Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi. pe pat. de o fabrica enormă oarecare deciocolată. moţăind ca să le treacă vremea. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor. le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka. pur şi simplu. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. ridicându-se niţeluş pepernă. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA. Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună. să zicem. câte doi la fiecare capăt. bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc.Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie. începea să păşească foarte. chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat.Oh. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani. şi ştiam că e foarte deştept. pentru el. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi. cu scufiile în cap.scumpule. mai mult decât orice altceva. cât era ziulica delungă. lângă uşă. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. spuse bunicuţul Joe.— Niciodată. — Deştept! strigă bătrânelul. bunicuţule Joe.. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii. Şi. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut.mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui. Însă. cel mai fantastic..dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia. o jumătate de oră. pentru. după care le spunea noapte bună. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos. până să îşi facă Charlie apariţia. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa. să le ascultepoveştile. vai. defier.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate. În felul ăsta.Într-o seară.şi tot aşa.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei. şi astfel. de fiecare dată cândse apropia. Adesea. şi era împrejmuită de un zid înalt. aerul era parfumat cu mirosul pregnant. era mult. Pe cât se poate de adevărat. bunicuţule Joe. Acest lucru. Aşează-te lângă mine. îi răspunse micuţul Charlie. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi. foarte încet. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. ce păreau să vinădin străfundurile ei. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba.ziua următoare. iubitorul deciocolată. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel. şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. înfiecare seară. să ascultepoveştile celor bătrâni. . micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. mai ronţăia un picuţ. se ridicau câteşipatru în capul oaselor. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara. te rog. zăceau claie peste grămada înpatul comun.Iar dincolo de ziduri. şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici. Era lumina vieţii lor. cu feţelebătrâne şi încreţite. bunicuţo Josephine. în drum spre şcoală. cât de mult îndrăgea acel miros!Şi. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. bunicuţule George şibunicuţo Georgina".— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. şi coloane de fum suiau pe coşuri. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe. ca să le ţină decald.

.Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului..bunăoară. nepoţelul lui iubit. la scurt timp după asta.. Spionii se angajau la FabricaWonka. O să-ţi povestesc restul mâineseară. în acelaşi timp. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea.— Muncitori?— Toate fabricile. se bâlbâi Charlie..Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate. şi.— A-ha. dar.. şi ele îl priviră la rândul lor. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka.— Dar de ce? întrebă Charlie. îi explică bunicuţul Joe. Nu oameni obişnuiţi.— Oh. lângă uşă. cu ochiicât cepele la bunicul lui. adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva. care moţăia în camera de zi înmomentul acela. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka. e timpul să te duci la culcare. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii. Seara însă. asta e.4Muncitorii misterioşi În seara următoare.. au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite. să întinerească. Vezi tu. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. cine? strigă Charlie.— Atunci.— Aşa-i. că ise vedea numai albul de pe margini. fiecare de departe tablourile. pe tot parcursul zilei.. aşa că prinţul cel ţăcănit. în timp ce erauacolo. Nimeni. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni. fiindcă. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată. în mod miraculos..— . Ajunge pentru searaasta!— Dar.— Vezi tu. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede".— Exact! exclama bunicuţul Joe.— Şi. Vezi tu. şi paturile. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult. Charlie. după care s-a prăbuşit încet la pământ. de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic.— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle. nu intră. nimeni. nu cu mult timp în urmă. Charlie. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele. în orice caz. După care. cândCharlie.Când l-a terminat. „Prostii!" a strigat prinţul. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările.. nu prea ştiu. porţile par să fie închise. scumpule. Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. vorbea foarte puţin.. pe neaşteptate. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka. fiecare cu o altă umplutură..fireşte. Ca toate persoanele extrem de bătrâne. Ştiai. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti. scumpule. aprobă bunicuţul Joe. iar când deschideai robinetele labaie. cu un soareucigător. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată.. nu iese.. serioase...— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo.. şi mobilierul.— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie. fireşte!— Bunicuţule. trebuie să aud... să fure reţetele secrete. îi ademeni bunicuţul Joe... niciodată!— De unde? întrebă Charlie. mamă. bunicuţule.— A spionilor?— Da.. părea.— Nu oameni.. era delicatşi slăbit şi. Charlie.— Mâine. într-o bună zi.domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece. De câte ori treceu pe lângă fabrică.— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate. şi tot palatul a început să se topească.— Charlie. venea în odaie. aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii. a sosit o zi toridă. s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată.— Păi. Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat.— Din cauza spionilor. Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare.

şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate. sunt ale unoroameni mărunţei de tot. nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. răspunse bunicuţul Joe. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici. târziu. care mi-ar ajunge cam până la genunchi. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte. dezece ani. să îşi primească iarăşimuncitorii. şi sunt ridicate. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka. Coşurile au încetat să mai scoată fum. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri. în fiecarezi. pentru că.— Dar. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti. continuă bunicuţul Joe. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană. după asta." Apoi. nici domnul Fickelgruber. acum. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi.— Ba da. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii. nici domnul Prodnose. de camioanele poştei. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită. Charlie.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă. Într-o buna zi. la scurttimp după aceea. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare.— Nu există asemenea oameni. strigă Charlie.. s-a petrecut ceva uimitor. Lumea care stătea afară.— Asta voiau să afle cu toţii. indiferent cât mestecai la ea. Ies printr-o trapă specială dinperete.nici domnul Slugworth. bunicuţule.— Dar. „Cesentâmplă?" strigau. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. comentă . Era aşa de cumsecade. de atunci.Trebuie să fi făcut aşa. dis-de-dimineaţă.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie. Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea. continuă bunicuţul Joe. fireşte. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. S-a terminat cuel. zise bunicul Joe. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. ambalate şi cu adresele scrise pe ele. Dintr-odată. aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo. şi fabrica rămânea tot închisă. Lunile treceauuna după alta. ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată. erau umbrele de la ferestrelefabricii. însătrebuie să-i trimită acasă. Apoi. Charlie. Şi. bunicuţule. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. că fabrica funcţiona. Şi. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. Mai mult. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. când sunt aprinse luminile. După asta. în stradă. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată. să afle reţeta.. Dar acum e la pământ. maicu seamă noaptea. Nu iese niciodată. a făcut. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie. nici sub soarele cel mai dogoritor.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii.

— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie. Rupe prima bucăţică. Şi-acum. şopti el. se opuse Charlie. Sigur. Şi-acum.— Prea bine. intră în odaie. într-una . şi. ei? Dar trebuie să mă ajuţi. băiete.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el. de zece cenţi. cu ochii strălucind de nerăbdare. răspunse Charlie. Rupe doar un milimetru. sunt destul de mulţi carese poartă aşa. Eşti gata?— Da.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el.— Chiar aşa. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni. Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla. şi-o s-odeschidem împreună. Cel mai departe de tine. tu ai plătit-o. La adăpostul păturii. nu-i aşa?— Da. Ceilalţi trei sforăiauzgomotos. Fireşte.— N-avem nici o şansă.Dintr-odată. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul. seporni să ningă. îl linişti Charlie. Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu.Charlie.— Termină tu.bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad. eşti de acord?— Da. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc. — Nu.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie. zise bunicuţul Joe. Dar nu toţi.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile. domnul Bucket. bunicuţule?murmură Charlie. hlizindu-se. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică. E rezerva mea secretă. În cinciminute. pufni bunicuţa Georgina.) — Toate la timpul lor. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin. Tu o desfaci. încă puţin.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată. să odesfacem împreună. Peambalaj scria.— Aşa? întreba bătrânul. era înapoi. îl avertiză bunicuţul Joe. răspunse Charlie.Chiar în clipa aceea. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. de fapt. Ştiu asta. bunicuţule. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. tatăl lui Charlie. Din ea căzu o singură monedă deargint. Eu sunt prea agitat."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 .Ce zici de asta. şopti el.— Nu.— Nimic. trezita bruscdin somn. Ceilalţi nu ştiu deea. De ce nu desfaci ciocolata. noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet.ca să nu vedem tot deodată. o linişti bunicuţul Joe. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine. atunci. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare. începu dintr-odată.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele. De fapt. Şi.Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului. vremea se răci simţitor. Sunt gata. Uite — şi rupse ambalajul. unii aşa fac.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe. când mâna reveni la vedere. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină.— Ai grijă. o linişti domnul Bucket.— Bine. Mai întâi. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă.— Da.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe. aprox. ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos. toate la timpul lor.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult.

După zăpadă. de dimineaţă. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta. într-o după-amiază. începu să facă mici schimbări pe ici.În casă. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă. Uneori.Până seara. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă.Refuză să primească ceva de la noi.Apoi. A făcut-o să şi-o ia înapoi. cu nelipsita ciorbă lungă de varză. vai. trăgând adânc în pieptaerul aromat. micuţul Charlie Bucket. în timp ce se întorcea acasă. ca să meargă mai încetspre şcoală. fără să fie nevoit să alerge. îngrozitor de flămând.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi.Vremea aspră îşi continua domnia. pecolo în efortul pe care-l depunea. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. aşa că. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult. când se apropia de ea. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi. în fiecare zi. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. băiatul era tot mai nesătul. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru. fără încetare. să se odihnească. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. în fiecare zi.Şi. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase. dar sigur.Apoi.Încet. unde lucra domnul Bucket. spuse bunicuţul George. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă. o jumătate de cartof fiert.Şi acum. şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. Ambele batoane de ciocolată. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. ce bătu zile în şir. cu vântultăios . Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama. însă nu avu noroc. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. la micul dejun. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic. de culoarea oţelului. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat. în fiecare zi. ca să îşi păstreze puterile.— Copilul ăsta. Nucontează ce mâncăm noi. poate. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. Am auzit că.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă.Şi. terminaseră de mult.Nu se ştie cum. zise bunicuţul Joe. că i se vedeau oasele de sub ea. fără să se îmbolnăveascăgrav. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării.pleca de acasă cu zece minute mai devreme. iarla prânz. Şi. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. Şi. de fiecare dată când ieşea peuşă. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. toată lumea din casă începu să flămânzească. foarte calm.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm.— E un băieţel pe cinste. Situaţia deveni disperată. luptând cu zăpada în drumspre şcoală. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist. În cele din urmă. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru.din dimineţi. veni un crivăţ năprasnic. Dimineaţa. şi. era un frig de crăpau pietrele. dar eln-a vrut să se atingă de ea. dintr-odată. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute. Merită mai multdecât atât. mesele deveniră şi mai nesăţioase. Acumfăcea totul încet şi cu grijă. ca să nu-şi epuizeze forţele.

ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă. şi ştiace-o să facă. BOABE DE CACAO. nu însemna decât un singur lucru pentru el. întâmplător. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare. se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască. Doamne sfinte.. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi. CREMĂ DE FRIŞCĂ. Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS". avea ziare şi obiecte de papetărie. o lămuri domnul Wonka. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi.O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu. pe trotuar.Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de . E o uşă în perete!Era o uşă verde.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!". şopti iute.Automat. Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele. într-o barcăroz. Era parţial îngropată sub zăpada.. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin. nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă. în zăpadă. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el. în barcă. La ce.— Beţe! exclamă Veruca Salt. Înacel moment. domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa.. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe. Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel. însă văzu imediat ce era.Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze. Barca se opri. simţindu-se mai înfometat caniciodată). Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka. era imposibil. pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE. CREMĂ DEVIOLETE. holbându-se la el. Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului.Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71". chiar deasupranivelului apei. doar pentru sine.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde. şi bătea din palme. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins. băgată în peretele tunelului. BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl". Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate. Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb. bunicuţule! exclamă Charlie.. pe un râu de ciocolată. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54. Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar. fireşte. şi Slugworth.Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare.Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie. scria pe ea.Nici unul nu îşi căuta banii. ÎnsemnaMÂNCARE.— Uite. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose.— Cremă de păr? strigă Mike Teavee. folosiţi beţele?— Ca să batem frişca. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT.bătându-i în faţă (şi. Cum trecură fulgerător pe lângă ea.. îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute. inclusiv bomboane şi ţigări.Era la doar zece paşi. CREMĂ DE CAFEA.Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE". DomnulWonka scoase o cheie din buzunar. genul debăcănie unde se vinde aproape orice. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare. CREMĂ DE ANANAS. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR".BOABE DE CAFEA..După doar cinci secunde.

încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea. ţopăind emoţionat prin încăpere. Guma se mestecă şi. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate. n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun. până laperetele opus. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. da! strigară copiii. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. în Camera de Testare. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. se căţărară după el. fără să ştie la ce să se uite mai întâi. şi. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. în exact o jumătate de oră. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum.continuă domnul Wonka. Mai încolo. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic. de fier. nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. încântat de ceea ce zărea înăuntru. în Camera de Testare. împreunăcu părinţii lor. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. domnule Wonka. nimeni altcineva. dar. apoi.Ridicânduse în vârful picioarelor. când o să găsesc formulapotrivită. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă. Cei patru copiii. care fierbea sădea în clocot. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar. E prea puternică. oalenegre.— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum. nu cred s-o facă. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. — Nu e ca guma. care se află alături. nu amestecaţi. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe. imediat.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi. o corectă domnul Wonka. N-o să atingem nimic!— Până acum.de parcă ar fi fost un covor miţos. în partea asta. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. o claie nou-nouţă de părmătăsos. ţi-aisparge dinţii în ele. Cine-şi doreşte barbă. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul. nici măcar unUmpa-Lumpa. după asta.aburi şi arome bogate şi delicioase. fugi la o altă maşinărie. iar încăperea toată era plină de fum. O are de aproape un an deja şi. spuse domnul Wonka. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi. Funcţioneazăprea bine. compoziţia nu e gata încă. se împotrivi Mike Teavee. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş. maşinării ciudate. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau. launa dintre maşinării.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers. şicreştea atât de rapid. . de fiecare dată cândfăcea poc. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea. ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. un aparat micuţ şi lucios. Testăm una dintre ele chiaracum. şi. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase. de metal. sări în colţul celălalt al încăperii. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin. Cel puţin semăna cu marmura. frecându-şi mâinile şi chicotind.din păcate.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka.

„sus şi AFARĂ". adică să spuneţichiar că acest lift. Numai cănu îi era teamă. iar acum se înălţa în văzduh. În cinci secunde. drept de data aceasta. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka... mai repede. tot mai sus şi mai sus.Da. dar.Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât. asta spun! răspunse domnul Wonka. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton. Chipul bătrânului strălucea deemoţie. şi mergeau tot în sus.Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton. ca o rachetă. care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri.. pe plafonul de sticlă al liftului. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară.. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic. aici..Liftul gonea înainte. fără să schimbe direcţia sau să cotească. te rog. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta. suspendat învăzduh. Era doar teribil deemoţionat. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi..Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe. Nici măcar nu era neliniştit..— Nu mă contrazice. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka. Se opri şi rămase suspendat în aer. strigă bunicuţul Joe. scumpul meu domn. Un milion dedulciuri putere! Hei.— Nu vă temeţi.— Ba da.Scria."Sus şi afară". ajunseră la omie de metri în văzduh. arătând în jos.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. priviţi.ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum. Şi la fel era şi bunicuţul Joe. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva..Apoi. spuse . nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka.— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul.... nu. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori.. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. avem Marele Lift deSticlă. mai repedeşi mai repede.. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe. exclama el.. sus.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe. lovind peretele liftului cu mâna. îşi zise Charlie. scumpul meu copil. să stai pe sticlă transparentă. din fericire pentru noi.. dar. care se întindea dedesubt. dragul meu Charlie.Uşile de sticlă se închiseră. deodată. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar. se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie. Apoi. prin podeaua de sticlă pecare stătea. hopa sus! Şidumneavoastră. aprobă domnul Wonka. albastru-deschis. VÂJ! Liftul ţâşni în sus. dar e totuşi o sticlă groasă. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton. la fel devesel ca de obicei.— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus. pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare. o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma. Era un sentimentciudat şi înspăimântător. se gândi Charlie. iar prin plafon intrau razele soarelui. urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni.Liftul se opri. bunicuţule Joe! Nu.. „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot.În mod sigur. iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan.. dacăvreţi sa mă urmaţi. da. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka.. plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe.„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”.sus.

uimit.Aşa că am nevoie de un copil. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi. întreaga fabricăva fi a ta. Probabil că-i o glumă. confirmă Charlie. Aveţi grijă. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. Dar acum. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe.pleacă prietenul nostru. Vezi tu.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. Apoi. asta e. Da. Vorbesc cât se poate de serios. eu sunt bătrân. zise domnul Wonka. Dar o să apară şi elcât de curând. dintr-odată. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa. rânjind cu gura până laurechi. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa. nici familie. Vreau . dragul meu băiat. Charlie? întrebă el.. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. A foststrâns în ţeavă. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă. râzând.— Văd doar trei copii. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe. Nu vreau un adult. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi. Nu va aduceţi aminte? Şi. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi.privind în jos.domnulWonka. zise el. nu ar vrea să înveţe. până la urmă. Nu pot s-o ţin aşa la infinit. spuse el. dragul meu Charlie.— Prostii. Iar acum o să-ţispun de ce.— Nu-i nici o glumă. — E foarte adevărat. însă cuvintele nu voiau să iasă. nu cum le văd eu.. spuse domnulWonka. cine o să conducă fabrica. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea. dar eu nu vreau o astfelde persoană.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare.— Da.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată. într-adevăr. rosti domnul Wonka. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. În el se aflaudomnul Wonka. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde.sunt. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice. Chiar îţi dau fabrica. Nu ai nimic împotrivă. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină. Augustus Gloop. confirmă domnul Wonka. domnule. Un adult nu m-ar asculta. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine. Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el.Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate.Măiculiţă. privind prin sticla liftului.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. începu domnul Wonka să explice. E foarte norocos. răspunse domnul Wonka. foarte bucuros să te aud spunând asta. Am ceva foarte important de discutat cutine. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică. zise domnul Wonka. continuă domnul Wonka. dar.— Doamne sfinte! strigă Charlie. când zâmbi. exclamă Charlie. Dar tu o iubeşti.— Dar. adăugă el. Ah. Prin urmare. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta.— Aşa este. n-avem ce-i face. am hotărât să îţi dau în darfabrica. A-ha. declară domnul Wonka. spuse domnul Wonka. Nu amnici copii.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie. Mă bucur nespus. uite. zise.— Oh. parcate în apropiere... da.Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka. ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă.— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe.

sunt atât de fericit să văcunosc.— Dar trebuie să vină şi ei cu noi. şi pe bunicuţaGeorgina.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică. coborând dinlift. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket.— Mamă! strigă Charlie. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar. Bunicuţa Georginaleşină. Avem destul loc în lift şi pentru pat. . ca să facă treaba singur! Unde locuieşti.. cât mai sunt încă în viaţă. zise bunicuţul Joe. Putea săne omoare pe toţi. bucăţi de lemn.— Atunci. şi pe bunicuţul George. şi-o să-l ajutăm să o conducă. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie. n-osă mai aveţi nevoie de ea. Bunicuţa Georgina ţipă. domnul Wonka. gândaci. mărturisi cu tristeţeCharlie.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei.— Linişteşte-te. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii. De acum înainte. ţigle sparte. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie. de la înălţimea Liftului de Sticlă.— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka. Suntem noi.— Nu! ţipă Charlie. şi. găsi domnul Wonkasoluţia.. răspunse domnul Wonka.— Intru să îi iau. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră. fără să ţină seama de ţipetele lor. în dormitorulbătrânilor. este domnul Wonka în persoană.— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe.— Exact! încuviinţă domnul Wonka. căruiasă îi pot dezvălui. cu ei cu tot.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi.— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket.. Domnul Wonka apăsă pe un buton. şi. bâigui bunicuţul Joe. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine. drept în văzduh. Nu încape pe uşă.— Şi de ce nu. se urcară şi ei.. interveni domnul Wonka. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el. O ploaie de praf.Uşile se închiseră.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi.Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka. E distrusă!— Dragul meu domn. Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului. le explică domnul Wonka. chiar şi atunci.— Acesta. apăsând un alt buton. o rugă bunicuţul Joe.Aşa că. cea mică de tot. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei. domnule Wonka.— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie.. strigă bunicuţul Joe. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor. o descoperi el. aruncându-se în braţele doamnei Bucket.. zise Charlie..— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor. Apoi.— Prin acoperiş.un copil iubitor şi ascultător. care îngheţaseră de frică. chiar prin acoperişul casei. nevastă dragă. Am decis să invit cinci copii înfabrică.— Opriţi-vă!.. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie.. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă.. apăsând vreocâteva butoane. până creşte Charliedestul de mare.păianjeni. şi-o să mi-o deamie pe toată şi.— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George. Şi.ZDRANG! Liftul pătrunse.— N-o să puteţi scoate patul din casă. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş. Charlie?De sus. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe.— E acolo. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift.— Nu pot. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură. o să luăm cu noi şi patul. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură. arătând cu degetul.

Sunteţi în siguranţă.— O să avem şi ceva de mâncare. când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. le spuse el. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate.— Vă rog să nu vă temeţi. Oh. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului. râzând. Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie. staţi să vedeţ inumai! .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful