Sunteți pe pagina 1din 6

MERCUR

Denumirea de mercur vine de la faptul ca alchimistii reprezentau acest metal cu acelasi simbol caracteristic planetei mercur. Simbolul Hg deriva de la denumirea latineasca hidrargyrum (argint lichid). Mercurul cu numarul atomic Z=80, face parte din seria chimica, ca fiind metal transitional.In sistemul periodic se afla in grupa 12 secundara, perioada 6, blocul elemente d. Masa atomica a mercurului este 200,59(2)g/mol, iar configuratia atomica fiind 4f 14,5d 10,6s 2. Mercurul este un element extrem de rar n scoara pmntului, crusta avnd o medie a abundentei masice de numai 0,08 pri per milion. Cu toate acestea, pentru c nu are un amestec geochimic cu acele elemente care constituie majoritatea masica a crustei, minereurile de mercur pot fi extrem de concentrate. Cele mai bogate minereuri conin mercur pn la 2,5%. Este ntlnit fie ca metal nativ (rar) sau n cinabru, corderoit, livingstonit i alte minerale, cinabrul (HgS) fiind minereul cel mai comun. Minereurile de mercur apar de obicei n centuri orogenice unde rocile cu densitate mare sunt forate spre crusta terestr, fiind de obicei n apropierea izvoarelor fierbini sau a altor regiuni vulcanice. Pe ct de eficient este n crearea luminii albe, mercurul numit si argintul viu, este de asemenea foarte toxic. Sursele naturale de poluare sunt considerate ca fiind: eruptiile vulcanice,izvoarele geotermale, depozite geologice(carbuni fosili). Ca sursele de poluare antropogene cu mercur putem mentiona: surse mobile: traficul rutier (pe baza de benzina) surse stationare: termocentrale, turnatorii de fonta, minereuri de aur. De exemplu la prepararea sodei caustice, la fiecare tona de soda caustica sunt deversate circa 200g de mercur, iar anual in atmosfera, in urma arderii combustibililor fosili se elibereaza in atmosfera circa 5000 de tone de mercur. Ciclul mercurului este dat de vaporii de mercur din atmosfer care sunt oxidai spontan in prezen-ta luminii, la ioni mercurici. Reducerea ionilor de mercur la mercur elementar este realizata de anumite microorganisme care conin plasmide rezistente la metale grele. Obinerea metilmercurului (CH3Hg+) prin transferul grupelor metil ctre ionii mercurici are loc in anumite microorganisme. Bacteriile metanogene pot utiliza metilmercurul ca substrat, producand metan i mercur elementar ca produs secundar. Hidrogenul sulfurat (produs de bacteriile sulfuroase) reacioneaz spontan cu cationii mercurici, reducandu-i la mercur elementar i sulfur de mercur, insolubil; microorganisme ca Thiobacillus, transform la randul lor, sulfura de mercur la cationi mercurici 2H2 SO4 + 6 Hg -> HgSO4 + SO2 + 2H2O 8HNO3 + 6Hg -> 3Hg2 (NO3)2 + 2NO + 2H2 O Mercurul are numeroase efecte asupra oamenilor, ce pot fi toate simplificate n urmtoarele efecte principale: distrugerea sistemului nervos distrugerea funciilor creierului afeciuni ale ADN-ului i afeciuni cromozomiale sunt cunoscute ca i cauzatoare de mongolisme reacii alergice, rezultnd n mncrimi ale pielii, oboseal i dureri de cap efecte negative asupra reproducerii, ca afeciuni ale spermei, defecte din natere i pierderea sarcinilor afeciuni ale funcionalitii creierului pot cauza scderea abilitii de nvare, dereglri de personalitate, tremurturi, vedenii, surzenie, pierderea coordonrii muchilor i pierderea memoriei.

BENZEN

Benzenul este un compus chimic organic. Acesta este compus din 6 atomi de carbon ntr-un inel, cu un atom de hidrogen 1 ataat la fiecare atom de carbon, cu C6H6 formula molecular. Benzenul este un compus natural de petrol brut, i este una dintre substantele petrochimice de baz. Benzenul este o hidrocarbura aromatica. Benzenul este un lichid incolor i extrem de inflamabil, cu miros dulce. Deoarece are o cifr octanic ridicat, aceasta este o component important al benzinei. Este ntlnit n crbuni, petrol si se obtine n mod natural prin arderea incomplet a compusilor bogati n carbon. Benzenul se mai ntlneste n gazul de huil, n petrol i n produsele lichide ale distilrii uscate a numeroilor compusi organici bogati n carbon (huil, lignit etc.). Benzenul este obtinut din compusii bogati n carbon care sufer o ardere incomplet. Se obtine n mod natural din vulcani i din incendiile forestiere, fiind prezent si n multe alte produse de ardere inclusiv n fumul de tigar. Pn la Al doilea rzboi mondial, cantitti nsemnate de benzen rezultau ca produs secundar n procesul producerii cocsului utilizat n industria fierului. n anii 1950, cererea de benzen a nregistrat o crestere substantial, n special n industria maselor plastice, necesitnd astfel extragerea mult mai productiv al acestuia din petrol. n prezent, benzenul se obtine mai ales n industria petrochimic, producerea compusului din crbune fiind foarte puin utilizat In orae, benzenul provine in principal de la transportul auto. El se gsete in benzin i este emis in atmofer prin evaporare. Benzenul este de asemenea prezent in gazele de eapament. Benzenul provine in special din trafic dar i fumatul constituie de asemenea o surs important de benzen in spaiile interioare avand o influen puternic asupra expunerii personale. Este de remarcat faptul ca benzenul este doar unul din multitudinea de compui toxici emii prin fumat. Oxidarea benzenului se poate realiza fie cu oxigen, fie cu aer, de obicei n cataliz eterogen. Prin oxidare incomplet se poate obtine, n functie de condiiile de lucru, fenol (la 430 C, 7 atm)

n urma oxidrii complete a benzenului rezult dioxid de carbon si ap, reactia fiind nsotit de o degajare a unei cantitti importante de cldur (cu entalpie de reacie:H = - 78 kcal/mol). Prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzen si ap. Hidrogenarea benzenului are loc la 450 K i la 10 atm, n prezena unui catalizator (de nichel sau platin), formndu-se ciclohexan:

Sulfonarea benzenului cu acid sulfuric concentrat sau fumans conduce la formarea acidului benzensulfonic: Benzenul ar putea fi oxidat de ctre bacterii si eucariote. Benzenul este o substant foarte inflamabil, amestecul vaporilor si cu aerul fiind exploziv. Reactioneaz violent cu oxidantii, acidul azotic, acidul sulfuric si halogenii, cauznd incendii. Atac plasticul si cauciucul. Poate fi inhalat, ingerat sau poate ptrunde prin piele. Odat intrat n organism, se concentreaz n grsimi si n mduva osoas, pentru care este toxic, blocnd formarea globulelor sangvine n aceasta. Benzenul irit ochii, pielea si cile respiratorii. nghitirea lichidului poate cauza aspirarea sa n plmni, acest lucru conducnd la pneumonii chimice si la corodarea mucoasei digestive. Substanta poate afecta sistemul nervos central, provocnd ameteli. Benzenul poate afecta sistemul imunitar, scznd numrul de elemente figurate ale sngelui, urmat de trombocitopenie. Este cancerigen pentru oameni si animale. Ca efecte asupra mediului este un contaminant pe termen lung al apelor din panza freatica. Nu este contaminant semnificativ al apelor de suprafata deoarece se evapora rapid in atmosfera. Este absorbit in mare masura in sol. Este clasificat ca un poluant atmosferic periculos.

DIOXINELE
Sunt produse de diferite procese industriale, i sunt de obicei considerate ca fiind compusi extrem de toxici, care sunt poluani de mediu i poluani organici persisteni. Cea mai toxic si cea mai studiat este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD). Continutul de dioxine este suma policlorodibenzo-para-dioxinelor (PCDD) i a policlorodibenzofuranilor (PCDF). Exist 75 de PCDD, i apte dintre ele sunt n mod special toxice. Exist 135 de PCDF cancerigeni, doar zece dintre ele au proprietati de dioxine.

policlorodibenzo-para-dioxinelor (PCDD) Dioxinele au intrat in mediu prin accidente de mediu, cum ar fi incendiile sau scurgeri de la transformatoarele sau schimbtoare de cldur, acestea au fost de asemenea transportate pe distane lungi de aer care s conduc la distribuie la nivel mondial, inclusiv in regiunea arctic. Nu au fost niciodat sintetizate pentru orice scop, cu excepia unor mici cantiti de cercetare tiinific., unde cantiti mici de PCDD / FS se formeaz ori de cte ori de sunt disponibile cantitati de carbon, oxigen i clor la temperaturi potrivite. Cele mai importante surse de PCDD / F au fost incinerarea deeurilor municipale n amestec sau cele de spital, la temperaturi prea sczute, precum si topirea metalelor i rafinarea. Sunt, de asemenea, formate ca produse secundare rezultate din sinteza a mai multor substane chimice, n special PCB, clorfenoli si hexaclorofen. Toate grupurile de compui de tip dioxin sunt persistente n mediu. Nici microbii din sol, nici animalele nu sunt capabile sa distruga n mod eficient PCDD/F cu cloruri laterale. Acest lucru duce la eliminarea foarte lenta. Lumina ultraviolet este capabila sa rupa ncet aceti compui. Solubilitatea lipofila face ca acesti compui sa treaca din mediul acvatic in organismelor vii care au structuri celulare de lipide. Aceasta se numete bioacumulare. Compui lipidici solubili sunt acumulati de organisme microscopice, cum ar fi fitoplanctonul (alge). Fitoplanctonul este consumat de nevertebrate, cum ar fi insectele, acestea de peti mici, i apoi de peti mari i de foci. La fiecare nivel trofic, concentratia este mai mare, deoarece substanele chimice persistente, nu sunt "arse". n Europa, vulturul coada alba i unele specii de foci au fost aproape de disparitie din cauza otrvirii de poluani organici persisteni. De asemenea, n America populaiile de vultur plesuv au sczut. Att n America, cat si n Europa, multe psri de ap au concentraii ridicate de dioxine, dar de obicei nu suficient de mare pentru a le afecta succesul lor reproductiv. Cea mai important surs de expunere a oamenilor este consumarea de alimente grase de origine animal. n Statele Unite i Europa Central consumul de lapte, produse lactate i de carne au fost de departe cele mai importante surse. n cele mai multe ri, o scdere semnificativ a aportului de dioxin a avut loc ca urmare a unor controale mai stricte n ultimii 20 de ani. Pe durat ndelungat ele actioneaz negativ asupra sistemului corporal de imunitate, producnd mbolnviri grave ale pielii, ale cilor respiratorii, ale glandei tiroide si ale aparatului digestiv. In afar de cancer, expunerea la dioxine poate determina probleme grave ale sistemului de reproducere i deficite n dezvoltarea ftului. Dioxina este recunoscut pentru efectele sale negative asupra sistemului imunitar si perturbarea sistemelor hormonale.

A fost demonstrat o legtur direct ntre expunerea la dioxin i malformaii ale ftului, fertilitate sczut, reducerea numrului de spermatozoizi, endometrioz, diabet, dificulti de nvare, afectiuni ale plmnului i ale pielii, sindromul oboselii cronice, afectiuni hematologice, perturbari ale sistemului nervos i altele.

CLOROFLUOROCARBON CFC FREONUL


Clorofluorocarburi (CFC), sunt un compus organic care conine carbon, clor, fluor produs ca un derivat volatil de metan i etan. Ele sunt, de asemenea, cunoscute si dupa denumirea de freon. Multe CFC au fost larg utilizate ca ageni frigorifici, carburani (n aplicaii cu aerosoli), i solveni. Fabricarea unor astfel de compui a fost interzis de ctre Protocolul de la Montreal, deoarece ele contribuie la epuizarea stratului de ozon. Ca si in alcanii simpli, structura CFC si HCFC este in forma de tetraedru. CFC sunt folosite ca agenti de racire in congelatoare, frigidere, aparate pentru aer conditionat si pompe termice, reprezentand 25 % din consumul global de CFC. 25-30 % din consumul global de CFC este legat de productia de spume si bureti. Marea stabilitate a freonului prezinta si incoveniente. El se acumuleaza la altitudini cuprinse intre 20-50 km. Cand moleculele de freon patrund in stratul de ozon, sub actiunea razelor ultraviolete se rup legaturile C-Cl rezultand atomi liberi de Cl. Acestia catalizeaza reactia de descompunere a O3 in O2. O2 + O+ M O3+ M Distrugerea ozonului este un proces extrem de complex. CFC si celelalte substante implicate in distrugerea paturii de ozon scapa din sistemele de racire ale frigiderelor, congelatoarelor si aparatelor de aer conditionat iesite din uz, din spray-urile care folosesc drept propulsor freonul, din procesele de fabricatie a spumelor industriale si din procesele de spalare a circuitelor electronice, a metalelor etc. Odata scapate, ele urca in straturile superioare ale atmosferei. Ajunse in stratosfera, ele sunt atacate de razele UV, eliberand un atom de clor sau de brom. Clorul(bromul) eliberat se ataseaza unei molecule de ozon, legandu-se de unul din atomii de oxigen al acesteia, pe care il desface, lasand in urma sa o molecula obisnuita de oxigen, cu doi atomi de oxigen. Compusul clor oxigen (monoxid de clor) este instabil chimic si se desface rapid. Atomul de oxigen liber se ataseaza unei alte molecule de ozon sau unui alt atom liber de oxigen. Astfel, din doua molecule de ozon se formeaza, pana in final, trei molecule de oxigen. Atomul de clor liber ramane in atmosfera si se ataseaza altor molecule de ozon, continuand actiunea de distrugere. Clorul reactioneaza ca un catalizator, substanta ce stimuleaza desfasurarea unor reactii chimice, fara a suferi el insusi vreo modificare. Gaura de ozon apare in momentul in care concentratia atomilor de clor depaseste 1,5 2 parti pe miliard (bilion) ppb. Remanenta CFC ajunse in atmosfera atinge mai mult de 100 de ani pana cand UV solare ajung sa le dovedeasca pe toate. Rezultatul consta in marirea fluxului de raze ultraviolete care ajung pe Pamant, determinat aparitia cancerului de piele, modificari climatice, etc. In anii `70 Dr. Colin Lea din Marea Britanie a atras atentia asupra pericolului distrugerii stratului de ozon ca urmare a utilizarii clorofluorcarburilor (CFC). In 1987 prin Protocolul de la Montreal s-au stabilit principiile unui control mondial asupra CFC. La acces protocol au aderat circa 180 tari. Ca urmare, emisia de substante care distrug stratul de ozon a fost redusa la 10% fata de valoarea maxima din anii `70. Cu toate aceste, refacerea stratului de ozon nu este asteptata inainte de mijlocul secolului urmator. In atmosfera, sub actiunea radiatiilor UV, freonii, exemplificati mai jos prin CFCl 3, sufera urmatoarea reactie (radicalul hidroxil provine din disocierea apei): CFCl3+ O2+ OH CO2+ HF+ 3(Cl sau ClO) Radicalii Cl si ClO reactioneaza cu ozonul si il transforma in oxigen molecular:

Cl + O3 ClO + O2 Oxidul de clor nu distruge direct stratul de ozon, deoarece el nu reactioneaza cu ozonul, ci cu oxigenul atomic. In acest fel este inhibata reactia de formare a ozonului din oxigen atomic si oxigen molecular. Masuratorile au anuntat ca distrugerea stratului de ozon este mult mai pronuntata la Polul Sud decat la Polul Nord. Oamenii de stiinta au oferit urmatoarea explicatie: iarna, in stratosfera, temperatura este mult mai scazuta la Polul Sud si dureaza un timp mai indelungat, deoarece vartejurile de aici, create in lunile de iarna, sunt mai stabile si mai puternice decat cele de la Polul Nord. Vara, curentii de aer din stratosfera deplaseaza spre poli cea mai mare parte din ozonul format in zonele ecuatoriale (nepoluate, in general) astfel ca, partial, concentratia de ozon la poli se reface, dar ramane scazuta in medie, la nivel global. Potrivit fielor cu date de securitate, CFC i HCFC sunt incolore, lichide volatile, toxice i gaze, cu un miros slab eteric dulce. Supraexpunerea poate provoca ameeal, pierderea de concentrare, depresie a sistemului nervos central i/sau aritmie cardiac. Vaporii din aer pot provoca asfixiere n spaii nchise. Aa cum sa discutat anterior, CFC au fost eliminate prin Protocolul de la Montreal din cauza ca acestea conduc la epuizarea stratului de ozon. Acest compus este antropic, de asemenea, un gaz cu efect de ser, cu un potenial mult mai mare pentru a spori efectul de ser dect CO2. Aceste evolutii ar putea sa aiba impact negativ asupra agriculturii, mediului si turismului. Asupra mediului se micsoreaza dimensiunea frunzelor la plante ca fasolea, varza, soia s.a. care devin astfel mai vulnerabile la daunatori si boli; valoarea culturilor scade cu grave consecinte pentru tarile care si asa sufera de foame. Efectele asupra vietii marine se concentreaza mai ales asupra planctonului o serie de plante si animale microscopice si macroscopice, dar cu dimensiuni extrem de mici, care traiesc in suspensie aproape de suprafata apei. Animalele care se hranesc cu plancton ar scadea ca numar din datorita disparitiei surselor trofice. Rapitorii si-ar reduce si ei numarul, din aceeasi cauza. Omul ar fi afectat in primul rand prin faptul ca ar scadea cantitatea de peste comestibil, iar cei ramasi ar suferi de tot felul de boli mai mult sau mai putin periculoase. Fiecare scadere cu 1 % a concentratiei de ozon in atmosfera inseamna o crestere cu 2 % a cantitatii de raza UVB prin atmosfera, ceea ce cauzeaza un procent mai ridicat cu 3-5 % a cancerelor de piele, cataractelor si scaderii efectivitatii sistemului imunitar.