deschis. dragul meu Charlie. ajunseră la omie de metri în văzduh. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka..Liftul gonea înainte. Nici măcar nu era neliniştit. spuse . plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. Un milion dedulciuri putere! Hei. asta spun! răspunse domnul Wonka..— Nu vă temeţi. „sus şi AFARĂ".Scria. iar prin plafon intrau razele soarelui.Apoi.. o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru.Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe. te rog.Da. mai repede. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla. nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka.ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!.. Chipul bătrânului strălucea deemoţie. arătând în jos. da. Apoi. nu. deodată. iar acum se înălţa în văzduh.. îşi zise Charlie.— Nu mă contrazice. Era doar teribil deemoţionat. sus. la fel devesel ca de obicei.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos. „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus... priviţi. dar. pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka. şi mergeau tot în sus. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar.— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni.„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”. Se opri şi rămase suspendat în aer. hopa sus! Şidumneavoastră.În mod sigur. care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri. suspendat învăzduh. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul.. scumpul meu copil. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma. lovind peretele liftului cu mâna. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka..Uşile de sticlă se închiseră. dar e totuşi o sticlă groasă. tot mai sus şi mai sus. se gândi Charlie. fără să schimbe direcţia sau să cotească.. Numai cănu îi era teamă. să stai pe sticlă transparentă.. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar. prin podeaua de sticlă pecare stătea.. Şi la fel era şi bunicuţul Joe. avem Marele Lift deSticlă. se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton. scumpul meu domn.— Ba da. dacăvreţi sa mă urmaţi. drept de data aceasta.— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe..Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât. urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka. bunicuţule Joe! Nu. strigă bunicuţul Joe. mai repedeşi mai repede. pe plafonul de sticlă al liftului. iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan."Sus şi afară". ca o rachetă.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori.. care se întindea dedesubt....Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic. VÂJ! Liftul ţâşni în sus. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton. adică să spuneţichiar că acest lift. dar. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva. — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe.

Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el.— Nu-i nici o glumă. Nu pot s-o ţin aşa la infinit.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată.Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka. Ah. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară.Măiculiţă. cine o să conducă fabrica. uite. da.— Aşa este. spuse domnul Wonka. În el se aflaudomnul Wonka. nici familie. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică. dragul meu băiat. Nu amnici copii. Nu vreau un adult. râzând. asta e. zise el. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea.— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi. parcate în apropiere. Vorbesc cât se poate de serios. Charlie? întrebă el. Mă bucur nespus. când zâmbi. nu cum le văd eu. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi. zise domnul Wonka.— Prostii.— Da. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe. foarte bucuros să te aud spunând asta. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. — E foarte adevărat. Iar acum o să-ţispun de ce.Aşa că am nevoie de un copil. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe. Dar tu o iubeşti. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. spuse el. însă cuvintele nu voiau să iasă. Dar acum.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie. am hotărât să îţi dau în darfabrica. Apoi. privind prin sticla liftului. n-avem ce-i face.privind în jos. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate.. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva. Da. Am ceva foarte important de discutat cutine. Aveţi grijă. Probabil că-i o glumă.domnulWonka. confirmă Charlie. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa. Vreau . până la urmă. rosti domnul Wonka.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. răspunse domnul Wonka. într-adevăr.Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh. Prin urmare... ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă. spuse domnulWonka. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee. exclamă Charlie. dar.— Oh.pleacă prietenul nostru. uimit. eu sunt bătrân. rânjind cu gura până laurechi.— Doamne sfinte! strigă Charlie. Chiar îţi dau fabrica. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. Nu ai nimic împotrivă. A foststrâns în ţeavă. Nu va aduceţi aminte? Şi. zise. Augustus Gloop. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie. dragul meu Charlie.sunt. dar eu nu vreau o astfelde persoană. A-ha.. declară domnul Wonka.— Dar. continuă domnul Wonka. Vezi tu. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului. Dar o să apară şi elcât de curând. întreaga fabricăva fi a ta. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă. începu domnul Wonka să explice. E foarte norocos. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa. domnule. Un adult nu m-ar asculta.— Văd doar trei copii. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine. confirmă domnul Wonka. dintr-odată. zise domnul Wonka. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta. nu ar vrea să înveţe. adăugă el.

Charlie?De sus. E distrusă!— Dragul meu domn.ZDRANG! Liftul pătrunse.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el. Domnul Wonka apăsă pe un buton.— Atunci..— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka.— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine. ca să facă treaba singur! Unde locuieşti. zise Charlie. domnul Wonka. le explică domnul Wonka. şi pe bunicuţaGeorgina. Apoi. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş.Uşile se închiseră. apăsând un alt buton.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei..— Acesta. ţigle sparte. domnule Wonka. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie. este domnul Wonka în persoană. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei. o descoperi el. se urcară şi ei.— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie. De acum înainte.Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka.. o să luăm cu noi şi patul. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură.— Nu! ţipă Charlie.— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George.— Intru să îi iau.. gândaci. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică. Putea săne omoare pe toţi.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi. şi-o să mi-o deamie pe toată şi.— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket. Bunicuţa Georgina ţipă. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat. sunt atât de fericit să văcunosc. bucăţi de lemn.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi. şi-o să-l ajutăm să o conducă.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură. Suntem noi. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar. care îngheţaseră de frică.un copil iubitor şi ascultător.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor. Am decis să invit cinci copii înfabrică.— Exact! încuviinţă domnul Wonka. şi pe bunicuţul George. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă. strigă bunicuţul Joe.păianjeni. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani... şi. coborând dinlift. o rugă bunicuţul Joe. găsi domnul Wonkasoluţia.— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket..— Prin acoperiş. căruiasă îi pot dezvălui. mărturisi cu tristeţeCharlie.— N-o să puteţi scoate patul din casă. zise bunicuţul Joe. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie..— Şi de ce nu. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii.— Opriţi-vă!. cu ei cu tot. Şi.. chiar prin acoperişul casei. Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe. Nu încape pe uşă. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă. fără să ţină seama de ţipetele lor. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe.. chiar şi atunci. Bunicuţa Georginaleşină.— Linişteşte-te. cea mică de tot.— E acolo. n-osă mai aveţi nevoie de ea. în dormitorulbătrânilor.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi. răspunse domnul Wonka. de la înălţimea Liftului de Sticlă.— Mamă! strigă Charlie. cât mai sunt încă în viaţă. şi. bâigui bunicuţul Joe. interveni domnul Wonka.Aşa că. drept în văzduh. nevastă dragă. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift. aruncându-se în braţele doamnei Bucket. până creşte Charliedestul de mare. arătând cu degetul.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie.— Nu pot. O ploaie de praf. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine. . Avem destul loc în lift şi pentru pat.— Dar trebuie să vină şi ei cu noi. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor. apăsând vreocâteva butoane.

Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie. Oh. staţi să vedeţ inumai! .— Vă rog să nu vă temeţi. râzând.— O să avem şi ceva de mâncare. le spuse el. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate. Sunteţi în siguranţă. când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful