E o ntmplare a fiinei mele: i-atunci, fericirea dinluntrul meu e mai puternic dect mine, dect oasele mele, pe care

mi le scrneti ntr-o mbriare mereu dureroas, minunat mereu. S stm de vorb, s vorbim, s spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nite dli ce despart fluviul rece de delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-ma fericire, n sus, i izbeste-mi tmpla de stele, pn cnd lumea mea prelung i n nesfrire se face coloana sau altceva mult mai nalt, i mult mai curnd. Ce bine ca eti, ce mirare ca sunt! Dou cntece diferite, lovindu-se , amestecandu-se, dou culori ce nu s-au vzut niciodat, una foarte de jos, ntoarsa spre pmnt, una foarte de sus, aproape rupt n nfrigurata, neasemuita lupt a minunii c eti, a-ntmplarii c sunt. mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp..