PEDAGOGIA - tiin a educaiei

Din punct de vedere etimologic , termenul de pedagogie deriv din limba greac, i anume din paissau paid nsmnnd copil i din ago sau agoche, care nseamna comduce, a se ocupa de creterea copilului. Pedagogia studiaz esena trsturilor fenomenului educaional, scopul i sarcinile educaiei, valorile i limitele educaiei, coninuzul educaiei, principiile ei, metodele i formele de desfurare ale procesului educaional. Pn la constituirea ei ca tiin, pedagogia a evoluat treptat de la empirism la stadiul actual, evoluia ei fiind mai lent dect cea a altor domenii de preocupri, date fiind complexitatea i specificitatea obiectului su de studiu. Pedagogia s-a constituit ca tiin ntruct rspunde pozitiv urmtorilor parametrii: 1. Are obiect propriu de studiu educaia; 2 .Are anumite legiti proprii fenomenului educaional; 3. Are metode i procedee specifice pentru investigarea fenomenului educaional; 4. Are o finalitate precis desvrirea personalitii umane. Pedagogia ca tiin are dubl semnificaie: a. teoretic, explicativ pentru c ofer teorii, cunotiine tiinifice despre fenomenul educaional; b.practic, ntruct ofer metode, mijloace, procedee, tehnici de lucru pentru educaie. Spunem c pedagogia este o tiin integratoare a educaiei ntruct n explicarea fenomenului educaional apeleaz la alte tiine umaniste ca: psihologie, sociologie, anatomie, teologie, i altele, aadar rspunde problematicii sale de studiu printr-o viziune interdisciplinar. n ncercarea de a realiza o clasificare a tiinelor educaiei, s-au avut n vedere urmtoarele criterii: dup scopurile spre care tinde fenomenul educaional tiine teleologice; dup actorii sau subiecii fenomenului educaional tiine antropologice; dup metodele i mijloacele procesului educaional tiine metodologice. Toate aceste tiine studiaz doar o parte a fenomenului educaional i se numesc tiine analitice. Pedagogia general este o tiin sintetic, ntruct abordeaz ntreg fenomenul educaional (scopuri, metode, obiective, etc.). Privit prin prisma relaiei dintre continuitate i discontinuitate, putem spune c pedagogia general are n vedere aciunea educaional din punctul de vedere al continuitii. Ea se concentreaz deci asupra laturii invariabile a educaiei. Pedagogia precolar Aria ei se delimiteaz n funcie de vrsta obiectului educaional, ocupndu-se de problematica i tehnologia aciunii educaionale cu copiii de vrst precolar ncadrul grdiniei. Pedagogia colar Se ocup cu problematica i tehnologia aciunii educaionale n cadrul colii cu copiii normal dezvoltai din punct de vedere fizic i psihic. Pedagogia special Se delimiteaz n funcie de anumite particulariti ale obiectului educaional ocupndu-se de problematica i tehnologia aciunii educaionale cu copiii deficieni din punct de vedere fizic, psihic sau psihosomatic n coli i instituii speciale. Pedagogia comparat Este acea ramur a tiinei educaiei care se ocup cu studierea particularitilor naionale ale educaiei n vederea relevrii a ceea ce este tipic i universal. Sociologia educaiei

Presupune trecerea de la un nivel macrosociologic la unul microsociologic, putndu-se distinge trei niveluri de cercetare: studiul relaiei dintre educaie i alte mari instituii sociale, studiul sociologic al colii, studiul comportrii clasei i sociologia predrii. Filosofia educaiei Se caracterizeaz printr-o diversitate de orientri, cu toate acestea adevratul scop al filosofiei educaiei, spune Newsome, nu este s propun teorii ale procesului educaiei, ceea ce reprezint sarcina oamenilor de tiin sau a cercettorilor n pedagogie, ci s analizeze logic enunurile, conceptele i metodele disciplinei pedagogice (G.F. Kneller, 1973, p. 189). Metodicile predrii diferitelor obiecte de specialitate se ocup cu problemele organizrii i desfurrii procesului de nvmnt la un obiect determinat. Pe msur ce cunoaterea fenomenului educaional se adncete, se pot desprinde i alte ramuri ale tiinei educaiei. Dintre cele care sunt pe fgaul constituirii am putea meniona: pedagogia familiei, pedagogia nvmntului superior, etc. Educatia nu reprezinta un un obiect exclusive al pedagogiei, ea intrand in sfera de refletie si a altor stiinte, unele dintre ele fiinf de acum constituite, altele aflandu-se intr-un proces de constituire. Fiecare din aceste stiinte abordeaza fenomenul educational dintr-un unghi propriu relevandu-i anumite trasaturi si circumscriindu-i locul in ansamblul celorlalte fenomene sociale. Ca atare, se impune relevarea unghiului de vedere din care pedagogia studiaza educatia. Complexitatea unui asemenea demers rezida in multiplicitatea conexiunilor pe care educatia le are cu celelalte fenomene sociale ce au functie educativa sau cu fenomenele psihice ce pt explica aceste functii. PEDAGOGIA, STIINTA POZITIVA FILOZOFICA A EDUCATIEI Avand in vedere particularitatile actiunii educationale putem estima ca pedagogia este o stiinta pozitiva si filozofica in acelasi timp. Orice stiinta pozitiva are in vedere realul concret si urmareste sa surprinda relatiile de tip cauza-efect. Acest real concret este constituit din fapte si fenomene observabile, iar adevarurile la care se ajunge se preteaza verificarii. Ea descrie si explica deci, in limitele demersului metodologic cauza-efect, relatiile si interdependetele dintre elementele existentei reale, concrete. Or, structura interna a educatiei precum si relatiile ei cu alte fenomene se incadreaza cerintelor acetui demers, pedagogia fiind, din acest punct de vedere, o disciplina pozitiva. Ca domeniu al existentei socioumane, educatia include si elemente contingente, posibile, care nu se supun unei observari si verificari nemijlocite. Este vorba de acele componente care-i imprima actiunii educationale un sens teleologic, depasind granitele unui demers stiintific pozitiv. Prin toate acestea, educatia intra si in sfera demersului filozofic. Reflectiile asupra valorii si implicatiilor finalitatilor actiunii educationale asupra desfasurarii ei ii confera pedagogiei si statutul de stiinta filozofica. Demarcatia intre cele doua categorii de informatii cu care opereaza pedagogia este relativa. Ponderea oscileaza de la o ramura la alta. Daca pedagogia generala este o ramura preponderent filozofica, pedagogia scolara este preponderant pozitiva, operationala. Cunostintele positive genereaza si confirma reflectiile filozofice, dupa cum acestea din urma deschid perspective pentru noi investigatii pozitive. Specificitatea obiectului impune deci modalitatea abordarii lui. Educatia fiind in acelasi timp o existenta reala si contingenta, in mod inevitabil pedagogia va fi, concomitant, o disciplina pozitiva si filozofica. Suprasolicitarea uneia sau alteia din cele doua atribute conduce spre o abordare pozitiva sau speculativa a educatiei. Subliniind toate acestea nu am delimitat insa, perspectiva din care pedagogia studiaza fenomenul educational pentru a o diferentia de celelalte stiinte in preocuparile carora intra si educatia. Fata de aceasta situatie consideram ca perspectiva pedagogica de aborfare a educatiei se inscrie in limitele a doua coordonate fundamentale si complementare : cea a finalitatii actiunii educative si cea a tehnologiei realizarii sale. Referitor la coordanata finalitatii, pedagogia vizeaza transpunerea

comenzii sociale intr-un sistem de norme si principii pedagogice a caror respectare va asigura formarea acelui tip de personalitate solicitat de conditiile prezente si viitoare ale societatii, in timp ce coordonata cealalta, a tehnologiei, indica modalitati concrete de transpunere in practica a ceea ce este implicat in normele si principiile pedagogice elaborate. Pedagogia este stiinta care, in conformitate cu propria sa logica, decide asupra finalitatii actiunii educationale, in concordanta cu un sistem de valori sociale, asigurand totodata mijloacele necesare transpunerii in practica a acestei finalitati. Metamorfozarea comenzii sociale in concepte, norme si principii pedagogice, corelata cu posibilitatea tehnologica a infaptuirii lor practice, constituie, deci, viziunea proprie pe care pedagogia o are asupra educatiei, prin care se delimiteaza de celelalte stiinte care au acelasi obiect. Desigur, aceasta viziune se clarifica si se adanceste pe baza datelor pe care ni le ofera toate aceste stiinte cu care pedagogia colaboreaza, fara insa ca prin aceasta sa se produca o substituire de planuri si o restrangere a propriei arii de cuprindere.