Ct de frumos va creste, ct de frumos va rodi, Depinde de grdinarul care o va ngriji, De ce pmnt si de cta lumin si ap are, De ct e de ferit de frig, de furtun si de soare prea tare. E att de plpnd... Cum ai putea s-o rupi ori s o calci n picioare Cnd e tot ce va mai rmne n urma ta.. (Irina Petrea)
Plasarea copilului in centrul preocuparilor unei societati trebuie sa constituie o prioritate a tuturor factorilor implicati si responsabili cu protectia lui. Daca vom intelege copilul ca persoana care are nevoie de respect si recunoastere, de dragoste, indrumare si sprijin, vom putea vorbi de o reala respectare a drepturilor lui si de asigurare a unei protectii corespunzatoare. Mentalitati si modele educative traditionale trebuie depasite si tratate dintr-o noua perspectiva, adaptate noilor principii pedagogice care tin cont de nevoile copilului dar si de drepturile lui. O noua viziune se impune si in ceea ce priveste abuzul si neglijarea copilului. Desi se cunoaste existenta diverselor forme de abuz, s-a facut mult prea putin in mediatizarea datelor, cunoasterii consecintelor abuzului asupra copilului, in interventia si reabilitarea lui. Procesul de constituire si dezvoltare a unor modalitati de identificare a abuzului asupra copilului si a prevenirii lui si al tratarii copilului, intampina inca mari greutati si prezinta multe disfunctii. Astazi, se manifesta o ingrijorare crescuta fata de copiii abuzati si neglijati, de obicei chiar in casele lor si de propriile lor familii. Acesti copii sunt invizibili si in general este dificil sa patrunzi in spatele usilor inchise si sa aduci in fata opiniei publice ceea ce este considerat de multi oameni ca fiind o problema personala. Abuzul reprezinta o problema sociala ce trebuie definita adecvat, care necesita interventie sociala in institutii de asistenta sociala si de sanatate specializate, cadrul juridic corespunzator pentru protectie. Indiferent ca exista o gama larga de definitii ale abuzului toate au cateva elemente comune:sanatatea fizica sau psihica a copilului este afectata si vatamarea este facuta in mod intentionat. Abuzul este o manifestare a violentei impotriva copiilor, profitandu-se de diferenta de forta (fizica, psihica, economica) dintre adulti si copii. Orice act prin care se produc vatamari corporale, tulburari psiho-emotionale si expuneri la situatii periculoase sau percepute ca fiind periculoase de catre copil constituie abuz. In general, se face clasificarea abuzurilor in abuz fizic, psihic, economic si sexual. Aceasta clasificare este articulata intrucat, in fapt, exista o impletire a diferitelor forme de abuz. Este greu de crezut ca abuzul fizic nu are si consecinte psihice sau ca abuzul sexual nu este insotit de efecte fizice si psihice asupra copilului abuzat. Abuzul economic poate deveni abuz fizic (daca munca depaseste capacitatea fizica a copilului), psihic (mai ales daca munca este umilitoare) sau sexual (prostitutia, pornografia) In acesta lucrare eu ma voi axa pe abuzul sexual asupra copilului, ce implica acest lucru si ce consecinte majore pot sa apara atat pe plan fizic cat si pe plan emotional.
1
Abuzul sexual - este o categorie aparte de rele tratamente aplicate minorului si cuprinde:atragerea, convingerea, folosirea, coruperea, fortarea si obligarea minorului sa participe la activitati de natura sexuala, care servesc la obtinerea de catre adult a placerii sexuale. Mai pe scurt, prin definitia sa, abuzul sexual impotriva copilului este obligarea sau indemnarea acestuia, de catre o persoana adulta, sa participe la activitati sexuale care servesc nevoilor sexuale ale adultului. In aceasta categorie includem toate formele de relatii si comportamente hetero-sau homosexuale in care este implicat un adult si un minor, intre persoane inrudite sau nu, de la atingerile cu caracter sexual, la penetrarea realizata pe cale genitala, orala sau anala. Chiar si atunci cand relatiile sexuale nu au o componenta de recurgere la forta, cand relatiile par sa fie liber consimtite, se foloseste totusi notiunea de abuz sexual, pentru a caracteriza relatii sexuale intre persoane intre care exista o diferenta sensibila de maturitate psihica. Atunci cand agresorul este el insusi minor, diferenta de varsta de la care se vorbeste despre relatii sexuale de tip abuziv este de cinci ani; ea inseamna totodata un nivel superior de maturitate al agresorului . Aceasta scoate din categoria abuzurilor jocurile sexuale initiate de copii, cand ele implica minori cam de aceeasi varsta sau experimentele sexuale reciproce ale unor adolescenti. Atunci insa cand, in relatiile lor sexuale, copiii sau adolescentii recurg la forta impotriva unuia chiar de aceeasi varsta, relatiile dobandesc caracter abuziv. Formele de abuz sexual se pot clasifica in acte sexuale cu sau fara contact (acesta din urma poate fi contact sexual, genital, oral sau anal). Dintre formele de abuz sexual, mentionam: - hartuirea sexuala (propuneri verbale, gesturi sau atingeri de tip sexual); - actul sexual simulat; - penetrarea sexuala-digitala, pe cale orala, genitala sau orala; - vanzarea opiilor pentru prostitutie; - traficul cu copii in vederea exploatarii sexuale; - comportamentul exhibitionist in fata unui copil. Exploatarea sexuala a minorului se refera la supunerea copilului la activitati sexuale prin forta sau contra unor sume de bani, sau alte avantaje. Abuzul sexual poate fi precedat de amenintari sau violenta sau de seductia blanda si indelungata a copilului. Poate sa se desfasoare o singura data sau se poate repeta de mai multe ori.Victime pot fii copii de orice varsta, atat fetite cat si baieti, din orice patura sociala, etnie si religie.Copii intre 4-11 ani reprezinta un risc crescut de a fi abuzati sexual. Abuzatorul stabileste adesea relatii pozitive, atat cu parintii cat si cu copilul. Copiii sunt dependenti de cei care ii ingrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice si emotionale.Din aceasta cauza abuzul sexual asupra copiilor poate fii savarsit de parinti, bunici, de alte rude apropiate, precum si de adulti deincredere) (de exemplu prietenul mamei), profesorul, vecinul sau persoana care ingrijeste copilul. Abuzul sexual savarsit de cei care ingrijesc copilul cuprinde un larg spectru de activitati, de la urmarirea impreuna cu copilul a filmelor sau revistelor porno pana la privirea adultului in timpul masturbarii sau practicarea unor jocuri cu tenta sexuala, ca pipairea si apoi masturbarea sau intromisiunea orala, anala, sau genitala. Adultul foloseste copilul pentru satisfacerea propriilor sale nevoi sexuale. Abuzul sexual din cadrul familiei sau din cadrul retelei familiale se intampla rar sa fie violent. Cu toate acestea abuzul este traumatizant din punct de vedere emotional prin faptul
ca tacerea copilului este adesea asigurata prin corupere si, in acelasi timp, copilul este facut sa se simta vinovat si responsabil de ceea ce se intampla. Aprecierea gravitatii faptelor comise in cazurile de abuz se facein functie de: - varsta copilului, fapta fiind cu atat mai grava, cu cat copilul este mai tanar; - gradul fortei aplicate, fapta fiind cu atat mai grava, cu cat forta utilizata este mai mare; - relatia dintre abuzator si victima , fapta fiind cu atat mai grava, cu cat relatia abuzatorului cu victima este mai stransa; - tipul actului sexual la care a recurs agresorul, gravitatea fiind mai mare daca a avut loc penetrarea copilului. Pentru diferentierea abuzului sexual de alte acte sexuale, fara caracter abuziv, se folosesc criterii privind diferenta de varsta, de putere, de nivel de cunostinte si de nivel de satisfactie sexuala intre abuzator si victima. Abuzatorul dezvolta adesea un model de comportament de constrangere. Abuzul poate continua pana in momentul in care copilul este capabil sa evadeze din acea relatie sau pana cand cineva isi da seama de ceea ce se intampla si pune capat situatiei.Un aspect confuz si inspaimantator al abuzului sexual este secretul pe care trebuie sa-l tina si sentimentul complicitatii care il domina. Factorii de risc in privinta abuzului sexual: - prezenta unui tata vitreg; - existenta unei perioade din copilarie in care mama a fost plecata; - lipsa de apropiere mama-copil; - lipsa studiilor liceale ale mamei; - comportamentul represiv al mamei in privinta sexualitatii; - lipsa afectivitatii; - lipsa unor persoane de incredere, preocupate de soarta copilului, etc. Situatiile prin care putem depista abuzul sexual sunt variate. Copiii pot fii adesea foarte directi in exprimarea lor legata de amintirile lor, legata de anumite probleme intime. De asemenea unii copii, mai mici pot sa-si destainuiasca experientele sexuale, in timp ce se joaca, schitandu-le gestul si/sau verbal. In general adultii nu cred ceea ce spune copilul sau s-ar simti mai bine daca ar discuta despre cu totul altceva. Un copil care nu este crezut s-ar putea ca data viitoare sa nu mai incerce sa marturiseasca in mod direct incurcatura in care se afla , facandaceasta pe mai departe prin diferite incercari indirecte. Caracterul secret care domneste in legatura abuziva precum si vulnerabilitatea copilului il obliga pe acesta la tacere si permite repetarea abuzului timp de multi ani. Indicatori si forme de prezentare ale abuzului sexual. ( dupa Child sexual abuse within the family.CIBA Foundation 1984) Indicatori fizici. Semne si simptome genitale. - echimoze, zgarieturi sau alte leziuni; - prurit, inflamatii dureroase, secretii sau sangerare inexplicabile; - durere sau pierdere urinara; - infectii recurente ale cailor urinare - dificultati de mers sau in pozitie de sezand etc.
Semne si simptome generale. - echimoze, zgarieturi pe sani, abdomen, fese sau coapse; - dificultati la mers sau sezut; - lenjerie rupta sau murdara; - sperma pe tegumente sau imbracaminte, etc. Copiii care au fost expusi de mici abuzului sexual vor prezenta un comportament sexualizat timpuriu. Ei se vor apropia de alti oameni intr-un mod similar celui pe care l-au invatat pe abuzator. A cesti copii se feresc adesea sa aiba contacte cu alti copii de varsta lor. Le este frica de faptul ca cineva ar putea observa. Se izoleaza si ajung sa priveasca ca si cum ar fi diferiti de ceilalti copii Abilitatea lor de a se concentra slabeste, iar rezultatele scolare se deterioreaza rapid.Vor incerca de asemenea sa evite orele de gimnastica precum si dezbracarea in prezenta altor copii si mersul la dus: s-ar putea ca ceilalti sa observe.Pentru aceleasi motive vor incerca sa evite controalele de rutina ale doctorilor ei vor contacta frecvent asistenta pentru diferite probleme legate de dureri de burta, de cap sau ale picioarelor, sau alte probleme somatice. Dereglari serioase ale somnului. Fobii si cosmaruri avand un continut sexual pot fii de asemenea semnale ale faptului ca un copil a fost abuzat sexual. Pot aparea crize isterice cu tipete, tremuraturi sau lesin. Este intalnita, de asemenea o forma de pseudoepilepsie precum si dereglari ale poftei de mancare. In perioada adolescentei frecventa aparitiei gandurilor, amenintarilor si incercarilor suicidale va creste.Nereusind sa scape de abuz, ei vor reactiona ca si cum urmarile dezvaluirii abuzului ar putea fi mai rele decat expunerea in continuare la abuz. Aspecte ale comportamentului social: - comportamet antisocial sau delincventa; - precocitate sexuala; - prostitutie; - conversie isterica; - tentativa de suicid sau automutilare; - dependenta de alcool sau droguri. Se poate spune ca este mult mai dificila obtinerea unei dovezi in legatura cu abuzul sexual decat dovedirea abuzului sexual. Uneori pot fi demonstrate anumite modificari fizice, de exemplu dilatari ale anusului, anumite urme in jurul altor deschideri ale corpului, ale pelvisului, pe coapse si pe sani.Unii copii pot fii extrem de preocupati de jocul sexual si dovedesc cunostinte detaliate legate de sexualitatea adultului. Multi dintre ei regreseaza si ajung sa se comporte in moduri caracteristice unui stadiu de dezvoltare anterior, de exemplu, prezinta incontinenta urinara, preiau limbajul bebelusilor. Atunci cand un copil prezinta mai multe dintre aceste simptome nin acelasi timp ar trebui sa dea de gandit, in sensul ca abuzul sexual ar fi o explicatie posibila. Asa cum am mai amintit mai sus, majoritatea copiilor nu povestesc despre abuzul sexual, nu au cuvinte, le este rusine sau au fost amenintati ca sa pastreze secretul. Ei sufera in secret si pot dezvolta simptome comportamentale si psihologice precum: - diverse reactii psihosomatice, mai ales dureri de cap, abdominale, de spate; - semne al stresului postraumatic;insomnie sau cosmaruri, anxietate, depresie, iritabilitate sau hipervigilenta, tulburari de alimentatie; - supradozare de medicamente si automutilare; - neancredere, neajutorare, sentimente de rusine si vinovatie;
frica de straini, de situatii noi, de a pierde pe cei dragi, de a fi luati de acasa;prudenta in contactele fizice cu adultii, confuzie cu privire la contactele afective curente; - iritabilitate crescuta, manie, comportament ostil cu agresorul, cu ceilalti adulti pentru ca nu l-au aparat, fata de sine-tentative de automutilare sau chiar suicid. - dificultati de concentrare a atentiei si de memorare; scaderea performantelor, rezultatelor scolare, retragere sau alte semne regresive; - nivelul scazut al stimei si al increderii in abilitatile proprii de a se descurca in diferite situatii; - simptome mai specifice precum comportament sexualizat, antrenare in activitati sexuale necorespunzatoare varstei, jocuri sexuale sau conduita excesiva de seductie. Copilul invata sa traiasca, sa supravietuiasca cu aceste traume, dezvoltandu-si anumite comportamente compensatorii ca strategie exagerat adaptativa de copil bun ce pun in miscare resurse imense pentru a face fata asteptarilor parintilor-de exemplu sa obtina note foarte bune, sa evite furia. Alti copii, fetele in special,preiau responsabilitati multiple si care depasesc varsta lor.Fetele pot fi caracterizate prin preocupare anxioasa pentru a construi relatii.Altele sunt mai agitate, au un comportament provocator, chiar si agresiv.Strategiile pot alterna chiar si la unul si acelasi copil, in functie de situatia in care se afla. Copiii dezvolta sentimente foarte diferite in legatura cu abuzul sexual. Unii traiesc multa vreme cu teama ca abuzul sexual se va repeta sau devin nelinistiti cuprivire la ceea ce s-ar putea intampla daca ar afla cineva. Ei pot simti confuzie deoarece nu inteleg ce li se intampla si de ce Adesea se simt vinovati, se simt oerecum responsabili pentru ceea ce li se intampla si cred ca ei ar trebui sa fie in stare sa opreasca abuzul.Unii isi imagineaza ca prin faptul ca accepta continuarea abuzului pastreaza familia unita.Copii abuzati la o varsta foarte frageda se pot raporta la abuz ca la ceva normal si ajung sa creada ca asa ceva se intampla oricui. Copiii abuzati sexual traiesc foarte multe din aceste emotii si uneori toate deodata; ei pot simti in acelasi timp iubire si ura, pot soimti groaza ca abuzul se va repeta si totusi bucuria, placerea, in unele secvente ale abuzului. Asemenea emotii, desi naturale, sunt prea puternicesi prea greu de inteles pentru copil.Trairile acompaniate de confuzie afecteaza comportamentul. Manifestarile specifice traumelor sunt dificil de inlaturat in totalitate, deoerece simptomele care se manifesta in sfera cognitiva, cea afectiva, comportamentala sau cea a inconstientului se pot reactualiza dupa perioade de disparitie sau pot fi supuse unor reactii de aparare care sunt ele insele reactii simptomatice. Maltratarea este ascunsa adesea atat de parinti, cat si de copii. Parintii isi recunosc rareori lor insisi sau altora faptul ca si-au neglijat sau si-au abuzat copiii. Copiii, de cealalta parte, incearca adesea sa ascunda nefericirea lor. Ei sunt de multe ori surprinzator de credinciosi parintilor lor care I-au parasit. Se simt adesea responsabili si vinovati pentru ingrijirea inadecvata la care sunt expusi. Copiii transmit mesaje prin care semnaleaza nevoia de ajutor pe care, in acelasi timp, ei incearca sa o ascunda.In cazul situatilor de abuz sexual incercarile de ascundere a problemei predomina. Abuzul sexual asupra copilului pe langa diverse consideratii psihologice si psihiatrice poate fi explicat si prin raportul echilibrat sau nu intre factorii de protectie si factorii de risc prezenti in contextul familial si social. Este necesara aplicarea unei strategii care sa ia in considerare un evantai de cauze si contexte pentru explicarea originii fenomenului si a -
repetarii abuzurilor asupra copiilor, ceea ce ar conduce la gasirea cailor de prevenire la diferite nivele si circumstante. Munca de prevenire trebuie sa faca parte integranta din viata de zi cu zi a copilului, iar ea nu trebuie sa se concentreze numai pe copil, ci in egala masura asupra parintilor,profesorilor si altor persoane din anturajul copilului. Cunoasterea efectelor abuzului si neglijarii este necesara pentru a stabili programul de tratament si reabilitare in functie de particularitatile si gravitatea lui. Programele de reabilitare si ajutor trebuie sa actioneze coerent si derularea lor trebuie asigurata de profesionisti pregatiti in domeniu. Psihoterapia alaturi de alte tehnici de recuperare creste sansele copilului abuzat sexual de a-si continua existenta fara dificultati psihologice considerabile.
BIBLIOGRAFIE Cooper, D.M., Ball, D.(1993). Abuzul asupra copilului. Bucuresti: Ed. Alternative. Kari Killen, 1997, Copilul maltratat, Ed. Eurobit, Timisoara. Studiu realizat de organizatia Salvati Copiii, Abuzul si neglijarea copilului. A.N.P.C.A. UNICEF. 2001. Abuzul si exploatarea copiilor, www.copii.ro. Roth, M. 2001. Evaluarea situatiilor de maltratare a copilului. In: S.Ionescu (ed.) Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, interventie, Bucuresti: FICF. Munteanu, A. (2003). Violenta in familie si maltratarea copilului. In: Tratat de Asistenta sociala, Iasi: Polirom