Roald Dahl- Fabrica de Ciocolata

Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

o jumătate de oră. şi coloane de fum suiau pe coşuri. mai mult decât orice altceva. pur şi simplu. le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas.scumpule. chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi.mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui.dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat. mai ronţăia un picuţ. Pe cât se poate de adevărat. ridicându-se niţeluş pepernă. de fiecare dată cândse apropia.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii. Aşează-te lângă mine. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună. de o fabrica enormă oarecare deciocolată. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos. începea să păşească foarte. defier. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. era mult.Într-o seară. bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara. bunicuţule George şibunicuţo Georgina". în drum spre şcoală. În felul ăsta. să zicem. te rog. după care le spunea noapte bună. bunicuţo Josephine. — Deştept! strigă bătrânelul. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia. Adesea. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. Acest lucru. Şi. moţăind ca să le treacă vremea. zăceau claie peste grămada înpatul comun. Însă. foarte încet. spuse bunicuţul Joe. . până să îşi facă Charlie apariţia. cu feţelebătrâne şi încreţite. cât de mult îndrăgea acel miros!Şi. cât era ziulica delungă. înfiecare seară. îi răspunse micuţul Charlie. ce păreau să vinădin străfundurile ei. bunicuţule Joe. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi. câte doi la fiecare capăt. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate.Iar dincolo de ziduri.— Niciodată.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi. şi era împrejmuită de un zid înalt.— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. cu scufiile în cap. pe pat. lângă uşă. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA.. să ascultepoveştile celor bătrâni. şi ştiam că e foarte deştept. iubitorul deciocolată. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică.şi tot aşa. ca să le ţină decald. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara. se ridicau câteşipatru în capul oaselor. şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. bunicuţule Joe. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe. vai. să le ascultepoveştile. şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici. aerul era parfumat cu mirosul pregnant. cel mai fantastic.. micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani. Era lumina vieţii lor.ziua următoare. şi astfel. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel.Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie. pentru. pentru el.Oh. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka.

.fireşte. părea. şi tot palatul a început să se topească. după care s-a prăbuşit încet la pământ.. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea. Spionii se angajau la FabricaWonka. fiindcă. lângă uşă. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată. aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs. şi paturile.— Exact! exclama bunicuţul Joe. Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată. Charlie. porţile par să fie închise. Ştiai. în orice caz. fireşte!— Bunicuţule... Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei. a sosit o zi toridă. nu prea ştiu.— Aşa-i. era delicatşi slăbit şi. vorbea foarte puţin. nu cu mult timp în urmă. au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni.— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie. trebuie să aud.. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka. Nu oameni obişnuiţi.4Muncitorii misterioşi În seara următoare... bunicuţule.— Vezi tu. la scurt timp după asta. Ca toate persoanele extrem de bătrâne. iar când deschideai robinetele labaie. Vezi tu..— Mâine. cine? strigă Charlie.— Muncitori?— Toate fabricile. în acelaşi timp..— Păi. Charlie. pe neaşteptate..— Oh.Când l-a terminat.— A-ha. de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic.domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece. nepoţelul lui iubit.— Atunci. se bâlbâi Charlie. serioase. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult.bunăoară. Vezi tu. scumpule. care moţăia în camera de zi înmomentul acela. e timpul să te duci la culcare. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti. că ise vedea numai albul de pe margini. să fure reţetele secrete.. îi ademeni bunicuţul Joe.. adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe. Ajunge pentru searaasta!— Dar. aşa că prinţul cel ţăcănit.Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului. cu un soareucigător. în timp ce erauacolo.— Dar de ce? întrebă Charlie.. şi mobilierul.. cu ochiicât cepele la bunicul lui. şi ele îl priviră la rândul lor. Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii.. scumpule. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi.. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede". Seara însă. Charlie. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările..— Charlie.. s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată.— Din cauza spionilor. într-o bună zi. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii.— A spionilor?— Da. asta e.— Şi.. Nimeni.. îi explică bunicuţul Joe. „Prostii!" a strigat prinţul. niciodată!— De unde? întrebă Charlie.— Nu oameni. fiecare de departe tablourile. O să-ţi povestesc restul mâineseară. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate.Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. nu intră.. După care. nimeni. şi.— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe. aprobă bunicuţul Joe.— . fiecare cu o altă umplutură. De câte ori treceu pe lângă fabrică.. mamă.— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele. dar. cândCharlie.— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle. să întinerească. pe tot parcursul zilei. nu iese. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka. venea în odaie. în mod miraculos. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka.

nici sub soarele cel mai dogoritor. însătrebuie să-i trimită acasă. bunicuţule. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte. a făcut. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie. Ies printr-o trapă specială dinperete. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune. Dintr-odată. continuă bunicuţul Joe. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici. Nu iese niciodată.— Dar. Coşurile au încetat să mai scoată fum. după asta. sunt ale unoroameni mărunţei de tot. nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică. să afle reţeta. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită. Şi.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. şi sunt ridicate.— Nu există asemenea oameni. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie. ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată. Lumea care stătea afară. fireşte. bunicuţule.şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. dis-de-dimineaţă. Mai mult. că fabrica funcţiona. maicu seamă noaptea. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie. pentru că.Trebuie să fi făcut aşa. când sunt aprinse luminile. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. în fiecarezi. aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo. După asta. indiferent cât mestecai la ea. „Cesentâmplă?" strigau. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată.. zise bunicul Joe." Apoi. dezece ani. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. Charlie. răspunse bunicuţul Joe.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. Dar acum e la pământ. Charlie. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor.— Ba da. Într-o buna zi. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. acum. târziu. Era aşa de cumsecade. de camioanele poştei. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială. s-a petrecut ceva uimitor.— Asta voiau să afle cu toţii. de atunci. Şi. ambalate şi cu adresele scrise pe ele.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti. la scurttimp după aceea. Apoi. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka. care mi-ar ajunge cam până la genunchi. continuă bunicuţul Joe. comentă . nici domnul Fickelgruber. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii. strigă Charlie. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. S-a terminat cuel.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. să îşi primească iarăşimuncitorii.. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii.— Dar. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi. în stradă. erau umbrele de la ferestrelefabricii. Lunile treceauuna după alta.nici domnul Slugworth. şi fabrica rămânea tot închisă. nici domnul Prodnose. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri. Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea.

Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el. tatăl lui Charlie. Fireşte. domnul Bucket. Ceilalţi nu ştiu deea.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George. şi. într-una . când mâna reveni la vedere. Dar nu toţi. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine.— Prea bine. Eşti gata?— Da.Ce zici de asta. cu ochii strălucind de nerăbdare.Chiar în clipa aceea. Şi-acum. Peambalaj scria."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 . Ceilalţi trei sforăiauzgomotos. să odesfacem împreună. o linişti domnul Bucket.— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta. În cinciminute. şopti el. unii aşa fac. Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla. La adăpostul păturii. Şi. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă.— Da. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină. aprox. o linişti bunicuţul Joe.— Nimic. vremea se răci simţitor. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc. răspunse Charlie. E rezerva mea secretă.— N-avem nici o şansă.) — Toate la timpul lor.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie. Uite — şi rupse ambalajul. ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş. Sigur. pufni bunicuţa Georgina.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine. nu-i aşa?— Da. eşti de acord?— Da. de zece cenţi.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat. De ce nu desfaci ciocolata.— Termină tu. îl linişti Charlie.— Chiar aşa. Ştiu asta. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit. noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs.Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului. Sunt gata.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el. răspunse Charlie. Din ea căzu o singură monedă deargint. era înapoi. zise bunicuţul Joe.Dintr-odată. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii. atunci. De fapt. Eu sunt prea agitat. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. tu ai plătit-o. Tu o desfaci. Şi-acum. hlizindu-se.— Bine.Charlie. şopti el. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. Rupe prima bucăţică. încă puţin. trezita bruscdin somn.— Aşa? întreba bătrânul. — Nu. sunt destul de mulţi carese poartă aşa. bunicuţule. îl avertiză bunicuţul Joe. băiete.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară. toate la timpul lor. bunicuţule?murmură Charlie.— Nu.bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare. Cel mai departe de tine. ei? Dar trebuie să mă ajuţi. intră în odaie. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile. Rupe doar un milimetru. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos. şi-o s-odeschidem împreună. se opuse Charlie. începu dintr-odată.— Ai grijă.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată. Mai întâi. de fapt. seporni să ningă.ca să nu vedem tot deodată.

