Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

cât de mult îndrăgea acel miros!Şi. Aşează-te lângă mine. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi. până să îşi facă Charlie apariţia. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe. de fiecare dată cândse apropia. şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. iubitorul deciocolată. zăceau claie peste grămada înpatul comun. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii. le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas. şi astfel. lângă uşă. pentru el. pur şi simplu. după care le spunea noapte bună. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka. bunicuţo Josephine. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor. şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici. . mai ronţăia un picuţ.mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui. înfiecare seară. şi ştiam că e foarte deştept.— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. şi coloane de fum suiau pe coşuri. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos. micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii. Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule. foarte încet.dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat. chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat.. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. vai. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel. pe pat. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate.scumpule. mai mult decât orice altceva. cât era ziulica delungă. să le ascultepoveştile. bunicuţule Joe. îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei. Acest lucru.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. şi era împrejmuită de un zid înalt.. ca să le ţină decald. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică. bunicuţule Joe. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. era mult. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa.Oh. Însă. Şi. să ascultepoveştile celor bătrâni. se ridicau câteşipatru în capul oaselor. începea să păşească foarte. Adesea. de o fabrica enormă oarecare deciocolată. în drum spre şcoală. ridicându-se niţeluş pepernă. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui.Iar dincolo de ziduri. ce păreau să vinădin străfundurile ei.ziua următoare.şi tot aşa. Era lumina vieţii lor.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara. cu scufiile în cap. câte doi la fiecare capăt. Pe cât se poate de adevărat. bunicuţule George şibunicuţo Georgina". — Deştept! strigă bătrânelul. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani.Într-o seară. aerul era parfumat cu mirosul pregnant. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia. defier. o jumătate de oră. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. să zicem. îi răspunse micuţul Charlie.— Niciodată. moţăind ca să le treacă vremea. În felul ăsta.Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună. bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc. cel mai fantastic. cu feţelebătrâne şi încreţite. pentru. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. spuse bunicuţul Joe. te rog. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi.

Vezi tu. scumpule.— Din cauza spionilor.. trebuie să aud. Seara însă. să fure reţetele secrete. nimeni. şi tot palatul a început să se topească.. „Prostii!" a strigat prinţul. cu ochiicât cepele la bunicul lui. la scurt timp după asta. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea.. îi explică bunicuţul Joe. şi mobilierul... O să-ţi povestesc restul mâineseară.— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii.. şi paturile. De câte ori treceu pe lângă fabrică.— Mâine. După care. în timp ce erauacolo. care moţăia în camera de zi înmomentul acela.. serioase.. Ca toate persoanele extrem de bătrâne. Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei.— Păi. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe. bunicuţule. Ştiai. în acelaşi timp. porţile par să fie închise. părea. scumpule. Charlie. cândCharlie. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka. Charlie. au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite. şi ele îl priviră la rândul lor.— Exact! exclama bunicuţul Joe. se bâlbâi Charlie. nu prea ştiu.. şi.4Muncitorii misterioşi În seara următoare.bunăoară..— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle. nepoţelul lui iubit..— Oh. adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva. într-o bună zi. nu intră.. cu un soareucigător. în mod miraculos..— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie. să întinerească.Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului. fiecare cu o altă umplutură.fireşte. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată. aprobă bunicuţul Joe. aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs. Nu oameni obişnuiţi. cine? strigă Charlie. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti.. în orice caz. niciodată!— De unde? întrebă Charlie. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi. Spionii se angajau la FabricaWonka. era delicatşi slăbit şi.domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece.. fiecare de departe tablourile.— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe. de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic.. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele. aşa că prinţul cel ţăcănit. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările. iar când deschideai robinetele labaie.— Nu oameni. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka. fireşte!— Bunicuţule. Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat.— Şi.— Atunci. pe neaşteptate. fiindcă. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată. după care s-a prăbuşit încet la pământ. vorbea foarte puţin.. pe tot parcursul zilei. lângă uşă.— Muncitori?— Toate fabricile.— Dar de ce? întrebă Charlie. asta e.— A spionilor?— Da. îi ademeni bunicuţul Joe. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult.. mamă.. dar.— Vezi tu. nu cu mult timp în urmă.— . a sosit o zi toridă. Nimeni. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate.. e timpul să te duci la culcare.— A-ha.Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate.. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii. s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni. Ajunge pentru searaasta!— Dar. Charlie.— Aşa-i.— Charlie.Când l-a terminat. Vezi tu. Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare. că ise vedea numai albul de pe margini.. venea în odaie. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede". nu iese.

sunt ale unoroameni mărunţei de tot. Apoi. Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea.nici domnul Slugworth. erau umbrele de la ferestrelefabricii.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede. Dintr-odată. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka. strigă Charlie. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor. Mai mult. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi. Nu iese niciodată. la scurttimp după aceea. „Cesentâmplă?" strigau. nici domnul Prodnose. Lunile treceauuna după alta. s-a petrecut ceva uimitor.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. Într-o buna zi. şi fabrica rămânea tot închisă. bunicuţule. fireşte. după asta. care mi-ar ajunge cam până la genunchi. continuă bunicuţul Joe. târziu. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană. de atunci.— Asta voiau să afle cu toţii. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată. După asta. indiferent cât mestecai la ea. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte." Apoi. Ies printr-o trapă specială dinperete. de camioanele poştei. Era aşa de cumsecade. nici domnul Fickelgruber. dis-de-dimineaţă.Trebuie să fi făcut aşa. Charlie. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. în stradă. nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti. continuă bunicuţul Joe.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă.— Dar. comentă . aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. Şi. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii. Şi. a făcut.— Ba da. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. răspunse bunicuţul Joe. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi.. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. Dar acum e la pământ. dezece ani. să îşi primească iarăşimuncitorii. acum. S-a terminat cuel. nici sub soarele cel mai dogoritor. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. Coşurile au încetat să mai scoată fum. bunicuţule.. Lumea care stătea afară. zise bunicul Joe. în fiecarezi. Charlie. că fabrica funcţiona. ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată. ambalate şi cu adresele scrise pe ele. când sunt aprinse luminile. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie.şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare. să afle reţeta. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. însătrebuie să-i trimită acasă. maicu seamă noaptea. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie.— Nu există asemenea oameni. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri. şi sunt ridicate. pentru că.— Dar.

şi. Şi-acum. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile. răspunse Charlie. tu ai plătit-o. Tu o desfaci. încă puţin.ca să nu vedem tot deodată. o linişti bunicuţul Joe.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos. şi-o s-odeschidem împreună. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat. — Nu.— N-avem nici o şansă. domnul Bucket. eşti de acord?— Da. De fapt. bunicuţule?murmură Charlie. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine. Şi.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată. de fapt.Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului. şopti el. Eşti gata?— Da. zise bunicuţul Joe.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George. Sigur. Ceilalţi trei sforăiauzgomotos.Chiar în clipa aceea. îl linişti Charlie.— Nu. când mâna reveni la vedere. toate la timpul lor. vremea se răci simţitor. Şi-acum. atunci.— Nimic. îl avertiză bunicuţul Joe. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu. De ce nu desfaci ciocolata. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă.Charlie. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin. răspunse Charlie. era înapoi.Dintr-odată. aprox.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit. Rupe prima bucăţică.— Ai grijă. să odesfacem împreună.— Aşa? întreba bătrânul. Fireşte.— Bine.— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta. de zece cenţi. Ştiu asta. unii aşa fac. Rupe doar un milimetru. sunt destul de mulţi carese poartă aşa.Ce zici de asta. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele.— Chiar aşa. într-una ."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 . începu dintr-odată. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare. Uite — şi rupse ambalajul. Dar nu toţi. hlizindu-se. şopti el.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară.— Termină tu. seporni să ningă. băiete. Peambalaj scria.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet. Sunt gata. tatăl lui Charlie. E rezerva mea secretă. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. nu-i aşa?— Da. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii. Ceilalţi nu ştiu deea. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni. Mai întâi. bunicuţule.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe. ei? Dar trebuie să mă ajuţi. ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie. trezita bruscdin somn. o linişti domnul Bucket. intră în odaie. se opuse Charlie.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul.— Prea bine.— Da. Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla. Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână. În cinciminute. pufni bunicuţa Georgina.bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată.) — Toate la timpul lor. Cel mai departe de tine. Eu sunt prea agitat. cu ochii strălucind de nerăbdare. La adăpostul păturii. Din ea căzu o singură monedă deargint.

micuţul Charlie Bucket. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane. Şi. când se apropia de ea.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji. Am auzit că. de fiecare dată când ieşea peuşă. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase. ce bătu zile în şir. dar sigur. toată lumea din casă începu să flămânzească. mesele deveniră şi mai nesăţioase.Încet. dar eln-a vrut să se atingă de ea. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat.În casă. Nucontează ce mâncăm noi.Şi acum. de culoarea oţelului. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama. zise bunicuţul Joe. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase. fără să fie nevoit să alerge. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine. fără încetare. de dimineaţă. într-o după-amiază. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă. A făcut-o să şi-o ia înapoi. începu să facă mici schimbări pe ici.Şi. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. fără să se îmbolnăveascăgrav. Situaţia deveni disperată. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei. Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea. trăgând adânc în pieptaerul aromat. ca să nu-şi epuizeze forţele. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat. cu vântultăios . ca să îşi păstreze puterile.Apoi. unde lucra domnul Bucket. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. Şi. o jumătate de cartof fiert. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. îngrozitor de flămând. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. băiatul era tot mai nesătul. terminaseră de mult. că i se vedeau oasele de sub ea.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere. însă nu avu noroc. aşa că. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru. poate.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. iarla prânz. În cele din urmă.Vremea aspră îşi continua domnia.Nu se ştie cum. în timp ce se întorcea acasă. în fiecare zi. în fiecare zi. Merită mai multdecât atât.Şi. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde. dintr-odată. în fiecare zi. spuse bunicuţul George.Apoi.— E un băieţel pe cinste. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară.din dimineţi. Uneori. la micul dejun.pleca de acasă cu zece minute mai devreme. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei.După zăpadă. cu nelipsita ciorbă lungă de varză. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. veni un crivăţ năprasnic. foarte calm.Până seara.— Copilul ăsta. Acumfăcea totul încet şi cu grijă. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic. era un frig de crăpau pietrele. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine. şi. luptând cu zăpada în drumspre şcoală. Ambele batoane de ciocolată. Dimineaţa. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute. pecolo în efortul pe care-l depunea.Refuză să primească ceva de la noi. să se odihnească. vai. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist. ca să meargă mai încetspre şcoală.

genul debăcănie unde se vinde aproape orice. Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar. Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului.Automat. folosiţi beţele?— Ca să batem frişca. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă. şi ştiace-o să facă. Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele.. întâmplător. BOABE DE CACAO. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose.Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze.Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el. Barca se opri. şopti iute.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT. avea ziare şi obiecte de papetărie.După doar cinci secunde. Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare. inclusiv bomboane şi ţigări. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR". chiar deasupranivelului apei. E o uşă în perete!Era o uşă verde.. pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE. Înacel moment. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe. CREMĂ DE FRIŞCĂ. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel.— Beţe! exclamă Veruca Salt. era imposibil. şi bătea din palme. simţindu-se mai înfometat caniciodată)..— Cremă de păr? strigă Mike Teavee.Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin..Nici unul nu îşi căuta banii. Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka. La ce.Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de .Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71". CREMĂ DE ANANAS.. doar pentru sine. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi. Cum trecură fulgerător pe lângă ea. Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins. CREMĂ DE CAFEA. se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască.Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie. fireşte. ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea. Doamne sfinte.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!".BOABE DE CAFEA. şi Slugworth. holbându-se la el. însă văzu imediat ce era. o lămuri domnul Wonka. Era parţial îngropată sub zăpada. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54. în zăpadă. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE". nu însemna decât un singur lucru pentru el. CREMĂ DEVIOLETE. DomnulWonka scoase o cheie din buzunar. bunicuţule! exclamă Charlie.. domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa. nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă. îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute. pe un râu de ciocolată. într-o barcăroz.O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu.Era la doar zece paşi. scria pe ea.bătându-i în faţă (şi. ÎnsemnaMÂNCARE. Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers. BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl". pe trotuar. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el. Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS". băgată în peretele tunelului. în barcă.— Uite.

Guma se mestecă şi. spuse domnul Wonka. fără să ştie la ce să se uite mai întâi. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi.de parcă ar fi fost un covor miţos. şicreştea atât de rapid. da! strigară copiii. şi. de metal. N-o să atingem nimic!— Până acum. nici măcar unUmpa-Lumpa.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. împreunăcu părinţii lor. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută. Funcţioneazăprea bine. care fierbea sădea în clocot. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea. nimeni altcineva. încântat de ceea ce zărea înăuntru. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă. se căţărară după el. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi. care se află alături. Testăm una dintre ele chiaracum.Ridicânduse în vârful picioarelor. încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar. în partea asta. în Camera de Testare. E prea puternică. o claie nou-nouţă de părmătăsos. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. după asta. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră. în Camera de Testare. Cei patru copiii. ţi-aisparge dinţii în ele. frecându-şi mâinile şi chicotind. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate. ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi. sări în colţul celălalt al încăperii. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. în exact o jumătate de oră. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. compoziţia nu e gata încă. fugi la o altă maşinărie.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc. apoi. şi. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic. până laperetele opus. se împotrivi Mike Teavee. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua. Cel puţin semăna cu marmura. . o corectă domnul Wonka. iar încăperea toată era plină de fum. imediat. de fier.— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka. nu amestecaţi. ţopăind emoţionat prin încăpere.aburi şi arome bogate şi delicioase. Cine-şi doreşte barbă. de fiecare dată cândfăcea poc.continuă domnul Wonka. oalenegre. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi.din păcate. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. când o să găsesc formulapotrivită. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. nu cred s-o facă. — Nu e ca guma. Mai încolo. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii. nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. un aparat micuţ şi lucios. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă. domnule Wonka. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. O are de aproape un an deja şi.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum. dar. launa dintre maşinării. maşinării ciudate.

asta spun! răspunse domnul Wonka.. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe. exclama el. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh.— Nu vă temeţi. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum..— Nu mă contrazice. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi. mai repede. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară. să stai pe sticlă transparentă. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka. dragul meu Charlie.. nu. dar. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!. pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus. deodată."Sus şi afară". care se întindea dedesubt. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar.Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe.Liftul se opri.Liftul gonea înainte.— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar.. dar. scumpul meu domn.Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton.. lovind peretele liftului cu mâna..ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. Apoi. pe plafonul de sticlă al liftului. fără să schimbe direcţia sau să cotească. se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie. care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri. dar e totuşi o sticlă groasă. spuse . adică să spuneţichiar că acest lift. Şi la fel era şi bunicuţul Joe. şi mergeau tot în sus. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton.În mod sigur..Da. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic. Un milion dedulciuri putere! Hei. tot mai sus şi mai sus. aprobă domnul Wonka.. ajunseră la omie de metri în văzduh. plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. Se opri şi rămase suspendat în aer. bunicuţule Joe! Nu. arătând în jos. Nici măcar nu era neliniştit. Numai cănu îi era teamă. „sus şi AFARĂ"..sus. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni. ca o rachetă. suspendat învăzduh. o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe.„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”. VÂJ! Liftul ţâşni în sus. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul. scumpul meu copil. iar prin plafon intrau razele soarelui. din fericire pentru noi. îşi zise Charlie. mai repedeşi mai repede. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. dacăvreţi sa mă urmaţi. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton... urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka. avem Marele Lift deSticlă. Era doar teribil deemoţionat.Scria.— Ba da. se gândi Charlie. la fel devesel ca de obicei.Uşile de sticlă se închiseră. sus.— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe. În cinci secunde. nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka.. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot. iar acum se înălţa în văzduh.Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori. iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos... drept de data aceasta. aici. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta... — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe. albastru-deschis. Era un sentimentciudat şi înspăimântător. te rog. priviţi. hopa sus! Şidumneavoastră. strigă bunicuţul Joe. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka.Apoi.. Chipul bătrânului strălucea deemoţie. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus.. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma. da.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. prin podeaua de sticlă pecare stătea.

