Sunteți pe pagina 1din 3

Gheorghe Asachi - Amor de patrie

ntr-arinele-arzatoare creste-umbros si nalt fenic, Vermele-si urzeste-o lume numa-n snul unui spic, Vulturului place zborul pe-a fortunilor aripe, Bucura-se fiara cruda n adncul unei rpe. Asa firea nteleapta, prin un farmec minunat, Pre faptura cu simpatie catr-un lucru a legat; Pentru omul este Partia a Eliziei cmpie, Unde toate i s-arata si-i rasuna-n armonie. Unde freamatul padurei, murmuriul unui ru Ni recheama n memorie datoria unui fiu; Cum natura nnoieste toate-odoarele-i placute, Asa omul a sa Patrie s-o-nfloreasca prin virtute.

Gheorghe Asachi - La moldoveni


Vers nalt de bucurie sa rasune mpregiur! Astazi gemetul Moldovei n armonii se preface, Astazi soarta mblnzita ni ureaza cu ogur, Si din clime seninoase se ntoarna lina pace, Se ntoarna snte drituri, ce-s odoare unui neam, Spre a carora domnire de mult rugi noi naltam. Pentru-a noastra fardelege, pre cetati si pre cmpii, Din a tunetului sfera, cu-nfocata aspra mna, Sageta a mortei nger mii de fulgere si mii Ce pre crestetele mndre sfarmat-au n tarna, ntr-atta ca urgia si vapaia nu a stns Calde ruri de crunt snge s-un amar noian de plns. nsa Domnul al puterei, ce pre omul pacatos Pentru lucrul cel nevrednic s-ovelite fapte cearta, mblnzitu-s-a acuma si, parintele duios, Spre a noastra vindecare, ni loveste si ni iarta; Dar la cuget si privire ni-a lasat un trainic semn De-nfrnare despre rele si spre dreptul de ndemn. Ca un calatori nemernic, zbuciumat de-al marei val, Cnd n noaptea-ntunecoasa nici o stea n ceri nu vede, Daca-aproape de pieire de-ntmplare afla-un mal Cu mni ambe l apuca s-abia sie nsusi crede; Dar saltnd pre el din unda, care moartea i minea, Domnului el da marire ca patria-si va vedea. O puternica fortuna pe Moldov-a fost mpins Sa pluteasca pe o mare de pericoli presurata, Si poporul fara crma, de mii tunete atins, Astepta a sa sfarmare si pieire-nfricosata; Obosite elemente mug si sun-azi mai ncet, Vntul sta, s-alina marea, de port ni-am apropiet. Ni s-arata la vedere un frumos liman vecin, Favorabil zefir sufla si lucesc senine stele; nsa cursul cela este de mii stnce nca plin Si trezvie cere dreapta, cu-ndoite opintele, Ca o luntre stralucita ce-a scapat din ocean, Daca uita privegherea, va pieri chiar n liman.

Fericiti stramosii nostri, prin pazire-acestei legi, Spre a patriei scutire nu crutau jerfiri, nici snge, Si n volbura turbata stat-au pururea ntregi, Ca o stnca-n miezul marei ce sumete ape-nfrnge; Ori de triumfuri sa fie a Moldaviei pamnt Viu izvor ntru vechime, iar acum uitat mormnt? Pe Moldova, cnd ferice era-n pace si-n razboi, Schiti, panoni, sarmati s-Asia n-a putut nicicum sa sfarme; Prin a ei virtute gusta nemurire ntre noi: nteleptul Alexandru, Stefan fulger ntru arme, Dar pe-a timpurilor aripi fericiri si mariri fug; Fii, Moldovo, nenvinsa, puind patimele-n giug! Patrioti, veniti cu totii lnga tronul cel dorit, Sa-ncheiem spre-a lui tarie giuramnturile sfinte! Dup-un curs de ani o suta, ziua ceea a venit, ntru care fiul patriei fi-va domn s-al ei parinte. Patria maica-n a ei floare a fost noua agiutori; Fericiti de fii cnd astazi vor fi ei cunoscatori! Auritele palaturi nalta turnuri catra nor S-a strabunilor marire din surpari vor sa rasara; Necurmat va sa raverse avutiilor izvor: nflorire, fericire si repaos preste tara, Cnd ni-a fi temei si crma, sub un domn bun, ntelept, Legea, patria, unirea si un cuget clar si drept.

Gheorghe Asachi - La introducerea limbii nationale n publica Moldovei


Cele neguri ce-s n rpa Aheronului nascute, A lor aripi ntinsase prest-a Daciei cmpie, Iar fantomi a noptei oarbe, prin un somn de trndavie, T;ineau mult timp ngnata a romnilor virtute. Muzele-n nemernicie spaimntate umblau si mute, Neputnd a patriei limba din uitare sa nvie, Si pastorul numai, singur, cu-ntristata armonie, Romnesc cntec sunat-au pre cimpoi si alaute. nsa Pronia ndurata a sfarmat fatale fere, S-a doritului Luceafar ni rasare-acum scnteia, Ce pre soarele mineste de la departate sfere. Asteptnd romnii ziua, cnd vazura raza-ntaia, naltnd spre ceriul ochii, c-un suspin de mngiere, A-nvierei mele, zis-au, ziua-nti va fi aceea!

Gheorghe Asachi - La patrie


Un viu dor ma-naripeaza si ma-ndeamna din giunie Ca sa cerc pe alauta romneasca armonie. Acest vers, ce sun-aice, lui Apolo nu-i strein, Fiind gemine cu rostul ce-i urzit din cel latin.

Armoni-a strns pe oameni n placuta societate, Adunnd pre ii din codruri n statornica cetate; De cntarea lui Orfeos muntii Traciei s-umpleau, Si de sunetul cel dulce crude fiare se-mblnzeau. nsasi ruga de evlavie unei inimi credincioase Catra Domnul se nalta pe aripi armonioase S-o simtire leganata prin al muzelor organ, Mngieta, cursul trece pe al vietei ocean. Spre virtute versu-mbie, despre rele face ura, Fermacndu-ni adapa d-o nalt-nvatatura. O, romni, romni ai Daciei, ce purtati un mndru semn De-origina, istoria acum fie-ni ndemn! n vechime maica Roma, ce-a fost doamna-n toata lume, Ni-a lasat legi si pamnturi, vorba sa si-naltul nume. Oare darul ce de timpuri si de barbari s-a pastrat, Cnd senina soarta luce, fi-va astazi defaimat? Nu, prin muze s-a virtutei dorul dulce si fierbinte, n noi lumea sa cunoasca stranepoti romanei ginte. Tu, Moldavio manoasa, ce pre mine ai nascut, Adapost da giunei muze care ist vers a tesut; Pe-nverzit si tnar laur, ce din tarna-acum rasare; Cu puternic scut sa-l aperi de-a fortunelor turbare; Cum va prinde radacina si n urma va-nflori, Din a sale frunzi, cununa muza tie va urzi; O cununa cungiurata de-ale vntei line raze, Ce de foc, de fier, de timpuri, trainic soarta o pastreaza. Cnd atunce al tau nume, nemurirei consfintit, Va luci la fiii patriei, chiar ca-n ceri un nou planit.

Evaluare