într-o după-amiază. ca să meargă mai încetspre şcoală. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama. fără încetare. cu nelipsita ciorbă lungă de varză. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă.Vremea aspră îşi continua domnia. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă. de culoarea oţelului. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane. Am auzit că. dar eln-a vrut să se atingă de ea.După zăpadă. Dimineaţa. însă nu avu noroc. în fiecare zi. poate. fără să fie nevoit să alerge.— E un băieţel pe cinste.din dimineţi. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. de fiecare dată când ieşea peuşă. Uneori. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară. îngrozitor de flămând. iarla prânz. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. cu vântultăios . băiatul era tot mai nesătul.Nu se ştie cum.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi.Încet. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi. o jumătate de cartof fiert. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase.Şi acum.Apoi. dar sigur. Nucontează ce mâncăm noi. Şi. zise bunicuţul Joe. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat.— Copilul ăsta. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. micuţul Charlie Bucket. aşa că. trăgând adânc în pieptaerul aromat. foarte calm. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji.pleca de acasă cu zece minute mai devreme. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. A făcut-o să şi-o ia înapoi. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. Merită mai multdecât atât. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru. toată lumea din casă începu să flămânzească. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm. de dimineaţă. veni un crivăţ năprasnic. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. Ambele batoane de ciocolată. unde lucra domnul Bucket. şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă. mesele deveniră şi mai nesăţioase. şi.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. spuse bunicuţul George. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine.Până seara. la micul dejun. în fiecare zi. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. fără să se îmbolnăveascăgrav. ca să nu-şi epuizeze forţele.Refuză să primească ceva de la noi. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei. Şi. pecolo în efortul pe care-l depunea. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. când se apropia de ea. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită. era un frig de crăpau pietrele. dintr-odată. în timp ce se întorcea acasă.Şi. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase. luptând cu zăpada în drumspre şcoală. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde. Situaţia deveni disperată. ce bătu zile în şir. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic.Şi. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist. Acumfăcea totul încet şi cu grijă. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult. În cele din urmă. ca să îşi păstreze puterile. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka. vai. începu să facă mici schimbări pe ici. Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea.Apoi. terminaseră de mult. în fiecare zi.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi. să se odihnească.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute.În casă. că i se vedeau oasele de sub ea.

îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute. ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă. Barca se opri. BOABE DE CACAO. CREMĂ DEVIOLETE..Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi. Înacel moment. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă.— Uite. băgată în peretele tunelului. întâmplător. într-o barcăroz. şi bătea din palme. ÎnsemnaMÂNCARE. şi Slugworth. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare. nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins.. şi ştiace-o să facă. Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb. Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele. Era parţial îngropată sub zăpada. chiar deasupranivelului apei. inclusiv bomboane şi ţigări. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose. scria pe ea.— Beţe! exclamă Veruca Salt. holbându-se la el. folosiţi beţele?— Ca să batem frişca. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe..Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie. avea ziare şi obiecte de papetărie. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54. simţindu-se mai înfometat caniciodată). Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS". Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar.Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze. La ce. în zăpadă. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de . Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului. Cum trecură fulgerător pe lângă ea.. în barcă.. domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa. CREMĂ DE ANANAS. CREMĂ DE CAFEA. şopti iute. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE". nu însemna decât un singur lucru pentru el. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el. Doamne sfinte.— Cremă de păr? strigă Mike Teavee.O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu. genul debăcănie unde se vinde aproape orice.Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71". DomnulWonka scoase o cheie din buzunar.Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el. CREMĂ DE FRIŞCĂ. era imposibil.Nici unul nu îşi căuta banii. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare.BOABE DE CAFEA. E o uşă în perete!Era o uşă verde.bătându-i în faţă (şi.Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!". bunicuţule! exclamă Charlie.Automat. o lămuri domnul Wonka.Era la doar zece paşi. însă văzu imediat ce era. Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR". Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers. Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka. se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel. doar pentru sine.. fireşte. pe trotuar.După doar cinci secunde. BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl". pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE. pe un râu de ciocolată.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde.

o claie nou-nouţă de părmătăsos. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş.aburi şi arome bogate şi delicioase.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka. fugi la o altă maşinărie. — Nu e ca guma. după asta. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. Cine-şi doreşte barbă. da! strigară copiii. spuse domnul Wonka.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi. dar. nimeni altcineva. iar încăperea toată era plină de fum. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar. de metal. împreunăcu părinţii lor. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate. n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba. nici măcar unUmpa-Lumpa. frecându-şi mâinile şi chicotind. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum. până laperetele opus. compoziţia nu e gata încă. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic. imediat. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. se căţărară după el. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe. Guma se mestecă şi. şi. apoi. în partea asta. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. se împotrivi Mike Teavee.continuă domnul Wonka. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua.din păcate. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. Mai încolo.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută.Ridicânduse în vârful picioarelor. fără să ştie la ce să se uite mai întâi.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum. nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. Funcţioneazăprea bine. în Camera de Testare. O are de aproape un an deja şi. când o să găsesc formulapotrivită. nu amestecaţi. oalenegre. care se află alături. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi.— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă. încântat de ceea ce zărea înăuntru. de fiecare dată cândfăcea poc. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă.de parcă ar fi fost un covor miţos. nu cred s-o facă. E prea puternică. ţopăind emoţionat prin încăpere. ţi-aisparge dinţii în ele. care fierbea sădea în clocot. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea. . ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi. şicreştea atât de rapid. maşinării ciudate. N-o să atingem nimic!— Până acum. Cel puţin semăna cu marmura. un aparat micuţ şi lucios. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin. în exact o jumătate de oră. şi. domnule Wonka. de fier. Cei patru copiii. launa dintre maşinării. Testăm una dintre ele chiaracum. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. sări în colţul celălalt al încăperii. în Camera de Testare.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc. o corectă domnul Wonka. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii.

Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton. nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka.Apoi. pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare. lovind peretele liftului cu mâna.. din fericire pentru noi. fără să schimbe direcţia sau să cotească. plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. „sus şi AFARĂ". mai repedeşi mai repede.. se gândi Charlie. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe. spuse .În mod sigur. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot. ca o rachetă. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori. Nici măcar nu era neliniştit. Se opri şi rămase suspendat în aer. se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie. Numai cănu îi era teamă. şi mergeau tot în sus..Liftul se opri. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar.Uşile de sticlă se închiseră. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!.. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka. Chipul bătrânului strălucea deemoţie. VÂJ! Liftul ţâşni în sus.— Ba da. nu... o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru.sus. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka. prin podeaua de sticlă pecare stătea.. asta spun! răspunse domnul Wonka. Apoi. care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri. dar e totuşi o sticlă groasă..— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. mai repede..Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe. aici. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. albastru-deschis. priviţi.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma. îşi zise Charlie. aprobă domnul Wonka. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta. deodată. Era doar teribil deemoţionat. dacăvreţi sa mă urmaţi.„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”.. bunicuţule Joe! Nu.. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus..— Nu mă contrazice. tot mai sus şi mai sus. hopa sus! Şidumneavoastră. da.Scria. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni..Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât. sus. avem Marele Lift deSticlă. — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic. la fel devesel ca de obicei.. strigă bunicuţul Joe. pe plafonul de sticlă al liftului.Liftul gonea înainte. Şi la fel era şi bunicuţul Joe. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. Un milion dedulciuri putere! Hei. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum... ajunseră la omie de metri în văzduh. exclama el. „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor.. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh.. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka."Sus şi afară".— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe. drept de data aceasta. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton.ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe.Da. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus. dar. În cinci secunde. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton. iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan. dragul meu Charlie. să stai pe sticlă transparentă. suspendat învăzduh. Era un sentimentciudat şi înspăimântător. urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka. adică să spuneţichiar că acest lift. iar prin plafon intrau razele soarelui.— Nu vă temeţi. scumpul meu domn. iar acum se înălţa în văzduh. scumpul meu copil. te rog. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. dar. arătând în jos. care se întindea dedesubt.

— Prostii. În el se aflaudomnul Wonka. exclamă Charlie. Chiar îţi dau fabrica. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. continuă domnul Wonka. Vezi tu. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde. declară domnul Wonka. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe. râzând.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva. Dar acum. Mă bucur nespus. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe. spuse domnul Wonka. Nu va aduceţi aminte? Şi. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie. nu ar vrea să înveţe. Probabil că-i o glumă.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată. eu sunt bătrân. E foarte norocos. dragul meu Charlie. foarte bucuros să te aud spunând asta.— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe. zise. Vreau . confirmă Charlie. Da. uimit.Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii.privind în jos.sunt. dragul meu băiat. zise domnul Wonka. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa. Charlie? întrebă el. spuse el. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică. într-adevăr. Vorbesc cât se poate de serios. uite. Augustus Gloop. n-avem ce-i face. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine. nici familie. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. zise domnul Wonka. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea... Iar acum o să-ţispun de ce. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului. asta e. zise el.— Oh. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci. Nu amnici copii. rosti domnul Wonka. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină. nu cum le văd eu. A foststrâns în ţeavă. însă cuvintele nu voiau să iasă. domnule.— Da. rânjind cu gura până laurechi. dar. ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă. Prin urmare. până la urmă.domnulWonka. da. întreaga fabricăva fi a ta. privind prin sticla liftului.pleacă prietenul nostru. Aveţi grijă. Ah. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă. parcate în apropiere. Nu ai nimic împotrivă. Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. dintr-odată. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi.— Doamne sfinte! strigă Charlie.Aşa că am nevoie de un copil.— Văd doar trei copii. adăugă el. când zâmbi. dar eu nu vreau o astfelde persoană. Apoi. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe. — E foarte adevărat. confirmă domnul Wonka. Nu pot s-o ţin aşa la infinit. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa. răspunse domnul Wonka.— Nu-i nici o glumă. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee. Nu vreau un adult.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate. începu domnul Wonka să explice.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta. Dar o să apară şi elcât de curând. A-ha..Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh. Un adult nu m-ar asculta. Am ceva foarte important de discutat cutine.Măiculiţă.. spuse domnulWonka. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie.— Dar. cine o să conducă fabrica.— Aşa este. am hotărât să îţi dau în darfabrica. Dar tu o iubeşti.

— Atunci. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe. Nu încape pe uşă.— Dar trebuie să vină şi ei cu noi.— Nu pot. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el. căruiasă îi pot dezvălui. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat. răspunse domnul Wonka.— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine.— Intru să îi iau. Domnul Wonka apăsă pe un buton. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii. Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket. mărturisi cu tristeţeCharlie. sunt atât de fericit să văcunosc.. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift. fără să ţină seama de ţipetele lor. şi pe bunicuţul George. o descoperi el.— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket. găsi domnul Wonkasoluţia. Putea săne omoare pe toţi. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor. până creşte Charliedestul de mare. şi pe bunicuţaGeorgina.Uşile se închiseră.. gândaci. Şi.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi. zise Charlie. chiar şi atunci.. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine. O ploaie de praf.— Acesta. Bunicuţa Georginaleşină.— Prin acoperiş. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură. domnule Wonka. apăsând un alt buton. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş. ca să facă treaba singur! Unde locuieşti.Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka.. Suntem noi.— N-o să puteţi scoate patul din casă.— Nu! ţipă Charlie.un copil iubitor şi ascultător. Charlie?De sus. drept în văzduh. şi-o să mi-o deamie pe toată şi.. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe. strigă bunicuţul Joe. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket. domnul Wonka.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei. în dormitorulbătrânilor. De acum înainte.— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka. de la înălţimea Liftului de Sticlă. se urcară şi ei.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine.păianjeni. care îngheţaseră de frică. Avem destul loc în lift şi pentru pat. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani.. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar.ZDRANG! Liftul pătrunse..— Şi de ce nu.— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George. n-osă mai aveţi nevoie de ea..— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket. coborând dinlift. E distrusă!— Dragul meu domn. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor. arătând cu degetul. şi. bâigui bunicuţul Joe. zise bunicuţul Joe. Apoi. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina. cu ei cu tot. nevastă dragă.— Exact! încuviinţă domnul Wonka. . interveni domnul Wonka. şi.— Mamă! strigă Charlie. ţigle sparte. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră.— Linişteşte-te.— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie. o să luăm cu noi şi patul. cât mai sunt încă în viaţă. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie. apăsând vreocâteva butoane.— E acolo. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă.. o rugă bunicuţul Joe.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică. cea mică de tot. bucăţi de lemn. aruncându-se în braţele doamnei Bucket. chiar prin acoperişul casei.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine.— Opriţi-vă!. este domnul Wonka în persoană.. Bunicuţa Georgina ţipă.Aşa că.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka. şi-o să-l ajutăm să o conducă.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură. Am decis să invit cinci copii înfabrică. le explică domnul Wonka.

le spuse el. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului.— O să avem şi ceva de mâncare. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate.— Vă rog să nu vă temeţi. râzând. Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie. Oh. Sunteţi în siguranţă. când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. staţi să vedeţ inumai! .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful