Roald Dahl Charlie şi fabrica de ciocolată (Charlie and the Chocolate Factory, 1964)1Faceţi cunoştinţă cu CharlieAceste două

persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama domnuluiBucket. Numele lor sunt bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine.Iar aceste persoane foarte în vârstă sunt tatăl şi mama doamneiBucket. Ei se numesc bunicuţul George şi bunicuţa Georgina.Acesta este domnul Bucket. Aceasta este doamna Bucket. Domnul şi doamna Bucket au un băieţel pe nume Charlie Bucket.El e Charlie.Ce mai faceţi? Bine, dar tu? Bine, mulţumesc.E încântat să vă cunoască.Întreaga familie — cei şase adulţi (număraţi-i) şi micuţul CharlieBucket —trăieşte într-o căsuţă din lemn, aflată la marginea unui mareoraş.Casa nu era nici pe departe îndeajuns de spaţioasă pentru atâţiaoameni, care trăiau extrem de înghesuiţi. Nu erau decât două camere,cu totul, şi un singur pat. Acesta fusese dat spre folosinţa bunicilor, careerau atât de bătrâni şi de obosiţi. Atât erau de obosiţi, că nu se dădeauniciodată jos din el.Bunicuţul Joe şi bunicuţa Josephine la un capăt, bunicuţul George şibunicuţa Georgina la capătul celălalt.Domnul şi doamna Bucket, împreună cu micuţul Charlie Bucket,dormeau în camera învecinată, pe nişte saltele aşezate pe duşumea.Pe timpul verii, asta nu era aşa de rău, însă iarna, curenţi reci cagheaţa măturau podeaua cât era noaptea de lungă, şi era ceva groaznic.Nici vorbă să îşi poată permite să cumpere o casă mai de Doamne-ajută — nici măcar un pat în plus. Erau mult prea săraci.Domnul Bucket era singurul din familie care avea o slujbă. Lucra într-o fabrică de pastă de dinţi, unde stătea toată ziulica la o masă şi înşuruba căpăcelele în capul tuburilor, după ce fuseseră umplute. Numaică o persoană care înşurubează capacele nu e plătită cine ştie ce, şibietul domn Bucket, oricât de mult ar fi muncit şi oricât de repede ar fi înşurubat căpăcelele, nu izbutea niciodată să strângă destui bani ca săcumpere măcar jumătate din lucrurile de care are nevoie o familie atâtde numeroasă. Nu erau nici măcar destui bani ca să cumpere mâncarepentru toţi. Singurele alimente pe care şi le puteau permite erau pâinecu margarină la micul dejun, cartofi fierţi şi varză la prânz şi ciorbă devarză la masa de seară. Duminica era niţeluş mai bine. Aşteptau cu toţiinerăbdători să vină duminica, fiindcă atunci, chiar dacă aveau exactaceleaşi feluri de mâncare, fiecare din ei avea voie să mai mănânce oporţie.Fireşte, familia Bucket nu murea de foame, dar absolut toţi — cei doi bunicuţi, cele două bunicuţe, tatăl lui Charlie, mama lui, dar, mai ales,micuţul Charlie — trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie oribilăde gol în stomăcele.Charlie suferea cel mai tare. Şi, cu toate că deseori tatăl şi mama luirenunţau la porţiile lor de la cină sau de la prânz ca să i le dea lui, tot nuera suficient pentru un băieţel în creştere. El îşi dorea cu disperare cevamai săţios şi mai bun decât varza sau ciorba de varză. Lucrul după caretânjea mai mult decât orice pe lume era... CIOCOLATA.Dimineaţa, în drum spre şcoală, Charlie vedea tablete imense deciocolată în vitrinele magazinelor şi se oprea să se holbeze la ele, cunasul lipit de geam, simţind cum îi lasă gura apă de poftă. De mai multeori pe zi, vedea cum alţi copii scoteau din buzunare batoane cu cremă,pe care le mestecau lacomi, iar asta, desigur, era tortură pură.O dată pe an doar, de ziua lui, apuca şi Charlie Bucket să guste ofărâmă de ciocolată. Toţi membrii familiei puneau bănuţi deopartepentru această ocazie specială, iar, când sosea ziua cea mare, Charlieera întotdeauna cadorisit cu un baton mititel de ciocolată doar al lui. Şi,de fiecare dată când îl primea, în acele dimineţi miraculoase când eraziua lui, îl punea cu grijă într-o cutiuţă de lemn, care îi aparţinea, şi îlpreţuia de parcă ar fi fost aur curat; apoi, în zilele următoare, nu îşipermitea decât să îl privească, fără să îl atingă. Când, în cele din urmă,nu mai rezista, desfăcea o bucăţică minusculă de ambalaj, într-un colţ,care scotea la iveală o bucăţică minusculă de ciocolată, din care lua obucăţică minusculă — doar cât să permită gustului încântător de dulcesă i se împrăştie încet pe limbă. În

Aşează-te lângă mine. Era cea mai mare şi mai faimoasă din lume! Era FABRICAWONKA. luminate de zâmbete de bucurie — şi începeadiscuţia.dragii mei?Ceilalţi trei bătrânei dădură aprobator din cap şi ziseră:— Absolut adevărat. Erau zbârciţi canişte prune uscate şi ciolănoşi ca nişte schelete şi. micuţul Charlie Bucket eranevoit să treacă chiar prin faţa porţilor fabricii. chiar în faţa casei în care locuia Charlie. . Bineînţeles căiadevărat! Dumnezeule. îmbătător de ciocolatătopită!De două ori pe zi. Fiindcă toţi îl iubeau pe băieţel. lângă uşă. ce păreau să vinădin străfundurile ei. proprietatea unui domn pe nume Willy Wonka. vai.Într-o seară.. iubitorul deciocolată. să vadă cu ochiilui cum e înăuntru! 2Fabrica domnului Willy WonkaSeara. În felul ăsta.iar dinăuntru se auzeau sunete şi zbârnâituri ciudate. defier. cât de tare îşi dorea să poată intra în fabrică. pur şi simplu. de fiecare dată cândse apropia.tatăl şi mama lui Charlie li se alăturau şi ei.— Niciodată. pentru el. după ce mânca repede ciorba subţire de varză de la cină. bunicuţule Joe. şi astfel. câte doi la fiecare capăt. bunicuţo Josephine. moţăind ca să le treacă vremea.— Vrei să spui că nu ţi-am povestit niciodată despre domnul WillyWonka şi despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. şi anume:Chiar în acel oraş de fapt. Era cea maigroaznică tortură pe care v-o puteţi imagina. Şi ce minunată şi imensă era fabrica! Avea porţi uriaşe.Dar încă nu v-am spus ce lucru îl chinuia pe Charlie. să le ascultepoveştile. zăceau claie peste grămada înpatul comun. cel mai mareinventator şi fabricant de ciocolată care a existat vreodată pe faţapământului. după care le spunea noapte bună. — Deştept! strigă bătrânelul. ca să le ţină decald. Adesea. Toţi cei patru bătrânei trecuseră de nouăzeci de ani. cât era ziulica delungă. Acest lucru. de o fabrica enormă oarecare deciocolată. să ascultepoveştile celor bătrâni.mult mai rău decât să vadă tabletele de ciocolată în vitrine sau peceilalţi copii molfăind batoane cu cremă chiar în faţa lui. şi coloane de fum suiau pe coşuri. te rog.. şi ştiam că e foarte deştept. în drum spre şcoală. Charlie făcea ca batonul lui de ciocolată de zececenţi să îl ţină mai bine de o lună.Charlie se ducea întotdeauna în odaia celor patru bunici.scumpule. Domnul Willy Wonka e cel mai uimitor. Şi. odaia aceasta se transforma într-un palat fericit şi toţimembrii familiei uitau cât erau de flămânzi şi de amărâţi.Iar dincolo de ziduri. să zicem.— Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu ce-i cu mine!— Îmi povesteşti acum. înfiecare seară. cu feţelebătrâne şi încreţite. mai mult decât orice altceva.ziua următoare. şi era împrejmuită de un zid înalt. fiindcă nu aveau nimic altceva defăcut. iar vizitelelui din fiecare seară erau aşteptate cu nerăbdare întreaga zi. foarte încet. Însă. să-şi ridice nasulcât putea de sus şi să tragă adânc în piept mirosul fantastic de ciocolatădin jurul lui. era mult. se ridicau câteşipatru în capul oaselor. seafla o IMENSA FABRICĂ DE CIOCOLATĂ!Ia închipuiţi-vă aşa ceva!Şi nu era vorba. începea să păşească foarte. aerul era parfumat cu mirosul pregnant. Pe cât se poate de adevărat. bunicuţule Joe. bunicuţule Joe?— Bineînţeles că-ţi povestesc. pentru. E mai mult decât atât! E un magician alciocolatei! Poate să facă orice — absolut orice îşi pune-n cap! Nu-i aşa. mai ronţăia un picuţ. le zise:— Chiar e adevărat că Fabrica de Ciocolată Wonka e cea mai maredin lume?— Adevărat? strigară cei patru într-un singur glas. Era lumina vieţii lor. chiar nu ştiai una ca asta? E de aproape cincizecide ori mai mare decât oricare alta!— Şi domnul Willy Wonka e de-adevăratelea cel mai deşteptfabricant de ciocolată din lume?— Dragul meu băiat. maiextraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toata lumeaştie asta!— Ştiam că e faimos. cu scufiile în cap. cel mai fantastic. cât de mult îndrăgea acel miros!Şi. până să îşi facă Charlie apariţia. când Charlie se duse să îşi vadă bunicii. pe pat. o jumătate de oră. ridicându-se niţeluş pepernă. spuse bunicuţul Joe.şi tot aşa. şi ascultă cu atenţie!Bunicuţul Joe era cel mai în vârstă dintre cei patru bunici.Oh. de cum auzeau uşa deschizându-se şi pe Charlie zicând:„Bună seara. pe o distanţă de un kilometru de jur împrejurulei. îi răspunse micuţul Charlie. bunicuţule George şibunicuţo Georgina".

care moţăia în camera de zi înmomentul acela. era delicatşi slăbit şi. Toată oboseala îl părăsea şi bătrânul devenea energic şi înflăcărat ca un puşti.— Nu oameni.— A spionilor?— Da. după care s-a prăbuşit încet la pământ. bunicuţule.. Faţa i se luminase şi căscase aşa tare ochii. trebuie să aud. în mod miraculos.— Păi. părea.. Vezi tu. nimeni. asta e.— Muncitori?— Toate fabricile. porţile par să fie închise. Vezi tu.. aşa c-ai face bine să te-apuci să-lmănânci cât mai repede". nu intră. Asta e încă o dovadă a deşteptăciuniidomnului Willy Wonka.. Ca toate persoanele extrem de bătrâne. mii de oameni lucrau înFabrica domnului Willy Wonka.— Aşa-i. şi ele îl priviră la rândul lor. că ise vedea numai albul de pe margini. Ajunge pentru searaasta!— Dar.— Dar trebuie să existe oameni care să lucreze acolo.. serioase.. Nu oameni obişnuiţi. să fure reţetele secrete. nu prea ştiu. „N-o să m-apuc să-mi mănânc palatul! N-am să ronţăi nici măcar scările. Nimeni. niciodată!— Unde să intre?— În Fabrica lui Wonka. Nu se citea nici urmă deglumă sau de luat peste picior pe nici una dintre ele.— Exact! exclama bunicuţul Joe.bunăoară. cândCharlie. toţi ceilalţi fabricanţi de ciocolată începuseră săinvidieze dulciurile minunate ale domnului Wonka şi se apucaseră sătrimită spioni.fireşte. nu cu mult timp în urmă.— Şi. de dataasta aplecându-se mai mult către Charlie şi coborând glasul până ceajunse să şoptească tainic. şi nici n-am să lingpereţii! Am să locuiesc în el!" Numai că domnul Wonka a avut dreptate..— Mâine. Sau mă luaţi pestepicior?— E adevărată! strigară într-un glas cei patru bătrânei. s-a trezit înotând într-un lac imens şi lipicios deciocolată. se bâlbâi Charlie. şi mobilierul. e timpul să te duci la culcare. venea în odaie.. De câte ori treceu pe lângă fabrică.— Din cauza spionilor. domnul Wonka i-a spus prinţului Pondicherry: „Teprevin că n-o să ţină foarte mult. adică aproape vârsta maximă la carepoate ajunge cineva.. a sosit o zi toridă. la scurt timp după asta. Charlie.— Şi se duceau înapoi la fabricile lor şi povesteau? întrebă Charlie. că a inventat el singur mai mult de două sute de sortimentede batoane de ciocolată. cu un soareucigător...Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe marginea patului. Charlie.. iar când deschideai robinetele labaie. „Prostii!" a strigat prinţul.— Vezi tu. în timp ce erauacolo. îi explică bunicuţul Joe. O să-ţi povestesc restul mâineseară. fiecare cu o altă umplutură. După care.domnul Wonka le-a cerut absolut tuturor să plece.— Oh. în orice caz.. Erau nişte feţe prietenoase şizâmbitoare. Charlie.— A-ha.. prefăcându-se că sunt muncitori obişnuiţi. aprobă bunicuţul Joe. niciodată!— De unde? întrebă Charlie.. lângă uşă. ce vrei să spui?— Vorbesc de muncitori. cine? strigă Charlie.Aveanouăzeci şi şase de ani şi jumătate.— Şi povestea asta e adevărată? vru el să afle. vorbea foarte puţin.— Atunci. fiecare de departe tablourile.— . şi tot palatul a început să se topească.. scumpule.. să se ducă la ei acasăşi să nu mai vină niciodată. fiindcă. aşa că prinţul cel ţăcănit. mamă. în acelaşi timp. au muncitori care intră şiies pe porţi dimineaţa şi seara — cu excepţia celei a lui Wonka! Ai văzuttu vreodată pe cineva care să intre în locul acela — sau să iasă de-acolo?Micuţul Charlie se uită cu atenţie la fiecare din cele patru feţe îmbătrânite.. nepoţelul lui iubit. şi paturile. Seara însă. şi.— Dar de ce? întrebă Charlie.. cu ochiicât cepele la bunicul lui.. scumpule. Ştiai. să întinerească.4Muncitorii misterioşi În seara următoare. bunicuţul Joe îşi reluă firul poveştii. dar. îi ademeni bunicuţul Joe. ce om e domnul Willy Wonka! strigă bunicuţul Joe. pe neaşteptate. îl strigă doamna Bucket din locul în carestătea. Spionii se angajau la FabricaWonka..— Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe.— Charlie. pe tot parcursul zilei. pe-acolo curgea ciocolată fierbinte. într-o bună zi.Când l-a terminat. aflau din sursă sigură cum se face un anumit produs. fireşte!— Bunicuţule. nu iese.. Bineînţelescă e adevărată! întreabă pe cine vrei tu!— Şi să vă mai spun ceva adevărat.

Şi deatunci nu şi-a mai oprit activitatea. Ies printr-o trapă specială dinperete. pe cine a angajat domnul Wonkasă lucreze în fabrică? — Nimeni nu ştie.nici domnul Slugworth. bunicuţule. în fiecarezi. că fabrica funcţiona. erau umbrele de la ferestrelefabricii. ăsta e unul dintre marile mistere alelumii fabricanţilor de ciocolată." Apoi. nici domnul Prodnose. strigă Charlie. zise bunicul Joe. spunându-i încet:— Dar misterul cel mai mare. Nici un spion nu mai poate să intre în fabrică. comentă . nici nimeni altcineva nu mai e în stare să ocopieze. Lunile treceauuna după alta. în stradă. Ştim un singur lucru despre ei: suntfoarte micuţi. maicu seamă noaptea. „Dar în fabrică se lucrează!" strigau oamenii.coloane subţirele de fum au început să fie văzute ieşind din vârfulcoşurilor înalte ale fabricii! Lumea din oraş se oprea să caşte ochii. gigantica Fabrică de Ciocolată Wonka a devenittăcută şi pustie.şi până şi domnul Willy Wonka dispăruse cu desăvârşire. nici sub soarele cel mai dogoritor. să îşi primească iarăşimuncitorii. continuă bunicuţul Joe. Toată lumea zicea: „Săracu' domnu' Wonka. „Cesentâmplă?" strigau. Umbrele firave ce apar uneori în spatele geamurilor. dis-de-dimineaţă. şi sunt ridicate. a închis porţile principale şi le-a legat cuun lanţ. când sunt aprinse luminile. Coşurile au încetat să mai scoată fum. acum. Dintr-odată. Nu se zărea nici un suflet de om care să intre sau să iasă. înainte să le înţepi cu acul şi să lespargi. la scurttimp după aceea. dezece ani. aşteptându-se să le vadălarg deschise şi pe domnul Wonka stând acolo.Trebuie să fi făcut aşa. După asta. Le-a spus tuturor muncitorilor că regretă. pentru că. târziu. ce fel de oameni sunt cei care lucrează acolo?— Dragul meu. „Ascultaţi! Se audmaşinile! Zbârnâie din nou! Şi se simte mirosul de ciocolată în aer!"Bunicuţul Joe se aplecă în faţă şi puse un deget lung şi subţire pegenunchiul lui Charlie.— Umbrele cui? întrebă iute Charlie.— Asta voiau să afle cu toţii. de camioanele poştei. a făcut. Şi povestea se repeta şi la alte fabrici. care mi-ar ajunge cam până la genunchi.fabrica domnului Prodnose 3 a scos pe piaţă o gumă de mestecat care nu îşi pierdea niciodată aroma. bunicuţule. răspunse bunicuţul Joe. Şi. Era aşa de cumsecade. Domnul Willy Wonkaajunsese să îşi smulgă barba şi să strige: „Ce îngrozitor! Voi fi ruinat!Sunt spioni peste tot! Va trebui să închid fabrica!"— Doar n-a făcut una ca asta! se revoltă Charlie. Şi.. Apoi.— Dar. „Cineva a aprins cuptoarele! Domnul Wonkadeschide din nou fabrica!" Au alergat la porţi. ambalate şi cu adresele scrise pe ele. însătrebuie să-i trimită acasă. indiferent cât mestecai la ea. Singurele lucruri care ies dinlocul acela sunt ciocolatele şi dulciurile. după asta. când domnul Wonka inventează vreoacadea nemaipomenită. de atunci. fabrica lui Fickelgruber 2 s-a pornit să facă o îngheţatăcare nu se topea niciodată. Într-o buna zi. nu s-a mai fabricat nici măcar o ciocolată sauo bomboană. nici domnul Fickelgruber. Şifăcea nişte lucruri aşa de bune. ciocolatele şi dulciurile s-au făcut şi mai fantastice şimai delicioase. Charlie. Mai mult. Charlie. maşinile şi-auoprit bâzâitul şi. S-a terminat cuel.. a văzut umbre întunecatecare se mişcau în spatele ferestrelor mate. fireşte. „Clădirea e plină de muncitori! strigauoamenii. iar domnul Wonka nu era de văzutnicăieri. să afle reţeta. şi fabrica rămânea tot închisă. s-a petrecut ceva uimitor. Lumea care stătea afară.fabrica domnului Slugworth 4 a început să facă baloane de zahăr pe carele umflai la dimensiuni urieşeşti. continuă bunicuţul Joe.— Dar e absurd! Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Wonka?— Nimeni nu îl vede. sunt ale unoroameni mărunţei de tot. Da' nimeni n-a intrat! Porţile sunt încuiate! E-o nebunie! Şi nici nu iese nimeni!" Numai că nu mai era nici o îndoială. Dar acum e la pământ.— Ba da.— Nu există asemenea oameni.— Dar. Nu iese niciodată. Dar n-a fost aşa! Imensele porţi de fier erau tot încuiate şilegate la fel de sigur ca mai înainte.

Din care capăt crezic-ar trebui să încep'?— Din capătul ăla.— Bineînţeles că sunt sigur! bolborosi entuziast bătrânul. Sunt gata.— Ce naiba se-ntâmplă aici? strigă bunicuţa Josephine.— Chiar aşa.— Prea bine. Şi-acum. bunicuţule. Bătrânul îiaruncă un zâmbet şmecher şi se apucă să scotocească pe sub pernă cuo mână. Peambalaj scria. ţinea degetele strânse în jurulunei punguţe vechi din piele.— Aţi aflat vestea cea mare? strigă el. Din ea căzu o singură monedă deargint. toate la timpul lor.Degetele bătrânelului tremurau îngrozitor la atingerea bucăţii deciocolată. să odesfacem împreună. cu ochii strălucind de nerăbdare. Ştii şi tu că n-avem nici o şansă. ridicându-se în capul oaselor şifrecându-şi mâinile. noi doi o să mai facem o încercare să găsim ultimul bilet. o linişti domnul Bucket.— Nimic. şopti el. într-una .ca să nu vedem tot deodată. vremea se răci simţitor. începu dintr-odată. Sigur. nu-i aşa?— Da. o linişti bunicuţul Joe. Dar nu toţi. şi. De fapt. Rupe doar un milimetru.Ce zici de asta.Era un baton de ciocolată — atât şi nimic mai mult. de fapt. încă puţin. când mâna reveni la vedere.— Eşti sigur că vrei să-ţi prăpădeşti banii pe asta. seporni să ningă. E rezerva mea secretă.— Bine.— Şi-acum n-a mai rămas decât un bilet! spuse bunicuţul George.— Aşa? întreba bătrânul. îl linişti Charlie.Charlie dădu din cap şi scoase la iveală un baton de ciocolată.Chiar în clipa aceea. eşti de acord?— Da. ei? Dar trebuie să mă ajuţi. Şi-acum.Charlie luă moneda de argint şi se furişă iute din odaie. nu există decât o şansă infimă săne aducă noroc. bătrânul deschisepunguţa şi o răsturnă cu fundu-n sus. — Nu.bunicuţule? 6 Surpriza crocantă cu nucă (trad.Se întorsese de la fabrica de pastă de dinţi şi flutura entuziasmat ziarulde seară.— Şşşt! şopti bunicuţul Joe şi-i făcu semn lui Charlie să se apropie. pufni bunicuţa Georgina.Charlie. hlizindu-se. sunt destul de mulţi carese poartă aşa.) — Toate la timpul lor. trezita bruscdin somn."WONKA 'S NUTTY CRUNCH SURPRISE 6 . Uite — şi rupse ambalajul. se opuse Charlie. Fireşte. îl avertiză bunicuţul Joe.Băiatul merse în vârful picioarelor până la marginea patului. Acum — vino aici şi aşează-te lângă mine. zise bunicuţul Joe. văzură amândoi partea amuzantă a întregii poveşti şiizbucniră în hohote de râs. La adăpostul păturii. tatăl lui Charlie. Şi. Eşti gata?— Da. băiete. ţinând ziarul astfel încât săpoată vedea cu toţii titlul uriaş.— Nu. de zece cenţi. bunicuţule?murmură Charlie. Cel mai departe de tine. Rupe prima bucăţică.Dintr-odată. şopti el. care nu-l merită!9Bunicuţul Joe îşi încearcă noroculÎn ziua următoare.Se uitară unul la altul şi începură amândoi să chicotească nervos. răspunse Charlie. Ceilalţi nu ştiu deea. domnul Bucket. şi-o s-odeschidem împreună.Ramaseră amândoi cu ochii aţintiţi la ce se ascundea sub el. unii aşa fac. Eu sunt prea agitat. intră în odaie.— Ai grijă. Nu mai staacolo să te contrazici cu mine! Sunt la fel de înnebunit ca tine să găsescbiletul ăla! Haide — ia banii şi fugi la cel mai apropiat magazin. când Charlie se întoarse de la şcoală şi se duse să îşi vadă bunicii. În cinciminute. îl găsi treaz numai pe bunicuţul Joe.— N-avem nici o şansă. la fel de sigur cum avemnoi ciorbă de varză mâine la cină. Ştiu asta. atunci. aprox.— Ai luat-o? şopti bunicuţul Joe. tot aşa biletul ăla o s-ajungă la vreobestie mică. Ceilalţi trei sforăiauzgomotos. Culcă-te la loc!10Familia începe să flămânzeascăÎn următoarele două săptămâni. cumpărăprima ciocolată Wonka pe care pui ochii şi adu-o imediat aici. răspunse Charlie. Tu o desfaci. Acesta spunea :FABRICA WONKA SE VA DESCHIDE ÎN SFÂRŞIT PENTRU CÂŢIVA NOROCOŞI ziua de azi — ca răsfăţaţii ăştia de care am tot auzit?— Fireşte că nu. Trebuie să duci treaba la bun sfârşit. Mai întâi. zâmbind spre bătrâna doamnă de pe pat. De ce nu desfaci ciocolata. era înapoi. tu ai plătit-o.— Da.— Termină tu.— Bravo! îl felicită în şoaptă bătrânul.

micuţul Charlie Bucket. de fiecare dată când ieşea peuşă.Vremea aspră îşi continua domnia. în afara celordouă probleme vitale: să încerce să se încălzească şi să mănânce îndeajuns. se aşezase un strat de un metru în jurul căsuţei. Şi.aburinde şi plăcinte fierbinţi de mere. dar eln-a vrut să se atingă de ea. mesele deveniră şi mai nesăţioase. cum suntem mult mai norocoşi decât nedăm seama. Nu exista nici o îndoială că nuputea continua multă vreme în ritmul ăsta. la micul dejun. mama luia încercat să-i pună în farfurie bucata ei de pâine. zise bunicuţul Joe. Faţa îi deveni înspăimântător de albă şi ciupită. curenţi de aer îngheţat pătrundeau pe la tocurile ferestrelorşi pe sub uşi. precum şi după alte asemeneafeluri delicioase şi calde.Şi.Şi acum. şi tot ce mânca elacum erau cele trei mese nesăţioase.dădu brusc faliment şi trebui să se închidă. în vreme ce restul copiilor se năpusteau peuşă afară.Nu se ştie cum.Încet. şidomnul Bucket fu nevoit să facă potecă de la uşă până la stradă.Şi. ca să meargă mai încetspre şcoală. băiatul era tot mai nesătul. şi. cu nelipsita ciorbă lungă de varză. în fiecare zi. iarla prânz. vremea foarte rece ne face să avem un apetitenorm.În casă. o jumătate de cartof fiert. în fiecare zi. Nucontează ce mâncăm noi. de obicei primim ceea ce ne dorim sau ceva foarte apropiatde acel lucru. ca să nu-şi epuizeze forţele. nu alta! Tot ce atingeaCharlie părea să fie făcut din gheaţă şi. Acumfăcea totul încet şi cu grijă. cu acea ciudată înţelepciune pe care o capătăcopilaşii în vremuri de restrişte. Stătea liniştit în clasă în timpulpauzei. să se odihnească. într-o după-amiază. Am auzit că. Cei patrubătrâni zăceau tăcuţi şi strânşi grămadă în pat.rămânea nemişcat în faţa porţilor câteva minute. ca să îşi păstreze puterile. Ambele batoane de ciocolată. dar sigur. Şi. cu vântultăios .Până seara.pleca de acasă cu zece minute mai devreme.După zăpadă. Dar el e un băiat în creştere! Nu poate să continue aşa! începe să semene cu un schelet!— Dar ce putem face? murmură bunicuţa Josephine cu glas trist. terminaseră de mult. în fiecare zi. Merită mai multdecât atât. poate. spuse bunicuţul George. iţindu-şi capul de sub pătură într-odimineaţă geroasă. fără încetare. A făcut-o să şi-o ia înapoi. Numai că nu era de ajuns să cumpere nicimăcar un sfert din mâncarea necesară pentru şapte persoane.singura modalitate prin care izbutea să câştige câţiva bănuţi era săcureţe zăpada de pe străzi. fără să fie nevoit să alerge. aşa că. Pielea i se trăsese atât de rău peobraji. vai. Nimeni din familie nu se mai gândea acum la nimic.Apoi. trecea pe lângă gigantica Fabrică de Ciocolată a domnuluiWilly Wonka. fără să se îmbolnăveascăgrav.Refuză să primească ceva de la noi. vântul îi tăia obrajii de parcă ar fi fost un cuţit. îngrozitor de flămând. Numai că Charlie Bucket nu primea niciodată ceea ce îşidorea.Motivul era că fabrica de pastă de dinţi.Apoi. copilul ăsta trebuie să mănânce mai mult. să se bată cu bulgări sau să se ia la trântă în zăpadă. în timp ce se întorcea acasă. Charlie Bucket se subţia tot mai tare. îşi înălţa năsuculcârn în aer şi adulmeca minunata aromă de ciocolata topită. Situaţia deveni disperată.din dimineţi. trăgând adânc în pieptaerul aromat. şi nu aveai unde să te duci ca să scapi de ei. Entuziasmul legat de Biletele Aurii fusese de mult datuitării. de parcă ar fi încercat să mănânce mirosul. pecolo în efortul pe care-l depunea.— E un băieţel pe cinste.— Copilul ăsta. unde lucra domnul Bucket. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim că jinduim după tocane grase. Dimineaţa. Uneori. însă nu avu noroc. foarte calm. dintr-odată. Domnul Bucket încercă să-şigăsească repede o altă slujbă. pemăsură ce frigul punea stăpânire peste tot. cel primit de ziua luişi cel cumpărat de bunicuţul Joe. Văzu pe fereastră cum fulgii uriaşicoborau încet din cerul îngheţat. de dimineaţă. La micul dejun aveau acum o singură felie de pâine. când se apropia de ea. străduindu-se să nu leintre frigul în oase. veni un crivăţ năprasnic. Suntem prea bătrâni să ne mai facem grijipentru asta. că i se vedeau oasele de sub ea. de culoarea oţelului. toată lumea din casă începu să flămânzească. începu să facă mici schimbări pe ici. pe când CharlieBucket se îmbrăca să plece la şcoală. fiindcă familia lui nu îşi putea permite acest lucru. ce bătu zile în şir. În cele din urmă. era un frig de crăpau pietrele. luptând cu zăpada în drumspre şcoală.

ÎnsemnaMÂNCARE. Charlie se întoarse şi porni spre cel mai apropiat magazin. „BEŢE — TOATE FORMELE ŞIDIMENSIUNILE". BOABE DE JELEU ŞI CĂZĂTURl". avea ziare şi obiecte de papetărie. Domnul Wonka ţopăia fără încetare în spate. bunicuţule! exclamă Charlie. CREMĂ DE FRIŞCĂ.Era o bancnotă de un dolar!Se uită iute de jur împrejur. râdea şi se uita tot timpulla pasagerii săi. când în faţă le păru dintr-odată o uşăcolorată în roşu-aprins.— Beţe! exclamă Veruca Salt.BOABE DE CAFEA. CREMĂ DEVIOLETE. Doar nu folosiţi crema de păr?— Şi tu eşti una! replică domnul Wonka. Pe uşă scria:„CAMERA INVENŢIILOR —SECRET — ACCESUL INTERZIS". folosiţi beţele?— Ca să batem frişca.bătându-i în faţă (şi. şi bătea din palme.— Căzături? se revoltă Violet Beauregarde. pe care scria:„DEPOZITUL NUMĂRUL 77 — TOATE BOABELE.. ochii îi căzură brusc pe o bucată de hârtie ce zăcea în rigolă. simţindu-se mai înfometat caniciodată). doar pentru sine. Doamne sfinte. Râul de ciocolată se revărsa cu marerepeziciune în interiorul canalului. era imposibil. îndemnând vâslaşii să tragă din ce în ce maiiute.— Opriţi barca!19Camera Invenţiilor – Gobstoppers 7 şi Hair Toffe 8 Când domnul Wonka strigă: „Opriţi barca!". în zăpadă. şi Slugworth. E o uşă în perete!Era o uşă verde.Umpa-Lumpa dirijară barca astfel încât aceasta să ajungă lângă uşaroşie... holbându-se la el. în barcă. Barca se opri. chiar deasupranivelului apei.Îl ţinea strâns între degetele sale tremurătoare.Automat. Aşa cum ochiurile în apă nu sunt ochiuri în apă până nu spargioul să facă ochi! Vâsliţi mai departe. însă văzu imediat ce era. băgată în peretele tunelului. şi toţi ceilalţi fabricanţi prăpădiţi de . pe trotuar. La ce. Umpa-Lumpa vâsleau ca nişte apucaţişi barca înainta cu o viteză ameţitoare. CREMĂ DE ANANAS. — Aceasta e cea mai importantă cameră din întreaga fabrică! anunţăel. nu însemna decât un singur lucru pentru el. şi ştiace-o să facă. şopti iute. BOABE DE CACAO. Hârtia era de culoare verzuie şi avea ceva vag familiar.După doar cinci secunde. TOATE CREMELE — CREMĂ DE IAURT. CREMĂ DE CAFEA.Nici unul nu îşi căuta banii. din cauza felului în care era acoperită de zăpadă oparte din ea. domnul Wonka îşi flutură brusc bastonul cu vârf aurit în aer şi strigă:— Vâsliţi mai departe! îi îndemnă domnul Wonka pe Umpa-Lumpa.Charlie păşi peste bordură şi se aplecă să o examineze.O fi scăpat-o cineva chiar atunci?Nu. scria pe ea. întâmplător.. CREMĂ DE VANILIE ŞICREMĂ DE PĂR". Părea să-i placă să treacă în viteză printr-un tunel alb. într-o barcăroz.. fireşte. avea să cumpere un baton albi ca laptele şi extrem de curaţi.— Uite. vă rog! Trecură apoi pe lângă o uşă galbenă. Era parţial îngropată sub zăpada. pe un râu de ciocolată. de-abia dacă avurădestul timp să citească ce scria pe uşă:„DEPOZITUL NUMĂRUL 54.Nu-i timp de discuţii! Daţi-i bătaie înainte! N-avem timp de întrebăriprosteşti! Trecură în goană pe lângă o uşă neagră:„DEPOZITUL NUMĂRUL 71". inclusiv bomboane şi ţigări. Cum poţi săbaţi frişca fără beţe? Frişca bătută nu e frişcă bătută până nu e bătută cubeţele. Umpa-Lumpa împinserăvâslele în râu şi vâsliră frenetic în sens invers. genul debăcănie unde se vinde aproape orice. Înacel moment. nici unul nu acorda nici cea mai mică atenţiebăieţaşului ghemuit în rigolă. Invenţiile mele cele mai tainice se prepară şi se fierb aici! BătrânulFickelgruber şi-ar da o mână să poată sta trei minute în camera asta! Lafel ar face şi Prodnose.Câţiva oameni treceau în pas grăbit pe lângă el..Era la doar zece paşi. o lămuri domnul Wonka. cubărbiile ascunse în gulerele paltoanelor şi trosnind zăpada sub picioare. DomnulWonka scoase o cheie din buzunar. se aplecă peste marginea bărcii şibăgă cheia în broască.— Cremă de păr? strigă Mike Teavee. să vadă dacă şi ei se distrează la fel de mult ca el. Cum trecură fulgerător pe lângă ea.

spuse domnul Wonka. când o să găsesc formulapotrivită. care fierbea sădea în clocot. cu fir gros şi lucios o să înceapă să-ţi crească în vârful capului!Şi mustaţă! Şi barba!— Barbă! se îngrozi Veruca Salt. Mai încolo.continuă domnul Wonka. Cei patru copiii. de fiecare dată cândfăcea poc. şicreştea atât de rapid. acadeaua e la fel de bună ca la început! Acum. frecându-şi mâinile şi chicotind.— E Hair Toffee! strigă domnul Wonka. Un Umpa-Lumpa sugeacadeaua. da! strigară copiii. care se află alături. launa dintre maşinării. şi. maşinării ciudate. Charlie reuşi să-i vadă conţinutul.din păcate. Testăm una dintre ele chiaracum. după asta. sări în colţul celălalt al încăperii. o corectă domnul Wonka. cu toate că nu s-a oprit dinsupt. îşi dădu cu părerea domnul Wonka. Funcţioneazăprea bine.Ridicânduse în vârful picioarelor. se dusegrăbit la un butoi plin cu o substanţă galbenă şi lipicioasă. în Camera de Testare. şi. iar încăperea toată era plină de fum. ţopăind emoţionat prin încăpere. ascultaţi-mă cu atenţie! După ce intraţi.de parcă ar fi fost un covor miţos. imediat. n-a avut voie să intre aici!Deschise uşa şi păşi din barcă în cameră. Guma se mestecă şi. Ţopăia printre cratiţe şi maşini ca un copil printrecadourile primite de Crăciun.7 Leacul mâncăului8 Trufe cu păr ciocolată! Dar acum. Sunt complet noi! Le inventez pentru copiii care primesc foartepuţini bani de buzunar. Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă culoarea înfiecare săptămână! Şi nu se micşorează niciodată! Nu dispar niciodată!NICIODATĂ! Cel puţin. nu amestecaţi.— Nu atingeţi nimic! strigă domnul Wonka. N-o să atingem nimic!— Până acum.care făcea tot timpul poc-poc-poc-poc-poc-poc. în partea asta. O are de aproape un an deja şi.— Gobstoppers care durează la nesfârşit! exclamă mândru domnulWonka. de fier. în Camera de Testare. nu vreausă vă băgaţi nasul nicăieri! Nu atingeţi.dacă ai încerca să mesteci vreunul dintre aceste Gobstoppers. . n-o să mai existe nici o scuză pentru băieţeii şi fetiţele careumblă cu capul chel!— Dar. se căţărară după el.aburi şi arome bogate şi delicioase. unde îşi băgădegetul să guste niţeluş. Am încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri. o barbă imensă s-a pornit să ţâşnească din bărbia lui. nici măcar unUmpa-Lumpa. oalenegre. dar. nu gustaţi nimic!Ne-am înţeles?— Da. în exact o jumătate de oră. de metal. o claie nou-nouţă de părmătăsos. câte o bucată mare de marmură verde cădea într-un coşaşezat pe podea.Locul semăna cu bucătăria unei vrăjitoare! De jur împrejurul lui. compoziţia nu e gata încă. E prea puternică. şi eralimpede pentru toată lumea că aceasta era camera pe care o iubea celmai mult dintre toate. ibriceşuierau şi tigăi sfârâiau. un aparat micuţ şi lucios. nimeni altcineva. împreunăcu părinţii lor. — Nu e ca guma. a trebuit să apelăm la o maşină de tuns iarba. se împotrivi Mike Teavee. până laperetele opus. şi învârti de vreo douăsprezece ori dintr-o direcţie în alta. ca s-o ţinem în frâu! Dar o să-i vin eu de hac! Şi. încât pe dată s-a apucat să se întindă pe podea.Domnul Wonka devenise chiar şi mai agitat decât de obicei. Creştea mai repede decât reuşeam s-otăiem! Până la urmă. apoi. fugi la o altă maşinărie. Ridicăun capac de pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută. domnule Wonka. încântat de ceea ce zărea înăuntru. nu cred s-o facă. pentrunumele lui Dumnezeu?— Ţi s-ar potrivi de minune. Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi să-l sugeţicât vreţi. Cel puţin semăna cu marmura. Mănânci doar o bucăţică dinaşa ceva şi. ţi-aisparge dinţii în ele. dădeau în clocot şi bolboroseau pe sobele uriaşe. zăngăneau şi pârâiauşi ţevile umpleau tavanul şi pereţii. în partea asta inventez o linie complet nouă de trufe! Seopri lângă o cratiţă plină cu melasă purpurie şi cleioasă. Cine-şi doreşte barbă. Şi să nu răsturnaţi nimic!Charlie Bucket porni să facă turul giganticei camere în care intrase. fără să ştie la ce să se uite mai întâi. ca nu se micşorează niciodată!— E ca guma! striga Violet Beauregarde. se uită cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a unui cuptorgigantic.

asta spun! răspunse domnul Wonka. la fel devesel ca de obicei. Te făcea să te simţi ca şi când nu ai fi stat pe nimic. trebuie să coborâm şi să aruncăm oprivire mai de aproape către micuţii noştri prieteni.Apoi. să stai pe sticlă transparentă.În mod sigur...— Nu mă contrazice. scumpul meu domn. Se opri şi rămase suspendat în aer. Cum reuşeşte săplutească?— Cu ajutorul puterii dulciurilor! zise domnul Wonka.. deodată...— Ba da. nu mă contrazice!exclamă domnul Wonka. sus. eu aleg butonul pe care să apăsam! Ochiistrălucitori. ceilalţi copiipleacă! Se întorc acasă!— Înainte de orice altceva.Charlie şi bunicuţul Joe îşi lungiră amândoi gâturile să citească ce scriepe mica etichetă de lângă buton. nu. iar domnulWonka stătea agăţat de o cureluşă din tavan. Bunicuţul Joe strigă:— Ajutor! S-a sfârşit! Ne-am dus pe copcă!Domnul Wonka răspunse:— Nu. exclama el. care îi inundau cu lumină pe cei trei pasageri. pe măsură ce liftul prindeaviteză din ce în ce mai mare.Scria. „ZBANG!" — şi cel mai puternic zgomot de lemn ruptşi ţigle sparte se auzi chiar deasupra capetelor lor.. bunicuţule Joe! Nu. din fericire pentru noi.. Numai cănu îi era teamă.— Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. albastru-deschis... mai repedeşi mai repede. şi mergeau tot în sus. dar. prin podeaua de sticlă pecare stătea. lovind peretele liftului cu mâna. hopa sus! Şidumneavoastră.. ca o rachetă.. Staţi să vedeţi! Sus şiafară!— Dar. ca să grăbim lucrurile! Hopa sus. aici.Uşile de sticlă se închiseră. Era un sentimentciudat şi înspăimântător.Da. Nici măcar nu era neliniştit. îi spuse calm domnul Wonka şiapăsă pe un alt buton. Chipul bătrânului strălucea deemoţie.. dragul meu Charlie.— Nu vă temeţi. şiCharlie auzea şuieratul aerului de afară. Pierdem timp aşa de preţios! Acuma. Era doar teribil deemoţionat. te rog. Iuhuuu! Am pornit!— Mai iute! strigă domnul Wonka.. adică să spuneţichiar că acest lift. care se întindea dedesubt. băieţi! Sus şi afară!— Dar nu vreţi să spuneţi. suspendat învăzduh.— Suntem în siguranţă? vru să afle bunicuţul Joe. „Ce fel de cameră o fi şi asta?"Domnul Wonka apăsă pe buton. iar acum se înălţa în văzduh. dacăvreţi sa mă urmaţi. O să sespargă în milioane de cioburi!— Presupun că aşa se vantâmpla."Sus şi afară". ajunseră la omie de metri în văzduh. tot mai sus şi mai sus. „sus şi AFARĂ".„Acum o să se întâmple ceva extraordinar”.asemenea unei cărţi poştale! Privind în jos.— Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. În cinci secunde. plutind ca unelicopter pe deasupra fabricii şi a oraşului. o să vă arăt ceva de care sunt îngrozitor de mândru.. da. urmărind fiecare mişcare pe care o făcea domnul Wonka.băieţeii şi fetiţelenu umblă niciodată cu capul.Charlie se ţinea strâns de picioarele bunicuţului Joe. drept de data aceasta. dar. mai repede. avem Marele Lift deSticlă.Mai iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute de-atât. strigă bunicuţul Joe. după dumneavoastră! Aşa!Acuma! De data asta. se opriră pentru o clipă asupra feţei luiCharlie. fără să schimbe direcţia sau să cotească.Liftul se opri. nu ne-am dus! Am străbătut! Suntem afară!. arătând în jos.Liftul gonea înainte. Apoi.. scumpul meu copil.sus. îşi zise Charlie. VÂJ! Liftul ţâşni în sus. Un milion dedulciuri putere! Hei. priviţi. liftul pătrunsese prin acoperişul fabricii. Acesta întinse mâna spre un buton aflat sus. dar e totuşi o sticlă groasă.. dar fiţi cu băgare de sea zilei! Gândeşte-te doar la câte aranjamente trebuie să facem! Şi câtepersoane să aducem! Dar. n-o să pătrundemniciodată! — Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Joe. Şi la fel era şi bunicuţul Joe... — Liftul a luat-o razna! strigă bunicuţul Joe. spuse . se gândi Charlie. am fost de multe oritentat! Dar nam putut suporta ideea că o să fac o gaură imensă înacoperişul fabricii! La drum. e făcut din sticlă! exclamă bunicuţul Joe. Prin ce trebuie săpătrundem?— A-ha! strigă domnul Wonka.ca o rachetă!— Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. pe plafonul de sticlă al liftului. iar prin plafon intrau razele soarelui. aprobă domnul Wonka. aveţi răbdare şi-o să vedeţi! De anide zile mi-am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-am făcut-o pânăacum! Am fost tentat s-o fac de-atâtea ori! Oh. Charlie reuşi să zărească străduţele şi căsuţele îndepărtateşi zăpada care se aşezase în strat gros peste tot.

Iar acum o să-ţispun de ce. Chiar îţi dau fabrica. eu sunt bătrân. Dar acum. sunt mii de oameni inteligenţi care ar da oricesă aibă şansa să vină şi să îmi preia afacerea.— Dar s-a schimbat! observă bunicuţul Joe. Charlie îi zări pe copii şi pe părinţii lor strânşi într-ungrup micuţ chiar lângă porţi.— Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic? întrebă Charlie. Vezi camioanele? indică domnul Wonka o coloană decamioane gigantice.. spuse el. Am ceva foarte important de discutat cutine. Suntmult mai bătrân decât vă închipuiţi. uimit.— Oh. Un adult nu m-ar asculta. zise. răspunse domnul Wonka. E foarte norocos. domnule. dragul meu Charlie. parcate în apropiere. dar eu nu vreau o astfelde persoană. de ce aţi dori să-i daţi fabrica lui Charlie?— Ascultaţi. adăugă el. Domnul Wonka îşi înălţă capul şi se uită în stânga şi-ndreapta şi.. exclamă Charlie. Apoi. atuncicând eu o să fiu mult prea bătrân şi n-o să mai pot ţine totul sub control? Cineva trebuie să continue treaba — măcar de dragul celor din tribulUmpa-Lumpa.pleacă prietenul nostru.Era gras! Acum e slab ca un ţâr!— Fireşte că s-a schimbat! spuse domnul Wonka. Vorbesc cât se poate de serios.— Cât de mult îmi iubesc Fabrica de Ciocolată. uite. e timpulsă-i lăsăm pe aceşti patru copii. nici familie. Ah. părândmai serios ca niciodată şi continuând să îl privească pe Charlie.— Nu-i nici o glumă. Nu amnici copii. zise domnul Wonka. nu ar vrea să înveţe. cred că e cel mai minunat loc din întreaga lume!— Sunt foarte mulţumit să aud asta. dar. Îl vezi? Se suie cu părinţii înprimul camion. cine o să conducă fabrica. Pentru ce sunt acolo?— Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele Aurii? Fiecare copil pleacăacasă cu o provizie de dulciuri pentru toată viaţa. ce i-au făcut? Are aproape trei metri şi e subţire ca un fir deaţă!— L-au întins prea tare în maşina de întins gumă. Atunci când o să fii destul de mare să o conduci.domnulWonka.Măiculiţă. A foststrâns în ţeavă. zise domnul Wonka. spuse domnul Wonka. declară domnul Wonka. Vezi tu. într-adevăr. Chiardacă a trecut prin conducta aceea îngrozitoare?— E cum nu se poate mai bine. n-avem ce-i face. dintr-odată. Fiecare are câte uncamion încărcat să dea pe-afară. îi apărură în colţurile ochilor riduridelicate. Nu pot s-o ţin aşa la infinit. făcu o pauză şi se întoarse să se uite la Charlie cu oexpresie extrem de serioasă întipărită pe faţă. nu cum le văd eu. bunicuţul Joe şi micuţul Charlie. râzând. da.Apăsă pe un alt buton şi liftul începu să coboare. Vreau . când zâmbi. dragul meu băiat. Nu vreau un adult. Câtă neglijenţă! — Dar ce îngrozitor trebuie să fie pentru el! strigă Charlie. Dar tu o iubeşti. spuse domnulWonka. începu domnul Wonka să explice. Charlie? întrebă el. am hotărât să îţi dau în darfabrica. — E foarte adevărat. Probabil că-i o glumă. întreaga fabricăva fi a ta. continuă domnul Wonka. până la urmă. rânjind cu gura până laurechi. marea consumatoare de gumă! Se pare că au reuşitsă stoarcă sucul din ea. 30Fabrica de Ciocolată a lui CharlieLiftul cel minunat de sticlă plutea deasupra oraşului. ajungând în curândsă plutească exact deasupra porţilor de la intrarea în fabrică.— Dar. ia uitaţi! Vine domnişoaraViolet Beauregarde. Aveţi grijă.29Ceilalţi copii se întorc acasăPrivind în jos. Şi ce sănătoasăarată! Mult mai bine decât înainte!— Dar e vineţie la faţă! strigă bunicuţul Joe. nu?— Să i-o daţi lui? se mira bunicuţul Joe. A-ha. Cine lipseşte?— Presupun că Mike Teavee.— Aşa este. asta e. Uitaţi-vă la biata Veruca Salt şi ladomnul şi doamna Salt! Sunt pur şi simplu acoperiţi de gunoaie!— Şi uite că vine şi Mike Teavee! completă lista bunicuţul Joe. Dar o să apară şi elcât de curând. rosti domnul Wonka.sunt.— Doamne sfinte! strigă Charlie. Nu va aduceţi aminte? Şi. privind prin sticla liftului.Aşa că am nevoie de un copil.. În el se aflaudomnul Wonka.— Văd doar trei copii.— Da.Charlie făcu ochii cât cepele la domnul Wonka. Nu ai nimic împotrivă. Prin urmare.. Mă bucur nespus. zise el. Da.— Prostii. Toate echipele debaschet din ţară o să se bată să îl obţină. confirmă domnul Wonka. foarte bucuros să te aud spunând asta. însă cuvintele nu voiau să iasă. Ar încerca să facă lucrurile aşa cum le vede el. Bunicuţul Joedeschise gura să zică ceva.Domnul Wonka apăsă un alt buton şi liftul se ridică iarăşi în văzduh. Augustus Gloop. confirmă Charlie.privind în jos.

mărturisi cu tristeţeCharlie. apăsând vreocâteva butoane.— Dar trebuie să vină şi ei cu noi. le explică domnul Wonka. ca să facă treaba singur! Unde locuieşti. de la înălţimea Liftului de Sticlă. toate secretele melenepreţuite despre fabricarea dulciurilor. aruncându-se în braţele doamnei Bucket.— Şi de ce nu. şi-o să-l ajutăm să o conducă. şi pe bunicuţul George. în dormitorulbătrânilor.un copil iubitor şi ascultător. domnul Wonka. refuzară cu toţii să meargăcu liftul la fabrică.— Prin acoperiş.Charlie se sui pe pat şi încercă să îi calmeze pe cei trei bătrânei. — Mai degrabă mor în patul meu! strigă bunicuţa Josephine.— Nu! ţipă Charlie.— Mă tem că mama n-o să poată veni cu noi. o să luăm cu noi şi patul.— Atunci. bunicuţul George îşi ascunse capul sub pătură.. îşi exprimă temerile bunicuţul Joe. Nimic nu eimposibil! Priviţi aici!Liftul plutea acum chiar deasupra acoperişului căsuţei familieiBucket. o rugă bunicuţul Joe. Bunicuţa Georginaleşină. cât mai sunt încă în viaţă. fără să ţină seama de ţipetele lor.. strigă bunicuţul Joe. Îi împinseră şi pe domnul şi doamnaBucket după el. şi pe bunicuţaGeorgina. cărămizi şi ciment căzu peste cei trei bătrâni care zăceau înpat. şi absolut toţi crezură că a sosit sfârşitul lumii.....— Ce tot spui tu acolo? încercă să se dumirească doamna Bucket. intenţionaţi cuadevărat să-i daţi această fabrică enormă micuţului Charlie? La urmaurmelor. sărind în faţă şistrângându-i călduros mâna domnului Bucket. bunicuţul Joe şi Charlie împinseră patul în lift. ţigle sparte. bâigui bunicuţul Joe..— Uită-te la casa noastră! strigă sărmanul domn Bucket. şi. de azi înainte! Pot să ajute cu toţii s-o conducă. până creşte Charliedestul de mare. şi. şi pe toată lumea care mai e în casă! Pot să locuiască în fabrică.— Şi eu la fel! strigă bunicuţa Georgina.— Mamă! strigă Charlie. zise Charlie. iar domnul şi doamna Bucket se năpustiră în cameră.— E acolo. Charlie?De sus. o descoperi el. chiar prin acoperişul casei. bucăţi de lemn. sunt atât de fericit să văcunosc. nevastă dragă. este domnul Wonka în persoană. arătând cu degetul. Nu încape pe uşă. răspunse domnul Wonka. interveni domnul Wonka.— Acesta.Aşa că. . Bunicuţa Georgina ţipă.— Eu refuz să merg! anunţă bunicuţul George. Trebuiesă mergem pe dată şi să aducem şi restul familiei — pe tatăl şi mama luiCharlie. E distrusă!— Dragul meu domn. De acum înainte. apăsând un alt buton. făcu liftul să pornească înspre casa lui Charlie.— Am văzut-o! zise cu încântare domnul Wonka şi. care îngheţaseră de frică. Şi. Apoi. Suntem noi. Domnul Wonka apăsă pe un buton.— Salvaţi-ne! ţipă bunicuţa Josephine. mă rog?— Fiindcă n-o să-i părăsească pe bunicuţa Josephine. se urcară şi ei.păianjeni. coborând dinlift. Am decis să invit cinci copii înfabrică.— Dar cum? vru să afle bunicuţul Joe. Putea săne omoare pe toţi.Mamă! Mamă! Ascultă ce s-a întâmplat! Ne ducem cu toţii să locuim înfabrica domnului Wonka.— Nu trebuie să disperaţi! strigă domnul Wonka. Charlie cercetă caseleacoperite de zăpadă.— Cine e bărbatul ăsta smintit? zbieră bunicuţa Josephine.— N-avem timp de ceartă! spuse autoritar domnul Wonka. bunicuţa Josephine îşi scăpă proteza din gură. domnule Wonka.ZDRANG! Liftul pătrunse. Sunt foarte bătrâni şi nu s-au dat jos din patde douăzeci de ani.. chiar şi atunci. E coliba aceea mititicăde la marginea oraşului.— N-o să puteţi scoate patul din casă. găsi domnul Wonkasoluţia.— Exact! încuviinţă domnul Wonka. şi-o să mi-o deamie pe toată şi.. căruiasă îi pot dezvălui. Liftul se ridică de pe podea şiţâşni prin gaura din acoperiş. zise bunicuţul Joe.— Nu pot.Le luă ceva timp lui Charlie şi bunicuţului Joe să le explice tuturor celi se întâmplase în acea zi.. Nu trebuie să vă faceţi griji din cauza casei.— Ce vreţi să faceţi? strigă Charlie. O ploaie de praf.— De-asta aţi trimis Biletele Aurii! strigă Charlie. cea mică de tot.— Linişteşte-te. Avem destul loc în lift şi pentru pat.Uşile se închiseră. drept în văzduh.— Opriţi-vă!. gândaci.— Intru să îi iau. n-osă mai aveţi nevoie de ea. cu ei cu tot. iar cel pe care îl plăceam cel mai mult la sfârşitul zilei avea să fiedeclarat învingător!— Dar.

Mor de foame! Întreaga familie e lihnită de foame!— Ceva de mâncare? se miră Charlie. staţi să vedeţ inumai! . le spuse el. Oh. Sunteţi în siguranţă. râzând. când ajungem acolo? vru să aflebunicuţa Josephine. întări bunicuţul Joe spusele băieţelului.— O să avem şi ceva de mâncare.— Vă rog să nu vă temeţi. Şimergem în cel mai frumos loc de pe pământ!— Charlie are dreptate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful