Prea trist, prea tragic, prea de necrezut Eti tu, prezentul meu, solemn i crud, M pierzi printre concepii,

prin idei, i joci cu mintea mea cum poi, cum vrei... M-arunci n naltul cerului imens, S i gasesc nemrginirii sens, i n rs cinic te rasfrngi apoi, Vaznd cum m transform ntr-un durloi. Pe rnd mi-aezi n fa zeci de cri, Zici de religii caui s m-nvei, i mintea mea surpat de gndiri, Te-amuz, prins-n spazme, rtciri. Mi-ari apoi divinul chip al ei, i ea, apoteoza dragostei, mi uple sufletul c-un sentiment ales, i imi zambeti atunci. Am neles!