Sunteți pe pagina 1din 9

APA ESENTA VIETII

Apa este izvorul vietii. "Apa, daca am avea nevoie de tine, doar pentru viata noastra dar tu esti Viata insati! Nu exista cuvant, sa exprime ce usurare da fragezimea ta miraculoasa. Daca a pierit puterea noastra de odinioara, tu o readuci imediat, si izvoarele secate ale sufletului nostru se revarsa din nou neclintit. Iti datoram multumiri, recunostinta vesnica: tu esti cel mai magnific dar al lumii!" (Antonie de Saint-Exupry) Apa se ascunde in aproape toate materialele. Nu dispare prin mod natural nu se poate distruge. Formeaza fizionomia pamantului nostru, inunda regiuni intregi, inabuseste, napadeste, dar totusi este cel mai important aliment al nostru in cel mai concret inteles al cuvantului. Apa este un element ancestral miraculos, elixirul nostru de viata. Trebuie sa-l bem, sa alimentam cu combustibil spiritul si sufletul nostru. Multilateralitatea si posibilitatile inestimabila. Forta curativa si protectoare a sanatatii a fost descoperita deja de civilizatiile mai vechi. Acest efect avantajos nu este contestat nici astazi: in forma de cure de baut si balneare este prescris si de medici. In secolul XVII. pudra si parfumul a fost la moda in loc de baie. Totusi forta curativa a unor ape termale si minerale a fost acceptat. Primele cure de baut au aparut in secolul XVIII. in Karlsbad, Kissinger si Reichenhall. Curele de baut au fost utilizate cu succes pentru probleme ale stomacului, ale intestinelor si ale bilei. Faptul, ca cat de important este apa si cat de mare nevoie avem de acesta este dovedita de regula tripla cunoscuta a vietii omenesti: putem trai cel mai mult 30 zile fara hrana, 3 minute fara aer si doar 3 zile fara lichid. Zilnic avem nevoie de cel putin 2-2,5 litri de apa. Organismul nostru poate alcatui o rezerva de lichid pentru o eventuala necesitate suplimentara, de exemplu pentru zile fierbinti, munca fizica grea, pentru practicarea unui sport sau stare de febra, doar daca consumam doua litri de lichid zilnic. Si urina poate da informatii importante despre lichidul introdus si despre obiceiurile de baut: daca dimineata, dupa trezire are culoare nchisa si este concentrata, aceasta deseori indica lipsa de lichid. Daca insa bem destul, urina ramane de culoare deschisa si diluata. Cele mai potrivite perioade pentru bautul apei (experimentate in tratarea clinica a ulcerului de stomac): cu o jumatate de ora inainte de micul dejun, pranz si cina un pahar de apa cu doua ore jumatate dupa fiecare masa o cantitate similara de apa. 1 de utilizare ale apei nu pot fi inlocuite si au o valoare

Acesta este cantitatea minima, de care are nevoie corpul nostru. Pentru inlaturarea lipsei de apa a corpului nostru trebuie sa bem cu doua pahare de apa mai mult in jurul meselor cele mai grele, sau inainte de culcare. Cel mai multi oameni beau prea putin: deseori totalul de lichid introdus pe o zi consta din doua cesti de cafea. Din punct de vedere al organismului acesta este o lipsa de apa, care in functie de masura si durabilitate ei poate duce la scderea capacitatii. In cazuri extreme sangele se ingroasa, apare durere de cap si ameeala, procesele vitale se incetinesc. Multi oameni insa spun, ca pur si simplu nu simt sete, din acest motiv beau putin. La acest aspect din pacate perceptia noastra este nesigura. Simtul setei deseori apare tarziu, si scade si mai mult cu cresterea varstei. Daca insa bem doar atunci, cand simtim setea, atunci organismul nostru deja simte lipsa lichidului. Din acest motiv nu este recomandat sa ne lasam pe seama setei, ca semnal de indicatie pentru introducerea lichidului, ci trebuie sa ne obisnuim, sa bem inainte sa apare setea. Crescand consumul de apa mecanismul de sete devine mai efectiv. Corpul nostru o sa ceara deja mai multa apa. Cine bea mult, traieste mai sanatos. O cantitate zilnica de lichid de doua litri are efect natural de imbunatatirea conditiei fizice si de infrumusetare prin faptul ca ajuta digestia si impiedica acidularea stomacului (arsuri la stomac),degreveaza rinichii si stabileste la nivel optim procesele de curtare ale corpului, ajuta toate procesele de metabolism, intareste inima si circulatia, imbunatateste capacitatea de aparare a organismului, activeaza sistemul nervos si scade predispoziia la stres, creste capacitatea de concentrare si potentialul, asigura prospetime si elasticitate pielii. Durerea nu este altceva, decat vaietul organismului, sa primeasca apa. Deoarece corpul nostru necesita arzator apa, ca sa poata elimina materialele toxice care ne inconjoara si produsul final al metabolismului. Daca acest lucru nu are loc, organismul inevitabil se aciduleaza. Deseul nu se transporta, ci se acumuleaza in forma de cristale in tesuturi si in articulatii, si primul semn de avertisment al acestuia este durerea care apare. Cu ajutorul apei putem inlatura durerea, si putem cel putin ameliora simptomele ale multor boli. Forta curativa a apei este cea mai eficienta, daca o consumam la timpul potrivit (discutat in partea anterioara), in cantitatea potrivita si pe cat posibil din sursa curata. Sunt specialisti, care recomanda sa crestem constient cantitatea zilnica de apa in cazul fiecarui boli (mai ales daca este vorba de boli cronice). In cazul hipertensiunii insa cantitatea de apa bauta se poate creste doar treptat, altfel tensiunea creste in continuu. La tensiune mai scazuta acesta poate sa fie imediat doi

