ACUM, DUP| DOU| MII DE ANI

Fratele fiului risipitor - cel mai trist sindicalist

de Pr. Constantin Sturzu M`ine, `n cea de a doua duminic\ a Triodului, putem auzi citindu-se `n bisericile ortodoxe poate cea mai emo]ionant\ pild\ rostit\ de M`ntuitorul Iisus Hristos: pilda `ntoarcerii fiului risipitor (Luca 15, 11-32). Despre modul `n care fiul cel mic al unui tat\ alege s\ cear\ partea lui de avere [i s-o cheltuiasc\, apoi, "`ntr-o ]ar\ `ndep\rtat\", tr\ind `n desfr`nare, ca [i despre g`ndul de poc\in]\ pe care l-a avut `n timp ce c\uta s\ se hr\neasc\ din ro[covele porcilor pe care-i p\zea, cu siguran]\ a]i auzit. Aceast\ pild\ ne `nc\lze[te at`t de mult inima c`nd o auzim tocmai pentru c\ fiecare dintre noi ne identific\m, cu p\catele [i cu via]a noastr\ tr\it\ departe de Dumnezeu, `n modul cel mai deplin cu acest fiu care a risipit darurile primite de la Tat\l ceresc. G`ndul c\ avem [i noi acela[i Tat\, care ne a[teapt\ cu mult dor [i f\r\ nici un fel de repro[ s\ ne re`ntoarcem acas\, pentru a ne reabilita ca fii, este mai mult dec`t `ncurajator. Din aceast\ parabol\ izvor\[te cuv`ntul acela care poate aprinde o sc`nteie de lumin\ chiar [i `n cele mai `ntunecate suflete: Nu putem noi gre[i c`t poate Dumnezeu ierta! Dac\ despre "fiul cel mai t`n\r" se vorbe[te adesea `n predici, prea pu]in se insist\ asupra celuilalt fiu, cel cuminte, ascult\tor, care se afla la munc\, pe c`mp, c`nd a venit acas\ fratele s\u cel cheltuitor de avere. Cu acesta prea pu]ini ne identific\m [i, `ndeob[te, nu g\sim a fi necesar s\ insist\m asupra reac]iei acestui personaj din finalul parabolei. ~ntruc`t refuza s\ intre `n casa plin\ de "c`ntece [i jocuri", tat\l, de[i putea s\-i trimit\ cuv`nt prin intermediul unei slugi, iese el `nsu[i afar\ [i `l roag\ s\ vin\ `n\untru. "ns\ el, r\spunz`nd, a zis tat\lui s\u: Iat\, at`]ia ani ]i slujesc [i niciodat\ n-am c\lcat porunca ta. {i mie niciodat\ nu mi-ai dat un ied, ca s\ m\ veselesc cu prietenii mei. Dar c`nd a venit acest fiu al t\u, care ]i-a m`ncat averea cu desfr`natele, ai njunghiat pentru el vi]elul cel `ngr\ [at" (Luca 15, 29-30). Cu alte cuvinte, nu doar `i repro[eaz\ tat\lui s\u faptul c\ a iertat at`t de u[or pe fiul cel mai mic, c`t mai ales `[i manifest\ frustrarea de a nu fi avut [i el parte de un astfel de tratament de-a lungul anilor `n care a slujit cu credin]\. Refuzul de a lua masa cu fratele cel risipitor este o atitudine destul de frecvent\ [i la credincio[ii zilelor noastre. Unii s`nt sup\ra]i pe cei care, de[i p`n\ `n 1989 au avut o atitudine indiferent\ sau chiar ostil\ la adresa Bisericii, mai ales de pe pozi]ii de conducere `n PCR, au ajuns s\ fie ale[i, ulterior, prin consilii parohiale sau chiar `n organisme biserice[ti la nivel de eparhie; lor li se repro[eaz\ trecutul, chiar [i dac\ prezentul v\de[te sinceritatea poc\in]ei lor. Al]ii, mai ales `n comunit\]ile mai mici, s`nt scandaliza]i c`nd v\d c\ s`nt chema]i s\ se apropie de "vi]elul cel `ngr\[at", adic\ de sf`ntul potir (dup\ t`lcuirea patristic\) cei care, ani la r`ndul, au tr\it `n p\cate grele. Nu pu]ini s`nt [i cei care `i [icaneaz\ `n permanen]\ pe cei care vin pentru prima dat\ (sau nau mai fost de foarte mult timp) `n biseric\, enerva]i fiind de tupeul acelora care "s-au trezit [i ei s\ intre `ntr-o biseric\". {i poate tocmai multitudinea unor situa]ii de genul acesta (devenite loc comun), refuzul de a accepta c\ e ceva gre[it `n atitudinea lor, s\ fie tocmai motivul pentru care ei evit\ a se recunoa[te `n comportamentul fratelui fiului risipitor. 1

A ne uni sau a ne asocia? Dar mai este [i un alt aspect extrem de actual care, mai ales `n zilele noastre, se `ng`n\ perfect cu revolta fratelui fiului risipitor. Pentru a fi mai limpede deslu[irea lui s\ urm\rim pu]in o alt\ parabol\ care este `nrudit\ cu aceasta despre care facem vorbire. Este vorba despre o pild\ a lucr\torilor viei pe care o `nt`lnim `n Evanghelia dup\ Matei (20, 1-16). St\p`nul unei vii a ie[it `n pia]\ [i a tocmit lucr\tori `n mai multe r`nduri: dis-de-diminea]\, la ceasurile al treilea, al [aselea, al nou\lea, ba chiar [i `n ceasul al unsprezecelea. Iar cei de pe urm\, care au lucrat doar un ceas, au primit un dinar, tot at`t c`t au primit [i ceilal]i, inclusiv primii, care au lucrat toat\ ziua. {i c`rtind cei care "au dus greutatea zilei [i ar[i]a" c\ au primit aceea[i plat\ precum ceilal]i, au primit urm\torul r\spuns: "Prietene, nu-]i fac nedreptate. Oare nu te-ai `nvoit cu mine un dinar? Ia ce este al t\u [i pleac\. Voiesc s\ dau acestuia de pe urm\ ca [i ]ie. Au nu mi se cuvine mie s\ fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul t\u este r\u, pentru c\ eu s`nt bun?" Matei (20, 1316). Iat\ c\, de[i [i-au primit plata precum se `nvoiser\, cei mai harnici dintre lucr\tori s`nt totu[i nemul]umi]i. Se socotesc nedrept\]i]i [i organizeaz\, ad-hoc, o adev\rat\ mi[care sindical\, denun]`nd `n fa]a patronului ceea ce ei catalogau ca fiind un tratament discriminatoriu. ~n acela[i duh se manifest\ [i fratele fiului risipitor. I se pare nedrept ca el, cel ascult\tor `n toate [i harnic peste m\sur\, s\ fie pus pe picior de egalitate cu unul care n-a [tiut dec`t s\ se distreze [i s\ cheltuiasc\. Acest frate mai mare nu se comport\, precum lesne observ\m, ca un fiu adev\rat, ci ajunge s\ pun\ `n balan]\ lucrurile ca un angajat, ca [i cum munca [i devotamentul s\u e musai a fi reflectate `ntr-o plat\ pe m\sur\. ~n timp ce unul (cel risipitor) vine acas\ sper`nd c\ va fi primit m\car "ca unul din arga]i" (Luca 15, 19) [i are surpriza de a fi tratat ca un fiu iubit, cel\lalt, de[i este fiu iubit, se comport\ ca un argat, nemul]umit de cum este recompensat\ munca lui. Iar fervoarea pe care o manifest\ `n a-[i ap\ra drepturile (lezate) de muncitor onest este una de natur\ sindical\. Evident, e un lucru firesc [i necesar `ntr-o societate, precum a noastr\, ca orice muncitor s\ aib\ un cuv`nt de spus `n fa]a patronatului, astfel `nc`t s\ se evite abuzurile [i s\ fie protejate [i interesele celor care `[i v`nd for]a de munc\. Dar e un lucru degradant [i nefiresc a transfera acest gen de atitudine `ntr-o familie sau, mai exact, `n `ns\[i rela]ia cu Dumnezeu Tat\l. Cam `n zona aceasta se `nscrie [i atitudinea unor clerici doritori de sindicate care s\ le apere interesele [i drepturile `n fa]a ierarhiei. C\, a[a cum se `nt`mpl\ `n orice familie, toat\ lumea are dreptul de a fi ascultat\ `n Biseric\, e un lucru ce ]ine de un minim de bun sim]. ~ns\ nu putem intra `n logica lumeasc\ [i s\ cre\m structuri str\ine de duhul Bisericii prin care s\ ne exprim\m frustr\ri de maniera [i intensitatea celor exprimate de fratele fiului risipitor f\r\ ca, `n felul aceasta, s\ ne cobor`m, de fapt, la statutul de n\imi]i, adic\ de slujba[i care presteaz\ un serviciu ce trebuie pl\tit ca atare. Mentalitatea de sindicalist nu se poate na[te dec`t dintr-o con[tiin]\ de n\imit pentru care a sluji la altar nu e dec`t un "job" ca oricare altul, cu diferen]a c\ ai onoarea de a-L avea pe ~nsu[i Dumnezeu ca patron (c\ doar Hristos este capul Bisericii). C`t de trist trebuie s\ fie s\ ajungi s\ te cobori, de la `n\l]imea demnit\]ii de fiu al lui Dumnezeu, la pozi]ia de slujba[ cu simbrie! ~ns\ chiar [i pentru cei care ajung la un mod at`t de str`mb de a-[i c\uta "dreptatea" exist\ cale de `ntoarcere. Noi nu [tim (parabola nu ne spune nimic despre) cum a r\spuns fratele fiului risipitor la rug\min]ile tat\lui s\u. Dup\ cuvintele: "Fiule, tu 2

totdeauna e[ti cu mine [i toate ale mele ale tale sunt" se a[terne o gr\itoare t\cere. O t\cere ce ne deschide c\tre g`ndul c\ avem libertatea de a ne uni sau dreptul de a ne asocia. De[i pare c\ ar fi, totu[i nu e acela[i lucru.