Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

îi răspunse micuţul Charlie. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe. cu scufiile în cap. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani.Iar dincolo de ziduri. ca să le ţină decald.— Niciodată. foarte încet. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi.— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. spuse bunicuţul Joe.Oh.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. ce păreau să vinădin străfundurile ei. să ascultepoveştile celor bătrâni. după care le spunea noapte bună. până să îşi facă Charlie apariţia. În felul ăsta.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei. de o fabrica enormă oarecare deciocolată. cât era ziulica delungă.şi tot aşa. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi. bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. te rog. câte doi la fiecare capăt. înfiecare seară. şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka. pentru. zăceau claie peste grămada înpatul comun. Acest lucru. mai ronţăia un picuţ.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici.dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat. moţăind ca să le treacă vremea. şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună. — Deştept! strigă bătrânelul. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia.Într-o seară. începea să păşească foarte.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate. . le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas. în drum spre şcoală. vai.. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut. defier.scumpule. Aşează-te lângă mine. pur şi simplu. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii. pentru el. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor. ridicându-se niţeluş pepernă. Adesea. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui. iubitorul deciocolată. cât de mult îndrăgea acel miros!Şi. să le ascultepoveştile. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara.ziua următoare. o jumătate de oră. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. mai mult decât orice altceva. şi ştiam că e foarte deştept. să zicem. bunicuţule Joe. Şi. şi era împrejmuită de un zid înalt. Era lumina vieţii lor. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. Însă. Pe cât se poate de adevărat. de fiecare dată cândse apropia. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA. micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii. era mult.mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui. pe pat. lângă uşă. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. şi coloane de fum suiau pe coşuri. cu feţelebătrâne şi încreţite. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba. se ridicau câteşipatru în capul oaselor.Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie.. îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi. şi astfel. bunicuţo Josephine. aerul era parfumat cu mirosul pregnant. cel mai fantastic. bunicuţule Joe. bunicuţule George şibunicuţo Georgina". chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat. Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule.

asta e. fiecare de departe tablourile.Când l-a terminat....— Oh. dar. a sosit o zi toridă. fiindcă. nepoţelul lui iubit. părea. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi. au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite. niciodată!— De unde? întrebă Charlie.fireşte. nu cu mult timp în urmă. şi paturile..— Vezi tu. Ca toate persoanele extrem de bătrâne. fiecare cu o altă umplutură.. bunicuţule. nu iese.4Muncitorii misterioşi În seara următoare. în timp ce erauacolo. de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic.— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie. vorbea foarte puţin. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată.domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece.— A spionilor?— Da.Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii. Charlie. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede". Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat.— Din cauza spionilor. nu intră.— Nu oameni. iar când deschideai robinetele labaie.— Atunci. aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs. să întinerească. Nimeni. e timpul să te duci la culcare. îi ademeni bunicuţul Joe.Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate.— Muncitori?— Toate fabricile.— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle. în mod miraculos. nimeni. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea. porţile par să fie închise. într-o bună zi.. cu ochiicât cepele la bunicul lui... care moţăia în camera de zi înmomentul acela.. pe tot parcursul zilei.— Şi.. Nu oameni obişnuiţi. că ise vedea numai albul de pe margini. şi ele îl priviră la rândul lor. Vezi tu. în acelaşi timp.— Exact! exclama bunicuţul Joe.— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo..— .bunăoară. Charlie.. Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare.— Dar de ce? întrebă Charlie. nu prea ştiu. venea în odaie..— A-ha. fireşte!— Bunicuţule. O să-ţi povestesc restul mâineseară.— Aşa-i. Charlie. după care s-a prăbuşit încet la pământ. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult. De câte ori treceu pe lângă fabrică.— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe. scumpule.... scumpule.. şi tot palatul a început să se topească. Spionii se angajau la FabricaWonka.— Păi. mamă. şi mobilierul. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni. şi. îi explică bunicuţul Joe. era delicatşi slăbit şi.— Mâine. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka. pe neaşteptate. cine? strigă Charlie. „Prostii!" a strigat prinţul. Ajunge pentru searaasta!— Dar. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. trebuie să aud. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii. aprobă bunicuţul Joe... Ştiai. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti. Vezi tu. aşa că prinţul cel ţăcănit. se bâlbâi Charlie. la scurt timp după asta.. în orice caz. să fure reţetele secrete. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka. adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată. Seara însă. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. cândCharlie.. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele. Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei..— Charlie. După care. lângă uşă. serioase. cu un soareucigător. s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările.

ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. fireşte. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică. erau umbrele de la ferestrelefabricii. în fiecarezi. zise bunicul Joe.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie. Charlie. răspunse bunicuţul Joe. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. Dintr-odată.. în stradă. de camioanele poştei. însătrebuie să-i trimită acasă.— Nu există asemenea oameni.— Asta voiau să afle cu toţii.. comentă . bunicuţule. târziu. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie. indiferent cât mestecai la ea. pentru că. de atunci. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie. când sunt aprinse luminile.— Ba da. continuă bunicuţul Joe. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială. Ies printr-o trapă specială dinperete.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. dezece ani. ambalate şi cu adresele scrise pe ele. şi fabrica rămânea tot închisă. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. şi sunt ridicate. Apoi. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană.şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. Lunile treceauuna după alta. la scurttimp după aceea. după asta. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă. Într-o buna zi. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate." Apoi. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie. Dar acum e la pământ.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată. Lumea care stătea afară. nici domnul Fickelgruber. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi. nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka. că fabrica funcţiona. dis-de-dimineaţă. să afle reţeta. Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea. care mi-ar ajunge cam până la genunchi. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri. nici domnul Prodnose. bunicuţule. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. Coşurile au încetat să mai scoată fum. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită. a făcut.Trebuie să fi făcut aşa. să îşi primească iarăşimuncitorii.nici domnul Slugworth.— Dar. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie. acum. După asta. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. maicu seamă noaptea.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede. Şi. Era aşa de cumsecade. aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo.— Dar. sunt ale unoroameni mărunţei de tot. strigă Charlie. „Cesentâmplă?" strigau. S-a terminat cuel. Mai mult. nici sub soarele cel mai dogoritor. Nu iese niciodată. continuă bunicuţul Joe. Şi. s-a petrecut ceva uimitor. Charlie.

bunicuţule. încă puţin.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul.— Nimic.Ce zici de asta.Dintr-odată. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină. într-una .Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului. unii aşa fac.— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat. Eu sunt prea agitat. băiete. Ceilalţi nu ştiu deea. Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla. să odesfacem împreună. Sigur. Peambalaj scria.ca să nu vedem tot deodată. eşti de acord?— Da.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul.— Da.— Nu.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine. Şi-acum. tu ai plătit-o. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie. Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele. domnul Bucket. sunt destul de mulţi carese poartă aşa. nu-i aşa?— Da. De ce nu desfaci ciocolata. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el. Tu o desfaci. răspunse Charlie. De fapt. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc. Fireşte. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare. zise bunicuţul Joe. Eşti gata?— Da.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el. şopti el. îl linişti Charlie. trezita bruscdin somn. Uite — şi rupse ambalajul. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin. ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. Şi. tatăl lui Charlie.— Chiar aşa.Chiar în clipa aceea.— N-avem nici o şansă. noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet. îl avertiză bunicuţul Joe. Cel mai departe de tine.) — Toate la timpul lor. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. Şi-acum. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile. toate la timpul lor. o linişti bunicuţul Joe.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii. aprox. Sunt gata. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni. Rupe doar un milimetru.Charlie. bunicuţule?murmură Charlie.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult. Rupe prima bucăţică. În cinciminute. şi-o s-odeschidem împreună. — Nu. cu ochii strălucind de nerăbdare. Ştiu asta. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu. o linişti domnul Bucket. atunci. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine. seporni să ningă. Ceilalţi trei sforăiauzgomotos. Dar nu toţi.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată.— Bine. când mâna reveni la vedere. Din ea căzu o singură monedă deargint. La adăpostul păturii.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos. hlizindu-se. de fapt. ei? Dar trebuie să mă ajuţi.— Aşa? întreba bătrânul.bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad. de zece cenţi.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară. se opuse Charlie. începu dintr-odată. răspunse Charlie."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 .— Prea bine. şopti el.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George. E rezerva mea secretă. era înapoi. intră în odaie. Mai întâi.— Termină tu. pufni bunicuţa Georgina. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit.— Ai grijă. vremea se răci simţitor. şi.

şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă.Refuză să primească ceva de la noi. fără să se îmbolnăveascăgrav. şi. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. când se apropia de ea. fără să fie nevoit să alerge. de culoarea oţelului. terminaseră de mult. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama. însă nu avu noroc.pleca de acasă cu zece minute mai devreme. unde lucra domnul Bucket. Dimineaţa. ca să meargă mai încetspre şcoală. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. băiatul era tot mai nesătul.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic.În casă. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase. A făcut-o să şi-o ia înapoi. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. Situaţia deveni disperată. dar sigur.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat. începu să facă mici schimbări pe ici. micuţul Charlie Bucket. cu vântultăios .Şi acum. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară. Şi. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. în fiecare zi. de fiecare dată când ieşea peuşă. aşa că. Acumfăcea totul încet şi cu grijă.Nu se ştie cum. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat. la micul dejun. iarla prânz. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. dar eln-a vrut să se atingă de ea. în fiecare zi. Nucontează ce mâncăm noi. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere. veni un crivăţ năprasnic.Până seara. fără încetare. zise bunicuţul Joe. dintr-odată. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru. Merită mai multdecât atât. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. într-o după-amiază. vai. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane. pecolo în efortul pe care-l depunea. îngrozitor de flămând. ce bătu zile în şir. în fiecare zi. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase. ca să îşi păstreze puterile.Şi. spuse bunicuţul George. Şi. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. poate. ca să nu-şi epuizeze forţele. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka. cu nelipsita ciorbă lungă de varză. trăgând adânc în pieptaerul aromat. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. să se odihnească. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă.— Copilul ăsta. Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea. o jumătate de cartof fiert. În cele din urmă. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist. Ambele batoane de ciocolată. în timp ce se întorcea acasă. Uneori.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi. mesele deveniră şi mai nesăţioase.din dimineţi.După zăpadă.Vremea aspră îşi continua domnia. că i se vedeau oasele de sub ea. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi.Şi.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă.Apoi. de dimineaţă. foarte calm. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta.Încet. toată lumea din casă începu să flămânzească. Am auzit că. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult.— E un băieţel pe cinste. era un frig de crăpau pietrele.Apoi. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. luptând cu zăpada în drumspre şcoală.

Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54. Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers. Înacel moment. CREMĂ DE CAFEA.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT. holbându-se la el. fireşte. Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR". în zăpadă.Era la doar zece paşi. se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască. scria pe ea. Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar. întâmplător.După doar cinci secunde. Cum trecură fulgerător pe lângă ea.Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare.Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze.bătându-i în faţă (şi. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el. o lămuri domnul Wonka.— Cremă de păr? strigă Mike Teavee. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe.Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71".. folosiţi beţele?— Ca să batem frişca. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă.— Beţe! exclamă Veruca Salt. nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă..Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el. Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS".. bunicuţule! exclamă Charlie.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!". şi Slugworth. E o uşă în perete!Era o uşă verde. însă văzu imediat ce era. Barca se opri. în barcă. DomnulWonka scoase o cheie din buzunar. Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului. pe un râu de ciocolată. genul debăcănie unde se vinde aproape orice.. simţindu-se mai înfometat caniciodată). CREMĂ DEVIOLETE. chiar deasupranivelului apei. băgată în peretele tunelului. nu însemna decât un singur lucru pentru el. şopti iute.Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur.. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea. era imposibil. într-o barcăroz. pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE. Era parţial îngropată sub zăpada.Automat. CREMĂ DE FRIŞCĂ. BOABE DE CACAO.Nici unul nu îşi căuta banii. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin. BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl". ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă. îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute. Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka. şi ştiace-o să facă. avea ziare şi obiecte de papetărie. Doamne sfinte.— Uite. domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa. doar pentru sine..BOABE DE CAFEA. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE". pe trotuar. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de .O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu. inclusiv bomboane şi ţigări. Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi. La ce. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi.Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie. ÎnsemnaMÂNCARE. CREMĂ DE ANANAS. şi bătea din palme.

ţopăind emoţionat prin încăpere. N-o să atingem nimic!— Până acum. fără să ştie la ce să se uite mai întâi. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin. în exact o jumătate de oră.continuă domnul Wonka. încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea. şicreştea atât de rapid. care fierbea sădea în clocot. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. — Nu e ca guma. fugi la o altă maşinărie. oalenegre. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua. Cine-şi doreşte barbă. Cei patru copiii.Ridicânduse în vârful picioarelor. sări în colţul celălalt al încăperii. şi. n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. când o să găsesc formulapotrivită. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. E prea puternică. domnule Wonka. . nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. Guma se mestecă şi. se împotrivi Mike Teavee. până laperetele opus. încântat de ceea ce zărea înăuntru. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi. în partea asta. O are de aproape un an deja şi. Cel puţin semăna cu marmura.— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. de fiecare dată cândfăcea poc. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş. nici măcar unUmpa-Lumpa.de parcă ar fi fost un covor miţos. Mai încolo. spuse domnul Wonka. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii. iar încăperea toată era plină de fum. imediat. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka.din păcate. în Camera de Testare. launa dintre maşinării. ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi. se căţărară după el. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. nu cred s-o facă. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. şi. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea. apoi. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. dar. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc.aburi şi arome bogate şi delicioase. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic. da! strigară copiii. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. Testăm una dintre ele chiaracum. nu amestecaţi. frecându-şi mâinile şi chicotind. împreunăcu părinţii lor. în Camera de Testare. compoziţia nu e gata încă. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. de metal. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui. după asta. un aparat micuţ şi lucios. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun. care se află alături. nimeni altcineva. ţi-aisparge dinţii în ele. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi. o corectă domnul Wonka. maşinării ciudate. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau. Funcţioneazăprea bine. de fier. o claie nou-nouţă de părmătăsos.

. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. aprobă domnul Wonka. dacăvreţi sa mă urmaţi."Sus şi afară". care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri.— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma.. sus. te rog. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva.— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie.Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos. dar.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. bunicuţule Joe! Nu. Chipul bătrânului strălucea deemoţie. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară.Scria. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka. urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka.. adică să spuneţichiar că acest lift. dragul meu Charlie. Era un sentimentciudat şi înspăimântător. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar.Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic. pe plafonul de sticlă al liftului. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh. dar.. dar e totuşi o sticlă groasă. prin podeaua de sticlă pecare stătea.. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul. priviţi. exclama el. Un milion dedulciuri putere! Hei.. Se opri şi rămase suspendat în aer. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka.. din fericire pentru noi. fără să schimbe direcţia sau să cotească. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta.. Numai cănu îi era teamă. deodată. mai repede. la fel devesel ca de obicei. „sus şi AFARĂ".Liftul se opri.. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton. îşi zise Charlie. scumpul meu domn.. strigă bunicuţul Joe. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka.Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar. pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare..— Ba da.Liftul gonea înainte. care se întindea dedesubt. iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan.— Nu mă contrazice... mai repedeşi mai repede.. Era doar teribil deemoţionat. ajunseră la omie de metri în văzduh. da. o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru.— Nu vă temeţi. aici. şi mergeau tot în sus. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton.. VÂJ! Liftul ţâşni în sus. ca o rachetă. să stai pe sticlă transparentă. — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe. nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka. „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor.Da. lovind peretele liftului cu mâna. plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. avem Marele Lift deSticlă. arătând în jos.. drept de data aceasta. Apoi. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe.Apoi.ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla. iar prin plafon intrau razele soarelui.. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!.. iar acum se înălţa în văzduh. În cinci secunde. hopa sus! Şidumneavoastră. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe. albastru-deschis.În mod sigur. scumpul meu copil. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum. asta spun! răspunse domnul Wonka.sus. suspendat învăzduh. spuse . se gândi Charlie.„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”. nu. tot mai sus şi mai sus. Şi la fel era şi bunicuţul Joe. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus. Nici măcar nu era neliniştit.Uşile de sticlă se închiseră.