litri,

acesta

este

insa

cantitatea

minima.

Programul ideal de baut este urmatorul: doua pahare de apa calda (aprox. jumatate de litru) cu o jumatate de ora inaintea fiecarui mese, un pahar cu doua ore dupa acesta. Conform Arjuveda indiana acesta este foarte sanatos. Imbunatateste concentratia. Exista o singura exceptie sub regula de a bea apa in continuu: daca transpiram mult, de exemplu dupa practicarea unui sport sau vara. In aceste cazuri prima data sa bem suc de mere diluat cu apa curata, care inlocuieste rapid mineralele pierdute de organism. Apa de altfel dispune si de alte trasaturi benefice, de exemplu ajuta gandirea. In cadrul unui experiment din Bristol a fost examinat performanta la calculator al 60 de persoane, si a reiesit, ca cei care beau apa regular in timpul lucrului, aceia rezolva problemele cu 10% mai eficient. Performanta mai slaba a celeilalte grupe conform savantilor se poate explica prin lipsa de apa a creierului. Simptomele tipice ale acestuia sunt oboseala cronica, fata inrosita, iritatilitatea, indispozitia, pandaliile fara motiv, anxietatea si sete puternica. Trasaturile apei sunt influentate elementar de originea si transportul ei. Louis Claude Vicent hidrolog francez a constatat deja in 1965, ca intre trasaturile chimice ale apei potabile si datele de imbolnavire si de mortalitate ale orasului respectiv exista continuitate stransa. Conform savantului izvorul adevarat al vietii este apa, in care sunt putine minerale. Cele mai multe ape minerale deci nu sunt potrivite pentru consum ndelungat. Aceast opinie de atunci a fost stilata de multi experti. Si-au dat seama, ca pentru dezintoxicarea organismului cel mai potrivit este apa saraca in minerale. Acesta o putem obtine si noi din apa de la robinet de acasa. Energia si trasaturile masurabile ale apei de la conducta sunt deteriorate de diferitele procedee chimice, curatire, fluorizare si de transport. Faptul, ca apa poate depozita vibratii electromagnetice, sau oscilatiile naturale ale pamantului, sau ale curentului a fost dovedita de zece ani. Iar faptul ca informatiile de oscilatie depozitate de apa pot fi transmise omului, este o teorema elementara a homeopatiei si a terapiei de flori Bach. Din fericire astazi deja exista mai multe aparate de filtrare, care ajut inlaturarea dezavantajelor tratarii apei de la conducta. Mentinerea puritatii apei in cadrul natural inseamna mentinerea continutului de saruri si gaze, de organisme si microorganisme specifice unei ape naturale nealterate. Prin poluarea apelor se intelege, conform concluziilor conferintei internationale privind aceasta problema (Geneva 1961), modificarea compozitiei sau starii apelor unei surse survenita ca urmare a activitatii omului astfel incat apele devin mai putin adecvate tuturor sau numai unora dintre utilizarile pe care le pot capata in stare naturala . Un oras, sau un complex industrial, care poseda mai multe guri de evacuare a apelor uzate si halde de reziduri, reprezinta un generator de poluari multiple . 3

Poluantii aflati in ape sub forma de suspensii sau solutii multicomponente se pot incadra in urmatorele categorii mai importante: - substante organice, reziduri biologice; - substante anorganice; - substante radioactive; - produse petroliere; - microorganisme patogene; - ape fierbinti; Cursurile si bazinele acvcatice sunt zone importante de asezare a oamenilor, datorita disponibilului de apa pentru baut, racire industriala, generare de energie hidraulica, pescuit comercial si recreere. Daca s-ar putea dubla 0,1 % din apa rurilor, s-ar dubla potentialul de producere a hranei, s-ar reda agriculturii toate deserturile (40 % din Terra). Apele dulci asigura necesarul de apa potabila, apa pentru industrie, agricultura, servicii si dezvoltare urbanistica. Reprezinta o importanta sursa energetica, cale de transport, rezervor alimentar (fauna piscicola si nu numai) cu rol esential n conservarea sanatatii mediului. Apele dulci sunt distribuite neuniform pe uscat: exista multe zone pe Glob cu un deficit cronic de apa dulce. Acesta, corelat cu explozia demografica, agraveaza fenomenele legate de insuficienta aprovizionarii cu apa; impactul asupra vietii si sanatatii oamenilor (n conditiile subdezvoltarii economice) este catastrofal. O persoana din trei este lipsita de siguranta apei potabile si de servicii de salubritate (sanatate si demnitate), n tarile n curs de dezvoltare. Consumul de apa contaminata provoaca 80 % din nbolnaviri si 1-3 din decese. n tarile sarace, subdezvoltarea amplifica impactul deficitului natural de apa. Consumul de apa creste continuu si rapid, n tarile industrializate, dublndu-se o data la fiecare 15 ani, nu datorita evolutiei demografice si extinderii urbanismului, ct cresterii gradului de industrializare a ntregii activitati economice. Nu exista activitate industriala care sa nu solicite consum de apa. n SUA, 2-3 din consumul de apa se ndreapta spre industrie. Apa mai este utilizata pentru irigatii n agricultura si pentru depozitarea reziduurilor; pentru a iriga 1 ha se consuma pe an circa. 10 000 m3 apa, echivalnd consumul unei populatii rurale de 300 persoane. Consumul casnic creste o data cu populatia si progresele urbanizarii, ale confortului si igienei (o persoana din tarile dezvoltate consuma zilnic 200-400 t apa).

Concomitent cu cresterea consumului se reduc dramatic resursele, ca urmare a poluarii si degradarii continue a apelor, n principal datorita industriilor din ce n ce mai poluante, epurarii necorespunzatoare a apelor uzate menajere si industriale, disparitiei unor zone naturale de colectare a apelor (datorita desecarilor), a despaduririlor masive, agriculturii (pesticide si alte substante de sinteza) si detergentilor. O calitate buna a apei este esentiala pentru mentinerea recreerii, pisciculturii si pentru asigurare a apei potabile municipale. n anii recenti au fost lansate eforturi la o scara fara precedent pentru a restaura si proteja calitatea apei. Scopul principal legat de calitatea apei este sa restaureze si mentina integritatea chimica, fizica si biologica a apelor, care permite protectia si nmultirea pestilor, molustelor si vietii salbatice si asigura recreere n si pe apa. Dupa folosire, apa prezinta caracteristici schimbate fata de cele initiale, mai ales din cauza adaugarii de materiale straine sau de caldura. Apa care prin folosire si-a modificat proprietatile initiale se numeste apa uzata, iar agentii care i-au schimbat nsusirile facnd-o improprie unei anumite utilizari, se numesc poluanti. Apa este un factor important n echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problem actual cu consecine mai mult sau mai puin grave asupra populaiei. Prin poluarea apei, se nelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice i biologice ale apei, produs direct sau indirect de activitile umane i care face ca apele s devin improprii utilizrii normale n scopurile n care aceast utilizare era posibil nainte de a interveni alterarea. Efectele polurii resurselor de ap sunt complexe i variate, n funcie de natura i concentraia substanelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaz prin tratare, prin care se asigur condiiile necesare pentru consum. Poluarea apelor poate fi natural sau artificial. Poluarea natural se datoreaz surselor de poluare naturale i se produce n urma interaciei apei cu atmosfera, cnd are loc o dizolvare a gazelor existente n aceasta, cu litosfera, cnd se produce dizolvarea rocilor solubile i cu organismele vii din ap. Poluarea artificial se datoreaz surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nmolurilor, reziduurilor, navigaiei etc. Se poate vorbi i despre poluare controlat i necontrolat. Poluarea controlat (organizat) se refer la poluarea datorat apelor uzate transportate prin reeaua de canalizare i evacuate n anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolat (neorganizat) provine din surse de poluare care ajung n emisari pe cale natural, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normal i accidental reprezint categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normal provine din surse de poluare cunoscute, colectate i transportate prin reeaua de canalizare la staia de epurare sau direct n receptor. Poluarea accidental apare, de exemplu, ca urmare a dereglrii unor procese industriale, cnd cantiti mari (anormale) de substane nocive ajung n reeaua de canalizare sau, ca urmare a defectrii unor obiective din staia de preepurare sau epurare. Se mai poate vorbi i despre poluare primar i secundar. Poluarea primar apare, de exemplu, n urma depunerii substanelor n suspensie din apele uzate, evacuate ntr-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundar apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate n urma fermentrii materiilor organice depuse din substanele n suspensie antreneaz restul de suspensii i le aduce la suprafaa apei, de unde sunt apoi transportate n aval de curentul de ap. Principala surs de poluare permanent o constituie apele uzate reintroduse n receptori dup utilizarea apei n diverse domenii. Dup proveniena lor, exist urmtoarele categorii de ape uzate: n raport cu provenienta lor, apele uzate se clasifica in: apa uzata menajera, este apa de evacuare dupa ce a fost folosita pentru nevoi gospodaresti n locuinte si unitati de folosinta publica si provine din descarcari de la operatii de igiena corporala, de la pregatirea alimentelor, de la spalarea mbracamintei ori prin evacuari de produsi fiziologici (closete cu apa); ape uzate industriale, sunt cele care se evacueaza n mod concentrat dupa folosirea lor n procesele tehnologice de obtinere a materiilor prime sau a produselor finite. Dupa provenienta lor pot fi: -ape de racire, care formeaza proportia principala (volum) a apelor uzate industriale; principalul poluant e caldura; - ape de spalare, ocupa locul doi ca volum; apar ntr-o mare varietate de industrii si rezulta din folosirea apei de alimentare pentru antrenarea si ndepartarea unor materiale nedorite; - ape de proces, sunt cele ce au servit ca solvent sau ca mediu de reactie n procesul de prelucrare a materiilor prime; au un volum relativ redus, dar sunt foarte concentrate. Apele uzate industriale sun nsotite aproape ntotdeauna de apele uzate de la grupurile sanitatre, de la curatirea spatiilor de lucru si a echipamentului.

Uneori se foloseste termenul de ape conventional curate, pentru a defini n mod arbitrar o gama larga de ape uzate; termenul este prin sine nsusi vag, iar experienta a demonstrat ca de multe ori prin folosirea lui se minimalizeaza potentialul poluant al unor ape. ape uzate orasenesti, sunt amestecurile de ape uzate industriale cu apa uzata menajera prin colectarea lor ntr-un sistem comun de canalizare. ape uzate meteorice, care nainte de a ajunge pe sol, spal din atmosfer poluanii existeni n aceasta. Aceste ape de precipitaii care vin n contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, n procesul scurgerii, antreneaz att ape uzate de diferte tipuri, ct i deeuri, ngrminte chimice, pesticide, astfel nct n momentul ajungerii n receptor pot conine un numr mare de poluani . ape uzate radioactive, care conin ca poluant principal substanele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul i utilizarea acestora. Indiferent de proveniena lor substanele radioactive pot ajunge n ap, aer i sol pe multiple ci, prejudiciind ntreg mediul nconjurtor. ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemntoare cu apele uzate oreneti. apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conin impuriti deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide i solide, pierderi de combustibil, lubrifiani etc. Substantele poluante introduse n ape din surse naturale si artificiale sunt numeroase, producnd un impact important asupra apelor de suprafat si subterane. Prejudiciile aduse mediului de substantele poluante pot fi grupate n dou mari categorii: prejudicii asupra snttii publice si prejudicii aduse unor folosinte (industriale, piscicole, navigatie, etc.). Substantele poluante dup natura lor si dup prejudiciile aduse sunt substantele organice, de origine natural sau artificial, reprezint pentru ap poluantul principal. Substantele organice de origine natural (vegetal si animal) consum oxigenul din ap att pentru dezvoltare, ct si dup moarte. Materiile organice consum oxigenul din ap, n timpul descompunerii lor, ntr-o msur mai mare sau mai mic, n functie de cantitatea de substant organic evacuat, provocnd distrugerea fondului piscicol si n general a tuturor organismelor acvatice. n acelasi timp oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxideaz substantele organice si care, n final, conduc la autoepurarea apei. Concentratia de oxigen dizolvat normat, variaz ntre 4 - 6 mg/dm3, n functie de categoria de folosint, coborrea sub 7

aceast limit avnd ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinte foarte grave. Cele mai importante substante organice de origine natural sunt titeiul, taninul, lignina, hidratii de carbon, biotoxinele marine s.a. Substantele organice poluanti artificiali, provin din prelucrarea diferitelor substante n cadrul rafinriilor (benzin, motorin, uleiuri, solventi organici sa), industriei chimice organice s industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenti s.a). substante anorganice, n suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent ntlnite n apele uzate industriale. Dintre acestea se mentoneaz, n primul rnd, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfatiietc. Srurile anorganice conduc la mrirea salinittii apelor unele dintre ele pot provoca crestrea durittii. Clorurile n cantitti mari fac apa improprie alimentrilor cu ap potabil si industrial, irigatiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhibnd n acelasi timp si procesele de autoepurare. Srurile de azot si fosfor produc dezvoltarea rapid a algelor la suprafata apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, mrindu-le rugozitatea si micsorndu-le capacitatea de transport si de transfer a cldurii. materialele n suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formnd bancuri care pot mpiedica navigatia, consum oxigenul din ap dac materiile sunt de origine organic, determin formarea unor gaze urt mirositoare. Substantele n suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorat detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplcut, mpiedic absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaz filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatic, fac inutilizabil apa pentru alimentarea instalatiilor de rcire, irigatii, agrement etc. substantele toxice, nu pot fi retinute de instalatiile de tratare a apelor si o parte din ele pot ajunge n organismul uman, provocnd mbolnviri. Aceste materii organice sau anorganice, cteodat chiar n concentratii foarte mici, pot distruge n scurt timp flora si fauna receptorului. substantele radioactive, radionuclizii, radioizotopii si izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substante toxice.Evacuarea apelor uzate radioactive n apele de suprafat si subterane prezint pericole deosebite, datorit actiunii radiatiilor asupra organismelor vii.Efectele substantelor radioactive asupra organismelor depind att de concentratiile radionuclizilor, ct si de modul cum acestea actioneaz, din exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase. substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntat, evacuate cu apele uzate, conduc la distrugerea florei si faunei acvatice, la degradarea constructiilor hidrotehnice, a vaselor si instalatiilor necesare navigatiei, mpiedic folosirea apei n agrement, irigatii, alimentri cu ap etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric pentru faun depinde de valoarea pH-ului, pestii murind la un pH = 4,5. 8

Hidroxidul de sodiu, folosit n numeroase procese industriale, este foarte solubil n ap si mreste rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producnd numeroase prejudicii diferitelor folosinte ale apelor. Astfel, apele receptorilor care contin peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicol. colorantii, proveniti ndeosebi de la fabricile de textile, hrtie, tabcrii etc, mpiedic absorbtia oxigenului si desfsurarea normal a fenomenelor de autoepurare si a celor de fotosintez . energia caloric,caracteristic apelor calde de la termocentrale si de la unele industrii, aduce numeroase prejudicii n alimentarea cu ap potabil si industrial si mpiedic dezvoltarea florei si faunei acvatice. Datorit cresterii temperaturii apelor scade concentratia de oxigen dizolvat, viata organismelor acvatice devenind dificil. microorganismele de orice fel, ajunse n apa receptorilor, fie c se dezvolt necorespunztor, fie c deregleaz dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. Microorganismele provenite de la tbcrii, abatoare, industria de prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vtmtoare, producnd infectarea emisarului pe care l fac de neutilizat. In concluzie ca msuri de prevenire a polurii apei sunt: interzicerea ndeprtrii la ntmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corect a sistemelor de canalizare i a instalaiilor locale, construirea de staii de epurare, construirea de staii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale ntreprinderilor industriale, nzestrarea cu sisteme de reinere i colectare a substanelor radioactive din apele reziduale ale unitilor unde se produc sau se utilizeaz radionuclizi, controlul depozitrii reziduurilor solide. Multitudinea de factori care conduc la poluarea apei deriva chiar din evolutia tehnicii. Totusi masurile de prevenire a poluarii sunt elementare. De noi oamenii depinde totul. Depinde calitatea vietii noastre.