Grup Scolar de Post si Telecomunicatii

ECONOMIE - Banci Credite Dobanzi -

Grecu Ionut

Cls. A XIV-a RPS

Timisoara, Noiembrie 2011

- Banci Credite Dobanzi Banca este definita ca fiind o entitate economica de stat sau particulara ale carei functiuni principale sunt: 1.atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora; 2.acordarea de credite pe diferite termene; 3.efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri in conturile deschise la alte banci; 4.emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzitii cu asemenea instrumente; 5.vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare. In legislatia bancara, literatura de specialitate si practica bancara se utilizeaza frecvent notiunea de aparat bancar si sistem bancar. Prin aparat(retea) bancar(a) se intelege ansamblu coerent al diferitelor categorii de banci care functioneaza intr-o tara raspunzand cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare social-economica. In general, aparatul bancar este organizat pe doua nivele. In centrul aparatului bancar si la primul nivel se afla banca centrala(Nationala) care exercita si coordoneaza politica monetara, valutara si de credit al statului, uneori emitand si reglementari legale in aceste domenii. Al doilea nivel il constituie celalalte banci cum sunt cele comerciale, de afaceri, institutii de credit specializate (banci agricole, mestesugaresti, miniere, etc.) sau institutii specializate pe unele operatii specifice (banci financiare sau ipotecare). Daca banca centrala este, in general, de stat sau cu capital de stat, celelalte banci cu capital particular, de stat sau mixt, sunt organizate sub forma unor societati pe actiuni. Notiunea de activitate bancara defineste operatiile si tranzactiile active si pasive efectuate in aparatul bancar. Astfel, banca centrala exercita operatiuni privind emisiunea monetara, concentrare rezervelor banesti ale bancilor comercile si acordarea de credite acestor banci, influentarea volumului si costului creditului, acordarea de imprumuturi statului si pastrarea tezaurului public. In acelasi timp, celelalte banci efectueaza mai ales operatii de atragere a mijloacelor banesti temporar disponibile in conturi ale clientilorpersoane fizice sau juridice-de acordarea de credite pe termene diferite, de efectuare de viramente intre conturile clientilor si de transferuri de conturi deschise la alte banci, de emitere de instrumente de credite si de efectuare de tranzactii cu acestea, vanzarea si cumpararea de valori si alte operatiuni valutare. Bancile comerciale sunt persoane juridice organizate ca societati comerciale pe actiuni. (legea referitoare la modul de infintare si organizare - legea nr 33/1991 privind activitatea bancara ). Banca comerciala poate fi privita ca un intermediar al banilor in domeniul financiar; vinde si cumpara bani ( cumpara prin atragerea depozitelor clientilor si vinde prin acordarea de credite). Din punct de vedere administrativ-teritorial bancile sunt compuse din: centrala bancii sucursale filiale ( subordonate sucursalelor)

agentii ( subordonate filialelor ) Din punct de vedere juridic clientii bancilor comerciale se impart in: persoane fizice persoane juridice ( similar cu agenti economici) Pentru a deschide un cont bancar persoanele fizice se prezinta cu actul de identitate (din care sa reiasa varsta minima de 18 ani) si o cererea de deschidere cont Bancile comerciale sau de depozit sunt caracterizate prin faptul ca efectueaza majoritatea operatiunilor bancare. Activitatea lor este cat se poate de diversificata, dar totodata ea se poate modifica in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare. Cea mai mare parte a operatiunilor acestor banci este constituirea de depozite si utilizarea lor in procesul de creditare a economiei nationale. Bancile comerciale sunt organizate ca societati comerciale, urmarind obtinerea de profit. In afara de functia de mobilizare a resurselor si distribuire a creditelor intrucat asigura legatura directa dintre intreprinderi si populatie, titulari de cont, mai au o functie: aceea de centru de efectuare a platilor, astfel ele determina si controleaza fluxurile circulatiei monedei scripturale. Operatiile pasive ale bancilor comerciale reprezinta operatiile de constituire a resurselor. Resursele unei banci comerciale pot fi formate din depozitele atrase de la populatie, intreprinderi si alte persoane, resursele atrase de la banca de emisiune si capitalul propriu. Atragerea de depozite este principala functie a unei banci in general si ale unei banci comerciale in special. Depozitele bancare au un dublu caracter. Astfel, pe de o parte depozitele bancare reprezinta o forma de existenta a banilor, respectiv a banilor de cont. astfel ele sunt pentru banci obligatii fata de deponenti, iar pe de alta parte ele sunt creante asupra bancilor pentru deponenti, adica mijloace de plata pe care acestea le pot utiliza in orice moment, in special pentru efectuarea platilor catre terti prin operarea de conturi. Pe de alta parte depozitele reprezinta principala forma de mobilizare a resurselor banesti temporar disponibile. In functie de natura si termenul pe care au fost depuse, depozitele pot fi la vedere sau la termen. Depozitele la vedere reprezinta soldurile conturilor de disponibil sau curente ale agentilor economici pe care acestia le utilizeaza pentru diferite plati sau in care incaseaza diferite sume de bani si pe care bancile le remunereaza cu o dobanda mai mica decat nivelul mediu al acesteia sau nu le remunereaza. Depozitele la termen apar datorita excedentelor dintre nevoia si resursele de finantare ale intreprinderilor pe o perioada de timp sau datorita economiilor populatiei. Ele au la baza o conventie intre deponent si depozitar (banca comerciala) in care deponentul se obliga sa lase la dispozitia bancii respective fondurile o perioada de timp (numita termen), iar banca sa-i bonifice o dobanda. Operatiile active ale bancilor comerciale consta in folosirea resursele pentru creditarea economiei si plasamente in hartii de valoare. Plasamentele in hartii de valoare, constituite din obligatiuni de stat, bonuri de tezaur si certificate de depozit ale altor banci, hartii de comert, ocupa un loc important in operatiunile bancare. Operatiunea de creditare este aceea prin care o banca pune la dispozitia unei persoane fizice sau juridice resurse financiare, insotita sau nu de o garantie, a unei

promisiuni de rambursare viitoare insotite de plata unei dobanzi care sa-l remunereze pe creditor. Creditele se pot clasifica dupa mai multe criterii: In functie de durata, avem credite pe termen foarte scurt (1 luna), scurt (1 an), mediu (1 -; 5 ani), lung (peste 5 ani). In fapt majoritatea intreprinderilor apeleaza la creditul pe termen foarte scurt si scurt, mereu reinnoit, care constituie, de fapt, o finantare permanenta pe termen lung; Dupa obiectul creditului deosebim: - Facilitati de casa, ce reprezinta avansuri temporare corespunzator unei nevoi banesti de moment. - Creditul de campanie, ce apare ca un avans din incasarile viitoare pentru intreprinderile cu activitate sezoniera, pentru finantarea ciclului de exploatare in asteptarea incasarilor ce apar tocmai la sfarsitul productiei (cerut de agentii cu ciclu de productie mare -; agricultura, s.a.) - Finantarea necesarului de fond de rulment, ce corespunde deficitului dintre nevoia de finantat si resursele financiare ale intreprinderii si poate fi credit de stocuri sau credit pentru finantarea diferentei dintre valoarea facturata clientilor si creditul comercial acordat de furnizori. Acesta este creditul pe termen scurt cel mai des solicitat de intreprinderi si care prin caracterul ciclic al exploatarii tinde sa devina permanent. - Credite pentru finantarea exporturilor, ele pot viza fie creditarea producatorului pentru export, exportatorul sau importatorul; - Credite de dotare (pentru investitii); - Credite pentru consum care au ca destinatie persoanele fizice; Dupa forma creditului, acesta poate imbraca forma: Imprumutul simplu, prin care banca vireaza o suma de bani in contul clientului si se numeste credit de trezorerie. El are la baza un contract sau un bilet la ordin semnat de beneficiar pentru bancher; Imprumutul pe termen scurt (avansul in cont), ce permite beneficiarului sa efectueze operatiuni in conditiile in care contul sau de disponibil are sold creditor (iar la banca debitor). Procedeul permite adaptarea creditului exact pe necesitati, dar datorita interventiei ,,zilelor valoare este costisitor. Scontul comercial, care consta in gajarea unei trate la banca comerciala in conditiile in care tragatorul (furnizorul marfii) are nevoie de lichiditati inainte de scadenta. Astfel el intra in posesia contravalorii marfii livrate inscrisa in trata (mai putin scontul ce revine bancii din care aceasta isi acopera cheltuielile, riscurile de neincasare si eventual obtine un profit). Banca este dublu garantata atat asupra clientului bancii, care este tragator, cat si asupra trasului, care este beneficiarul marfii. Creditul de mobilizare a creantelor comerciale este un substitut al acontului si consta in finantarea creditului comercial pe care intreprinderea il acorda beneficiarilor marfurilor ei. Spre deosebire de scont, ce are materializare intr-o cambie, acesta se concretizeaza in bilete la ordin semnate de intreprindere in avantajul bancherului. Este rar folosit, si in special de intreprinderile mari, care se bucura de incredere. Factoringul reprezinta tot un substitut al scontului si consta in vanzarea facturilor emise si neincasate de intreprindere, care reprezinta creante, unei banci sau intreprinderi financiare numita factor. Factoringul este un credit, dar si o prestatie de serviciu, intrucat factorul se angajeaza la gestionarea, urmarirea si incasarea creantelor si asigurarea

recuperarii. Desi s-a dezvoltat foarte mult in ultima vreme el este foarte costisitor datorita riscului nerecuperarii pe care si-l asuma factorul. Leasingul este o procedura de finantare a investitiilor prin care o banca sau o intreprindere financiara specializata dobandeste un bun (mobiliar sau imobiliar) si pe care il inchiriaza unei persoane. Aceasta din urma are posibilitatea sa rascumpere bunul respectiv la expirarea contractului la un pret, care, de regula se situeaza la nivelul valorii ramase. Periodic, chiriasul plateste bancii o chirie formata din dobanda la creditul respectiv si amortismentul bunului respectiv. Banca este garantata prin dreptul de proprietate. Particular este lease -; back -; ul prin care o intreprindere isi procura lichiditati prin vanzarea unui bun unei banci sau intreprinderi financiare, care la randul ei i-l cedeaza in cadrul unui leasing. Preluarea temporara de actiuni prin care un bancher subscrie sau cumpara actiuni noi ale intreprinderilor cu deficit de lichiditati. La termen banca solicita lichidarea, adica un cumparator pentru actiunile sale, care nu poate fi intreprinderea. Dupa moneda de acordare (clasificare aparuta in ultimele decenii datorita dezvoltarii circulatiei eurodevizelor). Astfel, pe orice piata nationala, teoretic, pot fi contractate credite exprimate in orice valuta. Dupa beneficiari creditele pot fi acordate: statului, societatilor, gospodariilor, inclusiv intreprinzatorilor particulari si asociatiilor familiale, nerezidentilor (de exemplu, creditul acordat pentru finantarea exporturilor). Deci, creditul bancar este operatiunea prin care o banca pune la dispozitia unei persoane fizice sau juridice resurse financiare, insotita sau nu de o garantie, a unei promisiuni de rambursare viitoare insotite de plata unei dobanzi care sa-l remunereze pe creditor. Marimea dobanzii totale este direct proportionala cu marimea creditului acordat, durata lui in ani si rata dobanzii. Dobanda este analizata in legatura cu imprumuturile banesti si considerata in sens restrans, ca reprezinta: plata pentru o suma imprumutata (Guitton Henri, Economie politique); recompensa pentru renuntarea la lichiditate pe o anumita perioada de timp (Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor); partea din plusvaloare incasata de creditor ( persoana fizica sau juridica ) de la debitor, ca plata pentru capitalul de imprumut cedat (Kiritescu, Moneda. Mica enciclopedie); pretul pe care oamenii il platesc pentru a obtine resursele acum in loc sa astepte pana vor castiga banii cu care sa cumpere resursele; - o prima platita pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor" (Heyne, Modul economic de gandire). Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc. Rolul capitalului in activitatea economica este acela de a contribui la sporirea productiei, la cresterea productivitatii, indiferent ca provine din resurse proprii sau imprumutate. Ideea de dobanda a fost generalizata la totalitatea resurselor utilizate in calitate de capital. In aceasta acceptiune, dobanda este "un excedent, ce revine sub forma de venit oricarui posesor a unui capital antrenat intr-o activitate economica" (Economie Politica - Note de curs), este "pretul specific platit pentru orice capital care constituie o alta categorie de factori de productie" (Samuelson, L'Economique). Dobanda este recompensa ce revine

posesorului de capital pentru aportul adus la productie; ea este "pretul pentru a pune economia in serviciul investitiei" (Andre Page, Economie politique). Daca pentru resursele imprumutate se considera justificata dobanda, atunci, gandind economic, ea se cuvine si resurselor proprii folosite in calitate de capital. Nici un posesor de economii nu si le-ar utiliza pentru investitii proprii daca n-ar spera sa obtina un echivalent cu dobanda pietei. Tocmai speranta obtinerii unui venit din utilizarea capitalului il determina sa economiseasca si sa investeasca. Venitul cuvenit posesorului capitalului, la nivelul dobanzii pietei, se justifica prin faptul ca, prin utilizarea capitalului in prezent, are loc sporirea productiei, cresterea productivitatii si castigurilor viitoare. Dobanda nu este, deci, o caracteristica doar a capitalului imprumutat, ci a oricarui capital, prin a carui folosire sporesc resursele viitoare. Daca posesorul capitalului este si intreprinzator, el va insusi in mod direct, din vanzarea marfurilor, remuneratia capitalului echivalenta cu dobanda pietei ca parte a profitului normal, minimum sau necesar; daca el il da cu imprumut, va primi dobanda, ca venit indirect, printr-un act de imprumut, de la debitor. Pentru debitor, dobanda este un cost, o plata inclusa in costul de productie. El plateste dobanda pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor, care este mai de pret decat stapanirea viitoare a acelorasi resurse. "Atata timp cat oamenii cred ca isi pot spori productivitatea in viitor, prin intrarea, in prezent, in stapanirea resurselor si crearea de capital din ele, vor fi dispusi sa plateasca o prima pentru a obtine resursele acum, in loc sa astepte pana le vor castiga". Dobanda are un rol important in mecanismul de functionare a economiei, indeplinind urmatoarele functii: a) influenteaza repartizarea factorilor de productie, orientandu-l catre destinatiile care asigura folosirea lor cea mai eficienta; b) parghie de stimulare atat a populatiei, cat si a firmelor in economisirea unei parti din venituri; c) modalitatea de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit normal; d) parghie de redistribuire a venitului. Dobanda este o parghie economica deosebit de importanta folosita de stat sau de diferite grupuri in orientarea activitatii economice. Rata dobanzii este pretul platit pentru a dispune timp de un an de 100 unitati monetare. Ea reprezinta raportul procentual dintre marimea absoluta a dobanzii anuale platite si creditul acordat In sistemul bancar se practica: dobanda simpla - este folosita atunci cand perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mici de un an; in acest caz dobanda aferenta se incaseaza (nu se capitalizeaza) dobanda compusa - este folosita atunci cand perioadele pentru care se calculeaza aceasta sunt mai mari de un an; in acest caz dobanda se capitalizeaza (se plateste dobanda la dobanda) Datorita inflatiei vom intalni rata nominala a dobanzii (dobanda cuvenita prin contractul de credit) si rata reala a dobanzii reale. Factorii de influenta a ratei dobanzii Rata dobanzii este o marime variabila in timp. Nivelul si dinamica ei sunt rezultatul actiunii concomitente, convergente si contradictorii, a mai multor factori generali si

specifici, cu influente directe sau indirecte cum sunt: rata profitului, raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, riscul pentru cel ce acorda capital de imprumut, inflatia, durata creditului, politica guvernului s.a. Rata dobanzii este in stransa legatura cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat aceasta. In caz contrar, intreprinzatorii nu vor angaja credite deoarece, din valorificarea lor prin investitii, ar trebui sa consume intregul profit sau chiar mai mult pentru a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor. Cererea si oferta de capital de imprumut este un factor cu actiune ampla si directa asupra ratei dobanzii. Daca presupunem ca avem situatia unei piete cu concurenta perfecta, cresterea cererii de capital atarge o ridicare a ratei dobanzii si invers; nivelul dobanzii, in urma confruntarii cererii si ofertei de capital este dat de punctul de intersectie dintre curba cererii si ofertei de capital de imprumut. Punctul de intersectie unde cererea este egala cu oferta determina dobanda de echilibru. Riscul pentru cel ce acorda capitalul de imprumut este un alt factor care influenteaza nivelul dobanzii. Cu cat posibilitatea returnarii capitalului de imprumut este mai mare, cu atat riscul este mai mic si rata dobanzii mai redusa. Dimpotriva, cu cat riscul este mai mare, cu atat si dobanda este mai ridicata. Inflatia, de regula, determina majorarea ratei dobanzii, in vederea compensarii reducerii puterii de cumparare a banilor. Inflatia insa poate duce si la sporirea ofertei capitalului de imprumut, avand in acest caz ca efect tendinta de scadere a ratei dobanzii. Politica guvernului poate influenta intr-un sens sau altul evolutia ratei dobanzii. Atunci cand pe piata capitalului de imprumut se manifesta puternic factorii care actioneaza in directia cresterii ratei dobanzii, guvernul poate interveni in sensul stoparii acestui proces, stabilind un plafon maxim al ratei dobanzii. Efectele pot fi insa contradictorii. Solicitantii de credite isi vor spori cererile in conditiile unei dobanzi mai reduse, ofertantii insa care se vad descurajati de reducerea ratei dobanzii vor micsora oferta de credit, ceea ce se va concretiza intr-o cerere de credite de imprumut nesatisfacuta, in conditiile in care exista disponibilitati banesti in economie. Rata dobanzii depinde si de conjunctura economica. In perioadele de relansare economica, pentru stimularea investitiilor, rata dobanzii scade, in timp ce in perioade de recesiune aceasta creste.