nu cum le văd eu. asta e. rânjind cu gura până laurechi. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine.Aşa că am nevoie de un copil. Vreau . Vezi tu. râzând. Un adult nu m-ar asculta. eu sunt bătrân.pleacă prietenul nostru. Nu amnici copii. Dar o să apară şi elcât de curând..domnulWonka. adăugă el.— Aşa este. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva. Nu va aduceţi aminte? Şi. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. dar. confirmă domnul Wonka. nici familie.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată. dragul meu Charlie.. Vorbesc cât se poate de serios. zise el. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. întreaga fabricăva fi a ta.Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare. Dar acum. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde. zise. n-avem ce-i face. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice.— Văd doar trei copii. E foarte norocos. Nu vreau un adult. Am ceva foarte important de discutat cutine. spuse el. spuse domnul Wonka. răspunse domnul Wonka. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe.— Nu-i nici o glumă. nu ar vrea să înveţe.Măiculiţă. declară domnul Wonka. A foststrâns în ţeavă. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă. Nu ai nimic împotrivă. rosti domnul Wonka.— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe. Aveţi grijă. A-ha. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului.— Dar. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie.privind în jos.sunt.Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh.— Doamne sfinte! strigă Charlie.— Oh. domnule. Chiar îţi dau fabrica. Augustus Gloop. — E foarte adevărat. În el se aflaudomnul Wonka. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe. însă cuvintele nu voiau să iasă. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi. când zâmbi. foarte bucuros să te aud spunând asta. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi.— Da. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie. începu domnul Wonka să explice. până la urmă. Apoi. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. zise domnul Wonka. Prin urmare. da. cine o să conducă fabrica. Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el. ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă. am hotărât să îţi dau în darfabrica. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate. Iar acum o să-ţispun de ce. Charlie? întrebă el. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi.. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea. Probabil că-i o glumă. dragul meu băiat. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii. privind prin sticla liftului. zise domnul Wonka. uimit.. Mă bucur nespus. uite. parcate în apropiere. confirmă Charlie. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi. Dar tu o iubeşti. Ah. într-adevăr. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică. continuă domnul Wonka. Da. exclamă Charlie. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. Nu pot s-o ţin aşa la infinit. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa.— Prostii. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină. dintr-odată. spuse domnulWonka. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe. dar eu nu vreau o astfelde persoană.

domnul Wonka. şi. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar. o să luăm cu noi şi patul. şi-o să mi-o deamie pe toată şi. apăsând vreocâteva butoane. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi.un copil iubitor şi ascultător. este domnul Wonka în persoană. apăsând un alt buton. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş. De acum înainte.— Atunci. le explică domnul Wonka. Putea săne omoare pe toţi. cea mică de tot. Bunicuţa Georgina ţipă.Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka. zise bunicuţul Joe. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket. cât mai sunt încă în viaţă. care îngheţaseră de frică. de la înălţimea Liftului de Sticlă. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani.— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka. domnule Wonka.— Linişteşte-te.păianjeni.— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket. Bunicuţa Georginaleşină.— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George. sunt atât de fericit să văcunosc. E distrusă!— Dragul meu domn. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică.— E acolo. strigă bunicuţul Joe. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe. arătând cu degetul. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor.. căruiasă îi pot dezvălui. ţigle sparte. aruncându-se în braţele doamnei Bucket. se urcară şi ei.. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el.— Intru să îi iau.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat.Uşile se închiseră. fără să ţină seama de ţipetele lor. coborând dinlift. Şi.— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine. şi-o să-l ajutăm să o conducă. Domnul Wonka apăsă pe un buton.— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie.— N-o să puteţi scoate patul din casă..— Şi de ce nu. Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei.— Nu! ţipă Charlie.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică. răspunse domnul Wonka. chiar prin acoperişul casei.— Exact! încuviinţă domnul Wonka.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi.. ca să facă treaba singur! Unde locuieşti. Am decis să invit cinci copii înfabrică. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie. zise Charlie. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor. gândaci.— Dar trebuie să vină şi ei cu noi.— Prin acoperiş. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie..— Opriţi-vă!. Nu încape pe uşă.— Nu pot..ZDRANG! Liftul pătrunse.— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket. . nevastă dragă. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift. drept în văzduh. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine. găsi domnul Wonkasoluţia.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina. o rugă bunicuţul Joe. chiar şi atunci. o descoperi el. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă.Aşa că. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului.— Mamă! strigă Charlie. şi. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie. cu ei cu tot. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră.. Apoi. mărturisi cu tristeţeCharlie. până creşte Charliedestul de mare. şi pe bunicuţul George. Charlie?De sus. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine.— Acesta. şi pe bunicuţaGeorgina. Avem destul loc în lift şi pentru pat. Suntem noi.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi. interveni domnul Wonka.. bâigui bunicuţul Joe. în dormitorulbătrânilor... n-osă mai aveţi nevoie de ea. bucăţi de lemn. O ploaie de praf.

— O să avem şi ceva de mâncare. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului.— Vă rog să nu vă temeţi. staţi să vedeţ inumai! . când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. râzând. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate. Sunteţi în siguranţă. le spuse el. Oh. Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie.