Linistea dintre 2 Furtuni.

Capcana lui Naraku

In epoca medievala a Japoniei era o noapte de vis.Ce putea fi mai frumos decat un cer inseninat dupa o furtuna care parea ca trecuse cam repede?Probabil doar luna noua care stralucea nestingherita in intunericul noptii adanci. Intr-un satuc de la marginea Padurii Intunecate doar o casa mai era luminata.In jur se simtea incordareaCe putea sa distruga aceasta noapte fermecata? -Mirokuchiar e un demon in casa asta,sau doar?intreba Kagome atenta la reactia lui Sango. Dar Sango nu schita nici un semn din coltul intunecos unde era,continuand sa ii mangaie linistita crestetul capului Kirarei,dar vazandu-se clar figura enervata ce vroia sa o ascunda de restul. -Sau ce? se apara Miroku repede. -Sau ar trebui sa iti exorcizam capul,poate iti iese din minte fata batranului astuia care e destul de baka incat sa te creada!striga Inuyasha,netinand cont de semnele de avertizare ale lui Kagome care aratau spre Sango care parea gata sa il ucida pana si pe Naraku. -Inuyasha!tipa Kagome foarte serioasa. -Da? -Taci si owsouri!!! -##***## -Ai spus ceva?intreba Kagome mai nervoasa ca inainte. -De ce ai facut asta?Sti ca am dreptate,spuse Inu gemand in timp ce se chinuia sa se ridice din craterul facut .Daca nu am fi pierdut vremea cu exorcizarile si popasurile lui Miroku il prindeam deja pe Naraku,care a plecat inspre vest de aici.Eram asa de aproape ,daca il urmaream,sigur l-am fi prins.Numai din cauza -Cui?A mea?intreba batjocoritor Miroku.Dar ce?Eu am luptat ca un nebun desi stia ca in curand va deveni om?Acum fi fericit ca ai unde

dormi si unde manca.In fine eu am o treaba de rezolvat.zise Miroku si pleca satisfacut cu un ranjet pe buze facandu-le cu mana fetelor. Sango isi muta doar privirea furioasa spre calugarul care disparu dupa colt,dupa care reveni la starea ei de dinainte. -Hmmm!ce stie el despre lupte daca toata ziua umbla dupa femei?zise Inuyasha intorcand nervos spatele.Cand se intoarseKa KaKagome? -Inuyasha no baka!!!!Owsori!!!! -Auuuuuuuuuuu!!!! * In celalalt capat al Padurii intr-o casa abandonata o lumanare inca palpaia incet langa fereastra.Vantul adie usor si stinsese ultima lumina din acea casa.Acum doar razele lunii mai dadeau lumina in casa,toata padurea cufundandu-se intr-un intuneric deplin.Un cantec infundat se auzea din casa abandonata.Era un cantec frumos care nu mai rasunase pe pamant de 50 de ani.Totul era in armonie,luna si stelele,lumina si intunericul,dragostea si uratoate se rasfrangeau in cantecul unei fecioare care vazuse si traise atat iadul cat si raiulRaul suspina incet si cantecul se opri. -Kikyo-sama de ce te-ai oprit?Cantai asa de frumos,as vrea intr-o zi sa cant la fel de frumos ca tine,spuse fetita zambind cu greu. -Yumie un cantec frumos intr-adevarzise ea zambind -E un cantec de dragoste?intreba repede Yumi deschizandu-si si mai bine ochii pe jumatate inchisi. Kikyo tresari dintr-o data,dar isi reveni la fel de repede. -Da e un cantec de dragoste,e unul tristspuse Kikyo cu un oarecare regret in ochii ei negrii. -Imi pare rau Kikyo-sama,nu am vrut sa te supar,spuse micuta Yumi observand durere in ochii fecioarei si o lua pe Kikyo in brate incepand sa planga incetisor.Nu vreau sa te vad niciodata suparata.Imi para rau.Imi pare tare rau! -Yumi.Yumi!tu nu ai putea sa ma superi niciodata,ii raspunse Kikyo zambind strangand-o la piept incetisor. -Kikyo-sama ai fost atat de buna cu minesi eu nu te pot rasplati cu nimicfetita incepu sa planga din nou. -Fiecare suras al tau e mai scump decat orice rasplata din

lume asa ca nu mai plange,zambeste. -Auuu!!!Kikyo-sama ma doare!!!Cand se va termina durerea? -Nu mai e mult!In curand se va termina totul iti promit.Iti vei revedea familia,pe mama,pe tataAi incredere in mineNu te voi parasi. -Stiuam incredereCu bine Kikyo -Cu bine Yumi.Desi imi este greu,va trebui sa te las sa pleci,asa e mai bine pentru tine.Acum dormi micuta mea,a fost o saptamana grea pentru tine,e timpul sa treci in lumea viselor,unde toate durerile si rautatiile vor disparea,dormi usor in curand ne vom reintalni. O lacrima din ochii lui Kikyo cazu pe jos iar afara ploaia incepu sa rasune din ce in ce mai tare.Cerul deveni negru iar in aer se simtea neliniste... -Naraku ** Inapoi in casa unde Inuyasha,Kagome,Sango,Miroku si Shippo aveau sa isi petreaca noaptea,Miroku inca nu isi terminase exorcizarea.Sango ramase la fel de tacuta in intunecime iar Inu si Kagome se certau ca de obicei. -Kagome de ce trebuie sa ma lovesti intotdeauna?!Nici macar cand sunt om,adica o data pe luna,nici macar atunci nu imi dai pace?!!! -Pai daca nu sti cand sa iti inchizi gura,cineva trebuie sa o faca pentru tine,nu?Si daca ai fi mai atent ti-ai da seama ca eu -Ce?Ce sa-mi dau seama?intreba Inuyasha,desi banuia raspunsul. -Nu conteazaoricum nu ai intelegesi Kagome iesi plangand afara. -Ce are de s-a purtat toata seara asa cu mine? Sango se stapani cu greu sa ii raspunda lui Inuyasha fiindca nu vroia sa ii ingreuneze situatia dar ii dadea dreptate lui Kagome.Inuyasha ar fi putut fi mai atent cu sentimentele ei. ***

*Flashback* -Kikyo???Nu se poate!!! se gandea Inuyasha.Kikyo nu are 10 ani!!!dar totusie o asemanare uimitoare. -Inuyasha!striga Kagome din spatele Kirarei,ti-am spus sa nu ne mai lasi in spate! -Ii place sa faca pe eroul,spuse Miroku atotstiitor. -Cine vorbeste,Miroku salvatorul de fecioare la ananghie Hmm -Daca as gasi dragostea adevarata m-as lasa de acest obicei CredAdica persoana potrivita Dar Miroku fu scutit de alte explicatii fiindca Kirara tocmai aterizase into poienita din Padurea intunecata. -Inuyasha,sunt ingrijorata,in curand se va face noapte,stii ce se va intampla dupa apusInuyasha ce? Inuyasha nici nu se misca,ramase la fel de inmarmurit ca la inceput.Kagome inmarmuri si ea la vazul fetitei care dormea sprijinita de un copac.Parul negru ca noaptea ii cadea peste corpul plapand si lipsit de aparare. -Nu se poate!!!estedar Kagome fu intrerupta de Miroku care venise alaturi de Sango,Shippo si Kirara. -EKikyo,Kagome sau nici una?intreba el nedumerit. -Normal ca nu e Kagome daca ea e chiar langa noi.Poate e Kikyoii raspunse Shippo -Nu cred -Ai vreo banuiala Kagome?intreba Sango -A nu,imi pare rause scuza Kagome. -Se misca!striga speriat Shippo. -Taci,o sperii ,in sfarsit vorbi Inuyasha.Ar putea sa ne dea informatii despre Kikdespre Naraku,zise Inu privind spre Kagome care cu o seara inainte il intreba daca o mai iubeste pe Kikyo saupe ea.El nu ii raspunse pentru ca nici macar el nu era sigur pe sentimentele lui. Kagome se uita cu regret in alta partenu vroia ca Inuyasha sa fie derutat din nou de KikyoNu,nu asta e motivulnu vreau sa il

intalneasca pe Narakuimi fac griji,la noapte va deveni om,nu vreau sa pateasca ceva. Fetita deschise ochii si o vazu pe Kagome. -Kikyo-sama?Nu,tu nu esti Kikyo,zise fata speriata si dadu sa pelce,dar nu putu sa se ridice. -Esti ranita,si Kagome o prinse in brate sa nu cada Toti ramasera inmarmuriti,nu mai era nici o banuiala,fetita arata perfect ca si Kagome si Kikyo,sigur intre ele era o legatura,dar nimeni inafara de Kikyo,Kagome si Naraku nu stia. -Lasa-ma!!!Kikyo-sama mi-a spus sa nu vorbesc cu strainiimai ales cu cei infricosatori,si fetita,desi pe fata ei se vedea curaj,incepu sa planga,tragandu-se din bratele lui Kagome. -STII UNDE E KIKYO!!!UNDE E?!!!tipa Inuyasha. -Inuyasha termina,o sperii.Stai linistita iti suntem prieteni,o cunoastem pe Kikyo,ii spuse Kagome zambind. -Atunci trebuie sa o ajutati,va implor!si incepu sa planga din nou. -UNDE? -INUYASHA TACI!Kagome isi pierdu firea pentru o secunda dar apoi privi in alta parte gandindu-se la ce se va intampla dupa ce Inuyasha va afla unde era Kikyo,si dorea sa amane cu cat mai mult momentul acela dureros.Un lucru era sigur,nu vroia sa il piarda pe Inuyasha mai ales dupa ce trecura prin atatea primejdii impreuna.Il iubea cu adevarat era siguradar intrebarea era daca si el simtea la fel. -Cum te cheama?intreba Miroku prietenos astfel incat sa ii inspire fetitei curaj si incredere. -Yumidar nu asta e important,trebuie sa o ajutam pe Kikyo. Inuyasha dadu sa spuna ceva dar Miroku il opri si continua: -Da o vom ajuta iti promit,dar trebuie sa te calmezi si sa ne spui unde estesau cel putin sa ne indici incotro a plecat. -Cred ca a plecataaain partea aia,si fetita isi ridica mana plapanda inspre vesul padurii. Intunecoasa era acea parte a padurii nici un cantec de pasare nici un susur de apa nu se auzea dar se simtea o aura demonica puternica. Toti stateau si se uitau in intunericul paduriinu se mai auzea nimic,toti erau inmarmuritisoarele de apus era rosu,vantul incepu sa bata puternic aducand nori grei de ploaie.Cerul se intuneca si stropi mari de ploaie incepu sa cada peste ei.Soarele deabia se mai vedea,timpul parca se oprise pana cand

-INUYASHA NU!!! *end flashback*