Sunteți pe pagina 1din 1

monumental) s-a dezvoltat doar trziu, n secolul VII .Hr., fiind, probabil, inspirat de contactele cu Egiptul.

Prima perioad a sculpturii greceti, cunoscut ca perioada arhaic, a durat cam pn n anul 480 .Hr. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui tnr, n poziie vertical, i fecioara mbrcat, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zmbet larg (evident o convenie fix) pe fa, care, astzi, pare ciudat, "un zmbet arhaic". RELIGIA, ETICA si ESTETICA Spre deosebire de mistica popoarelor orientale, religia grecilor din antichitate stabilea relatia dintre bine-rau, frumos-urat sub semnul interventiei zeilor si al liberului arbitru. Avandu-l pe Zeus cel ce hotara soarta muritorilor, politeismul grec avea ca principiu suprematia justitiei si dreptatii. Miturile in conceptia grecilor vechi au corelat filozofia cu poezia si cu morala. Existenta umana, cu trairile frumoase ori urate, bune ori rele, cu disponibilitatile si manifestarile de la abject la sublime au constituit, pentru greci, reperele simbolicii mitologiei lor si aspiratia lor catre idealul de om superior si idealul de erou. Zeus era zeul supreme, zeul suveran al tuturor pamantenilor. Balansul disponibilitatilor, controlul si afirmarea lor, echilibrarea conflictelor au formulat idealul grec de perfectiune umana. Conceptia antropomorfizarii zeilor este un reflex al idealului de om superior si de perfectiune a corpului uman. Noutatea esentiala a valorizarilor din religia greaca este aceea a sacralizarii conditiei umane, beatitudinea de a exista, bucuria omului de a trai prezentul. In politeismul antropomorfic al religiei grecesti divinitatea nu se releva prin finite si fenomene, ci fiecare fenomen poate fi considerat o divinitate, insesi ideile care prind viata.

Arhitectura
Dintre toate artele cultivate in Grecia antica, arhitectura este cea mai renumita, iar constructia caracteristica este templul. Initial din lemn si caramida, arhitectura templelor a inceput a fi construita din piatra in secolul al VI-lea i. de Hr. La gresi, templul nu era edificiul pentru practicarea cultului, ci casa, locuinta unei divinitati. In interior se gasea statuia zeului identificata cu acesta. Ofrandele aduse de credinciosi erau depuse intr-o incapere situate in spatele edificiului . Templele au fost diferentiate prin tipurile de plan: prostil si amfiprostil, dupa cum templul avea portic numai la una sau, respective, la ambele fatade; peripter, inconjurat de un sir de coloane jur-imprejur, si planul dipter clasic, inconjurat de doua randuri de coloane. Dupa numarul coloanelor fatadei- sase, opt sau douasprezece edificiul a fost denumit hexastil, octostil sau dodecastil. Planul templului grec cuprindea ca elemente importante naosul sau domosul, in latineste, cella, in care se afla statuia zeului. Naosul preia traditia megaronului micenian, el fiind nucleul cladirii consacrat zeului. Naosul era precedat de un vestibule ingust, pronaos, aparat de o streasina mica. Un alt spatiu,