rânjind cu gura până laurechi. am hotărât să îţi dau în darfabrica. Charlie? întrebă el. Apoi. uimit. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci.. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa. A-ha. confirmă Charlie. când zâmbi. eu sunt bătrân. continuă domnul Wonka. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii. zise domnul Wonka. zise domnul Wonka. dar eu nu vreau o astfelde persoană. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. Probabil că-i o glumă.. Dar o să apară şi elcât de curând. În el se aflaudomnul Wonka. rosti domnul Wonka.domnulWonka. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi. nu cum le văd eu. E foarte norocos.sunt. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă. adăugă el. într-adevăr. zise. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa. întreaga fabricăva fi a ta. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva.— Nu-i nici o glumă. Nu pot s-o ţin aşa la infinit. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi. răspunse domnul Wonka.privind în jos. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. Am ceva foarte important de discutat cutine. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. râzând. Nu amnici copii. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi. Nu vreau un adult. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină.Măiculiţă.— Aşa este. zise el. Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el.— Oh. dar.— Văd doar trei copii. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară. Augustus Gloop.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. dintr-odată. însă cuvintele nu voiau să iasă..— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate. Dar tu o iubeşti. domnule.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. n-avem ce-i face. — E foarte adevărat.pleacă prietenul nostru. ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă. Dar acum.Aşa că am nevoie de un copil. foarte bucuros să te aud spunând asta.Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh.— Da. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului. nu ar vrea să înveţe. Vezi tu. nici familie.— Prostii. Nu ai nimic împotrivă. Aveţi grijă. uite. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie. Vorbesc cât se poate de serios. confirmă domnul Wonka. Prin urmare. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie. Da. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe. dragul meu băiat. Vreau .— Dar. până la urmă.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată. A foststrâns în ţeavă. cine o să conducă fabrica.— Doamne sfinte! strigă Charlie. parcate în apropiere. începu domnul Wonka să explice.Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka. spuse el.. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta. exclamă Charlie. Mă bucur nespus. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare. dragul meu Charlie. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi. Ah. declară domnul Wonka. Iar acum o să-ţispun de ce. spuse domnulWonka. asta e. Un adult nu m-ar asculta. spuse domnul Wonka. da. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe. Nu va aduceţi aminte? Şi. Chiar îţi dau fabrica. privind prin sticla liftului.

Charlie?De sus. Nu încape pe uşă. fără să ţină seama de ţipetele lor.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka. bucăţi de lemn.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi. şi. nevastă dragă. zise bunicuţul Joe. apăsând un alt buton.— Acesta. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură.. bâigui bunicuţul Joe. .— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie. gândaci.. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică. Avem destul loc în lift şi pentru pat. zise Charlie. O ploaie de praf.— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei.— Linişteşte-te. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă. cât mai sunt încă în viaţă.— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket. Bunicuţa Georgina ţipă. cu ei cu tot.— Atunci. ţigle sparte. o să luăm cu noi şi patul. găsi domnul Wonkasoluţia. este domnul Wonka în persoană. Domnul Wonka apăsă pe un buton.. Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră. chiar şi atunci. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului.— Nu! ţipă Charlie. arătând cu degetul. cea mică de tot. şi pe bunicuţul George. domnule Wonka. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică. şi-o să-l ajutăm să o conducă. n-osă mai aveţi nevoie de ea. până creşte Charliedestul de mare. domnul Wonka. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket.— Mamă! strigă Charlie. şi-o să mi-o deamie pe toată şi. Putea săne omoare pe toţi. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii.— Nu pot. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei. ca să facă treaba singur! Unde locuieşti.Uşile se închiseră. drept în văzduh. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat.un copil iubitor şi ascultător.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina.— Prin acoperiş.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie.— Opriţi-vă!. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor. o rugă bunicuţul Joe.— Intru să îi iau. în dormitorulbătrânilor.— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George.Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe.— E acolo.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine.— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură.— Şi de ce nu. şi. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine.— Exact! încuviinţă domnul Wonka. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă.. strigă bunicuţul Joe.— Dar trebuie să vină şi ei cu noi. sunt atât de fericit să văcunosc. le explică domnul Wonka.— N-o să puteţi scoate patul din casă.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi. Am decis să invit cinci copii înfabrică. Apoi. apăsând vreocâteva butoane.păianjeni. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor.ZDRANG! Liftul pătrunse. mărturisi cu tristeţeCharlie.— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka. coborând dinlift. interveni domnul Wonka. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar. căruiasă îi pot dezvălui. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş. Bunicuţa Georginaleşină.. şi pe bunicuţaGeorgina.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi. răspunse domnul Wonka. chiar prin acoperişul casei. Suntem noi. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie. care îngheţaseră de frică. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani. se urcară şi ei.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe. De acum înainte..Aşa că. o descoperi el. de la înălţimea Liftului de Sticlă. aruncându-se în braţele doamnei Bucket.. Şi.. E distrusă!— Dragul meu domn. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el...

Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie. râzând. le spuse el. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate. când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului. staţi să vedeţ inumai! . Oh.— O să avem şi ceva de mâncare.— Vă rog să nu vă temeţi. Sunteţi în siguranţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful