Sunteți pe pagina 1din 2

Perioada interbelic reprezint o etap de efervescen creatoare pentru poezie, care dobndete o contiin de sine i, deci, o existen proprie.

Ca urmare a tensiunii ntre originalitatea spiritului creator al unei generaii de poei valoroi i orientrile literare/culturale dominante n epoc (modernismul, tradiionalismul,avangarda), poezia romn se nnoiete i cunoate o diversitate tematic, stilistic i deviziune. Modernismul apare n literatura secolului al XX-lea si cuprinde toate acele miscari artistice care exprima o ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Desprins din miscarea simbolista, modernismul a ncearcat sa puna de acord expresia artistica cu viata moderna, cu sensibilitatea epocii si a contribuit la mbogatirea mijloacelor de creatie artistica. In critica literara romaneasca, cel care a teoretizat modernismul, punandu-l la baza unui sistem, gandind si creand in spiritul lui a fost E. Lovinescu, care a contribuit decisiv, prin cenaclu si revista Sburatorul, la intrarea literaturii noastre intr-o noua faza a de evolutie. El este cel care a construit teoria sincronismului, conform careia cultura si civilizatia se dezvolta prin imprumut si imitatie, dupa un model mai evoluat. Principiile de la Sburatorul sunt: racordarea la spiritul veacului; sincronizarea cu Occidentul, in plan cultural si literar, prin imitatia formelor, dar si prin realizarea diferentierii; mutatia valorilor estetice; afirmarea autonomiei estetice, obiectivizarea prozei; preferinta pentru tematica citadina, pentru psihologii mai complicate si pentru spiritul analitic; promovarea noilor talente si ,,revizuirea clasicilor; incredera in progres si refuzul autohtonizarii excesive a literaturii. Poetii modernisti (Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu etc) au o preferinta catre arta poetica. Aceasta reprezinta o oper literar n versuri n care autorul i exprim crezul liric/ propriile convingeri despre arta literar i despre aspectele eseniale ale acesteia. Poet i filozof, Lucian Blaga adopta formula artei poetice si transpune n liric dou concepte filozofice originale: cunoaterea luciferic i cunoaterea paradisiac. Cunoaterea paradisiac doreste s lumineze misterul astfel reducndu-l, iar cunoaterea luciferic are ca scop sporirea acestuia. Creaia apare la Blaga, ca o posibilitate de revelare a misterului, iar forma ei superioar este mitul. Poezia posed ceva din fora cuvntului creator, prin emanarea energiilor cosmice, originare, poetul fiind capabil de revelaie, n contact cu ilimitatul i absolutul. In prima etapa de creatie (Poemele luminii 1919 i Paii profetului 1921), cea expresionista, opera lui Blaga are ca si particularitati: exacerbarea eului, isteria vitalist, elanul dionisiac, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitiviti si faptul ca iubirea apare ca mod de comunicare cu universul. Incepnd cu volumul In marea trecere (1924) i continund cu Laud somnului (1929), se observa o ruptura ontologic" intre eul liric i univers. Vitalismul este nlocuit prin ntrebrile tulburtoare asupra sensurilor existenei. Poezia tinde ctre inferioritate pura, fr imagine, iar Blaga devine poetul tristeii metafizice", provocat de dispariia timpului paradisiac. Somnul face posibil ieirea din timp, fiind legat de ideea increatului, considerat a fi perfect pentru c nu st sub semnul trecerii spre moarte. Volumele La cumpna apelor (1933) i La curile dorului (1938) marcheaz o mai accentuat inspiraie folcloric. Misterul e nsufleit de regresiunea n arhaic. Schimbarea zodiei" se produce o dat cu volumul Nebnuitele trepte (1943) i se manifest plenar n postume. Dup etapa negaiei ontologice, volumul aduce reconcilierea cu sine, prin fora inefabil a cntecului. Un alt poet modernist, Tudor Arghezi creeaz o oper original, care a influenat literatura vremii. Plecnd de la aspectele tradiionale, ofer alternative poetice (idei, atitudini, modaliti lirice) moderne. Personalitate creatoare controversat, Arghezi realizeaz o oper apreciat superlativ sau dimpotriv, revendicat de clasici i de moderni deopotriv (Al. George l numete un clasic al viitorului"). Opera sa impresioneaz prin varietate i inovaie. Poezia argheziana este expresia unei contiine frmntate, aflate n perpetu cutare, oscilnd ntre stri contradictorii sau incompatibile. Una dintre particularitile operei argheziane este libertatea absolut a inspiraiei (poezia poate transfigura artistic aspecte ale realitii altdat respinse). Arghezi impune estetica urtului n literatura romn (cultiv grotescul, trivialul, atrocele, monstruosul, alturi de graios, tonalitile sumbre, tragice i optimismul, ncrederea n capacitile umane).. O alta particulatitate este limbajul ocant, care aduce neateptate asocieri lexicale de termeni argotici, religioi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale, acumularea de cuvinte nepoetice, care dobndesc valene estetice. Jocul cuvintelor red jocul ideilor, iar poezia este, pentru Arghezi, esen de cuvinte" extras din limbajul comun. Rolul poetului este de a potrivi" cuvintele: nici o jucrie nu e mai frumoas ca jucria de vorbe" i de a corporaliza ideile. Ion Barbu d conceptului modern de poezie noi valori, impunnd o viziune poetic original. Prima etap, cea parnasian, aparine perioadei de creaie cuprins ntre anii 1919-1920 i cuprinde poezii precum: Lava, Munii, Copacul, Banchizele, Umanizare. Pentru parnasieni, poezia este pictura unui model obiectiv, evocarea unui aspect sau al unui eveniment ndeprtat. Respectnd acest principiu, poeziile lui Ion Barbu din perioada parnasian descriu peisaje mineralizate, evoc zeiti mitologice sau surprind anumite procese de contiin. A doua etapa, cea a ciclului baladic-oriental cuprinde poeziile publicate ntre anii 1920-1924, precum: Dup melci, Riga Crypto i lapona Enigel, Domnioara Hus, Isarlk, Nastratin Hogea la Isarlk. Majoritatea poeziilor aparinnd acestei etape au caracter narativ, asemenea baladelor i sunt adesea descriptive. Ele evoc o lume pitoreasc, a descntecelor, o lume de inspiraie. Ultima etap, ermetic, este reprezentat de poezii precum: Oul dogmatic, Ritmuri pentru nunile necesare, Uvedenrode i, mai trziu, Din ceas, dedus... sau Timbru, acestea din urm putnd fi considerate adevrate arte poetice. Ermetismul este o expresie a unei tendine de ascundere, de ncifrare a sensului poeziei printr-o exprimare care presupune o pregtire prealabil/ o iniiere a cititorului; ermetismul solicit intelectul n procesul descifrrii textului literar i mai puin afectivitatea.

Tradiionalismul este o ideologie cultural literar interbelic caracterizat printr-un ansamblude idei, credine, prin care promoveaz tradiia i ideea de specific naional. Atitudineatradiionalismului este mai veche n cultura noastr, iar ea preia elemente din smntorism i poporanism.Tradiionalismul interbelic se constituie n opoziie cu modernismul lovinescian(secolul XX)Tradiionalismul preuiete i apr tradiia neleas ca o expunere a pericolului alterrii idegradrii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea tradiionalist, numai c el este ntors,de regul, mpotriva tendinelor i valorilor moderne ce aduc o eroziune i chiar o degradarea vechiului. Specifice i definitorii pentru tradiionalism sunt interesul i pasiunea pentrufolclor, conservarea n mit a trecutului naional, mai ales a celei de factur rural. Ion Pillat apartine generatiei de poeti care modernizeaza lirica traditionalista, folosindu-se de elementele simboliste ce caracterizeaza prima lui etapa de creatie, precum si de cele neoclasicizante, ce devin dominante in ultima parte a operei sale. fh formele prozodice traditionale, el va revarsa o traire moderna. Caracteristicile liricii sale sunt: tonul elegiac al discursului liric rezultat din tema centrala a operei sale, trecerea ireversibila a timpului; intelectualizarea imaginii poetice, interiorizarea reflexiva; preferinta pentru universul rural ca topos al imaginarului sau poetic; -"nostalgia patriarhalitatii, a vietii nealterate de tarele civilizatiei industriale, fixata intr-o aura de eternitate; preferinta pentru specia pastelului (peisajul devine insa un pretext de meditatie asupra efemeritatii existentei umane si a statorniciei naturiI); cultul stramosilor (asumarea experientelor antecesoriloR); lirismUL de tip clasic, armonios prin muzicalitate si senin ca viziune etc. Avangarda sec XX desemneaz tendinelele inovatoare, radicale din politic,literatur, pictur, arhitectur, muzic, cinematografie. Dei au n comun spiritul ludic sau social, micrile avangardiste ( futurismul, dadaismul,suprarealismul, constructivismul, integralismul) variaz prin formula, prin gradul denonconformism i prin intensitatea negaiei. Avangarditii romni consider substana literaturii, fac gesturi de frond, sunt autori demanifeste literare. Ion Vinea, Adrian Maniu, Virgil Gheorghiu, Paul Pun, Gellu Naum,Virgil Teodorescu se proclam cu vehemen deschiztori de drum. Tensiunea dintre cutrile fiecrei voci lirice originale i raportarea la orientrile literareale vremii au ca efect multitudinea formulelor literare, diversitatea tematic i stilistic. Astfel in perioada interbelica se forulmuleaza mai mult curente literare, printre care: modernismul, traditionalismul si avangarda.