P. 1
poezii unire

poezii unire

|Views: 3,317|Likes:
Published by catalinafarmoz_bz

More info:

Published by: catalinafarmoz_bz on Mar 05, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/19/2013

pdf

text

original

1.E ianuarie, e început de an, În bradul împodobit lucesc, Mii de steluţe argintii, Ce sărbatoarea înveselesc.

3. Când e pace şi iubire, Parcă ceru-i mai senin, Când e pace şi iubire, Soarele este ROMÂN.

2.E iarnă şi început de an, Pământu-i îngheţat şi fulgii cad mai rar, Sărbătorim cum se cuvine, Unirea Principatelor Române.

4. Azi e ziua bucuriei, Parcă îţi mai trec fiori, Vei cânta Imnul Frăţiei, Cu ale tale surori.

(cântec) Nu uita că eşti român, Nu uita că eşti român, Că sus în deal la tine-n sat, Popa Ioan te-a botezat, Şi lelea Stanca te-a ţinut un an la sân.

Nu uita că eşti român, Nu uita că eşti român, Că tată-l tău şi mama ta, Bunicul şi bunica ta,

Te-au învăţat dintodeauna să fii bun.

Nu uita că eşti român, Nu uita că eşti român, Că tată-l tău a fost cioban, Bunicul tău a fost Traian Şi-n ţara asta te-ai născut să fii stăpân.

Nu uita că eşti român, Nu uita că esti român. Că rădăcina ta de veacuri Stă înfiptă în obor Şi nu o poate zmulg-un viscol trecător.

1.Timp dorit, zi de speranţe, Fiu al ţării salutare, România îmbrăcată, În veşmânt de sărbătoare. Îţi doreşte, îţi urează, De mari fapte viaţa-i plină Să se n-chine stele-i tale, Ce străluce de lumină. 2.Frunză verde de migdale, De la Milcov mai la vale,

S-a încins o horă mare. Iată vine un om călare, Ce stigă în gura mare: „Trage hora măi fârtate, Patru colţuri de răzbate, Din Carpaţi până la mare, De la Iaşi la Bucureşti, Tot români tu întâlneşti!

(Cântec)

Limba noastră-i o comoară, În adâncuri, în adâncuri înfundată. Un şireag de piatră rară, Pe moşie, pe moşie revărsată.

Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere ce spintec, Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i foc ce arde, Într-un neam ce fără veste, S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i graiul pâini, Ce de vânt îl mişcă vara, Prin rostirea lor bătrânii Cu sudori sfintit-au ţara.

1.Sub acest măreţ castan, Noi jurăm toţi în frăţie, Că de azi să nu mai fie, Nici valah, nici moldovean. 2.Ci să fim numai români, Într-un gând, într-o unire, Şi să ne dăm mâini cu mâini, Pentru-a ţării fericire.

3. Trimit salut prin glas de bucurie, Fraţilor mei din ţara+n treagă, De aici din preafrumoasa Românie, Din ţara care li-i atât de dragă.

1.Trăiască fraţi Unirea! Unirea e puterea, Puterea e mărirea, Mărimea prospeţimea. Unirea ne e viaţa! Unirea ne e lumina! Unirea ni averea! Unirea fericirea!

2. Cu Dumnezeu de-acum n-ainte, Munteni şi moldoveni şi moţi, Un drum avem al păcii sfinte, Un steag ne-acoperă pe toţi.

3. Sa îl privim cu n-fiorare, Şi nu e înşelătorul vis, E stegul nostru steagul care,

Ne aminreşte...c-am învins. 4. Odată cu trecutul sfânt, Srăbunii ni-l lăsară, Din câte ţări sunt pe pământ, Cea mai frumoasă ţară. 6.Eu sunt român, Român vreau să rămân, Pe văi, pe munte şi pe plai, Zic şi eu cu dulce grai 5.Copii în veci să nu uităm, Cât dor de ea ne leagă, Hotarul să îl apărăm, Şi s-o păstrăm întreagă. „Român să fii”.

1.Fost-au vremuri grele, Vremuri de amar, Sub domnii străine, Chiar de la fanari.

2.Fost-au vremuri grele, Vremi de pribegie, Vremi de grea durere, Şi de asuprire.

3. Au fost şi neprieteni, Ce-au spus neîncetat, Cum că România, E stat neînsemnat. 5. Dar toate că trecură,

4. Pe harta lumii este, Un stat atât de mic, Că dacă există, Mulţi nu ştiu nimic.

Proverbul românesc, Spune.”Că apa sigur trece, Dar pietrele rămâm, Tu nu iuta că eşti român”.

1.De vă-ntâlniţi cumva pe stradă, Voi mâinile vii le uniţi, Pe versurile cântecului nostru, Uşor şi sigur, paşi-i potriviţi.

2. Ziua noastră, ziua-n care, Se îmbracă tot pământul, În jeşmânt de sărbătoare, „Hora Unirii” , ne e cântul.

3.Grupuri de oameni spre parcuri se îndreaptă, Şi steguleţe în mâini ei poartă, Pe chip un zâmbet luminos răsare,

Hai! Veniţi cu toţi la „Hora Mare”!

Ura ftaţi în fericire, Ura fraţi într-o Unire, Să n-tindem hora frăţiei, Pe pământul României.

1.Hai să dăm mână cu mână, Cei cu inima română, Să n-vârtim hora frăţiei, Pe pământul României!

2. Iarba rea din holdă piară! Piară duşmanul din ţară! Între noi să nu mai fie, Decât flori şi omenie!

3.Măi muntene, măi vecine, Vino să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire, Şi la moarte cu’nfrăţire!

4. Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere, Unde-s doi puterea creşte, Şi duşmanul nu sporeşte!

5.Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o seamă, Ca doi brazi într-o tulpină, Ca doi ochi într-o lumină.

6. Amândoi avem un nume, Amândoi o soartă-n lume, Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, În noi doi un suflet bate.

7.Vin la Milcov cu grăbire Să secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noaste vechi hotare. (versuri Vasile Alecsandri)

8. Şi să vadă sfântul soare, Într-o zi de sărbătoare, Hora noastră cea frăţească, Pe câmpia românească!

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
transpusǍ ÎN LITERATURa vremii

- COLAJ DE VERSURI I. „Sub acest măreţ castan Noi jurăm toţi în frăţie Că de azi să nu mai fie Nici valah, nici moldovean; Ci să fim numai români Într-un gând, într-o unire, Şi să ne dăm mâni cu mâni Pentru-a ţării fericire” ( JURǍMÂNT – Vasile Alecsandri )

II. „ Suntem gemeni, măi fârtate Din părinţi într-o dreptate, Ca doi ochi la semănare, Ca doi brazi la înălţare.

Azi la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, Şi să tragem danţ premare Peste vechile hotare. Şi s-aducă sântul soare Şi-acea zi de sărbătoare: Danţu-n horă s-ocolească Toată ţara românească!” ( RǍSUNET LA HORA UNIREI – Vasile Alecsandri )

III. „Timp dorit, zi de speranţe, Fiu al ţarei, salutare! România învestită În veşminte de serbare, Îţi doreşte, îţi urează De mari fapte viaţă plină, Şi se-nclină stelei tale Ce străluce de lumină ( Grigore Alexandrescu )

IV. „Fă dar numele-ti să treacă Între numele divine, Celor ce au fost ai lumei Nobili făcători de bine. Secolul să te admire, Şi cu noi să se fălească Franţa, naţia cea mare, Naţia cavalerească. Căci e aspră datorie Ce o naţiune impune, Căci e grea, mult grea, coroana Ce pe capul tău se pune. Țara te salută, prinţe, Cu plăcere şi iubire, Şi-ţi încrede viitoru-i Zâmbitor de fericire!” ( PENTRU ZIUA INTRǍRII SALE ÎN BUCUREŞTI – Grigore Alexandrescu )

V. „Frunză verde de migdale, De la Milcov mai la vale, Mai la vale şi la deal, Pe ist mal şi pe cel mal S-a întins o horă mare. Iată şi Cuza călare, Care strigă-n gura mare: - Trageţi hora cu-n focare, Din Carpaţi şi pân’ la mare. Cuza-vodă să trăiască Oştile să le mărească, Pe ciocoi să-i umilească, Țară mândră să croiască, Pe călugări să-i dezrobească, Cu moşii să-i dăruiască.” ( Hora lui Cuza-Vodă – FOLCLOR )

VI. „ Vin’, Moldovă, vino lele, Vin’ la surioara ta; Ți-oi da bunurile mele; Orice am eu tot ţi-oi da. Eu am mâinile legate; Nu mă lasă să vorbesc; Însă inima îmi bate Cu tine să mă unesc! Vino de priveşte – oltenii; Vin’ de vezi pandurii mei; Vin’ de vezi mehedinţenii De sunt ca vrâncenii tăi. Vom umplea Euxin şi Istru De vapoare româneşti; Vom fera, c-un bun ministru, Căi din Iaşi la Bucureşti. C-avem fier, cărbuni şi aur Şi atâtea mari comori, Ce n-aşteptat decât un faur Să le ia din închisori. Acvila acum ridentă Să se-nalţe pe Carpaţi Şi să plane-ndependentă S-o privească ceilalţi fraţi.

O, ce mare bucurie, Muma noastră când a şti C-astăzi suntem în Dacia Cum a fost când ne porni! Ea sărmana-i necăjită; Mai de-atunci e în nevoi, Ş-alde lelea amărâtă Cată şi ea tot spre noi. Ǎst prilej n-o să mai vie, Şi noi nu ne-om mai vedea Duşmanii au să ne ţie Pe grumazi a ne cădea. Adu-mi, Doamne, pe Moldova S-o răsfăţ în sânul meu; S-o trec Oltul în Craiova… Să mă strâng cu ea voioasă, Să beau vinul de Cotnari, Să-i dau vin de tămâioasă Şi arbuzii de Boşari. ( „ Țara Românească către Moldova ” )

VII. „ Ardeleni, lumea ne vede! România-n noi se-ncrede, Căci de-acum românu-n lume A fi vrednic de-al său nume! Ura, fraţi, în fericire! Ura, fraţi, într-o unire Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României.” ( „Hora Ardealului’ – UN ROMÂN )

VIII. „ Sub acest măreţ castan Noi jurăm toţi în frăţie, Că de azi să nu mai fie Nici valah, nici moldovan; Ci să fim numai români Într-un gând, într-o unire,

Şi să ne dăm mâni cu mâni Pentru-a ţării fericire.” ( „Jurământ” )

IX. „Salut a ta ivire, o, stea mult aşteptată Pe orizontul dacic de groşi nouri copleşit! Unire, tu eşti farul pe marea tulburată, Şi portul şi busola pentru naufragiat. Pentru tine şi Elada şi Roma – odinioară Au fost ceea ce fură: doi sori luminători; Şi numai fără tine aşti sori se-ntunecă, Perind c-acele stele ce cad noaptea din nouri. America, această predestinată ţară, Care produce planta ce-i zice Libertatea, Prin tine, o, Unire, când hordele barbare Ca un torent de flăcări tot globul pustia, Armatele române erau învingătoare Şi liberă şi tare iubită patria mea. Prin tine, o, Unire, a rumpt a sale feare Şi-a ridicat pe tronu-i Progresul şi Dreptatea. A! dacă moşii noştri, atâta de eroi, Al tău cult, o, Unire, n-ar fi despreţuit, Am fi ceea ce suntem?... Poporul român astăzi ar fi prea fericit! Când Mihai Viteazul şi când Ştefan cel Mare Luară drept deviză Unirea tuturor, Atunci patria noastră era liberă, tare, Şi respectat de lume stindardu-i tricolor! Trăiască, fraţi Unirea! Unirea e puterea; Puterea e mărirea; Mărirea, propăşirea. Unirea e viaţa, lumina şi averea; Unirea e fericirea!” ( Unirea – C.D. ARICESCU )

X. HORA UNIRII C.D. ARICESCU Bravi copii ai României, Alergaţi la joc; Şi cu toţi hora frăţiei Învârtiţi cu foc. Şi tu, frate moldovene, Vin’ la sânul meu; Ş-a UNIRII horă, nene, Să jucăm mereu. Căci destul, dragă vecine, Dezbinaţi am stat. Şi d-aceea zile line Noi n-am mai gustat. N-avem noi aceeaşi soarte Ş-aceleaşi nevoi? Un corp dară pân’ la moarte Să fim amândoi. Singură UNIREA, frate, Ne face eroi, Ea ne apără de toate De şerpi şi strigoi. Piară din grădină pirul Şi fatalul spin; Crească-n locu-i trandafirul Şi frumosul crin… Avuţia ta mănoasă Ce toţi o prăda, Fruntea ta cea radioasă Ea va adora. Europa luminată Te va-ncununa, Iar tu vei fi odată Avangarda sa. Şi în ziua bucuriei, Cu-a tale surori, Vei cânta imnul frăţiei Pe câmpul cu flori…

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->