1.

Informatica şi obiectul său de

studiu

2. Date-informaţii-cunoştinţe

3. Societatea informaţională.
Tehnologii informaţionale şi
comunicaţionale

1
1. Informatica şi obiectul său de
studiu
• Termenul de informatică, a fost adoptat pentru prima dată
în 1967, de către Academia Franceză.
• În acel moment, informatica a fost definită ca:
"Ştiinţa care se ocupă cu tratarea informaţiei,
numai din punct de vedere formal sau semantic".
• Viaţa a lărgit acest concept. În momentul de faţă nici un
specialist nu priveşte informatica decât în conexiune cu
calculatorul, indiferent de ce spune Academia Franceză.
Astăzi, informatica este definită ca fiind:
Ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea
metodelor de prelucrare a informaţiei, utilizând pentru
aceasta tehnica de calcul, sau componente ale acesteia.
• În stadiul actual de maturizare a informaticii, aceasta
trebuie să urmărească două obiective majore:
- să realizeze prin metodele şi tehnicile sale, sisteme
informatice performante prin care să asigure accesul larg la
informaţie;
- să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor
2
sistemelor de calcul.
 Informatica şi-a găsit cu uşurinţă o largă aplicabilitate
pentru activităţile specifice sistemului economic, având rol
de automatizare a gestiunii patrimoniului şi a operaţiunilor
derulate de către organismele economice şi/sau financiar-
bancare.

3
 2. Date-informaţii-cunoştinţe
Activitatea economică, indiferent de forma sa de desfăşurare
este generatoare de informaţii. Cu cât această activitate este mai
complexă şi mai dinamică, cu atât volumul de informaţii creşte şi
se diversifică, necesitând un instrument modern de prelucrare a
lor.
O informaţie semnifică o triadă a elementelor:
Entitate - obiectul informaţiei
Atribut - elementul de descriere a entităţii respective,
caracterul sau o proprietate
Valoare - măsură a proprietăţii
Exemplu: informaţia privind adresa unui client: A.I.Cuza, nr.13
Entitatea - client, Atributul - adresa, Valoarea – A.I.Cuza,
nr.13.
Pentru a fi eficientă, informaţia trebuie să fie:
- fundamentată ştiinţific
- oportună
- captată la timp şi de cine trebuie
- clară şi să nu fie contradictorie.
4
 Datele reprezintă materia primă din care se obţin
informaţiile. O însumare în timp a tuturor informaţiilor
dobândite într-un anumit domeniu reprezintă cunoştinţele.

Datele constituie suportul formal al informaţiei, acestea se

concretizează în cifre, litere, simboluri, coduri şi alte semne
plasate pe suporţi tehnici de date.

Concluzionând, trebuie să reţinem că:

• data este o resursă obiectivă şi statică;
• informaţia constituie un ansamblu de date semnificative şi are
valoare în raport cu un scop (o problemă);
• cunoştinţa este subiectivă, dinamică, creată în cadrul interacţiunii
sociale dintre individ şi organizaţie, legată de un anumit context şi
are un caracter relativ, în măsura în care derivă din capacitatea
creativă a omului. 5
 3. Societatea informaţională. Tehnologii
informaţionale şi comunicaţionale
• Societatea bazată pe informaţie, este definiţia cea mai simplă
şi la îndemâna tuturor, a societăţii informaţionale
• Informaţia conferă celui care o posedă putere. Cu cât agentul
economic deţine mai multe informaţii şi cu cât posedă capacitatea
de a le utiliza în mod eficace, cu atât acesta deţine mai multă
putere.
• La nivelul fiecărui stadiu de dezvoltare al societăţii se poate spune
că aceasta s-a bazat pe un anumit gen de informaţie. Astfel, putem
să ne oprim asupra următoarelor momente: ABAC-ul (3000 î.ch),
hârtia (50 î.ch), tiparniţa (1452), ziarul (1700), telegraful (1837),
fotografia (1839), telefonul (1876), electricitatea (1882), filmul
(1891), radio-televiziunea (1920-1936), robotul (1921), calculatorul
(1946). Toate aceste momente şi-au adus contribuţia la o mai bună
utilizare a informaţiei în societate.
6
 •Ajungând la momentul 1946, care a însemnat utilizarea pe
scară largă a calculatorului, este necesar să punctăm
următoarele caracteristici interesante:
- viteză şi precizie la prelucrarea datelor;
- capacitate mare de stocare a informaţiilor într-un volum
redus;
- repetabilitate nelimitată a documentelor realizate (tipărire/
distribuire/
publicare);
- posibilitatea de a modifica şi/sau a reutiliza informaţiile;
- organizarea flexibilă a sarcinilor;
- interoperabilitate cu alte domenii/activităţi;
- comunicaţii facile;
- crearea şi folosirea de biblioteci specifice (structuralitatea
informaţiilor);
- flexibilitate la evoluţia tehnologiilor, etc.
•Cu alte cuvinte, putem afirma acum că: societatea
informaţională nu este altceva de cât societatea omenească
 •Tehnologiile informaţionale conduc la modificări ample, în
sensul manipulării şi utilizării informaţiei, oferind posibilitatea
managementului să obţină şi să utilizeze mai multe informaţii, de
mai bună calitate.
•În literatura de specialitate nu există unanimitate în definirea
tehnologiilor informaţionale, dar trebuie să înţelegem prin
acestea, colecţii de domenii tehnologice, care se dezvoltă
simultan şi interdependent.
•Tehnologiile informaţionale permit pregătirea, colectarea,
transportul, regăsirea, memorarea, accesul, prezentarea şi
transformarea informaţiei sub orice format (text, grafică,
imagine, video şi voce). Aceste mişcări pot avea loc între oameni,
între oameni şi echipamente şi/sau între echipamente.
•Aşadar, Tehnologiile Informaţionale şi Comunicaţionale se
bazează în principal pe următoarele componente, care se
întrepătrund, sau se completează: reţele, sistemele EDI
(Electronic Data Interchange), Internet, Intranet, tehnologia
client/server, poşta electronică (e-mail), comerţ electronic (e-
commerce), groupware, multimedia.