CAPITOLUL I OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE

Biologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor ce stau la baza originii, organizarii si evolutiei organismelor vii. Desi cunoscuta din antichitate, Biologia s-a dezvoltat si se dezvolta permanent, reprezentand fundamentul teoretic pentru discipline ca : genetica, anatomia, fiziologia, embriologia, antropologia, patologia genetica, imunobiologia, biologia celulara, etc. Dezvoltarea biologiei a fost si este conditionata de dezvoltarea tehnicii si perfectionarii metodelor de studiu si cercetare, cautandu-se o permanenta preocupare de a elucida relatia omului cu universul, cu mediul inconjurator care este in permanenta schimbare. Este stiinta cu caracter nerestrictiv. Dar lumea vie se compune dintr-un mare numar de individualitati, care, prin similitudini de forma, structura, functii, se grupeaza in populatii, in specii. Similitudinile se mentin in succesiunea generatiilor in populatie datorita capacitatii de a transmite, in forma codificata, ansamblul de caractere specifice populatiei sau speciei, dar si cu particularizari fenotipice ale fiecarui individ in populatie. Diversitatea fenotipica a indivizilor in populatie este consecinta recombinarii aparatului genetic in meioza si fecundatie, a proceselor cronogenetice si cronobiologice in activitatea genomului. Este influenta unor secvente tranzitionale din genom, sau efectul distructiv indus de factori fizicochimici si biologiei agresivi, capabili sa modifice aparatul genetic al celulelor din organism. Complexitatea acestor procese particulare organismelor vii a impus aparitia unei stiinte biologice bine delimitata : GENETICA. GENETICA este stiinta ereditatii, variabilitatii si reproducerii organismelor vii. Este stiinta fundamentala. Relativ tanara, genetica a avut o evolutie rapida, diversificandu-se in mai multe directii de cercetare si anume: - genetica umana fundamentala - genetica moleculara - genetica medicala - genetica populatiei sau antropologica - cronogenetica 9

- si cronobiologia dezvoltarii organismelor. Genetica, sinteza dinamica a datelor si descoperirilor din biofizica, biochimie, biomatematica, cibernetica, semantica, citologie, etc., ne ofera „cheia" dezlegarii necunoscutelor fiintelor vii. Genetica permite sa cunoastem structura materialului ereditar, mecanismelor de conservare sau de diferentiere a caracterelor pe fond genetic, sa cunoastem factorii cu potential de modificare a structurii si functiei aparatului genetic (mutatiile). Tot genetica descifreaza macanismele si procesele de diferentiere, de dezvoltare ontogenetica (normala si/sau patologica). Ea permite elaborarea de metode pentru clonarea terapeutica, de fertilizare in vitro, etc. Prin extrapolarea principiilor Biologiei si Geneticii in patologia umana, s-a conturat o disciplina medicala fundamental : „Genetica Medicala". Genetica umana, Genetica medicala studiaza principiile, procesele, mecanismele si legile care guvemeaza diferentierea, cresterea, reproducerea si dezvoltarea indivizilor din populatiile umane. Analizeaza relatiile dintre individ si populatiile conspecifice, ca produs al evolutiei normale sau patologice a omului, in raport cu mediul sau de viata. Genetica medicala contribuie la elaborarea mijloacelor terapeutice eficiente in combaterea, corectarea si preintampinarea aparitiei bolilor genetice in familie, in populatie. Deasemenea asigura starea de sanatate fizica si psihica a omului. Recentele achizitii stiintifice in genetica confirma valoarea extrapolarii principiilor acestei stiinte in medicina, cu posibilitatea cunoasterii complexe a omului normal sau bolnav. Datorita progreselor in biologie si biogenetica, J. Bernard afirma ca Genetica este strans legata de interesele omului, de societate. De aceea spunea Bernard: „....genetica cere cu necesitate clarificarea stiintifica a proceselor biologice, abordarea stiintifica a evolutiei genomului uman, cunoasterea, la toate nivelele de organizare, a organismului si viitorul genetic al omului..." Linus Carl Pauling (1949) afirma urmatoarele: „...dintre toate sistemele naturale, materia vie este aceea care, prin imensele sale transformari, pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice inscrise in organizarea sa. Ca nu exista alt sistem ca eel biologic, care sa fie constant suprimat si simultan mentinut, si ca este suficient a ne interoga pe noi insine pentru a sti in care dintre sistemele vii actuale s-a realizat cea mai mare parte a trecerii istorice...".

10

Genetica cauta sa descifreze interrelatiile dintre componenta genetica a organismului si factorii de mediu, de a descifra interferentele de influenta si/sau efectele distinctive, intre genotip si mediul ambiant. Genetica, stiinta cu caracter nerestrictiv, studiaza complexitatea structural-functional-comportamentala a omului, in care rolul primordial il are genomul, constituit in momentul formarii zigotului prin procesul de fecundatie. Pentru o corecta apreciere a aparatului genetic care controleaza caracterele exprimate fenotipic, este necesara cunoasterea unor marimi pe care Dubinin (1969) le mentiona pentru om : - celula gametica la om contine aproximativ un sfert de microni cubi 3 (miu ) de acizi nucleici, in greutate de 4x10 12 g (grame) ; - populatia terei este estimata la sase miliarde de locuitori : 6x109; - nasterea acestui numar de oameni necesita 12xl09 gameti haploizi (6x109 ovule si 6x109 spermatozoizi); - volumul total al acizilor nucleici existent in cele 12 miliarde de gameti haploizi se estimeaza la 4,8 mm3 si o greutate de 48 mg ADN; - intr-un vol urn egal cu o picatura de ploaie este inmagazinata componenta moleculara, ADN-ul, pentru cele 6 miliarde de indivizi umani; - dar corpul uman are aproximativ 6xl013 celule, din care se distrug in 24 de ore cca 5x10" celule. Dar tot atatea se produc, asigurand regenerarea fiziologica si mentinerea integritatii morfo-functionale a organismului. Datele prezentate de Dubinin evidentiaza complexitatea constitutionala a speciei Homo sapiens.

11

CAPITOLUL II EREDITATEA LA OM
Ereditatea este functia biologica a organismelor vii de a conserva si transmite caracterele morfo-structurale, moleculare, fiziologice si comportamentale de la o generatie la cele care-i succed. Este latura sincronica, de conservare si transmitere a informatiei genetice, prin care este mentinut axul structural-functional al speciei in spatiu si timp. Ereditatea conserva caracterele, le stabilizeaza. Pentru studiul ereditatii, in fata geneticienilor au fost formulate o serie de intrebari ca: - Ce se transmite? Care este natura fizico-chimica a materialului genetic mostenit de la parinti? - Cum este transmis materialul genetic? Care sunt mecanismele ce asigura continuitatea intre generatii? - Cum actioneaza materialul genetic? - Daca raspunde destructiv la interferentele cu factorii agresivi din mediu si care sunt efectele fenotipice asupra indivizilor? Sunt intrebari fundamentale la care genetica raspunde, explica, demonstreaza, convinge. Viata precede intricatiei fenomenelor dinamice, legate de structurile specifice ale celulei, ale organismului. „Dinamismul", propriu vietii, este exprimat sub diversele activitati metabolice care asigura cresterea si functiile organismului. Suportul acestui dinamism este asigurat de moleculele proteice, cu rol structural sau enzimatic, ce se caracterizeaza prin specificitate de structura si functie. Identitatea si specificitatea proteinelor de la o generatie la alta in cadrul speciei sunt garantate si realizate prin mecanisme informational codificate, de biomoleculele genomului uman. Biomoleculele care detin, in forma codificata, informatiile genetice se caracterizeaza prin aranjari particulare ale componentelor structurale, realizand ceea ce numim „masinaria genetica", "banca genetica" de informatii din genomul organismului. Dar spre deosebire de variabilitate, ereditatea, ca functie sincronica, stabilizeaza caracterele datorita macromoleculelor codante. 12

Macromoleculele codante implicate in functiile de ereditate si variabilitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : - sa detina informatia necesara structurii, functiei si „stabilitatii" de reproducere in celulele organismului. Aceasta informatie o gasim codificata in ordonarea aperiodica a monomerilor, ca unitati de structura ce alcatuiesc aparatul genetic molecular al celulei, in ADN; - sa fie capabile de autoreplicare (autocatalitica), mecanism care asigura trecerea „nemodificata" a informatiei genetice din celula mama spre celulele fiice ce rezulta prin diviziune; - sa exercite functia heterocatalitica, cand, prin decodificarea informatiilor genetice inscrise in structura lor, sa asigure sinteza de ARN mesager care, in citoplasma, realizeaza sinteza proteinelor cu structura specifica, in conformitate cu mesajul genetic copiat. - sa prezinte o oarecare „labilitate" ca raspuns la interferanta cu factorii de mediu potentiali agresivi si cu efecteie distructive asupra moleculelor codante. Aceste conditii sunt indeplinite de acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul), care, virtual, isi exercita functiile la toate organismele: procariote si eucariote. Datorita procesului convergent intre informatia codanta si proteine, apar similitudini de forma structura si functii intre indivizii conspecifici, dar si o divergenta fenotipica interindivizi, definind individualitatile in populatie. De exemplu, fenotipul unui individ este o „sinteza" complexa de elemente mostenite de la generatiile ascendente, realizata prin procesul informativ, codificata , transmisa si mostenita. Trasaturile fenotipice le grupam in categorii de caractere dupa cum urmeaza: - caractere specifice care particularizeaza specia; - caractere intraspecifice sau individuale particulare si de diferentiere a indivizilor conspecifici; - caractere dobandite „de novo"posibile a fi inscrise in zestrea genetica a individului. Ele au efecte severe distructive - morbide sau letale - si care pot deveni transmisibile.

13

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structura in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituenti principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in forme virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiphcarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiphcarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotidelor din moleculele ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structura ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5 nucleotidele in molecula, determinant o structura liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structure in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituent! principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in fonne virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiplicarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiplicarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotideior din moleculeie ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structure ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5'-3' cupleaza nucleotidele in molecula, determinand o structure liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

4n cantitate ADN. care. care sunt haploide (cu numarul injumatatit de cromozomi fata de celulele somatice . fiind celule diploide. .la organismele cu reproducere sexuata) cantitatea de ADN este redusa la jumatate in raport cu celula somatica diploida. Prin decodificare si respectarea principiului complementaritatii bazelor.avand structura neramificata. asigura sinteza de proteine cu structuri si functii specifice. .ADN-ul este molecula capacitata cu functia de autoreproducere. 15 . prin care este atestat rolul ADN-ului ca suport molecular al ereditatii si variabilitatii sunt urmatoarele: .in ciclul mitotic (fig. 1) : -in stadiul interfazic Gi gasim: .cantitatea de ADN este aceeasi in toate celulele somatice (cu aproximatie). .ADN-ul este o molecula cu structura speciala determinata de ordonarea aperiodica a nucleotidelor in catenele cuplate complementar.in celulele gametice. . . . cand Watson si Crick (laureati ai premiului Nobel) folosind ca metoda de studiu spectreie de difractie a razelor X. . in citoplasma celulei. au demonstrat ca molecula ADN are o structura spatiala (o arhitectura) ordonata sub forma de dublu helix.ADN-ul serveste ca tipar pentru a i se decodifica mesajul genetic inscris in structura sa. La sfarsitul acestui stadiu cantitatea de ADN va fi de 4n.2n cromozomi.Totusi momentul „revolutionar" in studiul structurii si dispozitiei spatiale a ADN-ului este anul 1953. Este functia care asigura conservarea informatiei genetice in generatiile ce succed. informatia genetica din ADN este stocata si dispusa liniar.2n cantitate ADN.2n cromozomi. Este principiul care asigura decodificarea „corecta". Argumentele de ordin general rezultate din cercetarile biochimistilor si geneticienilor. rezulta molecula de ARN mesager. functia autocatalitica.cantitatea de ADN variaza in raport cu fazele ciclului celular si numarul cromozomilor : .in stadiul interfazic S are loc sinteza ADN-ului prin replicare semiconservativa. .in stadiul G2 interfazic gasim: .1 cromatida pentru fiecare cromozom. care se realizeaza prin replicare semiconservativa. . . .

.in stadiul d gasim : .in stadiul G2 gasim : .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: . . 16 . . .in numar cromozomi.2n cantitate ADN.1 cromatida pentru fiecare cromozom. .la sfarsitul diviziunii primare celulele au : . . cantitate ADN 4o ADN 2n ADN INfTERFAZA 10 12 14 16 18 imi20 Z.2n cantitate ADN.1 cromatida pentru fiecare cromozom.2 cromatide pentru fiecare cromozom. .2n cantitate ADN.2) . . .2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.2n cromozomi.2 cromatide pentru fiecare cromozom. cu formarea gametilor haploizi. profaza si metafaza gasim : . .In diviziunea primara a meiozei: . .in interfaza.2n cromozomi. . gasim : (fig..in numar cromozomi. Fazeieji durata (h) |P:'M! ATI MTTOZA Fig.l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice .In diviziunea secundara a meiozei : .in meioza.2n cromozomi.4n cantitate ADN.

.in numar cromozomi.in stadiul G2 gasim : .1 cromatida pentru fiecare cromozom. gasim : (fig.4n cantitate ADN. 0 .in meioza. . ADN 4n ADN 2n ADN 0.11111 Riwfeji durata irsTTERFAZA ^T^-s |P!M ATI * W fc MITOZA Fig. . .2 cromatide pentru fiecare cromozom. cu formarea gametilor haploizi.5 C2 C.2n cromozomi. .2 cromatide pentru fiecare cromozom. .in stadiul d gasim : .2) .. .l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice . profaza si metafaza gasim : .in interfaza.2n cromozomi.2n cantitate ADN.in numar cromozomi.In diviziunea primara a meiozei: .2n cantitate ADN.la sfarsitul diviziunii primare celulele au : . 2 4 6 8 10 12 14 16 18 iiili 20 22 fc.2n cantitate ADN. . .2n cromozomi.2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.1 cromatida pentru fiecare cromozom. .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: . . 16 . .In diviziunea secundara a meiozei : .

catenele fimd cuplate intre ele pe principiul complementaritatii bazelor azotate componente. efect al actiunii agresive a factorilor potentiali mutageni. .1 cromatida pentru fiecare cromozom.cand structura ADN este modificata. Fig.in cantitate ADN. 17 . Structura moleculei de acid dezoxiribonucleic (ADN) Molecula de ADN din genomul procariotelor si eucariotelor are o structura polidezoxiribonucleotidica dublu catenara. 2. Observam ca in celula gametica numarul cromozomilor si cantitatea de ADN sunt reduse la jumatate in raport cu celula somatica. 2 Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celular in gametogeneza. Cele doua catene cuplate realizeaza o dispozitie spatiala.2n cantitate ADN. . .adaptative sau patologice). .in numar cromozomi. sau printr-un mecanism de crossing-over inegal..2 cromatide pentru fiecare cromozom. o arhitectura in dublu helix. -la sfarsitul diviziunii secundare celulele vor avea : . apar caractere noi (normale .

CM NM ■" m Fig. Bazele purinice in structura ADN-ului sunt : adenina (A) si guanina (G) (fig. NM. 0 I ! CM W I NM.legaturi fosfodiester 5 -3 formand scheletul glucido-fosforic. Bazele purinice prezinta doua heterocicluri : un hexaheterociclu (pirimidinic) si un pentaheterociclu (imidazolic).1. C). 2. ADN-ul este molecula inalt polimerizata. inseparabile intre ele : o baza azotata. o pentoza si un radical fosfat. G) si pirimidinice (T. Este un monomer in componenta caruia exista trei tipuri de molecule. Unitatea de structura a molecuiei de ADN Unitatea de structura a ADN-ului este nucleotidul. N it C O X O HN i C O X CH XH MM C * .3 Structura bazelor purinice (A. Bazele azotate pot fi purinice si pirimidinice. 3). 18 .

prin esterificare. care se cupleaza. baza azotata si pentoza.4sifig. esterificare C5- Structura nucleotidului cu baza purinica (Adenina) . legatura covalenta. Cele doua componente. Esterificarea se face printr-o legatura N-glucidica. Fig.Bazele pirimidinice se prezinta sub forma unui hexaheterociclu pirimidinic. Cuplarea celor trei componente fmalizeaza structura nucleotidului (fig. un glucid care se prezinta ca heterociclu de tip beta ((3).furanozic.3). esterifica cu formarea nucleozidului. In structura ADN-ului bazele pirimidinice sunt reprezentate de timina (T) si citozina (C) (fig. de nucleozid. 19 . A treia componenta a nucleotidului este radicalul fosfat. Esterificarea se face intre hidroxidul din pozitia Ci al pentozei si azotul din pozitia N3 la pirimidine si pozitia N9 pentru purine. cuplarea stabilindu-se cu hidroxidul de la C3 sau C5 al pentozei. A doua componenta din structura nucleotidului este pentoza.5). 4 Structura nucleotidului cu baza pirimidinica ( Timina ) . esterificare C5.

o o. ramane liber de la carbonul 5). Fig.H-' H HO' P">-CM>/ li 0 H\H 1 OK H/M OK (Acidul fosforic poate esterifica si la OH de la carbonul 3. 5 Structura nucleotitului cu citozina N H 0 1 O-P- 0- 0<^ J H CH. OH 20 .

cu hidroxidul din pozitia 3' sau 5'. Ordonarea 21 . Desi prezente.Structura nucleotidului cu guanina OH OH o—: ADN-ul este molecula rezultata din esterificarea si ordonarea liniara acelorpatru tipuri de nucleotide. Structura primara a ADN Structura primara analizeaza modul de formare a monocatenei din structura moleculei de ADN. Prezenta si ordinea bazelor din monocatena polinucleotidica determina specificitate structural-functionala moleculei de ADN. Prin polimerizare se formeaza scheletul glucido-fosforic al monocatenei liniare din molecula ADN-ului. 2. Se urmareste ordonarea nucleotidelor si gradul de polimerizare a monocatenei ADN-ului.2. intre radicalul fosfat al nucleotidului. a pentozei nucleotidului urmator. Bazele sunt cuplate cu hidroxidul Ci al pentozei fiecarui nucleotid. Polimerizarea nucleotidelor se face prin legaturi fosfodiesterice. bazele azotate nu participa la realizarea structurii scheletului glucido-fosforic.

6). ADN-ul Fig.specifica realizeaza informatia genetica inscrisa in ADN-ul genomic (fig. 6 Structura primara a ADN (scheletui glucido-fosforic) .esterificare 3'-5\ 22 .

. datorita identitatii structurii moleculelor de ADN. Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide. ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale.. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular. Ca urmare.. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor. conform schemei : . Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului.. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'. sa prezinte aceleasi caractere..Nucleotidele sunt molecule orientate... iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5\ Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN.. structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote.. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa.s-ar fi realizat o informatie genetica limitata.-y-s'-y-S'-y-S'-y-S'-y-S'-ys'-y'S'-ys'-y-s'-y-s'-.. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN..A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . iar proteinele sa prezinte 23 . Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor. .. atat la regnul vegetal cat si la eel animal. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: ...L_____J L_____J L____J L_____J L_____J 1_____J I______I L_____J_.. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: .. bacterie-om.. . analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic.. . atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om. cu aceleasi structuri si functii. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica.prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice. .... . care ar structura cele doua catene polinucleotidice.. 1 2 3 4 V 2' 3' 4' .cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor). cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. . Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor.

cu aceleasi structuri si functii. . si cum ADN-ul are functia de determinism genetic. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa. . Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'. Ca urmare. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior.. L____J L____J L___J L_____J L____J L____J I____J L____J.. atat la regnul vegetal cat si la eel animal. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. ... care ar structura cele doua catene polinucleotidice.. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor.. datorita identitatii structurii moleculelor de ADN.-y-s'-ys'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s''. 1 2 3 4 1' V 3' 4' .. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN.Nucleotidele sunt molecule orientate.. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om... ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale.prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice. iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5'. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: .....s-ar fi realizat o informatie genetica limitata... Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C .. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor... bacterie-om.cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor)... conform schemei : .. sa prezinte aceleasi caractere. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: .. Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor. Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN.. Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide. iar proteinele sa prezinte . structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote.

aleatorie... Dupa Chargaff. se pot realiza combinatii polinucleotidice de ordinul 41000..... 123 45 6 7 8 9 10 Analizand aceasta secventa observam ca numarul tripletelor (codonilor). conform principiului aperiodicitatii (ordonarea aleatorie). proteine care vor exercita si functii specifice in celula.vezi codul genetic). Mesajele genetice inscrise in structurile ADN pot fi decodificate si matedalizate in molecule de ARN mesager. a demonstrat ordonarea aperiodica si ca cele patru tipuri de nucleotide. respectiv 10600.A T T C C G A G C T T A C G A G T T G C T T A C C C C A A T A .aceeasi structura. obtinindu-se marea diversitate a tipurilor de mesaje genetice depozitate in structurile ADN-ului. L_J I____I I___J I—J L___I I___I L_J L_J l__J L_J L_. biochimic. in organism. Ca urmare din structurile proteice ar fi trebuit sa lipseasca 16 aminoacizi (cunoscuti in structurile proteice sunt 20 aminoacizi) si prezenti numai patru tipuri ... vom analiza o secventa „arbitrara" in componenta careia sunt 1000 nucleotide. acelasi numar de aminoacizi. .. non-periodica... . Cel care a demonstrat ca cele patru tipuri de nucleotide au o ordonare aperiodica. Informatia genetica realizata prin aperiodicitatea nucleotidelor. ca tipuri diferite. ... asigura o crestere numerica a tipurilor de triplete (43 = 64 . a fost Chargaff (1950). Cum fiecare nucleotid este reprezentat de una din cele patru tipuri de baze azotate.. imprima acestor proteine o structura specifica (conform mesajului genetic decodificat din ADN). Pentru o mai corecta intelegere a semnificatiei biologice a aperiodicitatii nucleotidelor ce structureaza.. Cum ARNm este implicat direct in sinteza de proteine.. aleatorie in monocatena ADNului s-a realizat in cursul evolutiei bio-genetice a moleculelor de ADN. ce structureaza monocatena polinucleotidica a moleculei de ADN... au o ordonare aleatorie.. Sa consideram ipotetic o secventa aperiodica din catena moleculei deADN: . Datorita ordonarii aperiodice a nucleotidelor si tripletelor se realizeaza o cantitate inepuizabila de informatie genetica depozitata in structura moleculelor de ADN. aceiasi aminoacizi ca structura la toate organismele vegetale si animale. monocatena polinucleotidica din molecula ADN.. prin degradare enzimatica a moleculelor de ADN. ordonarea aperiodica.. confera fiecarei molecule de ADN specificitate structural-functionala. dar si pozitia tripletelor este aleatorie... Folosind metode fizicochimice cantitative. . Dar genomul uman 24 .

.raportul de complementaritate se bazeaza pe urmatorul rationament valoric: indiferent de specie si regn. Folosind metode fizico-chimice de analiza cantitativa. Si daca folosim preceptul lui Einstein ca numarul atomilor din Univers ar fi 0.3. de organ si pentru activitatea metabolica a organismului uman. complementaritate care asigura cuplarea catenelor copolimerice.88 x 1079 se poate considera ca informatia genetica ar fi I inepuizabila in spatiu si timp. celulare. Catenele copolimerice sunt cuplate intre ele prin punti de hidrogen.realizeaza informatia genetica . iar cantitatea de guanina este egala cu a I citozinei.500.asigura specificitate structural-functionala moleculelor ADN. este cercetatorul care a demonstrat ca ADN-ul are o structura secundara dublu catenara. I Complementaritatea. care este depozitata sub forma de mesaje ereditare pentru caracterele moleculare. Aceste raporturi valorice: A = T si G = C explica complemen25 . <> ADN-ul este dublu catenar. in conditii fiziologice normale a structurii ADN-ului. informatia genetica este decodificata prin sinteza de ARNm.contine aproximativ 3. punti ce se stabilesc intre bazele azotate prezente in structura monocatenelor.000. s-a constatat ca adenina este valoric egala cu timina. se realizeaza intre: Adenina cu Timina (A . Chargaff stabileste raportul de complementaritate intre bazele purinice si cele pirimidinice. . Structura secundara a ADN Cu exceptia unor bacteriofagi.T) si Guanina cu Citozina (G-C). la care ADN-ul este monocatenar. 2. In consecinta [ ordonarea aperiodica ar determina combinatii de ordinul 43. datorita aperiodicitatii structurii primare. Rezultatele lui Chargaff pot fi sintetizate astfel : -intre bazele azotate intercatenare se stabilesc punti de hidrogen. Importanta structurii primare: .000.500. Chargaff (1950). toate procariotele si eucariotele au molecula ADN structurata din doua I monocatene cuplate. care.000 perechi de nucleotide.sub forma de mesaje genetice.000 perechi de nucleotide. determina sinteza deproteine cu structuri si functii specifice in celula. tisulare. . in citoplasma. catenele fiind copolimerice.

In consecinta.. Hidrogenul reahzeaza aceste legaturi si cu atomul de azot sau cu oxigenul din structura altei baze azotate. Sunt cupluri complementare in ADN: A = T. In jurul acestui nucleu graviteaza un electron negativ (e~). In aceste conditii se poate stabili o legatura electrovalenta. cu care isi completeaza orbita. conform urmatoarelor principii de analiza : hidrogenul din componenta bazelor azotate are un „nucleu" cu volum mic si intens pozitiv. .. (fig. iar guanina (ca baza purinica) reahzeaza trei punti de hidrogen cu citozina (baza pirimidinica).— i m /' 5 /♦ > \ / / *\ \ / A {«*•**) T l*irtft«) G foMBMI H C jcftorirt} Fig. T = AsiG = C. C se leaga cu G prin trei legaturi de hidrogen. Cuplarea complementara prin punti de hidrogen este principiul structurii secundare a moleculei de ADN. Acest raport complementar in baze A = T si G = C este numit „regula Chargaff” sau „ratio baza" . care poate fi purina sau pirimidina ..7). » &*\ / ?\ Ir r OH.... Acest electron negativ este „incapabil" sa satisfaca sarcina pozitiva a nucleului atomic. hidrogenul poate primi un electron negativ de la alt atom. .complementaritatea este demonstrata prin cinetica reactiilor fizicochimice.. .analiza cantitativa a moleculelor de ADN extrase de la diverse specii animale sau vegetale au evidentiat urmatorul aspect : cantitatea de A + T nu este egala cu cantitatea G + C : 26 ...o o-... K**\ ' r r| UM..in molecula ADN-ului cu structura normala. adenina (ca baza purinica) poate stabili doua punti de hidrogen cu timina (baza pirimidinica)..C = G. .. T se leaga cu A prin doua legaturi de hidrogen . 7 Cuplarea bazelor azotate prin legaturi de hidrogen.taritatea.

la indivizii conspecifici se mentine aproape constant si apropiat valoric.la Bos taurus A + T este in proportie de 58% iar G + C in proportie de 42%. " . variaza in limite foarte largi. se realizeaza decodificarea mesajelor genetice inscrise in structura ADN-ului de catre moleculele de ARNm. .respectand principiul complementaritatii se asigura replicarea semiconservativa a ADN-ului (autocatalitica) si continuitatea informatiei genetice (functia sincronica si conservarea ei).desi valoarea raportului Chargaff variaza valoric intre specii.A+T ---------^ 1 G+C Datorita raportului valoric neunitar este confirmata aperiodicitatea ordonarii nucleotidelor in catenele copolimerice (deci intre purinele si pirimidinele din componenta celor doua catene este respectata complementaritatea de cuplare).pe principiul complementaritatii bazelor azotate.raportul ---------. Ca importanta. In 1978 Lints confirma aperiodicitatea cuplurilor complementare. .la Saccharomyces cerevisie cuplul A + T este in proportie de 64% fatadeG + C-36%. complementaritatea structurii secundare confera moleculei de ADN functii bio-genetice esentiale: . A+T . desi intre bazele purinice si cele pirimidinice este respectata complementaritatea. . valoric . Observam ca intre specii apar diferente valorice intre A + T si G + C. G + C De exemplu: . Valoarea neunitara a raportului Chargaff confirma aperiodicitatea celor doua catene (aperiodice) copolimerice . Moleculele de ARNm sunt complementare fata de secventele decodificate din ADN.la Homo sapiens (om) proportia este de 62% A + T iar G + C de 38% etc.metode de analiza a structurii ADN-ului prin denaturare si renaturarea moleculei se bazeaza tot pe principiul complementaritatii bazelor purine si pirimidine. . 27 .

fara sa cunoasca lucrarile si observatiile lui Wilkins si Franklin. Pe baza datelor obtinute prin difractia razelor X cei doi cercetatori au elaborat postulatul: „ADN-ul este molecula dublu catenara. Fiecare cuplu complementar de baze are un unghi de rotatie de 36° in raport cu cuplul urmator.pe principiul complementaritatii bazelor azotate se „construiesc" si se folosesc sondele si amprentele genetice pentru identificarea si localizarea genelor.34nm) intre ele. urmat de Franklin in 1951. Planele pentozelor cuplate cu acidul fosforic sunt dispuse la exteriorul duplexului. 2. Modelul elaborat de Watson si Crick a fost publicat in 1953 in revista „Nature". Cele doua catene sunt cuplate prin punti de hidrogen. au dispozitia spatiala in dublu helix. formand scheletul glucidofosforic paralel pe axa virtuala a dublului helix. elaboreaza ipoteza asupra structurii tridimensionale a moleculei ADN din genomul celular. Aceasta observatie confirma ca molecula ADN are structura tridimensionala sau dispozitie spatiala. cuplate complementar si dispuse in interiorul moleculei au planele perpendiculare pe axa virtuala a moleculei de ADN". Cuplurile complementare sunt Valori folosite in studiul moleculei ADN: lm = 102cm = 103mm = 106um = 109nm = 1010A metru centimetri milimetri micrometri nanometri Angstromi 28 . In 1953.structura tridimensionala a ADN-ului este asemanatoare pentru procariote si eucariote. Bazele azotate. Catenele cuplate se spiraleaza formand un a helix iar catenele copolimerice fiind antiparalele. Crick si Watson care.4 A (0. rezultate pentru care li s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicina.. cuplate complementar. Rezultatele obtinute de Wilkins si Franklin au confirmat ca: . La elaborarea modelului tridimensional. . Watson si Crick au folosit raportul de complementaritate intre cele doua catene copolimerice din molecula ADN. conform principiului complementaritatii intre purine si pirimidine (A = T si G = C). pentru secventierea moleculelor de ADN. folosind tehnica difractiei razelor X. Structura tertiara a ADN Prin tehnica difractiei razelor X s-a stabilit ca ADN-ul are o arhitectura spatiala ordonata. Planele cuplurilor complementare sunt la distanta de 3. indiferent de gradul de evolutie a speciilor. Wilkins (1950) este primul cercetator care a folosit tehnica difractiei razelor X in studiul moleculei ADN .cele doua catene copolimerice.4.

5 x109 perechi de nucleotide. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. 29 . au stabilit proprietatile fizico-chimice. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". etc. clonarea moleculei. ca : difractia luminii polarizate. precum si functiile exercitate de ADN in genom. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala.masa moleculara a moleculei de ADN poate fi estimata la 12-16 x 6 10 daltoni. contributia puntilor de hidrogen este mica. . . Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. nu plan. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative.prin dispozitia in dublu helix. indiferent care este ordinea : A = T . G = C sau C = G. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. La eucariote. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. In ordonarea bazelor. Dupa Polland si col. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. difuziunea. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. (1966). stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone.„etajate". fata de puntile de hidrogen. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . autoradiografierea. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. spectrele de difractie a razelor X. Metodele folosite in studiul ADN-ului. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. Rotatia. se realizeaza spatial. respectiv 7><10 mg ADN.ADN-ul este molecula neramificata. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. desi aperiodica . putin rigida. T = A.4 nm). Cuplurile A = T si G = C au simetrie. denaturarea-renaturarea. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. molecula de ADN are o structura tertiara ordonata. ceea ce asigura inserarea lor in lant. proteine cu care se cupleaza ADN-ul. 1964).

. G = C sau C = G. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. Dupa Polland si col.„etajate". In ordonarea bazelor. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. Metodele folosite in studiul ADN-ului.prin dispozitia in dublu helix. Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. etc. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. denaturarea-renaturarea. 29 . spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual".4 nm). putin rigida. ca : difractia luminii polarizate. desi aperiodica . autoradiografierea. se realizeaza spatial. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. respectiv 7><10-9 mg ADN. La eucariote. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. ceea ce asigura inserarea lor in lant. clonarea moleculei. precum si functiile exercitate de ADN in genom. Rotatia. difuziunea. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. contributia puntilor de hidrogen este mica. molecula de ADN are 0 structura tertiara ordonata. T = A. nu plan. proteine cu care se cupleaza ADN-ul.masa moleculara a moleculei de ADN poate fl estimata la 12-16 x 10 daltoni. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. Cuplurile A = T si G = C au simetrie. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . au stabilit proprietatile fizico-chimice. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone.ADN-ul este molecula neramiflcata. 1964). . Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. fata de puntile de hidrogen. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. indiferent care este ordinea : A = T . spectrele de difractie a razelor X.5 x109 perechi de nucleotide. (1966).

repararea eronata sau prin recombinarea genetica a moleculelor ADN). .de proteinele histonice. . desi slabe. .fortele Van der Waals. absorbtia ADN se face la lungimea de unda de 260nm. Stabilitatea termodinamica a ADN-ului se asigura prin: . care are numai doua punti de hidrogen. numite si legaturi metastabile. 30 . decat cuplul A-T.legaturile slabe de hidrogen.complementare cuplate in dispozitie rectiliniara s-ar obtine un filament ADN a carui lungime poate ajunge la 200 cm. sunt „suficiente" pentru a organiza si mentine molecula in helixuri de homopolimeri nucleotidici. heterocatalitica si variabilitatea (prin mutatie.interactiunile hidrofobe intre planurile cuplurilor de baze complementare si hidratarea gruparilor P04". care. . combinandu-se cu dublul helix al ADN-ului. neutralizeaza sarcinile negative. mai stabil.structura tridimensionala asigura functiile: autocatalitica. . Cuplul G-C cu trei punti de hidrogen este mai „puternic".in lumina ultravioleta (UV).

In general. S-a observat ca prin cresterea numarului de rotatii complete pe unitatea de lungime. au rol in mentinerea arhitecturii spatiale a ADN-ului. metoda de rotatie a luminii polarizate si imaginile electronomicroscopice s-a evidentiat existenta formelor izomorfe de ADN. formate dintr-o monocatena autocomplementara. Tensiunea superhelicoidala poate exista in interiorul celulelor sau nucleului celular daca exista un mecanism biologic care ar determina comprimarea capetelor moleculelor de ADN. Moleculele de ADN lipsite de bucle dextrogire sau levogire laterale sunt considerate molecule „relaxate". in care capetele moleculei de ADN sunt comprimate (constranse). Formele izomorfe de ADN (Forme „geometrice" de ADN) Din analiza moleculelor de ADN prin metoda spectrelor de difractie a razelor X. 31 . prezent in genomul multor virusuri. Cand numarul de spiralizari pozitive creste. in ADN-ul mitocondrial si cloroplaste. Daca ADN-ul are rotatia opusa fata de normal. spiralizarea dublului helix al moleculei de ADN este dextrogira. numita palindrom. Dar imaginile electrono-microscopice si analizarea in lumina polarizata au consemnat ca rotatia helixurilor poate fi atat dextrogira cat si levogira.3. se produce o „tensiune" helicoidala crescuta. 0 structura simpla. Aceasta tensiune poate fi dispusa prin formarea unei bucle cu rotatie levogira sau superinfasurarea pozitiva („positive super coil"). cum ar fi: catenele neperechi. ac de par". Proteinele histonice au dispozitie discontinua. ADN-ul de tip Z si/sau forma „in agrafa. Histonele. apar bucle dextrogire sau superinfasurare negativa („negative super coil"). impreuna cu ionii de Ca2+. Prin aceasta dispozitie histonica se mareste diametrul moleculei de ADN. este ADN-ul in cere inchis covalent. Tensiunea superficiala induce „suprasolicitarea" structurii tertiare a ADN-ului cu alternative potentiale. Ca alternative potentiale sunt si regiunile zonale ale duplexului ADN-ului de tip B . cu formarea nucleozomilor si solenoizilor. sau in genomul unor procariote mici. in duplexul moleculei se produce si o condensare a spirelor. La eucariote ADN-ul se asociaza cu proteinele histonice prin legaturi saline formand nucleoproteine.

8): ADN-ul de tip A .8 Forme izomorfe de ADN Saenger (1984). apare o spiralizare diferita de cea dextrogira. chiar daca ele sunt dextrogire in lumina polarizata. molecula de ADN se poate gasi sub doua forme izomorfe: forma tip A si tip B. Forma A Forma Z Forma B Fig. ADN-ul de tip B si ADN-ul de tip Z. Dupa aspectul depresiunilor intercatenare. Alexander Crick (1979). folosind spectrele de difractie a razelor X. la eucariote. In prezent putem vorbi de existenta a trei forme izomorfe de ADN (fig. folosind metoda observatiei cristalografice cu variatia gradului de hidratare a mediului. 32 . a descoperit ca pe secventa de 4-12 perechi de nucleotide obtinute artificial. nu este uniforma .De exemplu. constata ca distanta dintre cele doua catene cuplate complementar dispuse in spirala. Saenger considera ca.

prezentand guanina eversata spre exteriorul moleculei. precum si prezenta moleculelor de apa. In conditii fiziologice nu s-a constatat „tranzitia" ADN -ului de tip A sau B intr-un ADN de tip Z. Este forma dextrogira. Saenger. vizibila. ADN de tip Z poate fi obtinut artificial. Si anume. de unde si numele de ADN de tipZ. Este un ADN format aproape in exclusivitate din G-C. Saenger (1984) si altii au descoperit ADN-ul de tip Z ADN-ul de tip Z este forma levogira ca spiralizare a moleculei. este mai mic. La ADN-ul de tip B sunt vizibile ambele depresiuni: depresiunea primara cu deschidere foarte larga dar putin adanca si depresiunea secundara. Rich (1979). depresiunea primara (major) are o deschidere mica. Este consecinta directa a interferentei stereochimice intre depresiunea larga si cea ingusta.ADN-ul de tip A este forma deshidratata si cristalizata a moleculei. 9). dar foarte adanca (profunda). Saenger a mai stabilit ca cele doua forme A si B sunt forme reversibile. analizand comparativ molecula deshidratata si cristalizata de tip A si molecula hidratata de tip B. Depresiunea majora este cu deschidere larga dar aplatizata. si o depresiune secundara putin vizibila. De exemplu ADN-ul de tip A prezinta un helix larg. distanta dintre cuplurile complementare redusa. iar pasul helixului dupa o revolutie completa. Retine atentia deoarece. 33 . si anume: prezenta depresiunilor primare si secundare (major si minor) (fig. Acest tip nu are existenta histologica de lunga durata in ciclul celular. dar procesul nu este reversibil. constata diferente de dimensiune si aspect in traseul de spiralizare a celor doua catene cuplate. ADN-ul de tip Z are helixurile mai alungite si cu diametru mai mic fata de ADN-ul de tip B. Are existenta biologica. Experimental s-a obtinut aceasta tranzitie din tipul A sau B. al caror numar variaza in raport cu gradul de depresiune. Ca urmare. Aceasta din cauza excesului de guanina in componenta lanturilor polinucleotidice. iar scheletul glucido-fosforic al celor doua catene cuplate are aspect de zig-zag (linie franta). Helixurile se rotesc de la stanga spre dreapta. Guanina din ADN tip Z se gaseste la periferia moleculei. ADN-ul de tip B este forma hidratata a moleculei. Este forma dextrogira. iar diametrul moleculei este mai mare. Bazele azotate sunt exact perpendiculare pe axa virtuala dextrogira a helixului. conversia helixuluide tip B intr-un helix de tip A si invers. are tendinta de a se cupla spontan cu substantele necunoscute cu potential cancerigen. Tipul A este putin alungit. Este forma care roteste lumina polarizata de la dreapta spre stanga. este conditionata de hidratarea mediului in care sunt introduse cristalele.

in gametii cu nucleul haploid.indiferent de tesutul analizat. In stare nativa tipul i de ADN Z.5x10-l2gv . ficat. In prezent nu sunt cunoscute exact situsurile cromozomale unde sunt localizate moleculele ADN-ului Z si nici rolul exercitat in genomul celular. Sunt ipoteze de lucru care sustin existenta ADN-ului cu structura levogira Z „in vivo". este prezent in secventele genomice ale unor virusuri potential oncogene. „in vivo". indiferent de regn sau specie. Se pare totusi ca acest tip de ADN Z este uneori prezent si la eucariote. s-a observat ca trecera formei dextrogire A sau B in forma levogira Z. ADN-ul nuclear Dupa ce Avery (1944) a stabilit rolul fundamental al ADN-ului in ereditatea caracterelor. De asemenea. El ar avea rol in reglarea functiei aparatului genomic. la Bos taurus. rinichi) au constatat ca: . cu inalta repetitivitate a cuplului G-C.Imbach si Gosselin (1982). cercetarea ADN-ului. antreneaza dereglari in mecanismele reglatoare ' in expresia mesajului genetic. pancreas. pot forma sau pot distruge reversibil. cantitatea de ADN este redusa cu aproximativ 50% (3.4x 10-12 grame). la eucariote. . Primii care si-au concentrat cercetarile asupra ADN-ului au fost Boivin si Vendrely (1948) care analizand ADN-ul. structura tipului Z „in vivo". Argumentele care presupun existenta „in vivo" a ADN-uluide tip Z la eucariote.anticorpii produsi prin imunizare cu ADN sintetic. topoizomerazele. 4. Au mai stabilit ca nucleul diploid al celulelor somatice are o cantitate de ADN de aproximativ 6. s-a intensificat si diversificat. Mirsky si Ris constata ca in componenta moleculelor de ADN exista aceleasi baze azotate. sunt urmatoarele: . spuneau: „ADN-ul de tip Z levogir este bogat in repetitia cuplurilor G-C. 34 . in nucleul celulelor cantitatea de ADN este aceeasi. se fixeaza pe I ADN-ul nuclear in puncte precise (situsuri) ale cromozomilor. secvente I care in ADN-ul de tip A sau B la eucariote sunt rare".enzimele nucleare. In 1949. extras din diverse tesuturi (timus. molecule cu distributie specifica si care ocupa situsuri precise in cromozomii nucleari. analizand procesul tranzitional.fata de celulele somatice diploide.

au o cantitate de ADN de 50 de ori mai mare in raport cu cantitatea de ADN la om. non-functional indeterminismul genetic al sintezei de proteine.Ariciul de mare (nevertebrat superior) contine de 50 de ori mai mult ADN decat cantitatea ADN la Rattus norvegicus (soarece). (1963). purificat dupa bxtragerea de la diverse specii de eucariote. iar specii „mult" evoluate au o cantitate mai mica. Determinarile efectuate au evidentiat urmatoarele: specii „putin" (evoluate au o cantitate mai mare de ADN nuclear. In procesul de reasociere a catenelor complementare apar diferente de timp.Salamandra (Amphiuma). Mirsky (1950) a lansat ipoteza ca in genomul prganismelor vii exista o cantitate mare de ADN necodant. De exemplu. .Euglena viridis contine o cantitate de ADN aproximativ egala cu cea existenta in nucleul celulelor somatice la Homo sapiens (om). altele reasociaza lent sau foarte lent.Procariotele au o cantitate ADN de 10 ori mai mare in raport cu numarul proteinelor codificate.In 1950 Mirsky. Datorita acestor observatii. Rezultatele obtinute i-au determinat pe geneticieni sa-si concentreze bercetarile asupra studiului ADN-ului eucariotelor. analizand cantitatea de ADN la diverse specii de eucariote. . S-a consemnat o neconcordanta intre cantitatea de ADN si gradul de polutie a speciilor. observa existenta unor diferente valorice. De exemplu: . si daca tot ADN-ul existent ar fi codant. sa prezinte un grad de polutie de 50 de ori si chiar de 100 de ori mai mare decat al omului. ca unele specii de batracieni si pesti inferiori si chiar unele plante. . o neconcordanta intre cantitatea de ADN si numarul de gene codante. Mirsky a demonstrat urmatorul aspect: cantitatea de ADN nu este direct proportionala cu numarul cromozomilor existenti in nucleul celulelor si nici cu gradul evolutiei biologice a speciilor. .Unele plante si specii de batracieni au in genomul lor de 100 de ori mai mult ADN fata de ADN-ul genomului uman. sau Euglena sa o pozitionam pe aceeasi treapta de evolutie cu omul actual. Daca am lua in consideratie ^cantitatea de ADN" criteriu de apreciere a gradului de evolutie biologica si complexitate structural (fiinctionala . 35 . Primele incercari apartin lui Marmur si col. precum si unele specii de pesti inferiori. Unele catene reasociaza intr-un timp foarte scurt. au constatat diferente in lapiditatea de reasociere si refacere a moleculelor. ar trebui sa admitem pa ariciul de mare ar fi de 50 de ori mai evoluat ca soarecele. care elaborand si folosind tehnica „denaturarii si renaturarii ADN-ului.

folosind aceeasi metoda au facut un studiu comparativ al procesului de denaturare-renaturare a ADN-ului de la procariote si eucariote. au obtinut o curba cu mai multe sigmoide la Bos taurus in comparatie cu cele de la E.1968).9 Cinetica renaturarii ADN la Escherichia coli si Bos taurus (dupa Britten si Kohne .Britten si Kohne (1968). Din studiul comparativ al moleculelor de ADN procariotic si eucariotic. au urmarit cinetica procesului de denaturare-renaturare. hibridizarea % (Fractia neasociata) i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i 0 10-3 10-2 10-1 1 10 102 103 Cot (moli x secunde) 104 Fig. Fragmentele folosite de ei aveau o lungime in jur de 500 perechi de nucleotide. concentratie molara si timp de refacere a moleculei (fig9). O alta observatie a fost ca in interiorul unei molecule ADN de la Bos taurus sunt secvente polinucleotidice ce difera intre ele prin viteza de renaturare. coli 36 . Rezultatele au fost urmatoarele: viteza si tipul de renaturare a ADN-ului la Escherichia coli difera semnificativ fata de renaturarea ADN la Bos taurus. a caror lungime era variabila. Ei au extras ADN-ul de la Escherichia coli (procariot) si de la Bos taurus (eucariot) si cu fragmentele de ADN.

10).Aceste observatii au fost premiza elaborarii ipotezei referitoare la heterogenitatea tipurilor de ADN in genomul nuclear al eucariotelor. ipoteza confirmata ulterior. Fig. la eucariote este o cantitate de ADN care are runctie de a codifica sinteza de proteine (are informatie genetica). TELOMER. darsi o mare cantitate de ADN non-codant. Rezultatele obtinute au permis acceptatrea a trei tipuri de ADN. denumit ADN „egoist". ADN moderat repetitiv si ADN nerepetitiv (fig. in genomul eucariotelor gasim : ADN inalt repetitiv. In raport cu cinetica renaturarii si a heterogenitatii secventelor polinucleotidice constitutionale.10 ADN-ul NUCLEAR DIN GENOMUL UMAN TIPURI DE ADN N ER E P ET IT IV ADN NUCLEAR * » S EC V E N T E (C O P II)U N IC E CODAN TE » FA M IL II E G EN E D CO DAN TE COPII MULTIPLE HETEROCROMATIMA CONSTITUTIVA : CENTROMER. CONSTRICTII SECUNDARE / D IS P E R SA T E TANDEM 1 DET EI VlINlbM GEN IETIC ARNr ARNt 37 . Dupa ei.

sunt partial „mascate" de scheletul glucido-fosforic al ADN.| ului. cand catenele complementare se separa. Acest efect 1-au numit efect hipocromic. extrase si purificate. Autorii considera ca prin denaturare se manifesta efectul de hipercromaticitate. principiul de lucru in procesele de denaturare-renaturare este urmatorul: ADN-ul extras din celula procariota sau eucariota se fragmenteaza in I secvente de aproximativ 1000 perechi de nucleotide. absorbtia in UV a moleculei este mai scazuta. La aceasta temperatura si intr-un mediu alcalin. Britten si Kohne (1968) au observat ca la temperatura ridicata si un pH alcalin. sunt mai expuse la actiunea UV. Cand temperatura si pH-ul sunt aduse la valorile fiziologice. o parte din bazele azotate dispuse etajat. legaturile de hidrogen stabilite intre bazele I complementare se rup separandu-se catenele copolimerice. fortele necovalente se refac. catenele se recupleaza complementar. recuplandu-se complementar cele doua catene. Cand molecula de ADN este in dublu helix. efect denumit hipercromic. iar prin renaturare efectul de hipocromaticitate. legaturile de hidrogen dintre catenele complementare se rup cu suprimarea interactiunilor Van der Waals. In prezent. Daca 38 . Autorii explica diferenta de absorbtie a UV astfel: prin rupereal puntilor de hidrogen si separarea catenelor complementare. datorita spiralizarii.4. se I supun la temperatura de 100°C timp de 10 minute. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular Principiul metodei: moleculele de ADN. O alta observatie pe care au facut-o este ca in timpul denaturarii creste absorbtia in UV (k = 260nm) a bazelor azotate dupa decuplarea complementara. Acest proces este numit denaturare. Fragmentele se supun procesului de disociere. Dupa 10 minute are loc o racire lenta a mediului de reactie cand se restabilesc legaturile de hidrogen. bazele azotate. in timp ce I cantitatea de lumina UV absorbita de molecula de ADN in dublu helix este I mai mica. cu refacerea integrala a dublului helix al moleculei de ADN.1. In consecinta. iar molecula de ADN isi I reface dublul helix. Denaturarea si renaturarea sunt procese reversibile. proces numit renaturare.

Complexitatea genomului compus din secvente repetitive se stabileste prin curba Cot: Cot = Co x t .este concentratia initiala a ADN-ului in moli de nucleotide /litru.Co .de unde . cu atat viteza de recuplare a catenelor este mai rapida iar timpul necesar refaceii moleculei ADN este mai mic. Daca fragmentele contin secvente repetitive si nerepetitive.Co. 11).repunem catenele singulare in conditii fiziologice (temperatura si concentratie ionica favorabila) ele se vor recupla. Pentru valoarea Cot se foloseste ca referinta valoarea Cot a unui ADN "standard" (un homopolimer) sau a unui ADN procariotic cu lungime cunoscuta. Cand fragmentele de ADN nu contin secvente repetitive. -timpul necesar pentru renaturare . Cot . . 39 . curba exprimand repetarea secventelor din genomul studiat (fig. Valorile Cot se exprima pe un grafic. ADN-ul la procariote). Valoarea Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN-ului si timpul necesar pentru reasocierea monocatenelor complementare exprimat in secunde. recuplarea monocatenelor se realizeaza la valori diferite de timp (ex. -1 .t.Cot' = valoarea de comparatie a vitezei de recuplare a diferitelor secvente de ADN. Parametrii care influenteaza gradul si viteza de recuplare a monocatenelor dupa denaturarea ADN-ului sunt: -concentratia initiala a ADN-ului .este timpul de renaturare in secunde. ADN-ul la eucariote). Cu cat diferenta valorii Cot este mai mica. refacerea moleculei se face cu aceeasi viteza (ex.

. la care secventele au lungimi variabile cuprinse intre 100-1000 perechi de nucleotide..01 (renaturare foarte rapida) si refacerea integrala a moleculei.1 1 Col (molxs/1) v-4 Fig.. este un ADN inalt repetitiv.. M.-i ____-L T 10 icr3 10° 1CT* W £ 0. Valoarea Cot peste 102 este un ADN nerepetitiv (dupa J. robert..ADN-ul cu o valoare Cot cuprinsa intre 0. Este tipul de ADN usor de identificat si analizat..J 100 1000 10000 . L. a stabilit : ..10"4 < Cot < 0.10" exprima un ADN inalt repetitiv.01 < Cot < 10 corespunde ADN-ului moderat repetitiv...ll Curba Cot.. 1983).. 40 ...Perechi de nucleotide t 1{)7 T 10 102 1£p 10« 105 1Q6 10* 1G50 10^ i_____I J. Stryer. Valoarea Cot 10" .1 . ..10" exprima un ADN moderat repetitiv.ADN-ul cu un timp de renaturare foarte mic . studiind cinetica reasocierii catenelor complementare si curbele Cot. Valoarea Cot 10 . cu oligoelemente repetitive scurte (de 5-300 perechi de nucleotide) dispuse in tandemuri lungi. In 1975.

bib = megabaza = 1000 kb = 1. Cand Cot are valoare de 50% mai mica fata de valoarea Cot a ADN inalt repetitiv. a) ADN-ul moderat repetitiv. .1000 Mb = 1. Cinetica renaturarii ADN este in raport de logaritmul Cot. 5. deci are o valoare mare. |ln analiza lungimii secventelor polinucleotidice din genomul uman si a tuturor speciilor din regnul animal si vegetal. cu functia codanta sau nu. in genomul uman exista dona grupe mari de ADN: .ADN-ul nerepetitiv sau cu secvente unice . Datorita secventelor nerepetitive. sunt folosite urmatoarele notatii valorice: |-pb =perechi debaze.1 Familii de ADN repetitiv In genomul eucariotelor si/sau unor organisme eucariote superioare rvoluate din regnul animal gasim ADN repetitiv. La organismele eucariote 25-30% in totalul ADN-ului nuclear se reasociaza cu o viteza a carei valoare Cot variaza in limite largi: intre 0.ADN-ul la care valoarea Cot de reasociere variaza intre 10 < Cot < | l000.000 pb = 10° pb. 41 . In raport cu dimensiunea ■ numarul secventelor repetitive.000.000. 5. in genomul ^rnian gasim ADN moderat repetitiv si inalt repetitiv. este un ADN nerepetitiv sau cu secvente junice. adica produsul concentratiei initiale si al timpului. lGb = gigabaza . se noteaza Cot '/2 si este ADN moderat repetitiv. exprimat in moli litruxsecunde.000 pb = 106 pb. care poate fi inalt repetitiv si moderat repetitiv. timpul necesar pentru recunoastere si recuplare a catenclor complementarc este mai mare.ADN-ul repetitiv.1 si 10. Heterogenitatea ADN-ului din genomul uman si pnctiile lui Plecand de la demons'tratiile lui Chargaff (1974) si in raport cu frecventa secventelor de ADN care apar in genomul nuclear.000 kb =1..000.000. |-Kb = kilobaza = 1000 pb = 10? pb.

a carui lungime medie este de 20 Kb. 42 . se constata ca mai mult de 50% din totalul secventelor disociate vor forma hibrizi ADN-ADN. Diferentierile de numar si pozitie a secventelor repetitive intre indivizii conspecifici sunt si rezultatul recombinarilor intracromozomiale prin „crossing-over inegal". Contin intre 300-1000 pb. De exemplu. reasocierea. s-au stabilit urmatoarele: . In raport cu sensibilitatea la enzimele care degradeaza ADN-ul si temperatura de „topire" (TM). Distributia ADN-ului moderat repetitiv in cromozomi este discontinua. se poate face in secvente „inrudite" dar nu identice. Numarul perechilor de baze este mai mare in ADN-ul moderat repetitiv.renaturarea. este nerepetitiv. prin fragmentarea moleculelor de ADN cromozomial in secvente a caror dimensiune este de aproximativ 5 Kb. De exemplu. de disociere-reasociere.secventele ADN-ului moderat repetitiv nu se caracterizeaza prin repetabilitate secventiala ordonata si reasociere exacta. reasociind foarte lent. urmata de procesul de denaturare la o valoare Cot corespunzatoare ADN-ului moderat repetitiv. diferentieri de repartitie intracromozomiala. respectivele secvente fiind foarte scurte. De asemenea. rezultand un hibrid . cu un numar foarte mic de cupluri complementare. iar restul secventelor. Coeficientul de repetabilitate a secventelor identice variaza intre 10 104. Aceasta discontinuitate in distributia intracromozomiala a ADN-ului moderat repetitiv a fost demonstrata experimental. Young (1979) a demonstrat ca secventele repetitive intermediare variaza ca numar si pozitie in ADN-ul diverselor specii. ' . Un alt indicator care confirma distributia discontinua a secventelor moderat repetitive este frecventa cu care clonele de ADN recombinat contin secvente de ADN moderat repetitive. Ordonarea este discontinua. Secventele repetitive sunt scurte. el a mai demonstrat ca apar diferentieri de repartitie chiar intre indivizii conspecifici.Toate moleculele din ADN-ul genomic nuclear care au valoare Cot intre aceste limite de reasociere sunt denumite ADN nulear moderat repetitive. s-a observat ca aproximativ 90% din moleculele donate contin secvente moderat repetitive. Secvente moderat repetitive se pot intercala si printre moleculele de ADN nerepetitiv. prin folosirea de ADN din genomul celular uman pentru prepararea unui „situs de clonare" genomica.

Amplificarea lor s-ar face prin reverstranscriere (retrotranspozitie). IHGSC (2001). Unii cercetetori includ secventele SINEs si Alu in grupa elementelor transpozabile. in apropierea centromerului cromozomului numarul 1. secventele codante sunt gene care. iar pentru ARNf aproximativ 1300 gene (Pardue si col. sau folosite ca markeri corelat cu diverse boli determinate genetic. camarkeri pentru identificarea indivizilor (criminalistica. Din acest grup de secvente informational active din ADN moderat repetitiv.genele pentru sinteza ARNt (acid ribonucleic de transport) cu locusurile pe cromozomii nr.1973). 411).). De exemplu. In genomul uman se estimeaza un numar de aproximativ 500. s. mentionam : . In genomul uman se estimeaza existenta a 100. informational genetic. precum Pardue (1973). .Secventele cu pozitie si ordine neomogena intre indivizii conspecifici. ar fi locusul genei pentru ARNr 5S. Printre secventele ADN repetitive se mai gasesc si alte tipuri de secvente genetic active.secventele SINEs (short interspred repeated sequences) a caror lungime este estimata intre 100 si 400 pb si reprezinta 3-5 % din totalul ADX-ului genomului uman. medicina legala). Pe baza indicatorilor mentionati se estimeaza existenta in genomul uman a circa 3x10' fragmente repetitive din ADN.000 de secvente SINES (nature. au stabilit ca printre secventele de ADN moderat repetitiv se gasesc numeroase secvente codante. diverse sinteze proteice necesare activitatii celulare. Conform datelor obtinute.. Transcrierea este catalizata de enzimele ARN polimeraze III. 2001. Li (2001).secventele LINEs (long interspred repeated sequences) sunt secvente de 6-7 kb .genele ribozomale care codifica molecule de ARNr (acid ribonucleic ribozomal). 0 serie de cercetatori. 1 si 6 sunt catalizate tot de ARN polimeraza III. Venter (2001). genetic. pot fi folosite ca marked genetici pentru studiul populatiilor. cu rol in activitatea replicarilor (vezi initierea sintezei ADN). Sanger (1981).000 de secvente LINEs. cu locusuri pe bratul scurt „p"al cromozomilor acrocentrici |(vezi cromozomii). determina sinteza histonelor (histogenele) sau gene care codifica jtipurideARNrsiARNt. Whitfield (1995). Pe bratul lung „q". . In segmentele cromatidice denumite „organizatori nucleolari" se gasesc intre 150-200 copii genice (familia de gene ale ARN. Se presupune a avea rol in cuplarea cromozomilor 43 . Acestea ar codifica.a. . se presupune existenta in genomul uman haploid a circa 200 gene pentru ARNr 5S.

omologi in zigomerul profazei primare a meiozei si implicare in crossing-over. s-a constatat ca raportul bazelor A+C complementare G+C IN ADN-ul inalt repetitiv. este diferit fata de ADN-ul repetitiv.000 de ori. Intr-un studiu efectuat de Tartoff in 1975. Tabel I. aproximativ 10% este ADN inalt| repetitiv. 44 . Este reprezentat de secvente cu dimensiuni de 1 pana la 200 pb (si mai multe). Se crede ca secventele SINEs si LINEs ar proveni din gene codante printr-un mecanism de retroinsertie. Walker si col. Se considera ca acest tip de ADN poate aveaun coeficient de repetabilitate a microsecventelor ce pot depasi si un milionde ori. Aceste secvente nu sunt transcrise in molecule de ARMm .000. Moleculele de ADN inalt repetitiv au lungimi variabile in raport cu dimensiunea secventelor si gradul de repetabilitate a secventelor. dispuse in tandem. (1969) apreciau ca secventele scurte de CCCTAA GGGA TT se P°t repeta. 2001. prin dispunerea in tandem de peste 1. Tipul si numarul copiilor din genomul uman al familiei ADN repetitiv (dupa IHGSC. 2001) Familia secventelor repetitive SINEs: Alu MIR MIR3 LINEs: LINEs-1 LINEs-2 LINEs-3 Elemente LTR Transpozoni ADN Numar relativ de copii in genomul uman 155800 109000 39300 75000 868000 516000 315000 37000 443000 294000 5. ADN-ul inalt repetitiv este necodant.2. fiind in exclusivitate un ADN „egoist" deoarece isi exercita numai functia de autoreplicare. valoric. Tipuri de ADN inalt repetitiv Din totalul genomului uman. De exemplu. Li si col..

45 .ADN mini satelit. 1996.ADN microsatelit. Tabel II. (1986). secventele inalt repetitive din ADN pot fi de tipul: . la nivelul telomerelor si constrictiilor secundare (Tabel II) . Nogo si col.ADN satelit. iar in cromozomii celulelor somatice secventele sunt hipermetilate (Dib si col. Clasificarea familiilor secventelor inalt repetitive din ADN genomic uman a fost facuta de Casanova si col. .ADN interspres (transpozonic). 13). (fig. (1985). 12 si fig.Tartof a mai observat ca. 1999). . numar si limgimea dispunerii in tandem. Dupa dimensiune. . ADN-ul inalt repetitiv este localizat in zonele cu heterocromatina constitutiva (respectiv in benzile C) ale cromozomilor si anume: regiunea pericentromerica (majoritar). in majoritate. Se presupune ca ADN-ul inalt repetitiv ar avea rol in imperecherea liniara a cromozomilor in stadiul de zigonem din profaza primara a meiozei. Secvente de ADN inalt repetitiv satelitic in regiunea pericentromerica (dupa Tartof. Bird. 1975) Specia Drosophila melanogaster Componenta secventelor repetitive AGAAG ATAAT ATATAAT AATAACATAG AGAGAAGAAG ACAAACT ATAAACT ACAAATT AT CGT ATCC CCCTAA ACACAGCGGG Drosophila viridis Cancer boscalis Pagurus pollicaris Cavia porcellus Dipodomys ordii Un studiu facut pe cromozomul Y uman a evidentiat ca secventele repetitive din celulele gametice sunt hipometilate.

care-i total diferita de restul ADN-ului nuclear.. Densitatea ADN-ului satelit este determinata de componenta in baze azotate a unitatilor de repetitie . prin numarul bazelor/secventa. ADN-ul satelit.a. Prin dispunerea lor in tandem... (1990). Lavett (1997). dispuse in tandem. lungimea satelitului ajunge la cca 100 kb.. s-a stabilit ca in raport de numarul unitatilor repetitive dispuse in tandem. (2001). secvente de tipul ATTCC.familiile II si III (familia II = 1. s.697 g/cnr) ce contin. "' IHGSC = International Human Genome Sequencing Consortium .familia de ADN satelit compusa din unitati repetitive foarte scurte. Prin centrifugare in gradient de densitate nu s-a putut stabili heterogenitatea complexa a secventelor ADN-ului repetitiv satelitic.Malaspina si col... Este ADN-ul cu numar foarte mare de secvente repetitive a caror lungime variaza in limite cuprinse intre 5 si 25 pb. Se apreciaza ca unitatile repetitive ale ADN-ului satelit sunt simple sau moderat complexe.693 g/cm3. Folosindu-se metoda ultracentrifugarii in gradient de densitate Ag-CsSCU. Venter si col. Totusi heterogenitatea a fost demonstrata prin folosirea digestiei ADN-ului cu enzime de restrictie.. . se pot identifica trei familii majore de ADN satelit: . care recunosc un singur situs din unitatea repetitiva.. familia III = 1. IHGSC3 (2001). 46 .

i— * " z ADN TELOMERIC ft. w w — a: >■* h 47 .< " ^ 1—I ■■/J £— 1 G* o H Pi § o b z < s A. 5 J 5 o z w 0 —»■ w z J3 z w J Q < — h U z 5 u.

ca ADN satelit s-ar gasi localizat si in regiunile constrictiilor secundare. prin altemanta repetitiva si in raporturi valorice variabile. Aceasta dispersare 48 . 13 Dinamica transpozonului insertionat in gena dupa Clark si Wall (1992). in special. cu alte tipuri de ADN repetitiv. prezent in toti cromozomii din genomul celulei. 9q.ry'v/vvyv/'-' s Transpozon Insertia transpozonului in gena Clranspozooy Gena cu functie mutanta modificata JWWW C Transpozon^ VSAAAA Secventa transpozomului folosit. rezultat prin insertie. localizat in regiunea centromerica. pe baza cercetarilor efectuate. Csink si Henicoff (1988) presupun. D gasim localizat. In aceasta combinatie sunt identificate. ADN-ul satelit nu este transcris in ARNm. intracromozomic (in diverse segmente cromatidice). Sunt si cromozomi genomici unde ADN-ul satelit este „combinat". 16q si Yq. Familia ADN alfoida ar contine 8 x 103 copii de unitati dispuse in tandem si reprezinta 4% din totalul genomului nuclear. Este non-informational. Se caracterizeaza prin repetitivitatea in tandem a unei unitati ce contine 117 pb. Indepartarea transpozomului si refacerea initiala a genei Gena Fig. Un tip particular de ADN satelit este ADN-ul alfoid (alfa = a). ca dispersie. in regiunile heterocromatice la cromozomii Iq. Satelitul alfoid centromeric are un situs cu ajutorul caruia se leaga cu o proteina centromerica specifica.

variable number of tandem repeats"). cu ajutorul carora se poate stabili tipul constitutional al fiecarui individ din populatie. prezinta secvente simple repetate. Deasemenea au aplicabilitate.de iinde „X" poate fi orice tip de nucleotid. Aceste secvente „simple" se pot repetade 10-20 de ori. realizand microsateliti de lungimi variabile. in criminalistica. Este ADN-ul alcatuit din grupe repetitive. ADN-ul microsatelit.. in stabilirea gradului de rudenie intre indivizi. Datorita variatiilor individuale (prin repartitie sau prin prezenta tipului de minisatelit) minisatelitii pot fi folositi ca markeri genetici. constituite din 1 pana la 13 pb. AD\-ul minisatelit este denumit si VNTR (. Unitatea repetitiva are dimensiunea ce variaza intre 14 si 65 pb. Deoarece „X" poate fi orice tip de nucleotid.GGGCAGGAXG . Aceasta secventializare o gasim la ADN-ul minisatelit localizat in regiunile distal-telomerice ale cromozomilor. ADN-ul minisatelit telomeric ar proteja cromozomii sa nu se „degradeze" in timpul replicarii ADN.. Este ADN-ul genomic care. s-au consemnat diferente de mvel molecular intre indivizii conspecifici. Asemenea markeri se pot folosi in studiile antropologice.. in comparatie cu ADN-ul alfoid care e omniprezent in regiunea centromerica a cromozomilor. in studiul etniilor. in diagnosticul bolilor moleculare pe fond genetic.Aceasta imitate.. este microsatelitul care are repetabilitate de „n" ori a cuplului complementar A-T: 49 . dispuse in tandem pot avea lungimi ce ajung la 20 kb. in medicina legala.ca test genetic. la eucariote.TTAGGG 3'. Se folosesc la studiul cuplurilor gemelare pentru a stabili starea de gemeni univitelini (monozigoti) sau bivitelini (dizigoti) . Pe cromozomii sexuali x si y nu s-a identiflcat ADN minisatelit. din familie. Este distribuit in tot genomul nuclear uman. In zona telomerica a cromozomilor sunt minisateliti la care unitatea repetitiva este reprezentata de un hexanucleoid de tipul . confera minisatelitilor trasaturi hipervariabile. ADN-ul minisatelit. care prezinta ca unitate repetabila o singura pereche de nucleotide. Ca rol.1 si 20 kb. Un exemplu de microsatelit cu secvente simple.cromozomica combinativa ii este caracteristica ADN-ului satelit.. repetata de sute de ori. Diferentele interindividuale variaza in limite intre 0. ca amprcnte genetice. Sccventa comuna a ADN-ului minisatelit este .. se cupleaza cu telomeraza. 5'. Datorita hipervariabilitatii secventelor. care.

...C AC AC AC AC AC AC AC ACAC AC AC A 3' . Din aceasta familie fac parte secventele lungi... Ca distributie....... De asemenea diversitatea microsatelitilor se realizeaza si prini activitati de transpozitie realizate de mecanismele de conversie ale ARN-ului in ADN. Datorita diferentelor de lungime a secventelor..5' . Microsatelitii au o mare variabilitate determinata de numarul mononucleotidelor si binucleotidelor care intra in componenta lor..... .... Repetitiile secventelor lungi sunt identificate la fiecare 50 Kb din genomul uman..Familia Kpn .... dar si in raport cu lungimea secventelor repetete.. in genomul uman (Strachan si Read...... 50 ........3' .. prin recombinarea ADN-ului cu formarea de repetitii interdispersabile... ... In genomul uman sunt identificate doua familii de ADN inalt repetitiv interspres : familia Kpn si familia Alu...5' si care reprezinta 28% din ADN-ul genomic.. 3' .GTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGT. prin pierderea unei unitati repetitive (un nucleotid) in timpul replicarii sau repararii moleculei de ADN. Fiecare secventa „Kpn" are un capat 3' si se termina cu o „caseta" poli-A de lungime variabila. ADN-ul inalt repetitiv interspres.. aceasta familie se gaseste si in zone cu eucromatina cromozomiala dar nu in zonele codante.TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT..... iar 28% este ADN microsatelit compus din repetarea a doua perechi de nucleotide: ...... aceasta familie este considerata heterogena. .. Datorita unei ample diversitati pot fi folositi ca marked genetici (vezi rolul minisatelitilor).. repetate.... Diversitatea microsatelitilor se amplifica prin: repetari extensive a secventei initiale. determinand un accentuat poiimorfism molecular in genomul uman..3' ........5' ....AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA. in special cei endogeni (RVE). prin implicarea retrovirusilor. Unele secvente „Kpn" prezinta similitudine structurala cu gena care codifica enzima transpozaza. benzile G-pozitive sunt intunecate si intens cromatice)...... Secventele interspres „Kpn" le gasim localizate in benzile eucromatice G-pozitive (in metafaza.5' In genomul uman exista 15% din ADN-ul microsatelit format din repetitivitatea unui singur cuplu complementar A-T.. Repetitiile trinucleotidice in ADN-ul microsatelit sunt foarte rare in genomul uman.. 1991)..

Autorii acestei ipoteze considera ca retrovirusii din genomul uman nuclear. Repetitiile „Kpn" lipsesc din exoni dar sunt prezente in introni. Familia Alu poate prezenta un situs de restrictie pentru enzima Alu I. respectiv transpozonii. Denumirea de secvente Alu este data de enzima de restrictie prin care sunt izolate din genomul celular. familia Alu amplifica heterogenitatea genomului uman la nivel molecular. sunt dispuse grupat sau dispersat pe grupuri de secvente. familia Alu este reprezentata si de transpozoni. dintre care unii ar fi retrovirasi. Calabretta si col. responsabil de patru deletii si o duplicate. sunt identificati in introni si chiar in unele pseudogene sau in interiorul ADN satelit. . considera ca secventele „Alu" sunt si de origine crossing-over intragenic inegal. Ca lungime o secventa Alu poate ajunge pana la 300 pb. iar elementele Alu pot fi transcrise de ARN polimeraza III. (1982). sau secvente interspres labile (Whitfield si col. ceea ce la individul normal lipsesc. s-au identificat numai 5 cupluri Alu-Hi5A.Familia interspres Alu. 51 .Sunt presupuneri ca secvente din familia „interspres Kpn" sunt implicate in procesele transpozitionale din genom. in genomul leucocitelor omului normal se pot identifica 50 secvente Alu. Secventele Alu apar la fiecare 4 kb. Astfel.000. Secventele Alu in numar de aproximativ 300 -500. Exemplul urmator convinge diferentele numerice intre omul normal si eel bolnav. s-a lansat ipoteza ca familia Alu este reprezentata si de transpozoni. 1995). Calabretta a stabilit diferente de numar in populatiile celulare la acelasi individ si diferente intre indivizii conspecifici. Tot Calabretta a consemnat diferente valorice ale secventelor „Ahi" intre indivizii normali si intre cei care manifesta o anume boala pe fond genetic. dar fara a fi cunoscut pana in prezent rolul lor in aceste procese. Datorita studiilor si rezultatelor obtinute. cuplate cu „secventele unice" Hi5A . unde ar determina o accentuata instabilitate genomica la om (leucemie acuta). O alta diferenta intre individul normal si eel bolnav de leucemie acuta este ca in citoplasma leucocitelor la leucemici se gasesc un numar crescut de secvente Alu in forma de inel. in timp ce in genomul leucocitelor la bolnavii cu leucemie acuta . Dupa Whitfield si col. Desi lipsesc din exonii genelor. Datorita diferentelor de lungime a secventelor . ar trece in citoplasma leucocitelor. in zonele eucromatice ale cromozomilor. (1995). Descoperita in genomul uman de catre Calabretta si col.

Prezenta si transpozitia transpozonilor are loc la toate organismele procariote si eucariote. Datorita polimorfismului accentuat. Ipotetic. B. Transpozonii. Ca moleculele ADN-ului genomic nuclear ar contine secvente nucleotidice repetitive. Situindu-se printre cei care s-au ocupat in mod deosebit de procesele transpozitionale. 5. au fost denumite transpozoni (fig. cauzand modificari fenotipice ale unor caractere. tree dintr-un locus in altul pe cromozomi. 52 . McClintock (Premiul Nobel in 1983). secvente polinucleotidice de insertie. McClintock a deschis un teren de cercetare genetica in genomul organismelor eucariote si in mod deosebit in genomul uman. care-si schimba locusul de la un cromozom la altul. identificarea lor poate fi folosita ca marked antropologici si paleontologici. 12. in interiorul genomului celular. 14). Secventele inserate de ADN altereaza genomul.Merita aprecierea pe care cercetatorii o dau secventelor repetitive din genomul uman. Au aplicabilitate bio-genetica si valoare diagnostica. Descoperirea B.si ale caror efecte sunt asemanatoare mutatiilor. Primele identificari legate de prezenta transpozonilor si miscarilor transpozitionale ale acestor secvente apartin lui Barbara McClintock in | 1950. aceste secvente repetitive reprezinta repere de interpretare si evolutie antropologica a lui Homo sapiens. Elemente genetic transpozabile Transpozonii Majoritatea secventelor inserate (SI) din familia Alu sunt transpozonii. amplificati prin procesele de transpozitie. 13. autorul considera ca materialul genetic cromozomial suporta frecvente modificari datorita transpozitiei unor secvente nucleotidice. Ei considera ca secventele repetitive sunt resturi ancestrale (din ADN-ul primar sau arhaic). sugera ca dispunerea spatiala a moleculei de ADN cromozomial nu este constanta. prin studiul comparativ al primatelor actuale si al formelor fosile.3. Daca se accepta ca sunt produsul si al crossing-overului inegal in meioza si autoduplicatie. Aceste secvente.

REARANJARI CROMOZOMIALE RETROTRANSPOZONI transpozitie "} CROMOZOMALA determina MUTATII POLARE RUPTURI (DELETII) CCROMOZOMIALE INFECTII RETROVIRALE SIDA . 14 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABII 1 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABILE L/. EUCARIOTE EXCIZIE IMPRECISA OPERONUL LA LOCULDEINSERTIE ATRANSPOZONULUI SECVENTE INSERTIONATE i au TRANSPOZONI V.Fig.

De aici si denumirea de gene „saritoare". De exemplu sunt observatii care confirma ca molecula de ADN a bacteriofagului lambda (X). procesul si locul de insertionare este aleatoriu.Natura secventelor de insertie transpozabile a fost studiata prin fenomenele de recombinare. iar segmentul transpozat cu numele de transpozon sau gena saritoare (Shapira. (D. gena isi recapata functia initiala. inserarea beneficiaza de existenta unor zone sau puncte din ADN-ul cromozomial care au proprietati de fixare. iar transpozonul putandu-se insertiona ulterior pe alt cromozom. Snyder. G. Fenomenul nu este identic formei de recombinare intre moleculele de ADN omoloage. La primele cercetari si observatii s-a presupus ca transpozitia genica este proprie numai unor fagi temperati. Enzima implicata in detasarea si insertionarea secventei de ADN ar fi transpozaza. cercetatorii G. Ulterior. lanseaza urmatonil concept : cand transpozonul este insertionat in interiorul sau in apropierea unei gene din cromozom. Fenomenul de „migrare" a unor secvente polinucleotidice din componenta unei molecule ADN in alta molecula sau in alt cromozom. inclusiv la om. IS3 etc. 54 .. Dar prin continuarea si extinderea cercetari lor s-a constatat ca transpozitia genica se manifesta si la alte vietuitoare.E. plasate in zone diferite din genomul bacterian. S-a constatat ca inserarea este facilitata de o integraza. In cazul cand transpozonul se detaseaza din acel punct insertionat.F. 1992). respectiv celule al caror ADN nu se recombina prin mecanismul clasic. in anumite puncte (situsuri) specifice ale cromozomului inelar. Aceste situsuri sunt simbolizate prin notatiile ISi. Din studiile efectuate. se insera aproape constant. S-a mai observat ca segmentul de ADN insertionat. Dupa el. Dupa cum observam. Modelele biologice folosite pentru studiu au fost bacteriile Sacharomyces cerevisiae si Ddosophila melanogaster. enzimatic se poate detasa. orfonii sunt secvente nucleotidice izolate. Childs considera ca in genomul celular ar exista 0 noua clasa de gene. a fost numit de cercetatori transpozitie genica. inserandu-se in alt punct de fixare al cromozomului. Tot Childs emite ipoteza ca orfonii ar fi gene implicate in dezvoltarea organismului.J. Brewer si Ch.1979). IS2. Sing. Transpozitiile se produc in celulele „rec"". Dupa Childs. dupa ce traverseaza membrana celulei bacteriene. acesta blocheaza activitatea respectivei gene. insertionate printre grupele de gene din componenta normala non-repetitiva a cromozomului. sau unor virusuri oncogene. pe care a denumit-o clasa de gene „orfonf.

in stabili „labilitatea" genomului uman. unde este o cantitate mare de ADN repetitiv. ranspozonii pot fi identificati in genomul organismelor procariote si carote. .stabilirea interactiunii cu alte gene. sau influente in care sunt implicati transpozonii.prin numar si frecventa insertiei secventelor in genomul uman. transpozonii sunt transpozati prin actiunea enzimei iverstranscriptaza. . in ibilirea etapelor si evolutia speciei Homo sapiens.Brewer si Sing sustin ca unii transpozoni reprezinta o gena sau agment de gena in genom. elementele transpozabile pot implicate in activitatea genomului uman. Desi cu un potential ridicat de roluri. ca markeri in diversele boli pe fond genetic.capacitatea de „directionare" a actiunii genelor in timpul diferentierii si dezvoltarii organismului. L Pe langa rolul lor ca markeri genetici. avand rolul: . . receptivitatea genomului la actiunea factorilor de mediu. un numar litre secventele genice insertionate sunt de origine transpozonica. si aparitia diverselor structuri la individul unde s-au produs procesele transpozitionale ale segmentelor polinucleotidice. De exemplu la Escherichia coli miscarile de insertie a inspozonilor se realizeaza cu o frecventa de aproximativ 1/10 replican. enzima reverstranscriptaza va determina sinteza implementara a unei secvente polinucleotidice de ADN capabila sa se sertioneze in genomul celular. la conditii deosebite de stres sau noxe fizico-chimice. De asemenea se losesc ca elemente implicate in transmiterea si diferentierea particulara a caractere. capacitatea de adaptare. la identificarea gemenilor litelini si bivitelini. in special in studiul genelor reglatoare si structurale din componenta operonilor. induc conditii noi de reorganizare a cromozomilor. sau nu. I Cercetatorii Strachan si Read (1999) au demonstrat ca prin folosirea ft „matrite" ARN.prin procesul de transpozitie insertionala. I genomul uman. . I Transpozonii pot fi folositi ca markeri pentru stabilirea tipului nstitutional genetic al indivizilor umani. pentru studii paleoontologice si antropologice. cu implicatii in etapele ontogenice. Se considera ca majoritatea transpozonilor au origine ancestrala. ei pot fi contrabalansati de prezenta mutatiilor sau producerea mutatiilor „de novo" in genomul uman.transpozonii determina un grad ridicat de variabilitate genetica la nivel molecular (polimorfism molecular). 55 . La om.

. se poate transforma functia unei celule sau unui tesut normal.. Modificarile genomice induse de transpozoni ca rezistenta la antibiotice. cloramfenicol etc..CCGATTAGGCAAT . formand o bucla numita palindrom: . 5. Sa presupunem o secventa pe o monocatena din structura moleculei deADN: Daca se analizeaza cu atentie putem observa aparitia posibilitatii de cuplare complementara a bazelor.... boli pe fond genetic. sunt urmatoarele: segmentul ADN care determina rezistenta la cloramfenicol are in partea terminala secventa de insertie ISi. continand intre 6 pb pana la cateva sute si chiar mii de pb.. consecinta ordonarii particulare a bazelor azotate pe o secventa monocatenara din structura ADN-ului cromozomal... CCGATTAGGCAAT ATTGCCTAATCGG. Palindromul se formeaza datorita posibilitatii de realizare a autocomplementaritatii. Orfonii ar fi gene rezultate din translocatia cromozomilor cu implicatie in dezvoltarea organismului. . care determina rezistenta la diverse antibiotice (penicilina. Aceste fisuri cromozomale pot determina afectiuni.4. pot induce dereglari in activitatea celulelor sau tesuturilor.GGCT AATCCGTTA Ca lungime.. iar gena care confera rezistenta la tetraciclina are in zona terminala secventa de insertie IS3.Un aspect important a fost relevat de Brewer si Sing. kanamicina. La unele eucariote numarul pb din componenta palindroamelor ar reprezenta pana la 50% din totalul nucleotidelor din genom. Palindromul O categorie de ADN repetitiv necodant este ADN-ul in palindroame. . palindroamele variaza in limite foarte largi. Ei considera ca elementele transpozabile ar fi implicate in producerea anomaliilor cromozomale de tipul: ruperi (deletii) cromozomale la nivelul situsurilor fragile. Un exemplu care confirma posibilele modificari in activitatea organismului sunt transpozonii. Datorita transpozonilor care indue labilitate genomica.)..

o distributie „precisa" a materialului ereditar in timpul diviziunii mitotice sau meiotice. . Dar la eucariote materialul ereditar nu este in totalitate localizat in nucleu. Schmid si col. au identificat secvente unice de ADN flancate la cele doua extremitati de secvente terminale de tipul: ATTCGG---------------------------------------CCGAAT ADN cu secventa unica 6.5 din totalul ADN-ului celular). reprezentand totalitatea masei ereditare localizata in citoplasma. echivalentul genei. Acest ADN da nastere fenomenelor de ereditate citoplasmatica sau extracromozomiala. Terminologia folosita in studiul ereditatii citoplasmatice este urmatoarea: . denumita si plasmogena. De retinut ca la procariote in afara de moleculele ADN care formeaza unicul cromozom. respectiv moleculele de ADN. la eucariote. In 1975. 57 .Homo sapiens (omul actual) ar avea aproximativ un numar de 120. Autonomia relativa a ARNm fata de nucleu s-a demonstrat experimental prin supravietuirea limitata a celulelor enucleate.o mai buna „protectie" a materialului ereditar. ARN-ulm sintetizat in nucleu poate persista in citoplasma. La eucariote consemnam concentrarea materialului ereditar in nucleu. asigura: .plasmonul sau plasmotipul este echivalentul genotipului nuclear. avand o oarecare autonomie in raport cu ADN-ul nuclear (vezi mecanismele diferentierii). In citoplasma celulelor somatice. La unele bacterii si alge.000 palindroame. care pot sintetiza proteine cu viata lunga pe baza ARNm existent in citoplasma.plasmida. Sunt identificate molecule de ADN in cloroplaste (la plante) si mitocondrii (la animale). mai exact in cromozomii nucleari. gasim molecule de ARNm. materialul genetic. este unitatea ereditara a plasmonului. Cantitatea ADN-ului citoplasmatic este foarte mica in raport cu cea din nucleu (0. . Concentrarea materialului ereditar in nucleul celulelor la eucariote. este prezent in citoplasma celulelor. exista si epizomii. forme libere de ADN in citoplasma. Genomul mitocondrial sau ereditatea citoplasmatica In evolutia biologica a organismelor vii a avut loc o specializare intracelulara.

totalitatea plasmidelor ce se gasesc dispersate in citoplasma.. 15). Anderson si col. au finalizat secventierea (cartografierea) structurii moleculei de ADN mitocondrial (fig. 15). Structura genomului mitocondrial Molecula ADN-ului mitocondrial este in dublu helix cu aspect circular (fig. Sanger a stabilit ca ADN-ul mitocondrial din celuleie somatice umane are in componenta sa 16590 perechi de baze (de nucleotide) pentru fiecare mitocondrie.citoplasmonul.plasmonul sau plasmotipul reprezinta totalitatea determinantilor genetici din componenta plasmidelor. 58 . . In 1981.

nu prezinta V . Nu respecta legile jdelienc.1.w . .Fig. f iP 1 LYS LEU - \i .Caracteristicile si functiile ereditatii citoplasmatice Din cercetarile facute pana in prezent se pot stabili urmatoarele teristici si functii ale ereditatii citoplasmatice (Fig. 15 ADN-ul mitocondrial CYS \ HIS . L-IMET PRO 59 .E 6. 16): . AS* ^.AUG "/ ASf/-ARG ' /ALA IL.CITOCROM OXIDAZA III segregare de tip mendelian.

posibilitatea ca unele plasmagene sa suporte mutatii.molecula de ADNm. respectiv ereditate' citoplasmatica. . cealalta catena este bogata in citozina. . . Deci rezulta lipsa ADN-ului mitocondrial. iar caracterele care apar (normale sau patologice) nu respecta regulile mendeliene de segregare si transmitere. pe secvente genice. 60 .. .analizata la microscopul electronic. Preponderent detine genele pentru moleculele de ARNt si ale ARNr (Diane K. ADN-ul mitocondrial.se sintetizeaza semiconservativ. In consecinta nu contine mitocondrii.replicarea moleculei ADNm este unidirectionata. .factorii ereditari citoplasmatici sunt detectati prin absenta segregarii in meioza (ovogeneza) sau printr-o segregare care.cercetarile lui Stracham si Read (2000) au stabilit ca cele do catene ale moleculei ADNm au componente nucleotidice diferite : d complementare. . . are foarte putine secvente repetitive. valoric.2. de regula materna. . . sau are o cantitate extrem de mica. Ereditatea citoplasmatica sau matroclina La produsul de conceptie.prin lipsa mecanismelor de reparare a moleculei ADNm in genomul mitocondrial. citoplasma in care se gasesc mitocondrii cu ADN. . Ovula retine aproape in totalitate masa citoplasmatica. 6. pe o catena predomina guanina. Asa se explica de ce aproape intreaga molecula ADNm isi exercita functia de determinism genetic. denumita catena usoara (notata L). dar independent de replicarea ADN-ului cromozomial. 1997). fiind denumita si cate grea (notata H). lipsita de introni.in componenta moleculei ADNm nu sunt proteine de tip histone si nonhistone. Lavett. Explicatia este urmatoarea: la organismele eucariote sexuate fecundatia se realizeaza intre ovul si spermie. nu respecta legile mendeliene. . creste riscul ratei mutatiilor. este de origine materna. molecula de ADNm are arhitectura similara cu genomul procariotic (circulara). Spermia (capul spermatozoidului cu nucleul haploid) este lipsita de masa citoplasmatica.ereditatea este uniparentala. In Fi unele caractere sunt apropiate de cele ale genitorului matern.molecula de ADNm detine aproximativ 37 gene cu func1" determinante.absenta fenomenului de linkage.

Pascale de Lonloy (2001). Autorii au identificat cinci modificari in structura ADN-ului 61 . sunt nemendeliene. De exemplu. 16). Genitorul patern nu transmite acest tip de ADN citoplasmatic.zigotul devenind celula diploida). la copil apar unele ■nsaturi de caracter apropiatc de ale mamei. ADN-ul mitocondrial codifica polipeptide implicate in sistemele de fosforilare oxidativa (lantul respirator) ale celulei. In conditii de mutageneza. Sunt caractere transmise uniparental.3. sau o reparare limitata si incompleta (in raport cu genomul nuclear). in procesele de detoxifiere a amoniacului din ciclul Bireogenetic. Saado (2001). Mutatii in genomul mitocondrial si efecte induse Datorita incapacitatii de reparare. zigotul care contine preponderant ADN-ul cromozomial nuclear de dubla origine (23 | cromozomi din ovul si 23 cromozomi din spermie. neuropatii. etc. s. ca: miopatiile. de origine exogena sau endogena. Berminat genetic de mutatii in secventele moleculei ADN-ului I mitocondrial. In conditii normale. dar si in fazele initiale ale j apoptozei celulare. El se formeaza prin replicarea iinui organit „preexistent" ancestral ca rezultat al unor simbioze realizate in cursul evolutiei biologice. etc. muscular. contine si o cantitate suplimentara de ADN. Dupa Farland (2001). Ehonbridge (2001).) ADN-ul pitocondrial codifica si sinteza moleculelor de ARNt si ARNr (fig. (2001) au studiat sindromul Leigh. I ADN-ul mitocondrial este implicat. mutatia genelor mitocondriale induce Iboli din grupul bolilor degenerative. mutatii induse de actiunea factorilor potential mutageni. care au avut loc intre eucariotele si [ procariotcle ancestrale (arhaice). encefalopatiile. Mc Farland si col. Acest tip de transmitere a caracterelor uniparental.Prin fecundatie si constituirea zigotului. prin functia de determinism genetic la: [sinteza hem-ului. Deoarece ADN-ul suplimentar mitocondrial este de origine materna. in procesele de oxidare a grasimilor. mutatiile mitocondriale reprezinta o cauza ■portanta a bolilor umane pe fond genetic. ADN-ul mitocondrial poate fi [supus niecanismelor mutationale. Citoplasmonul nu se formeaza de novo. Sunt procese care asigura energia necesara activitatii tuturor tesuturilor si ^■nelor din organism (exemple: sistemul nervos. [ epilepsia mioclonica. 6.a. materne este Hnnoscut si sub denumirea de ereditate matroclina sau materna..

considerate modificari polimorfice de secventa. precum si scaderea activitatii citocrom C oxidazei (Cox) in muschii scheletici si cardiac. miocardiop atie hipertrofica cu efuziune pleurala bilaterala. Cercetarile recente accepta ipoteza mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. Aceste modificari polimorfice indue encefalopat ie necrotica subacuta. In trecut. Sun t cerectari . pe care Mc Farland le considera mutatii homeoplas mice.mitocondri al. unele anomalii erau considerate boli cu specificitate de organ.

manifesta mioencefal opatie si miocardiop atie . care in mod normal. catalizeaza transferul de electroni de pe succinat si nicotinamid adenindinuc leotid.care au identificat proteine modificate in lantul respirator mitocondria l. Bolnavii cu disfunction alitati ale complexulu i Cm. consecinta mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. Asemenea proteine modificate indue disfunction alitati. cum ar fi: deficienta complexulu i III (Cm ubiquinolcitocrom Creductaza) din lantul mitocondria l. legat de dehidrogen aza.

2001). (2001) care au stabilit o corelatie intre mutatiile ADNpolimerazei mitocondri ale umane si infertilitate a masculina. Un studiu interesant apartine lui Rovio si col. 62 NU ARE LOC SEGREGARE CITOPLASMA TIC A .(Pascale de Lonay si col.

Replica rea ADN-ul ui Diviziunea celulara si reproducerea organismelor asexuate si sexuate implica transmiterea integrala a informatiei genetice de la o generatie la generatiile care succed.MATERNA (MATROCLINA) Fig. 76 ADN-ul MITOCONDRIAL sau CITOPLASMATIC 7. GENELE PENTRU ARNr 63 .

pe care. Fiecare catena ce se separa din molecula in replicare va servi ca matrita (template) pentru sinteza catenei noi. cercetarile ulterioare au confirmat corectitudinea: replicarea este de tip conservativ.Cercetatorii au intuit si au demonstrat ca rolul primordial in I mentinerea si transmiterea informatiei genetice il are ADN-ul din genomul organismelor procariote sau eucariote.." Cei doi cercetatori. si ca este suficienta ne interoga genetic pe noi insine pentru a sti in care din sistemele vii structurale s-a realizat trecerea istorica." In 1953. demonstrata de Chargaff. 64 ." Conform ipotezei lansata de Watson si Crick. Se considera ca nu exista alt sistem. este acela care prin intensele sale transformari. replicarea moleculei ADN este de tip semiconservativ. rezuma astfel replicarea ADN-ului celular: „modelul nostru de ADM este de fapt constituit din perechi tipar de nucleotide. Catenele se separa asemanator desfacerii unui fermoar (de aici si denumirea „ipoteza fermoarului" lansata de cei do: cercetatori).. Moleculele rezultate sunt identice intre ele dar identice si cu molecula ADN initiala de la care a inceput replicarea. pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice in organizarea sa. in general si in patologia umana. care complementar se vor cupla rezultand doua molecule. Fiecare lant joaca rol de tipar pentru formarea unui nou lant complementar. secventa de nucleotide a lantului vechi va fi riguros respectata pe catena nou formata. De exemplu. Replicarea semiconservativa a ADN-ului a deschis cai noi in cercetarea genetica.. au facut urmatoarea remarca: „. Watson si Crick ( laureati ai premiului Nobel in 1953). fiecare complementare intre ele. Noi credem ca inainte de replicare legaturile de hidrogen se rup si ca cele doua lanturi se desperecheaza si se separa. in special. omul.se poate remarca urmatorul aspect: existenta postulata a perechilor specifice (complementare) sugereaza imediat un mecanism posibil de copiere a materialului genetic. Pauling (1962) mentiona: „. ca toate fiintele vii. Watson si Crick.. care sa fie mai constant suprimat si simultan mentinut. Ceea ce Watson si Crick au intuit ipotetic.dintre toate sistemele naturale. Fiecare molecula va avea o catena veche si una nou sintetizata. cum este eel biologic. pe baza complementaritatii bazelor azotate din dublul helix al ADN-ului.

Coirns. 17). Modelul Watson-Crick prezice existenta „furcii de replicare" in cursul sintezei ADN-ului (fig. Principiul si mecanismul replicarii Proprietatea autocatalitica. b) Sinteza ADN-ului pe catenele „matrita"se realizeaza numai in directia 5'-3' deoarece legaturile fosfodiesterice au directie defmita chimic : 5'(fosfat) terminal si 3'(hidroxil) terminal. respectiv replicarea moleculelor de ADN. cu respectarea principiului complementaritatii bazelor.1963).1. stabilit de Chargaff si demonstrat ca structure secundara a ADN de catre Watson si Crick. Autoradiografiile obtinute asupra dinamicii replicarii ADN au fost examinate la microscopul electronic (J. 65 . c) Enzimele polimeraze catalizeaza elongarea catenelor care se cupleaza complementar pe catenele matrita completand moleculele ADN in replicare. Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea „corecta" a ADNului genomic. Furca de replicare s-a studiat la procariote cu ajutorul atomilor marcati cu timidina tritiata. Fiecare molecula rezultata va contine o catena veche (matrita) si o catena nou sintetizata (complementara pe matrita). Replicarea este semiconservativa. este caracteristica pentru toate organismele eucariote.7. Sinteza ADN-ului respecta trei reguli: a) Sinteza ADN-ului este copierea semiconservativa a ADN-ului in curs de replicare. Desfacerea lanturilor cu ruperea puntilorde hidrogen este dezavantajata energetic dar este condusa energetic spre ATP.

Un lant ADN se poate sintetiza continuu pe directia 5'-3'. ca replicarea are un punct de initiere.Catena replica Uf contlnuu (eaten* conductoare) ADN ligaza Replicare discontinue prin fragmente Okazaki) Fig. 17 Replicarea ADN „Furca"de replicare. Primele incercari de vizualizare a| replicarii semiconservative apartin lui Coirns (1962).2. Replicarea ADN se poate produce numai in directia 5'-3'. Metode de studiu Pentru a demonstra ca ADN-ul se replica semiconservativ sunt folosite variate metode dintre care mentionam: a) autoradiografia cu examinarea imaginilor la microscopul electronic . a) Microscopia electranica. b) ultracentrifugarea in gradient de densitate. El a demonstrat Escherichia coli. 7. Direcjia de deplasare a furcii de replicare 66 . de la care procesul progreseaza pana cand apar doi cromozomi inelari in celula bacteriana. pentru a alcatui un lant complet.Celalalt lant este sintetizat fragmentat (fragmente Okazoki). care apoi sunt sudate in prezenta ADN-ligaza.

Contributie speciala la studiul replicarii semiconservative a ADNului genomic au avut Meselson si Stahl (1958) prin experientele la procariote. „conditionale". Mecanismele si procesele implicate in replicarea moleculelor ADN la procariote si eucariote au fost elucidate folosindu-se mutanti. s-a analizat incorporarea acestora in moleculele ADN nou sintetizate.18 Direc|ia de replicar b) Experimentul Meselson si Stahl. precursor de sinteza analog timidinei. 18).catena nou sintetizata va fi de culoare deschisa datorita incorporarii nucleotidelor marcate. Metoda elaborata confirma „in vivo" ca molecula ADN se replica semiconservativ. sau prin folosirea timidinei tritiate (3H). Aceasta metoda are aplicabilitate in studiul genomului uman in testarea mutagenitatii chimice. Moleculele care vor rezulta prezinta catenele „de novo" diferit colorate fata de catenele matrita si ami me: -catena matrita se prezinta de culoare inchisa (intunecata). conform srtucturii dublului 67 . Cei doi cercetatori au elaborat o metoda de masurare a densitatii moleculelor de ADN hibride. Replicare (Orpine de replicare) I 100 kb ____f%___ Czr~ Fig. Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat ca. Ei au folosit pe cale fizica separarea densitatilor de diferentiere. Acest proces progreseaza unidirectional punctului de initiere sau bidirectional (fig.Prin folosirea BrdU (brom-deoxi-uridina). care influenteaza efectele secundare (fenotipica) in conditii speciale. . incepand cu punctul de initiere incepe ruperea puntilor de hidrogen.

cuplandu-se complementar cu catena tipar (provenita din molecula initiala in curs de replicare). conform I gradientului de densitate. . 19). prinl ultracentrifugare se stratifica in benzi in CsCl. separarea si repartitia moleculelor se va realiza I conform principiului: in fiecare punct concentratia si repartitia in CsCl a I moleculelor este in functie de fortele de gravitatie ale moleculelor supuse I centrifugarii.forta de gravitatie. precursorii marcati cu N sunt incorporati in catenele nou sintetizate. formand benzi distincte (fig. rezultatele putand fi exprimate si grafic. In timpul sintezei ADN-ului. Dispunerea stratificata in benzi este in relatie cu difuziunea termica a moleculelor ADN.Principiul metodei: cand diverse molecule se supun I ultracentrifugarii prin folosirea unei solutii concentrate de CsCl. folosind culturi de Escherichia coli si izotopi de atomi de azot diferit marcati. vor fi marcate cu l5N. care are tendinta de a sedimenta moleculele de ADN. In acest mediu marcat cu 15N. molecule cu masa moleculara diferita. bacteriile sunt mentinute mai multe generatii pentru a avea certitudinea ca ambele catene. care este un azot greu. Concentratiile moleculelor ADN (in raport cu numarul generatiilor ce au succedat hibridizarii moleculare) se vor dispune bandat in gradientul de densitate. in raport cu masa moleculara. Cand tubul de ultracentrifugare contine un amestec de molecule ADN cu masa moleculara diferita. ADN-ul. Fiecare banda poate fi analizata la spectrofotometru sau autoradiografic. aceste molecule vor stratifica la nivele diferite in concentratia de CsCl. iar cele cu concentratie mica spre supra fa la lichidului. distributia este gaussiana. In functie de valoarea medie si in raport cu generatia cercetata.fortele de sens contrar. prin care moleculele ADN se dispun in benzi. au demonstrat experimental replicarea semiconservativa a ADN : a) Au cultivat celule de Escherichia coli pe un mediu de cultura marcat cu "N. Moleculele cu concentratie si masa moleculara mare se dispun la I fundul eprubetei de ultracentrifugare. Aparitia benzilor ADN in gradient de densitate in CsCl este j rezultatul a doua forte antagoniste: . Meselson si Stahl. ce vor rezulta cuplate complementar intre ele. 68 .

fata de ADN-ul nemarcat (natural). Au extras acest ADN. prin uliracenlrifugare. Este un ADN hibrid care este structural din dona catene : o catena '^N si una . supune ADN-ul. . ADN-ul cu masa moleculara mai mare (un ADN grcu). form and o banda distincta si jdistantata fata de banda 15 N.4N (. se va strati Ilea in partea inferioara a tubului de centrifugare. Este banda ADN l4N (fig. care prin sinteza a incorporat l 4 N (azotul usor) ultracentrifugarii in gradient de densitate in CsCl. masa moleculara fiind mai mica (este un ADN usor). coli dezvoltate pe mediul de cultura si supus ultracentrifugarii in gradient de densitate intr-o soluticde CsCl. Rezultatul a fost urmatorul: aparitia unei benzi de ADN localizat I'intermediar ca distanta fata de banda 15N si banda 14N. In consecinta si ADN-ul genomic procariotic s-a replicat o singura data. E. care este egala cu densitatea sa de plutire (fig. Dupa o suita de generatii celulare si replicari ale ADN-ului din genomul procariotic. 1-au supus ultracentrifugarii in gradient de densitate cu CsCl. Deoarece aceste molecule au incorporat in timpul sintezei numai precursori marcati cu azot greu ~N..l 9 ) . ADN-ul se dispune sub forma unei benzi in regiunea de concentratie a CsCl din tub. numai ca mediul de cultura a fost marcat cu azot usor l4N. Pe mediul III. b)Un experiment asemanator au efectuat cu Escherichia coli. se vor stratifica in partea superioara a tubului.5N/14N) j ( f i g . c) dupa stabilirea gradientului de densitate 15N si 14N. 19). au elaborat urmatorul experiment: un mediu de cultura (mediul III) marcat cu azot usor ftpe acest mediu a insamantat E. Deoarece aceste molecule au incorporat azot usor N . coli s-a dezvoltat un interval de timp corespunzator unui singur ciclu celular (o generatie procariota).coli din mediul 1 care a fost marcat cu Dt greu 15N. 19). A unnat extragerea ADN-ului din coloniile de E.

coli.5N. ADN-ul extras si supus gradientului de densitate prin ultracentrifugare in CsCl s-a stratificai astfel : 50% in zona mediana a tubului (ADN hibrid 15N/14N) si si 50% in zona gradient 14N.coli recoltata din mediul III. 19 Etapele experimentului MeselsonStahl la Escherichia coli.M arcare N 15 G enerative "0" M a rca reN l4 G e n era tiaT V A D N extras A D N extras \ / 1 1 N14 N14 N14 ADN hibrid N15 N 14 5 0% Uitfacentfifuaare in CsCl Fig. 70 . Pe aces: mediu bacteriile au fost mentinute tot o singura generatie. Acest ADN ar corespunde genomului din generatia a II-a a bacterid E. pe care a insamantat E. Nicio molecula ADN nu a fost identificata la gradientul . marcat tot cu azoi usor 14N. d) Au continuat experimentul folosind mediul IV.

20): Generatia F2 16N .Explicatia data de Meselson si Stahl este urmatoarea (fig.

.

15N .

a doua marcata cu . ADN-ul rezultat este un ADN hibrid cu o catena marcata cu l5N. coli de pe mediul I pe mediul III marcat cu N. In consecinta masa moleculara este 14 15. dupa o suta de replicari aleADN-ului genomic.N si l4N.20 Mecanismele etapelor replicarii ADN dupa Meselson-Stahl La sfarsitul generatiilor F0. Trecandu-se E. I 4. pe parcursul mai multor generatii celulare. 4 N (ADN hibrid 15N/14N). unde s-a mentinut o singura generatie celulara. deci o singura replicare.3 .Generatia ADN marcat 15N "0" Fig. Deci ADN-ul marcat continea o catena 71 . Va avea o masa moleculara intermediara celor doua gradiente 1:. diferita de a ADN-ului N si '*N. intreg ADN-ul continea catenele marcate: pe mediul I cu l5N (15N/15N) iar pe mediul II cu l4 N(l4N/l4N).

ADN polimeraza I este denumita si enzima Romberg. iar fragmentul mic are functia exonucleazica 5'-3'.Studierea denaturarii si renaturarii ADN-ului. rezultat prin replicare in primul ciclu celular (Fi) prezinta un raport de 1:1 intre catenele 15N si 14N pentru fiecare molecula de ADN. O remarca : raportand numarul catenelor marcate cu N si N din ADN-ul generatiilor Fi. Experimentul Meselson si Stahl permite urmatoarele evaluari: . dar marcata cu 14N. ADN-ul hibrid.se observa un „raport mendelian" (fig. Este enzima care introduce primul dezoxiribonucleotid la capatul 3'-0H al primerului ARN. denumit si fragmentul Klenov si fragmentul mic de clivare de 35 Kd.Separarea ADN-ului nuclear (cromozomial) de ADN-ul mitocondrial (citoplasmatic).. .. . Enzime si proteine implicate in replicarea ADN La organismele procariote si eucariote sunt identificate urmatoarele complexe enzimatice implicate in mecanismele replicarii si sintezei moleculelor ADN: . fata de ADN-ul nuclear.Separarea ADN-ului nativ dublu helicoidal..ADN-ul celular se replica semiconservativ. Lantul polipeptidic al enzimei poate fi clivat in doua segmente : produsul mare de clivare de 68 Rd.F2.. Ca rol ADN polimeraza I intervine in mecanismele de replicare si corectare a erorilor ce apar in timpul formarii catenei de „novo". Pentru esantioanele de ADN extras din generatiile F2. si care excizeaza grupuri mici de nucleotide (segmente polinucleotidice mici). raportul intre moleculele hibride ADN 15N/14N si ADN-ul cu ambele catene marcate 14N (conform experimentului fig. Masa moleculara este media masei molecularea ADN-ului 15N si 14N. . Dupa cuplarea 72 ..3.20).F3. 7.etc.Continutul relativ egal intre G si C. F3. Estd enzima monomerica. 1 Fragmentul mare are actiune polimerazica si exonucleazica 3'-5'. cu o masa moleculara de 103 Rd.etc. cand incepe sinteza de „novo". ADN-ul mitocondrial are o componenta diferita in bazele azotate.veche marcata cu 15N si o catena noua complementara in raport cu cea veche. Acest raport se obtine numai in conditiile cand sinteza ADN este semiconservativa.. . 19) va creste in progresie geometrica in favoarea ADN-ului 14N. de ADN-ul denaturat non helicoidal.. dublu catenar. si respectiv intre A si T.

Catalizeaza (replicarea) sinteza ADN-ului directionata de matrita ADN. Argumentele care intaresc ipoteza ca ADN polimeraza a are rol major in replicare sunt urmatoarele: . Pentru a asigura aditia precursorilor dezoxiribonucleozizi-trifosfat. iar actiunea exonucleazica 5'-3'se materializeaza prin sinteza catenei de „novo" prin indepartarea ARN primer. care asigura elongarea lantului polinucleotidic al catenei de novo care se smtctizeaza.enzima nu are activitate 3'-5' exonucleazica. toate implicate in replicarea ADN-ului. iarcomplexul enzimatic cu rol catalitic este reprezentat de enzimele: . la eucariote s-a identificat un important complex enzimatic implicat in replicare. enzima nu se mai implica in replicarea ADNului. II si III. Daca la procariote sunt implicate ADN polimerazele I.blocarea activitatii polimerazei a cu aphidicolina (drog). La eucariote sunt implicati mai multi factori in replicarea ADN-ului. ca enzima moderat progresiva. ADN polimeraza III asigura sinteza catenei de „novo" in directia 5'-3\ rol important in sinteza. enzima necesita prezenta unui primer ARN cugruparea 3'-OH libera. . Aceasta enzima este multimerica.mutantii conditionali ai genei ce actioneaza la temperatura de 42°C (temperatura nepermisiva). . pe langa activitatea de tip ADN polimerazica are si o activitate primazica. Enzima a polimerazica.nucleotidului la pozitia 3'OH al ARN primer. Are o structura complexa formata din mai multe subunitati. determinand si o hidroliza a unui lant ADN.ADN polimeraza III . sinteza ADN-ului este stopata . Holoenzima este un caomplex de 900 Kd.ADN polimeraza II . ADN polimeraza I este implicata in alungirea fragmentelor Okazoki. are si rol exonucleazic de tip 3'-5' si 5'-3'. Masa moleculara variaza intre 110-220 Kd.Rolul este putin cunoscut dar este si ea implicata in replicare.ADN polimeraza de tip a (alfa). . ADN polimeraza I se decupleaza si intra in functie catalitica enzima ADN-polimeraza III. Actiunea exonucleazica 3'-5' corecteaza erorile posibil aparute in timpul sintezei catenei de „novo". Este enzima inalt procesiva polimerizand aproximativ 1000 de nucleotide. polimerizand segmente pana la 10 nucleotide. . ADN polimeraza I. 73 .

ADN polimeraza 8 (delta). .care separa catenele complementare al moleculei in curs de replicare.. Ca si polimeraza p. . Activitatea importanta a polimerazei 8 este 3'-5' exonucleazica.amorsa implicate in sinteza no" catene de ADN. . Reactia absoarbe energia data de NAD (nicotinamid adenindinucleotid) si de ATP. deruleaza molecu dupa care resudeaza fisura produsa in respectivele catene. . Se crede ca activitatea sa este corelata cu o gena cromozomala din nucleu. Alte complexe enzimatice implicate in replicarea moleculelor AD sunt: . se presupune ca cele doua enzime ar avea un precursor comun.ADN polimeraza p (beta). Activitatea catalitica se cupleaza cu repararea ADN-ului cand apar erori in replicare. Are o masa moleculara de 45 Kd. Este implicata in replicarea ADNului mitocondrial. Are o masa moleculara de aproximativ 60 Kd. Concentratia polimerazei 8 este crescuta in stadiul interfazic „S". Este localizata in nucleul celulei eucariote.ARN primaza sau ARN polimeraza.ADN topoizomerazele I si II . Pentru ca enzima polimerazica sa fie activa (conditional) este necesara prezenta cofactorului ciclina sau PCNA (prolifferating cell nuclear antigen). Despiralizeaza helixul ADN-ul sectioneaza catenele la nivelul axului fosfodiesteric.ADN ligaza .ADN polimeraza £ (epsilon). Deoarece inhibitorii sunt comuni si cu efecte asemanatoare cu cele ale tipului a. Topoizomeraza sectioneaza o singura catena din ADN-ul in replicare. Este enzima c* sintetizeaza secvente scurte de ARN . Este identificata in mitocondrie. Activitatea de reparare a erorilor asigurata de ADN polimeraza (3 se cupleaza cu polimeraza 8 (epsilon). Activitatea acestui complex enzimati necesita o sursa energetica asigurata de prezenta ATP-ului. 74 . aceasta enzinr are rol important in repararea erorilor sau a mutatiilor punctiforme ce ap-in timpul replicarii ADN-ului. . .este enzima care catalizeaza legatura fosfodiest intre 3'-OH de la un capat al unei catene ADN si gruparea 5'-fosfat de capatul catenei complementare a ADN-ului dublu helix. Are proprietati apropiate de polimeraza a si impreuna pot fi identificate la nivelul complexului de initiere a replicarii ADN. Topoizomeraza sectioneaza ambele catene ale ADN. Aceste belie* asigura inaintarea ruperii puntilor de hidrogen si despiralizarea catenelor* zona furcilor de replicare.ADN polimeraza y (gama).ADN helicazele .

r Laprocariote este un singur situs de initiere pentru replicarea ADN-j u l u i . . avand o lungime de aproximativ 245 pb.Proteina rep (helicaza) -deasemeni coparticipa la despiralizarea dublului helix. Pentru inceperea si controlul replicarii moleculei ADN. metilarea adeninei din secventa GATC este esentiala. unde incepe sinteza catenei de „novo". c) Sinteza ARN-primer (amorsa). Dupa sinteza ARN-ul primer se localizeaza la situsul de initiere. aceasta proteina stabilizeaza monocatena.Proteina dnaB . datorita complexitatii genomului (prin numar cromozomi si cantitate ADN) sunt mai multe situsuri de initiere la nivelul aceleiasi molecule ADN. La eucariote. initiind si sinteza ARN-primer. Prin ruperea puntilor de hidrogen si separarea monocatenelor.Mecanismul molecular de replicare a ADN-ului Ul. 7. Zona este denumita situs „oriC".Proteina dnaA . monocatenele sunt mansonate de proteinele SSP. Primaza este enzima care asigura sinteza ARN-primer. [Reactiile initicrii si activarii situsului de origine „C" sunt amplificate de Iproteinele dnaB si de helicaza.Proteina SSP (Single Strand binding-protein) .matrita. va construi viitoarea molecula ADN. . Procesul incepe de kstusul de origine al replicarii. 75 . b)Stabilizarea monocatenelor. Sinteza ARN-primer se face prin activarea enzimei ARN-primaza. Prin mansonare monocatenele devin stabile fara a se mai recupla. pe segmentele unde s-a produs despiralizarea.Etapele sintezei moleculei ADN.4.In replicarea ADN-ului sunt implicate proteine de tipul: . Situsul „C" se va cupla cu proteina dnaA. formand complexul care declanseaza reactiile de despiralizare a ADN-ului. a)Despiralizarea ADN-ului in curs de sinteza. impreuna cu catena complementara . care.dupa ce puntile dehidrogen au lost rupte si s-au scparat catenele polinucleotidice ale ADN-|ului. .coparticipa la declansarea despiralizarii dublului helix.declanseaza despiralizarea dublui helix al moleculei ADN si initiaza sinteza ARN-primer sau ARN-ul amorsa.

21). despiralizarea si separarea progresiva a catenelor complementare din ADN sunt directionate in ambele sensuri (sensuri opuse) ale moleculei in replicare. . in sensul ca ruperea puntilor de hidrogen. se formeaza „furca de replicare" (fig.Initiata replicarea si ruperea puntilor de hidrogen. La eucariote furca de replicare este bidirectionata. prin separarea monocatenelor complementare. progresiv.

Fig. 21 Mecanismul si enzimele implicate in sinteza ADN la E.coli (furca de replicare) 76 .

.

sinteza catenei „de novo" urmeaza un flux continuu (leading). [sinteza este discontinua.d) Sinteza lantului pleading si logging4". ele se vor cupla complementar cu nucleotidele prezcnte pe catena matrita. al carui numar de nucleotide poate variaintre 1000 si 2000. 77 .in prezenta ARN-primer cuplat la furca de replicare. Pe aceasta catena esterificarea si sinteza catenei „de novo" este discontinua : complexa si intarziata. . Kornberg a observat ca pe catena matrita cu esterificarea 5' . 1968).intarziat sau discontinuu .3'. Cel care a descifrat mecanismul sintezei pe catena logging a catenei „de novo" a fosl Okazaki. El a demonstrat ca pe catena logging sinteza are loc pe fragmente polinucleotidice. Este lantul Jogging" . cu sinteza g discontinua a ADN. Pe masura ce se esterifica nucleotidele pe catena de nuovo. finalizand progresiv molecula de ADN. coparticipa helicaze. Sunt fragmented Okazaki. Pentru formarea catenei de nuovo.este lantul conducator. Lo ging = lantul „intarziat". proteina SSP si giraza ncgativa (enzima care asigura supraspiralizarea unor nolecule). pe catena matrita esterificata 5' sinteza este complexa cu participarea unor factori si mecanisme particulare. Pe catena „matrita" din ADN cu esterificarea in sensul 3'-5'. ATP. Sinteza este fragmentara. Pentru esterificare si ■ca fragmentelor Okazaki este necesara prezenta ARN-amorsa (primer). Pe acest ARN-amorsa se asambleaza nucleotidele in directia 5'-3' 1 .Pe catena la care esterificarea este [directionata in ordinea 3'-5' sinteza este diferita fata de catena leading.Sinteza pe catena logging . cu sinteza continua a ADN. ') Dupa initierea separarii catenelor „matrita" a ADN-ului in replicare. Deoarece sinteza catenei „de novo" se face sub actiunea enzimei ADNpolimeraza III numai in directia 5'-3'. sinteza catenelor de „novo" complementare in raport cu catenele matrita este neuniforma (Kornberg.Sinteza pe catena leading . ■cesul se demleaza astfel: ADN polimeraza III realizeaza esterificarea B' a unui fragment polinucleotidic. Leading= lantul „conducator". 2 1 ) . . ADN-polimcraza III incepe esterificarea si cuplarea in flux continuu a nucleotidelor pe matrita a carei esterificare este directionata in ordinea 5'-3'.

acest ARNprimer urmeaza urmatoarele etape de formare si cuplare pe catena „matrita" a ADN-ului in replicare: .Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor Structura antiparalela a catenelor din molecula ADN in curs de replicare „complica" mecanismul sintezei catenelor „de novo".ARN-ul preformat se cupleaza cu matrita ADN. Cum sinteza catenelor „de novo" necesita prezenta ARN-primer (amorsa). Aceste fragmente (fragmentele Okazoki) pot fi marcate.7. . primeaza proteina. Capatul 3'-OH al ARN-primer este elongat de o ADN-polimeraza. iar pe catena „logging" sinteza se extinde pe directia 3'-5'. analizate si urmarite in dinamica procesului de replicare si sinteza a ADN-ului. 3'-OH sa fie folosit in sinteza ADN. Pe catena matrita „leaging" sinteza catenei „de novo" avanseaza in directia 5'-3'.lantul polinucleotidic pleading" necesita prezenta unui singiu ARN-primer.CB| formarea de fragmente scurte care sunt sintetizate (in prealabil) pe directia 5'-3'.in reactia directa de identificare a unui nucleotid cu participarea ADN-polimerazei III. continand circa 10 baze lungime. Este demonstrat ca fiecare fragment Okazoki incepe sinteza in prezenta unui ARN-primer.Numarul mare de molecule ARN-primer pentn. Datorita diferentelor de sinteza intre catenele „leading" si Jogging" sunt consemnate urmatoarele particularitati: . Aceste fragmente monocatenare pot fi ulterior extinse in directie inversa fata de deschiderea furcii de replicare. catenele „de novo" se sintetizeaza pe ambele catene „matrita".un capat al ARN-primer generat in duplexul ADN este implica! intr-un mecanism elementar de producere a unei incizii. De retinut ca aceste molecule ARN-primer au dimensiuni foarte mici. 78 .4. catena logging este determinat de numarul fragmentelor Okazoki ce se formeaza pentru sinteza ADN cu matrita esterificata in directia 3'-5'. Dar furca de replicare prezinta pe un ram esterificarea in directia 5'-3' iar pe al doilea esterificarare in directia 3'-5'.2. . . ceea ce permite propriului capat. . Este demonstrat ca prin avansarea separarii catenelor „matrita" cu formarea furcii de replicare.pe matrita ADN se sintetizeaza o secventa de ARN-primer.lantul polinucleotidic clogging" solicita prezenta unui numar mare de molecule ARN-primer.

Ei au Herimentat pe ribovirusul Rauscher pentru leucemia murina si pe )ribovfrusul sarcomului Raus. I Acest experiment elaborat de Temin si Baltimore a evidentiat ca . [ Mecanismul de actiune a transcriptiei inverse este prezentat ftnatic in fig.Recombinant DNA"). sobolani). enzima determinata genetic de gena dnaG. 79 . hibrizii ARN-ADN si ADN-ul ca matrita pentru ■carea ADN-ului din genomul celulelor. 7.Etape in sinteza catenelor „de novo" in replicarea ADN In 1970 Temin si Baltimore au demonstrat transcrierea „inversa" ARN'->ADN in timplul replicarii si sintezei moleculei de ADN.5. loose si Kurtz in 83 (. [ Enzima „transcriptaza inversa" a fost izolata din oncovirusuri din Alele umane si murine (precum soareci. La om si murine ■area transcriptazei inverse s-a realizat atat din celule normale cat si din | cclulc canceroase. Autorii au Hat ca prin tratarea amestecului obtinut din respectiva hidroliza cu nbonucleaza.ADX-polimeraza dirijata de ARN" sau „transcriptaza inversa" este enzima H foloseste ARN-ul. schema elaborata de Watson. Incuband acesti virusi in prezenta ■HP(d-nucleozid trifosfat) a ionilor de Mg2+ sau de Mn2' au obtinut un iimer ADN sensibil la hidroliza cu dezoxiribonucleaza. 22... 23. Bazandu-se pe aceste rezultate pnin si Baltimore au emis ipoteza ca ARN-ul viral este esential pentru ■Dlimerizarea si sinteza ADN-ului.Sinteza moleculei ARN-primer este catalizata de enzima ARNIpolimeraza. sinteza ADN-ului nu avea loc.

80 . 22 Factorii implicati in replicarea ADN-ului (proteinele implicate) dupa Adams si col. 1992. si reprodusa dupa Clark si Wall. 1992.ADN giraza de reducere a spiralizarii ADN(despiralizarea) Helicaza de despiralizare a ADN Proteina SSB de conversie a singurei catene ADN Primozomul forma primara Holopolimeraza III Topoizomeraza de relaxare a tensiunil SSB Proteina deplasata de catena in crestere Catena intarziata ndepartarea primerulw si completarea spatiulii Polimeraza Catena Leading rapida (conducatoare) Ligaza Fig.

ADNc rezultat prezinta terminal o bucla in „ac de par". JJMecanismul transcriptiei inverse.'.. se poate stabili urmatorul mecanism: terminatia poliadenilica din catena ARNm este hibridizata cu o catena scurta oligotimidinica. Secventa oligotimidinica serveste ca primer pentru actiunea revers-transcriptazei ce foloseste catena ARN ca „matrita" pentru sinteza catenei ADNc (ADNc= ADN complementar). Analizand etapele transcriptiei inverse in sinteza ADNc dublu catenar. 81 .ARN 5' 3" Termina te poliA (poliade ninicS) AAAA AAAA TTTT flevers transcriptase Primer oligotimidinic virala" i ADNc c—■ NaOH AAAAAA AA TTTT B u c I S "ac de par* e ADNc ' TTTT i ADN poiimeraza I £ \ i Nucleaza* SI /.primer. cu implicarea ARN.

extensia sa cu ADN-ul. este folosita la sintezele artificiale ale genelor. pornind de la un ARN-mesager corespunzator („complementar" structurii unei gene). 82 . Steele (1979) sugereaza ca ARNm din mutatiile somatice poate fi grins'' (acrosat) de un virus si transferat in gonade. Se mai foloseste la sinteza ADN-c ca sonda moleculara. ARN-ul primer este sintetizat de un primozom. n. bucla terminala a ADNc devine „primer" pentru enzima ADN-polimeraza I. Ipoteza lui Steele ar sustine rationamentul cu privire la mecanismul genetic de mostenire a caracterelor dobandite in cursul vietii individului. iar cu ajutorul reverstranscriptazei sa produca ADN-c. Desi ordinea etapelor nu este bine cunoscuta in totalitatea proceselor implicate. . Primozomul exercita rolul in sinteza ARN-primer implicat in procesele urmatoare: .proteinele i. care este un complex proteic format din: . nu mansoneaza ultimul segment al catenelor complementare. pot fi considerate urmatoarele etapizari: . n'. n" si care recunosc loculde sinteza ARN-primer.c) prin degradarea ADNm cu NaOH.doua proteine codificate de genele DNA-B si DNA-C.sinteza ARN-primer. Acest ultim segment va fi recunoscut de primozom.legarea (covalenta) fragmentelor Okazaki adiacente.ARN potimeraza . care mansoneaza catenele pentru a nu se recupla. bucla este clivata rezultand molecula de ADNc dublu catenara. enzima denumita primaza care este codificata de gena DNA-G . . proteinele SSB. . . d) in prezenta nucleazei Si.indepartarea ARN-primer si inlocuirea lui cu un fragment ADNcomplementarizat(ADNc) de ARN-ul primer. care poate fi integrat in genomul celulelor gametice. Sunt proteine care se asociaza cu primaza. care va prezenta forma unui „ac de par".pe masura ce helicazele actioneaza pentru ruperea puntilor de hidrogen si separearea monocatenelor complementare din structura ADNului in replicare. Proprietatea revers transcriptazei (transcriptaza inversa) de a sintetiza ADN-ul cu ajutorul matritei de ARNm. Este segmentul unde se initiaza sinteza ADN-ului.ADN dependenta.

catalizata de ADN-polimeraza III. Zona cuprinsa intre punctul de initiere si fragmentele de ADN replicat este denumita replicon. se sintetizeaza fragmentele Okazaki. Legarea fragmentelor Okazaki este realizata de o enzima ADN-ligaza. La rotatia de 180° a fragmentului Okazaki este implicata o enzima-invertaza. Pentru a se cupla cu catena matrita logging se produce rotatia in ax longitudinal al fragmentului Okazaki. dimensiunea repliconului flind determinata de Huberman si Riggs. dupa sinteza sa realizeaza o rotatie de 180° in axul longitudinal al catenei matrita cu care se va cupla complementara. Rolul invertazei este urmatorul: catena logging are directia de esterificare 5'-3'. La om. Pe catena logging. va introduce un nou fragment Okazakic de ADN.Initierea sintezei ADN-ului in prezenta primozomului si a ARNprimer. Capatul 3'-OH al fragmentului ce se va asocia incontinuare este adiacent capatului fosfat 5'-OH al fragmentului anterior.24). lungimea repliconului variaza in limite foarte largi. nu in puncte specifice. in esterificarea 5'3' si formarea catenei „de novo". Fiecare zona are importanta deoarece actioneaza ca initiator al replicarii (fig. In urma acestei cuplari catenele devin antiparalele cu formarea in final a moleculei ADN. ca prima etapa. iar „golul" lasat este completat de ADN-polimeraza I care prin activitatea exonucleazica. Fragmentul Okazaki a carei dimensiune ajunge la 1000-2000 b. intre 100 si 300 kb. unde procesul este discontinuu. Dupa sinteza si cuplarea fragmentului Okazaki cu catena matrita logging. In genomul mamiferelor (si la om) numarul unitatilor de replicare (a repliconilor) variaza intre 2000 si 3000. In aceasta stare fragmentul Okazaki se va cupla complementar pe catena logging. incepe la extremitatea 3'-OH libera a moleculei de ARN-primer. ARN-primer este indepartat. proteinele SSB sunt indepartate. Sensul esterificarii si de cuplare a nucleotidelor ce vor structura catena „de novo'Va fi 5'-3\ Pe masura ce se sintetizeaza catena „de novo" si cuplarea complementara cu catena matrita. La mamifere situsurile de initiere a replicarii apar pe zone aleatorii. Initial fragmentul Okazaki sintetizat are directia de esterificare tot 5'-3'. Acest proces se deruleaza pe catena leading. inca din 1968. deoarece aceasta enzima este compusa din subunitati functionale. Dupa rotatie directia de esterificare a fragmentului Okazaki devine 3'-5'. Aceste zone contin un niimar de secvente prezente in genom. sinteza ADN-ului este intarziata. care sunt codificate de gene diferite. Pe catena logging discontinua pe care. 83 . sunt implicate variante ale enzimei ADNpolimeraza III.

La Escherichia coli cromozomul prezinta o singura zona de initiere a replicarii.originea replicarii _______i_______ Furca Xj j j j j j \ Furca 5'------------------► 3' 5'------------------>3' 3' 4--------------------5' 3'«- Crestere Crestere Fig. Huberman si Riggs (1968) au observat ca rata replicarii este diferita la eucariote fata de procariote. La om rata replicarii in celulele somatice este mult redusa valoric. intregul ADN din unicul cromozom inelar se replica in 20 minute. Se presupune ca activarea unei zone de origine si initiere a replicarii ADNului ar depinde de pozitia in structura tridimensionala si cuaternara a cromozomilor si mai putin de compozitia specifica in nucleotide a repliconului. Are un singur replicon cu doua furci de replicare care inainteaza in sensuri contrare pana cand se vor intalni. pentru fiecare tip de celula din organism. Folosind tehnica autoradiografica de analiza a replicarii ADN-ului a observat ca furca de replicare la mamifere ar inainta cu 3kb/min. care este complex si necesita mecanisme ample de activare si reglare a replicarii. cS4 . ca derulare. Se estimeaza ca ar fi de aproximativ 100-150 pb/sec pentru fiecare furca de replicare. De exemplu la procariote. 24 Replicarea bidirectionala in sinteza ADN. Spre deosebire de procariote. complexitatea zonelor de initiere a replicarii este consecinta naturala a genomului. Fiecare furca de replicare are o rata de 1600 pb (perechi baze) pe secunda. Dupa initierea replicarii ADN-ului rata de alungire a catenelor „de novo" pare a fi constanta.

Daca luam in consideratie numanil cromozomilor. 85 . Sunt elemente legate de arhitectura cromozomilor care pot „introduce" „superspire negative" in morfologia cromozomilor. arhitectura moleculelor ADN.(Eschericia coli). ar trebui ca la eucariote timpul necesar pentru replicarea integrala a ADN-ului sa fie de peste 100 ori mai mare la om fata de procariote.) la eucariote.probleme de ordin topografic determinate de structura cromatinei cromozomiale: nucleozomii. . Se observa o replicare asincrona. Huberman si Riggs au identificat formarea mai multor puncte de initiere in replicarea ADN-ului cromozomial. care insumeaza in total un numar de aproximativ 3. un singur situs de initiere in replicarea ADN-ului. solenoizii.5 x 109 pb. Ca urmare prin structure si componenta repetitiva si nerepetitiva este putin probabil existenta unui singur situs de initiere in replicarea ADN (Cairn). La eucariote apar doua probleme fundamentale in replicarea ADN-ului genomic: . Asincroniile sunt legate de momentul activarii situsului de initiere si de elongatia repliconului. etc. trebuie sa se replice integral. Procariotele au un singur replicon. solenoizi. tipul si cantitatea de ADN (repetitiv si nonrepetitiv). Spre deosebire de procariote. In genomul uman punctele de initiere s-ar gasi la 150-200 kb distanta intre ele. cuplate cu histonele si prezentand si secvente repetitive. genomul este lipsit de histone si tipuri diferite de ADN (Cairn. La eucariote. Asincronia replicarii ADN-ului se observa in stadiul interfazic „S". Asa cum s-a mentionat. se aproximeaza un numar de aproxiativ 3000 situsuri de initiere. sunt consemnate deosebiri esentiale intre procariote si eucariote. intr-un interval foarte scurt de timp. replicarea intregului ADN genomic se face intr-un timp limitat. Daca am raporta procesul la eucariote fata de procariote. prezenta histonelor si arhitectura cuaternara a cromozomilor (nucleozomi. In raport cu numarul punctelor de initiere putem aprecia numarul repliconilor / cromozom. puncte ce se gasesc la distante intre ele de 100-300 kb. La om repliconii nu se replica sincron. bucle. prin cantitatea si heterogenitatea ADN-ului. eucariotele au in genomul celular o cantitate foarte mare de molecule ADN.o alta problema este ca moleculele ADN-ului in dublu helix. 1962). Luand in consideratie numarul perechilor de nucleotide si distanta intre punctele de initiere. in stadiul interfazic S'. buclele.

intracelulari. La nivel intracelular pot avea loc o serie de procese care favorizeaza producerea leziunilor in structura ADN-ului genomic. de cantitatea de ADN repetitiv per molecula si cromozom. cu fiecare generatie care succede frecventa ar fi in permanenta crestere valorica. cat se considera mutatiile spontane in populatiile umane. Factorii populationali ce indue erori in structura ADN-ului genomic pot fi endogeni si/sau exogeni. Aceste distructii mutationale in structura ADN-ului genomic au ca efecte directe modificarea mesajelor genetice inscrise. Se apreciaza ca frecventa erorilor punctiforme in structura ADN-ului. de interferenta „agresiva" a unor factori exogeni sau endogeni (vezi cap. distructiv . a) Factorii endogeni . Daca s-ar mentine erorile induse in structura si functiile ADN-ului. iar ca efecte secundare aparitia unor caractere noi. Dar ADN-ul genomic uman isi corecteaza propriile erori mutationale. ar fi alarmant de ridicata. Acestea sunt: pierderea unei baze purinice sau pirimidinice. urmarea hidrolizei legaturilor glicozidice.Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman ADN-ul din componenta genomului celular. incidenta bolilor pe fond genetic. datorita interrelatiei cu factorii ambientali ai organismelor vii. 86 . Mai mult. 7. mutatii). la peste 1000 de ori. Dar ADN-ul genomic dispune de mecanisme si procese prin care sa-si corecteze erorile din structura proprie. atunci valoarea mutatiilor punctiforme ar creste de la 10"6. prezent la procariote si/sau eucariote. poate fi influentat. manifestate ca boli genetice. In cazul cand ADN-ul n-ar avea capacitatea de autoreparare structurala. ceea ce explica incidenta scazuta a mutatiilor genice la nivel populational. care la om se manifesta ca sindroame severe pe fond genetic. ar fi de 10~6 la nivelul intregii populatii umane.6. frecventa. de abundenta cuplurilor complementare G = C in structura repliconilor.Asincronia in activitatea repliconilor este determinata si de forma de condensare a fibrilei de ADN.

ultraviolete). excizie indusa de ADNglicozidaze . sau prin incorporarea eronata a bazelor in structura ADN-ului genomic.1. radicalii de oxigen rezultati in concentratii crescute pot interfera distructiv (mutagen) ADN-ul. 7. b) Factorii exogeni ce produc leziuni in ADN. Catalogul acestor factori mutageni este impresionant valoric si mult diversificat (vezi cap. Acest grup de endonucleaze este denumit UV-endonucleaze. Unele endonucleaze isi intensifica activitatea de reparare dupa iradierea genomului cu UV (ultraviolete). hipozantina ce rezulta va complementariza cu guanina. factori chimici. 87 .Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN In prezent s-a demonstrat ca in genomul celular au loc procese reparatorii.trans form area adeninei in hipoxantina. factori medicamentosa factori biologici. In urma dezaminarii adeninei. ADN-polimerazele . care modiflca raportul de complementaritate.6. Factorii exogeni. Endonucleazele Actioneaza asupra situsurilor apurinice/apirimidinice dupa excizia bazelor. Prin iradierea cu UV unele endonucleaze excizeaza dimerii pirimidinici care se formeaza pe cateneie ADN-ului. In procesele de reparare si realizarea integritatii ADN-ului celular sunt implicate complexe enzimatice in mecanismele desfasurate in genomul eucariotelor.Sunt implicate catalitic in repararea exciziilor din cateneie ADN-ului care prezinta terminatii 3'-OH. potentiali mutageni. care asigura integritatea structurala si functia ADN-ului. prin procese de metilare a bazelor azotate cu modificarea complementaritatii. a) Complexe enzimatice ce intervin in repararea erorilor ADN. cu actiune distructiva a structurii si functiei ADN-ului sunt: factori fizici (radiatii ionizante. mutatii).

inducand suprimare de nucleotide. Erorile pot rezulta prin cuplarea incorecta intre purine/pirimidine. este posibila fisura pe una sau ambele monocatene. nerespectarea principiului complementaritatii intre purine si I pirimidine (normal A-T si G-C) a nucleotidelor care se esterifica pe catena I „de novo" in raport cu catena „matrita". substitutie sau insertie de baze in catena matrita sau in cea „de novo". numar mare molecule ADN. Sunt cercetatori care mentioneaza ca sunt posibile erori. In timpul replicarii semiconservative cuplarea complementara intre nucleotide nu este „respectata" datorita interferentei distructive a unor factori ambientali „agresivi". b) Mecanismele de reparare a erorilor din ADN la eucariote Spre deosebire de procariote. dar in I procente foarte mici. greselile de necomplementaritate intre nucleotidele de pe catena „matrita" si cele esterificate pe catena „de novo" se pot produce in raport de 1/10000. 88 . datorita complexitatii genomului (numar mare de cromozomi. Erorile se produc in urmatoarele situatii: cand incepe despiralizarea si separarea catenelor. cupluri I nucleotidice false (necomplementare).) mecanismele nu sunt complet elucidate si cunoscute. cand asupra nucleului. la eucariote. etc. Topoizomerazele I si II . Dupa Covic si Stefanescu (2004). formele tautomere ale bazelor azotate.care pot sectiona una sau ambele catene ale ADN-ului unde s-au produs erori in molecula.ADN-ligazele . Se pot forma „dimerii". datorita cuplarii gresite (eronate) intre purine si I pirimidine. conform reactiilor | stoichiometrice . modifica I raportul de complementaritate cu formarea de dimeri si erori in structura I ADN. sau ionizarea lor. 5 Stoichiometria (gr. actioneaza factori potential mutageni. Stoikheion = element + metron = masura). Chimia fizica ce studiaza raporturile cantitative intre elemente in combinatii sau in reactii chimice.Sunt enzime care cupleaza doua catene din structura moleculei ADN prin formarea de legaturi difosforice intre hidroxilii3'-OHsi5'-OH. la care mecanismele de corectare a erorilor din ADN-ul genomic sunt bine studiate. ADN in replicare.

indivizii care prin mutatie isi pierd capacitatea de reparare a ADN-ului la actiunea UV.In genomul celulelor eucariote (sau procariote) sunt sisteme care I identifica eroarea lezionala sau insertionala din ADN. 2004). iar cuplul MSH2 / MSH3 are capacitatea de a identifica insertiile si deletiile punctiforme ce survin in structura ADN.25 si fig. Restitutia moleculei ADN lezata poate fi: completa. 89 . I repararea postreplicare. 4 Rata de corectare a erorilor in timpul replicarii ADN-ului este de 110' -lO"6 prin mecanismul BER si de peste 1000 de ori prin capacitatea ADN-polimerazelor de autocorectare a erorilor din ADN (Covic si Stefanescu. Repararea poate fi realizata prin mecanisme enzimatice implicate in I urmatoarele procese: fotoreactivarea enzimatica. producand distorsiuni in dublul helix al ADN. fiind identica cu structura initiala a moleculei ADN. Capacitatea de autocorectie a ADN-polimerazelor care asigura I complementaritatea corecta intre cuplurile nucleotidice in timpul sintezei fc)N- ului. molecula ADN necorectata va fi prezenta in genom ca molecula mutanta. prezinta maladia cunoscuta sub denumirea „Xerodermie pigmentara". reparatie nerezolvata. iar pe cale enzimatica pot fi corectate (fig.26).Cand ADN -polimerazele nu catalizeaza incorporarea gresita intre bazele azotate pe | catena nou sintetizata. restitutie partiala a moleculei. Ca mecanisme la eucariote mai consemnam: Mecanismul BER (Base Excision Repair) . De exemplu. sau repararea prin alchilare sub actiunea metil transferazei (Anca-Michaela Israil. La om sunt identifiacate complexe genice care codifica sinteza proteinelor MSH2. 2000). MSH3 si GTBP. Aceste proteine pot recunoaste erorile de imperechere. Prin lipsa capacitatii de reparare a „leziunilor" apar „disfunctii" severe in organism. repararea prin excizie.

25 Schema generala de reparare a ADN: 1 leziunea produsa de UV. i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ] i i i i i i i i i i ii II i i i■• i i i i i i i i i • **> i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i /s y i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ii i i i i i ii i i i i i ii Fig. 4incepe corectarea leziunii catenei „de novo". 2formarea dimer-timinei.v.u.endonucleaze si ADN-glicozidaze. 6cuplarea si completarea sectiunii lezate si refacerea ADN-ului. de ADN-polimeraze si I ADN-ligaze. 3ruperea catenei de catre ADN . 5excizia completa a regiunii lezate de UV de catre topoizomerazele I I sill. 90 .

-**"!"'■ I T G ' A C 1T C 1| T G 1C 1 1A 11 | 1 | G C | | C G A 11 A G 11 "f A G C T A I A A c c G G T C G 1 1iradiere UV 1 1 A T A T dimer timinic G C C G A C G G C C G fotoliaza' (pozitionare) absorb tie onerqie UV ' I Id) T # T I * T C A G T J___I_ _I___I_ _L _ _ eliberarea enzimei G C T A C A T G T A 1 G A C C G C G C G A T 26 Etape in repararea erorilor moleculei de ADN 91 .

in special in metafaza mitotitca. Prin definitie. forma. prezenti permanent in nucleul celulei.CAPITOLUL III ANATOMIA GENOMULUI UMAN CROMOZOMII La organismele eucariote si om. talia sunt trasaturi caracteristice fiecarei specii. cromozomii sunt condensati formand asa numita cromatina nucleara. cromozomii sunt elemente cu aspect filamentos de natura nucleo-proteica. ca in mitoza sa prezinte aspectul filamentos hipercondensati. a caror functie si activitate genetica sunt esentiale pentru viata celulei. pentru viata organismului. cea mai mare cantitate de ADN este localizata in nucleu in formatiuni pe care Weldever (1883) le-a denumit cromozomi. precum si studiul lor la microscopul electronic. Cromozomii se gasesc la toate organismele eucariote. In interfaza ciclului celular la eucariote. si unele procariote. Cromozomii sunt elemente dinamice si constante. Individualizarea si analiza cromozomilor este posibila in fazele ciclului mitotic sau meiotic. 92 . la care numarul.

introducand socul hipotonic asupra celulelor mitotice. Rezultatele lor sunt deosebit de valoroase pentru fundamentarea stiintifica a geneticii. cercetatorul Hsu (1956). Pana in 1956. iar in 1959 Legeune.etapa socului hipotonic . in plus (cariotipul: 47. Etape in analiza genomului uman Geneticianul francez Dutrillaux (1976) considera parcurgerea a trei etape principale in analiza si studiul genomului uman si anume: . sa stabileasca numarul corect de cromozomi in celulele somatice la om.XY + 21).XX + 21 sau 47.etapa bandarii cromozomilor Totusi o etapa istorica in studiul aparatului genetic la om este „Proiectul Genomului Uman" care. De exemplu. 93 .1. primele rezultate obtinute de geneticieni. prezenta unui cromozom acrocentric 21. au fost publicate in anul 2000. fiind consemnate si unele cercetari experimentale de certa valoare stiintifica cum sunt experientele lui Gr. iar Th. iar Morgan a elaborat teoria cromozomiala a ereditatii. originea cromozomilor . Gauthie si Turpin au stabilit ca etiologie a sindromului Down. Aceasta descoperite a fost considerata atat de importanta incat atomistul Hanschka (1961) a declarat „Homo sapiens a cunoscut nucleul atomic inainte de a cunoaste numarul cromozomilor din celulele propriului corp".etapa trizomiilor . Dar. Morgan (1903-1911) pe Drosophila melanogaster (musculita de otet). datorita dezvoltarii tehnicilor si metodelor cu aplicabilitate de studiu in genetica umana (in mod deosebit) a inceput cercetarea diversificata si aprofundata asupra genomului uman. legi care au caracter universal in lumea vie a organismelor cu reproducere sexuata.materni si paterni (Ford si Hamerton 1956). Cu ajutorul acestei metode s-a efectuat studiul analitic al cromozomilor umani la subiectii normali sau cu diverse sindroame genetice. De exemplu Mendel a formulat legile segregarii si transmiterii caracterlor ereditare.1970 s-a studiat morfologia cromozomilor. genetica era abordata conceptual. a reusit pentru prima data. De exemplu intre 1956 . Mendel (1865) facute pe Pissum sativum (mazare).

Hansemann (1897). De exemplu. Incepand din anul 1980 pana in prezent analiza cromozomilor umani se extinde asupra infrastructurii si secventializarii nucelotidelor din genomul uman. ca etiologie genetica in sindroamele: Turner. considerand cromozomii segmente colorabile ale nucleului. precum si eventualele modificari. Anul 1956 este important deoarece s-a stabilit numarul corect al cromozomilor in celula somatica: 2n = 46 cromozomi. prin genom se considera setul complet de gene particulare fiecarei specii.■ Prin bandarea cromozomilor se identifica omologia corecta a cromozomilor. X) in celula somatica iar femeia 48 cromozomi (48.crornatina''. superfemele. 94 . Etapa trizomiilor. cu microscopul optic si metoda Hsu nu puteau fi identificate. genomul este setul haploid de cromozomi din celula gametica. Studiile citogenetice comparate la diverse specii eucariote au evidentiat variatii numerice in limite foarte largi (Tabel III). iar Winiwater (1912) lanseaza ipoteza ca barbatii ar avea 47 cromozomi (47. In prezent. Patau. Este etapa „bandarii cromozomilor. Numarul cromozomilor la om Primele enuntari legate de genomul uman apartin lui Fleming (1882) care introduce notiunea de .A urmat apoi identificarea modificarii numarului de cromozomi. XX). considera ca celula somatica la om ar avea intre 16 si 36 cromozomi. In 1920.Winkler introduce notiunea de „genom". O data memorabila este anul 1970 cand incepe o noua etapa in analiza si studiul genomului uman. Aceste studii deschid noi orizonturi de analiza teoretice dar mai ales cu aplicabilitate in patologia umana. 2. care. Este etapa „Proiectul Genomului Uman". H. Klinefelter. in structura cromatidelor cromozomale. etc. Dupa el.. Dupa ce Waldeyer introduce notiunea „cromozom" a urmat incercari nereusite de a stabili numarul cromozomilor la om. Eduards..

garnitura diploida. deoarece au aceeasi dimensiune. In nucleul celulei somatice diploide. Celula Scurtarea fazei haploide in favoarea celei diploide este caracteristica organismelor eucariote superioare 95 . De exemplu la vertebtrate sunt specii „inferioare filogenetic" cum este Cyprinus carpio cu 104 cromozomi. Speciile cu reproducere sexuata poseda doua tipuri de celule. Omul este specie somatica diploida. notata cu „2n".23). diferite prin numarul de cromozomi: celulele sexuale (gametii) au un set simplu de cromozomi . celulele somatice cu numar dublu de cromozomi. notat cu „n". el poate fi numit si garnitura zigotica. cu gameti haploizi6. Cum numarul diploid se realizeaza in procesul de fecundatie. adus de spermatozoid. Numarul cromozomilor la unele specii de eucariote Specia Homo sapiens (om) Macaca mulata (maimuta Rhesus) Pan troglodytes (cimpanzeu) Bos taurus (bovine) Canis familiaris (cainele) Felis domestica (pisica) Eqvus cabalus (cal) Mus musculus (soarece) Raltus norvegiens (sobolan) Cyprinus carpio (crap) Drosophila melanogaster Musca domestica Ascaris megalocaphala univaleus Numar diploid de 46 V . fiecare cromozom este dublu reprezentat. 42 ^ 48 60 78 V 38 ^ 64 V 40 V 42 V 104 \/ 8 v 12 2 V Din exemplele din tabel observam ca numarul cromozomilor in celulele somatice nu respecta gradul evolutiei bio-genetice si complexitatea structurala si functionala a speciilor. Numarul cromozomilor din setul haploid gametic este de 23 (n . al doilea patern. Ei alcatuiesc perechea de cromozomi omologi.denumit set haploid sau garnitura gametica. adus de ovul. aceeasi morfologie si aceeasi valoare genetica. In consecinta numarul cromozomilor nu este criteriu taxonomic sa stabilim evolutia si pozitia filogenetica a speciilor. in timp ce omul are 46. rezultand zigotul. unul de origine materna.Tabel III.

in spermatogeneza se vor repartiza cromozomul X intr-un garnet. Prin fuzionarea a doua celule haploide gametice se obtine zigotul. La om. doi cate doi. prin numarul cromozomilor. respectiv suma a doua seturi haploide. celula diploida din care se va dezvolta viitorul organism uman. in functie de sex poate fi X sau Y. Ca urmare. De exemplu. raportati la cele doua sexe nu prezinta omologie morfo-structurala si functionala. Dupa functia genetica in celule exista doua grupe de cromozomi: autozomi (somatici) si heterocromozomi sau gonozomi. si anume: la femeie avem doi cromozomi X (XX). la barbat un X si un Y (XY). Cum la femeie intre ovulele ce pot fi elaborate prin ovogeneza nu exista diferente genetice. respectiv 23 perechi de cromozomi. 27). Dar in celula somatica exista si doi cromozomi sexuali. ontogenetic este parcursa alternanta intre celulele somatice diploide ca numar de cromozomi (diplofaza) si celulele gametice haploide (haplofaza) (fig. prezentand aceeasi formula cromozomiala . barbatul elaboreaza doua tipuri de gameti care se deosebesc prin tipul de cromozom sexual prezent. dispusi in 22 perechi de cromozomi omologi. inseamna ca ea va elabora acelasi tip de ovula. X sau Y. gasim un tip de celule care difera de celulele somatice. specie cu reproducere sexuata. dupa pubertatea ontogenetica. La om celulele sexuale au 23 de cromozomi: 22 autozomi si un cromozom sexual. La barbat. care. Heterocromozomii sunt numiti si cromozomi sexuali deoarece determina sexul genetic al individului.23 X. iar Y in altul. Deci femeia este homogametica. La om. Sunt celulele sexuale (gametii) la care numarul cromozomilor este redus la jumatate. dataorita neomologiei cromozomilor sexuali (XY). in celula somatica diploida sunt 44 autozomi. 96 . fata de celulele somatice. ca la toate speciile cu reproducere sexuala. care.somatica diploida contine 46 cromozomi (2n = 46). Deaceea barbatul este considerat heterogametic.

a caror etiologie clinica se incadreaza in grupul „sindroamelor genetice".haplofaza Sunt cazuri cand starea fiziologica a organismului sau influenta unor factori agresivi externi. De exemplu C. Sunt deviatii de la numarul cromozomilor in celula somatica sau gametica.«" 6. cu 45 cromozomi (monozomie) la unele femei care au depasit varsta de 60 ani. In cazul cand in organism exista o populatie celulara aneuploida. modificand numarul cromozomilor. El a gasit un procent de aproximativ 7% limfocite. pot influenta ciclul celular (meioza sau mitoza). se indue dereglari in morfologia. Cromozomul 97 .XY^-^ 46. Aneuploidia apare foarte rar la subiectii normali fiziologic. 27 Alternanta genomului la om: diplofaza . Prin aceste modificari apar celule aneuploide (vezi mutatiile).XX Ovul fecundat (zigot) (2N) ▲ Spermatozoid (N) Ovul (N) •-• ® Diplofaz a I •^ Ovogonie Spermatogonie •""• ^ f(2N) (2N Haplofaza Fig. Brown (1966) a constatat la unele persoane normale. anatomia si functia orgnanismului. existenta unor celule la care lipseste un cromozom. dar inaintate in varsta. numeric crescuta.

64 4.41 2.absent probabil. (2001). La barbatii peste 60 de ani. fund cromozomul X. HGSC (2001) -//Adams si col. (1997) Cole si col. in timp ce la eucariotele superioare lungimea genomului depaseste 100 000 Mb . (2001) -//-//- Lungimea genomului este in concordanta cu complexitatea structurala o organismelor (vezi tabelul).1 4. Dimensiunea genomului uman Desi structura fizica a nuceleelor celulelor la eucariote este similara pentru toate speciile. Tabel IV Exemple de dimensiune a genomului la diverse specii de organisme (publicate si analizate in cadrul proiectului de secventializare) Specia Lungimea genomului in Mb 3200 3300 180 97 12. Unii geneticieni considera ca lungimea genomului este concordanta cu complexitatea structurala a speciilor analizate (tabel IV) . de dimensiune a genomului. De exemplu. absent fiind probabil cromozomul Y. Astfel la ciuperci dimensiunea 98 . 3. Deci aneuploidie prin pierderea unui cromozom. sunt consemnate diferente de lungime. unii aveau in sangele periferic 1-2% limfocite cu 45 cromozomi.16 16000 120000 Autorii Homo sapiens Mus musculus (soarece) Drosophila melanogaster Nematode Saccharomyces cerevisiae Escherichia coli K12 Mycobacterium tuberculosis Streptococcus pneumoniae Triticum aestivum Fritillaria assyriaca Venter si col. (1996) Blattnersicol. (1998) Tettelin si col. la eucariotele inferioare genomul poate avea o lungime de aproximativ 10 Mb. Deasemenea apar diferente de dimensiune si lungime a genomului intre procariote si eucariote. (2000) CESC(1998) Goffean si col.

Iar la unele I specii de plante dimensiunea genomului este impresionanta de 16 000 si chiar 120 000 (la exemplele din tabel). Deasemenea dimensiunea cromozomilor este conditionata si de prezenta (variabila cantitativ) moleculelor de ADN. distantate de secventele repetitive din genom. grosime) in raport cu genomul diferitelor specii eucariote. fata de cateva zeci de mii de copii pentru ADN cu secvente „unice".cromozomi mici.40 000 gene informational active. precum si in raport de functia exercitata de celula in organism. Marea variatie a dimensiunii genomului la eucariotele superioare. repetitiv si nerepetitiv. Legat de paradoxul valorii C.1 Mb) in timp ce la vertebratele superioare poate ajunge pana la 3200 Mb (la om) si 3300 Mb (la soarece). In Iconsecinta lungimea totala a genomului nuclear.genomului este foarte redusa (12. care la om este de aproximativ 30 000 . In raport cu factorii implicati. intalniti la vertebratele superioare si om. in raport cu existentul in genomul eucariotelor superioare I (vertebrate) explicatia ar fi urmatoarea : la eucariotele inferioare genele I functionale sunt mai grupate si au mai putin ADN repetitiv in timp ce la vertebratele superioare este o accentuata dispersare a genelor functionale in genom. In aceste conditii putem admite ca la eucariote putem face o clasificare a cromozomilor dupa dimensiune (talie. Ca urmare in functie de cantitatea ADN prezenta in fiecare cromozom din totalul genomului nuclear. De exemplu la eucariote putem observa urmatoarele dimensiune ale cromozomilor: . s-a crezut mult timp ca exista o corelatie intre complexitatea structural-morfologica si functionala a organismelor si dimensiunea genomului nuclear la eucariote. Dar moleculele ADN sunt in strctura si functia cromozomilor. . cromozomii pot avea dimensiuni variabile. 99 . o gasim repartizata pe „segmente" moleculare in cromozomi. intalniti la unele nevertebrati inferioare. Dimensiunile foarte crescute la vertebratele superioare sunt legate de numarul genelor din genom.cromozomi uriasi sau politeni. . lungimea si grosimea cromozomilor variaza in limite foarte largi. Daca la eucariotele inferioare este o cantitate foarte mica de ADN in I genomul nuclear.cromozomi mari. la reptile. prezenti in glandele salivare la diptere (insecte). este legata si de numarul secventelor repetitive care variaza de la 106 pentru ADN inalt repetitiv pana la 103-10 pentru ADN-ul moderat repetitiv. la pasari.

talia cromozomilor s-ar reduce (aproximativ) de 20 ori. in ciclul mitotic ei se individualizeaza si sunt usor de analizat. Prin aceste procese.hiper -spiralizarea . Aceste procese observate sunt maxime in metafaza mitotica. pot fi modificate ireversibil atunci cand asupra celulei actioneaza unele medicamente (ex. progresiv. iar diametrul (grosimea) intre 0.22A + X L = lungimea relativa a cromozomului. grosimea creste. daca ciclul mitotic se deruleaza la temperatura ridicata sau in prezenta colchicinei.De exemplu. forma si condensarea fibrilei de nuceloproteina). In ciclul mitotic incepe spiralizarea si hipercontractia (hipercondensarea) fibrilei de ADN din cromozomi (hiper . la om lungimea (talia) cromozomilor variaza intre 1.polisolenoidica. filamentul de ADN se hiperspiralizeaza si condenseaza (contractia fibrilei). E = este suma lungimii a 22 autozomi + cromozomi sexual X (lungimea cromozomilor dintr-un set haploid). urmata de reducerea taliei cromozomilor. De exemplu. a polibuclei.2 /x . in raport cu extensia posibila a fibrilei. Prin procesele de hiper-spiralizare si condensare (contractia cromatidelor) cromozomii se vor scurta considerabil ca talie. De exemplu. Talia sau lungimea cromozomilor poate fi apreciata cu ajutorul urmatoarei relatii: L= P + q Y.2 . Dar lungimea si grosimea cromozomilor. p+q = lungimea totala a cromozomului ( p este bratul scurt. cromozomii dispusi in tandem (sinapsis) sunt sub forma de filamente foarte fine si lungi (grosimea putand varia intre 35-100 A) formand cromatina nucleara. Onuki (1968) si Ruzicka (1973) analizand cromozomii la microscopul electronic au observat ca intr-o faza amitotica. unele noxe chimice sau agenti fizici. q este bratul lung al cromozomului). Daca in interfaza ciclului celular. citostatice ). cromozomii se scurteaza si se ingroasa 100 .5 10 /I. Dar lungimea si grosimea cromozomilor variaza si in raport cu fazele ciclului celular. Se apreciaza ca prin hiperspiralizare si condensarea fibrilei de ADN.

Morfologia cromozomilor Prin analiza cromozomilor in metafaza ciclului mitotic la microscopul optic. se pot observa unele particularitati legate de morfologia cromozomilor. In schimb prezenta unor compusi alchilanti indue o ireversibila despiralizare si decontractare a cromozomilor. datorita procesului de hiperspiralizare si condensare in aceasta faza.28) 101 . Elementele legate de morfologia cromozomilor sunt urmatoarele (fig. 4.considerabil.

s.Cromatidele (fig.28) . cm c.28 Morfologia generala a cromozomilor a).s. q Fig.c.

102 .Intr-un ciclu celular cromozomii parcurg doua etape distincte morfologic: etapa de cromozom monocromatidic si cea de cromozom dicromatidic. Etapa de cromozom monocromatidic o parcurge anafaza si telofaza ciclului mitotic precum si in stadiul Gi interfazic.

Stadiul de cromozom dicromatidic il gasim in stadiul G2. fiecare cromatida separata prin clivajul centromerului (cromatidele dupa separare devin cromozomi monocromatidici) se va deplasa spre unul din polii celulei in mitoza. Progresiv. Cele doua cromatide se mentin cuplate pana la sfarsitul metafazei. PROFAZA METAFAZA ANAFAZA_______TELOFAZ. fibrilele rezultate se vor separa. interfazic. In stadiul S are loc replicarea semiconservativa a fibrilei de ADN din cromozomul monocromatidic.29) pentru urmatorul ciclu celular. precum si in profaza si metafaza mitotica. in punctul numit centromer. 103 . O referire speciala este pentru stadiul S-interfazic.Gj_______SjJ»_______. Prin replicare se dubleaza cantitatea de ADN. .si dicromatidica a cromozomilor intr-un ciclu celular. pe masura ce fibrila de ADN se replica semiconservativ. sau in anafaza meiozei secundare. La sfarsitul metafazei are loc clivajul ecuational la nivelul centromerului avand ca rezultat separarea celor doua cromatide. Prin aceasta repartitie a cromatidelor surori la cei doi poli ai celulei in diviziune (a cromozomilor monocromatidici) se asigura repartitia „identica" a materialului genetic in celulele fiice rezultate.29 Alternanta mono .A INTERFAZA MITOZA INTERFAZA Fig. Din momentul separarii fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic (fig.Etapa de cromozomi dicromatidici . rezultand doua cromatide identice sau surori. In anafaza.

cu ajutorul carora se cupleaza de fusul mitotic. numit si constrictie primara este zona unde cele doua cromatide surori. asociat cu proteina CENP-A(proteina omoloaga histonei H3) se replica la mijlocul stadiului S interfazic. E.Centromerul . mentinandu-si pozitia la nivelul cromatidelor. neinformational si netranscriptibil. 104 . G. datorita variatiei numarului de cupluri nucleotidice in secventele repetitive (variaza intre 5 pana la 171 pb). prezinta un accentuat polimorfism. deoarece cromatidele in acea zona de cuplare au o grosime foarte mica. H si I). CENP-I) este implicat in organizarea centromerului (proteinele centromerice identificate sunt: CENP-A. La cromozomii umani. Aceasta asociere este prima etapa in determinarea morfologica a centromerului. Kinetocorii sunt domenii distincte si tranzitorii din structura centromerului. ADN centromeric. raman unite pana la sfarsitul metafazei mitotice si in metafaza secundara meiotica.. D. centromerul apare ca o conexiune punctiforma. C. examinand kinetocorii la microscopul electronic. Formandu-se la sfarsitul profazei sunt activi in metafaza si anafaza. Centromerul este o particularitate morfologica constant prezenta la nivelul fiecarui cromozom. este alcatuit din trei domenii: domeniul central. Polimorfismul centromerului poate fi observat prin variatiile cantitative ale heterocromatinei centromerice constitutive. ADN-ul alfa satelit. Imaginea electronomicroscopica arata ca centromerul.b). Ross (1977) si Clophan (1978) au stabilit ca centromerul cromozomilor are o structura complexa. domenii care au fost descrise de Politi si colaboratorii (2002). i s-a atribuit si denumirea de constrictie primara.ultrastrucutra Centromerul. la cromozomii umani ca la toate eucariotele superioare. F. formatiuni care se dispun simetric axului longitudinal al cromozomilor. CENP-C. Datorita acestui aspect. observa ca au structura trilaminata si anume: stratul extern dens a carei coroana este vizibila numai cand kinetocorul nu este atasat de microtubuli. domeniul de imperechere si kinetocorul. Initial ei au confirmat ca la nivelul centromerului apar doua formatiuni cu aspect granular pe care le-au denumit cu kinetocor. asociinduse cu proteinele centromerice (ex: CENP-A. In 1999 Van Hooser si col. B. centromerul este un complex de proteine si ADN repetitiv. Miezul centromerului format din ADN alfa satelit. Bogat in heterocromatina. ca in telofaza sa aiba parte o dezansamblare. rezultate prin replicare semiconservativa.

stratul intern dens. care separa stratul extern de stratul intern. cromozomi acrocentrici. cromozomi metacentrici. Bubl. De exemplu bratui „p" reprezinta ca lungime aproximativ 1/3 din lungimea totala a cromozomului. Kinetocorii indeplinesc trei functii: se ataseaza de captetele microtubulilor fusului de diviziune. Sunt cromozomii care au bratui „p" foarte scurt (de aproximativ 2-3/10 din lungimea cromozomului). care se continua cu heterocromatina comisurala. 2. prin care cromatidele sunt cuplate pana la clivajul ecuational al cromozomilor.30). Prin pozitia centromerelor si diferentelor de lungime intre brate.) =----------= lugimea bratului scurt x 100 / p+q lungimea totala a cromozomului. numit si brat proximal se noteaza cu „p" si bratui lung sau distal notat cu „q". care pot fi egale sau inegale ca lungime.e. Pentru a stabili corect pozitia centromerului si diferenta de lungime intre bratele „p" si „q". bratui scurt. 3 etc. Prin pozitia centromerului in cromozom. care au centromerul in pozitie centrala. La cromozomii 105 . iar bratui „q" 2/3. se folosesc urmatorii indici de calcul si exprimare: indicele centromeric (i.stratul intermedial" luminos ingust si clar. iar bratele sunt inegale ca lungime. in genomul uman se identifica trei tipuri morfologice de cromozomi: (fig. In stratul extern sunt incluse proteinele motorii CENP-E precum si proteinele punctului de control al fusului mitotic de tipul Madl. cromatidele sunt subdivizate in doua brate. diferenta de lungime intre brate (d) = q-p raportul intre brate (r) = —. P Vezi tabelele V si VI. Conventional. iar bratele „p" si „q" aproape egale (p ~ q ). iar bratui „q" lung (aproximativ 7-8/10 din lungimea cromozomului). Au centromerul pozitionat spre extremitatea cromatidelor. de a nu incepe anafaza pana cand toti cromozomii sunt toti atasati fusului de diviziune. cromozomi submetacentrici. genereaza forte pentru deplarasarea cromozomilor deveniti prin clivaj monocromatidici.

Constrictiile secundare Sunt cromozomi care au constrictii si in alte zone ale bratelor cromatidice. Tipul de Metacentric Submetacentric Acrocentric Valoarea I. 30 Tipuri morfologice de cromozomi umani Tabel V. Lungimea cromozomil or Mari Mijlocii Mici Pozitia centromerului Metacentrici Submetacentri Acrocentric! A1.4-5 -II16 F C6-12. au fost numite constrictii secundare.X D 13-15 19-20 E 17-18 G21 -22. Valoarea indicelui centromeric ( i.e. considera ca centromerul este in pozitie aproape METACENTRIC SUBMETACENTRIC ACROCENTRIC SATEUT PUNTE CROMATICA CENTROMER 18 17 21 22 Fig.Y Tabel VI.3 E B 2.acrocentric! putem terminala. Deoarece este o pozitie aleatorie. nu toti cromozomii le prezinta si nu intotdeauna sunt observabile. Clasificarea tipurilor de cromozomi dupa lungime si pozitia centromerelor. 46-49 26-45 17-30 b) . La unii cromozomi (1.e.) la tipul morfologic de cromozomi. Prin pozitia constanta 106 . 9 si 16) pozitia constrictiei secundare este constatnta in generatiile celulare care succed.

Mai tarziu Dutrillaux (1971) a consemnat ca gradul de extindere spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" al cromozomului 9 variaza in limite foarte largi: de la 1 la 5 unitati. dar si ca marker pentru cartografierea cromozomilor. El a stabilit ca aceste variatii dimensionale sunt caracteristici individuale. Ca zone de decondensare a fibrilei de nucleoproteina. o extensie spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" la la cromozomul 9. iar colectivul de geneticieni de la facultatea de Medicina din Craiova. cultivand celulele timp de sase ore pe un mediu de cultura lipsit de calciu. Gagne si Laberge au emis ipoteza ca variatiile de extindere spatiala a constrictiei secundare ar fi determinate de prezenta unui situs fragil. frecvent prezenta la populatia negroida din SUA. Lubb si Ruddle (1971) au identificat o constrictie secundara pe bratul "p" la cromozomul 9 uman. in apropierea centromerului. ar fi implicat in gradul de nespiralizare a fibrilei de nucleoproteina in zona constrictiilor (nespiralizare prin lipsa calciului). 0 observatie interesanta a fost facuta de Sasaki si Makino (1963) care. unde este ADN repetitiv. condus de profesorul Chita a constatat la pacientii cu handicap psihoneurologic (deficienta mentala). Daca pozitia constrictiei secundare poate fi constanta pentru unii cromozomi.constrictia secundara este o particularitate morfologica de a indentifica un cromozom. In 1972. De exemplu. constrictiile secundare pot fi identificate si cu ajutorul microscopului optic la cromozomii 1. se pare ca ionul calciu. constrictia secundara poate servi ca marker morfologic pentru identificarea indivizilor. 9 si 16. Conform observatiei facute de ei. Uneori apare constrictie secundara in zona mediana a bratului "q" a cromozomului sexual y. Prin extensie respectiva sau respectivele gene au fost "represate". Deci locusul genei pentru dezvoltarea psiho-neurologica ar fi in zona limitrofa constrictiei secundare pe bratul "q" cromozom 9. precum si pe bratele "p" la cromozomii acrocentrici. la care pozitia este pe bratele "q". a constatat accentuarea constrictiei secundare la bratele "q" a cromozomilor 1. 9 si 16. cu valoare antropologica. 107 . precum si omologul sau. ca localizare. in schimb zona de extindere pe cromatida este variabila: spatial redusa sau extinsa. constrictia secundara de pe bratul "q" al cromozomului 1 a servit ca marker pentru a stabili locusul genei pentru sistemul eritrocitar genetic Duffy. Datorita polimorfismului de dimensiune. constrictie.

separati de centromer prin prezenta unei constrictii secundare accentuate.care genitor este "responsabil" de non-disjunctie meiotica in trizomiile acrocentricilor. fenomen denumit asociatie satelitara rezultand translocatiile echilibrate (t. La om. Luciani si col. datorita polimorfismului accentuat.31). prin grosime si lungime. Filamentele de cuplare ale satelitilor de cromozom sunt de natura hetero cromatina constitutiva. Down etc. complexul de gene.15) si grupa G (cromozomii 21 si 22).). Mai rar. sunt intens si uniform colorati cu colorantii specifici. apare formatiune satelitica si pe cromozomul 17. la cromozomii acrocentrici. desi sunt implicate direct in patologia genetica.8 S) de aceea. Frecvent in timpul mitozei sau meiozei. acest nivel se asociaza cu denumirea de organizator nucleolar (fig. Toate cele cinci perechi de acrocentrici pot avea sateliti. Dimensiunea variabila si aditia diferentiata a colorantilor bazici specifici asigura un polimorfism accentuat al cromozomilor. prezinta o mare diversitate. d) Satelitii cromozomiali sunt mase mici de cromatina localizate la extremitatea terminala a bratelor "p" (scurte). iar filamentele de cuplare la cromozom. 108 . de regula cifra 9 (Fergusson Smith si Handmarker 1963). satelitii sunt observati la nivelul cromozomilor acrocentrici din grupa D (cromozomii 13 . pot fi folositi ca marked in urmatoarele cazuri: . Satelitii.Dutrillaux (1972) considera ca fragilitatea constrictiilor secundare ar fi responsabila de unele translocatii intercromozomiale cum ar fi translocatia reciproca intre cromoxomul X si banda 1 q 31. .care cromozom acrocentric supranumerar este corect identificat din grupele D sau G (in sindrom Patau. Formatiunile satelitice. robertsoniene). (1968) au stabilit ca la nivelul filamentelor satelitice sunt localizate genele. Uneori se observa sateliti divizati in doua portiuni de cromatida datorita prezentei a doua constrictii secundare la distante mici. Pe cromozomul y (acrocentric) nu apar sateliti. pot servi ca marked morfologici pentru elucidarea unor mecanisme ce se produc in ciclul mitotic sau meiotic. Cu aspect corpuscular. Aceste elemente servesc drept criterii de comparatie intre indivizi. extremitatile satelitare se asociaza. care codifica sinteza moleculelor de ARNr (ARNR: ARNr 5S si ARNr . dar numarul cromozomilor satelizati dintr-o anumita celula este variabil si nu depaseste. pe bratul "p" al acrocentricilor.5. de a identifica un individ (in raport de tipul constitutional genetic) de a stabili (in anumite limite) filiatia genetica.

31 Dispozitia ADN-ului satelit la nivel centromeric si telomeric dupa itrachan (1996).. numarul cromozomilor fiind de 24 in loc de 23) iar doi cromozomi acrocentrici au satelitii cu aceleasi particularitati [morfologice si intensitatea de aditie a colorantilor bazici speciflci. este diplosomica (adica avem uncromozom acrocentric in plus.sa stabilim daca non-disjunctia s-a produs in meioza primara sau secundara. non-disjunctia s-a produs in meioza primara. De exemplu daca celula. Daca intre cromozomii acrocentrici nu consemnam identitate. genetic. Satelit a r<~ Satelit p Sateliti 2 §i 3 Satelit 1 21 Satelit (J ADNr Satelit p Sateliti 2 Satelit a tig. nondisjunctia a avut loc in meioza secundara. Human Molecular Genetics (1996) 109 §i 3 . Read.

Organizatorii nucleolari sunt regiunile cromatidice unde.5. 32) 110 .nucleolul. Organizatorii nucleolar! Exista dovezi care confirma ca formarea nucleolilor este dependent! de constrictiile secundare. In genomul uman organizatorii nucleolari sunt asociati cu satelitii 1 perechile de cromozomi acrocentrici 13. in mo< exceptional AND-ul este transcris cu constituirea unei structuri nuciean postmitotice . S-a demonstrat ca la nivelul organizatorilor nucleolari sunt situsuril< informationale codante ale ADN pentru sinteza ARNr Marcandu-se preparatele nucleare cu nitrat de argint si examinare la microscopul electronic. 15. dintre sateliti si bratul scurt al cromozomilo acrocentrici. 21 si 22. considerate regiuni organizator nucleolari. (fig. 14. s-a putut stabili dimensiunea situsului ADN prii "masurarea" lungimii moleculei de ARNr. in zona de sinteza a ARNr.

Fig. Clark si Wall (1996) studiind organizatorul nucleolar la cromozomul 21 uman au stabilit ca orientarea genelor componente incepe de la telomer la centromer. Ill . implicate in sinteza ARNr. 32 Metafaza cu cromozomi bandati (mitoza in celula umana). Acest aspect este important daca luam in consideratie ca in aceste regiuni „organizatori nucleolari" exista complexe repetitive care ar grupa 200-300 gene si aproximativ 2000 pseudogene. Daca acceptam aceasta ipoteza. putem explica existenta regiunilor variabile si regiunile invariabile la nivelul ribozomilor. datorita (probabil) crossing-over inegal ce sar produce in profaza primara a meiozei. in timp ce in meioza se pot forma noi constelatii genice pentru ARNr. secventele ADN din regiunea organizatorilor nucleolari sunt constante si stabile in ciclul mitotic. Evidentierea organizatorilor nucleolari NORs. Aparent.

Deasemenea ei an mai constatat urmatoarele : "filamentul' dintre I satelit si centromer se caracterizeaza printr-un polimorfism accentuat ca I dimensiune. Desi lung filamentul nu s-a putut identifica un crossing-over I inegal la organizatorii nucleolari pe cromozomul 21 (prin analize I citogenetice). Totusi, marcarea organizatorului nucleolar cu nitrat de argint, sau I prin tratarea cu acizi tari se obtin benzile N (de la organizator nucleolar), I punandu-se in evidenta situsurile active si non-active ale organizatorului nucleolar, confirmanduse polimorfismul accentuat al acestei zone cromatidice care se transmite mendelian. Sunt probe care demonstreaza ca prezenta organizatorului nucleolar este esentiala pentru viata si dezvoltarea celulelor. De exemplu L'Heritier (1971) a observat ca deletia completa a organizatorului nucleolar are efect letal asupra celulelor. Filogenetic s-a stabilit ca secventele invariabile ale organizatorilor I nucleolari sunt "conservate" constant, fara a se modifica structura ADN- i ului in respectivele zone, in timp ce secventele variabile sunt particulare fiecarei specii. Datorita specificitatii situsurilor de ADN ale secventelor variabile, se presupune ca in celula n-ar exista doi ribozomi identici prin tipul de ARNr Secventele variabile se modifica cu fiecare generatie celulara datorita crossingover-uk" inegal ce are loc. Deci este o pronuntata labilitate a secventelor variabile. Studiile filogenetice au evidentiat ca primatele inferioare au o singura pereche de cromozomi omologi cu organizatori nucleolari, in timp ce soarecele si urangutanul au in genom opt perechi de cromozomi cu organizatori nucleolar. 112

6. Telomerele
La nivel molecular, telomerele sunt succesiuni receptive terminale ale cromozomilor si extremitatilor liniare ale ADN (Brawn, 2002 , Dubrana sicol.,2002). Telomerele sunt complexe dezoxiribonucleo-proteice. Daca reluam defmitia emisa de Muller, pe baza observatiilor efectuate, telomerele sunt segmente cromatidice terminale a fiecarui cromozom din genom. Telomerele, desi au in componenta lor protenie si secvente repetitive de ADN, nu contin infomatie genetica (Uchiumi, 1998). Secventele repetitive din structura telomerelor pot fi: -telomere cu secvente uniform repetitive; -telomere cu secvente si lungimi variabile; - telomere cu secvente diferit repetitive, distribute neuniform. Ele au capacitatea sa programeze transcriptia, blocand diferitii factori implicati in transcriptie. Dupa Chang si col. (1995) si Griffith si col. (1998) telomerele nu sunt degradate, nu fuzioneaza cu alte capete ADN. Protejeaza cromozomii de distrugere, asigura individualitatea lor pe tot parcursul ciclului celular si protejeaza cromozomii de rearanjamente. Griffith mentioneaza ca telomerele au rol in organizarea tridimensionala a nucleului. Telomerele, ca structuri nucleoproteice la capetele cromozomilor din celula eucariotelor, sunt formate din ADN frecvent repetitiv. Secventele care se gasesc in sute de copii, dispuse in tandem, sunt alcatuite din succesiuni hexanucleotidice TTAGGG. Hexanucleotidul 5' - TTAGGG -3' studiat inca din 1985 de catre Cooke si col. Ei au studiat telomerele la comozomii sexuali X si Y la om, prezinta o mica extensie la capatul 3' terminal al moleculei de ADN in dublu helix din telomer (Tham si Zakian, 2000). Aceasta extensie la capatul 3', bogata in guanina, in anumite conditii se poate asocia in structuri cuaternare 4G. Aceasta extensie 3' masoara la mamifere 150-350 nucleotide si sunt prezente la ambele capete ale cromozomului (Williamson si col. , 1989; Wright si col; 1997; Zhong si col. 1992). Extensia 3' permite enzimei telomerazei sa mentina lungimea telomerelor.

telomer = (gr.) telos= capat; meros= parte 113

Extensia terrninala 3', bogata in guanina (G) urmata de o secventa bogata in citozina (C) poate autocomplementariza, realizand o structura in forma "ac de par" respectiv un palindrom terminal (fig. 33). AATTTTCCG / ________________ TTAAAGGC *. Fig. 33 Structura telomerica „ac de par". Strucura palindromului "ac de par" la capatul terminal 3' al ADNului telomeric asigura: - integritatea structural - moleculara a telomerului - individualitatea morfologica a cromozomului. Lungimea repetitiilor hexoanucleotidice din structura teleomerelor din cromozomii umani este de aproximativ 10-15 kpb, apreciata de Kipling si Cooke (1990), folosind tehnica Sounthern Blot TRF (terminal restriction fragments) Tot cu tehnica TRF8 s-a apreciat ca telomerele mai lungi sunt prezente pe cromozomii 1 si 2 (aproximativ 5 681 Mpb) iar cele mai scurte pe cromozomii 21 si 22 (Suda si col. 2002). Dar la nivelul cromozomi lor au fost identificate secvente repetitiv telomerice si in alte zone cromatidice decat cele terminale (Strachan si Read, 1996). De exemplu au fost puse in evidenta astfel de secvente telomerice in jurul centromeruiui, prezenta care confirma mecanisme dinamice in evolutia "filogenetica" a cromozomilor la vertebrate si om. S-a emis ipoteza ca secventele repetitive telomerice din zona centromeruiui reprezinta ADN ancestral, restant dupa fuziunea telomerica a doi cromozomi acrocentrici, fmalizandu-se o singura entitate cromozomala (exemplu fuziunea robertsoniana). Se presupune ca pozitia centromerica a secventelor repetitive telomerice ar fi consecinta reductiei telomerice prin translocatie robertsoniana , cum este cazul celulelor tumorale, sau consecinta erorilor in replicarea si repararea ADNului (ex. Cazul sindromului Bloom). '. . /

ADN

secventa unica"

TRF = telomeric repeat binding factor 114

Sindromul Bloom se caracterizeaza prin dilatarea vaselor mici din dermul fetei (teleangiectazie), o fotosensibilitate cu grave leziuni cutanate, nanism intrauterin, uneori cu evolutie catre hemopatie maligna. Dar secventele repetitive telomerice se cupleaza cu proteine specifice ce asigura stabilitate extremitatilor cromozomale, protejand I ADNul de degradare si fuziune (Wei si Price, 2003). Proteinele associate ADNului telomeric, sunt implicate in mentinerea lungimii telomerelor prin formarea buclei "t" telomerice (vezi palindromul "ac de par"), consemnat de Griffth si col. 1999). Bucla "t" nu permite accesul telomerazei la ADNul telomeric. La nivelul telomerelor cromozomilor umani, Buyon si Cach (1999) au identificat doua clase de proteine specifice care se cupleaza cu secventele repetitive ale ADNului telomeric si anume: -proteine de tip TRF1 si TRF2 care se cupleaza cu ADNul telomeric dublu catenar; - proteine cuplate cu repetitiile secventelor hexonucleotidice 5' -TTAGGG-3' din monocatena 3'. Functiile acestor proteine sunt : TRF1: controleaza lungimea telomerelor, cu rol de reglator negativ de a mentine dimensiunea telomerelor, prin inhibitia telomerazei care ar actiona la capetele cromozomilor; TRF2: mentine structura corecta a telomerelor protejand fuziunea capla-cap a cromozomilor si cu rol de a tranzita celula in diversele stadii ale ciclului celular, dar si cu rol de a mentine configuratia corecta a ADNului din extensia telomerica 3'. In caz ca proteina TFR2 se pierde, dispar cozile G cu posibilitatea fuziunii cromozomilor (Kanoh si col. 2003). La nivelul ADN-ului telomeric gasim si proteine de tipul: Pin 2 cu rol in reglarea mitotica (Kishi si Lu, 2002); PinXi un inhibitor al activitatii telomerazei; TIN 2 (TFR1- interacting nuclear protein 2) cu rol in reglarea lungimii proteinelor; Trankiraza cu rol de a elibera TRF1 endogen de pe telomere. Sunt identificate si alte tipuri de proteine telomerice cum sunt: - proteinele: Ku; - proteinele h Rapl (human represor activator protein 1); - proteinele Patl (protection of telomeres); - proteinele PTOP (Pot interacting protein);

115

6.1. Replicarea si repararea telomerelor
Prin identificarea telomerazei, complex ribonucleoproteic, s-a stabilit ca ADN-ul telomeric se replica printr-un mecanism particular care antreneaza o degradare progresiva a repetitiilor telomerice. Koering si Gilson (1998) considerau ca eroziunea telomerelor controleaza numarul de diviziuni celulare, prin pierderea controlului asupra diviziunii. Prin pierderea de ADN telomeric consecintele ar fi: - o semnificativa instabilitate a cromozomilor; - o modificare a expresiei genelor ce pot preveni modificarile arhitecturii nucleului. Pierderea de ADN telomeric cu fiecare ciclu celular ar putea fi explicata prin incapacitatea ADN-polimerazelor de a replica in intregime capatul 3 al catenei intarziate si indepartarea segmentului ARN amorsa de la capatul 5' al catenei conducatoare (vezi sinteza ADN). Aceasta ipoteza a fost lansata de Dahse si col. (1997) de Cong si Bacchetti (2000). Telomeraza sintetizeaza ADN-ul telomeric pe matrita de „ARN primer, amorsa". Implicarea ARN-ului primer si a telomerazei in sinteza telomerelor a fost demonstrata prin metoda clonarii telomerelor la cromozomii eucariotelor. Prin clonare s-a observat ca in telomer are loc o „sinteza de novo pe matrita de ADN sintetizat de novo". S-a stabilit ca ARN-ul primer, amorsa, este eel care introduce matrita pentru sinteza secventei repetitive 5'-TTAGGG-3', iar telomeraza activeaza aceasta sinteza. Sunt probe care confirma ca activitatea telomerazei are specificitate de tesut sau de linie celulara. De exemplu, la cromozomii umani din celulele gametice lungimea telomerelor este mai mare decat a telomerelor din cromozomii celulelor somatice. Explicatia ar fi ca in celula gametica numarul secventelor telomerice repetitive este mai mare (ex. in cromozomul y). Reducerea lungimii telomerelor in celulele somatice impune o reducere a activitatii telomerazei, avand ca efect pierderea progresiva de cromatina cromozomala cu fiecare ciclu celular. Ipotetic, acest proces de pierdere de cromatina cromozomala poate fi considerat un „mecanism" de „programare" si evolutie progresiva a „secventei" si moartea celulara. De aceea se presupune ca reducerea si/sau absenta activitatii telomerazei ar fi consecinta pierderii progresive a secventelor de ADN repetitive din telomere, justificand incetarea ciclului mitotic i moartea celulelor. Pe baza acestui rationament, ipotetic, se considera ca imunosenescenta precoce in sindromul Down ar fi cauzata de pierderea 116

progresiva si recesiva a telomerelor. Counter si Herby presupun acelasi mecanism si la subiectii cu senescenta ontogenica. O observatie importanta si de mare perspectiva pentru „terapia genetica" este studiul facut pe tumorile ovariene la femei privind prezenta si activitatea telomerazei, mai exact intensitatea activitatii enzimei. Un asemenea studiu facut de Clark si Wali (1996), dar mai ales prin valoarea datelor obtinute, va pune problema prevenirii „senescentei si mortii celulare" prin deletii telomerice. Ar fi o masura profilactico-preventiva deoarece in senescenta celulara, dar mai ales in celulele canceroase, activitatea telomerazei este redusa sau chiar absenta. De aceea mentinerea integritatii celulare (integritatea genetica), pentru supravietuirea si prelungirea vietii unei linii celulare normale ar presupune o refacere/reparare a telomerelor in urma fisurilor care au avut loc la acest segment cromozomial. In acest context, telomeraza este foarte eficienta in mentinerea repetitiilor telomerice existente (Biessmann si Mason, 2003), iar Dahlen si col. 2003 considera ca datorita existentei unei relatii stranse intre replicare si complexul telomerazic se mentine lungimea telomerelor si stabilitatea telomerazei, iar o mutatie la nivelul unui component din acest complex afecteaza mentinerea lungimii telomerelor. Ipoteza repararii telomerelor se bazeaza pe unele cercetari facute la nevertebrate. S-a demonstrat ca un cromozom, dupa ce a suportat o fisura telomerica (deletia telomerica), nu se mai scurteaza in urmatoarele cicluri celulare. Acest aspect evidentiaza ca secventa repetitiva care a ramas in telomer, realizeaza prin intermediul ARN-ului matrita (primer) si activitatii telomerazei o crestere a numarului de secvente telomerice repetitive, mentinand cromozomul in stare functionala din punct de vedere genetic si supravietuirea celulelor.

6.2. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor
In prezent nu s-au semnalat mecanisme active de reparare a telomerelor, dar sunt bine cunoscute efectele secundare induse de microdeletiile telomerice care nu sunt reparate. De exemplu, microdeletiile telomerice prin care se pierde ADN indue o „insuficienta" haploida a genomului cu efecte severe asupra produsului de conceptie. Asemenea microdeletii telomerice sunt identificate, ca etiologie genetica, in sindromul Wolf- Hirschom (4p") si sindromul Miller - Dieker (17p"). 117

S-a lansat ipoteza ca in celulele canceroase se produc deletn telomerice ale cromozomilor urmate de translocatii criptice „ascunse" ce s-ar stabiliza prin aditionari repetate de telomere provenite, prin deletia, de la alti cromozomi. Un asemenea mecanism se presupune pentru cromozomul 6 uman in melanom. Deasemenea, un alt criteriu etiologic de diagnostic in diversele tipuri de tumori canceroase, este analiza lungimii telomerelor. S-a observat ca in diversele celule tumorale lungimea telomerelor variaza „anormal" fata de telomerele cromozomilor din celulele normale. O confirmare a valorii acestui criteriu sunt studiile efectuate pe celulele canceroase din tumorile intracraniene. De exemplu, prin investigarea a 60 de pacienti cu tumori cerebrale s-a constatat ca in 41 din cazuri cromozomii prezentau telomere foarte lungi, fata de normal, in 21,7 cazuri telomerele erau foarte scurte si numai in 36,7 din cazuri telomerele aveau lungimea in limitele normale. Acest studiu a fost facut, luandu-se ca celule de referinta.

6.3. Rolul telomerelor
Telomerele nu contin informatie genetica, dar sunt de importanta deosebita pentru fiecare ciclu celular parcurs de o celula somatica. Ca urmare telomerele au urmatoarele atributii in viata celulei: a - datorita structurii secventelor repetitive de ADN si a „palindromului" in „ac de par", telomerele asigura integritatea celulelor si stabilizarea - individualitatea fiecarui cromozom; b - se presupune rolul telomerelor initierea cuplarii cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare a meiozei reductionale, rezultand bivalentii; c - telomerele ar functiona ca niste terminatii cromatidice „inerte" cu rol in prevenirea scurtarii cromozomului la fiecare ciclu mitotic. d - telomerele ar avea „capacitatea" de a recunoaste ADN-ul defect, nereparat. Recunoasterea cromozomilor intacti sau cu ADN defect ar explica: - repararea cromozomilor in zona telomerica; - „regenerarea" unei linii celulare, supravietuirea celulelor, cuplata functia cu activitatea telomerica - stoparea senescentei si moartea celulei. e - scurtarea telomerelor prin microdeletii, proces posibil a avea loc cu fiecare ciclu celular (respectiv ciclu mitotic), influenteaza numarul de diviziuni al respectivei linii celulare, ducand la senescenta si apoptoza celulara. Rata scurtarii telomerelor variaza intre 50-150 pb/diviziune 118

ar sugera o corelatie intre structura cromatinei si mecanismul de mentinere a lungimii telomerelor. cu evolutia j filogenetica a speciilor. indue instabilitate genetica si pierderea capacitatii celulei de a se divide. In celula somatica la eucariote. ARN.ADN-ul cromozomial ADN-ul este o prezenta constanta in structura cromozomului. Mg. iar 1-3% gasim in mitocondriile citoplasmatice. Confirmarea ese cromozomul X inactiv interfazic. (a se vedea tipurile de ADN celular. amfibienii au cea ma mare cantitate de I ADN in genomul celular in raport cu existentul ADN in genomul celulei 119 .lungimea telomerelor la mamifere si om este influentata de structura cromatinei telomerice. g . Genomul uman contine 3 x 10 pb pentru fiecare cromozom. hipermetilat si cu histone subacetilate. Cantitatea ADN-ului cromozomial nu exprima un raport direct proportional cu complexitatea structural functionala.telomerele sever scurtate. h . In cromozomi cantitatea de ADN este de 30-40%>. Ca. Un aspect de retinut legat de scurtarea telomerelor este cromozomul 17p uman.cromozomii cu telomere scurte nu sunt recombinogenici.Counter (1992). a).Stabilizarea lungimii telomerelor cu ajutorul telomerazei asigura prelungirea vietii celulei si o senescenta celulara tardiva. De exemplu. Cromozomul sexual X inactiv fund heterocromatic. ADN moderat repetitiv si ADN inalt repetitiv (cu secvente foarte scurte necodificatoare care se repeta de un numar foarte mare de ori). Blasca (1999) a observat ca scurtarea telomerelor la cromozomii umani 22p. care. f . in nucleu exista 97-99% din totalul ADN-ului celular. proteine histonice. lipide. acelereaza senescenta celulelor. due la pierderea integritatii cromozomiale. capitolul II). cercetand ciclurile mitotice si meiotice la om a observat urmatoarele: . lp si 5p. In fiecare cromozom se gaseste o molecula liniara de ADN care cuprinde ADN cu secvente unice. Structura moleculara a cromozomilor la eucariote In celulele eucariote cromozomii au in structura lor urmatoarele molecule: ADN.celulara. . 7. glucide. datorita prezentei telomerelor scurte nu se pierde printre primii cromozomi. proteine nonhistonice.

Dupa Kaplan (1989). La unele eucanote lungimea moleculelor din componenta Q cromozomilor variaza intre 6. Continutul pb in cromozomi umani. b) .2 Gb . in general. si 48 Mb pentru cromozomul 22.2 x 10 pb. In stadiul interfazic „S" cand are loc replicarea ADN-ului cromozomial. In general in cromozomi cantitatea de ARN variaza intre 12 si 13 %. Un exemplu interesant il reprezinta lalelele (plante) care au in genom o cantitate de 10 ori mai mult ADN fata de genomul uman. ADN-ul din cromozomii nucleari este asociat cu proteinele. contine 279 Mb. Casperson.ARN-ul cromozomial In extractele nucleare s-au identificat molecule hibride ADN -ARN. cantitatea de ARN este foarte redusa. eel mai mic. formand complexe de nucleoproteine sau fibra de cromatina. in componentele nucleotidice (3. valoric descreste progresiv de la 279 Mb pana la 45 Mb pentru cromozomul 21.1. cantitatea de ARN in cromozomi este crescuta.giga baze) s-ar gasi 3. Aceasta crestere a moleculelor de ARN in nucleu este motivata deoarece in acest stadiu are loc in celula o activitate intensa de sinteza a proteinelor.7 x 10 pana la 1x10 pb. folosind metoda microspectrofotometrica in UV a stabilit ca. in stadiul interfazic Gl. are 48 Mb.umane. De exemplu. continutul ADN-ului intracromozomial este proportional cu lungimea fiecarui cromozom. cromozomul 1 cu lungimea cea mai mare din genomul uman. Proteinele din fibra de cromatina pot fi de doua tipuri: proteine de tip histone si proteine non histone. iar cromozomul 22. In ansamblu cantitatea de proteine histonice si nonhistonice din cromozomi este de 68-72 %. Asemenea complexe hibride variaza cantitativ cu fazele ciclului celular.ARN este crescuta in zonele eucromatice ale cromozomului. iar moleculele de ARN sunt necesare si implicate in aceste procese de sinteza. de la 1 la 22 (autozomii). Cantitatea complexului hibrid ADN . acrocentric. 7. Proteinele cromozomale La eucariote. fiecare cromozom contine o molecula de ADN. 120 . De exemplu. Prin analizele fizico-chimice si stabilirea masei moleculare a ADN.

Prin metilare. histonele indue modificari in procesele de transcriptie ADN —* ARN. ceea ce permite cuplarea cu gruparea fosfat din structura moleculei de ADN. Weintraub (1976). Cuplarea histonelor cu ADN-ul si prezenta lor in structura cromozomilor este numai la organismele eucariote. histonele actioneaza ca represori ai activitatii genice prin condensarea cromatinei si superspiralizarea ADN-ului. histonele se grupeaza in: -histone bogate in lizina si sarace in arginina. Histonele sunt alcatuite dintr-o catena polipeptidica cu un continut bogat in aminoacizi bazici (lizina si arginina). -histone sarace in lizina dar bogate in arginina. maresc stabilitatea ADN-ului cromozomial. H3 si H4 (tabel): -Hi este foarte bogata in lizina. histonele lipsite de activitate enzimatica controleaza: structura tertiara in dublu helix a moleculei de ADN. -H2/\ contine raporturi cantitativ egale de lizina si arginina. Deasemenea histonele asigura spiralizarea si condensarea cromatinei. In raport cu continutul in aminoacizi bazici. cu fibrila ADN-ului cromozomial. Histonele au in structura lor o proportie crescuta de aminoacizi cu sarcini pozitive (diamino-dicarboxilici). a identificat existenta a cinci tipuri de histone in structura genomului la eucariote. folosind metoda electroforetica si cromatografia cu schimbatori de ioni. Structural. 121 . Asocierea histonelor cu molecula ADN.7.1. -H213 contine un numar mai mare de lizina fata de arginina. cu masa moleculara mica si incarcatura pozitiva. in imediata vecinatate a bifurcatiei de replicare a ADN-ului.1 Proteinele histonice Histonele reprezinta o clasa de proteine bazice. Functional. ADN care nu mai poate functiona ca matrita in replicare. H2A. Aceste histone au fost simbolizate cu notatiile Hi. Ele interactioneaza cu gruparile fosfat din ADN prin fortele electrostatice si ionice pentru a neutraliza incarcatura negativa a acestor grupari. sunt implicate in structura polinucleozomica a flbrilei de cromatina a cromozomilor nucleari. se face in stadiul S interfazic al ciclului celular. H2B. -histone sarace in lizina si putini amioacizi arginina. si transcriere in stare superspiralizata. -H3 si H4 contin un numar foarte mare de arginina. Genomul procariotelor este lipsit de histone. acetilare si fosforilare.

000 d 13. Matsumoto si col. Weintraub a observat modificari posttranslationale. cu o masa moleculara de 21500 d. proces asociat cu transcrierea regiunilor cromatinelor nucleare si activarea ADN-ului ca matrita in transcrierea mesajului genetic. Histonele H2A.320 d 11. Histonele Hi. H3 si H4 au secventa de aminoacizi conservata filogenetic. 122 . H] are 0 structura variabila la diferite specii. interesanta este identificarea unei proteine cu o structura apropiata de histonele eucariotelor la Escherichia coli.. fibrila polinucleozomica nu-si modifica structura.775 d 15.500 d 14. identificand si subtipuri de histone. 1976 ) Tipul de histona Hi H2A H2B H3 H4 Caracteristic a generala Foarte bogata in lizina Bogata in lizina si arginina in raporturi egale Contine mai multa lizina. Modificarile produse la nivelul histonelor „altereaza" incarcatura electrica a moleculei.histona. Aceasta proteina a fost notata H. (1980) au observat ca fosforilarea histonei Hi se asociaza cu condensarea cromozomilor: fosfokinaza . Prin tratarea fibrilei polinucleozomice cu tripsina si eliminarea histonei Hi. Au demnostrat ca acetilarea aminoacizilor din histona H4 determina deschiderea nucleului histonic. Tabel VII Numarul de aminoacizi si masa molecuKi. H2B. De exemplu. Totusi..histona Hi initiaza mitoza si regleaza condensarea cromozomilor. mai putina arginina Bogata in arginina Bogata in arginina Numar aminoaci zi 216 129 125 135 102 Masa molecular a 21. desi procariotele nu au cromozomul cu structura nucleozomica. reprezinta un grup de proteine relativ heterogen. a histonelor din timusul de vitel (dupa Elgin si Wintraub.Folosind electroforeza in gel.280 d Histonele sunt prezente in genomul tuturor eucariotelor. confirmanduse ca histona Hi nu participa la structura nucleozomului. afectand interrelatia ADN . Raportul ADNhistona are valoarea ~ 1 pentru cele patru tipuri mentionate. ele fiind in raport echimolecular cu ADN-ul.

aminoacizii interactioneaza cu electronii negativi din gruparea fosfat a ADN-ului cromozomial.Variabilitatea subtipurilor de histona Hi. H3 si H4 explica rolul universal si important in structura cromozomilor. determinata de modificarile post-translationale. H3 si H4 sunt hidrofobe . H3 si H4 se caracterizeaza printr-un conservatorism structural. H2B. Cele mai conservatoare histone.06 mutatii pe 100 reziduuri de aminoacizi in 100 milioane de ani.30 subtipuri Hi la diverse specii.translationale. Histonele H2A. si aproximativ 15 subfractii H] in diferitele tesuturi ale aceluiasi organism. Presiunea selectiva a conservat regiunea globulara din necesitatea nteractiunii histona-histona. De exemplu. avand rol de modulare. consemnam 0 asemanare (nu identitate) a raportului de aminoacizi la histonele din genomul regnului vegetal si animal. apre ca modificari posttranslationale suferite. Regiunea C-terminala ire aspect globular si e bogata in aminoacizi hidrofobi . Ca urmare. De exemplu histona H4 de la Pissum sativum (mazare) are secventa in aminoacizi aproape identica cu cea de la Bos taurus (vitel). sunt histonele H2A. Histonele H2A. confirmata de identificarea a 15 . prin gruparea NH2 din structura. eventualele diferente ale histonelor H2A. H3 si H4 . in timp ce rata evolutiei fibrinei este de 80 mutatii. H3 si H4 sunt proteine cu o masa moleculara cuprinsa intre 22000 d si 14000 d. H3 si H4 si ADN. H2B. prin structura. iar a hemoglobinei de 20 mutatii in 100 milioane de ani. H213. acetilare sau metilare a histonelor ipar modificari post .acide la capatul Cterminal si hidrofobe -bazice la capatul N-terminal. Datorita numarului mare de aminoacizi bazici (diaminoacizi) valoarea pH ajunge la ~ 10. Structura invariabila filogenetic a histonelor H2A. Datorita conservatorismului celor patru tipuri de histone. Pentru Hi se apreciaza o evolutie mai accelerata.glicina si 3rolina. 123 .leucina si izoleucina sau in aminoacizi destabilizatori ai duplexului ADN. S-a constatat ca prin fosforilare. sau histona-nonhistona. H2B. Histonele H2A. H2B. histona H4 are 0 rata a evolutiei de 0. prin fosforilare se >roduce o crestere a sarcinilor pozitive (+). Prin iceste modificari de sarcini (+) si/sau (-) se modifica fortele de interactie ntre familia histonelor H2A. De exemplu. interactional^ in irocesele de translatie si replicarea genelor. prin acetilare sau metilare are oc o scadere a sarcinilor pozitive (+) dar cresc sarcinile negative (-). H3 si H4 ar fi determinate de unele divergente evolutive. Daca Hi are o variabilitate accentuata filogenetic. fara a prezenta subtipuri histonice. H2B.

Aceste gene sunt denumite si „histogene". Histonele bogate in arginina inhiba sinteza ARN-ului. Omul contine pe cromozomii 1. Este o clasa foarte heterogena de proteine acide. sunt lipsite de introni. nu sunt poliadenilate.2. cat si heterocromatice. mai redus. rezultand un octamer. iar transcrierea lor se face separat.1. Genele care codifica histonele sunt reprezentate de secvente scurte. Proteinele non-histonice Pe langa proteinele histone. La eucariote. Genele care codifica familia proteinelor histonice sunt localizate si dispuse in tandem pe aceeasi molecula ADN. Histonele se cupleaza cu ADN in depresiunea (adancitura) mare a moleculei ADN. iar H3 si H4 se leaga prin resturi de arginina la cuplul complementar G -C. in structura cromatinei cromozomiale intra si proteinele non-histonice sau hertonele. sau prin crossing-over inegal intragenic. formand nucleozomul. atat in zonele eucromatice. incluse discontinuu si in ADN-ul moderat repetitiv. Genele care codifica histonele sunt grupate pe o secventa a moleculei ADN de 6-9 kb.Histona Hi se asociza. ele fiind prezente in multe copii in genom. in jurul caruia se infasoara duplexul ADN. Se presupune ca histogenele sunt rezultate prin duplicatia secventelor nucleotidice din genom. cu ADN-ul. Numarul mare al secventelor genice repetate pentru histone ar fi urmarea recombinarilor intragenice inegale selectionate in evolutia biogenetica. 6 si 12 aproximativ 20 de gene care codifica histonele. H3 si H4 formeaza dimeri care se vor asocia intre ei. 124 . ca „monomer". histonele sunt sintetizate sub controlul secventelor oligonucleotidice. Moleculele de ARNm pentru histone. cu numar mic de nucleotide. H2A si H2B se leaga prin resturile lizina la perechile AT. De exemplu Hi. in timp ce H2A. 7. Unele gene de sinteza a histonelor sunt inserate printre secventele ADN-ului moderat repetitiv. iar cele bogate in lizina au un proces de inhibitie a ARN mai moderat. H2B. Legarea histonelor de ADN se face prin legaturi ionice intre gruparea fosfat a ADN-ului si gruparile amino ale histonelor. Genele care codifica sinteza histonelor sunt transmise numai in stadiul S interfazic al ciclului celular.

unde interactioneaza cu nucleozomii. HMG14 si HMG17. ca apoi. Pentru complexul de proteine non-histonice in special pentru clasa HMG in genomul nuclear exista un mare numar de gene repetate. etc.histonice sunt reprezentate de un complex de enzime ca: ADN-polimeraza. 125 . proteinele contractile de tipul tubulinei. pH-ul acestor proteine non-histonice variaza pe o scara larga. Acest grup de kd (kilodalton) = 1000 daltoni. acetilaze. intre pH 3—■» 10. Tot din grupa non-histonelor fac parte doua peptide. cum sunt: ac. In genomul uman. actinei si miozinei. metilaze. Sunt identificate patru tipuri principale de HMG: HMGi. ac. singurele gene donate pana in prezent care codifica proteinele non-histonice sunt genele pentru HMG14 si HMGi 7. aminoacizii acizi. glutamic. S-a mai constatat ca numai HMGi si HMG2 tree din citoplasma spre nucleu. nucleaze. Proteinele non . Unele non-histone sunt sensibile la prezenta hormonilor steroizi. aproximativ 115 proteine cu proprietati fizico chimice si biologice diferite. aspartic. ARN-polimeraza. 1 dalton (d) este o unitate atomica a masei moleculare. Aceste gene HMG sunt lipsite de introni ca si genele care codifica histonele (si ele sunt lipsite de introni).Sunt mult diversificate. triptofanul. fosfokinaze. notate: Scl de 170 kd9 si Sc2 de 135 kd (Sc provine de la scafoid = schela). Este complexul enzimatic necesar replicarii. tiroxina etc. ca localizare in citoplasma. In perioada interfazica le gasim. Sunt bogate in aminoacizi cu pH acid. replicarii moleculei de ADN. Aceasta dubla polaritate structurala este presupusa ca fiind interactiunea lor cu histonele si ADN-ul din cromatina nucleara. Se presupune ca in genom ar exista intre 20-30 gene copii (repetate) pentru fiecare tip de HMG. Non-histonele nu se caracterizeaza prin histospecificitate marcata. HMG2. in timp ce HMG14 si HMGi7 se gasesc permanent in nucleu. transcriptiei si maturarii ARNm. unde pot fi implicate in replicarea ADN si in transcriptie. proteine care intervin in mecanica fusului de diviziune in metafaza si anafaza ciclului mitotic sau meiotic. Din grupa proteinelor non-histonice fac parte activatorii si represorii genelor din structure si activitatea operonilor. la extremitatea opusa. in stadiul S sa migreze spre nucleu. Structura acestor proteine este bipolara: la o extremitate a moleculei sunt localizati aminoacizii bazici. Un grup majoritar de proteine non-histonice este reprezentat de proteinele HMG (Hight Mobility Group) prezente la toate eucariotele. NAD-sintetaza (nicotinamid-adenindinucleotid-sintetaza).

asocierea ADNproteine si configuratia in interiorul cromozomilor este corect si complet elucidata. dispusa liniar. Cromozomul 13 prezinta urmatoarele componente valorice: . trecand in nucleu. non-histonele variaza in raport cu fazele ciclului celular. ADN-proteine a fost interpretata si analizata cu „erori". in celulele HeLa1 dupa eliminarea histonelor. HeLa . prelevate de la bolnava si mentinute in cultura celulara continua. dupa care vor traversa porii anvelopei nucleare. Cantitati crescute de non-histone sunt gasite in nucleii celulelor cu activitate foarte intensa. iar heterocromatina o cantitate foarte mica.molecula de ADN in dublu helix. Cantitativ. Deoarece non-histonele sunt implicate in activarea specifica a genelor. asigurand integritatea cromozomului. fosforilarea lor este esentiala. Se presupune ca grupul de peptide Scl si Sc2 ar avea rol in conservarea cromozomului metafazic. 126 . dar si de degradare. sau interpretarea spectrelor de difractie a razelor X. Non-histonele pot interactiona cu histonele. cu ADN-ul si ARN-ul. sau cu tipul de celula din organism. Proteinele non-histonice sunt sintetizate in citoplasma celulei. Cu rol esential in expresia genelor in timpul ciclului celular.linie de celule epiteloide umane provenite dintr-un carcinom de col uterin. Sinteza lor. interactionand cu ADN-ul. are o lungime de 32000 JU. In prezent sunt identificate peste 120 tipuri diferite de nonhistone care se deosebesc intre ele si prin masa moleculara care variaza in limite foarte largi: intre 10-150 kd. pot recunoaste specific. Non-histonele.nonhistone au fost identificate. configuratia spatiala. secvente nucleotidice din ADN. independenta de sinteza ADN. In prezent prin analiza imaginilor electronomicroscopice si a datelor rezultate din tratarea enzimatica a fibrilei ADNproteine. modifica transcriptia (o influenteaza) si stimuleaza sinteza ARNm. se desfasoara pe intreg ciclul celular. Proteinele nonhistonice au o rata de sinteza foarte crescuta. Eucromatina contine mari cantitati de non-histone. Unitatea de referinta pentru a analiza configuratia fibrilei de ADNproteine a fost cromozomul acrocentric numarul 13 din genomul uman. Pana in 1973. din cromozom.

1988 si Strachan-Read. Sistemul conformational al ADN-ului in cromozomi este conditionat. observatii confirmate de Kornberg (1974). fiecare set fiind inclus in structura si arhitectura unui cromozom. 8. Configuratia „anatomica" a cromozomiior La eucariote.6 nm. formeaza mici bucle in jurul unor molecule proteice de tip histone. Cercetatorii au cautat sa clarifice care este conformatia „anatomica" a fibrilei ADN-proteine in cromozomi. De exemplu intr-un cromozom de talie medie din grupa III ( a carui lungime sa fie de 4. rolul lor. La organismele eucariote sistemul conformational este bine organizat asigurand. cu respectarea dimensiunii cromozomului si exercitarea functiilor de baza ale ADN. Weintraub (1976).. stabilita de ei este de 20/1. Finch (1977) s. 1999) au evindentiat ca fibrila de ADN din cromozom.. genomul celular este reprezentat de seturi de molecule „liniare" de ADN. supramoleculara.5 . Cercetarile care au urmat (Burkholder. functia heterocatalitica.5/x) se gaseste un filament ADN a carui lungime liniara ajunge la aproximativ 5 cm. Au clarificat implicarea proteinelor de tip histone in aceasta configuratie. Primele observatii apartin lui Golumb si Bahr (1974) care au confirmat ca fibrila ADN-proteine cu diametrul de 2. Comparandu-se talia cromozomiior cu numarul si lungimea moleculelor de ADN se constata diferente valorice impresionante.8/x si grosimea de 0. 127 . prin asociere. cromozomii avand dimensiuni de ordinul micronilor. In aceste conditii putem considera ca fibrila de ADN cuplata cu histone are o configuratie „anatomica". o anume dispozitie ca „arhitectura. cromozomul 13 are o lungime de 5. este integrata intr-o structura fibrilara mai complexa a carei rata de pliere. de proteinele de tip histone.histona de 5 cm intr-un cromozom micrometric. intergral functiile ADN-ului cromozomial: functia autocatalitica.8/z.ca dimensiuni.a. Configuratia fibrilei de ADN asigura un depozit impresionant de informatie genetica in fiecare cromozom. functia de variabilitate a aparatului genetic. pentru a depozita respectiva fibrila de ADN .

pe care au denumit-o „fibrila elementara de tip B" cu grosimea de 20-30 nm.Asocierea ADN-histone era cunoscuta inainte de anul 1970. pentru fibrila elementara de tip B. Kornberg (1974). folosind metoda difractiei razelor X. Asocierea a fost denumita „fibrila fina de tip A" formata din ADN si histone. Fibrilele A si B sunt etape de aranjare complexa a asocierii ADN-ului cu histonele.spatiala a fibrilei de tip A. Fibrila B avand o arhitectura mai complexa. are o dispozitie complexa. este o stare conformational. supersuperspiralizare. formand fibrila de nucleoproteica. S-a mai demonstrat ca in metafaza ciclului mitotic sau meiotic fibrila de nucleo-proteina realizeaza niveluri de pliere. Shachan si Read. spatial. Prin aceste observatii se confirma datele lui Golumb si Bahr (1974) ca fibrila de tip B. Arhitectura supramoleculara sau „anatomia" cromozomilor umani Folosindu-se metode biochimice (enzimatice) difractia razelor X si imaginile electronomicroscopice s-a observat ca in cromozom. In 1999.1. S-a stabilit ca ADN-ul se cupleaza cu histonele. dar mecanismul de asociere si stabilitate nu era corect definit. Fibrila de ADN-histona realizeaza o arhitectura si conformatie „anatomica". dimensiunea depaseste 20-30 nm. Prin aceasta conformatie supramoleculara este acceptat imensul depozit de material genetic intr-un cromozom micrometric. Datele actuale confirma ca in fiecare cromozom exista o fibrila de ADN cu lungime si numar perechi de baze caracteristice. pana la 1/10000. au constatat ca dimensiunea fibrilei fine de tip A este de 10-11 nm. fibrila de nucleo-proteina realizeaza o „arhitectura" dispusa pe patru nivele de organizare si dispozitie spatiala (fig. In prezent se accepta ca fibrilele de tip A si B sunt doua stari fizicochimice a ADN. 34): 128 .histone datorita fortelor de atractie intre moleculele de histone pentru fibrila fina de tip A si interactiei intre nucleele proteice invecinate. determinand o crestere in dimensiune. condensare si rasucire care reduc considerabil lungimea fibrilei. iar prin supersuper-spiralizare si trecuta in fibrila elementara de tip B. 8. particulara fiecarui cromozom din genomul uman. Burkholder (1988) si Romarkrishnam (1997) au constata ca fibrila fina de tip A.

nivelul nucleozomic. cu aspect perlat sau corpuscular. cu diametrul de 1 lnm. structura cuatemara . 129 . secvente ce au un diametru de aproximativ 2nm (fig.nivelul solenoidic. 8. 1999).structura primara a cromozomului Unitatea de baza a structurii cromatinei nucleare este nucleozomui. Formatiunile corpusculare sunt separate intre ele de secvente nucleotidice din structura ADN-ului.nivelul sau structura primara a cromozomilor .hiperspiralizarea si condensarea buclelor cromozomale. Fig. nivelul sau structura secundara . Ca nivel al structurii primare. nucleozomui este unitatea fundamentala a fibrilei fine de tipA. 34 Arhitectura supramoleculara a fibrilei de ADN in cromozomii eucariotici (dupa Strachan si Read. 35). nivelul sau structura tertiara nivelul bucleiform.1.1 -Nucleozomui.

de histone) Fig.Nucleu proteic (8 molec.000 X) a polinucleozomica la pasare . 35 Nucleosomi a) structura nucleosomului b) imaginea electronomicroscopica (300.

Fiecare 130 . Prin metoda socului osmotic si analiza electronomicroscopica s-a evidentiat ca structura primara a cromozomului are aspect „perlat".fibrei de cromatina Supusa actiimii enzimelor s-a stabilit ca formatiunea corpusculara care cuprinde si segmentul intercorpuscular. are un numar de aproximativ 200 pb.

a nucleoplasminelor Ni si N2 nucleul proteic poate fi disociat intr-un tetramer compus din H3 si H4. cate doua molecule de H2A. Nucleozomii au fost denumiti si corpusculi „m" sau particule Structura completa a nucleozomului este urmatoare octomerului de histone.5 nm inaltime. care se inruleaza cu o rotatie completa de 360° si trei sferturi. Stabilitatea nucleozomului este asigurata de fortele de atractie stabilite intre histonele din nucleul proteic. S-a stabilit ca histonele au un centru hidrofob cu radicali bazici datorita aminoacizilor arginina si lizina. nucleozomul a fost denumit si platisom. metilarii sau fosforilarii histonelor. Histonele H3 si H4 formeaza zona centrala a nucleului proteic pe care se inruleaza superhelixul de ADN. Aceste modificari au loc in timpul transcrierii mesajului genetic inscris in secventa de nucleotide spiralizata in jurul nucleului din zonele eucromatice ale cromozomului. Datorita turtirii discoidal biconvexe. Tetramerul H3 si H4 se cupleaza cu tetramerul format din histonele H2A si H2B intregind structura nucleului proteic. 131 . Un nucleozom este separat de nucleozomul urmator de o secventa de 60 pb. care se asociaza cu o secventa de 140pb din molecula ADN. se disociaza. cate doua molecule pe fiecare fata a tetramerului H3 si H4. considerate modificari epigenetice. Spatial. Histonele H2A si H2B se ataseaza. iar stabilitatea fibrilei polinucleozomice este determinata de fortele de interactie existenta intre nucleozomi. H2B. In cazul acetilarii. cu rolul de a neutraliza respingerea electrostatica dintre histone. deci un octomer. care sunt proteine non-histonice acide. format din 8 molecule de histone. In componenta nucleozomului intra si unele proteine non-histonice de tipul nucleoplasminelor Ni si N2. Cu ajutorul topoizomerazei. cupleaza histonahistona. S-a constatat ca „in vivo" asamblarea histonelor in nucleozom se face in prezenta nucleopasminelor Ni si N2. nucleozomul nu mai prezinta stabilitate.„perla" sau corpuscul este compus dintr-un nucleu proteic. forma geometrica a nucleozomului este ca 0 sfera turtita sau cilindru turtit cu diametral de l l n m si 5. H3 si H4. determinand stabilitate nucleozomului. histonele H2A si H2B nu asigura proprietati nucleozomice in lipsa celorlalte tipuri (H3 si H4). Daca H3 si H4 asigura proprietati asemanatoare nucleozomului si in absenta lui H2A si H2B .

Hi este localizata pe secventele a cate 23 pb la intrarea si iesirea fibrilei de ADN. In timpul replicarii ADN-ului sau de transcriere a mesajului genetic intr-o molecula de ARNm. fibrila elementara de ADN isi reduce lungimea de 6-7 ori. inainte si dupa ce a realizat inrularea in jurul nucleului proteic. 132 . in fibrila polinucleozomica din cromozomi.structura secundara a cromozomului Structura secundara a cromozomului a fost si este studiata prin metode cristalografice. Formatiunea care rezulta este numita solenoid. 8. Datele obtinute de Vogel si Matulsky (1982. Aceasta Hi induce o rigiditate secventei polinucleotidice asigurand separarea nucleozomilor.1988) si Vogel si Grumwald (1994) au permis enuntarea urmatoarei ipoteze : ADNul din cromozomii eucariotelor se cupleaza cu histonele formand nucleozomii..helixul cromatinian". Prin metilare acetilare sau fosforilarea aminoacizilor lizina si/sau arginina sunt modificate fortele de atractie histonahistona. Prin realizarea fibrilei polinucleozomice din cromozom. Fibrila polinucleozomica realizeaza la randul ei o superinrulare de tip levogir rezultand „structuri" inalt ordonate ale cromozomilor.Histona Hi nu participa la structura nucleozomului. 36).2 -Solenoidul. stabilitatea nucleozomului este redusa datorita modificarilor . Fosforilarea histonei Hi este semnalul care determina condensarea cromatinei cromozomale si declansarea ciclului mitotic sau meiotic. difractia neutronilor si analiza imaginilor electronomicroscopice. avand dimensiune variabila (intre 30-60 nm) (fig. rezultand fibrila poli-perlata.epigenetice". nucleozomul se disociaza iar ADNul poate sa transcrie mesajul sau sa se sintetizeze prin autoreplicare. spectre de difractie a razelor X. Aceste structuri echivaleaza cu „super-super-helixuri". Aceasta secventa polinucleotidica dintre doi nucleozomi vecini se numeste fragment de legatura sau „ADNlinker". In aceste super-super-helixuri nucleozomii adiacenti sunt grupati intr-un helix comun ADN-proteina. polinucleozomica sau „super .1.

36 Cromatina superspiralizata (solenoidul) Prin suprainfasurare si gruparea a 6-7 nucleozomi la o rotatie de 360° se formeaza si solenoidul. Aceasta conformatie „arhitecturala" este stabilizata de fortele de interactie ale nucleozomilor adiacenti de interactiuni intre regiunile hipervariabile N-terminale si COOH terminale ale histonelor Hi prezente pe secventa polinucleozomica ce se inruleaza. Rolul histonei Hi in formarea solenoidului este important deoarece prin prezenta a doua lanturi polipeptidice asigura urmatoarele interactiuni: un lant polipeptidic interactioneaza cu ADNul dintr-un nucleozom." Fig. 133 . iar cu eel de-al doilea lant va interactiona cu ADN-ul din nucleozomul urmator.

134 . Nu erau considerate replicari sau unitati de transcriere.Histona Hi ar actiona ca o „grefa" care grupeaza nucleozomii. O observatie interesanta apartine lui Lima de Faria (1975) care a anticipat notiunea de solenoid prin folosire de imitate cromomer . Aceste fibre au aspect bucleiform. isi reduce lungimea de 50 de ori. cu o valoare medie de 65kb. acestia prezinta 0 retea fibroasa orientata axial. fata de stadiul Gi cand fibrila polinucleozomica are 0 reducere de 7 ori. Cromomerele erau considerate structuri cromozomale de tranzit. Dupa Faria cromomerele sunt configuratii sferice in permanenta schimbare.3 Bucla cromozomala ca structura tertiara Tratarea cromozomilor in metafaza mitotica sau meiotica folosind 0 solutie de NaCl 2M. Ca structura moleculara. Gradul eel mai inalt de compactare solenoidica a cromatinei s-a observat in nucleul spemiatozoidului cand histonele sunt inlocuite cu protamine. 37). Aceste bucle au ca baza axul longitudinal al cromozomului. Dupa fecundatie histonele sunt reintroduse in structura fibrilei de ADN. La aceasta conformatie „anatomica" supramoleculara sunt implicate si proteinele non-histonice din clasa HMG prin subtipurile HMG14 si HMG17. in stadiul G2 interfazic.1. Prin dispozitia polisolenoidica fibrila de ADN din cromozom. 8. dimensiuni variabile find orientate in toate directiile (fig. asigurand stabilitate superstructurii in solenoid. ca un „fenotip cromozomal". inconjurata de un halou de fibre ADN cu structura solenoidica. buclele contin intre 5 pana la 200 kb ADN.

Retea interna Fig. 1987). Prin interactiuni se formeaza o ampla retea de fibre polisolenoidice dispuse bucleiform. Formarea buclelor din fibrila polisolenoidica si „conservarea" lor in timpul metafazei cromozomilor este determinata de proteinele non-histonice de tipul Scl si Sc2 („Scazzold"). orientate pe axul longitudinal al cromozomului. reprodusa dupa Gosser si Laemli. Proteinele Scl si Sc2 asigura interactiuni ADN-proteina si proteina-proteina. Structure tertiara. prin prezenta asa numitelor replicari. 135 . Buclele sunt ancorate cu proteine scheletice foarte specifice ADN-ului din regiunile SARs (Scaffold Associated Regions). ADN-ul genomic este organizat in bucle de 5 si 200 Kb. Dupa Clark si Wall 1992. Se presupune ca buclele ar reprezenta subunitati functionale genetic si de replicare a cromozomilor. 3 7 Organizarea bucleiforma a flbrilei de ADN in cromozom.

136 .(1990) si reprodusa de Clark si Wall (1992).4 Structura cuaternara a cromozomilor In metafaza mitotica sau meiotica la eucariote. realizeaza o reducere a lungimii fibrei elementare de ADN in cromozom de aproximativ 1000 de ori.38).Structura tertiara bucleiforma. 8. 38 Structura cuaternara a cromozomului . urmand axul longitudinal al cromozomului (fig. Fig.Model propus de Filipski si col. cromozomii sunt supusi unei hipercondensari a buclelor cu orientare in spirala (rasucire) a fibrilei de ADN bucleiform.1.

Fiecare „bobina" ar echivala cu o banda „G" la cromozomii umani. Se presupune ca ar avea rol in condensarea cromatinei. Filipski (1990). interactionand cu topoizomerasa II asigura hipercondensarea cromozomilor metafazici. ar realiza o grosime de 200-300 nm. Scl. Numarul de rotatii a rozetelor hexametrice si hipercondensate est in raport cu cantitatea de ADN din cromozom. Fibrila de ADN dispusa in razele bucleiforme hexametrice. prin rasucire are imaginea unei bobinari. In prezent sunt identificate majoritatea proteinelor non-histonice esentiale. In final. Colectivul condus de Heslop-Harrison a indentificat ca antigenul nuclear AF2 este implicat direct in „bobinarea" si condensarea fibrilei bucleiforme.associated regions). Cromozomul 1 din genomul uman are prezenta in jur de 30 de rozete hexametrice condensate. nu i se cunoaste inca rolul pe care il are in structura cuaternara a cromozomilor. Sc2. analizand cromozomii metafazici la mamifere. cu localizare la baza buclelor. Prin rasucirea rozetelor hexametrice si hipercondensare se stabilesc particularitatile morfo-strcuturale ale cromozomului in metafaza mitotica si meiotica. Prin studiul arhitecturii cromozomilor metafazici de catre HelsopHarrison si col. Se gasesc cate trei molecule de taza II pentru fiecare bucla de ADN.Fibrila bucleiforma se dispune spatial in razele hexametrice cu un continut ADN de aproximativ 300 kb. se obtine o fibra de 200-300 nm grosime pe axul longitudinal cromozomial. 137 . a fost identificata ca topoizomeraza II a ADNului / taza II. S-au mai identificat o clasa majora de non-histone desemnate Scl si Sc2. Din imaginile electromicroscopice se apreciaza ca o rotatie de 360° a fibrilei bucleiforme ar cuprinde aproximativ 30 rozete hexametrice. Bobinarea a cca 30 de rozete hexometrice la o rotatie de 360°. cu masa moleculara de 170 Kda si in cantitate mai mare. (1988) s-a constatat ca la „bobinarea" rozetelor hexometrice si condensare ar participa circa 30 proteine non-histonice de tipul HMG. apreciaza ca intr-un cromozom s-ar realiza intre 29-33 rotatii a rozetelor hexametrice. Proteinele non-histonice de tip MARs (matrix. cu masa moleculara de 135Kda. asociate cu structura retelei fibroase axiale cu rol in condensarea cromozomilor in mitoza sau meioza.

Prin bobinarea in spirala a fibrei de ADN bucleiform. discontinuu. 9. sau secvente din cromozomi. structura si arhitectura complexa a fiecarui cromozom. firbila elelemtara de ADN isi reduce lungimea in metafaza de aproximativ 10000 de ori. In dinamica functionala a ciclului celular. Identificandu-se. s-a observat ca si cromozomii somatici (autozomi) au secvente heterocromatice. intelegem si acceptam posibilitatea depozitarilor unor cantitati mari de ADN. de ce in cromozomi exista in forma codificata o cantitate impresionanta de infonnatie genetica pentru codificarea caratcterelor exprimate fenotipic. denumiti(denumite) heterocromatina. neuniform colorata: heterocromatina si eucromatina. colorantii bazici specifici sunt puternic sau slab fixati in cromatina nucleara. cu un coeficient ridicat de pliere si condensare pe lungimi si dimensiuni variabile. iar in raport de pliere. insotita de hipercondensare. cromatina nucleara se prezinta. cuplate cu histone. Heterocromatina este determinata de secvente de ADN (moderat si inalt) repetitiv. cromozomi. uniform si intens colorati in telofaza si interfaza timpurie a celulei eucariotelor. 9. in cromozomi cu dimensiune de ordinul micronilor. Cercetarile au stabilit ca este o asociere intre ADNul nuclear si proteinele histone. Extinderea si numarul 138 . etapizat.1. dispozitia fibrilei de nucleo-proteina si starile functionale in interfaza celulara. Starile fizice ale cromozomilor Heterocromatina si eucromatina Emil Henilz (1935) a observat la plante si insectele cercetate. Heterocromatina (He) Heterocromatinele sunt segmentele cromatidice sau cromozomii cu structura condensata. uniform si intens colorati (colorate). Semnalata initial la cromozomii sexuali.

De exemplu. Sunt cateva exceptii de la regula de non-functionalitate a heterocromatinei. centromerul ste implicat in dinamica fiecarui cromozom. structurii si functiei romozomilor din genomul celular. in .zonelor heterocromatice sunt particularitati caracteristice fiecarui cromozom din genomul celular. Exceptie de la regula nonfunctionalitatii heterocromatinei romozomiale sunt si regiunile centromerilor si organizatorii nucleolari. Daca ar lipsi .repetitive care. De exemplu. desi iieterocromatice. Tot heterocromatina poate stabili „bariere de fertilitate". 139 . Rolul „protector" este asigurat de secventele hexanucleotidice TTAGGG. sunt foarte bine conservate.enta „structural". care au o replicare tardiva in stadiul S interfazic. adica lomerari de cromatina condensata care depasesc (ca diametru) elementele ucturale ale eucromatinei. filogenetic. facilitand translocatiile viabile de tip robertsonian jziuni centromerice) (Petrov. ride. Cantitatea de heterocromatina reprezinta in medie 1/5 .mecanismul telometric de protectie" a dimensiunii. celula ar fi distrusa (vezi structura elomenelor). Aspectul caracteristic al heterocromatinei este de cromocentri.1/3 din talul ADNului genomului nuclear. incadrat in definitia de heterocromatina. implicat in procesul de citodiereza a cromozomilor in anafaza litotica sau meiotica. Aceeasi exceptie de la regula nonfunctionalitatii snetice prezinta „regiunile organizatori nucleolari ai acrocentricilor (RON. Si anume kinetocorul se cupleaza cu fusul de iviziune. protejand regiunile vitale ale genomului de actiunea structiva a factorilor mutageni din mediul extern. asigurand nentinerea in anumite limite. Protejeaza genele de la velul organizatorilor nucleolari de efectul mutatiilor si recombinarilor. dimensiunea si integritatea structural-morfo-iinctionala a cromozomilor pe parcursul ciclurilor celulare. Regiunile heterocromatice sunt situsurile secventelor repetitive si inactive informational. Aceste structuri elomerice opresc scurtarea progresiva a cromozomilor. ADNul din zonele heterocromatice (repetitiv) isi exercita numai rolul „egoist" de autoreplicare. datorita kinetocorului din ltrastructura centromerica . indeplinesc functii vitale pentru celula. se gasesc mltiple locusuri pentru genele care transcriu sinteza ARN-ribozomal). Dupa Yunis si Yasmineh (1971) heterocromatina joaca un rol. cu lplicatii in diversitatea animalelor in cursul evolutiei si speciatiei )arlington 1937). pe langa secventele inalt repetitive noninformationale. 2001). segmentele distale ale telomenelor.

heterocromatina nucleara este de doua tipuri: He constitutiva si He facultativa. constanta si prezenta raportata la cuplurile de cromozomi omologi. iar Miller (1974) a observat ca secventele inalt repetitive din cromozomii antozomi sunt bogate in 5-metil-citozina.1 Heterocromatina constitutiva Heterocromatina constitutiva este formata din ADN inalt repetitiv (ADNul satelit). extindere dimensionala. 140 . In raport cu regiunile eucromatice care sunt izopicnotice. heteropicnoza poate fi pozitiva sau negativa. constant.He se caracterizeaza prin alociclie.1. He constitutiva. 16 si Y si in regiunile organizatori nucleolari. este particulara fiecarui individ. constrictiilor secundare si pe bratele scurte „p" ale acrocentricilor. identic in evolutia si dinamica omologilor in fazele ciclului celular. dar prin extindere. He constitutiva are aceeasi localizare. Folosindu-se metoda de hibridatre a ADNului in situ din cromozomul y s-a evidentiat dispunerea in tandem a secventelor inalt repetitive.9. Raportata la cuplul de cromozomi omologi. cu localizare precisa in cromozomi. Supuse actiunii unor endonucleaze de restrictie si analizata componenta nucleotidica s-a constatat ca secventele din ADN inalt repetitive sunt bogate in cuplul A-T. respectiv colorare mai puternica sau mai slaba decat eucromatina. evidentiata prin tehnica pentru benzile „C" . In raport de stabilitate. La om. la nivelul telomerelor. sau prin heteropicnoza. aditia de coloranti (ca intensitate) si comportament. intercalata printre segmente scurte de eucromatina a bratului lung al cromozomului Y. adica diferente de spiralizare intre diversele segmente cromatidice ale cromozomului. ca dimensiune intracromozomala. He constitutiva are si localizari extracentromerice. 9. He constituiva nu prezinta specificitate tisulara sau celulara. este localizata in zona centromerilor. Reparatia extra centromerica intercalara a He constitutive este evidenta la perechile de cromozomi autozomi 1.satelit privit ca un ADN „banal" si inactiv. Acest ADN este denumit si ADN. Heteropicnoza se caracterizeaza prin afmitati tinctoriale de colorare si gradul de condesare a unui cromozom. prezenta constanta pe parcursul ciclurilor celulare care succed.

He constitutive care contin ARNr transcris de genele cu locusuri in aceste zone cromatidice.Ohno (1974) considera ca ADNul „banal" s-ar fi acumulat in cursul evolutiei biologice la eucariote prin autoduplicari succesive.2 Heterocromatina facultativa He facultativa este segmentul cromatidic unde condensarea fibrilei de ADN si fixarea uniforma si intensa a colorantior specifici. Deoarece studiile fllogenetice au evidentiat ca He are rol important in evolutia biogenetica a vertebratelor. Ohno sustine ca secventele dispuse in tandem in zonele heterocromatice ar „separa" genetic actiunea agentilor potentiali mutageni. 9. Se presupune. sau extinsa la nivelul unui cromozom (total). nu au corespondent pe cromozomul omolog. efectele fiind severe pentru om. Aspectul heterocromatic nu prezinta segmente heterocromatice omoloage constante la nivelul cromozomilor omologi. care folosind metoda analizelor autoradiografice a constatat o oarecare activitate in aceste zone heterocromatice. ca efecte genetice ca He aditionala ar induce scaderea capacitatii de reproducere a omului. Brown (1966) arata ca un cromozom total. tendinte comportamentale deviante (criminali). heterocromatic este numai cromozomul X la femeie. El se bazeaza pe observatia ca in spermatocite si ovocite. respectivele zone limitrofe zonelor heterocromatice isi inceteaza functia. apar nucleoli in vecinatatea constitutiva care contine ARNr transcris de genele limitrofe zonelor heterocromatidice. Daca prin defect mutational sau aditional. cromozom care are aspect heteropicnotic in interfaza ciclului celular. In raport de cantitatea de He constitutiva (sau chiar facultativa) se incearca a se stabili o corespondenta cu diversele sindroame pe fond genetic. He se extinde pe spatii mai mari in cromozomi. apar similitudini asemanatoare cu He constitutiva. la om. Opus ipotezei lui Ohno cercetatorul Gagne. accelerarea proceselor tumorigenetice. Datorita condensarii particulare a fibrilei de ADN si inactivitatea genetica din zonele cromatidice ale cromozomului.1. 141 . He facultativa poate fi limitata pe segmente cromatidice dintr-un cromozom. identificarea si compararea cantitatii de He la Homo sapiens. este recomandata in studiile antropologice ca diferentiere intracromozomale intre diferitele populatii umane.

142 .1.2. 39).1 Inactivarea cromozomului X Inactivarea totala a unui cromozom X din cuplul XX. Atractia ar fi determinata de He constitutiva din segmentele telometrice. Fig. 39 Aspect morfologic al cromatinei sexuale.Deoarece He constitutiva este prezenta in cromozomul tuturor eucariotelor la toate speciile de mamifere. se presupune ca ar „proteja" centromerii si organizatorii nucleolari si ca ar interveni in proceseie de „atractie" si sinapsis a cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare din meioza. Apendicii perinucleari din polimorfonucleare. 9. este caracteristica numai mamiferelor si omului (fig. Este He cariotipica. la om.

cis a cromozomului X. au lansat unele ipoteze explicative.patern sau matern. (1997) s. Brown si Migeon. sistemul genetic eritrocitar Xg.1 . Cromozomul X inactivat in interfaza ciclului celui ce reprezinta ca o formatiune intens si uniform heterocromatica.1 . inactivarea cromozomului X se realizeaza in mai multe etape (stadii): 143 .2. etc.a. Prin inactivarea unui cromozom X la femeie se asigura un echilibro genie functional. In 1961. Ei au descoperit existenta unui centru de inactivare pe cromozomul X. Brown (1991). notat XIC. Xp 11. De ce inactivarea se realizeaza pe segmente cromatidice ale cromozomului X si nu total. a fost preocuparea multor cercetatori. Migeon (1994) Heard si col. de origine materna sau paterna este aleatorie. Regiunea Xpter-Xp 22. In partea distala a bratului scurt (p) ramane segmentul Xpter-Xxp 22. cum ar fi: steroid sulfataza.Forma heteropicontica a cromozomului X inactivat a fost descoperita de Barr si Bertrand (1949) in nucleele hipoglosului de pisica.3 si zona limitrofa a bratului q. inactivarea este aleatorie.Xp 11. Dupa Riggs.Xp 22. Riggs. Inactivarea incompleta a fost consemnata atat la femei. dupa inactivare. sindromul Kellman. dar si la barbati cu sindrom Klinefelter (XXY). De retinut ca la Homo sapiens cromozomul X nu este inactivat total. De exemplu Lyon (1998).3 neinactivata contine genele care codifica unele caractere. inactivarea cromozomului X poate fi totala sau partiala. care intervine in inactivarea . care in raport de originea cromozomului X . la embrionii de mamifere XX incepe inactivarea unui cromozom X. in ziua a 16a dela fecundatie. la cele doua sexe (barbat si femeie) pentru caracterele somatice codificate de genele cu locusuri pe cromozomul X.3 neinactivat. Neinactivate sunt si regiunile Xp 21. Lyon si Rusell au aratat ca la inceputul embriogenezei. procesul este ireversibil pentru clonele celulare descendente. zone unde isi au locusurile alte gene codante. Folosind metoda de marcare a cromozomilor Lyon a observat urmatoarele: inactivarea cromozomului X. folosind observatiile la diverse specii de mamifere (in special marsupialele) si datele obtinute din experientele pe culturi celulare provenite de la diverse mamifere si om. retardul mental. Este starea heteropicnotica de corpuscul Barr.

considerandu-se ca un cromozom. Riggs si Migeon si recent Ballabio si Willard (1991) considerau ca procesul de inactivare . b) Disperesia intracromozomiala a procesului de inactivare.5 kb din structure gena Xist. Gena este activa numai in cromozomul inactivat. Deci existenta mai multor centre initiator al inactivarii (XIC). inactivarea ar incepe in mai multe situsuri ce se gasesc la distante de 30-300 kb. Folosindu-se marcarea cromozomilor X si metilarea. Deasemnea. 144 . constata ca procesul de inactivare incepe de la centrul XIC. iar rolul ei a fost pus in evidenta folosindu-se metoda de hibridizare „in situ" si marcare cu fluorocrom. Tot prin aceleasi procedee de analiza si identificare. considerate insule de metilare.cis are loc pe axul longitudinal al X-ului. In cazul cand in regiunea GpC metliarea se extinde asupra promotorului si a primului exon. iar centrul de initiere a inactivarii sa actioneze in directia —> Xist —>ARN. O alta observatie facuta de Riggs si Migeon este ca in regiunea Xqll exista si o suita de insule GpC. Se presupune ca centrul XIC ar modifica arhitectura fibrilei de ADN. devenind o importanta tema de cercetare. acoperind o secventa de 1.XX procesul de inactivare are loc numai la unul din cromozomii homomorfi X.5 terminal al genei. inceteaza transcrierea ARN-ului. Activitatea genei este dependenta de gradul de metilare . are aproximativ 150 Mb ADN. Ei au mai observat ca in regiunea Xqll. langa centrul XIC se gaseste Xist care influenteaza inactivarea. iar procesul de inactivare a X-ului progreseaza. au observat ca in interfaza celulei somatice 46. dispuse in axul longitudinal al cromozomului X. a activitatii de transcriptie a genelor codante limitrofe centrului XIC.a) Initierea si activarea centmlui de inactivare XIC. cromozomului X. Pe baza datelor experimentale obtinute pe culturile celulare. In aceste conditii se poate afirma ca activitatea genei Xist si gradul de metilare a ADN-ului influenteaza inactivarea. Dar procesele implicate in inactivarea cromozomului X sunt mult mai complexe. sau reactivarea. progresiva. Prin structure sa. Clark si Wall presupun ca „in vivo" procesul inactivarii cromozomului X ar fi asemanator cu eel observat „in vitro". gena Xist poate transcrie un ARN de 15kb. De la centrele XIC incepe inactivarea cromozomului. Acesta poate fi de origine materna sau paterna. Coreleaza evolutia procesului de inactivare cu diminuarea.

Este cunoscut ca in zigot si in imele 16 zile de la fecundatie cuplul de cromozomi X homomorfi este activ inctional. cu formarea corpusculului Barr.Inactivarea s-ar realiza prin alunecare progresiva gratie unor enzime ie restrictie EcoB si EcoK. ) Mentinerea inactivarii. :ontinandu-se inactivarea. I Reactivarea cromozomului X inactivat. Se considera ca reactivarea insumeaza procesele verse ale inactivarii. procesele de inactivare si starea de corpuscul Barr in iterfaza ciclului celular au loc pe tot parcursul vietii unei femei. Cand s-a incheiat inactivarea ntr-un segment cromatidic. iuclele hipercondensate si infasurate sunt mentinute in aceeasi stare de roteinele de esafodaj. Odata inceput. Cand procesul este terminat pe toata lungimca. Dar dupa acest interval de timp incep procesele de inactivare a XLlk" [nsa in stadiul S interfazic si in timpul ciclului mitotic sau meiotic. enzime care ar cupla situsurile. Starea heteropicnotica (heterocromatinizare) a romozomului sexual X inactivat incepe din ziua de a 16a a perioadei mbrionare. procesul trece la urmatorul centru XIC. 145 . cromozomului X. are loc izinactivarea cromozomului. Aceste rocese sunt conditionate de gradul de metilare . Procesul s-ar desfasura in cascade. Reactivarea cromozomului X este dependenta : mecanismul inactivarii. formand o suita le bucle infasurate. Progresiv are loc si heterocromatizarea si condensarea excesiva a mclelor (formate din ADN).5' a genei Xist si de inctia de a transcrie sinteza ARN a acestei gene.

Izocromozomul X Normal X Centromer Centromerul activ (a) Pozitia centromerului inactiv Figs 40 Cromozom X bandat. prezinta un dublu rol: a) Stabilirea sexului genetic primar. la o femeie normal a gasim un singur corpuscul Barr. Avand in vedere ca in celulele somatice numai un singur cromozom X este activ genetic. in meioza se pot obtine gameti diplogonozomici (24. a) cromozo m X normal. Consecinta non-disjunctiei.1.XX sau 24. b) Y cromozom. 9.2. Prezenta si identificarea corpusculului Barr ca stare morfologica a cromozomului X inactivat. se obtin zigorii cu XXX a sexul feminin sau XXY la sexul masculin.XY). Prin urmare. Sunt cazuri clinice de disgenezii gonozomale (heterocromozomiale) determinate de non-disjunctia cromozomilor X in gametogeneza la barbat sau la femeie.1. in urma fecundarii cu gametii normal. iar ceilalti sunt inactivitati inseamna ca: 146 . b) Valoare diagnosctica. Este sexul cromozomial la femeie. in interfaza celulara numai un cromozom X este inactivat.1 Numarul cromozomilor X inactivati La sexul feminin unde in celula somatica diploida exista doi cromozomi X homomorfi. care.

147 . cromozomul Y )oate fi evidentiat in interfaza celulelor somatice la barbati. deoarece previne activitatea unor gene recesive ce pot determina aparitia unor boli in patologia umana.la produsul de conceptie cu formula gonozomala XXX. Migeon (1994). 9.2. Bertino si col. bio-genetic. metilare si compartimentizarea cromozomului X. Hayman (1990). In aceste conditii. Migeon (1994). Datorita fluorescentei intense este denumit :orpusculul „F".hinacrina. Sincler (1990) s. (1982). la produsul de conceptie XXY la barbat (sindrom Klinefelter) vom gasi in interaza celulelor somtice un corpuscul Barr. Schimke (1982) sustin ca regiunile DM si MO din genomul celular sunt amplificari de material genetic specific.2. Regiuni dublu „minut" (DM) si regiuni marcate imogen Caracteristica genomului mamiferelor si in mod deosebit in culturile slulare umane este prezenta regiunilor dublu „minut" (DM) si regiunile larcate omogen (RMO). daca tratam celulele somatice de la barbat cu . Bolile legate de X. Cercetatorii Riggs (1990). cromozomul Y apare la periferia nucleului interfazic ca un :orpuscul intens fluorescent. In concluzie. Numarul corpusculilor „F" este direct proportional cu numarul romozomilor Y prezenti in celula somatica sau gametica. f. vom gasi in elulele somatice (in interfaza) doi corpusculi Barr.2 Cromozomul Y in inter fata celulara Conform ipotezei lansata de Rice (1994). respectiva zona jromatidica este intens heterocromatica.a au elaborat o terie in care se mentioneaza ca modelul de inactivare in mozaic a cromozomului X prezinta un avantaj. De exemplu. determinata de cresterea cantitatii de ADN repetitiv. Cromozomul Y a acumulat o cantitate crescuta de heterocromatma in cursul evolutiei sale. care confera starea de heterocromatina pe bratul lung if Datorita starii fizice a ADN-ului repetitiv. Clark si Wall (1996). Clark si Wall considera ca inactivarea completa a cromozomului X este rezultatul de interferenta intre coeficientul de heterocromatizare.1.

S-a mai observat ca DM sunt labile. Schimke (1982) si Bertino au identificat ca din 200 tumori primare umane 182 linii celulare tumorale (91%) prezentau in nucleu DM. De exemplu Bertino a stabilit ca linia celulara K-562. 9. ca aspect. In celulele tumorale rezistente la MRX s-au identificat si 20 cromozomii cu DM.1 Regiuni dublu „minut" (DM) Regiunile dublu „minut" (DM) se prezinta. enzima care este cantitativ crescuta la pacientii tratati cu MTX.2. extinse spatial. Desi se autoreplica aceste DM nu sunt implicate in mecanismele ciclului mitotic. Studiile efectuate de Bertino si col (1982) si de colectivul condus de Bermer (1991) pe culturi celulare provenite din diversele tipuri de tumori canceroase au evidentiat existenta liniilor celulare tumorale rezistente la activarea unor medicamente antimetabolice care se administreaza in tratamentul bolii canceroase. dar sunt lipsiti de centromer (A. care nu sunt bandate 148 . apar segmente cromatidice.Ei au remarcat prezenta acestor regiuni in culturile celulare umane. asociindu-le cu rezistenta la unele medicamente. Harvey 1996).2. 9. si anume introducand in cultura concentratii mici de hidroxine. Bertino si col. Urmare a acestei segregari aleatorii se pot obtine celule cu o cantitate inegala de ADN. Fiecare regiune DM are un continut de aproximativ 10002000 kb ADN. asemanator cu cromozomii normali din genomul celular. Aceasta observatie a fost posibila experimental. provenita de la persoane cu leucemii este rezistenta la chimioterapia cu metotrexat (MTX). ele segregand aleatoriu ca repartitie in celulele fiiice care rezulta. Schimke a observat ca in cromozomii cu material genetic amplificat. pun aceasta rezistenta la MTX pe seama amplificarii genei care codifica sinteza dihidrofolat reductaza (DHFR). DM dispar din celula.2 Regiuni marcate omogen (RMO) In 1982. in special in celulele tumorale. Clark si Wall mentioneaza ca DM se pot pierde prin „micronucleere".

3. Schimke si Bertino considera ca RMO sunt urmarea amplificarii de material genetic in respectivii cromozomi. care sustineau ca o astfel de amplificare de material genetic marcate omogen (RMO) s-ar realiza la locul genei care codifica sinteza enzimei dihidrofolat reductaza. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. Eucromatina cromozomala Cromozomul. Eucromatina prezinta urmatoarele caracteristici: 149 . prezinta si ?one izopicnotice denumite zone de eucromatina. deoarece nu sunt modificate ca dimensiune si prezenta in cromozomi la tratamentul cu concentratii mici de hidroxiuree. RMO sunt apreciate ca suplimentari stabile de ADN in cromozomi obtinute prin amplificari succesive. conferind rezistenta la MTX. Aceasta ipoteza lansata de ei se bazeaza pe observatiile facute pe linii celulare de soarece tratate cu metotrexat. Zonele eucromatice au ^respondent pe cromzomii omologi din genomul celular. pe langa segmentele heteropicnotice si supercondensate cu aditia intensa a colorantilor bazici specifici. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare resistente la MRX. segmente colorate omogen. au identificat aparitia de RMO pe cromozomul 2 din genomul celular de soarece. Si anume. iar in cinci tipuri (2. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare rezistente la MTX. sintetizeaza o cantitate crescuta de enzima dihidrofolat reductaza. Regiuni marcate omogen apar in foarte putine celule din tumorile primare. Observatiile lor au fost suplimentate de Benner si col (1991). Din totalul tipurilor de tumori primare.5%) apar atat DM cat si RMO. mentinute mai multe cicluri celulare in cultura. Benner presupune ca RMO ar fi si rezultatul ruperii sau translocarea RMO deja existente in ciclurile celulare anterioare.5%) apar regiuni marcate omogen (RMO). in zona mediana a cromozomului unde se gaseste gena dhfr. sunt mentinute pe mai multe cicluri celulare anterioare. amplificata. sunt mai alungite in axul longitudinal al cromozomilor. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. 9. gena care.indiferent de tehnica de bandare folosita. numai in 13 (6. apare o extindere a regiuni lor DM si RMO.

au talia foarte mica in raport cu cromozomii normali de tip „A". nu sunt esentiali pentru cresterea.. a organismului. poate fi 150 .. diferentierea si reproducerea indivizilor in conditii normale. nu contin gene cu informatii majore pentru activitatea celulei. Cromozomii B. Este o mostenire nemendeliana. . activitatea unor gene de pe cromozomii „B" se cumuleaza cu genele informational active de pe cromozomii „A". au o cantitate foarte mare de heterocromatina constitutiva. care nu se deosebesc de cromozomii „A" (normali). 10. Indivizii cu cromozomi supranumerari „B" nu se deosebesc fenotipic de indivizii conspecifici lipsiti de cromozomi „B". prin prezenta ADN-ului reprezentativ si informational activ.in zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv sunt locusurile tuturor genelor cu determinism genetic in exprimarea fenotipica a caracterelor. Cromozomii celulari „B" Sunt cromozomii supranumerari aditionali complementului normal de cromozomi al unei specii. gene implicate in procesele de crestere.are o activitate intensa in interfaza celulara. se caracterizeaza prin transmitere nemendeliana de la o celula la alta de la o generatie la alta. In ansamblu transmiterea nemendeliana a cromozomilor „B" de la o generatie celulara (de indivizi) la alta generatie. . cromzomii „B" nu se cupleaza cu cromozomii „A" in zigonemul profazei primare a meiozei. acolo unde sunt cromozomi „B". dezvoltare a organismului.eucromatina are o replicare ciclica normala fata de alociclia (tardiva) de replicare a ADN-ului repetitiv din zonele heterocromatice.zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv prezinta o condensare si despiralizari normale. .colorare slaba (normala) in interfaza celulara.B" prezinta unele insusiri cu caracter general si anume: prezinta o morfologie diferita fata de cromozomi. . Cromozomii .

genetic. ar fi determinata de controlul secventelor de metilare si emetilare din cromozomii „A".upra organismelor. favorizand si inducand cresterea adaptativa a ganismelor la fluctuatiile factorilor din mediu. este aleatorie.romozomilor „B" in timpul diviziunii (in anafaza mitotica sau meiotica). S-a emis ipoteza ca acesti cromozomi „B" ar avea originea intr-o trizomie a cromozomilor „A" si in mod deosebit trizomii ale cromozomilor sexuali. cumulate cu efectui genelor ce codifica unele caractere. Se presupune ca prezenta cromozomilor B la foarte multe specii de lante si animale. Genele cu locusuri pe cromozomii „B" au efecte cantivative asupra unor caractere. Cromozomii „B" nu indue. Uneori cromozomii „B" pot influenta cuplarea cromozomilor „A" in ) rofaza primara a meiozei iar cromozomii „A" pot influenta segregarea . ce au locusuri pe cromozomii „A". Repartitia cromozomilor „B" in nucleii viitoarelor celule fiice. ar avea consecinte evolutive. efecte salitative in fenotipul indivizilor. 151 . de ce in populatiile celulare. Jones si Rees (1982) considera ca prezenta cromozomilor „B" in irofaza primara a meiozei influenteaza comportamentul cromozomilor „A" are isi pot modifica mecanismele de formare a chiasmelor. 1990). Jones si Rees (1982) au identificat la unii cromozomi „B" secvente unice din ADN-ul component. deoarece prin influentarea omportamentala a cromozomilor A in meioza. Se considera ca prezenta cromozomilor B. ar explica existenta unui lecanism genetic de adaptare la prezenta unor factori externi ce pot etermina procesele de recombinare genetica. iar la unele insecte s-au pus in evidenta secventa de ADN ribozomal. apar diferente de numar ale cromozomilor „B". ca numar suplimentar ita de complementul cromozomial normal ar avea un efect genetic aditiv . ale iceluiasi organism. deoarece au o structura omoloaga cu acestia (Sandery si col. Deasemenea Jones si Rees considera ca influenta exercitata de romozomii „B". ceea ce explica diferente de numar intre celulele organismului cu astfel de cromozomi (Romera (1991). frin aceasta segregare aleatorie explicam.asemanatoare cu ereditatea nemendeliana a ADN-ului mitocondrial.

11. Benzile cromozomale
In 1969, Casperson a observat ca fiecare cromozom din setul haploid prezinta in prometafaza si metafaza mitotica sau meioza o succesiune de benzi diferit colorate: clare si intunecate. El a mai observat ca numarul, dimensiunea si ordinea benzilor sunt asemanatoare daca se studiaza fiecare cuplu de cromozomi din celula diploida. Deasemenea, numarul, ordinea si dimensiunea benzilor sunt caracteristice pentru fiecare cuplu de cromozomi omologi, dar si caracteristice fiecarui individ din populatie. Ca definitie, banda cromozomala este segmentul cromatidic clar delimitat de segmente diferit colorate. Folosindu-se tehnici diferite de colorare, benzile evidentiate pot fi identificate ca benzi fluorescente si non-fluorescente, benzi intens colorate cu Giemsa si slab colorate, etc. Dupa tratare si colorare specifica, cromozomii prezinta si o alternanta discontinua de benzi intunecate si luminoase, dispuse pe axul longitudinal al fiecarui cromozom.

11.1. Factori implicati in formarea benzilor
In aditia discontinua a colorantilor si delimitarea intercalara a benzilor intunecatte si palide, intens fluorescente sau slab fluorescente sunt implicati factori, dintre care mentionam: ADN-ul repetitiv si nerepetitiv; prezenta particulara a unor baze complementare pe diverse segmente ADN; distributia „perlata" a proteinelor histonice; plierea neuniforma a fibrilei elementare de ADN. a) ADN-ul repetitiv si nerepetitiv, factor implicat in formarea benzilor cromozomale. Cercetarile lui Guenot (1973) au scos in evidenta ca in cromozom, pe langa ADN-ul nerepetitiv, exista o cantitate apreciabila de ADN repetitiv. Guenot aduce urmatoarele argumente: Escherichia coli, cu un cromozom inelar, cantitatea de informatie asigura existenta a circa 4000 de gene informational active (E.coli are 4736.000 pb-40000 b) ce determina 152

sinteza de proteine celulare. Cum codul genetic este universal, iar masa moleculara a proteinelor sensibil egala, pe baza calculului asemanator cu eel facut la bacterii, in genotipul mamiferelor ar trebui sa existe 3x410 gene active. De exemplu, soarecele ar trebui sa contina in genom de 1000 de on mai multe gene fata de E.coli, iar omul ar trebui 3500.000 gene. Pentru a accepta acest rationament legat de stricta corespondenta a cantitatii de ADN si numarul genelor active din genomul eucariotelor ar fi trebuit indeplinita urmatoarea conditie: tot ADN-ul din celulele eucariotelor saprezinte numai scvente nerepetitive, dispuse liniar pe cromozom. Dar, in 1968, Britten si Kohne (s.a.) au descoperit ca in cromozomii mamiferelor (si la om) exista o mare cantitate de ADN repetitiv, care se pliaza (plicatureaza). Prin aceasta plicaturare in anumite secvente cromatidice cantitatea de ADN este abundenta si comasata, iar aditia colorantilor este mai intensa si uniform dispusa (benzile): aspect heterocromatic sau fluorescent. b) Diferente in componenta bazelor din ADN. Un factor care asigura configuratia neuniforma a ADN-ului si aditia colorantilor specifici cu formarea benzilor cromozomale este distribuita cuplurilor complementare a bazelor azotate. Pe fibrila elementara de ADN cromozomal, sunt zone unde predomina cuplul complementar A-T, iar in altele G-C. De exemplu in segmentele polinucleotidice repetitive bogate in A-T se fixeaza mai puternic substantele fluorescente, iar in zonele bogate in G-C fluorescenta este slaba. c) Distributia neunifonna a proteinelor histonice din fibrila polinucleozomica si polisolenoidica a ADN-ului cromozomal. Prin hidroliza enzimatica a cromozomilor metafazici, s-a constatat ca ADN-ul bogat in G-C se asociaza cu histonele bogate in arginina, iar secventele bogate in A-T se asociaza cu histonele bogate lizina. Deoarece secventele din ADN bogate in A-T sau G-C sunt distribuite pe segmente cromatidice evidentiate ca benzi intercalate si distributia histonelor bogate in lizina sau arginina din ADN-ul cromozomal are loc dupa acelasi tipar de benzi. In 1965, Littan considera ca histonele bogate in lizina produc condensarea cromatinei in cromozom, iar cele bogate in arginina ar preveni condensarea. Ca urmare Meisner (1973) afirma ca histonele au rol important in mentinerea structurii tridimensionale a cromozomilor.

153

11.2.Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor
In 1971, la Paris a avut loc a treia reuniune a geneticienilor pentru standardizarea nomemclaturii, codificarii de analiza si interpretare a benzilor cromozomale, reuniune la care s-a decis denumirea lor in benzi Q, G,R siC. (fig. 41)

C

-".

S *'
»

(9

K

I S

* A

3*3

^^

**

&

13

fto

H i:

•» is
21 22 .X X

Fig. 47 Micrografia cromozomilor a) Metafaza celulei in diviziune b) Cariotipul (46, xx) - Cromozomii - hidroliza enzimatica si colorare cu Giemsa.

154

Fig. 41 bis Cromozomii bandati prin digestie enzimatica. Cariotip normal de femeie. 1- Compararea benzilor R la stanga, benzi Q in centru si benzi G la dreapta (digestie enzimatica a cromozomului 1 uman). In 1972, Gagne, Laberge si apoi Babrow au descris o varianta a 3enzilor C si anume benzile T sau telomerice. Dutrillaux si col. (1973) au ^ompletat sistemele de marcaj si bandare evidentiind benzi „particulare" 155

prin folosirea, unei coloratii cu acridin orange, dupa tratamentul cu 5bromdeoxiuridina (BUDR).

11.2.1. Benzile Q
In 1968, Casperson, folosind clorura de chinacrina (agent alchilant fluorescent), a observat un model de benzi fluorescente pe cromozomi, separate, de zone nonfluorescente. Casperson a denumit aceste benzi, benzi Q (initiala de la quinacrina). In 1972, cercetatorii Weisblum si Haseth au stabilit ca substanta fluorescenta chinacrina se fixeaza puternic in segmentele cromatidice unde este ADN foarte bogat in cupluri complementare A-T. Miller (1973) colorand cromozomii denaturati cu anticorpi fluorescenti „anti-adenina" confirma ipoteza lui Weisblum si Heseth, obtinand benzi de tip Q. Benzile Q evidentiaza heterocromatina care contine putine gene informational active. Fiecare pereche de cromozomi omologi se caracterizeaza printr-o diversitate de benzi fluorescente ca: numar, ordonare, dimensiune, intensitatea substantei fluorescente fixata. Clorura de chinacrina se fixeaza preponderent in ADN-ul foarte bogat in A-T precum si secventele repetitive LINES. Sunt benzile cromatidice care se replica spre sfarsitul stadiului interfazic S. Termenii de apreciere a intensitatii gradului de fluorescenta a cromozomilor sunt: negativ, aproape fluorescent, palid fluorescent, mediu fluorescent, intens fluorescent, stralucitor. Metoda fluorescenta este folosita, in mod deosebit, pentru studiul cromozomului Y in scopul identificarii unor eventuale translocatii Y, intre cromozomul Y cu cromozomul X, sau cu autozomii. Deasemenea metoda fluorescenta poate fi folosita ca „marker" pentru identificarea cromozomului numarul 3 din genomul celular. Benzile Q prezinta un polimorfism „mendelian" polimorfism transmisibil si caracteristic fiecarui individ in populatie. Analiza benzilor Q este recomandata pentru studii antropogenetic (etnice), familiale, medicolegal, criminalistice. Bobrow (1971) si Casperson (1971) recomanda analiza benzilor Q in studiul derularii spermatogenezei la om si animale.

156

1.2.2. Benzile G
Ca si benzile Q, benzile G care se suprapun ca numar, ordonare, idimensiune, evidentiaza ADN-ul bogat in heterocromatina uniform condensata care cuprinde putine gene informational active. Benzile G sunt echivalente cu benzile Q fluorescente. Pentru evidentierea benzilor G, tehnica frecvent folosita este hidroliza enzimatica urmata de colorare cu Giemsa (Dutrillaux 1971). Prin metoda Dutrillaux, cromozomii apar cu aditia discontinua a colorantului Giemsa. O alternanta de benzi intens colorate si benzi palide sau foarte slab colorate (sau chiar decolorate). Colorarea neuniforma a cromozomilor ar fi determinata de „reconsctructia" diferentiala a ;romozomilor dupa distorsionarea (cauzata enzimatic) prin mutarea ;ationilor, sau de „alterarea" diferentiata a complexului ADN- histone. Benzile G apar in zonele unde exista o cantitate mare de ADN repetitiv jogat in A-T cu grad ridicat de pliere a fibrilei de ADN si bogata in lecvente repetitive LINES. In aceste regiuni cromatidice replicarea ADN-ului este tardiva in tadiul interfazic S. Constrictiile secundare de pe cromozomii 1, 9 si 16 sunt benzi G lozitive, dar Q negative. Sunt cercetatori care considera ca benzile G sunt urmarea stabilizarii au extractiei unor proteine acide. Daca adaugam actinomicina D cu cateva re inainte de obtinerea preparatelor cromozomale, apar benzi G, fara alt •atament de fixare. Actinomicina nu reactioneaza cu histonele, dar se leaga e ADN in faza interfazica G2 a ciclului celular, cand cromozomii se regatesc pentru condensarea premeiotica sau premitotica. Exceptie de la yidentiere pentru benzi G este cromozomul Y.

1.2.3. Benzile C
Benzile C reprezinta sctructurile cromatidice unde este localizata ;terocromatina constitutiva. Primii care au evidentiat si analizat benzile C i fost Amighi-Hsu (1971) si Yunis si col. (1971). In functie de tehnica folosita cromozomii sunt supusi unui tratament nic (mediu puternic alcalin) sau unui tratament termic, urmat de o ilorare cu Giemsa.

157

In prima etapa dupa denaturarea termica sau ionica a ADN-ului urmeaza renaturarea ADN-ului satelit. ADN-ul moderat repetitiv si nerepetitiv nu se renatureaza imediat. Aparitia benzilor C presupune o separare hidrolitica a bazelor purinice urmata de-o eliberare de tip p a partilor depurinizate in timpul tratamentului termic. Studiul benzilor C scoate in evidenta: continutul de ADN satelit; evidentiaza crossing-overul inegal intre cromozomii omologi si meioza; evidentiaza segmentul extins de heterocromatina centromerica spre bratul q al cromozomului 1, 9 si 12. evidentiaza segmentul extins de heterocromatina in zona distala a bratului q si o banda subtire in zona centromerului pe cromozomul Y; metoda de analiza in hibridarea celulara om-soarece.

11.2.4. Benzile R (reverse)
Benzile R se obtin prin denaturarea termica moderata si colorarea cu acridin orange. Sunt reversul benzilor G si Q. Benzile R evidentiaza situsurile ADN bogate in G-C. Metoda de evidentiere a benzlior R a fost elaborata de Dutrillaux si Lejeune(1971). S-a observat ca olicomicina, cromomicina A, sau nitromicina, introduse in mediul de cultura indue aparitia benzilor R. Benzile R evidentiaza zonele eucromatice cu „densitatea" cea mai mare de gene informational active in timp ce zonele de heterocromatina sunt foarte colorate. In zona benzilor R replicarea ADN-ului este timpurie. Se recomanda analiza benzilor R pentru identificarea remanierilor cromatidice in zonele terminale ale cromozomilor.

158

este studiata prin analiza imaginiior electronomicroscopice. prin ciclul celuiar se considera ansamblul de modificari ce au loc in celula. inversiile paracentromerice. 12. Benzile T (telomerice) Folosind o tehnica modificata de identificare a benzilor R.2. de la un individ la altul si care se transmit mendelian. 159 . 11. Ca definitie. Principiul metodei modificate este urmatorul: supusi cromozomii metafazici tratamentului termic puternic si colorare cu acridin orange in ultraviolete (UV) cromozomii au coloratia slab portocalie.verzui. 1975. benzile NOR se prezinta cu o tenta galbena usor bruna. Howell si col. Deuton si col. Metoda de analiza a benzilor T serveste pentru identificarea rearanjarilor telomerice ca translocatii terminale intercromozomice. Cu aceasta colorare. formarea adoua celule fiice fig. 1976). Organizatorii nucleolari pot fi evidentiati prin colorare cu nitrat de argint (Goodpasture si Bloom. a caror intensitate este variabila de la un cromozom la altul.2. Benzile NOR (organizatori nucleolari) Cromozomii acrocentrici din genomul celulelor umane. translocatii roberstoniene. Cromozomii si fazele ciclului celuiar Morfologia cromozomilor in raport cu fazele ciclului celuiar.6. 42. Benzile T reprezinta fractia de ADN-R cea mai rezistenta la tratamentul termic puternic. prezinta pe bratul scurt „p" regiuni corespunzatoare organizatorilor nucleolari. autoradiografia cromozomilor marcati cu izotopi radioactivi.11. prezenta cromozomilor inelari. prin tehnici diferentiate de bandare. etc.5. Dutrillaux (1973) a observat ca sunt evidentiate numai telomerele bratelor cromozomului. dupa formarea sa prin diviziunea celulei mama si momentul cand aceasta celula finalizeaza. prin diviziune proprie. prin prezenta genelor specifice se sintetizeaza ARNr. iar telomerele apar colorate fluorescent . 1975. regiuni unde. anensomia de recombinare.

Mitoza SintGza ARN \"l Sinteza Sinteza proteicS ARN Replicarea ADN S Sinteza redus3 de ARN si proteine Sinteza de histone Fig.1. se considera ca in interfaza se pastreaza 160 .42 Ciclul celular 12. forma ce caracterizeaza specia. In interfaza ciclului celular. cromozomii nucleari formeaza cromatina nucleara. Deoarece cu fiecare ciclu mitotic sau meiotic cromozomii se individualizeaza in acelasi numar. talie.Cromozomii in interfaza ciclului celular Interfaza este intervalul cuprins intre sfarsitul unei diviziuni si inceputul diviziunii celulare a ciclului celular.

In interfaza cromozomii sunt decondensati.1.70 19.00 G2 3. respectiv ADN-ul. Forma „condensata" este cunoscuta iub denumirea de corpuscul Barr sau cromozom X inactivat interfazic. In interfaza. iar in unele regiuni fibrila avand si grosimea de 2-3 nm (Tanaka si col.50 8. Evenimentul major al cromozomilor interfazici este replicarea iparatului genetic. este cromozmul .42) stadiul Gl. cu aspect filamentos si alungit. in celula somatica la femeie.1.70 6. stadiul G2. rezultand elulele fiice. Dimensiunea si numarul cromocentrelor interfazici difera de la o specie la klta. In interfaza cromozomii „pastreaza" zone cu heterocromatina .70 31. 2. Stadiul Gl Este stadiul care urmeaza dupa terminarea ciclului mitotic. La inceputul interfazei fiecare romozom este monocromatidic.ondensata pe care.60 11.mdividualitatea. datorita spiralizarii si condensarii foarte reduse.60 12. 974).00 5. au talia mai nare fata de metafaza mitotica. Perioada stadiilor interfazice la om in raport de tipul de celula nalizata.00 s 9. cromozomii devin dicromatici (vezi morfologia cromozomilor) Interfaza se subdivide in trei stadii : (fig. „condensat" heteropicnotic.00 8. stadiul S.exual X.00 161 . Tipul de celule Cultura limfocitara (sange periferic) Cultura fibroblasti embrionari Cultura celule HLA G1 4. Durata stadiului Gl variaza in raport cu tipul de celule somatice :udiate (Tabel VIII).00 Total ore 17. rrosimea fibrilei elementare de ADN-histone este de aproximativ 100 A (10 lm). dar dupa replicarea semiconservativa a VDN. La om in interfaza. unii cercetatori le mai denumesc cromocentre. abel VIII.

intre 5-10 ore. in aproximativ 14 zile. bidirectionala si semiconservativa (vezi sinteza ADN-ului). Fiind celula somatica. exceptand celulele canceroase la care stadiul este foarte scurt sau absent. In Gl nu are loc sinteza de ADN. La om sunt 46 cromozomi prin dispunerea.La mamifere si om. Daca sinteza nu s-ar declansa simultan in mai multe situsuri si avand in vedere cantitatea de ADN din celula somatica umana ar fi trebuit sa se replice.1. ceea ce arata ca replicarea se face. a cromozomilor. in tandem (contiguitate). a) Sintezele in stadiul Gl. rezultand o cantitate dubla de ADN (4n) in cursul acestui stadiu. La inceputul stadiului Gl.43). se realizeaza in aproximativ 400 minute. stadiul Gl variaza. 162 . in totalitate. simultan in mai multe situsuri. El fiind denumit si stadiul de presinteza sau preduplicare a ADN-ului. In stadiul S replicarea ADN-ului din cromozomii eucariotelor. Stadiul S Cu o durata de 5-10 ore. cu numar diploid de cromozomi. cromozomii sunt moncromatidici continand o cantitate de ADN caracteristic speciei. cantitatea de ADN este 2n (fig. se caracterizeaza prin replicarea totala a ADN-ului cromozomial. 12. in medie.2. In acest stadiu se sintetizeaza ARNm care asigura producerea de proteine necesare cresterii celulare. In celulele eucariotelor replicarea este orientata.

1. Stadiul G2 pregateste celula pentru mitoza. 163 . Stadiul G2 incepe dupa ce sinteza ADN-ului cromozomial este completa.cantitate ADN G1 G2 M G1 Fig.Cromozomii mitotici Mitoza distribuie egala cantitatea de ADN intre cele doua celule fiice care vor rezulta dupa incheierea telofazei (fig.43 Cronologia ciclului celular 12.2. 12. In acest stadiu persita sinteza ARN. desi cantitatea de ADN este dublata.3. Stadiul G2 Se caracterizeaza prin incetinirea sintezei histonelor si incetarea sintezei ADN-ului din cromozomi.44). Are o durata de 4-5 ore.

A. .

164 . Fig. D. C. 44 Fazele ciclului mitotic reprezentare schematica Mitoza intereseaza toate elementele nucleare (cariodiereza) si toate elementele citoplasmatice (citodiereza).B. F. 4f c E.

2. cu distributie neuniforma in nucleu.Profaza timpurie : cromozomii sunt inca filamentosi si subtiri. Anafaza Cu o durata de 5-8 minute. Fiecare cromatida. In metafaza. spre cei doi poli ai :elulei. Dupa separare.Profaza tarzie: cromozomii devin mai scurti. cromozomii dicromatidici migreaza catre planul ecuatorial al celulei. iar cromozomii sunt bine individualizati.3. Metafaza Este faza care urmeaza profazei cu o durata de aproximativ 23-35 minute. 165 .12. in numar egal. Profaza Durata profazei este de 10-15 minute. dupa aspectul si „structura" cromozomilor. clivajul ecuational cand cele doua cromatide se separa. mai grosi si rigizi (drepti). dispunandu-se perpendicular pe fibrele fusoidale. 12. Incep a se distinge elementele morfologice ale cromozomilor: centromerul.1. monocromatidici incep sa migreze.2. dupa clivajul ecuational. In profaza timpurie se observa la microscopul electronic o usoara infasurare (spiralizare) intre cromatidele surori. devine autonoma si se transfonna in cromozom monocromatidic independent. constrictiile secundare si satelitii pe acrocentrici. Dupa ruperea anvelopei nucleare si formarea fibrelor fusoriale. b) . cromozomii se cliveaza in plan longitudinal. cromozomii. cromatidele surori ale fiecarui cromozom sunt clar delimitate.2. Cromozomii sunt mult ingrosati si scurtati datorita formarii „supersuper-helixurilor" buclelor si rasucirii fibrilei elementare a ADN+histone. profaza se subimparte in: a) .2. 12. formand placa ecuatoriala sau metafazica.

au stabilit ca in celula somatica diploida omul are 46 cromozomi (numar normal. compacta heterocromatica. 1971) Analiza cromozomilor metafazici se face pe celule recoltate din tesuturile cu potential mitotic ridicat. bine delimitati si individualizati. motive pentru care analiza cariotipului este recomandata in aceasta faza 166 . Tjio si Levan (1956). Telofaza Incepe dupa ce cromozomii au migrat spre polii celulei.3. Tot in telofaza are loc citodiereza. morfologie si prin tehnici de bandare. cromozomii pot fi identificati in cupluri omoloage si ordonati in cariotip. In metafaza ciclului mitotic cromozomii sunt dicromatidici. devin filamentosi. Cariotipul uman normal Cromozomii individualizati in mitoza sau meioza. respectiv separarea citoplasmei in doua jumatati. 45). fiecare continand cate un nucleu cu numar 2n (diploid) de cromozomi monocromatidici. In cele 20 minute cat dureaza telofaza. Cromozomii incep a se decondensa. s-a trecut la analiza cromozomilor folosindu-se tehnici de bandare (Paris. Incepe procesul invers fata de cum s-a derulat in profaza.12. sau in culturile celulare. contur difuz. Perfectand tehnica culturilor celulare. In 1971. 13. prezinta in metafaza mitotica o morfologie care permite o analiza de identificare (fig. cromozomii se regrupeaza in evantai intr-o masa. caracteristic speciei Homo sapiens). In finalul telofazei rezulta doua celule fiice identice intre ele si identice cu celula mama.2. In raport de talie.

permite studiul cromozomilor pentru citodiagnostic in cazul copiilor nascuti cu multiple malformatii congenitale.eptoten Zygoten Fazele mcio/ci Cromo/omi matcrni: alb Cromozomi paterni: ncgru Fig. de a stabili cauza unor 167 . 45 Schema cu fazele meiozei Examenul citogenetic care grupeaza un ansamblu de metode si tehnici.Mi to/a premeiotica Ultima faza S a replicarii ADN .

5% la cele peste 43 ani.varsta inaintata a persoanei gestante (primi geste. Recomandarea analizei cariotipului la om Deoarece metodele de analiza sunt neeconomice (costisitoare). se poate analiza citogenetic.in tulburari grave de comportament. necesita timp indelungat pentru a se obtine rezultatul si un personal specializat si aparatura corespunzatoare. la intelegerea cat mai corecta a mecanismelor genetice in oncogeneza si imunogeneza. Criteriile care impun examenul citogenetic prenatal sunt: . de a identifica aberatiile cromozomiale embrio-fetale in cazul avorturilor spontane. . De exemplu Golbus si col. 168 . la stabilirea filiatiei genetice.primipare in jurul varstei de 35 ani si de 5. Lonrda (1963). se impune o „selectie" a cazurilor clinice supuse unei astfel de investigatii.analiza citogenetica a nou . genomul produsului de conceptie.nascutului cu multiple morfo si histodisplazii. . . Chicago (1966) si cele de la Paris (1971). primi . -stabilirea sexului genetic al fatului b) Examenul postnatal . . etc. a) Examenul prenatal . sau in antropologia genetica si antropogeneza.cand un membru din cuplul parental prezinta o modificare in structura si morfologia unui cromozom.esecuri de reproducere. De exemplu Thompson (1986) apreciaza. 13.ca prioritati sunt urmatoarele: . Examenul citogenetic contribuie la o mai buna cunoastere a hartilor cromozomale la om. ca riscul teoretic.hermafroditisml .1.deficiente de crestere postnatala.para. este de 50% de a se naste cu copil cu cariotip „dezechilibrat" daca unul din genitori prezinta modificari cromozomale.adolesenti cu un aspect impuber cum ar fi atrofia testiculars ginecomastia la baieti.Datorita posibilitatii de recoltare a lichidului amniotic. retard psiho-neurologic.riscul de recurenta in familia unde s-a nascut copil cu aneuploidie. . (1981) apreciaza ca sindromul Down este de 0. in care se gasesc celule provenite de la embrio-fat.9% pentru copii nascuti din mame primigeste .ambiguitate gonadica . deficiente in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Criteriile de intocmire si analiza a cariotipului respecta principiile de identificare si codificare stabilite la Denwer (1960).

14. sau cu avorturi spontane repetate. dupa ce au stabilit structura in dublu helix si capacitatea de replicare a ADN-ului. replicarea cromozomilor a fost demonstrata prin urmatorele metode: .la cuplurile cu infertilitate sau sterilitate fara cauze clinice. In mediul marcat cu 3H (mediu „cald") se introduce radacina plantulelor de V. sau supuse timp indelungat unui climat cu noxe chimice poluante (boli profesionale). Citologic. se repartizeaza egal in cele doua cromatide. cromozomii se replica semiconservativ.. Replicarea semiconservativa se deruleaza in stadiul S interfazic al ciclului celular. Replicarea cromozomilor umani Functia de conservare (sincronica) si transmitere a informatiilor genetice in succesiunea generatiilor celulare. Watson si Crick. Experimentul Taylor Taylor (1957) a lucrat pe planta Vicia faba (bobul) cultivata pe un mediu marcat cu timidina tritiata. care prin replicarea semiconservativa si dublare cantitativa. precursor ce poate fi incorporat in structura ADN-ului in timplul replicarii semiconservative (fig 46). pierderi zigotice („avorturile" menstruale). sau a indivizilor din populatie. S-a demonstrat ca in stadiul S interfazic.1. dupa ingerare de medicamente cu efecte secundare severe (efecte cancerigene). 169 . . au sugerat ca si cromozomii se replica semiconservativ. Replicarea cromozomilor este determinata de structura moleculara ADN. este asigurata de capacitatea de autoreplicare a cromozomilor din genomul celular. 14. . unde vor fi tinute aproximativ 8 ore (timp pentru o singura replicare a ADN-ului.persoanele iradiate accidental sau terapeutic.la cuplurile cu repetate esecuri de reproducere.metoda elaborata de Taylor (1957) de analiza autoradiografica prin marcarea cromozomilor cu timidina tritiata (3H). prin folosirea 5-bromdezoxiuridina (BrdU) si analiza cromozomilor. respectiv a cromozomilor).faba.

dupa tratare cu colchicina si socul hipotonic vor fi supuse analizei autoradiografice. . a doua cromatida nemarcata. crescute in primul mediu „cald" pe al doilea mediu. respectiv lipsit de precursori marcati cu timidina tritiata. Al doilea esantion celular ( a doua generatie de celule) prezinta: . se spala radacina pentru indepartarea aderentelor de suprafata a substantei radioactive. care este „rece". va prezenta o cromatida marcata cu timidina tritiata.Toti cromozomii metafazici marcati. Din varful radacinilor se recolteaza un esantion celular. pe mediul doi si trei se recolteaza cate un esantion celular. se analizeaza autoradiografic. Al treilea esantion celular (generatia a treia) se prezinta autoradiografic: . La fiecare generatie de 8 ore. Taylor a folosit pentru analiza trei esantioane celulare. care reprezinta trei generatii de celule provenite de la plantulele de V. . . Urmeaza trecerea plantelor. tot „rece". Deci un marcaj de 100%.Fiecare din cromozomii marcati prezinta o cromatida marcata cu timidina tritiata si o cromatida nemarcata.Fiecare metafaza jumatate din numarul cromozomilor din genom cu ambele cromatide nemarcate.Dupa 8 ore in mediul marcat. care. .Toti cromozomii din placa metafazica marcati. 46): Primul esantion celular (prima generatie) prezinta: .Ambele cromatide ale fiecarui cromozom marcat.Toate placile metafazice marcate cu timidina tritiata.Toate metafazele marcate cu timidina.Analizat fiecare cromozom. faba crescute pe respectivele medii de cultura. Din analiza autoradiografiei s-au obtinut urmatoarele date (fig. 170 . Dupa 8 ore se scot din mediul doi si tree pe mediul trei. colchicinizat si supus socului hipotonic. plantele sunt scoase. jumatate din numarul de cromozomi componenti marcati. .

fiecare va servi ca tipar (matrita) pentru sinteza noilor catene (complementare). in stadiul S interfazic incepe sa se replice semiconservativ. 1992). au moleculele de ADN cu ambele catene nemarcate (vezi sinteza ADN). datorita incorporarii respectivului nucleotid in structura moleculei de ADN. Dublandu-se cantitatea de ADN. Prin separarea celor doua monocatene. in stadiul S incepe si cromozomul. 171 . prin repartitia egala si cele doua cromatide vor fi marcate. prin acest mecanism cu timidina tritiata.Prereplicare cu timidina Marcate 100% Marcate 50% Marcate 50% si Nemarcate 50% Fig . sa se replice semiconservativ pentru a repartiza egal moleculele de ADN in cele doua cromatide. Rationamentul lui Taylor este urmatorul: (1) . care initial este monocromatidic. In mediul marcat.46 Experimental Taylor de a demonstra natura semiconservativa de replicare a ADN in cromozomi (dupa Clark si Wall.Celulele din radacina plantulelor de Vicia faba. inainte de a fi crecute pe mediul „cald" marcat cu timidina tritiata. Aceasta imagine autoradiografica demonstreaza ca cele doua cromatide sunt indentice prin continutul de ADN care a rezultat prin replicare semiconservativa. ADN-ul din fiecare cromozom. Dar moleculele de ADN fiind marcate. Dupa Taylor aceste rezultate sunt posibile numai prin replicarea semiconservativa a cromozomilor ca rezultat al replicarii semiconservative a ADN-urilor din structura lor si repartizarii egale a ADN-ului in cele doua cromatide.

daca se fuzioneaza o celula in stadiul Gl cu o celula in metafaza. Acelasi rationament si pentru esantionul celular generatia a treia. marcata. de a asigura transmiterea informatiei genetice de la o generatie celulara la generatiile care succed. Cum cromozomii metafazici din celulele generatia a doua. una nemarcata. cand toti cromozomii metafazici sunt marcati dar fiecare cromozom cu o cromatida marcata si a doua nemarcata . celulele puse in mediu nemarcat. In generatia a doua. cromozomii incep sa se individualizeze in G2. a doua nemarcata si servind ca matrita. dar vor prezenta o singura cromatida. fiecare cromozom continand ADN cu o catena. Ca urmare vor rezulta doua molecule: una marcata (catena provenita cu marcare de la prima generatie celulara). fiecare molecula ADN va avea o catena marcata. a doua nemarcata. Se asigura functia de ereditate ( sincronica). Are loc clivajul ecuational al cromatidelor. sa se hipercondeseze cu delimitarea celor doua cromatide ale fiecarui cromozom. Concluzia este ca replicarea cromozomilor eucariotici are loc intre stadiul Gl si G2. Acest mecanism. noile catene vor integra in structura lor nucleotide nemarcate. rationamentul este urmatorul: Inainte de a fi introduse in primul esantion ADN cromozomal avea ambele catene nemarcate. ADN-ul se replica semiconservativ. Analiza celulelor din esantionul doi reprezinta generatia a doua de celule. prezinta o cromatida marcata. in stadiul S. Confirmarea si demonstrarea ca replicarea cromozomilor este semiconservativa are loc in stadiul S interfazic. In concluzie replicarea cromozomilor se desfasoara in baza replicarii semiconservative a ADN-ului component. De exemplu: fuzionand o celula in stadiul G2 interfazic.In concluzie. Introduse plantulele in mediul „cald" prin replicarea semiconservativa. adica in stadiul interfazic S. in esantionul unu toate metafazele au cromozomii marcati si ambele cromatide marcate. in a doua cromatida. rezultat al replicarii semiconservative: intr-o cromatida se repartizeaza molecula de ADN marcata. explica repartitia moleculelor de ADN in cele doua cromatide. care devin cromozomi monocromatidici. cu o celula in metafaza mitotica. a doua total nemarcata. consemnat si la nivel cromozomial demonstreaza rolul cromozomilor in dinamica celulara. ADN nemarcat. Ori replicarea ADN-ului are 172 . cromozomii in G2 se condenseaza si se individualizeaza. s-a realizat prin metoda fuziunii celulare. Prin separarea catelenor una marcata. a doua molecula total nemarcata.

telomerele o sfarsesc. Dar in timp ce zona pericentromerica incepe replicarea. In segmentele distale ale bratelor si zona pericentromerica replicarea este tarditva. Ca urmare.2. Asincronia inter. Rezultatele confirma asincronia de procesare si timp.loc tot in stadiul S. 14. 14. necesitand un interval de timp de aproximativ 6-8 ore pentru totala replicare a cromozomilor din genom. conservarea informatiei in succesiunea generatiilor celulare. Cromozomii se replica asincron Stadiul S.1. stadiului S pentru replicarea semiconservativa a tuturor cromozomilor din genom. momentul cand se declanseaza replicarea. o replicare sincrona. deci continuitatea genetica a materialului ereditar. iar timpul necesar pentrti sinteza unei molecule de ADN este de cateva minute. iar constrictiile secundare replica spre sfarsitul stadiului S. in culturile limfocitare umane s-au observat urmatoarele diferentieri: cromozomul 1: telomerele si segmentele de eucromatina incep replicarea la inceputul stadiului S. Daca sinteza moleculelor de ADN si a cromozomilor s-ar desfasura uniform. are durata de 6-8 ore. replicarea cromozomilor se desfasoara semiconservativ in stadiul S. Insa datele experimentale au stabilit ca sinteza ADN-ului si replicarea semiconservativa a cromozomilor sunt asincrone. mecanismul si timpul necesar.2. Cromozomul 2 . De exemplu. cromozomii asigura transmiterea integrala a informatiei genetice de la celula mama spre celulele fiice. in replicarea cromozomilor din genomul celular. pe masura ce se dubleaza cantitatea de ADN prin replicarea proprie. Prin acest mecanism. timpul necesar pentru sinteza totala a ADN-ului din genom ar fi de ordinul minutelor. 173 .incepe replicarea mai tarziu in stadiul S.si intracromozomala Autoradiografic s-a stabilit comportamentul cromozomilor in stadiul S interfazic.

Cromozomii 13-15 . Diferente sunt consemnate intre cromozomii 1 si 2: cromozomul 2 incepe replicarea dupa ce la cromozomul 1 procesul este in plina desfasurare. Cromozomii 21-22 . Cromozomul 14 incepe replicarea cand o sfarseste cromozomul 15 si o termina cand se initiaza replicarea pe cromozomul 13. Desi cromozomul 2 incepe mai repede decat cromozomul 1 replicarea. Replicarea incepe de la telomere si progresiv. cromozomul X heteropicnotic (corpuscul Barr) initiaza replicarea la 2 ore si jumatate dupa initierea replicarii pe autozomi. Diferente in ritmul si timpul de replicare apar in functie de tipul celulei. S-a mai constatat ca desfasurarea in timp a replicarii ADN-ului nu este conditionata de talia cromozomilor. ca proces. cromozomul 18 la sfarsit. De exemplu perechile 1 si 2 cu talie mare replica mai rapid fata de cromozomii 13. Cromozomii 16-18 .replicare timpurie. Cromozomii 4 si 5 . Stabilirea si cunoasterea asincroniei replicarii semiconservative a cromozomilor are importanta deosebita in aprecierea interferentei proceselor cu actiunea dereglanta indusa de agentii potentiali mutageni (a se vedea mutageneza). procesul este mai rapid si de scurta durata. Cromozomii 19-20 . Cromozomii 6-12 . iar cromozomul 13 spre finalul stadiului (foarte tardiv).Cromozomul 15 replica la inceputul stadiului S. 174 . Pentru cromozomii sexuali X si Y.replica tardiv. In momentul initierii replicarii pe bratele q. replica tardiv. o termina mai repede.au comportament asemanator intre ei prin desfasurarea replicarii. 16 si 21. inainteaza spre centromer. replicarea este tardiva. evolutie si timp. iar cromozomul 16 la mijlocul timpului stadiului S.Cromzomul 3 .cromozomul 17 replica la inceputul stadiului S.replicare timpurie. iar bratele p replica incet.in general. cromozomi cu talie medie si foarte mica. De exemplu.

1977). translocatiile robertsoniene etc. deletiilor.Obsern. Elementele care stabilesc criteriile de polimorfism cromozomial in genomul indivizilor din populatie sunt: constrictiile secundare: extindere. Un polimorfism accentuat este consecinta replicarilor aditionale. 1980). absenta lor. proeminenta. a inversiilor. Polimorfismul cromozomilor umani Se apreciaza ca aproximativ 5-7% dintre indivizii conspecifici se diferentiaza prin minim o particularitate morfologica sau arhitecturala a cromozomilor din genom. 175 . acrocentrici lor). sateliti dubli sau in tandem. bandarea sau fluorescenta cromozomilor putem aprecia un accentuat polimorfism cromozomial de pana la 50% indivizi din populatie.15. duplicatiilor. lungimea bratului „p" la acrocentrici (Waditu si col. Dupa Verma (1983) se crede ca variantele morfologice ar fi implicate in procese ca : riscul non-disjunctiei cromozomilor (ex. variatii de aditie a colorantilor pe segmente cromatidice sau a gradului de fluorescenta (Simi si Tursi. aditia colorantilor in respectivele zone (Krag . Polimorfismul fiziologic este distinct de polimorfismul mutational. translocatiilor (Prokofieva -Belgovskaia. 1980) variatii ale satelitilor: dimensiune. De exemplu daca luam ca elemente de reper. distanta de centromer. 1982) lungimea bratului q a cromozomului Y.

16. Mecanismele si factorii implicati in evolutia genomuiui uman
Informatiile aduse de genetica si datele oferite de genetica populatiilor au deschis cai noi pentru descifrarea si interpretarea mecanismelor antropogenetice si evolutia bio-genetica a speciilor. Daca ne limitam la clasa hominidelor (si om), afirmam ca dispunem de probe care evidentiaza schimbari esentiale in structura si numarul cromozomilor, considerate mecanisme genetice in antropogeneza. Studiile incepute in 1962 de Chlarelli, au fost reluate, extensiv si intensiv in 1972-1973 de cercetatori ca Grouchy, Turleau, Pearson, Babrow, s.a., gratie perfectionarii tehnicilor si metodelor de studiu citogenetic.

16.1. Comparatie intre genomul uman si al pongidelor
Turleau (1972), Grouchy (1972, 1975) intr-un studiu comparat, constata semnificative diferentieri de structura, morfologie si numar intre cromozomii umani si ai pongidelor (in special Pan troglodytes -cimpanzeu). Ca diferentieri cromozomice consemnam: datorita absentei segmentului cromatidic ql, pe cromozomul uman apare constricita secundara care lipseste la cimpanzeu. Deasemenea pe bratul cromozomului 1 uman lipsesc benzile q2i si q22- La cimpanzeu sunt prezente; prin analiza benzilor, s-a constatat ca benzile Q si G de la cromozomul 2 uman corespund, prin numar, dimensiune cu cele consemnate la perechea 2 de cromozomi omologi la cimpanzeu. Grouchy (1972), considera ca la om, cromozomul 2 s-a format prin dispunerea in tandem la nivelul telomerelor bratelor p, a celor doi cromozomi din cuplul omolog 2 (translocatie robertsoniana). Prin aceasta translocatie robertsoniana, s-a redus numarul de cromozomi la 46 (numar total) cat are omul actual, fata de 48 cromozomi la Pan troglodytes (cimpanzeu). Lejeune (1970, 1973) considera aceasta fuziune centromerica un mecanism important in „speciatia" cromozomala.

176

De exemplu, prin translocatia 2p si 2q a cromozomilor de cimpanzeu, la cromozomul 2 uman apare o lacuna.

16.2. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman
Ca factori etiologici primordiali in evolutia cromozomilor umani sunt remanierile de tip mutational, cu efecte comportamentale si aparitia de noi caractere exprimate fenotipic. Dintre factorii etiologici in evolutia cromozomilor umani mentionam: a) Efectele induse de remanierile cromozomiale sunt in raport direct cu numarul indivizilor din populatie care au suportat remanierile cromozomale, cu distanta intre generatiile care au succedat. De exemplu, la Homo sapiens frecventa inversiilor pericentrice este de 0,16 x 10" . Stabilirea starii de homozigotie este urmarea directa a remanierilor cromozomale care se produc in raport cu starea de homogamie1 a populatiei. Frecventa remanierilor si realizarea starii de homogamie este invers
• •17

proportionala cu „dimensiunea" unei populatii panmictice . In populatiile mici homogamia (consangvinitatea) este mai frecventa, deci si evolutia cromozomilor este rapida. Specia Homo sapiens, reprezentata de o populatie cu numar foarte mare de indivizi, prezinta, la fiecare generatie remanieri cromozomale frecvente (modificari de structure, morfologie si functie). Deoarece la om coeficientul de cosangvinitate fiind foarte redus valoric, posibilitatea ca remanierile sa ajunga la stadiul de „homozigot" pentru cuplul de cromozomi omologi, este foarte mica. Exceptie il face incestul sau izolatele umane. b) Un factor care influenteaza evolutia cromozomilor la om este rata mutatiilor si „patologia" genica. Exemplu care conflrma rata mutatiilor ^enice, ca factor in „evolutia" cromozomilor, sunt in patologia umana: lanismul telangiectazic si ataxia telangiectazica (ataxia cerebrala
1

Populatie homogama - populaia realizata prin incrucisarea indivizilor de sexe opuse, dar u asemanari fizice, psihice, genetice si cu un stramos comun. " Populatia panmictica - populatia a carei membri componenti se incruciseaza aleatoriu: -ira selectie preferentiala, fara mutatii, fara un stramos apropiat, comun (nu onsangvinitate).
177

progresiva, cu deficiente imunologice - Ig A- si oculo-cutanate). Este cauza genetica determinata de instabilitatea cromozomala prin deficienta endonucleazei ce favorizeaza remanieri cromozomale de tipul: translocatia 14ql2 pe cromozomul 7 din genom, sau segmentul respectiv translocat pe cromozomul omolog 14. Remanieri cromozomale si o rata crescuta a mutatiilor cu efecte „deviante" in fentotip apar si in infectiile virale. In familiile consangvine riscul de homozigotare, prin remanieri cromozomale, este foarte crescut. c) Gradul crescut de consangvinitate favorizeaza un coeficient ridicat de homozigotare prin remanieri genice si cromozomale. Efectele sunt: aparitia de noi caractere fenotipice, care se fixeaza usor in genom si devin transmisibile.

Consangvinitatea accelereaza mecanismele genetice in evolutia speciilor, prin: - trecerea in stare homozigota a genelor cu aparitia de situsuri care indue rupturi cromozomale; - formarea rapida a caracterelor noi, cauzate de genele recesive rare; - cumularea efectelor compartimentale a remanierilor cromozomale cu aparitia de noi caractere.

16.3. Mecanisme in evolutia cromozomilor
(1) Primii care au stabilit ca inversiile pericentrice sunt remanierile structurale cele mai frecvente in evolutia cromozomilor umani au fost Grouchy si col. (1972). Concluzia lor se bazeaza pe studiile de citogenetica comparata intre Homo sapiens si Pongidele actuale. Ei au consemnat atat inversii pericentrice cat si paracentrice, a caror valoare sunt: a) Inversii pericentrice: - intre Homo sapiens si Pan troglodytes - 6 inversii; - intre Homo sapiens si Gorilla - 8 inversii; - intre Homo sapiens si Pongo - 7 inversii. b) Inversii paracentrice (mai rare): - Homo sapiens fata de Pan paniscus - inversie la cromozomul 7; - Homo sapiens fata de Gorilla - doua inversii la cromozomii 7 si 16; 178

- Homo sapiens fata de Pongo - trei inversii la cromozomii 7, 10, 17. Aceste inversii s-au produs pe un segment cromatidic relativ scurt. (2) Translocatiile - Un alt mecanism observat de Grouchy in evolutia cromozomilor sunt translocatiile. Desi la Homo sapeins sunt frecvente, in general, raportata ca element citogenetic, comparatie cu Pongidele, s-a constatat o singura translocatie majora intercromozomala. La om este translocatia intercromozomala prin fuziunea telomerica 2p si 2q care la Pan paniscus reprezinta un cuplu de cromozomi 2 omologi (translocatie robertsoniana). (3) Translative reprezinta un mecanism in evolutia cromozomilor umani. De exemplu: - banda q 13 de la cromozomul 11 de la Pongo este prezenta si pe cromozomul 11 la Homo; - la Pongo pe bratul scurt al cromozomului este banda pi3, prin translatie, la Homo o intalnim pe bratul q al cromozomului 20, probabil intre qll si ql2.

16.4. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor
a) Efecte cantitative. La Homo Sapiens duplicatia sau deletia unui segment cromatidic are efect morbid sau letal asupra indivului afectat. In consecinta, se apreciaza ca deletia si duplicatia au jucat un rol minor in evolutia cromozomilor de la Pongide la Homo. b) Efecte compartimentale - Modificarea structurii cromozomilor deregleaza meioza datorita neomologiei pe segmente cromatidice intre cromozomii omologi. De exemplu remanieri de tipul translocatiei echilibrate sau aneusomia'3 recombinarilor (recombinari complexe sau efecte intercromozomale) due la diminuarea fertilitatii. Aneusomii cu efecte compartimentale intracromozomice la Homo Sapiens sunt: inversiile pericentrice (mecanism de remaniere foarte activ), translocatiile.

13

Aneusomie - orice modificare de structura sau de numar a cromozomilor din genom. 179

c) Efecte asupra fenotipului - Remanierile echilibrate nu modifica fenotipul individului purtator. Ca remanieri echilibrate, translocatiile, pot fi reciproce, tralslocatie, prin fuziune centrica, insertii. Sunt si translocatii reciproce care indue modificari fenotipice. De exemplu, translocatia reciproca intre cromozomul X si un autozom, care determina monozomia partiala a autozomului. Insertia poate determina gruparea unor gene, care, normal, se gasesc la mare distanta pe cromozomi. Inversia pericentrica modifica secventa de citire a mesajului inscris in gene. Fuziunea telomerica a doi cromozomi, perturba reglarea respectivelor gene, daca citirea codificata se face de la centromer spre telomer.

16.5. Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om
Evolutia cromozomilor implica un mare numar de mecanisme. Se pare ca remanierile cromozomale in evolutia genomului, sunt dependente de structura, ultrastructura si morfologia cromozomilor. a) Ipoteza sintezei de material nou sau pierdere de material. Studiile citogenetice comparate intre Homo si Pongidae, au evindentiat ca spre deosebire de Pongidae, la Homo apar benzi Q terminale pe bratui „p", iar la bratui „q" lipsa benzilor Q terminale. Deasemenea apar diferentieri de localizare a heterocromatinei, precum si aparitia benzilor Q juxtacentromerice la cromozomii umani. Grouchy mentioneaza ca bratui p al cromozomilor acrocentrici prezinta o regiune heterocromatica, care formeaza sateliti a caror dimensiune este variabila (la om pe cromozomi 13, 14, 21, 22). Dupa Grouchy, acesti sateliti ar fi rezultatul sintezei de „novo" de material genetic, sau consecinta duplicarii unei benzi, deja existenta pe bratui scurt „p". Heterocromatina si regiunea telomerelor sunt zone cromatidice unde pot avea loc remanieri structurale datorita localizarii lor in raport cu centromerul. Se cunoaste ca centromerul si telomerele au rol important si determinant in replicarea normala a cromozomilor. b) Ipoteza schimbului neechilibrat de segmente cromatidice intre cromozomi . In profaza primara a meiozei reductionale are loc un schimb echilibrat de material genetic prin crossing-over echilibrat (egal). Sunt insa 180

si cazuri cand se realizeaza schimb neechilibrat datorita unui crossing-over inegal realizat intre cromozomii omologi. c) Ipoteza modificarii formulei cromozomale, Modificarea formulei numarului de cromozomi se realizeaza prin reducerea sau crestera numarului de cromozomi in genomul celulei. • Reducerea numarului de cromozomi din genomul organismului se poate realiza prin doua procese: malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi intre celulele fiice rezultate din meioza si mitoza (exemplu este sindromul Turner la om); fuziunea centromerica si/sau telomerica. Malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi, determina in finalul diviziunii obtinerea a doua celule fiice diferite prin numarul cromozomilor: celula monozomica, numar redus de cromozomi si celula trizomica cu un cromozom in plus. Monozomia unui cromozom autozom, sau prezenta in celula numai a cromozomului Y (lipsind cromozomul X), la om sunt cu efect letal. Cand monozomia este legata de pierderea unui cromozom X la femeie (ex. sindromul Turner , 45, X) are ca efecte pierderea unor activitati genetice care se exprima fenotipic prin: disfunctii, histodisplazii sau morfodisplazii. Fuziunea centromerica , descrisa pentru prima data in 1916 de Robertson, determina reducerea numarului de cromozomi in genom. Fuziunea telomerica. Exemplu cromozomul 2 uman provine din fuziunea telomerica a cromozomilor submetacentrici 2p si 2q de la Pan troglodytes, iar la locul fuziunii apare o lacuna. • Cresterea numarului de cromozomi in genomul celular. Legat de cresterea numarului de cromozomi in genom s-au elaborat mai multe ipoteze. Formarea de noi cromozomi prin sinteza de material centromeric. Ipoteza neacceptata. Prezenta de structuri asemanatoare centromerului, rezultate din fuziuni intercromozomice precedente, in evolutia genomului. Prin separare, aceste structuri isi reiau functia centromerica. Achizitia de cromozomi prin malsegregare. Formarea microcromozomilor. Mecanism ce poate explica prezenta centromerilor si telomerele de „rezerva". De exemplu, la om, prezenta unui microcromozom (in exces) poate fi transmis la descendenti. La copil microcromozomul mostenit se poate duplica, rezuitand doi microcromozomi, identificabili prin cuplarea lor in zigonemul profazei primare a meiozei. Microcromozomii nu indue modificari fenotipice 181

deoarece ADN-ul lor nu contine informatie genetica pentru a fi decodificata in ARNm. Prezenta lui in genom poate avea urmatoarele urmari: sa primeasca, prin translocatie echilibrata, un brat de la cromozomii cu centromer, devenind genetic functional.

16.6. Relatii intre structura si remanierea cromozomilor
- Localizarea constrictiilor secundare, rezultate prin remanieri cromozomale, pot produce modificari fenotipice majore. - Existenta situsurilor fragile pe cromozomii remaniati (exemplu pe cromozomii 10 si 14 la om). - Fisuri cromatidice la nivelul benzilor T si R, si inversii paracentrice (ex. cromozomul 7 uman). - Formarea unor structuri ce favorizeaza endoreduplicarea segmentului distal al cromozomului 2q, fuziunea sau translocatii intracromatidice.

17. Arhitectura si evolutia cromozomilor sexuali (gonozomii)
La Homo sapiens, specie cu reproducere sexuata, exista un cuplu de cromozomi, care, prin structura, morfologie si functii sunt diferiti de cromozomii autozomi. Sunt cromozomii sexuali sau gonozomii, care la barbat sunt reprezentati XY, la femeie XX. Acest cuplu, XX sau XY, se constituie in momentul fecundarii si constituirii zigotului reprezentand sexul cromozomial, genetic, al fiecarui subiect din populatia umana. Cromozomii X si Y, intervin in formula sexului genetic. Acesti cromozomi se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism, de talie, zone pseudoautozomale, grad de heterocromatinizare, etc. (fig. 47).

182

cantitate ADN din setul haploid. cromozomul Y este eel mai mic din genomul urnan. prezinta regiuni distincte in strcutura sa. se poate realiza schimb de material genetic cu regiuni omoloage de pe cromozomul >exual X. avand aproximativ 60 Mb. 17. este necesara o analiza deosebita a cromozomului Y. Arhitectura cromozomului Y.Fig. Cele doua regiuni pseudoautozomale insumeaza 2920 Kb. 183 . s-a observat ca acest cromozom Y. Datorita rolului esential in conditionarea sexului genetic si somatic la barbati. Prin folosirea tehnicilor de bandare. din care 2600 Kb PARI si320KbPAR2. 47 Cromozomul X si Y (supersia prin crossing-over) . Ca talie. Se apreciaza ca cele 2920 Kb din regiunile pseudoautozomale ar >rezenta 5% din totalul ADN-ului component al cromozomului Y. Regiunile pseudoautozomale ale cromozomului Y le gasim in zona terminala (distala) a bratelor cromozomului.1.bandare enzimatica. cum sunt: regiunile pseudoautozomale PARI si PAR2. ceea ce reprezinta 2-3%. regiunile eucromatice si heterocromatice. S-a observat ca in profaza primara a meiozei reductionale. Acestea sunt: PARI in zona terminala a bratului scurt (p) si PAR2 in zona terminala a bratuiui lung (q).

Este familia la care unitatea repetitiva are 3. in regiunea centromerica si in regiunea paracentromerica a bratului „p". Clasa SINEs este reprezentata de secvente Alu. asigurand fertilitatea masculina. Aceasta regiune este localizata in zona Yq distala si corespunde benzii cromozomale Yq^. Este considerata regiunea „inerta" datorita inactivitatii de codare. este noncodanta. Cartografierea cromozomului Y a evidentiat doua clase de gene care 184 . insumand intre 300. Regiunea eucromatica Y . 1992). 1992).4 Kb. Cromozomul Y prezinta regiunile eucromatice si heterocromatice reprezentand 95% din ADN-ul cromozomului. Acesta observatie este urmarea efectului producerii de deletii in regiunea bratului terminal „p". secvente care se gasesc si pe cromozomii autozomi. dar se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism. Clasa SINEs contine secvente de 300 pb. Este reprezentata de o singura familie de secvente pe cromozomul Y uman . (Foote si col. S-a stabilit ca in cromozomul Y aproximativ 50% este ADN cu secvente repetitive non-codante.4 Kb.specifica . in regiunea pericentromerica a cromozomului Y. Si anume deletia acestui segment cromatidic stopeaza meioza. Secventele Alu de pe Y sunt inalt divergente in raport cu secventele Alu de pe autozomi. DyZ^ este ADN-ul satelit de tip alfoid. Aceste secvente repetitive pot fi grupate in trei mari familii: DyZ^. DyZ2.este paracentromerica pe bratul „q".familia Kpn.1 Kb si ar contine aproximativ 2000 secvente repetitive. Clasa LINEs. denumite si NRY (Non Recombining Y).900.000 .S-a mai stabilit ca regiunea PARI a bratului scurt este importanta. 1988). regiuni care contin secvente repetitive. determinand azoospermia (Kostiner Dana. In structura moleculara a cromozomului Y se gasesc si doua clase de secvente repetitive si anume SINES( Short Interspersed Elements) si LINEs (Long Interspersed Elements). Unitatea repetitiva are apfoximativ 2. (Foote si col. Regiunea heterocromatica a cromozomului Y . stabilit prin analiza markerilor genetici la indivizii conspecifici. Sunt regiunile Y-specifice. a caror membri ocupa aproximativ 6. Aceasta familie ar insuma 4000-6000 secvente repetitive.000 unititati repetitive. Polimorfismul regiunii heterocromatidice este consemnat in banda Yqn si in regiunea centromerului.

Respectivele gene.genele derivate din perechea ancestrala de autozomi. Aceasta clasa de gene este localizata in regiunea pseudo-autozomala a cromozomului Y. Din datele experimentale si studiul filogenetic al cromozomilor sexuali au fost emise diverse ipoteze ca heteromorfismul dintre X si Y ar fi rezultatul unor mecanisme genetice. iar determinarea sexului era controlata de gene. Sunt localizate in regiunea nerecombinativa genetic din cromozomul Y. care aveau cuplul homozigot al genelor sexualizante ar fi determinat un sex. determinata de particularitati de structura. lanseaza ipoteza unei evolutii particulare a cromozomilor X si Y in raport cu evolutia autozomilor. Cele doua clase sunt: . iar starea heterozigota sexul opus. Marshall si Watson.Evolutia cromozomilor sexuali la om Cromozomii sexuali reprezinta un tip special de evolutie genomica la mamifere si om. cromozomii ancestrali cu rol in sexualitatea speciilor erau morfologie identici. 1969. Datorita variabilitatii accentuate.2. Achizitionarea noilor gene pe cromozomul Y s-a realizat prin mecanismul de translocatie de la autozomi. intre cromozomii X si Y. Acest complex de cupluri alelice implicate in sexualitate nu era o necesitate absoluta. Repartizarea in cele doua clase a avut drept criterii functiile respectivelor gene. de un sistem de cupluri alelice. Numai gena SRY (Sex determining Region of the Y). In functie de raporturile de homo . sunt intotdeauna exprimate ca functie si au alele omoloage pe cromozomul X.gene achizitionate in cursul evolutiei. 1991). Ohno (1969). 185 . Dintr-o pereche ancestrala de cromozomi autozomi au evoluat cromozomii sexuali X si Y. Majoritatea genelor din aceasta clasa se gasesc in copii multiple. care codifica proteine cu functie Jnductor morfogenetic" in diferentierea testiculului.insumeaza aproximativ 40 gene. . morfologie si functie genetica. El considera ca la speciile ancestrale de vertebrate. in copie unica. se gaseste in doza unica: Gena SRY nu are gena omoloaga pe cromozomul X. 17.si heterozigot era determinat sexul. De exemplu cromozomii „sexuali" ancestrali cu morfologie identica. motiveaza ipoteza ca heteromorfismul gonozomilor este rezultatul unui lung proces si modificari complexe in evolutia separata a cromozomilor X si Y(Ohno.

Conform ipotezei lui Ohmo.a. Mecanismele care au precedat heteromorfismului gonozomilor umani au inceput si s-au derulat pe parcursul a 200 milioane de ani in evolutia bio-genetica a vertebratelor pana la omul actual. a dus la izolarea si separarea cromozomilor sexuali X si Y. Conform argumentelor aduse de cercetatori. Supresia genica s-ar fi realizat prin deletia intracromatidica prin care 186 . Riggs (1990).1. sustinuta de cercetarile lui Grouchy (1987). dar mai ampla selectia la nivelul cromozomului Y. cum ar fr. Marshall . ar determina variante genetice care ar asigura exprimari fenotipice ale unor caractere. dimensiune si functie genetica existenta intre X si Y. 47) Reducerea marcata a structurii realizata prin schimbul genetic extins prin deletie. diferentieri comportamentale. cromozom heteromorf. 17.Watson (1991) si Jablouka (1990).2. Asemenea modificari fenotipice ar putea fi considerate avantajoase pentru sexul heterogametic si neavantajoase pentru sexul homogametic. Heteromorfismul gonozomilor.over Ipotezele lansate considera ca genele sex-linkate cu efecte opuse asupra unor caractere la cele doua sexe. „degenerarea" functiei genetice a cromozomului Y. supresia partiala sau totala a crossing . cum ar fi: afectare psihica. diferentiat la X si Y.over-ului in doi cromozomi omologi la sexul heteromorfic ce difera prin gena sexualizata. independent (Bull. Rice(1994) s. a determinat elaborarea ipotezei ca cei doi cromozomi sexuali (la mamifere si om) au evoluat separat. morfologica. considerat factor initiator in evolutia cromozomilor sexuali. Supresia crossing-over-ului s-ar fi realizat prin urmatoarele mecanisme: a) Supresia genelor . 1983. la mamifere si om. urmarea recombinarilor interlocusuri (fig. cuplul de cromozomi sexuali X si Y provine dintr-o pereche homomorfa de cromozomi ancestrali. heteromorfismul cromozomilor sexuali X si Y s-a realizat intr-un lung proces evolutiv prin modificari graduale. Charles Worth (1978). Supresia prin crossing . exprimat prin accentuata diferentiere de structura.Un factor care diminueaza recombinarea intracromozomica a gonozomilor este selectia genelor. Selectia genelor. in special pentru cromozomul Y. ar avea un avantaj selectiv la unul din sexe.

over-ului in meioza. cu informatii genetice diferite fata de cele eliminate. c) Modificari structurale. Crossing-overul se poate realiza numai la nivelul segmentelor pseudoautozomale.Modificarile conformationale includ heterocromatinizarea si „alternarea" timpului de replicare prin care se deosebesc cromozomii X si Y intre ei. Va rezulta un cromozom Y cu talia foarte mica. datorita cuplarii incomplete pe segmental cromatidic necuplat in meioza. Consecinta degenerarii structurii intre X si Y este diferentierea genetica si modificarea functiilor. determina partial. Asemenea inactivari ar fi consecinta inversiilor. datorita omologiei celor doi cromozomi X. iar cromozomul X cu talia mijlocie.overul. La sexul feminin homogametic XX exista un rise crescut de acumulare a mutatiilor. in zigonem nu se formeaza sinapsele intercromozomale si are loc. 187 . Rearanjamentul strcutrural al cromozomului Y. Degenerarea structurii este realizata si prin acumularea de mutatii cauzate de „alterarea" strcuturii ADN-ului din cromozomi. Modificarea conformationala explica replicarea tardiva a cromozomilor sexuali. care este diferit de al cromozomului X.sunt eliminate unele gene. este posibila o reducere a coeficientului de mutatie. care la randul lor se deosebesc de cromozomii autozomi. Dar. Ele se pot produce prin inversii pericentrice si paracentrice. sau prin deletia bratului „p" al cromozomului Y. Dar. ar rezulta gameti „aneuploizi" (corect o monozomie partiala). crossing . se pot produce modificari conformationale in cromozomii sexuali. Modificarile structurale modifica ordonarea omologiei segmentelor cromatidice si imposibilitatea de cuplare completa a cromozomilor sexuali in stadiul de zigonem al profazei primare din meioza. Modificarea conformatiei determina degenerarea unor structuri cromozomale a heterocromozomilor X si Y. precum si izolarea heterocromozomilor. urmata de aditia altor gene. d) ^Degenerarea" functionala. b) Modificari conformationale . Datorita cuplarii incomplete in meioza. Daca in meioza s-ar produce un uossing-over intre cromozomii XX in zona unde a avut loc inversia intracnwnatidica. supresia crossing . Datorita neomologiei intre X si Y. segmental necuplat se va inactiva prin modificari conformationale. Clark si Wall (1996) considera ca supresia crossing-over-ului poate fi influentata si de modificarea structurii si conformatiei cromozomilor sexuali X si Y. frecvent . Datorita neomologiei cromatidelor intre X si Y cuplaroa in meioza este incompleta.

in schimb. Insa rata de fixare a mutatiei este mai crescuta la cromozomul Y. Aceste particularitati legate de dinamica heterocromozomilor. este lipsit de crossing-over si reparare a mutatiilor. Un exemplu de degenerare functionala. In meioza. modificarilor conformational-structurale si acumularea de mutatii. determina diferentierile heterocromozomilor. desi foarte mic dimensional. este ca pe bratul scurt (p) al Y-ului este locusul genei SRY (Yp 11. Dar degenerarea functionala a cromozomilor Y nu este stabila la toate speciile de mamifere. determina diferentierile degenerative a functiilor intre X si Y. Clark si Wall (1996). 188 . sau s-ar produce foarte putine. De exemplu.a. sunt elemente care determina degenerarea functional . ADN a carui unica functie este autoreplicarea . se considera ca acumularea de heterocromatina ar fi consecinta unei acumulari crescute de ADN „parazit" de catre cromozomul Y. in meioza este o rata crescuta de crossing-over si reparare a mutatiilor. achizitii de noi mutatii. considera ca degenerarea functionala a cromozomului Y ar fi consecinta acumularii unei cantitati crescute de heterocromatina. datorita neomologiei cu X. Datorita relativei instabilitati degenerative sunt posibile supresii genice. precum si o rata crescuta a proceselor de reparare a „defectelor" genetice produse.genetica a cromozomului Y. In concluzie: acumularea efectelor genice. Conform ipotezelor lansate de ei. posibilitatile de cuplare intre cromozomii X si Y sunt la nivelul segmentelor pseudoautozomale.3) care determina sexul masculin. Acumularea de heterocromatina ar fi avut loc dupa stabilizarea supresiei crossing over-ului si degenerarea functionala stabila. Prin aceste mecanisme si procese se accentueaza degenerarea functionala a cromozomului Y fata de X. cuplul de cromozomi X. sexul va fi feminin. Cauza acestor diferentieri este urmatoarea: cromozomul Y. intre cei doi heterocromozomi. Clark si Wall considera ca rata mutatiilor la nivelul heterocromozomilor X si Y este apropiata valoric. Migeon (1994) s. deoarece contin secvente omoloage. urmarea modificarilor conformational si structurale. Rice (1994). la Homo sapiens (omul actual) instabilitatea degenerarii cromozomului Y este evidentiata de polimorfismul accentuat in populatiile umane. modificari conformationale si structurale. cromozomii X fiind lipsiti de aceasta gena.deoarece in meioza poate avea loc recombinarea prin crossing-over intre omologii X. fiind omologi.

Modelul Watson-Crick prezice existenta „ furcii de replicare" la molecula ADN in curs de sinteza . Replicarea fiind semiconservativa. Cairns 1963). fiecare molecula rezultata va fi compusa din catena veche (matrita) si catena nou sintetizata (complementara). cu catenele matrita. Furca de replicare a fost evidentiata si studiata la bacterii. Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea corecta a ADNului genomic. fiind considerata ca un mecanism de protejare si asigurare a dozajului genelor X linkate. autoradiografiile obtinute au fost examinate la microscopul electronic ( J. Prin marcarea ADN-ului din celula bacteriana cu timidina tritiata. intergind moleculele de ADN dupa replicare. 189 . complementar.Conservarea cromozomilor sexuali la mamifere si om este remarcabila. Enzimele polimeraze participa la elongarea noilor catene care se vor cupla.

care au permis studiul structurii complexe a unei gene din genom.000 pb. Interesanta este definitia.500. Prin acest procedeu genomul uman.000. determinand structura si proprietati specifice proteinelor. data genei: gena este unitatea de functie. elaborate dupa 1970 si in prezent. care codifica sinteza unei proteine cu structura si functii specifice.transcriptiei s-a putut transcrie „in vitro" o molecula de ARNm complementara cu o secventa de nucleotide din structura ADN-ului (Baltimore. Pana in 1970 conceptul asupra notiunii de gena se limita la a aprecia ordonarea nucleotidelor care realizeaza mesajul genetic pentru ordonarea aminoacizilor (numar si tipuri) in lanturile polipeptidice. in prezent. Dificultatea era urmatoarea: disproportia intre dimensiunea genei. definitia genei a fost corectata si completata. apreciata la cateva mii de perechi si baze. recombinare si mutageneza a aparatului genetic celular. exponent al geneticii clasice. cu un continut de 190 . Tehnicile elaborate de Nierenberg si Kharana (1960-1965) desi valoroase. estimat la aproximativ 3. Dar nu existau tehnici prin care sa poata fi izolata gena din genomul eucariotelor. fiind considerata. Morgan (1915). gratie tehnicilor si metodelor de analiza a ADN-ului. In prezent. unitatea informational . Termin 1976) o Prin folosirea endonucleazelor de restrictie s-a putut realiza decuparea ADN-ului cromozomial in fragmente cu un continut de aproximativ lOOOpb. Aceasta a putut fi eliminata prin elaborarea unor tehnici care au revolutionat studiul genomului uman. Noile tehnici au permis: o Cu ajutorul revers . in raport cu numarul pb din ADN-ul celular. n-au reusit sa stabileasca dimensiunea unei gene din genom. elaborata de Th.CAPITOLUL IV CONCEPTUL DE GENA Johanssen introduce notiunea de gena (1909).activa si determinanta.

dispuse liniar. 1988). Cromozomul nu este un simplu depozit de gene. El reprezinta un sistem armonios de relatii intergenice. a fiecarui organ. Tot in cursul evolutiei bio-genetice s-a realizat structura cromozomului. pozitie intercalata de genele vecine. puriflcarea si dimensiunea genei. Gena nu este delimitata de granite morfologice sau de componente chimice particulare. duplicatiile genice implicate in structura fiecarui tesut. Functionarea genei este conditionata de integrarea intr-un sistem autoreplicativ. In prezent sunt folosite peste 200 tipuri de endonucleaze (enzime de restrictie) pentru tot atatea situsuri I din ADN-ul genomic (Roberts si col. Gena. s-a dezvoltat gradat in cursul evolutiei bio-genetice. care decodifica mesajul genetic din ADN. Ordonarea genelor intracromozomale. Maxam si Gilbert. Grupate. Din studiile efectuate pana in prezent putem defini ca gena este unitatea functionala a ADN-ului cromozomal sau mitocondrial care detine mesajul genetic in forma codificata pentru determinarea si sinteza unei proteine specifice. cu dispozitie liniara si adiacenta altor gene se inlantuie cu acestea formand grupuri linkate in axul longitudinal al cromozomului. fiecare gena ocupa o pozitie pe cromozom. relevata de semnificatia mesajului genetic inscris in structura sa nucleotidica delimitata fiind de cordonul „non-sens" cu rol de punctuatie informationala.prin stabilirea secventei aminoacizilor din lantul polipeptidic. polipeptid codificat genetic de gena din genomul celulei. Pentru secventializarea genei s-au folosit enzime ca ADN-polimeraze (Sanger si Coulson.3xl09 pb. Prin acest procedeu se realizeaza amplificarea. 1975. 1978). I o Inserarea de fragmente scurte de ADN (plasmide de 5 kb sau 40 kb I in timpul replicarii repliconilor ADN-ului genomului uman. sunt incercari I de recombinare „in vitro" a ADN-ului celular prin introducerea de segmente ADN straine in respectiva celula. a putut fi decupat in cca 106 situsuri. (Old siPrimnoze 1980) o Secventializarea genei . intermediara fiind molecula de ARNm. I 191 . care se transmit grupat de la o celula la generatiile celulare care succed. desi ea functioneaza independent" in determinismul calitativ al proteinei sintetizate in celula. Este acceptat si demonstrat ca gena este o secventa polinucleotidica din molecula ADN-ului cromozomal inzestrat cu capacitatea de autoreplicare. Gena are o delimitare functionala. Este procesul ce premerge clonarii genei ca metoda ce a revolutionat genetica actuala.

cu proteinele de tip histone (Hi. mesajele genetice pentru determinarea sintezei propriilor proteine specifice. gena este complexa. ADN-ul din cromozomul procariotelor nu este cuplat cu proteinele de tip histone. potentiali mutageni. cromozomii continand ADN repetitiv (moderat si inalt repetitiv -noninformational) si nerepetitiv (informational). gena poate suporta modificari in structura ei. in conditiile cand asupra ADN-ului actioneaza factori exogeni agresivi. H2A.In cursul evolutiei biologice s-a realizat structura chimica.2 -3. ADN-ul procariotelor nu contine secvente nucleotidice repetitive. tot ADN-ul este informational genetic. ADN-ul eucariotelor este heterogen in raport cu structura primara. cu efecte secundare asupra caracterelor exprimate fenotipic (malformatii congenitale pe fond genetic). In ADN-ul din genomul uman exista 3. continand introni-exoni. La eucariote: existenta unui numar variabil de cromozomi in genom (omul are 46 cromozomi).5 x 109 perechi de nucleotide. H2B. Structural. LStrutura genelor la eucariote Analizate moleculele de ADN din cromozomul procariotelor si din cromozomii eucariotelor s-a constatat urmatoarele diferentieri: La procariote: un singur cromozom care contine o molecula gigant de ADN. dimensiunea si stricta specificitate informationala delimitate de codonii „nonsens terminatori". ADN-ul din componenta fiecarui cromozom este cuplat prin legaturi sterice. Desi ca unitate de functie in genomul celular si entitate stabila. genele lipsite de introni. H3 si H4). reprezentand in forma codificata. 192 . activ. formand complexe nucleo-proteice. Existenta familiilor de gene implicate in edificarea aceluiasi caracter.

gena este considerata unitatea de functie. care. De exemplu genele individuale considerate de Morgan entitati functionale indivizibile. Genetica moleculara a consemnat neconcordanta intre dimensiunea moleculei de ARN premesager. mostenita si transmisibila. au dus la o redimensionare a notiunii de gena. care a decodificat structura integrala a genei si care este identificat in nucleu si masa moleculara a ARNm prezent in citoplasma celulei. Crick (1979). formuleaza ipoteza ca structura unei gene. are masa moleculara mai mare in raport cu ARNm citoplasmatic care a decodificat-o. cantitative si functionale.Luandu-se in considerate aceste diferentieri structural. 1. Gilbert si Tonegam (1978). gena este o „colectie" liniara de secvente nucleotidice din ADN-ul cromozomial. ca unitate de transcriptie a ADN-ului genom.a. la eucariote. Din punct de vedere molecular gena la eucariote este o „colectie" liniara de secvente informational active si secvente non-informationale. Dupa 1977 se cunosc incercari si analize moleculare. recombinare si mutageneza. 1. pe baza propriilor observatii.1. Dar din punct de vedere molecular. prezenta pe un locus in cromozom. precursor al ARNm matur care se sintetizeaza la nivelul genei 193 .1. Gilbert (1985) s. Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic" Din punct de vedere al geneticii formale. ca genele la eucariote sunt fundamental diferite fata de procariote. care precede sinteza unui polipeptid in citoplasma celulei. Se estimeaza ca din totalul ADN-ului nuclear aproximativ 5-10% este codant. sunt reprezentate de segmente nucleotidice care pot fi „fragmentate" in subunitati structurale -functionale sau nonfunctionale. care determina sinteza unei molecule de ARN. prin rezultate.1. Datorita neconcordantei masei moleculare a ARN hibrid premesager.Structura genei din genomul eucariotelor Din totalul ADN-ului cromozomal al eucariotelor numai o cantitate foarte mica de ADN este exprimata informational in structurile proteice. Discordanta masei moleculare intre cele doua stari (etape) ale ARNm. a dus la elaborarea ipotezei ca gena are o structura discontinua sau in mozaic. De exemplu Sharp (1977). s-au emis ipoteze confirmate.

Ei vor fi eliminati prin restrictie enzimatica. Secventa noncodanta transcrisa si prezenta pe ARNmm (mesager matur) EXON Secventa codanta (transcrisa si tradusa) Secventa noncodanta (transcrisa dar absenta din ARNm matur) Exonii din structura genei sunt transcrisi in molecula de ARN premesager (precursor) iar mesajul lor il gasim. dupa traversarea anvelopei nucleare in citoplasma. Studiile lui Sharp si Roberts (premiul Nobel pentru medicina. cu structura si functii specifice. Acest ARNm matur este eel care. s-a preconizat ca structura genei care detine mesaj genetic este complexa. dar nu sunt inclusi in structura fnala a moleculei de ARNm matur. 1993) au evidentiat ca genele din genomul uman. mai corect sinteza unui lant polipeptidic ce va structura o molecula proteica. Sharp si Roberts au numit secventele cu mesaj genetic informational exoni. au structura informational discontinua. in molecula de ARN mesager matur. . este secvential heterogena. din 194 . Ei au observat prezenta unor structuri secventiale „suplimentare" de nucleotide non-informationale intercalate printre segmentele nucleotidice cu mesaj genetic. asigura sinteza unei proteine.ADN non transcrisa: SA: secvente adiacente P: promotor (semnal ATA) I: initierea transcriptiei.48) 1 P I INC EXONI EXON3NC] EXON2 INTRON1 INTRON2 Fig. in totalitate.(fig. iar secventele liniare non-informationale introni.din ADN-ul cromozomial. Intronii sunt transcrisi in molecula hibrida de ARN pre-mesager (precursor) impreuna cu exonii. 48 Schema generala a unei „gene" la eucariote. ca la toate eucariotele.

respectiv 0. o gena structurata in mozaic. Deci intronii nu vor fi prezenti in structure unui ARNm matur. Gena existenta in ADN-ul cromozomal (in mozaic structural) contine 31000 pb in timp ce ARNm matur numai 2000 pb. formand ARNm niatur (vezi sinteza ARNm si a proteinelor). 195 . Deci gena contine un numar mare de secvente lipsite de mesaj genetic (noninformationale). iar al doilea intron este mai lung. Kaplan si Delpech. Aceasta gena confine 186. In 1990.1% din totalul ADN-ului din cromozomul sexual X. contine 300 Kb iar ARNm matur are 8 Kb. Sau gena pentru tireoglobulina in ADN. Decodificarea si sinteza ARN pre . in timp ce gena pentru distrofina.000 pb. care contine sase exoni. De exemplu.mesager (precursor) este catalizata de enzima ARN-polimeraza II. Deasemenea s-a constatat ca. insumand nucleotidele din exoni si introni. sunt nucleotidele din intronii non-informationali. a carei lungime este de 2500 Kb. la mamifere este o gena care determina genetic sinteza dehidrofolat reductaza (DHFR. considerau ca intron este orice segment transcris din ADN. O alta observatie a lui Shaip si Roberts este ca primul si ultimul segment polinucleotidic din structura genei in „mozaic". dar eliminat dupa transcrierea primara. Ceilalti introni componenti ai genei structurale au lungimi variabile cuprinse intre 45 pb pana la aproape 5000 pb. gena care codifica sinteza actinei are un singur intron. Dar in molecula ARNm matur se gasesc numai 9000 pb. transcrie un ARNm matur de 14Kb. Putem retine ca prin lungime si numar de nucleotide intronii sunt mult dimensionati fata de componenta exonilor. Deci numai 9Kb corespund segmentelor exonice. De la un intron pana la 50 introni si chiar mai mult. in timp ce exonii vor fi recuplati de enzimele ligaze. S-a observat ca numarul exonilor si intronilor variaza in limite largi in genele eucariotelor. Gena care codifica sinteza (3 . va confine ca numar de introni egal cu al exonilor mai putin unul (ex 2n-l. in general. De exemplu. primul intron este relativ scurt prin prezenta nucleotidelor care-1 structureaza. Ca urmare. Un alt exemplu care confirma numarul variabil de introni in componenta genelor este gena pentru hemofilia A la om. Din toate aceste exemple se constata neconcordanta intre structura genei din ADN cu locusul pe cromozom si structura prin numar de nucleotide din ARNm matur. de unde 2n este numarul exonilor din componenta genei structurale).ARN premesager.globulinei confine doi introni. diferenta semnificativ mai mare. in timp de gena care la pasari codifica sinteza precolagenului are 50 de introni. sunt exoni.

in toate fazele de transcriptie a genei in ARN pre mesager (precursor). Structura 3' AT are importanta ca asigura decuparea corecta a intronilor din structura genei mozaic. Ca urmare se poate afirma ca gena in „mozaic" este „fragmentata" pe secvente nucleotidice liniare. Este cazul histogenelor sau a genelor din genomul procariotelor (la care ADN-ul nu este cuplat cu histonele si nu exista secvente repetitive de tipul intronilor).Prin folosirea metodelor de cartografiere prin „restrictie" si secventializarea oligonucleotidelor prin marcarea precursorilor s-au evidentiat unele caracteristici ale genelor cu structura discontinua si anume: • ordinea exonilor din structura genei din ADN-ul cromozomial este respectata si in structura ARNm matur. apare modificare in carta de restrictie a ADNc. constituind grupe de „pseudogene". carta de restrictie a ADN-ului pentru respectiva gena corespunde exact cu a ARNm obtinut prin transcrierea inversa cu ajutorul revers transcriptiei a ADNc sau a ADNm (mitocondrial). • Intronii din componenta genei contin codoni terminatori „non-sens". • In marea lor majoritate intronii incep in pozitia 5 cu dinucleotidele GT si sfarsesc cu dinucleotidele AT in pozitita 3'. ordinea fiind stabilita din analiza ARNm matur rezultat din transcriptie si dupa eliminarea intronilor. exoni-introni si nu dispersate. 6 si 12. Concluzia: ca structura genei este discontinua. iar ultimul exon va sfarsi in pozitia 3'. De exemplu 20 histogene cu locusuri pe cromozomii 1. Sunt putine exceptii de introni care incep la un capat 5' AT si sfarsesc la capatul 3' AC. • Cand din ARN-ul m matur lipseste o secventa ce corespunde unui exon in raport cu componenta exonilor din gena care a transcris ARN premesager. • Gena in mozaic incepe cu primul exon in pozitia 5. • Componenta unei gene structurale din genomul organismului este aceeasi in toate celulele. • Cand o gena structurala din genomul unui eucariot este lipsita de introni. indiferent care este tesutul sau organul din care fac parte celulele. 196 . al capatului opus al intronului.

1. iar exonii ar fi secvente „minimale". cum este metoda in care se folosesc fragmentele de restrictie. Este mecanismul care motiveaza existenta genelor omoloage dar cu un mesaj genetic diferit. prin clonare. Datorita metodelor si tehnicilor tot mai perfectionate de studiu in genetica. Aceste mecanisme posibile ar fi urmatoarele: a) Evolutia genei prin duplicatia exonilor. b) Conversia segmentelor nucleotidice este un mecanism posibil in evolutia genei care codifica globina si care contine trei exoni si doi introni. limita capabila de determinism genetic a sintezei unui lant polipeptidic. lipsiti de mesaj genetic.1. se mentin non-informationali. exon care se multiplica de multe ori in componenta genei. gena care codifica colagenul la pasari contine un exon format din 54pb. De exemplu. mecanismele si evolutia genelor cu structura discontinua la eucariote. Ei considera ca intronii ar fi resturi din molecula ADN-ului repetitiv ancestral. Este mecanismul care ar motiva existenta la eucariote a genelor cu secvente exonice repetitive. prin folosirea sondelor exonice putem identifica prezenta unui exon si structura diverselor gene structurale din genom. c) Duplicatia genei si excizia intronilor. Avantajele metodei fragmentelor de restrictie sunt urmatoarele: se poate stabili daca un fragment specific identificat este inrudit cu alte secvente din genom. s-au emis si alte ipoteze privitor la originea. a unei proteine. prezentand in structura lor microsecvente repetitive. Acesti introni ca relieve ancestrale. genele pentru sinteza insulinei si anume: mamiferele si pasarile 197 . fragmentele de restrictie pot servi ca trasori in hibridizarea ADN-ului cu scopul identificarii secventelor repetitive. Folosirea metodei fragmentelor de restrictie dar si a clonarii acestor fragmente (ca sonde de identificare) au permis enuntarea unor ipoteze asupra mecanismelor posibile in evolutia genei cu structura discontinua.2. Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua Asupra originii si evolutiei genelor cu structura discontinua (in „mozaic") s-au emis diverse ipoteze. Chambon (1981) si Siidhof (1985) considera ca intronii eucariotelor ar fi relieve ale evolutiei codului genetic. Ca exemplu. De exemplu. Un alt exemplu este gena pentru mioglobina umana care are o structura identica cu structura a trei exoni prezenti in structura genei pentru globina.

care difera structural si informational ar fi cosecinta a doua mecanisme in evolutia genei: un mecanism legat de duplicatia genei ancestrale. al doilea mecanism. sunt genele implicate in sinteza si reglarea genetica a proteinelor. in componenta ei sa fie insertionat. iar prin evolutie s-a pierdut unul la gena omoloaga. un segment polinucleotidic non-informational. prezente la rozatoare. 2. Datorita heterogenitatii structural . . Este mecanismul prin care se pot forma gene duplicate separate de un intron non-repetitiv. prezinta unele caracteristici in raport cu cromozomii. f) Crossing-over inegal. ca unitate de structura. la soarece o gena are doi introni (la fel ca la pasari).gene din componenta operonilor. Dupa cum se observa prin aceste mecanisme incepe diversificarea structural-functionala a genelor. care transcriu sinteza ARN ribozomal sub actiunea ARN. Aceasta diferentiere in introni a geneleor pentru insulina.polimeraza. a doua gena numai un intron. excizia unui intron la una din cele doua gene. corespunzator unui intron ca lungime si structura microrepetitiva. fata de gena ancestrala presupusa ca ar fi avut 8 exoni si 7 introni. exprimand o secventa polinucleotidica cu mesaj genetic din molecula ADN-ului cromozomal.detin in genom o singura gena care codifica insulina. Este posibil ca prin duplicatia unei gene.gene ribozomale. 198 .functionale.49). Si anume se considera ca gena ancestrala pentru insulina a avut doi introni. se considera ca locusurile in cromozomi pot fi ocupate de trei clase de gene: . Daca la pasare gena contine doi introni. iar rozatoarele au doua gene. incepe polimorfismul molecular (fig. Un exemplu este gena pentru ovotransferina la pasari care cotine 17 exoni. . transcriptia catalizata de ARN-polimeraza II. d) La rozatoare prezenta a doua gene pentru codificarea insulinei. Caracteristicile genei in raport cu cromozomii din genom Gena. functie si recombinare. a tipurilor de acizi ribonucleici (ARN).gene care codifica sinteza ARN transport sub actiunea ARN polimerazei III. este explicata prin excizia intronilor. e) Duplicatia genelor si insertia de introni.

se considera polialelism sau polimorfism alelic. Cand in locusul ocupat intitial de gena ancestrala sau „salbateca" (de origine) gasim variante alelice. Polimorfismul alelic poate fi stabilit prin metoda cartarii genetice sau prin metoda de restrictie genica.2. Alela. ca efecte genice s-au realizat variante alele pentru acelasi caracter. Sunt cupluri de cromozomi omologi care au pe un locus variante alelice. sunt implicate in definirea aceluiasi caracter sunt numite cupluri alelomorfe. o gena salbatica a suportat o succesiune de evenimente care au determinat modificarea mesajului informational initial. Formele alele sunt rezultate evolutive realizate prin urmatoarele mecanisme: mutatii punctiforme.1. gena se poate prezenta sub forme alternative. Cum genele alele. genele au o dimensiune si ocupa o anumita pozitie in crornozom pe care o denumim locus. poate fi separat prin diviziimea reductionala in meioza organismelor cu reproducere sexuata. Cuplul alelomorf ocupand acelasi locus pe cromozomii omologi. ca forma contrastanta a genei. In genomul celular. convergent. Prin dedublare si mutatia genei se presupune ca mecanism in evolutia lanturilor polipeptidice din componenta globinei din structura hemoglobinei (Hb). inclusiv la om. prin dedublarea accidentala a unei gene sau prin dedublarea asociata cu mutatia unei gene. De exemplu prin mutatii punctiforme. Formele alternative ale genei „salbatice" sau ancestrale le numim alele.1.1. Polialelismul In evolutia bio-genetica. sumativ. dedublari sau recombinari intergenice (crossing-over inegal). fiecare tip de alela exprimand trasaturi graduale ale caracterului manifestat fenotipic.Locusul si formele alternative ale genei prezente pe cromozomi La eucariote. 199 . crossing-over inegal. Deci locusul este spatiul si pozitia unei gene in crornozom. Alela este varianta modificata a unei gene intr-un locus dat pe crornozom. salbatice determina exprimari fenotipice diferit nuantate ale aceluiasi caracter in raport cu eel determinat de gena ancestrala sau de origine. 2.

In functie de numar. dar cu exoni comuni asigura sinteza de proteine „identice" sau inrudite. lungimea exonilor si intronilor din structura genelor duplicate. dar cu locusuri diferite in cromozom. S-a mai constatat ca familia multigenica poate fi grupata pe acelasi cromozom. au lungimi variabile. Indivizii componenti ai populatiei prezinta caracterul determinat de gena salbatica. dar nu identifica mutatiile din fibrila ADN. Aceasta ipoteza ar fi un argument explicativ de ce exonii comuni in genele nealelice au lungimi foarte scurte. consecinta unui mecanism de mutageneza genica. formeaza o gnipare numita familie multigenica sau baterie mutligenica. dar care au si exoni comuni. Se considera (ca principiu al duplicatiei genice) ca prin acest proces. in timp ce alta. care. Genele cu exoni comuni. Este metoda de cartare a situsurilor de restrictie secventiala. uneori. sau unul determinat de variantele alelice derivate din gena salbatica. o copie a genei ancestrale (de origine) a evoluat catre o mutatie cu schimbarea locusului. Cartarea de restrcitie este metoda de identificare a seriei liniare a situsurilor din fibrila de ADN cromozomal. sau cu locusuri pe cromozomi diferiti in genomul celulei. cu dimensiuni inegale. in timp ce intronii. pot fi cu efecte „deviante" fenotipic. cu efecte secundare in modificarea caracterelor exprimate fenotipic. 200 . rezlutate prin duplicatii seriate si mutatii seriate plecand de la gena salbatica (ancestrala).Prin cartarea genica se identifica situsurile unde s-au produs mutatii genice. Metoda permite identificarea variantelor alelice nonnale sau mutante in constitutia genetica a individului. a ramas la functia si locusul initial (fig-49). Se considera ca dispersia acestor gene in locusuri diferite pe cromozom este rezultatul duplicatiei genice ca mecanism in evolutia biogenetica. Prin metoda de cartare a fragmentelor de restrictie s-a evidentiat existenta in genom a genelor cu locusuri diferite pe cromozom. care le diferentiaza. Prezenta genelor nealelice prin locusul ocupat. sau in genofondul populatiei. se considera ca duplicatia genelor ancestrale a fost mai putin divergenta pentru exoni si accentuat divergenta pentru introni.

cu material genetic de la un cromozom neomolog.Day.inlocuirea de material de pe un situs ADN din cromatida unui cromozom. Este posibil ca familia multigenica distribuita pe cromozomi diferiti sa fie rezultatul unei divergente genice insotita de conversia genica . dar care ocupa aceeasi pozitie in raport cu cromozomul care a raportat conversia. 1971).GENJL IV W L€T.49 Duplicatia genei in evolutia genomului. Regruparea genelor cu exoni comuni este conditia de a mentine sinonimia functionala a genelor cu convergenta transcriptionala in edificarea unui caracter. nu sunt inrudite cu genele prezente pe acelasi cromozom dar care ocupa locusuri diferite si codifica alte caractere exprimate fenotipic. Conversia genica este sinonima cu transcriptia (Finchman .LETALA MUTATIS DUBLAf?E\ GENETICAK AC CI DEN-J \ Y~? T GENE DUPLICATE OMUTAT/E GENICA NELETALA CONTINUAREA MUTATlEi SI SELECTIA NATUff'ALA GENE CU OOUA FUNCTtl OIF Eft IT E Fig. 14 Conversia genica . Familia de gene inrudite grupate pe un cromozom. 201 .

Familia de gene pentru IgJ. Familia de gene pentru antigenele imunoglobulinelor. a organismului. Familia genelor pentru globulinele p. IgGi. IgK. Igl si IgM. prin duplicari au rezultat gene „identice" (implicate in definirea aceluiasi caracter. dar diferite fenotipic) aliniate in tandem. IgDj. H3 si H4 constitutiva din 10-40 secvente repetitive. este consecinta translocatiei genelor. HLA-B cu 40 variante alelice.D.A cu 30 variante alelice. a conversiei genice. Din genomul uman putem prezenta ca exemple urmatoarele familii multigenice: Familiile de gene pentru histone si ARNr. Cand genele inrudite se gasesc cu locusul pe cromozomi neomologi. Sunt mecanisme posibile in evolutia genomului.E.q36. Familia genelor pentru sistemul eritrocitar Rh respectiv gene C. Se considera ca dispunerea in tandem a unei gene cu formarea unei familii multigenice pe un cromozom. ordonate in tandem pe fibrila ADN-ului cromozomal. implicate in determinarea unui grup de caractere cu functionalitati sinonime sau „inrudite". a avut loc o evolutie „divergenta". sau a unor componente transcrise. 5. dupa duplicatia genica si separarea genelor din familia multigenica. IgKV cu localizare pe bratul „p" al cromozomilor 21. 202 . localizata pe cromozomul 14 uman reprezentata de: IgAi. Familia geneleor care determina sinteza histonelor localizata pe cromozomul 7q32 . dispuse in tandem. e localizata pe cromozomul lip 1205 -pi208. IgA2.HLA-C cu 8 vairante. ar fi o consecinta evolutiva a necesarului de proteina codificata de respectiva familie. reprezentata de histonele Hi. cand. y. IgE. HIA. In genomul uman gasim multiple „baterii mutligenice" sau familii de gene. IgGi. IgKC. localizate pe cromozomul lp32 . IgG3. Familia de gene pentru sistemul HLA (human leucocyte antigen) localizata in cromozomul uman 6p2105-p23.Familia de gene este regrupata deoarece. formata din: HLA. HLA-D cu 12 variante si HLA-Dr cu 10 variante alelice. necesare in cantitate mai mare pentru activitatea celulei.

Cum genele p si 8 sunt adiacente (vecine). formand o fibrila unica fara discontinuitati spatiale. y .1. y . Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi In genomul uman exista un numar foarte mare de gene ce detin mesaj genetic codificat.2. diferentiere si dezvoltarea organismului.2. sau prin interrelatia familiala a sistemului genetic eritrocitar cu diverse sindroame genetice din patologia umana. Crossing-over inegal realizat pe bratul „p" al cromozomului 11 uman unde. Acest mecanism demonstreaza liniaritatea genelor in cromozomi. Dar fibril a de ADN este organizata si dispusa pe toata lugimea cromozomului. S-a observat ca prin crossing-over inegal a rezultat o gena „hibrida" care contine un amestec de secvente nucleotidice. fund transmise grupat. care este fara discontinuitati spatiale. Cum genele sunt secvente informationale din fibrila ADN cromozomal. cunoscut ca sindromul Hb . Cel mai demonstrativ este exemplul legat de genele p si 5 care au locusul pe cromozomul 11 uman. iar 50 aminoacizi de la gena p. liniar. a fost demonstrata de Yanovski prin mecanismul „suprimare cu acoperire". Liniaritatea genelor in cromozom Consemnata de Morgan si Muller la Drosophila melanogaster.1. Conceptul de „linkage genie" a fost elaborat inca din 1951. rezulta ca si genele sunt linkate. sunt inlantuite intre ele.Lepore varianta Hollandia care are un lant polipeptidic combinat : 22 aminoacizi corespund mesajului din gena 5. (3 si 5. in profaza meiozei reductionale s-a produs un schimb inegal de segmente cromatidice. 2. Exemple care confirma liniaritatea genelor pe cromozomii umani sunt multiple. pe baza studiilor familiale a sistemelor genetice eritrocitare si plasmatice. realizat in zona genelor p si 8. 203 . Conceptul de „linkage genie" este extins si la cromozomii umani. referindu-se la genele cu locusuri foarte apropiate si la genele cu locusuri indepartate intre ele. sunt ordonate locusurile genelor s. cu implicare in mecanismele si procesele de crestere. dar prezente pe acelasi cromozom. Este o recombinare inegala. ( S-a demonstrat si experimental liniaritatea genelor de catre Yanovski care a lucrat pe molecula ADN-ului de la bacteriofagi ).2. in numar inegal de la gena (3 si 5. Efectul acestui crossing-over inegal il gasim in patologia umana.

204 . in care un genitor sa fie dublu heterozigot Dd / Fya Fy . iar celalalt genitor dublu homozigot receziv (dd / Fy Fy ). Pentru analiza linkage-ului genie se poate folosi metoda „double -backross". indivizii pot fi Rh+ sau Rh". adica prezenta a doua sau a mai multor gene pe un singur cromozom. genetic de alela dominanta D (in stare homozigota DD sau heterozigota Dd) iar reactia negativa la alela recesiva „d" in stare homozigota. introduce notiunea de sintenie. de cuplul parental heterozigot. urmand a se observa exprimarea fenotipica a celor doua caractere in filiatia familiala. Analizandu-se caracterele determinate de doua cupluri de gene nealelice D si Fy la descendenti stabilim genele primite de un copil. Renwick considera ca doua gene pot fi in raport sintenie (pe acelasi cromozom) dar nu si cuplate prin vecinatatea pozitiei pe cromozom. iar in cazul nostru caracterele sunt pentru Rh si Duffy (fig. Un exemplu prin care sa demonstram linkage genie este complexul de gene care codifica sistemele genetice pentru Rh si Duffy. In populatie. reactia antigenica pozitiva fiind determinata. Renwick (1966).50). care pot fi dominante sau recesive. Sistemul Rh este determinat de trei cupluri alelice CDE. Sistemul Duffy fiind conditionat de un cuplu alelic Fya (dominanta) si b Fy (recesiva). linkage genie intre sistemul ABO si sindromul Nogel-Patella (Renwick si Lawler (1955)). desi genele sunt inlantuite. referindu-se la genele cu locus pe acelasi cromozom.In perioada 1951-1955 erau acceptate trei grupe de ^linkage genie" pe cromozomii autozomi din genomul uman: linkage intre genele sistemului genetic Lutheran si sistemul secretor (Mohrl951) linkage intre sistemul Rh si eliptocitoza stabilit de Lawler (1954).

50% Rh* si Duffy pozitiv 60% Rh. Genele celor doua sisteme genetice inlantuite au locusurile pe bratul „q" al cromozomului 1 uman.F b d d f u . adica un raport de segregare de 1:1:1:1. ceea ce ar fi insemnat ca genele sa fie neinlantuite si sa se combine aleatoriu. % dd Fya Fyb. Dar raportul de segregare fund de 1:1. au locusuri diferite pe acelasi cromozom si se transmit grupat. % DD Fyb Fyb. inlantuite teoretic. % dd Fyb Fyb.si Duffy negativ Fig. ar fi trebuit ca descendentii sa prezinte patru genotipuri diferite si tot atatea asocieri fenotipice a respectivelor caractere: VA Dd / Fya Fyb. conform configuratie „cis" sau „trans". se confirma ca cele doua cupluri de gene pentru doua caractere diferite. J.Thomson (1986) au elaborat un rationament si calcul pentru a stabili linkage-ul genie si anume: 205 . Linkage-ul genie al genelor CDE si Duffy (+ si -) pe cromozomul n°l urnan . Thomson si M. 50 Raport de segregare 1:1. Daca locusurile genelor pentru Rh si Duffy nu s-ar fi gasit pe acelasi cromozom.

care determina un dezechilibru in frecventa genelor legate intre ele (inlantuite) sunt rezultatul unor mecanisme in evolutia genomului. 1/16. l A. prin segregare si transmitere la descendenti.Apar raporturi de segregare ca abateri de la legile mendeliene cu un linkage genie neechilibrat. sau posibilitatea reproducerii indivizilor din populatii diferite. Prezenta combinatiilor alelice cu frecvente variabile (crescute sau reduse) in populatie. lA. 3/16. Ca mecanisme si factori implicati in nerespectarea segregarii intre genele inlantuite cu locusuri pe acelasi cromozom. care ar fi corespuns dihibridarii.. In concluzie se poate spune ca intr-o populatie panmictica. deflcienta etc. este asemanator monohibridarii (analiza unui singur cuplu alelic). fiind cazul a doua cupluri de gene nealelice pentru doua caractere diferite daca aceste cupluri n-ar fi inlantuite. mentionam: Aparitia de neomutatii in populatie la nivelul genelor analizate si exprimate fenotipic. In exemplul mentionat. Remanierile cromozomale ca: inversiile. naturala. inlantuite pe acelasi cromozom este XA: XA (50 : 50) in loc de V*\ lA. 3/16. in absenta crossing-over-ului cromozomilor omologi. atunci am fi avut un raport de segregare de 9/16. Aceste abateri. Dar s-a demonstrat ca raportul de segregare a doua cupluri nealelice. cand numarul de generatii care au succedat din momentul amestecului a fost mic si insuficient pentru realizarea combinatiilor alelice in populatia devenita heterogena genetic. caracterele controlate de cupluri alelice diferite dar inlantuite. sau absenta neomutatiilor. raportul de segregare.Sunt cazuri cand raportul de segregare a genelor inlantuite nu exprima un „linkage echilibrat". 206 . pot fi si rezultatul unor selectii naturale favorabile sau nefavorabile. care modifica raporturile si pozitia genelor pe cromozomii omologi. de dinamica unei populatii. in absenta remanierilor cromozomale. cu locusi diferiti pe cromozomi omologi. duplicatia. Prin amestecul a doua populatii cu frecvente diferite a cuplurilor alelice inlantuite.

Este mecanismul fiziologic de recombinare intre cromatidele cromozomilor omologi. Crossing-over-ul este schimbul de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in profaza primara a diviziunii reductionale. 51).(Procesul va fi dezvoltat la variabilitate.3.2. Crossing-over-ul O alta particularitate a genelor in raport cu cromozomul pe care an locusul.materna si paterna pe acelasi cromozom. Prin crossing-over se constituie noi constelatii genice de dubla origine . vol.1. II) 207 . in meioza. este crossing-over-ul (fig.

208 . 51 Interpretarea teoretica a crossing-overului.entromer Doi cromozom't omologi treclnd prin sinopsa In meioza pent i 2 cro Fiecare cromozom duplicat pentru a forma 1 ma tide diviziune meiotica C e n t r o m e r e .over gameti Fig.duplicate a doua diviaiune meiotica urmata Cro sing over Intre o pereche de cro ma tide P a t r u gameti hapIoi21 format!.aici 2 cross.over si doi noneross.

Se estimeaza ca gena unica are capacitatea sa-si decodifice mesajul inscris in structura sa aperiodica. 2004).1. adica aproximativ 7000 gene. precum si in raport de enzima care catalizeaza transcrierea mesajului in molecula de ARN. Gena unica poate sintetiza 104 molecule ARNm. Genele comune sau domestice alcatuiesc complexul de gene din componenta operonilor (gena reglatoare promotor. Genele din clasa complexa se gasesc in genomul celular in copie unica sau duplicate. se estimeaza ca in genomul uman sar gasi in jur de 35000 . Pot fi considerate gene specifice .40000 gene functionale. distingem clase. operator. pot fi considerate si gene supresoare. gene structurale). etc. de exemplu neuronul. a) Clasa genelor complexe. implicate in „cresterea tumorala". pin produsul transcris si translat .4. daca raportam cifra la numarul genelor de 35000 si peste 90% sin genele care codifica in orice tip de celula (Covic Sefanescu Sandovici. Genele din clasa complexa sunt prezente si active in genomul fiecarei celule din structura organismului. Gene in copie unica. sunt considerate genele care sunt implicate in citodiferentierea unor celule specifice ca structura si functii. Gene specifice. Sunt numite si gene clasa a Il-a. unde indeplinesc functii esentiale pentru viata celulelor sau sunt implicate in procesele de citodiferentiere a unor celule cu structura si functii strict specifice. care trecute in 209 . intr-o molecula de ARNm. De regula sunt catalizate pentru transcriere de ARN polimeraza II. in care sunt inscrise mesaje genetice. Genele in copie unica prezente in genomul celulei se prezinta in cuplu alelic in raport de cuplul cromozomilor omologi din celula somatica diploida. muscularul. Tipuri de gene in genomul eucariotelor Luand in consideratie rezultatele obtinute din „Proiectul Genomului Uman" (inceput in 1980 si reorganizat). familii si superfamilii de gene. Aceste gene supresoare. Sunt genele implicate in sinteza si reglarea sintezei de proteine in celulele eucariotelor.proteina „supresoare" au actiune blocanta asupra dezvoltarii celulelor canceroase. Conform criteriului de prezenta si functie in genom.2. In raport de functie. activitate si dispunerea in genom. aceasta clasa se subdivide in: Gene comune sau domestice al caror numar reprezinta 1/5 din totalul genelor informational active din genom.

Datorita numarului foarte mare si cu o structura aproape identica. Superfamilia genelor HLA . Este clasa de gene care grupeaza genele prezente intr-un numar inalt de copii in genomul celulei. HLA-C si HLA-D. cu localizare pe cromozomii 1 si 6. aceste familii se grupeaza in trei clase: 210 . In aceasta familie.polimeraza I. iar transcrierea in ARNt este catalizata de enzima ARN polimeraza III. Transcrierea mesajului in moleculele ARNr este catalizata de enzima ARN. Ca exemplu de gene duplicate si devenite functionale sunt genele unice duplicate care. dupa criteriul enzimei ARN-azei I. histonele alcatuiesc o superfamilie. ocupand mai multe locusuri unde se grupeaza gene diferite.Genele HLA care formeaza complexul major de histocomatibilitate (MHC) sunt localizate pe bratul scurt (p) al cromozomului 6 din genomul uman.pseudogena . este gena duplicata 0 care codifica sinteza unui lant polipeptidic din clasa pglobinei.200 gene. HLA-B. Sunt geneticieni care desemneaza a fi o familie de gene clasa I. Genele duplicate se pot stabiliza si functiona prin selectia genica. reprezentata de aproximativ 150. Genele din aceasta familie se gasesc dispuse in tandem pe bratele scurte (p) ale cromozomilor acrocentrici. Este o familie numeroasa. formeaza o familie ce codifica lanturile polipeptidice din structura globine din Hb. Superfamilia genelor pentru histone.este cvasifunctionala in transcrierea mesajului genetic inscris in structura sa. Prin duplicatie se obtin pseudoenele. 2000. b) Familii si superfamilii de gene in genomul eucariotelor. Gena duplicata . Se apreciaza ca aceasta familie ar fi reprezentata de cca 1300 gene. unele gene in copie unica s-au duplicat. pg 92). Genele acestei familii au secvente nucleotidice mici. Gene duplicate. Genele din componenta acestei familii pot fi dispuse in tandem sau dispersate pe cromozomi neomologi.citoplasma dupa sinteza sa asigure 10 lanturi polipeptidice identice (Israil. In cursul evolutiei biogenetice a eucariotelor. Superfamilia HLA. formand o familie sau superfamilie de gene. Familia genelor ARNr . genetic. genele care controleaza. Copiile genice pot fi grupate cu dispunere in tandem in cromozom. Familia genelor ARNt. sinteza. se divide in patru familii de gene HLA-A. sau copiile genei sunt dispersate pe diversi cromozomi neomologi din genomul celulei. La randul lor. in prezent. in zona organizatorilor nucleolari. Majoritatea genelor ARNt sunt dispuse dispersat sau in tandem.

IgG. se apreciaza ca aproximativ 45% din totalul secventelor repetitive sunt rezultate din transpozoni si retrotranspozoni. IgE. o Clasa III. De exemplu familia G. sau sunt disperate pe cromozomi diferiti. IgG2. Din datele publicate de I. a. Genele superfamiliei imunoglobulinelor pot fi grupate cu dispunere in tandem.. cu K si y pentru catenele L. e. Clintock (1950 . Superfamilia imunoglobulinelor este divizata in cinci familii de gene. dar mai ales prin numarul lor in genomul celular. c) 211 . Genele de tip HLA-D sunt reprezentate de 6 alele diferite. Alu si elemente asemanatoare retrovirusurilor (transpozoni fosili). Fiecare familie de Ig este reprezentata de un multiplu de gene diferite.HG. 5. Transpozonii si retrotranspozonii Reprezinta o clasa foarte importanta prin efectul dezorganizant al activitatii genomului. iar genele HLA-C prezinta 5 alele diferite.Premiul Nobel in 1983). genele HLA-B de 20 alele diferite. Aceasta capacitate de sinteza a fost evidentiata de existena a trei clase de gene care codiflca lanturile polipeptide din structura anticorpilor.IgG3 si IgC4. IgM.o Clasa I grupeaza genele HLA-A. y. HLA-B si HLA-C. Transpozonii.S. iar familia genelor pentru IgA are doua sub familii IgAi si IgA2. notate cu H pentru catenele. desi ca structura genele prezinta unele asemanari. prezinta sub familiile IgGi. Organismul uman are un potential genetic de a sintetiza 108 . contine genele pentru componentele complementului C2.1010 tipuri diferite de anticorpi. SINES. o Clasa II este reprezentata de familiile de gene de tip HLA-D si HLA-Dr. Prezenta lor in genomul uman este numeric redusa. Superfamilia imunoglobulinelor contine familiile : IgA. De exemplu genele HLA-A sunt reprezentate de 15 alele diferite notate de la Al la A15. In genomul uman s-au identificat urmatoarele familii de transpozomii: LINES. distincte prin specificitatea unor determinanti antigenici. /x. Fiecare familie este impartita in sub familii. sau genele mobile au fost descoperiti de Birnstiel si confirmati de catre MC. IgD. C4 si proactivatorii C3. etc.C (2001).

Cand gena dominanta este prezenta in doza unica (heterozigot) sau doza dubla (homozigot) iar gena recesiva in doza dubla (cuplu alelic 212 . prezenta in genomul celulei nu-si exercita intotdeauna capacitatea de a-si exprima mesajul printr-un caracter fenotipic. familii si superfamilii. Variatii in expresia genelor O gena. Aceste particularitati sunt cunoscute sub denumirea de penetranta si expresivitatea genelor. 3. Exemple de retrotranspozoni sunt familia LINES 1 si familia Alu. Transpozitia transpozonilor in retrotranspozoni se face sub actiunea transcriptazei inverse. sau grupate in clase. normala sau mutanta de a induce un caracter in fenotipul individului. normala sau mutanta. Varianta este conceptul „totul sau nimic". 3. caracterul poate avea grade variabile de manifestare. Cand un caracter are un coeficient de exprimare sub valoarea de 100% se considera penetranta redusa sau variabila (incompleta). a) Penetranta este capacitatea unei gene de a se exprima. in doza unica. Fenomenul de penetranta este bine observat la cuplurile gemelare univiteline (monozigoti). sau cand il exprima. de a induce un caracter exprimat fenotipic. au insusiri particulare indeplinind functii „precise" in mecanismele materializarii informatiei genetice pe care o detin. Este frecventa unei gene dominanta sau recesiva.Retrotranspozonii .1 nsusi rile si functiile genelor Genele.1. finalizand prezenta unor trasaturi de caracter in fenotipul individului. prin analiza caracterului pe filiatie directa sau in izolatele umane.sunt secvente nucleotidice transpozate prin intermediul ARN-ului.

este „rata de manifestare" a unui caracter. sau pe cromozomi diferiti. fara o conditie „speciala" a mediului ambiant. de polialelie. caracterul (determinat genetic) este exprimat. 5 Heterozigotii care au gena dominanta in doza unica. Notiunile de „penetranta incompleta" si „expresivitate variabila". precum si a relatiilor intergenice. dar cu implicatii convergente in definirea aceluiasi caracter. proces caracteristic pentru exprimari fenotipice controlate de alele recesive. 213 . Este manifestarea nuantata fenotipic. Kelly (1980) considera ca penetranta incompleta ar fi rezultatul interactiunii mai multor alele mutante cu locusuri pe acelasi cromozom. de raportul cuplurilor alelomorfe cu factorii de mediu (poligenia de exemplu).cu un cuplu alelic dominant sau recesiv. usoara sau severa. ajuta sa intelegem mecanismele si factorii care influenteaza expresivitatea. Exemple de expresivitate variabila sau incompleta la om pot fi: manifestarea particulara a hexodactiliei la nivelul membrelor. ca termen altemativ. Exceptie de la aceasta regula este procesul de epistazie. Manifestarea graduala. Penetranta incompleta poate fi comparata partial. Penetranta cu expresivitate completa sau incompleta. cand gena dominata. b) Expresivitatea reprezinta gradul de expresie fenotipica a unui caracter. cauzata de o gena recesiva nealelica. a unui caracter (expresivitatea variabila) este conditionata de mai multi factori: natura biochimica si raportul dintre genele alelomorfe. considerandu-se penetranta completa1 . ca urmare genele activeaza in doza dubla. cantitativ sau xalitativ. calitativ sau cantitativ a aceluiasi caracter la indivizii din grupul familial sau la indivizii conspecifici. se poate ajunge pana la reducerea numarului degetelor palmo-plantare). intre gene nealelice. Expresivitatea. sa intelegem manifestarea graduala a unui caracter la indivizii din populatia umana. ar fi expresia constitutiei genotipului individului. In general penetranta completa este caracteristica genelor dominante.homozigot). aceasta isi exercita functia de determinism genetic. forma care poate fi moderata. cu fenomenul de epistazie. Homozigotii . a etrodactiliei (cand de la o „simpla" sindactilie. desi prezenta in genomul celulei. este non-functionala.

este necesara pentru initierea transcriptiei informatiei genetice. Are locusul pe acelasi cromozom cu operonul. catalizat procesul de ARN-polimeraza.urmeaza ca locusurile genei operator. interferential. Dupa Jones (1987) si Lee (1987). cunoscandu-se ca molecula proteica este etapa primara in definirea fenotipica a caracterului. Are rolul de a regla activitatea genelor structurale. sau pe cromozomi diferiti. Dimensiunea se apreciaza la aproximativ 30 pb. Detin mesaje genetice a caror informatii sunt transcrise moleculelor de ARNn. 80-100 pb. iar secventa de 5'-CCAAT3'. particulara diverselor familii.este gena care actioneaza indirect asupra genei operator din componenta operonului. putandu-se cupla sau decupla de proteina represor determinata genetic de gena reglator. c) Genele structurale . Penetranta si expresivitatea variabila. ( A se vedea sinteza proteinelor) 214 . In raport cu rolul exercitat in functia heterocatalitica. genele pot fi: a) Gena promoter . ARM si ARNr. Sunt secventele care preced locusul de start a genelor implicate in transcrierea ARNm b) Gena operator . ajungandu-se la un numar de cca 3000 pb. prin repetabilitate.2. ar contine cca. Deasemenea expresivitatea caracterului este conditionat de constitutia genetica corelata.este secventa de nucleotide care are locusul dupa pozitia genei promotor. promotorul care interconditioneaza cu ARN-polimeraza II ar prezenta secventele consens 5'TATA-3' si 5'-CCAAT-3\ care s-ar repeta (Barsh si Eptein (1989)). sau de raportul combinatiei cuplurilor de gene nealelice. Ea actioneaza prin intermediul unei proteine pe care a determinat-o genetic. implicate in definirea caracterului.Expresivitatea caracterului depinde de genotipul individului de factorii endogeni si exogeni. denumita represor. Situsul genei promotor precede locusul genei care initiaza transcriptia informatiei genetice in „structuri" specifice de ARNm. ar fi consecinta diverselor mutatii. La eucariote. secventa 5'-TATA-3' s-ar repeta aproximativ 750 de ori. d) Gena reglator . 3. cu factorii de mediu. Functia heterocatalitica a genelor Este functia genelor implicate genetic in sinteza proteinelor.

ca imitate biologica in populatie. Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice Zigotul. sau este transmisa pe generatii familiale sau in populatie daca modificarea genei s-a produs in celulele gametice. de mecanismele implicate in evolutia bio-genetica a fiintelor vii. nu-si incep activitatea de determinism genetic. Gena mutanta poate fi: o gena structurala. obtinandu-se molecule cu calitati structural-functionale anormale. regenerarea fiziologica. in toate functiile care. operatoare. au rol etiologic in majoritatea bolilor cu determinism genetic in familie. cu implicare in cresterea. mesajele necesare pentru definirea integrala a viitorului individ. induce: sistarea sintezei de proteine.dismetabolii. 215 . codificat. morfo si histodisplazii. genetic. etc. diferentierea. sau gena reglator. in general. contine intregul potential genetic. esentiale pentru individ.) in organism apar dereglari in activitatea celulelor. in populatie. Genele mutante. in anumite limite. asigura integritatea structuralfunctionala a organismului pe parcursul vietii sale. 3. implicarea in infrastructura celulelor. Consecintele pot fi urmatoarele: mutatia genei structurale deregleaza sinteza proteinelor (enzimelor). mutatia genelor reglator. in componenta enzimelor . in acelasi moment ontogenetic. promotor sau operator. genele din genomul viitorului organism. este transmisa generatiilor celulare care succed prin mitoza (mutatii in celulele somatice). a organismului. a caror functie poate fi esentiala pentru integritatea structuralfunctionala. dereglarea homeostaziei moleculare si functionale a organismului. Odata constituit zigotul.3. tesuturilor. In functie de rolul proteinelor (inductori morfogenetici-explicam etiologia genetica a malformatiilor). Modificarea structurii unei gene eveniment rar. sau absenta unor activitati genice. dezvoltarea.e) Genele mutante . ca unitati genomice „functionale". Mutatiile genice sunt „responsabile". in care sunt inscrise. rezultat din procesul de fecundatie intre spermie si ovula. promotor.

e4 Gower II . sau un mecanism special de epistazie). y. s.0:2 £2 Fetala Adult Fetala . in mod normal. a. Un exemplu care convige despre activitatea genomului pe perioade ontogenetice. apar cinci tipuri de lanturi polipeptidice. p si 5. alfa(a) . diferite intre ele prin numarul si ordinea aminoacizilor.Studiile cronogenetice16 au consemnat ca dupa fecundare si consituirea genotipului zigotic. (cand acelasi caracter.se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. sunt aparent active.(xp2 2 A2 . dar functionala la maturitate (probabil mecanismelor de pleiotropie genica. Aceste lanturi polipeptidice sunt notate simbolic : epsilon (e). etapizat.a252 16 Cronogenetica . Ontogenetic.01272 A l . altele isi mentin starea de „inactivitate". sintetizate pe perioade ontogenetice ale omului. unele cupluri alelice devin „active". 216 . Brimhall. Structura primara a fiecarui lant polipeptidic este determinata genetic de genele structurale s. exprimat diferential fenotipic) este sistemul genetic eritrocitar al hemoglobinelor umane (Kleihaner. 1970. exercitandu-si functia de determinism genetic. Sunt indivizi heterozigoti la care o alela se comporta ca gena „dominanta" in copilarie si „recesiva" la maturitate in timp ce alela omoloaga este inactiva in copilarie. Fiecare gena are 0 incarcatura calitativa si cantitativa determinata in timp biologic ereditar al individului (activitate pe perioade ontogenetice). gama(y). iar spre maturitae culoarea parului devine bruneta sau castanie. Ca exemplu este cazul unor indivizi care in copilarie au parul blond sau roscat. omul prezinta mai multe tipuri de hemoglobine (tabel IX) Perioada Embrionara Gower I . sau isi exercita functia strict in anumite perioade ontogenetice. In structura hemoglobinei (componenta proteicaglobina) normal. 1974.a.). beta((3) si delta(8).

incat dupa primul an de viata postnatala o gasim in concentratie de 1-2%. deoarece.Tipul de hemoglobina prezenta pe perioade ontogenetice este in raport cu activitatea cronogenetica a familiei genelor care determina acest caracter: gene active. hemoglobinele embrionare incep a fi inlocuite de hemoglobina fetala (HbF). gene inactive. care la nastere o gasim in concentratie de 20-30%. Spre sfarsitul lunii a treia de sarcina. Spre maturitatea biologica a individului. La nastere HbF reprezinta 70-80% din totalul Hb al nou-nascutului. HbAi este inlocuita cu HbA2. HbF scade rapid. gene latente. inca din luna a cincea a perioadei fetale incepe a se sintetiza HbAi. 217 . fiind inlocuita cu HbA]. hemoglobina care va domina perioada fetala a dezvoltarii intrauterine a produsului de conceptie. este urmatoarea: in primele luni ale embriogenezei se sintetizeaza hemoglobina Gower I si apoi Gower II. Analiza cronogenetica a aparatului genetic care determina hemoglobinele.

52. 7RAN5CI ^ADN ARNp'm . este programata genetic. fig. 53).CAPITOLUL V SINTEZA SI REGLAREA GENETICA A SINTEZEI PROTEINELOR Sinteza proteinelor cu structura si functii specifice este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism. Sinteza proteinelor.i ©mtroni TRANSCRIPTIA ^Ank'. reglata de fluxul informatiei genetice. (fig. este inscrisa in structura aperiodica a ADN-ului si decodoficata de moleculele de ARN (acizii ribonucleic!). NUCLEUACITOPLASMA V ^ unitoieo 30S unitcteoBOS ribozo?r.

MATURAREA ARN m .

TRANSFORMER* proielne Fig. 1983) 218 . 52 Schema generala a sintezei proteice la eucariote (dupa Robert.

Fig 53 STRUCTURA SI SINTE-ZA ARN-ului Compus din ARN sintetizat de ADN Pnr: initial este TRANSCRIPTIA MONOCATENAR nu este folosita o catena CATENA NONTIPAR are loc pe CATENA MATRITA catalizator ARN-POLIMERAZA se leagS sinteza cornplementantate SFAR§ITUL 31 AL RIBOZEJ ! A=U G=C DIRECTIA 5'3' .

principal! sintezei COMPLEME NTARITATEA BAZELOR .

Acizii ribonucleici se caracterizeaza printr-o accentuata heterogenitate structurala si functionala in activitatea celulei.ca baze puternice si citozina (C).. molecula ARNului este monocatenara. Sinteza ARNm este conditional de situsul promotor care initiaza transcriptia. uracilul (U) . in structura ARN-ului este inlocuita cu uracilul. Acizii ribonucleic/ (ARN) Structure fundamentals a ARN este aceeasi cu cea descrisa la ADN. tree in citoplasma celulei. ARN. si nu prin mecanisme de translate a moleculei de ARNm. dupa decodificarea ADNului si sinteza. . Acizii ribonucleici sunt moleculele care. masa moleculara si structura moleculei..baza pirimidinica.(ribozom) si ARNt (transport).1. guamina (G) . Monocatena ARN-ului este complementary cu segmental polinucleotidic decodificat din ADN. timina. . exceptand urmatoarele diferente: . 220 . . prezenta in structura ADN-ului. Fiecare tip de ARN exercita functii „precise" in sinteza proteinelor celulare. Dupa sinteza.masa moleculara a ARN-ului mai mica si lungimea monocatenei mult redusa in raport cu molecula dublu catenara a ADN-ului.ribonucleotidele din molecula ARN-ului contin ademina (A). pentoza care asigura polaritate moleculei de ARN.ca baze pirimidinice.componenta glucidica din nucleotidele ARN-ului este riboza. la eucarite si procariote dupa decodificarea mesajului genetic si sinteza la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial.si ARNt sunt transcrise de matrite genice ale ADN-ului. Lungimea moleculei de ARN corespunde cu numarului de nucleotide decodificate din ADN. In celula eucariotelor distingem trei tipuri de acizi ribonucleici: ARNm (mesager). respectiv de dimensiunea genei decodificate. Aceste tipuri de ARN difera intre ele prin gradul de polimerizare. Moleculele de ARN. ARN-ulm este implicat in mecanismele de translate.cu exceptia unor virusuri la care molecula de ARN este dublu catenara. .

28S si 5S. ARN-ul mesager (ARNm) Molecula de ARNm este monocatenara. cele doua subunitati sunt disociate si liber dispersate in citoplasma. E. formand ribozomul. este heterogen. va fi inscris in sinteza si structura unei proteine specifice. respectiv in zonele unde nu este ADN repetitiv. Zonele eucromatice corespund ADN-ului nerepetitiv.86S.5' la procariote si de cateva ore la eucariote.. 1. In absenta ARN-ului. ARNm va inregistra si transcrie mesajul genetic care. Folosindu-se uridina tritiata (marcare cu tritium) s-a costatat ca ARNm se sintetizeaza in zonele eucromatice ale cromozomului. Hetrogenitatea s-a stabilit in raport de masa moleculara si constanta de sedimentare (unitati Svedberg). declansand procesele de translatie si sinteza proteinelor. si proteine. Fiecare subunitate constituie complexul ARN. Se caracterizeaza printr-o mare instabilitate metabolica. In subunitatea 60 S sunt molecule ARNr cu constanta de sedimentare 5. sunt formati din doua subunitati inegale. In prezenta ARNm cele doua subunitati se cupleaza. ARN. ca organite citoplasmatice. are o masa moleculara variabila (in functie de dimensiunea genei care a fost decodificata).85% din totalul ARN-ului celular.2. II gasim in componenta ribozomilor si/sau mitocondriilor citoplasmatice. Durata de supravietuire a unei molecule variaza intre 3' . ARN-ul ribozomal (ARNr) Prezent in celula in cantitate de 75 . In subunitatea 40 S.1.1. descrTselle G. diferentiate prin constanta de sedimentare (S) de 60 S si 40 S. complex denumit de Tibaldi unitatea functionala a cromozomului. Cantitatea de ARNm in celula este de aproximativ 5% din totalul ARN-ului celular. 221 . prin translatie. are capacitatea de reinnoire rapida. Ribozomii. gasim molecula ARN.86S si 5S au regiuni helicale scurte. Moleculele ARN. cu constanta de sedimentare 18 S si 33 molecule de proteine ribozomale. 5. Palade. prin cuplarea complementara a bazelor azotate din structura.28S. Prin decodificarea matritei din ADN.

Prin cuplarea aminoacidului (forma activata a aminoacidului) de segmentul 3'-OH CCA.300 gene reale si aproximativ 200 pseudogene sunt implicate in sinteza ARNr 5S.3. studiind structura si organizarea complexelor repetitive la nivelul cromozomilor acrocentrici. 14. Initial este monocatenar. Gavrila (2004) mentioneaza ca prin metoda draft. Adenina terminala de la bratul liber lung se va cupla cu aminoacidul pe care-1 va transporta.000 d pentru subunitatea 40 S. 222 . Attardi si col. Brajele scurte ale acrocentricilor. sunt cunoscute si sub denumirea de „organizatori nucleari". apreciaza la 200 . 22). experimental. existenta a 1310 gene in genomul uman care codifica moleculele de ARNt. activati in prealabil. va prezenta o structura secundara secvential dublu catenara si o structura tertiara in trefla. Sinteza sa are loc la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. Moleculele de ARNr asigura cuplarea ribozomului cu ARNm si acceptarea ARNt. Greutatea moleculara a subunitatilor ribozomale este de aproximativ 1. care analizeaza secventierea genomului uman. dar.ARNr se sintetizeaza la nivelul bratelor scurte (p) a cromozomilor acrocentric! (13. spre locul de asamblare si formarea polipeptidelor care se sintetizeaza la nivelul ribozomilor. In 1971. s-au identificat numai 497 gene care ar codifica ARNt. 15. pozitionand si ordonand aminoacizii. ARNr are un dublu rol: structural si catalitic (in formarea lantului polipeptidic prin legaturi peptidice). ARNt il va vehicula spre ribozom.6 milioane daltoni pentru subunitatea 60 S si de 900. care descifreaza mesajul genetic decodificat de ARNm din ADN. ARNt este un micropolimer continand intre 75 . sau polaritati functionale: la extremitatea 3'-OH este un brat liber lung. continand o secventa de trei nucleotide cu bazele CCA (in ordinea proximala -> distala). locul de sinteza a proteinei. locul de sinteza a ARNr.100 ribonucleotide. prin autocomplementaritate. 1. 21. Sylvester (1986). Are rolul de transport al aminoacizilor. ARN-ul de transport (ARNt) Este un ARNt adaptator. ARNt prezinta doua situsuri. In prezent se estimeaza un numar de cateva sute si chiar mii de copii care asigura transcrierea ARNr. au estimat.

ARN-ul interference (i-ARN) In 2004. Moleculele mi-ARN ar avea functia de interferenta cu ARNm. Stoffel. se poate considera existenta unei redundante informationale pentru ARNt. Molecula ARNt are masa moleculara ce variaza intre 23000 . dar unele molecule ar fi implicate in blocarea transcriptiei si fonnarii heterocromatinei. Fiecare tip de ARNt are un anume anticodon pentru un anume aminoacid. O molecula de ARNt se deosebeste de celelalte molecule ARNt prin anticodonul din bucla centrala.4. Cum sunt unii aminoacizi recunoscuti de mai multi anticodoni. Molecula de i-ARN inhiba transcriptia. bucla C care se cupleaza cu aminoacid-sintetaza. ca structure terfiara. 223 . 22 nucleotide. bucla B care se ataseaza de suprafata ribozomului.a doua polaritate functionala (situs) este bucla prezenta in partea opusa a extremitatii 3'-OH. 2004). Este un ARN cu molecula foarte mica. In bucla exista o secventa de trei nucleotide cu rol de anticodon. Un alt aspect important este ca i-ARN poate fi folosit in sinteza insulinei de catre celulele P . Anticodonul este complementar cu codonul din ARNm unde va pozitiona aminoacidul. dar este §i components integranta in mecanismul de reglare fina in expresia genelor din celulele normale. Aceasta molecula este considerate un micro interferig ARN (m i ARN). Este bratul5' OH fosfosilat. si-ARN serveste ca molecula tinta pentru medicamentele si agentii terapeutici. La molecula ARNt. 1. Moleculele de pre-mi-ARN sunt procesate de diferiti membri din familia ribonucleazelor clasa III. In prezent s-au identidficat 40 tipuri de molecule ARNt. Goldman a descoperit existenta unui tip de ARN: s i ARN (small interferig ARN). cu un numar de cca. De asemenea. in celula ar trebui sa identificam existenta a 61 tipui de molecule ARNt. Aceasta redundanta asigura sinteza rapida si „corecta" a proteinelor in celule.pancreatice (M.30000 daltoni. Daca luam in consideratie ca pentru cei 20 aminoacizi sunt 61 triplete (codoni) cu sens. gasim: un brat liber scurt care contine nucleotide cu guanina.

(Revizuita dupa Diane K. Participarea moleculelor ARN la sinteza proteinelor Materializarea mesajelor genetice.Sunt cercetari efectuate de Hung . secvential. tintele actiunii mi-ARN sunt implicate si in semnalizarea si cresterea celulara. Pardrige (2004) a obtinut rezultate remarcabile in studiul tumorilor cerebrale. 1997).pulimet. De exemplu. pentru a identifica eventualele erori in cazul represiei acestora. pe un set de gene cu expresie alterata. W. lanseaza ipoteza ca i-ARN ar putea fi foiosit in terapia genica asupra unor celule mutante. 2. inscrise in structura ADN (cromozomial sau mitocondrial). De exemplu gena EGFR normala sau care a suferit mutatii.Shih (2004) care au evidentiat rolul mi-ARN in reglarea unor gene implicate in procesul dezvoltarii organismului. R<.irc TnimcnpUc H ADN h—------------—♦! ARN" > ADN . respecta fluxul unidirectional si universal al informatiei genetice.l>ltc. Lavett.'S-. impreuna cu colaboratorii. fiind considerat un factor de transcriptie. Sunt cercetatori care considera ca i-ARN poate fi foiosit.54 Dogma centrala a fluxului informatiei genetice.1!I>U \ Fig. 54). De exemplu. Pardridge.. conform teoriei semantice cu respectarea dogmei centrale a geneticii (fig. i-ARN permite studiul schimbarilor in expresia uneia sau mai multor gene. 224 . De asemenea.j/a fV. 1|. Este gena care determina sinteza receptorului factorului de crestere epidermic (EGFR) in tumorile cerebrale maligne.

ca program. 55). ADN CONTROLUL TRANSCRIPTIEI ARN-PREMESAGER PROCESARE AKNpm CONTROLUL PROCESULUI ARN-m-MATUR CONTROLUL TRANSPORTULUI CONTROLUL ARN-m DEGRADAT TRANSPORTUL IN CITOPLASMA CONTROLUL TRANSLATIEI ARN-m INACTIV PROTEINA CONTROLUL DEGRAD ARIIPROTEINEI PROTEINA DEGRADAT A] Fig. 55 Fluxul informatiei genetice la eucariote (Schema Generala) Elementele si etapele care preced si definesc caracterele ereditare au urmatoarea ordonare: . in structura ADN-ului celular. reprezinta „ultimul lant" din seria etapelor biochimice controlate ontogenetic si filogenetic. este necesara activitatea coordonata a unor enzime si proteine. existente in structurile moleculelor ADN-ului cromozomial sau mitocondrial.1. codificat.Prima etapa. Fluxul informatiei genetice Biologia moleculara a permis descifrarea mecanismelor genetice care stau la baza formarii caracterelor exprimate fenotipic.2. Fiecare caracter. manifestat la indivizi in populatie. Genomul este un stoc de informatii biologice. Este genomul de la care se initiaza fluxul informatiei genetice. In cadrul acestui complex de 225 . implicate intr-o succesiune complexa de reactii biochimice denumite expresia genomului. Intre informatia genetica. Marea majoritate a caracterelor sunt determinate de gene inscrise. morfologic sau molecular. si forma finala de exprimare a caracterului se interpun o serie de etape obligatorii (fig. Pentru a putea fi utilizate informatiile biologice.

05 . Este etapa esentiala de materializare a informatiei genetice. (1994) au constatat urmatoarele: cantitatea totala a ARN-ului celular se raporteaza la gradul de complexitate structural -functional^ a organismelor.-. Acest ARNsm ar fi implicat in procesarea ARNm. iar in celulele mamiferelor cantitatea ajunge la 20 -30 pg. ARN.A patra etapa este sinteza de proteina. s-ar ata$a de un ARNm adaugand peptide in proteinele sintetizate incorect. locul de asamblare a aminoacizilor in lantul polipeptidic (proteina) pe care ii transports ARN. Este unitatea care semnific5 o milionime de milionime (10'12) 226 . exista o cantitate apreciabila de ARN care nu este codificat.0. Rezultatele 7 Picogramul (pg) .ARN. sm ARM (small nuclear).este simbolul denumirii submultiplilor unitatilor de masura.. pe langa tipurile ARNm.Dupa formarea transcriptonului. numit si ARNtm (mesagerul ARN de transfer). In citoplasma se gaseste un ARN mic ARNsc (small citoplasmatic). . au constatat ca in celule. a carui functie este inca neelucidata. Proteina sintetizata este etapa primara de materializare a mesajului genetic inscris in genom.A treia etapa .reactii biochimice se realizeaza transferul mesajului genetic in structura ARN m. cand genele din genom sunt copiate prin sinteza moleculelor ARN. Proteinele celulare. Transcriptonul se realizeaza prin procese de transcriere. ca rezultat al decodificarii genelor din genom. acolo unde are loc sinteza protenelor. Dar nu toata cantitatea exprimata reprezinta transcriptonul. Transcriptonul este reprezentat de ARN. este denumit si ARNu. . . Nuta §i col.A doua etapa . Astfel. De exemplu. Albert si col.10 pg17 ARN. In citoplasma. care datorita bogatiei in uracil (21). nu este integrat in transcripton ca functionalitate. respecta riguros structura primara a ADN-ului care este decodificata. conform principiului complementaritatii. in calitate de caractere mendeliene. Transcriptonul este reprezentat de tipurile de acizi ribonucleici implicati in sinteza proteinelor (ARNm. Sinteza ARN-ului mesager. bacteriile au o cantitate totala de 0. componente ale transcriptonului. Albert si col.. acesta trece in citoplasma. in nucleu exista un ARN nuclear mic. vor forma „nisa" poligon. (1998) presupune ca acest ARNsc. ARNr §i ARNt). si ARNm -.§i ARNt (care reprezinta transcriptonul).Produsul initial al expresiei genomului este transcriptonul. pot fi cercetate cu metode imunologice sau de biochimie genetica. .

transcrie mesajul codificat al genelor din semantida primara (ADN). . biopolimerii celulari pot fi clasificati si etapizati dupa gradul semnificatiei genetice si participare la edificarea caracterelor fenotipice. copiind mesajul genetic din ADN si trecut in citoplasma.Semantida primara . Ca semantida primara. conform teoriei semantice (Pauling). 56).este reprezentata de molecula de ADN ca program central. Fluxul informatiei genetice poate fi analog cu sistemele cibernetice unde. Conform teoriei semantice.este molecula de proteina. pornindu-se de la programul „central". desi are structura §i 227 . este determinata de semantida secundara (fig. „releele" genetice sunt divizate in urmatoarele etape: . ordonarea aminoacizilor in structura proteinei. pana la raspunsul final (produsul final).reprezentata de ARNm. . rezultat si control specific. stiinta care se ocupa cu studiul caracterelor moleculare in populatie. semantida tertiara. care. capacitate de autoreplicare si. Avand durata scurta de supravietuire.obtinute cu metodele de biologie moleculara. dupa ce au fost transcrise din ADN.A cincea etapa ia in analiza modalitatile de participare si constituire a caracterelor morfo-anatomice la care proteinele sunt implicate direct.Semantida tertiara . Conform programului copiat de semantida secundara din molecula de ADN (semantida primara). printr-o serie de relee. Acest releu este important deoarece. autorepararea programului (autocorectarea). Conform teoriei semantice. . nu are capacitatea de autoreplicare si reparare. Tot in grupul „semantidei secundare" sunt si moleculele de ARNr si ARNt care. ADN-ul are stabilitate metabolica. acesta trece. controlate genetic si influentate de factorii exogeni. fluxul informatiei genetice se divizeaza in etape si subetape. indeplinesc functii precise in mecanismele sintezei de proteine. asigura. prin translatie. Realizate ontogenetic. a facut posibila conturarea homotipologiei. caracterele exprimate fenotipic sunt si particularizeaza pe fiecare individ in populatie. in raport de implicarea fiecarui component in mecanismul sintezei de proteine. Daca urmarim fluxul informatiei genetice. Aceasta dispunere stabileste programul informational genetic pentru sinteza unei proteine. cand este cazul. program realizat prin dispunerea aperiodica a nucleotidelor in structura primara. aplicabilitatea interpretative a datelor.Semantida secundara .

ARN MICROMORFOLOGICE (Moleculaie) CONTROLUL . Semantida ________^ A. Structura si functia sa specifica asigura exprimarea fenotipica a trasaturilor de caracter prin care se particularizeaza fiecare individ.\DAT PROTEINE- ca enzune MACROMORFOLOGICE (coiifoinuitii aiiatomomoxfo-stiuctmale) LIPIDE .functie specifica.\RN111 DEGR.DN primarS Semantida secimdaia . nu are capacitatea de a define un program folosit in sinteza specifica a altor proteine.

etc./ MOLECULE EPISEMANTICE Fig.) care pot fi identificate si care asigura constitutia genetica moleculara a individului. Sinteza lor este asigurata de proteina specifica din structura si functia unei enzime. Caracterele episemantice. 56 Fluxul informatiei genetice in acord cu teoria semantica Caracterele realizate de semantida tertiara (proteinele) pot fi de nivel molecular sau ca structuri morfo-anatomice. 228 . in organism se sintetizeaza polizaharide si polilipide. In organism se gasesc un numar impresionant de molecule proteice sau molecule heteroproteice (Ig. nu exprima total informatia primelor trei semantide. In celula. HLA. sistemele genetice eritrocitare si plasmatice. ca produs final. Dar sunt proteine implicate in structura diverselor tesuturi si organe. Sunt caractere episemantice deoarece.GLUCIDE PRODUSI DE METABOLISM ________ ___________. finalizand caracterele anatomo-structurale. in infrastructura celulei.

secventa aminoacizilor din structura unei proteine. respectiv „20 litere". Deci informatia genetica lucreaza „cifrat". notiune introdusa de Crick in 1961. Totalul simbolurilor care pot servi la realizarea unui mesaj genetic sau informatie.3. Ordinea aperiodica intracatenara a bazelor azotate define§te mesajul genetic. Ca defmitie. cum un alfabet genetic. Informatia genetica este inscrisa in moleculele acizilor nucleici (ARN) sub forma codificata. Codul genetic Intelegerea fluxului informatiei genetice impune si cunoasterea modului cum sunt codificate mesajele in structura ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. cod realizat prin ordinea aperiodica a bazelor azotate in structura primara a acestor biomolecule. Cifm prin care informatia este logic exprimata. reprezinta alfabetul genetic. traduce informatia genetica intr-un limbaj proteic in structura caruia gasim 20 amioacizi. necesare pentru codificarea unui aminoacid din structura unei proteine. copiata de ARNm. 229 . sau codifica specific. „fraze logice". Simbolurile se asociaza intre ele in „cuvinte de cod" prin care este exprimat mesajul genetic. Succesiunea cuvintelor de cod ordoneaza. Prin asocierea „frazelor logice. proprietatilor §i functiei bio-genetice a ADN-ului s-a trecut la descifrarea codului genetic. prin simboluri (semne). T (timina) sau U (pentru ARNm). ca rezultat al transcriptiei si care ordoneaza. cuprins din patru simboluri : A (adenina). adica codonul univoc. codificate" se obtin mesajele genetice implicate in definirea caracterelor exprimate fenotipic. Crick considera codonul o succesiune de baze azotate. Initial s-a presupus ca unitatea de functie cu care opereaza codul genetic este reprezentata de un singur nucleotid. informatia genetica este determinate de secventa nucleotidelor din structura moleculei de ADN. Orice informatie genetica este reprezentata conventional. deflnind individul ca unitate biologica. Cunoscandu-se elementele de baza care asigura informatia genetica se pune urmatoarea problema. Informatia genetica este conservata si multiplicata prin functia autocatalitica a moleculei ADN-ului (prin replicare semiconservativa). G (gnanina). se obtine mesajul integral pentru definirea unei molecule proteice exprimata fenotipic. codificat. S-a demonstrat ca unitatea de functie a codului genetic este codonul. reprezinta codul genetic. Dupa elucidarea structurii. C ( citozina).

Codonul triunivoc este acceptat. Numar insuficient de codoni.".este de 64. 4 sau 6 codoni.. Numarul codonilor realizati prin combinarea nucleotidelor . b) Codul genetic este degenerat.Daca nucleoidul univoc specifica strict un aminoacid. s-a demonstrat si acceptat ca. patru fiind nespecificati genetic. daca in gena ADN-ului avem secventa „. G-C. Existenta codonilor sinonimi pentru un aminoacid asigura corecta si rapida sinteza a proteinelor.. deci numai patru tipuri diferite de codoni. Ca urmare. Din totalul de 64 codoni. 61 codoni specifica cei 20 aminoacizi..ATTGCCATTATGGCATAA. reprezinta o eventuala protectie contra unor posibile mutafii si prevenirea efectelor lor in celula.43 . restui de 16 fiind nespecificati si si ar trebui sa lipseasca din structurile proteice. Este o tripleta. Prin aceasta asociere si ordonare. numarul combinatiilor posibile este de 43 = 64. Ca fiecare aminoacid este codificat ca o tripleta. 3.1. codonii formati vor fi urmatorii: .. codonul este de tip triunivoc.. sunt codonii cu sens. Proprietatile codului genetic Analizat codul genetic are urmatoarele proprietati: a) Unitatea de functie a codului genetic este codonul format din secventa liniara a trei nucleotide. C-G ar specifica fiecare un alt aminoacid. S-a demonstrat ca unii aminoacizi pot fi codificati de 2. iar trei codoni sunt nonsens. Se obtine un numar mai mare de codoni in raport cu numarul necesar pentru cei 20 aminoacizi. 230 . codificarea multipla este asigurata de codonii sinonimi. in structurile proteice indiferent de specie si grad de evolutie sa gasim numai patru aminoacizi. Nici codonul biunivoc nu se accepta. Acelasi rationament si in cazul codonului biunivoc cand s-ar obtine 42 = 16 codoni. sau 44 codoni in plus. respectiv o succesiune de trei nucleotide adiacente. Gratie experientei lui Nierenberg si Matthali (1961). Numai triptofanul si metionina sunt codificati de cate un singur codon.. chiar daca se admite ca in formarea codonilor joaca rol si ordinea bazelor: A-T. Pentru 18 aminoacizi.. Deci codonul univoc nu este acceptat. dimensional.. Raportat la numarul de 20 aminoacizi. numarul codonilor obtinut ar fi de 41 = 4. justificand denumirea de codon degenerat sau redundant. De exemplu. T-A. Este un numar insuficient de codoni fata de eel al aminoacizilor. Plusul numeric de codoni asigura redundanta informationala. Codonul biunivoc ar specifica numa 16 aminoacizi."ATT-GCC-ATT-ATG-GCA-TAA".

G prin C. polipeptidul va avea in componenta sa lizina.. GAA-GAA-GAA . glutamic.. Codonul AUG care specifica metionina.c) Codul genetic nu este ambiguu.. In cazul ca tranzatia incepe cu nucleotidul al treilea 231 . arginina sau doar din ac.. i) Codul genetic nu este suprapus. Tipul de aminoacid incorporat in homopolipeptid depinde de punctul de unde este citit mesajul codificat. polipeptidul va fi structurat numai din ac. a facut urmatoarele observatii: secventa . Un anume codon cu sens recunoasje un singur tip de aminoacid. Codonii terminatori cu rol de punctuatie genetica delimiteaza dimensiunea si continutul mesajului si sunt reprezentati de triplete bine definite. pentru a demonstra nesuprapunerea codului genetic.. de exemplu: C prin G. Deci. intre codoni nu sunt „semne" de separare. Fiecare codon are bazele proprii care nu participa la formarea si functia altui codon (Khorana. functie si specificitate diferita. Prezenta lor semnifica „sfarsitul translatiei" mesajului genetic necesar pentru sinteza proteinei. Codonii nonsens sunt urmatorii: UAA. De exemplu Korana. Deci doi codoni vecini nu au nucleotid comun. Ar fi nerespectarea citirii in flux continuu a mesajului genetic. T prin A. Daca ar fi codul genetic suprapus. etc. Semnele de punctuatie sunt asigurate de codonii nonsens terminatori. secventa de 10 dezoxi ribonucleotide realizeaza un milion de combinatii sau mesaje genetice diferite pentru sinteza aceluiasi numar de lanturi polipetidice cu structura. adica nerespectarea corespondentei stricte un codon un anume tip de aminoacid.. f) Codul genetic inscris in molecula ADN este necunoscut in structura ARNm prin complementaritatea bazelor.. g) Posibilitatile de amplificare a codului genetic sunt inepuizabile. UGA. A prin U.. nu sunt „virgule". d) Codul genetic are codon initiator. 1968). UAG. iar tripletele formale vor fi . Glutamic. ar trebui acceptata si ambiguitatea. h) Codonii din structura ADN (respectiv ARNm) nu sunt separati intre ei prin prezenta unui nucleotid neintegrat in componenta codonului.. este eel de la care se initiaza procesul de translate a mesajului genetic din ARNm (codonul complementar din structura ADN-ului este TAC)... Daca citirea incepe de la primul nucleotid..G-AAG-AAG-Aag. nesuperpozabil. e) Codul genetic are semne de punctuatie. Deci cateva milioane. Daca am lua in analiza o secventa de 15 nucleotide combinatii posibile vor fi de 415.. De exemplu. Daca citirea incepe cu al doilea nucleotid . etc. GAA GAA GAA . poate asigura sinteza unui homopolipeptid format din lizina.

Datorita universalitatii codului genetic s-a reusit biosinteza hemoglobinei prin folosirea ribozomilor si ARNm din reticulocitele de iepure. polipeptidul va contine arginina. pot modifica mesajul genetic (fig. posibilitatea combinarii secventei nucleotide este de 41000 sau 10600. 57). se pot obtine aproape 3000 tipuri de alele noi (vezi mutatia genetica). Ceea ce difera insa este ordonarea codonilor in structura acidului nucleic al fiecarei specii. GA-AGA-AGA-AGA . potential mutageni.. Deasemenea s-a demonstrat ca un anume codon va codifica acelasi tip de aminoacid. De exemplu codonul UUU specifica fenilalanina la toate speciile. El face urmatorul calcul: daca gena ar avea 1000 nucleotide. „universalitatea codului genetic". j) Codul genetic este universal. Aceasta caracteristica. prin doza sau efect. bacterii sau mamifere).. De ce? Pentru ca tripletele (codonii) din ADN-ul cromozomilor de la iepure codifica aceeasi aminoacizi ca si codonii de la E coli. Hemoglobina obtinuta avea caracteristicile Hb de iepure.. 232 . pot induce modificari in structura ADNului. are importanta in ingineria genetica. Daca s-ar inlocui o singura baza din cele 1000 existente. Interesant este calculul probabilistic efectuat de Wright in 1966. indiferent specia. deci suprapunerea este exclusa. etc.vom avea codonii . Sunt factori exogeni.. k) Codul genetic se poate modifica prin mecanisme de mutageneza. care actionand asupra moleculelor de ADN celular. specie. in prezenta ARNt de la Escherichia coli. Distributia pozitionala a aceluiasi codon in mesajul genetic din ADN confera specificitate structural-functionala a aparatului genetic pentru fiecare individ. Este stabilit ca in structure acizilor nucleici gasim aceleasi tipuri de nucleotide indiferent regnul (animal sau vegetal) indiferent care este gradul de evolutie a speciilor (procariote sau eucariote.

..Transcriptonul este unitatea functionala de codificare a mesajului genetic in ARN. necesitand unnatoarele etape: • Accesarea transcriptonului din genom. Codarea transcriptonului cuprinde ARNm. care copieaza mesajul genelor din transcripton. Acest complex este foarte important deoarece initierea este un proces cu inalta tinta. • Ansamblu complex de initiere compus din diverse proteine care conlucreaza pentru codificarea genelor in ARN. Codarea §i decodarea ARN-ului (sinteza proteinelor) a) Codarea . • Odata inceputa initierea codificarii se va continua cu sinteza ARN-ului m. 233 .Gena salbateca Gena cu substitutia iinei baze ATG ATG : CAT : GCA . Procesele de codare si decodare sunt complexe. ATG ! CTG CAT GAA ■nonseiis . In decodare sunt implicare doua tipuri de ARN: ARNr si ARNt. la nivelul carora se va sintetiza ARNm.. forma transmisa a mesajului genetic necesar sintezei unei proteine cu structura si functii specifice. mesaj inscris in structura primara a moleculei de ADN. actionand strict in zona genelor active. TCiA TGA : ATG | c_____ ATG c . care fmalizeaza proteomul. b) Decodarea este procesul complex de traductie (translate) a mesajului genetic din ARNm in proteina. Este etapa care modifica structura cromatinei si pozitionarea genelor active din nucleozom. CTT ! non-sen* GCA Gena cu insert 1a unei baze Gena cu supriinarea unei baze ATG : OCT TGC1 ATG nonsens : AAT GC. TGC Fig.. 57 Efecte induse prin procesul de mutageneza (dupa Crick. 1961) 4.....

conform principiului complementaritatii bazelor azotate: ADN: AGCT ARN UCGA. Transcriptonul uman. Caron si col. El este mo§tenit de la ascendenti. cod care este trecut in sinteza si structura ARNm. Transcriptonul §i transcrierea informatiei genetice m structura ARNm Transcriptonul. cantitatea de ARNm variaza (cantitativ) intre diversele tipuri de celule canceroase. Exemplu sunt diferentele transcriptonului intre 234 . in organism. confine codul pentru sinteza ARNm. de exemplu. Transcriptonul uman este substantial mai complex fata de eel al procariotelor §i al unor levuri (Saccharomyces cerevisiae). Din aceasta codificare mixta a genei (exoni-introni) se formeaza ARN premesager sau primar. Transcriptorul nu este sintetizat de „novo" in celula. Intronii sunt subunitati genice noninformationale care sunt codificati impreuna cu exonii. au descoperit diferente cantitative la moleculele de ARNm care au fost transcrise de transcripton. La eucariote.• O alta etapa este procesarea molecului ARN-ului. mentinut in succesiunea generatiilor prin replicare semiconservativa sj transmis la descendenti (a se vedea sinteza ADN-ului sj aplicarea cromozomilor). 5. (2001) studiind transcriptonii din 8 linii celulare. genele transcriptonului uman au inceput sa fie identificate. Acest ARN precursor pentru a deveni ARN m matur (functional) este supus unor mecanisme de procesare. iar acesta va specifica structura proteomului. Este rezultatul decodificarii mesajului din ADN. in structuri proteomice specifice. normale si canceroase. De§i putin cunoscute. • Formarea lantului polipeptidic si formarea structurii proteinei si configuratia corecta a structurii tridimensionale si cuaternare a proteinelor. Interesanta este descoperirea facuta de ei ca in moleculele codificate de transcriptoni. • Ansamblul complex al translatiei (traductiei) mesajului genetic din ARNmm intr-o structura proteica. gena are structura discontinue sau in mozaic continand exoni §i introni. components semnificativa. la care sunt implicati spliceosomii (cu rol in cuplarea corecta a exonilor dupa decuplarea de introni). Transcriptia nu rezulta din sinteza transcriptonului.

Aceste elemente sunt prezentate de casetele 5.diagnosticul diferential in diversele tipuri de cancer la om. se deschid noi perspective cu implicare J inpatologie: . Cei care au initiat analiza transcriptonului in diagnosticul diferential j in diversele tipuri de cancer au fost Golub §i col (1999).activatorilor: . . 235 . considerate ca elemente de start al transcriptiei. sau a j altor boli pe fond genetic. . care. analizand | transcriptonul in doua forme de leucemie (leucemia limfoblastica acuta si | leucemia mieloida acuta) au constatat diferente cantitative a ARNm celular. j 6.complexul enzimatic al ARN polimerazelorl.ribonucleotidelor activate. ce serveste ca matrifa de \ sinteza a ARNm precursor (ARN premesager) i . . in structura ADN-ului celular.descoperirea unor noi modalitati de tratare a bolii canceroase.sunt proteine trans-activatoare pentru fiecare ARNpolimeraza (la eucariote importanta pentru transcrierea mesajului genetic i este ARN-polimeraza II).elementelor cis-reglatoare in amonte de latura centrala a transcriptorului din regiunea laturei 5. II sj III.transcriptorul. J 1997). TATA sau GC si CAAT. Prin analiza transcriptonului si stabilirea diferentelor calitative si | cantitative a moleculelor de ARNm. Transcnerea transcriptonului Pentru transcrierea (traductia) mesajului genetic Tnscris si j transcripton este necesara prezenta urmatoarelor elemente: | .i celulele cancerului de colon si cele ale cancerului pancreatic (Zhang si col. .

58 Interrelatia cuplarii transcriptiei §i translatiei Spre deosebire de procariote. Fiind copiate ambele secvente. intronii si exonii. 236 . traductia sau transcrierea mesajului genetic si maturarea ARNm. formata din exoni si introni. se desfasoara in doua etape: • prima etapa este codificarea integrala a genei la eucariote (exonii si intronii) cu formarea molecului de ARN premesager (precursor). la eucariote gena are o structure discontinua (in mozaic). pentru a deveni functional.OPERON asigura i TRANSCRIPTIA 1 Permite In citoplasma opreste CONFORMATIA f adopta TRANSLATIA rezulta CONFORMATIA PROTEINE ENZIME ARN-m adopta AMINOACID Concentratia crescuta in aminoacizi___________carid T ARN-m concentratia in aminoacizi scazuta T Fig.

. Cand transcrierea ajunge spre terminarea genei. In zona „tintita" pentru initierea transcriptiei.. proteina sigma (a) se decupleaza de gena promotor... Sinteza ARN-m pe catena ADN respecta.5' ATGC.. Deoarece gena la procariote nu contine introni initierea transcriptiei se deruleaza in modul urmator: ARN-polimeraza actioneaza asupra transcriptonului. cu capetele complementare libere. mesajul codificat pentru formarea ARN-m incepe cu nucleotidul care are adenina A. Catena complementary 5'—>3' este necodanta sau non-transcripton. Odata cuplata enzima incepe transcrierea codului inscris in structura genei.• a dotia etapa este procesarea ARN pre-mesager. Etapele formarii ARNm.. pe situsul start care corespunde promotorului si in prezenta proteinei sigma (o). .. 6... Sinteza ARNm are loc numai pe catena cu directia 5'—»3'. 6. actioneaza o proteina stop.. forma sub care trece in citosolul celulei traversand porii anvelopei nucleare...3'ARN.. Despiralizarea situsului de initiere se face sub actiunea helicazei si enzimei dna.. Pentru procariote.UACG. o proteina speciala „rho" care are proprietatea sa recunoasca 237 ..1.elongatia transcriptiei... se fixeaza ARN-polimeraza. rezultand molecula de ARN-m. Dupa despiralizarea transcriptonului...stoparea (terminarea) transcriptiei. elongatia si stoparea.. considerate catena transcripton sau codanta.1.initierea transcriptiei.se gaseste in amonte de situsul start pentru sinteza ARNm.1. Secventa promotor -TATAAT. a) .. rezultand ARNmm (mesager matur).. principiul complementaritatii bazelor: ADN: . iar cateva 5'—->3' va lua aspectul de bucla monocatenara. Initierea transcriptiei.La procariote.. Dupa o secventa de 10 nucleotide de la inceperea transcrierii mesajului. cele doua catene ale moleculei ADN se separa. . Pentru sinteza ARNm se parcurg urmatoarele etape: .

Catalizeaza sinteza ARNr. bogat in GC si recunoscut de proteina „rho". In amonte de situsul de initiere este o secventa 5'->3' (5' . codificarea mesajului in ARN p. copierea mesajului 238 . CCAGCCATG) implicata in declansarea si prereglarea sintezei ARN premesager. Catalizeaza sinteza ARN pre-mesager. este dispersata in nucleoplasms. gena va fi transcrisa in totalitate (si exonii si intronii).. numai dupa ce s-a fixat enzima ARN-polimeraza II. ARN polimeraza HI. Deosebirile intre sinteza ARNm la procariote si eucariote sunt urmatoarele: • la procariote gena (lipsita de introni) va fi total transcrisa rezultand ARNm. Spre deosebire de procariote. • la procariote se transcrie orice gena indiferent de pozitia sa in molecula ADN. La procariote. • la procariote in sinteza ARNm este implicata numai enzima ARN polimeraza. Dupa terminarea transcriptiei.tripleta „stop" din gena transcrisa. rezultand in prima etapa un ARN premesager (precursor). deoarece ADN-ul genei nu contine introni. La eucariote. Ca ARN premesager. ARN polimeraza II. la eucariote transcriptia mesajului genetic este mai complexa. ADN-ul isi reface integritatea moleculara dublu catenara. acesta este supus unor etape de procesare pentru a se obtine ARN mesager matur. Initierea transcriptiei la eucariote are loc la nivelul situsului de initiere. La procariote ARN-polimeraza recunoaste gena care va transmite ARN-m. Deoarece situsul de initiere contine codonul initiativ TAC pentru metionina. datorita existentei ADN-ului repetitiv noninformational. b) La eucariote. are loc numai in zonele eucromatice ale cromozomului. prezenta in nucleoplasm^. Codonul stop. va incheia sinteza ARNm. rezulta direct molecula de ARNm functional. La eucariote. Fixarea enzimei are loc numai dupa recunoasterea situsului TATA-box al promotorului de la capatul 5' —> al transcriptorului. in timp ce la eucariote activitatea de transcriere este catalizata de trei tipuri de enzime: ARN polimeraza I este prezenta in zona organizatori nucleolari la cromozomi acrocentrici. la care gena contine introni si exoni. unde este ADN nerepetitiv genetic informational. din transcrierea codului..m. catalizeaza sinteza precursorilor ARNt.

59). AON SE MANIFEST A Fig.1.2. . acolo unde sunt gene active.genetic in ARNpm va incepe cu AUG . Accesarea va asigura respectivelor gene accesibilitatea de a fi decodificate in ARN (fig. 16.Accesarea genomului si procesarea ARN premesager Procesarea genomului implica procese ce vor influenta structura cromatinei sj pozitionarea nucleozonului. 1983) 239 . 59 Transcriptia informatiei genetice in structura ARNm (dupa Robert.corespondentul complementar in ARNm.

Modificarea celor doua extremitati ale ARNm precursor asigura urmatoarele semnificatii: . Excizia are loc in punctele de contact dintre exoni-introni. 6. Dupa ce proteina „rho" a recunoscut codonul stop §i s-a incheiat transcrierea mesajului din gena. „tintele" adiacente genelor active.2. precum §i cuplarea cu sub-unitatea ribozomica 60 S. Caracteristica ansamblului complex de initiere este „tinta exacta" de actionare din genom. denumita si coada adenilica. A doua etapa este procesarea ARNm precursor. . ARN precursor este supus proceselor de procesare. 240 . Orice eroare modifica mesajul genetic. O remarca! La eucariote nu exista ARNmm lipit de coada poliadenilica. numit pre ARNm sau precursor. .1.Ansamblul complex implicat in initierea transcrierii mesajului genetic din gene cuprinde setul de proteine sigma (a) si rho care vor conlucra cu ARN polimerazele I. Trecerea de la ARN precursor la Arnmm se face in doua etape: . Pentru prima etapa. denumita situs donor si cuplul 3'-AG situs acceptor. asigura transportul ARNm din nucleu in citoplasma (faciliteaza traversarea anvelopei nucleare).a doua etapa este procesarea propriu-zisa a ARN precursor. modificarile sunt urmatoarele: la capatul 5' al ARNm precursor se va cupla o molecula 7-metil guanozina. Procesarea pre-ARNm La eucariote gena este structurata sin exoni si introni.1.prima etapa este legata de modificarea capetelor 5' si 3' a ARNm precursor. separare exacta. Lipsa acestuia ar face nefunctional ARNm. Singurul ARNm lipsit de coada poliadenilica este eel care codifica sinteza histonelor. La sfarsitul transcrierii genei. unde. in ARN precursor.stabilitate §i protectie fata de actiunea endonucleazelor.dupa maturizare. Pentru a-si exercita functia proteomica. iar la capatul 3' o secventa poliadenilat. acest precursor ARNm este supus unui complex de procesare. II §i III pentru copierea codului in structurile ARN. Secventa poliadenilat este denumita §i „situs de incheiere a transcriptiei". Este etapa de separare a exonilor de introni.. rezulta ARNm nefunctional. exista cuplul 5'-GU.

intronii „relicva" ar avea aceeasi origine cu ADN-ul repetitiv. Observand mecanismele de procesare.Chambon (1981) a incercat sa explice originea. dar care s-au perpetuat in succesiunea generatiilor. ataseaza „coada" poliadenilica de molecula ARNm precursor. Mai optimista este ipoteza lansata de Gilbert si Tonegawa (1981). intronii „relicva" ar fi existat la toate organismele vii. aparent „fara functie". In urma recuplarii exonilor si eliminarea intronilor. cum se gaseau in structura genei transcrise.2 si 17 q. care urmeaza codonului stop si care. Un rol esential in procesele de matisare il au „spliceosomiP. chiar daca este neutilizabil. In asociere cu ARNm precursor. Spliceosomii sunt segmente de snARN (small nuclear ARN) cu capacitate catalitica (enzimatica). Dupa aceasta procesare care are loc in nucleu. semnificatia si rolul intronilor in genomul eucariotelor. exonii se vor cupla. se obtine molecula de ARNmm (functionala). prin actiunea selectiei. ' Spliceosomii au un dublu rol: recunosc punctul delimitant dintre exoni si introni care vor fi recuplati. se vor matisa. ar fi evoluat plecand de la o singura ribonucleoproteina ancestrala si care in evolutia biologica. Dupa Chambon. Conform ipotezei lor. Dupa separarea exonilor de introni. ARNmm trece in citoplasma celulei unde prin procesele de translate va asigura sinteza unei molecule de proteina cu structura si functie specifica.situsul initiator de care se leaga ARN polimeraza II. drojdia) s-ar fi pierdut in cursul evolutiei. sunt implicati in procesul de splicin (matisare). s-ar fi diversificat in secvente mici de ARN (small nuclear) cu rol in procesele de cataliza si formare a ARNm matur. dar organismele cu ciclu de dezvoltare foarte rapid (eubacteriile. sub actiunea endonucleazei. matisandu-i in ordinea exacta. P. de matisare a intronilor si sudarea exonilor. Chambon lanseaza urmatoarea ipoteza: spliceosomii (autorul a folosit termenul de enzima ancestrala) cu rol catalitic operand asupra preARNm pentru a rezulta ARNm matur. . 241 .situsul terminator. Ei considera ca asa numitele „relicve" intronice ar fi avut si vor avea importanta deosebita in evolutia biologica.De consemnat: fiecare gena transcrisa este incadrata dc doua situsuri: . In genomul uman se apreciaza exitenta a circa 22 gene a caror locasuri ar fi pe cromozoml 17 p 11.

De exemplu. 242 . noi secvente genice active. Translatia sau transcrierea mesajului genetic din ARNmm 7.5 mg sau 18-20% din greutatea totals a celulei (Alberts si col. 1994. Ca hepatocitul ar contine aproximativ 0.Dupa Gilbert si Tonegawa. pentru ca prin combinatie cu mecanismele de crossing-over inegal si duplicatie-deficienta ar fi putut crea.1. 60).. §i cuprinde toate proteinele dintr-o celula intr-un anume moment. Sinteza de proteine Proteomul este produsul final al genomului.. determinand noi proteine. 7. noi caractere (nromale sau patologice). si creeaza. 2000) (fig. o celula tipica mamiferelor. iar mecanismul „excizie-lipitura" in timpul procesarii ARNm precursor ar avea un avantaj evolutiv. intronii „relicva" n-ar fi inactivi. celula hepatica se presupune ca are 10000-20000 tipuri diferite de proteine. Lodish si col.

Translafia este procesul de decodificare a informafiei genetice din ARNmm. Materializarea proteomului este rezultatul unui complex de procese de translatie (traductie) a mesajului genetic. proteomul. inscris prin transcriere si matisare in ARNm matur. 1979).Fig. cantitativ. 243 . care asigura ordonarea secvenfiala specified a aminoacizilor. este complet si mult diversificat calitativ. polimerizarea lor prin formarea de legaturi polipeptidice intr-o secventS polipeptidica. 60 Mecanismul asamblarii aminoacizilor si elongatia lantului polipeptidic (dupa Gallien. Dupa cum observam.

factorul de initiere. . au un diametru de 15-20 nm.terminalizarea.codul genetic mscris prin traductia genei si prezent in citoplasma ca ARNm matur. In citoplasma. o mare instabilitate si degradare rapida. Ajuns in citoplasma. S-a observat insa.ARNm cu codonl initiator sau start: AUG.ARNt.initierea. Fiecare molecula de ARNm va fi „explorata" de un ribozom. . cu formarea mai multor lanturi polipeptidice identice. . materializat intr-o structure polipeptidica.metionil .factori de initiere EF1. .polipeptidaze.1. enzime de formare a legaturilor peptidice intre aminoacizi. formand polizomul sau poliriobozomul (G. . Premiul Nobel 1974). Gratie formarii polizomului se poate sintetiza. prin amplificare complexul proteomic din celula. este conditionata de faptul ca in celula avem o cantitate mica de ARNm (ccj 4%). 1953. . 7.factorul de elongatie si ATP. . Cele doua subunitati inegale vor fi cuplate prin legaturi stabilizate de ionii de Mg + (a se vedea ARNr). care este ribozomul cu ARNr. .E.Palade. transcriptorul asigura translatia (citirea) mesajului genetic.elongatia. Sinteza moleculelor proteice se desfasoara in trei etape: . . reprezentate de ARNt ce contin anticodonii.moleculele care asigura traducerea informatiei genetice din ARNmm.ARNt initiator: formil . caracterizat de un „turnover" foarte rapid. . IF2 §i IF3 .o molecula de guanozin trifosfat ca sursa de energie (GTP).aminoacizi. ARNm se va cupla cu ribozomii care. Posibilitatea ca o molecula de ARNm sa fie explorata de mai multi riozomi.ribozomii: subunitatile 50S si 30S. compusj din doua subunitati.1. ca aceeasi molecula de ARNm poate fi „explorata" seriat de mai multi ribozomi. .Pentru transcrierea mesajului genetic si formarea lantului polipeptidic sunt necesare: . 244 .nisa de asamblare a aminoacizilor. La procariote Pentru translate sunt necesare urmatoarele componente: .

Soseste al doilea ARNt2 ce transporta alt aminoacid. rezultand un dipeptid. se stabileste legatura peptidica. Cand in citoplasma ajunge un alt ARNm. separare facilitate de un factor proteic (PF). are. va icoperi si codonul ce urmeaza codonului initiator AUG. va fi integrat in situsul P al ubunitatii mari. Pe acest complex se fixeaza ARNm si o molecula de ARNt cu anticodonul complementar codonului de initiere. UAA j UGA) alunecarea se opre§te. intre ninoacidul 2 cu aminoacidul 3. subunitatile 245 . Sub actiunea enzimei.ARNti. sub ictiunea factorului de initiere IF2. sunt proteine ce intervin in initierea §i sinteza proteica). dar subunitatea care. RNt2 se va gasi acum in tusul P. Cand ribozomul ajunge la codonul non-sens sau stop (UAG. initial. In timpul Dngatiei mesajul genetic transcris in ARNm de la ADN. subunitatea ribozomica mica se va cupla :u subunitatea mare constituind ribozomul. impreuna cu GTP (sursa energetica) (IF = factori de initiere. rin aceasta alunecare in directia 5'-3'a ARNm. IF2 si IF3.tranferazei si donorului de energie GTP. intre jptidul transferazei si GTP. ozomul se disociaza in cele doua subunitati. este liber. Dupa stopare complexul ribozom-ARNmlipeptid se separa. Prin liberarea situsului P. care transporta metionina activata si cuplata sub forma de formil .metionil . Dupa cuplare. Dupa ocuparea celor doua situsuri (P §i A). acest complex vine in contact cu codonul AUG din ARNm. Prin cuplarea cu subunitatea nare. Procesul de avansare a ribozomului pe ARNm si formarea gaturilor peptidice intre amioacizi este denumit elongatie. Este ARNt. ARNt.Pe subunitatea 30S a ribozomului se fixeaza factori de initiere IF1. Spatiul codonului coperit in aval de codonul initiator reprezinta situsul A al ribozomului. ribozomul va inainta pe ARNm ocupand in aval de xlonul de initiere o secventa de trei nucleotide (al 2-lea codon pe ARNm). >upa formarea dipeptidului. ARNt] din situsul P este eliberat. In timpul elongatiei cu sinteza polipeptidului sunt posibile erori. sub ctiunea enzimei peptidil . care a transportat metionina. Dupa terminalizarea translatiei §i eliberarea lantului polipeptidic. In urma acestei eliberari ajunge ARNt3 ce va transporta al 3-lea ninoacid pe care-1 va introduce in situsul A. este materializat tr-o molecula proteica sintetizata. se Dimeaza legatura peptidica intre cei doi aminoacizi. rezultand un tripeptid. iar situsul A liber. prin cuplare cu subunitatea mica. ce va fi itrodus in situsul A liber. dispersandu-se in Dplasma. ce t fi corectate sau nu.

ARNt. catalizata de peptidul-transferaza din subunitatea mare a ribozomului. si de ARNmm. in special IF2. Prin alunecare. La aceste procese participa ATP ca sursa de energie si amino-acil-ARNt-sintetaza care va recunoaste aminoacidul activat pentru a fi transportat. UAA sau UGA).Factorul de initiere. Recunoasterea o asigura anticodonul din ARNt. La factorii de elongatie se implica EF-Tu pe care se fixeaza GTP. . Acest anticodon din ARNt va avea un codon complementar in componenta ARNm.metionina.ARNt. Aminoacidul. datorita . .2. Cand se ajunge la codonul stop (UAG.alunecarii" ribozomului pe molecula ARNmm. Dupa ocuparea situsurilor.ATP. se cupleaza la bratul liber lung de adenina distala. . 246 . 7. Din acest moment incepe elongatia sintezei polipeptidului.. si dispersia lor in citoplasma. La eucariote La eucariote translatia este similara cu cea descrisa la procariote dar mai complex! Initierea translatiei la eucariote necesita: (fig. situsul A se va elibera.63.ARNmm semnal care contine obligatoriu in pozitia unu.64) . vor ocupa in ordine ti si t2. situsurile P si A din subunitatea 60 S ribozomala. 61. dupa prealabila identificare de catre anticodonul din bucla. urmate de dislocarea subunitatilor ribozomale. de care se leaga un factor de eliberare. ARNt-1-initiator acceptor si ARNt-2-acceptor pentru al doilea aminoacid. sursa energetica pentru activarea aminoacizilor. intre cei doi aminoacizi se stabileste o legatura peptidica.1.Aminoacidul initiator . Prin decuplarea EF-Tu de aminoacid . se stabileste legatura peptidica intre aminoacizi. codonul de initiere AUG in apropierea capatului 5' al ARNmm. -GTP. . lantul polipeptidic se va separa de ribozom. Elongatia are loc in directia 5'—*3' a moleculei de ARNmm.ribozomale sunt supuse acelorasi procese si etape in translatia mesajului genetic. forma activata a aminoacidului. are pe subunitatea mica doua locuri de legatura cu ARNm si ARNt.62. Dupa fiecare eliberare a situsului A va fi introdus cate un aminoacid translocat de ARNt. Ribozomul cu situsurile P si A pe subunitatea mare.

61 Nivele de control in sinteza protemelor la eucoriote SINTEZA PROTEINEI t REGLARE realizata prin MULTIPLE NIVELE DE CONTROL ?I INFLUENTE conditionate de .Fig.

SI RETROINTHBITIE) PROTEIN A ACTIVATOARE ONDUCTIE) CONTROL influetyeazS ■» pozmv '' PROMOTOR OPERATOR / .Fig. 62 REGLAREA ACTTaTATH GENELOR IN SINTEZA DE PROTEINE LA PROCARIOTE (REPRESEE .

63 REGLARE PRIN REPRESIE ENZIMATICA A SINTEZEI DE PROTEINE Fonna lnutaiita- GENA TRANS to Produce \ OPERON INACTTV mi se leaaa de are caracteristica ■ FORMA *) ALOSTERICA sail nil produce PROTEINA REPRESOR TRANSCRIPTIA Wocheazri ARN-POLIMERAZA -se blocheazfl .Fig.

64 Iiuluctia euzunatica a suite zei de proteme la Procariote GEN TRANS procuce PROTEINA ACTIVATOR nelegate de promotor legate de Permite INACTIVA GENA PROMOTOR ARN-POLIMERAZEI mitiaza cuplarea la TRANSCRIPTIA .Fig.

enzimele sunt implicate in biosinteza acizilor nucleici. interleukinele regleaza mitoza §i diferentierea celulara etc. proteinele au o gama larga de functii. feritina inmagazineaza Fe in ficat. . . forma care asigura energia celulei. DacS luam in analiza diversitatea mesajelor genetice inscrise in structura aperiodica a ADN-ului. gliadinele inmagazineaza aminoacizii in seminte de graii inactive. in organism.functia de protectie a celulelor din tesuturi si a corpului.Rolul proteinelor nou sintetizate in viata celulei. tipul §i succesiunea aminoacizilor.functia de depozitare a proteinelor. etc.. etc. de exemplu actina §i miozina din fibrele citoscheletice ale fibrelor musculare. hemoproteina (hemoglobina) transporta gazele din si in celula (oxigenul.functia de transportator.functia contractila a proteinelor. Functia catalitica a proteinei este sub forma de enzime. De exemplu. insulina (regleaza glicemia). ce pot fi transcrise in ARNm §i traductionate in structuri proteice putem sa acceptam marea diversitate a proteinelor in celule. .functia in infrastructura celulei. albumina. De exemplu.functia catalitica in reactiile metabolice de sinteza sau hidroliza care au loc in celula. Proteinele sunt integrate in toate compartimentele ce formeaza citoscheletul celular. Ca functie catalitica. Datorita imensei diversitati de structura. functia §i specificitatea unei proteine sunt determinate de numarul.S. citokinele (proteine). la toate nivelele de organizare morfo-anatomica a organismului. Sunt unele proteine care transporta acizii gra§i. mesaje codante. De exemplu. Ca functii a proteinelor nou-sintetizate mentionam: . hormonii extracelulari. De exemplu: activatorii care leaga genomul de influenta genelor (individuale sau grupuri de gene). . CO2). lipidelor. reziduuri componente in structura lor. 251 . . carbohidratilor. a proteinelor. Proprietatile fizico-chimice.reglarea proceselor celulare mediate de proteine. anticorpii (imunoglobulina) sau unele proteine sunt implicate in coagularea sangelui. .

genotip si fenotip. Genomul reprezinta totalitatea genelor existente intr-un set haploid de cromozomi la organismele cu reproducere sexuata. In sens larg. genomul este totalitatea genelor existente in celula gametica. Aceasta este reprezentata de totalitatea genelor existente in cele doua seturi haploide primite de la genitori (din celula diploida). este numita alela. Dotatia cromozomica din celula diploida (genotipul) este constituita din doua serii de cromozomi omologi: materni (23 de cromozomi) si patemi (23 de cromozomi). La eucariotele cu reproducere sexuata. Alelele avand "comportament" dominant sau recesiv. Forma sub care exista o gena pe un locus dat in cromozom. sau componenti ai aceleiasi familii.Capitolul VI RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA ALOMULUI Pentru intelegerea relatiilor inter-genice si raportul gena-caractermediu. crossingover inegal. Fiecare gena ocupa un locus "precis" in cromozomi. dar si genele din ADN-ul mitocondrial. Ca urmare. Sunt 252 . Caracterele observabile sunt produse prin interactiunea informatiei genetice existenta in genotipul individului dar si in mediul sau de viata. cantitative sau calitative in exprimarea aceluiasi caracter la indivizii conspecifici. aparuta prin mutatie. constituind un cuplu alelic sau gene alelomorfe. Sunt insa diferente fenotipice. in gameti. Genotipul este constitutia genetica a organismului. fenotipul este ansamblul de caractere anatomo-structurale. set haploid exista numai in celulele reproducatoare. moleculare si metabolicofunctionale ale fiecarui organism. Caracterele cu exprimari fenotipice diferentiate intre indivizi. de factorii ecologici. "Identitatile" fenotipice intre indivizi pentru un anumit caracter sunt rezultatul unei constitute genice sinonime.Genotipului i se "opune" fenotipul. sunt conditionate sau influentate de factorii de mediu. Pe cuplul de cromozomi omologi fiecare gena este dublu reprezentata. etc si care indeplineste functie genetica. este necesara dezvoltarea notiunilor de genom. sau prin duplicitate. Fenotipul . In fiecare pereche de omologi sunt inscrise genele care contin mesajele pentru sinteza unei proteine cu structura specifica pentru definirea caracterelor unui organism.

a aceluiasi caracter.locus . Interferentele conditionale intre genotip si mediul ambiental.alela . graduala. cuplurile de gene alelice ocupa aceleasi locusuri in cromozomii respectivi. . ocupand acelasi locus ca si gena normala.heterozigot . Pentru a intelege corect aceste relatii sunt necesare urmatoarele notiuni: . cat si in starea heterozigota (doza unica). a speciei. In celula somatica diploida.Relatiile intergenice Exprimarea fenotipica a unui caracter ereditar este conditionata de relatiile existente in cadrul unui cuplu alelic. . sunt strans legate. . care in ansamblul lor definesc individul ca unitate biologica (morfotipica) in cadrul populatiei. In cadrul cuplurilor alelice apar relatii de dominanta. 253 . 1. Relatii intre cupluri alelice.homozigot .este o varianta a unei gene realizata prin mutatie sau crossingover inegal. etc.caractere. sau de interrelatiile intre cuplurile de gene nealelice. cu predispozitie genetica. Diversitatea fenotipica reprezinta gama de reactii fenotipice a unui genotip particular (constitutional genetic) ca norma de reactie a individului la influentele induse sau conditionate de factorii ecologici. tisular. 1. Modelarile fenotipice se pot analiza la diverse niveluri de organizare a biosistemelor: caractere de nivel molecular. . la care factorii din mediul extern pot influenta exprimarea nuantata.cand locusurile omoloage sunt ocupate de alele neidentice. de organ sau sisteme de organe.este pozitia si „spatiul" ocupat de o gena in cromozom.starea in care locusurile omoloage sunt ocupate de alele identice. unde exista o pereche de cromozomi omologi. Doua alele nu pot coexista pe acelasi locus.dominanta . codominanta. raporturi cu efecte semiletale sau letale.este gena care exprima fenotipic caracterul atat in starea homozigota (doza dubla). in special caracterele poligenice.1. in modelarea si gradul de manifestare a unor trasaturi fenotipice.

recesivitate Notiunea de dominanta . mentinandu-se in concentratie crescuta numai in populatiile consanguine. este capabila sa sintetizeze o cantitate suficienta de proteina „activa". La eucariotele superioare normale. fara a se exprima caracterul. Subiectul heterozigot A/a. Alela recesiva.. De exemplu sa presupunem cuplul de alele „A" si „a". prezinta un fenotip identic cu eel homozigot A/A.1. iar in prezenta genei dominante este nonfunctionala. cand se incruciseaza doi indivizi de sexe diferite si care au gene diferite pentru acelasi caracter. Si anume in stare homozigota genele mutante nu permit dezvoltarea . care sa asigure functiile celulei sau organismului. Acest lucru se poate observa daca sunt folosite tehnici de finete. in doza unica.recesivitate devine evidenta la eucariotele superioare sexuate. sunt letale. aceasta trasatura. la prima vedere. fiind denumita si alela salbatica (+). Relatiile de dominanta . asigurandu-se dispersia lor in genofondul populatiei. care nu intra in „concurenta" cu proteina „activa" in nici o reactie in care aceasta ar fi implicata. alela dominanta este frecvent prezenta la indivizii speciei care traiesc in conditii naturale. alela A este dominanta „prevalenta". sau cele conservate artificial (notate cu -). ca o gena dominanta in starea heterozigota (doza unica) nu intotdeauna este suficienta prin activitatea sa codanta pentru a asigura in „totalitate" functia de exprimare fenotipica a caracterului. Aceasta diferentiere fenotipica poate fi explicata astel si anume. sau anemic functionala. genele mutante corespund recesivilor „letale". In general. este de regula eliminata prin selectie naturala. 254 . ca produs al mutatiei. Nu intotdeauna alela dominanta isi mentine absolut.este gena care asigura exprimarea fenotipica a caracterului uman in stare homozigota. prin care pot fi identificate mici diferentieri a caracterului determinat de gena dominanta la indivizii heterozigoti in comparatie cu cei homozigoti.1.recesiva . In aceste conditii. iar in stare heterozigota se mentin in genotipul hibrizilor. Conditiile ca o alela sa fie dominanta sau recesiva sunt urmatoarele: alela este dominanta cand. pe cand alela „a" este recesiva „latenta". „semiletale" sau fara efecte fenotipice. 1. alela este recesiva atunci cand induce sinteza unei biomolecule „nula functional".

Mohr si Wriedt au studiat un cuplu cosangvin.Dificultatile si exceptiile de la leg He dominantei si recesivitatii Analiza caracterelor monogenice.1.Acest aspect il putem consemna la om cand. determinand moartea la un an dupa nastere. sunt raporturi de codominanta (a se vedea lucrarile practice) 1. 255 . Uneori intre cuplurile alelice.V% daca unul din genitori este heterozigot (Aa) (fig. continand fiecare gena dominanta mutanta (cu efecte semiletale) iar copilul nascut era homozigot dominant mutant.1 .1. morfodisplazia este mult mai severa).65) sau de 3A . deoarece in aceasta formula dominanta exprimarea fenotipica determinata de genele mutante a fost cu expresivitate completa (100%). al carei grad de exprimare fenotipica a displaziei somatice este diferit in raport cu homozigotul dominant mutant (la acesta. au evidentiat unele dificultati de interpretare si abatere de la legile ereditatii dominante si recesive. la care cei doi genitori (el si ea) erau purtatori de brachidactilie moderata. Acest cuplu a dat nastere la un copil la care lipseau degetele din regiunea palmara si plantara insotite de multiple malformatii scheletice. o gena mutanta dominanta in stare heterozigota.lA cand ambii genitori sunt heterozigozi (A-a) (fig. Cei doi cercetatori au considerat ca genitorii erau heterozigoti. De exemplu.65). iar efectul a fost letal la copil. Sunt mai multi factori de "eroare" ce intervin in interpretarea caracterelor dominante sau recesive. dominante sau recesive.Dificultati statistice Studiile genetice de respectare a legilor mendeliene de segregare a caracterelor mogenice (monofactoriale) stabilesc ca raportul de segregare a unui caracter dominant este de XA . a).

b) Exceptii de la legile ereditatii dominante. 50% (1/2) 75%(3/4) 25%(1/4) Ereditate dominanta F. 18 Populatia panmictica . sau numarul indivizilor studiati dintr-o populatie 1R panmictica este mic.gena dominanta a -•• gena ret*siva Fig. v aa . Dar corecta analiza genetica impune folosirea sondelor genice pentru a stabili starea de heterozigot a purtatorilor (in special) de gena recesiva.A a aa ''■• f M . Dar asemenea raporturi de segregare nu sunt respectate in totdeauna in genetica medicala deoarece numarul familiilor studiate (pentru acelasi caracter) este mic. fara neomutatii. A a a H■H A a Aa a T A a t 1 T A a t f f *Y Aa Aa 50% (1/2) i6 aa rr ?f aa ff 0f AA_______Aa______Aa . Dificultate in stabilirea caracterului .dominant sau recesiv (transmis genetic) este si situatia cand ancheta medico -genetica se adreseaza exclusiv la copiii aparent sanatosi din familie. Studiile efectuate pana in prezent au identificat exceptii de nerespectare si interpretare incorecta a legilor ereditatii dominante si recesive. 256 . 65 Ereditatea autozomal dominanta si recesiva Aceste raporturi de segregare sunt respectate in cazul cand este analizata o populatie (cazul izolatelor umane) sau sunt studiate un numar mare de familii cu descendenta numeroasa. fara casatorii consanguine.reditare recesiva A .p^pulatia la care incrucisarea intre indivizi este aleatorie (nu selectiva).

dar si de alti factori. penetranta este un concept statistic deflnit prin frecventa exprimarii fenotipice a unui caracter determinat de gena dominanta in starea heterozigota. Acest proces poate fi explicat astfel: Sunt gene dominante cu penetranta variabila.m. se manifesta saltatoriu. fie de interferenta ambilor factori . Deasemenea. .a. la nivel familial.epistazia + peristazia. Pentru gena dominanta penetranta poate fi determinata de constitutia genotipica a indivizilor. penetranta este de 80%(p incompleta).De la legile ereditatii dominante sunt considerate urmatoarele exceptii: i) Penetranta.varsta si sexul imprima expresivitati marcate a caracterelor ereditare (de exemplu: guta. ii) Expresivitatea. teoretic: . . Penetranta poate fi completa (totala) sau incompleta (la care manifestarea fenotipica a caracterului dominant este si saltatorie).daca respectivul caracter este prezent la 8 din cei 10 membrii. Penetranta completa sau incompleta se apreciaza in raport de prezenta caracterului exprimat fenotipic. hemocromatoza.d. De exemplu: .un factor peristatic poate actiona la distanta asupra expresivitatii unei gene (vezi epistazia). Expresivitatea poate fi conditionata de modul de viata al individului (alimentatia).daca o familie formata din 10 membri prezinta aceiasi caracter. s. Sa urmarim urmatorul exemplu.totalitatea factorilor din mediul exterior care pot influenta expresia fenotipica a genelor. penetranta este de 100%(p completa). peristazia. Exceptiile de la legile ereditatii recesive sunt: expresivitatea variabila a unui caracter recesiv care este conditionata de aceiasi factori ca cei care intervin in ereditatea dominanta: epistazia. Si expresivitatea este un factor ca exceptie de la legile dominaiitei. 19 Peristazia . calvitia. caracterul autozomal dominant trebuie sa fie exprimat fenotipic la fiecare generatie ce succede (deoarece caracterul dominant este exprimat in stare homozigota AA si heterozigota Aa). etc).epistazia sau influentata de mediul "extern" peristazia19. c) Exceptii de la legile ereditatii recesive. In mod normal. 257 . de mediul "intern" . Ca urmare. Sunt unele caractere dominante care.

Gena Rhesus la om20 Efectul semiletal indus de o gena poate fi exemplificat prin analiza sistemului genetic eritrocitar Rh. fenotipic.postnatal: . precum si la cuplurile de genitori consanguini. S-a mai constatat ca raportul de segregare a unui caracter autozomal recesiv. 1. barbatii sau femeile pot avea Rh+ sau Rh-. sau reducerea viabilitatii anumitor genotipuri. homozigote recesive.sau prin inducerea infertilitatii si incapacitatatea de reproducere a indivizilor tarati.ducand la avortul spontan.(care au gena recesiva d) pot fi d/d.Gene (alele) cu efect letal Lints (1981) considera ca printre cauzele responsabile de modificarea raporturilor mendeliene este letalitatea indusa de gena mutanta. Rh este gena responsabila de producerea unui antigen numit Rhesus. In stare homozigota efectele acestei gene mutante sunt letale. iar persoanele Rh. Aceasta remarca este rezultatul studiului statistic realizat in fratiile care au numai copii. Exemplu de efect letal al genei mutante este morfo-displazia labiopalatoschizis (buza de iepure. gura de lup). din populatie.prenatal: .2. Efectele letale si eliminarea indivizilor din familie. Se considera gene letale cand in stare homozigota.Gene (alele) semiletale. care se gaseste si in sange la Macaca mulata (Maimuta Rhesus). normali. uneori. severe. Investigatiile genetice asupra acestei morfodisplazii au evidentiat ca unele forme pe fond genetic viabile sunt din punct de vedere constitutional la indivizii heterozigoti.pleiotropia unei gene poate determina trasaturi fenotipice variabile.1. 1. pot avea loc: . neviabile eliminand respectivii indivizi din populatie. . La om. Persoanele Rh+ (caracter determinat de gena dominanta D) pot fi homozigote D/D sau lieterozigote D/d. .3. 258 .1. indue dereglari morfostructural-functionale.inainte de varsta pubertatii si reproducerii. depaseste valoarea de lA (conform legilor mendeliene).

care uneori. este epistazia.Rh+. Elaborarea anticorpilor Rh poate duce la urmatoarele accidente: . determinand un proces de izoaglutinare. . analizat la nivelul organismului ca imitate biologica. desi nu au antigen in organism au capacitatea de a elabora anticorpi anti Rh-. Sunt accidentele de transfuzie. trecand in organismul matern gestant. induce formarea de anticorpi specifici antigenului. in cazul unei transfuzii de la o persoana Rh+ apar reactii de incompatibilitati de Rh. sau prin circulatie fetala.pe perioada fetala a sarcinii. Cum mama fiind Rh. Antigenul este substanta (molecula. In exemplul nostra. inducand o anemie hemolitica. care elaborand anticorpi anti . Sa presupunem ca doi genitori: sotul D/D homozigot Rh+. ca gene diferite. spre sfarsitul perioadei fetale. mama trimite spre fat anticorpi antiRh+ in sangele viitorului copil. Produsul de conceptie. Cele care sunt homozigote recesive sunt lipsite de antigen si sunt Rh-. in stare homozigota are efect semiletal. poate fi conditionat fenotipic de influenta altor gene nealelice. va declansa o reactie anigen-anticorp. trecand in organismul matern . poate duce la moartea nou-nascutului.si au anticorpi anti Rh+. Indivizii homozigoti recesivi d/d Rh -. dar prezente in genomul celular. Fatul. sotia d/d homozigot pentru Rh. .realizeaza un act de conceptie. elaboreaza un antigen. dar implicate in definirea unui caracter. 1. in prezenta antigenului Rh+ va incepe elaborarea de anticorpi anti Rh.Persoanele cu gena dominanta D. Un aspect al relatiilor intre cupluri de gene nealelice (gene diferite informational).cand o femeie sau un barbat sunt Rh. Indivizii Rh+ (genotip D/d sau D/D) la care gena D este dominanta au in organism antigenul Rh+. Antigenul Rh+ de la fat poate traversa placenta. Relatii (raporturi) intre genele nealelice Un caracter. incepe sa elaboreze antigenul Rh+.2. introdusa in organismul omului (sau la orice alt mamifer). conform constitutiei sale genetice. 259 . celula.si lipsita de antigen. gena d (recesiva). fiind Rh+.Produsul de conceptie va fi obligatoriu heterozigot D/d. avand antigenul Rh+. deci Rli+. poate declansa reactia antigen-anticorp la mama.antigenului Rh+ al fatului. tesut) care.

Epistazia Termen introdus de Bateson (1905 si 1909).1. ca gena epistatica. Acest sistem este determinat genetic de doua cupluri de gene nealelice.2. influenteaza activitatea genetica a genei dominante). efectiv de una din gene. Un exemplu clasic de epistazie este fenotipul Bombay. care ocupa locusuri diferite pe bratul scurt al cromozomului 9. In relatiile de epistazie.1. 260 . epistazia este "interactiunea genica in care o gena dominanta sau recesiva. Genele "modificatoare" sunt numite epistatice. in exprimarea fenotipica a unui caracter dat de gene nealelice" dominante sau recesive. Epistazia poate exista sub doua forme: epistazia genelor dominante (gena dominanta fiind epistatica) si epistazia genelor recesive (gena recesiva. influenteaza functia de determinism genetic. iar genele a caror exprimare fenotipica este influentata (fiind non-functionale genetic) de gena nealelica. fenotipul unui caracter depinde. cand ambele tipuri de gene nealelice sunt prezente in genotip. sunt numite hipostatice. ca sistem genetic eritrocitar pentru grupa sanguina ABH(O).

66 EPISTAZIA GENE AUTOZOMALE SEGREGARE INDEPENDENTA l EPISTAZIE FORME DE ERORI SI/SAU RAPORTSEGREG ARE MODIFICAT 261 .Fig.

Daca locusul I este ocupat de alela recesiva"i". formand pe substanta H antigenul de grupa A. Ca urmare alela recesiva h in stare homozigota h/h are rol epistatic blocheaza "formarea antigenelor. Dar in situatia cand in locusul H gasim un cuplu alelic homozigot recesiv h/h in organism nu se mai sintetizeaza substanta H. Casatorita. Cuplarea este catalizata de enzima fucoziltransferaza. transferaza specifica. codificata de la IA. chiar daca in locusul I avem genele dominante IA si IB. Alelele IA si IB codifica sinteza unor transferaze specifice care intervin in cuplarea unor molecule pe substante H ce constituie antigenele de grup sanguin A sau B. Lipsind substanta H. va fi de grup 0(H). iar alelele I si I care sunt dominante. care codifica transferaza specifica. sotul avea constitutia genetica H/h. aparent grupa "O". va fixa o molecula de acetilgalactozamina. De exemplu. IA/i. nu se modifica substanta H. in stare homozigota i/i nu se sintetizeaza nici o enzima (transferaza). Alela A si B sunt codominante. care in stare homozigota (h/h) nu are capacitatea de a sintetiza enzima fucoziltransferaza. Locusul I ocupat de alela A. alela B sau de alela recesiva "i".Locusul H poate fi ocupat de alela dominanta H. nu se formeaza antigenul de grup A sau B. care in stare homozigota (H/H) sau heterozigota (H/h). sunt gene hipostatice. IB/i. deoarece in acest oras indian s-a identificat o familie in care femeia avea constitutia genetica h/h. determina genetic sinteza antigenului "de baza" H. iar pe eritrocitele respectivului individ nu vom gasi antigenul A sau B. iar alela IB. Locusul H poate fi ocupat si de alela recesiva h. Relatia intre genele epistatice si hipostatice este cunoscuta sub denumirea de fenotip Bombay . 262 . Copilul rezultat din acest cuplu a fost grupa AB. fixeaza pe substanta H o molecula de galactoza (antigenul de grupa B). enzima codificata de gena dominanta H. Acest antigerTde baza" H este un precursor care cupleaza o molecula de fucoza formand substanta H.

este numita pleiotropa. observabil la nivelul fenotipului prin intermediul unei proteine cu structura si functii specifice. s-a luat in consideratie ca unui cuplu de alele cu locus unic pe cromozomi omologi. (Figura 67) 263 . Dar relatiile gene-caractere pentru eucariotele superioare ca evolutie (respectiv omul) sunt mult mai complexe. Permite sa apreciem. polialelismul.2. poate fi o polidisplazie (un complex multiplu modificat morfo-structuralanatomic). in majoritatea sindroamelor este consemnat un foarte "bogat" tablou simptomatologic. probabilistic. Complexul clinic indus de o gena recesiva mutanta. monogenia. poligenia (cu interferente de raporturi de influenta cu factorii de mediu).caracter . ii corespunde un efect "precis". prin pleiotropism intelegem cazul cand o gena recesiva. 2. Pleiotropia Cand o mutatie duce la aparitia unei gene cu efecte patologice asupra organismului. activitatea celulara. Ca definitie. si factorul proteic determinat genetic de respectiva gena. mult diversificat si sumativ. coeficientul de aparitie a unui caracter la descendenti. sau o disfunctie metabolica majora deregland activitatea tesuturilor.mediu Plecand de la relatiile inter-genetice. Studiile clinice au evidentiat ca o gena mutanta (recesiva) poate induce un complex clinic simptomatologie drept criteriu de diagnostic si etiologic al unei boli. cum sunt pleiotropia. In consecinta este greu sa acceptam ca diversificarea morfotipurilor (normale sau patologice) sunt consecinta unei singure gene normale sau mutante. induce expresivitatea fenotipica a doua sau mai multor caractere care sunt indisolubil "legate" prin fenomenul de "cascada" si influenta genetica. in patologia genetica transmisibila ereditar.1. O gena dominanta sau recesiva respecta legile mendeliene de segregare genotipica si expimare fenotipica a caracterului. organelor. Relatii gena . De exemplu. Ca urmare studiile genetice au luat in analiza si au considerat existenta mai multor raporturi si mecanisme genetice intre genotip .fenotip mediu.

GENA MUTANTA RECESIVA CU INFLUENTA PLEIOTROPA GENA PLEIOTROPA (RECESIVA) MUTANTA SINTEZA INDUCTOR MORFOGENETIC MODIFICAT SINTEZA UNEI ENZIME ANORMALA DIFERENTIAZA IN CASCADA LA DISTANTA CALE METABOLIC A SECUNDARA INFLUENTA ALTOR GENE DISFUNCTIONALITATI TISULARE/ORGANE PRODUSI SECUNDARI TOXICI Fig. 67 Pleiotropia Grouchy. Acest 264 . sau daca enzima intervine in reactii chimice unde comporta substraturi diferite. explica astfel efectul de pleiotropie a unei gene: "o gena este pleiotropa daca enzima determinata de ea este activa pe un substrat proteic situat in diverse locuri ale lantului energetic. trebuie sa cercetam cum respectiva enzima este activa (diferit) in diversele tipuri de celule si tesuturi (Grouchy). A lua in considerare pleiotropia genelor.

Celula diferentiata devine inductoare prin proteina elaborata. Consideram ca diferentierea este determinata de substante inductoare de natura proteica. respectiva gena. spune Grouchy. distincte. Pleiotropia rezulta din inlantuirea cauzala care leaga activitatea primara a unei gene mutante "pleiotropa" de procesul de dezvoltare si morfogeneza embrio-fetala in care este implicata. pot deveni proteine inductor morfogenetic. particapand la diferentierea altor tipuri de celule sau tesuturi. asupra carora proteina inductor primar. poate influenta gene din respectivele celule (este posibil ca proteina inductor primar sa fie proteina reglator sau represor asupra functiei genelor). pleiotropia nu se limiteaza la nivelul actiunii primare a genelor care. Acest proces este cauza multor manifestari ereditare normale sau patologice. interferente de influenta in timpul proceselor de diferentiere. este sinteza unei molecule proteice cu structura si functii strict specifice. devine inductoare pentru diferentierea altor tipuri de celule. Dar. care pot forma lanturi metabolice pentru noi functii celulare sau tisulare. Termenul de "relatii pleiotropice" desemneaza situatiile cand o gena inlocuita cu alela mutanta are repercursiuni fenotipice complexe. La organismele superioare. modificand mai multe caractere. ca semantida tertiara. care detine intregul program genetic pentru diferentiere. este putin probabil ca aceeasi gena. alte informatii din genotip sunt traduse in proteine. 1966). Cand o celula s-a diferentiat.pleiotropism se explica mai bine prin multipotentialitatea unei enzime. ca segment dintr-un lant ADN. sa participe la sinteza directa a mai multor proteine diferite. Fiecare etapa din "cascada" diferentierilor 265 . De exemplu. determinata de o gena. Unele molecule proteice determinate de o gena. Tuchmann-Duplessis (1972) descria celula embrionara ca un sistem citologic complex. consideram existenta unor relatii interferentiale de functii intre gene diferite. cum ar fi: longevitatea. direct sau indirect. in toate cazurile. la nivelul organismului. Conform teoriei lui Child. Este o inductie "in cascada" a carei secventa este riguros programata genetic cu aparitia unui larg evantai de celule si/sau tesuturi-organe diferite. dar mentinandu-si specificitatea de substrat. Inducerea etapizata a procesului de diferentiere poate fi comparata cu teoria gradientilor de crestere si diferentiere elaborata de Child. aptitudinile intelectuale sau simptome si semne clinice variate ce insotesc un sindrom genetic. in enzime. sa poata sintetiza doua produse proteice diferite " (citat de Tridon.

microoftalmie.sindromul Meckel. recesiva). atrofie optica. Numai intr-o asemenea inlantuire se insereaza pleiotropia. organ sau organism. 266 . ca intregul lant ce urmeaza punctului unde s-a produs mutatia. sa fie modificat prin mutatia unei gene (ex. nas subtire. Dar. schimbarea structurii unei substante active are repercursiuni variate in timpul dezvoltarii ontogenetice. . Acelasi mecanism de interferente protein-enzime este si in dereglarea proceselor metabolice. rinichi polichistic. nas acvilin. cataracta. cand. . cataracta.„linie pura" din populatie homozigoti pentru caracterele cercetate.etc. hipertricoza si atrofie cutanata. deficienta mentala. secundar. tertiar. anomalii dentare. pleiotropia este capacitatea unei gene mutante de a produce efecte multiple si "aparent" independente. nanism proportionat si armonios. epicanthus. etc.sindromul Hcdlerman-Streiff-Francois.sindromul Rubinstein-Taybi in care sunt asociate malformatii de tipul: falanga terminala la police si haluce cu aspect de paleta. . Ca urmare. dintr-o "cascada" inductiva. Efectele sunt rezultatul starii "inalt integrate" a metabolismului celular si dezvoltarii organismului. . efilat). Gena mutanta in stare homozigota induce o asociere de malformatii si anume: polidactilie. retinita pigmentara. In patologie gasim frecvent procesul de pleiotropism indus de gene recesive mutante.cu dizarmonie craniofaciala (fata mica. anoftalmie. retinand pentru exemplificare urmatoarele: . meningocel occipital etc. 2. Raporturi de monohibridare si de dihibridare Mendel (1866) a fost primul genetician care a folosit metoda incrucisarii si hibridarea la organisme "simple" care se deosebesc intre ele printr-un caracter unic sau un numar mic de caractere bine delimitate si usor de reperat. microcefalie.sindromul Holt-Oram prezinta aplazia policelui si comunicare interventriculara.sindromul Laurence-Moon-Biedl la care gena are efect pleiotropic. polidactilie.2. este suficient ca un singur inductor morfogenetic.) este implicata in a finaliza dezvoltarea completa a unui tesut. Pentru aceasta a selectat parentali .tisulare (etapele reprezentand si organizatori morfogenetici cu potential genetic primar. sa urmeze o diferentiere patologica. boala caracterizandu-se prin: obezitate. cretinism.

1. Aceste legi. 267 . Deoarece in F2 apare fenomenul de segregare a caracterelor. dar genetic heterozigoti la nivelul cuplului alelic (Aa) (fig.Mendel a incrucisat organisme care se deosebeau printr-un singur caracter (monohidrare). 68).generatii (Fi) Enuntul legii este urmatorul: "daca este o incrucisare intre doi indivizi care difera printr-un singur caracter (monohibridare). cat si pentru cele patologice. rezulta hibrizi Aa. Cand din cuplurile alelice AA si aa ale parentalilor.legile segregarii caracterelor la descendenti. Gametii haploizi elaborati de fiecare parental homozigot. Pe baza acestei observatii a presupus ca fiecare trasatura de caracter este determinate de o pereche de "factori" ereditari sau gene alele (termen folosit in prezent). iar fenotipic este exprimat caracterul (A). Fenotipul va fi asemanator cu al genitorului care este homozigot dominant. prezinta fenotipul parentalilor incrucisati initial. Rezultatele obtinute i-au permis sa stabileasca legile fundamentale ale geneticii . segrega. Genele alele se vor separa in meioza genitorilor. au caracter de generalitate la organismele cu reproducerea sexuata. prin doua caractere (dihibridare). sau prin mai multe caractere (polihidrare).2. Din punct de vedere genetic sunt puri pentru cuplul alelornorf. in raport de 3:1 cand sunt alele-dominante recesive sau 1:2:1 cand sunt codominante. inseamna ca alela "A" este dominanta iar alela "a" recesiva. atat pentru caracterele normale. se confirma urmatoarele: indivizii parentali (P) sunt homozigoti A/A si a/a. hibrizii primei generatii (filiatia Fi) sunt asemanatori intre ei". iar prin fecundatie cele doua alele se vor reintalni refacand cuplul alelomorf. in procente "fixe". vor contine numai cate un singur factor ereditar. o singura alela. Prin fecundare. hibrizii F] primind cate o alela de la fiecare parental vor fi 100% heterozigoti Aa. b)Segregarea hibrizilor in generatia F? Mendel a observat ca in F2 apar indivizi care au fenotipul asemanator cu al genitorilor din Fi. 2. dar si indivizi care. Legile lui Mendel Mendel enunta urmatoarele legi sau reguli de transmitere si segregare a caracterelor: a) uniformitatea hibrizilor primei .

68 Dihibndarea .INTERACTIUNI GENIC'E DfflBRIDAREA Segregate nomiala O GO LINKAGE GENIC cand FAC'TORI EPIGENETK'I PENETRANTA REDUSA ENDOGENI/EXOGENI Poate zi CODOMINANTA MODIFICA RAPORTUL DE SEGREGARE 0 GENA BLOCHEAZA ACTIVITATEA ALTEI GENE INFLUENTEAZA EXPRESI\TTATEA GENEI INFLUENTATA DE EPLSTAZIE SAU DE FACTORI DE MEDIU AMBELE ALELE EXPRIMA TRASATURILE DE CARACTER Fig.

respectiv un raport de segregare 3:1. nu sunt uniformi din punct de vedere genotipic. O remarca: in cuplul alelic dominant/recesiv A si a. In astfel de situatii consideram ca alelele A] si A2 sunt codominante. Cum alela A este dominanta. Dar descendentii F2 cu trasatura de caracter dominanta A. in starea lor heterozigota A/a nu este corespondenta intre genotip. ea exista in genotip. care este Aa si fenotip. Caracterul recesiv apare numai cand se reintalnesc doi heterozigoti purtatori cu acelasi tip de alela recesiva rezultand ca probabilitate de 25%. 25% homozigoti A2A2 §i 50% homozigoti A1A2. vor rezulta hibrizi A1A2 (heterozigoti) ce vor prezenta fenotipic si trasatura de caracter determinate de alela Ai. caracterul fenotipic determinat de aceasta alela se va exprima atat in stare homozigota A/A. cat si in starea heterozigota A/a. c) Segregarea independents a caracterelor sau legea asortarii independente. Verificarea a fost demonstrate prin analiza descendentului F3 rezultati prin reincrucisarea parentalilor a/a cu hibrizii F2. Exceptie de la aceasta regula este epistazia. In cazul alelelor codominante. iar caracterul recesiv "a" se va exprima numai in stare homozigota a/a. O analiza neavizata ar considera ca alela recesiva "a" ar fi eliminate din genotipul hibrizilor Fi. fiecare cu un cuplu alelic dominant pentru acelasi caracter A1A1 si A2A2. Rezultatele sunt urmatoarele: hibrizii F2 au constitutia genetica in urmatoarele raporturi: 25% sunt homozigoti dominanti A/A.A/a x A/a. In realitate. homozigoti a/a. in raport cu parentalii reprezinta generatia F2. cat si cea determinate de alela A2. care. descendentii lor. iar raportul de segregare va fi 1:2:1 . incrucisandu-se doi hibrizi heterozigoti. Incrucisandu-se genitori hibrizi din Fi . Va rezulta un raport de segregare valoric de 75/25%. 25% homozigoti recesivi a/a si 50% heterozigoti A/a.In cazul cand avem doi parentali. iar 25% descendenti cu fenotipul recesiv "a" (asemanator cu al parentalului homozigot recesiv a/a). Aceasta remarca ajuta sa intelegem corect transmiterea bolilor autozomal recesive. vor prezenta trasaturi fenotipice distincte: 75% vor prezenta caracterul dominant A (asemanator parentalului homozigot dominant A/A) dar si al genitorului hibrid Fi heterozigot A/a. manifestat caracterul dominat de alela dominanta. fiecare A1/A2 (A1A2 x A1A2) in Fi se vor obtine raporturile: 25% homozigoti A1A1. heterozigoti. dar este "mascata" de alela dominanta. 269 .

vor segrega si asorta independent. determinate de cupluri nealelice (gene diferite) ce au locusuri pe cromozomi neomologi. . in populatie. factori care modifica raportul valoric al segregarii caracterelor (fig. fara consanguinitate a cuplurilor de genitori. Legea segregarii independente a caracterelor demonstreaza ca genele diferite cu locusuri pe cromozomi diferiti (neomologi). imigrari. in respectiva populatie sa nu apara mutatie la genele analizate. 69). respectiv segregarea a doua caractere diferite. Aceasta lege.Aceasta lege a fost stabilita prin analiza dihibridarii. nu sunt inlantuite (linkage genie). a fost analizata matematic de catre Hardy si Weinberg la studiul genetic al poputiilor panmictice. nu selectiva. sau legea numerelor mari. Raportul constant de segregare este respectat in urmatoarele circumstante: incrucisarea indivizilor sa fie aleatorie. sa nu existe emigrari.

270 Fin 69 INTERACTRTNI GENICE -J OGENA BLOCHEAZA EXPRESIACELEI DE-ADOUAGENE AMBELE ALELE EXPRMAT E INCOMPLETASAU C0D0M1NANTA DATORITA EPISTAZIEI SAUMEDIU LUI FARA REGREGARE INDEPENBENTA MASCULII SE DIFERENTIAZA DE FEMELE .

.

experimental. . datorita caracterului de universalitate biogenetica. la specia umana nu este conceput. controlate monofactorial. se impune a studia sisteme relativ simple. Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la om Legile mendeliene. Pentru a studia legile mendeliene la om.la om. pentru edificarea unui caracter participa mai multe sisteme. de locusul alelelor pe cromozomi: autozomi sau pe cromozomii sexuali. atat pe filiate directa. de un cuplu alelic. La om sunt analizate urmatoarele tipuri de trasmitere a caracterelor: ereditatea monogenica (monofactoriala) si ereditatea poligenica (multifactoriala).numarul mic de descendenti si de generatii ce pot fi analizate.dominante. 272 . la descendentii rezultafi pe fiecare generatie. Raportui de segregare si exprimarea fenotipica a caracterelor sunt condifionate de: raportui de functionalitate genetica existent intre genele alele.3.2. Aplicarea legilor mendeliene la om intampina unele dificultati de interpretare cauzate de: . cde -recesive.daca la plante si animale interpretarea §i stabilirea raportului de segregare incepe de la cuplu parental homozigoti (dominat si recesiv). Transmiterea autozomal dominanta Sistemul Rhesus (Rh) este determinat de trei cupluri de gene inlantuite pe bratul q al cromnozomilor perechi 1: CDE . Studiul transmiterii mendeliene impune cercetarea sistematica a unei boli la nivel familial pe generatiile ce succed.2. cat si la heredocolaterali. .2. a se efectua "incrucisari" consanguine pentru a se obtine linie "pura". de numarul cuplurilor de alele examinate. Conform raportului "gena-caracter" la om sunt caractere care segrega mendelian. motiv pentru care urmarirea legilor care guvemeaza transmiterea caracterelor ereditare este dificila. plecandu-se de la cuplul parental. sunt aplicate si verificate §i la om. 2.2.

este determinat genetic de alela "d". Daca indivizii FI heterozigoti (D/d) se incruciseaza intre ei. dar numai in stare homozigota. Pentru a demonstra transmiterea autozomala "pentru comoditatea exemplului". "d" alela recesiva. Pentru aceasta prima generatie. dar fenotipic vor fi Rh+. vor fi Rh+. sa admitem ca locusul genei pentru Rh ar fi ocupat de un singur tip de gena: D alela dominanta. Toti descendentii ce vor rezulta dintr-un cuplu parental homozigoti D/D si d/d. Sistemul Rh limitat numai la cuplul alelic D/d poate fi considerat (aparent) un caracter "mendelian simplu" monofactorial. cum gena "d" este recesiva.16%. indivizii in populatii se grupeaza in doua clase: Rh+ in proportie de circa 86% si Rh. prezinta urmatoarele posibilitati de combinare genetica si segregare fenotipica: Constitutia genetica a fiecami descendent prezinta urmatoarele probabilitati de combinare a gametilor si constituire a zigotului. Antigenul "D" care da caracterul de Rh+ este determinat genetic de alela D (indivizii putand fi D/D .homozigota recesiva d/d. Caracterul de Rh. din acest cuplu toti descendentii vor fi genetic heterozigoti D/d. se vor obtine in meioza 50% gameti cu alela dominanta D si 50% cu alela recesiva d.Contrar acestui complex de gene nealelice. Sa consideram o incrucisare Tntre un barbat Generatia parentala Generatia FI (descendentii primei generatii) D/D(? d/d $ D A D Dd Dd D Dd Dd Rh+. in gametogeneza lor. homozigot dominant D/D si o femeie Rh. Genitori din FI Generatia F2 (descendentii generatiei a doua) c?Dd $Dd D D D DD Dd d Dd dd Descendentii rezultati din cuplul heterozigot D/d.homozigoti dominant sau D/d heterozigoti). in prezenta genei dominante "D" nu-si exercita functia de determinism genetic. din care 273 . consemnam noncorespondenta intre genotip si fenotip. oferind falsa imagine ca acesti descendenti ar fi mostenit numai gena D.

25%o d/d si 50% D/d -constitute genetica. acondroplazia. Dar vor fi heterozigoti D/d pt.Toti descendentii vor fi Rh. cu exceptia fenomenului de epistazie genica. acro-osteoliza. iar cea de Rh. iar cea de Rh. Aceleasi raporturi de segregare si combinare independenta pot fi consemnate in transmiterea unor boli autozomal dominante.Rh+ si homozigoti d/d pt. 50%> heterozigoti D/d. procent care reprezinta probabilitatea ca zigotul sa fie homozigot recesiv d/d.Toti descendentii vor fi Rh+ homozigoti (D/D). . molecule specifice active. .de 25%o. cum gena dominanta D determina caracterul in stare homozigota D/D si heterozigota D/d. absenta incisivilor laterali. De exemplu. daca starea de Rh+ va fi de 75% in F2. cand urmarim un caracter determinat de o gena dominanta normala sau patologica. se va dezvolta: 25% homozigot dominant D/D. inseamna ca probabilitatea ca un descendent sa prezinte exprimat fenotipic starea de Rh+ va fi de 75%o. etc. Prin simplificare se obtine un raport de segregare de 3:1. 50% heterozigot D/d si 25%) homozigoti recesivi d/d.de 25%>. brachi. Rh-. dactilie colaboni retinian. polidactilia. 274 .Toti descendentii vor fi Rh+.50%o descendenti Rh+ si 50%o Rh-.) respecta acest model de segregare si combinare independenta a caracterelor la indivizii din populatie. . . .si homozigoti d/d. protein-enzime etc. iar 25% Rh-dintre care 25% D/D.Toti descendentii vor fi Rh+. dar heterozigoti D/d. dar 50% vor fi homozigoti D/D. Respectand acelasi rationament si cuplare aleatorie intre indivizii conspecifici in populatie se pot realiza §ase variante de cupluri (casatorii) si anume: Cupluri de genitori l)D/DxD/D 2) D/D x D/d 3) D/D x d/d 4) D/d x D/d 5) D/d x d/d 6) d/d x d/d Descendenti posibili .75%) descendenti pot fi Rh+.' Caracterele monofactoriale (sistemele moleculare episemantice: sistemele genetice eritrocitare si plasmatice.potential.

notandu-se cu "A" gena dominanta pentru acondroplazie. pe verticala. V2 sanatosi (a) x (a) a/a Toti sanatosi.). Gameti 5. (A) x (a) A/a Toti bolnavi. A/a x A/a Descendentii genotipuri Fenotipuri (A) x (A) A/A Toti bolnavi.. Uneori sunt si factori "secundari" ce pot influenta frecventa si expresivitatea caracterului. Vi A/a Toti bolnavi. 2/4 A/a. incat produsul de conceptie devine neviabil inca din perioada embrio-fetala aerstat spontan (neviabil). Abated de la aceasta regula apar in cazurile de epistazie.A/a x a/a 6.. VA (A sau a) x (A sau a) VA A/A.in tabelul urmator vom prezenta riscul de transmitere si aparitie a acondroplaziei la descendenti. . starea de homozigot induce efecte severe. Pentru o boala cu transmitere autozomal dominanta.a/a x a/a Criteriile de interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) familial pentru caracterele normale sau patologice si stabilirea ca se transmit autozomal dominant: . '/4 a/a normali (sanatosi) (A sau a) x (a) !/2 Aa. '/2 a/a Vi bolnavi. 275 . si cu "a" gena recesiva "normala". . modificand raportul "sex ratio".caracterul se manifesta si in starea de heterozigot a subiectului. VA bolnavi. necesita ca eel putin unul din parinti sa prezinte caracterul iar genotipic sa fie heterozigot sau homozigot. (A) x (A sau a) Vi A/A. Genotipul parental l.A/A x A/a 3. .caracterul se manifesta in egala masura la ambele sexe.caracterul autozomal dominant se transmite pe filiatie directa (bunici—^parinti —->copii —mepoti .A/A x a/a 4.nasterea unui copil cu caracterul dominant (normal sau patologic). riscul sau sansa de a naste copil cu respectivul caracter determinat de gena dominanta va fi de " (50%).A/AxA/A 2. .cand un parental este heterozigot.

iar pentru nesecretor este recesiva (se). albinismul. XA Se/se secretori l VA se/se. unul din cuplurile alelice: Se/Se homozigoti dominanti. acatalazemia.4. drept constitute genetica. tatasemia majora.Transmiterea autozomal recesiva Caracterul determinat genetic de o gena recesiva. Se/se x Se/Se 6. In tabelul urmator expunem ca probabilitate. alcaptomenia. este mascata. in prezenta alelei dominante este "inactiva". urmatoarele cupluri de genitori: Genotipul parental 1. 276 . Se/Se x Se/Se Gameti (se) x (se) (se) x (Se sau se) (Se sau se) x (Se sau se) (se) x (Se) (Se sau se) x (Se) ' (Se) x (Se) Descendentii Genotipuri Fenotipuri se/se Toti nesecretori Vz se/se si Vz Vi necesretori. Vi Toti secretori Se/Se Se/Se Toti secretori In populatiile umane sunt identificate multe caractere normale cu transmitere autozomal recesive. se/se homozigoti recesivi si Se/se heterozigoti. Criteriile de analiza si interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) pentru a stabili ca un caracter (normal sau patologic) es+e transmis si determinat genetic de gena autozomal recesiva. se/se x se/se 2. 2/4 Se/se secretori. gena recesiva. etc.2. mucoviscidioza. In stare heterozigot. gena pentru secretor este dominanta (Se).caracterul se manifests in egala masura la ambele sexe.2. . vom folosi sistemul genetic plasmatic de secretor (Se) si nesecretor (se). Pentru a demonstra transmiterea si raportul de segregare a unui caracter determinat genetic de gena recesiva. se/se x Se/se 5. 2/4 secretori Se/se Toti secretori Vi Se/se. In populatie indivizii pot prezenta. lA Se/se. se exprima fenotipic numai la subiectii homozigoti. sunt urmatoarele: . siclemia. XA A nesecretori. se/se x Se/se 3. Se/se x Se/se 4. Din punct de vedere genetic. dar §i foarte multe boli. Boli cu transmitere autozomal recesive pot fi urmatoarele (cateva exemple): oligofrenia fenil piruvica (fenilcetonuria).

este inactiva. rezultand cupiul alelelor codominante.5 . in prezenta alelei dominante. caracterul autozomal recesiv are o frecventa mai mare.. Pentru demonstratie ne vom folosi de sistemul genetic plasmatic al haptoglobulinelor (Hp). caracterul va fi nuantat identificand trasaturile de caracter corespunzator fiecarei alele din cupiul alelomorf. sunt dominante. Genele codominante care determina acest sistem sunt: gena dominanta Hpl pentru tipul de Hpl si gena dominant! Hp2 pentru Hp2.nasterea unui copil care sa prezinte caracterul autozomal recesiv (m stare homozigota) este posibila daca ambii parentali sunt heterozigoti.indivizii heterozigoti.2. mascata.Transmiterea autozomal codominanta Cand doua alele. fiecare isi exercita functia de determinism genetic. exprimanduse fenotipic. 277 . In casatoriile consanguine. . probabilitatea de a naste copil cu caracterul recesiv este E (25%). cu acelasi locus pe cromozomi omologi. 2. deoarece gena recesiva. purtatori de gena recesiva. cand se combina prin fecundare. purtatori in genotip de gena recesiva sunt lipsiti de caracterul recesiv.

a studiat comportamentul cromozomilor X la femeie unde avem un cuplu XX. Hpl/Hp2x Hpl/Hp2 Gametii (Hpl)x(Hpl) (Hpl)x(Hpl sau Hp2) (Hpl) x (Hp2) (Hpl sau Hp2) x (Hpl sauHp2) 5. cele doua sexe se diferentiaza genetic prin cuplul de cromozomi sexuali x si y. al doilea fiind Y. Hp2/Hp2 x Hp2/Hp2 (Hpl sau Hp2) x (Hp2) (Hp2) x (Hp2) Descendentii genotipuri Fenotipuri Toti cu haptoglobin^ Hpl/Hl Hpl Hpl/Hpl sau i/icuHpl !/2cuHp Hpl/Hp2 l-Hp2 Toti cuHpl-Hp2 Hpl/Hp2 (heterozigoti) l X A Hpl/Hpl A vor avea Hpl!/4 Hp2/Hp2 Hpl lA vor avea 2/4 Hpl/Hp2 Hp2Hp2 2/4 vor avea HplHp2 1 Vi vor avea Hpl/2Hpl/Hp2 Yi Hp2 Vi vor avea Hp2/Hp2 Hp2~ Hp2 Hp2/Hp2 Toti cu Hp2-Hp2 .2.Hpl/Hp2x Hp2/Hp2 6. Hpl/Hpl x Hpl/Hp2 3.6.Hpl/Hpl x Hpl/Hpl 2. Sexul feminin are doi cromozomi x(xx): un cromozom x este de origine paterna. La sexul masculin intre cromozomii sexuali X si Y se remarca o accentuata neurologie morfologica. Lyon (1962). Hpl/Hpl x Hp2/Hp2 4.in populatie sunt posibile urmatoarele cupluri parentali: Genotipul parental l. al doilea de origine materna.Ereditatea legata de cromozomii sexuali La mamifere si omul actual. in raport cu sexul masculin care are un singur cromozom X. cuplu care se stabileste prin procesul de fecundare a gametilor si formarea zigotului diploid.. 2. dimensional^. plecand de la aceste diferente a cuplurilor de cromozomi sexuali la cele doua sexe. 278 . si functionala. si consemnand diferente si in activitatea genetica intre cromozomul X si Y.

gena fiind recesiva in raport cu gena omoloaga (dominanta) de pe cromozomul x normal. Prin aceasta inactivare se asigura un echilibru intre genele X-linkage de pe cromozomul X la sexul masculin si cromozomul X neinactivat de la sexul feminin. Unul va fi inactivat. din corespondentul omolog al cromozomului X noninactivat. exprimand fenotipic. La femeie. acel cromozom X inactivat. va fi inactivat in toate generatiile celulare ce succed din respectiva celula. Aceste molecule sunt produse in cantitate dubla la femeie. b) . daca un cromozom x are o gena mutanta. Exceptie de la acest proces face segmentul distal al bratului p a cromozomului X. caracterul determinat de gena mutanta.5-2 p diametru) intens heterocromatic. la barbat aceastea isi pot exercita functia genetica in doza mica. boala nu se manifesta. Ca acest segment din bratul p al cromozomului X inactivat isi exercita activitatea genetica in cuplul alelomorf cu a cromozomului noninactivat se confirma prin diferenta valorica a doua tipuri de molecule (determinate de gene cu locusuri pe bratul Xp) prin care se diferentiaza cele doua sexe: gena care determina genetic sinteza de steroid. in ovogeneza. diferiti prin cromozomii sexuali: La femeie. in celulele somatice (m interfaza) un cromozom X este inactivat. Dar. Alte observatii facute de Lyon sunt urmatoarele: a) . La barbat cromozomul X si cromozomul Y raman activi la nivelul intregii populatii celulare din organism.Observatiile lui Lyon sunt urmatoarele: pentru a se mentine. fata de continutul la barbat. In cazul cand pe cromozomul X de origine materna se gasesc unele gene mutante. identificat ca o formatiune corpusculara (1. matern sau patern. un echilibru constant genetic si fenotipic a caracterele determinate de genele cu locusuri pe cromozomii X intre cele doua sexe. dupa inactivare. sau cromozomul x cu gena mutanta prezenta. ovulul poate avea cromozomul x fara gena mutanta. fara a i se manifesta fenotipic boala. la sexul feminin.Inactivarea cromozomului X nu este realizata in totalitate. prin disjunctia cromozomilor sexuali se pot obtine urmatoarele tipuri de gameti. valoric. sulfataza si gena pentru antigenul Xg eritrocitar.Inactivarea cromozomului X matern sau X-ul patern in celula somatica la femeie este aleatorie. Ca urmare femeia se considera purtatoare si transmitatoare a genei mutante. RaportuI valoric fiind 50% ovul cu x normal si 50% ovul cu x mutant. In meioza. 279 . Genele X-linkage din acest segment cromatidic nefiind inactivate isi vor exercita functia de determinism genetic in cupluri alelice.

La barbat, in spermatogeneza, obtinem doua tipuri de spermii: spermie care are cromozomul y si spermie cu cromozomul x, care, fiind de origine materna, poate contine gena mutanta sau nu. Prin fecundare se pot obtine zigoti diploizi care, limitat la cuplul de cromozomi sexuali pot prezenta: XX; XX*m; XY; X*mY. Datorita omologiei genelor alelomorfe intre cromozomii X la femeie si neomologiei genice intre cromozomii X si Y la barbat, segregarea caracterelor respects legile mendeliene, dar transmiterea genelor mutante si manifestarea fenotipica a respectivelor caractere este diferita in raport cu determinismul genetic al genelor autozomale. La om caracterele X-linkage si Y-linkage se transmit: ereditatea legata de Y; ereditatea recesiva legata de X si ereditatea dominanta legata deX. a) - Ereditatea Y-linkata sau holandrica pe cromozomul Y, pe bratul scurt se gaseste gena TDF (factorul determinant testicular) care nu se gaseste pe cromozomul x. Caracterul determinat genetic de TDF este un exemplu de ereditate holandrica sau a cromozomului Y. Prin intermediul cromozomului Y, barbatii vor transmite gena TDF numai la descendentii de sex masculin. Cum cromozomul X nu poseda gena TDF, fiicele nu vor primi aceasta gena. Un alt exemplu de ereditate holandrica este gena pentru hipertricoza urechilor. Este un caracter care, la unii barbati, se prezinta cu par lung la lobul urechilor. b) - Ereditatea X-linkage recesiva in cazul cand unul din cei doi cromozomi X la femeie are o gena mutanta, ea va fi recesiva in raport cu alela omoloaga normala dominanta. Ca urmare, o femeie heterozigota, purtatoare a genei mutante recesive, nu va manifesta boala, in schimb este potential transmitatoare a respectivei gene la descendentul de sex masculin la care se va manifesta boala. Probabilitatea ca un ovul dezvoltat in meioza sa prezinte cromozomul x cu gena mutanta este de 50%. Ca exemplu demonstrativ de transmitere a unui caracter determinat de gena X-linkage recesiva vom folosi „distrofia musculara Duchene". Aceasta distrofie caracterizata prin slabirea progresiva a musculaturii proximale, este urmarea unei sinteze masive a enzimei creatin kinazei (C.K.). Cum boala se manifesta numai la sexul masculin cu debut inca din copilarie si decesul la 20 de ani, boala este determinate de gena recesiva X280

linkage. Cand o femeie purtatoare a respectivei gene mutante se casatoreste cu un barbat normal rezultatul, ca probabilitate de recombinare prin fecundatie, va fi: 25% fetite normale XX, 25% fetite purtatoare XXCK, 25% baieti normali Xy si 25% baieti cu distrofia musculara Duchene X*CKY. Observam ca fiicele care au primit X-ul matern cu gena mutanta devin purtatoare si potential transmitatoare, dar somatic sanatoase. Cand zigotul Xy primeste prin ovul cromozomul X matern cu gena mutanta, devenind X*CKy, copilul de sex masculin care se va dezvolta si naste va fi bolnav de distrofia musculara Duchene. Ceilalti posibili descendenti XX si Xy, vor fi normali si nepurtatori de gena mutanta. In prezent sunt identificate 310 gene recesive X-linkage la om. Ca boli date de gene recesive X-linkage care se manifesta la barbati mentionam: daltonismul, hemofilia, albinismul, diabetul insipid nefragen, deflcienta in G6 PD (glucoza - 6 - fosfat de hidrogenaza) s.a. . c) - Ereditatea X-linkage dominanta sunt cunoscute cazuri familiale cand pe cromozomul X se gase§te gena mutanta, care are raport de dominanta fata de gena „normala" recesiva. In populatie, genotipurile si fenotipurile pot fi: XX femeie normala; XX* femeie heterozigota bolnava; Xy barbat normal; X*y barbat bolnav. Daca mama este heterozigota XX* (bolnava si gena mutanta dominanta prezenta), va transmite boala atat la fetite cat si la baieti:

XX*

x

XY

XX
9normala heterozigota

XY

XX* X*Y
(^bolnav

(^normal $bolnava

281

Daca tatal poseda pe cromozomul X gena mutanta dominanta, va transmite boala numai la fetite, baietii vor fi sanatosi:

XX
/\

x X v*

X*Y ^

X

XX

Xy

XX* Xy

fetita bolnava heterozigota Cand dominanta este completa, toti purtatorii genei mutante va manifesta fenotipic boala. Femeile heterozigole manifesto semnele morbide atenuat. Pentru sexul masculin, unele gene mutante dominante cu locus pe cromozomul X, pot avea si efecte letale. Exemplu de boala data de gena dominanta X-linkage este rahitisml vitamina-D-rezistent care se manifesta atat la barbati catr si la femei. Deosebirea prin care se manifesta boala la barbati si femei este urmatoarea: la barbati este uniform severa, in timp ce la femeia heterozigota, datorita lyonizarii unui cromozom X, este variabil afectata (cu variatii de manifestare a bolii). Sistemul eritrocitar Xg, hipoplazia emailului, hipoplazia dermala, sunt deasemenea ereditare cu transmitere X-linkage dominanta, precum si hiperkeratoza foliculara („Keratosis follicularis spinulosa decalvans eum ophian"). Persoanele cu hiperkeratoza foliculara au o pierdere totala sau partiala a genelor, sprancenelor si a parului capilar. Efectele keratozei foliculare sunt mai severe la barbati X*ky decat la femei. Aceasta diferenta de exprimare fenotipica se explica prin starea de heterozigot a femeii, care, avand o alela normala, compenseaza, prin atenuare, activitatea genei mutante dominanta.

282

2.3. Ereditatea poligenica - multifactoriala. Ereditatea "cantitativa"
Inca din 1889, Galton a observat la speciile studiate, prezenta unor caractere care nu respectau continuitatea naturala sau "identitatea" manifestata la fenotipul descendentilor. El a constatat caractere a caror exprimare fenotipica variaza in limite foarte largi (+ la -), de la o extrema la alta, pe care le-a denumit "caractere cantitative" sau "biometrice". Studiile care au urmat observatiilor lui Galton au stabilit urmatoarele: daca trasaturile de caracter (calitative), care respecta legile mendeliene, particularizate prin "discontinuitate mendeliana", caracterele "cantitative" (inteligenta, talia, greutatea, susceptibilitatea la boli cu predispozitie genetica ca: diabetul, boala canceroasa, procesele degenerative pe fond genetic, melanodermia), prin manifestarea fenotipica graduala, au o distribute gaussiana la membrii familiei, la indivizii conspecifici. Acest tip de transmitere este determinat genetic de un multiplu de cupluri genice nonalelice care au locusuri diferite pe cromatidele cromozomului, sau pe cromozomi diferiti. Fiecare cuplu genie cu activitate convergenta in definirea caracterului determinat poligenic, are efecte sumative: efecte negative prin diminuarea progresiva in exprimarea caracterului somatic, sau cu efecte pozitive, caracterul accentuandu-se progresiv pe parcursul ontogeniei indivizilor. Poligenia determina fenotipuri "valoric" diferite ale unui caracter chiar in cadrul familial Ereditatea poligenica nu respecta legile mendeliene de transmitere si segregare a caracterelor. Genele cu actiune convergenta asupra unui caracter poligenic pot fi dominante sau recesive. Datorita dispersiei genelor pe cromozomi diferiti, in meioza are loc disjunctia cuplurilor de cromozomi omologi (materni - paterni) rezultand gameti haploizi. Prin fecundarea gametilor se realizeaza recombinarea genomica, definirea zigotului diploid. Datorita disjunctiei si recombinarii cromozomilor (recombinare aleatorie) se asigura si o recombinare a genelor cu locusuri pe respectivii cromozomi, rezultand constelatii genice care nu respecta, ca determinism si segregare, legile mendeliene, ci distributia caracterelor exprimate fenotipic fiind de tip gaussian. Sub aspect "cantitativ" caracteru exprimat fenotipic, variaza in limite foarte largi (+ spre -). 283

Caracterele poligenice nu pot fi catalogate pe grupe: cantitativ sau calitativ distincte. In mod normal, acest grup de caractere se incadreaza in limitele de toleranta ale speciei, ale populatiei. Un exemplu de caracter poligenic prezentat este melanodermia. Melanodermia, caracter poligenic cu distribute geografica este determinat si transmis poligenic. Se considera ca pigmentatia cutanata este transmisa poligenic. Pigmentatia cutanata o gasim accentuata la populatiile negroide si nepigmentata (sau slab pigmentata) la populatiile caucaziene (albinos). Arbitrar, sa presupune ca melanodermia ar fi determinata de trei cupluri de gene nealelice, cu locusuri difeilie pe cromozomi celulari. Genele pentru melanodermie sunt dominante la populatia negroida si recesive la caucazieni. Sa consideram existenta urmatoarelor genotipuri in respectivele populatii, triplu homozigote dominante si recesive: - AA, BB, CC - homozigoti in populatia negroida, cupluri dominante; - Aa, bb, ce - homozigoti recesivi pentru populatia caucaziana Formarea unui cuplu de genitori: femeie alba, triplu homozigota recesiva, cu un barbat negroid, triplu homozigot dominant; putem observa ca descendentii mulatri vor fi descendenti cu pigmentatia cutanata asemanatoare cu a genitorului negroid, de§i descendentii vor avea genotipurile heterozigote: Aa, Bb, Ce, ceea ce confirma caracterul dominant al cuplurilor de gene pentru melanodermie. Daca se vor cupla doi descendenti mulatri heterozigoti (Aa, Bb, Ce fiecare), descendentii vor prezenta o melanodermie variabil nuantata fenotipic, pigmentatia variind, gradual, intre alb si negroid. Diversificarea fenotipic in F2 este rezultatul combinatiilor genotipului celor sase cupluri de gene nealelice heterozigote, ilustrand segregarea independenta a caracterelor poligenice, ilustrand continuitate fenotipica a melanodermiei.

2.3.1. Relatii genotip - mediu sau caractere poligenice multifactoriale
Caracterele poligenice, desi determinate genetic, sunt influentate de interference ale factorilor de mediu intern ale indivizilor, sau mediul extern (factori ambientali, de mediu) (fig. 70) Factorii externi indue influente cantitative sau calitative asupra caracterelor poligenice, sau cu predispozitie genetica. Factorii externi (ecologici) ce actioneaza asupra fenotipului pot induce influente ce pot depasi limitele de toleranta ale speciei, ale
284

individului, determinand modificari asupra caracterelor care, uneori, sunt neconforme cu legile geneticii formale. Raspunsul sistemelor poligenice variaza in raport cu doza, tipul factorilor de influenta a mediului, depinde de intensitatea masurabila a factorilor de "interventie". Sunt cazuri cand nu putem detecta intensitatea interventiei unor factori de mediu in "modelarea" unui caracter poligenic exprimat fenotipic. In aceste cazuri implicat este numai genotipul, complexul genelor nealelice care indue variatii (vezi poligenia). Ereditatea multifactorial a, unde este o "conlucrare" conditionata intre factorii genetici si cei din mediul ambiental in edificarea unui caracter, nu trebuie confundata cu ereditatea poligenica. Ereditatea multifactoriala particularizeaza variatiile caracterelor masurabile, metrice si mai putin descriptibile. Variatia are un aspect continuu, indivizii prezentand orice valoare posibila cuprinsa intre doua limite extreme. Dublul determinism a caracterelor cantitative poate fi ilustrat daca analizam talia corpului la om. Se stie ca talia, determinata de complexe de gene nealelice dominante sau recesive, cu locusuri pe cromozomi diferiti, este influentata de factorii alimentari, de mediu. De exemplu, o alimentatie bogata in proteine stimuleaza cresterea taliei individului. De asemenea, multe malformatii congenitale multiple sunt expresia ereditatii multifactoriale, urmarea interferentelor dintre sistemul poligenic si influenta nefavorabila a unor factori "agresivi" din mediu care deregleaza mecanismele de diferentiere embrio-fetala (Fraser, 1980; Friedman si col., 1992; Frets si Niermajer, 1990).

285

DEZVOLTAREA /CRESTEREA SI DIFERENTIEREA EMBRIOFETALA

imp ica DIFERENTIERII __ ca parte a DEZVOLTAREA DECIZIILOR

REGLAREA LA MAI MULTE NIVELE

-care implies

Care pot implica'

LEGATURI (CORELARI) ALTERNATIVE

PREZENTA SAU ABSENTA GENELOR SPECIFICE

REARAHJARI ALE ADN pnn

Perdru a produce ' COMUTATOARE SPECIFICE DE COMUATATOARE SPECIFICE DE ACTIVARE/ DEZACTIVARE RECOMBINAREA SITUSURILOR (REGIUKILOR) SPECIFICE CRESTEREA care permit LANTURI (NODURI) AUTOREGLATOARE

ACTIVARE/DEZ ACTI VA RE COMUATATOR DE ACTI VARE/DEZ ACTI VA RE PENTRU ALTE GENE Perdru fmalisarea Ce condace la

VARIABILITATII

Carasjvms la

DECIZIILOR ANTERIOARE

DEZVOLTAREA RELEELOR DIRECTIONATfl

MEDIU

Ca're DIFERITE CAI

Fig. 70 Diferentierea in cascada

286 .

celulare. tisulare. Este o etapizare ontogenetica «in activitatea genomului constitutional a gruparilor poligenice implicate. celalalt ramas pe pamant". De aceea putem vorbi de cronogenetica si cronobiologia activitatii genomului si dezvoltarii organismului. raportata activitatea la perioadele ontogenetice. Cronogenetica se ocupa cu "timpul biologic primitiv". In consecinta putem mentiona ca sistemele poligenice cu activitate convergenta in definirea unui caracter "respecta" principiile cronogenetice si cronobiologice in dezvoltarea organismului.3. cu etapizarea activitatii genelor din constitutia genetica a individului. elaborand teoria relativitatii formuleaza simplist notiunea de cronogenetica: "un paradox al ceasurilor". Pentru intelegerea corecta a notiunilor de cronogenetica si cronobiologie sunt necesare cateva precizari: Einstein (1905). se desprinde ideea ca studiul gemenilor univitelini ajuta sa analizam si sa stabilim caracterele poligenice normale sau patologice. nu intreg genomul. Langevin inlocuieste orologiile lui Einstein cu doi gemeni: "unui trimis in spatiul cosmic. El considera ca la mtoarcere. organe si activitatea psiho-neurologica a individului care se va dezvolta. Cronogenetica se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. zigotul confine zestrea genetica mostenita de la genitori. geamanul trimis in spatiu ar trebui sa fie mai tanar fata de eel ramas pe pamant. 287 . Notiuni de cronogenetica si cronobiologie asupra caracterelor multifactohale Analiza corecta si extinsa asupra caracterelor poligenice cu dependenta de factorii de mediu au consemnat ca exprimarea fenotipica variaza pe parcursul ontogenezei individului. potential. Insa. dupa constituirea zigotului. 3. in definirea unui caracter multifactorial. din populatie. cu "timpul ereditar" mo§tenit si. transmis de fiecare individ din familie. nu toate genele inscrise codificat in genom.1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman Dupa fecundare si constituire. isi incep activitatea de determinism genetic. Ulterior. convergent. in evolutia exprimarii fenotipice a respectivelor trasaturi morfo -structurale si functionale. Zigotul este "toti-potent" genetic. Din comparatia elaborata de Langevin. Este zestrea genetica pentru definirea caracterelor moleculare.

gena define a patra dimensiune. Este timpul biologic ereditar al fiecarei gene. Studiul parametrilor timpului biologic primar pot fi teste reale de referinta. autoduplicatii. Intre timpul fizic exogen ritmic si timpul biologic primar se stabilesc interrelatii conditionale. Rezultatul acestor inter-relatii reprezinta timpul mixt. Din definitia cronogeneticii se poate consemna: . Mathe' (1979) lanseaza ipoteza ca timpul biologic primar (genetic). prevenire si prognoza in exprimarea fenotipica a caracterului poligenic.se presupune ca timpul genetic respecta partial legile mendeliene Sincronismul activitatii genelor confirma ca manifestarea unui caracter normal sau patologic poate fi repetat exprimat in aceleasi perioade ontogenetice la membrii familiei. Gena nu este numai calitativa-cantitativa.Timpul ereditar poate fi supus mecanismelor de variabilitate prin recombinare si/sau mutageneza. Epifenomenul confirma existenta timpului biologic primar (genetic). este cunoscuta ca "izocronism familial". de identificare.si intercromozomica.variabilitatea genotipului este si temporara. Alterarea timpului biologic primar (genetic) se produce prin mutatii. . Fiecare gena are o incarcatura de informatie in forma codificata determinata in cursul evolutiei bio-genetice. Aceste modificari s-au produs in cursul evolutiei bio-genetice a organismelor. crossing-over inegal sau prin recombinare intra. Sincronismul genelor si izocronismul familial sunt epifenomene de origine genetica. care este timpul sau durata de functionare. Aceasta diferentiere in exprimarea aceluiasi caracter la membrii familiei. sau la indivizi conspecifici. factor genetic determinant poate fi modificat prin "alterari" mutationale. 288 . sau in diverse perioade ontogenetice ale individului. Se poate observa ca un caracter poligenic prezinta variatii. normal sau patologic. sa prezinte aceeasi evolutie si durata in timp. ce poate fi exprimata cantitativ sau calitativ in cursul dezvoltarii ontogenetice a fiecarui individ. exprimat la membrii componenti ai familiei. o gradualitate fenotipica in raport cu etapa ontogenetica a individuali. cat si la descendentii familiilor. Variatii graduate apar. repetate la aceleasi perioade ontogenetice atat la membrii componenti din familie. . dar fara identitate (sincronism) in aspectul cantitativ sau calitativ al caracterului. gena activand intr-o anume etapa ontogenetica in dezvoltarea individului.

Ritmul de raspuns al organismului la actiunea mediului este timpul exogen. 3.2 Stabilitatea genei sau ergon In contextul temporal.sau +) apar efecte antagonice intre timpul mixt si timpul biologic primar. In conceptul timpului mixt putem consemna latura operationala si latura cauzala. nu este in contradictie in conditiile dezvoltarii individului in limite de toleranta nomiala ale mediului. Operationala deoarece aparatul genetic constitutional determina inductia informational determinanta a genelor ce definesc ontogenetic caracterele. indusa de factori agresivi din mediu. Ergonul sau stabilitatea genei este rezultatul existentei si mentinerii factorilor poligenici mosteniti. Este un timp ritmic de solicitare a proceselor vitale ale organismului. gena isi poate inceta activitatea fund represata de alte gene. in fenotipul indivizilor. In notiunea de cronobiologie sunt integrate caracterele multifactoriale cu dependenta partiala de influenta factorilor externi. . In notiunea de timp mixt este inclusa notiunea de getiotip temporal. Apar caractere modificate fata de normal determinate de influenta distructiva. componenta esentiala a timpului biologic primitiv. care prin efectul aditiv si sumativ sunt diversificat exprimate valoric. Timpul mixt nu este antagonist timpului biologic primar (genetic). sau calitativ. Sunt caracterele cu dualitate interferentiala: factorii genetici (mosteniti) si influenta factorilor de mediu. Aceasta relatie reprezinta ritmurile timpului fizic in raport cu ritmul de raspuns al organismului la actiunea si influenta factorilor de mediu. gena demonstreaza o variabilitate normala sau deviant-mutanta. apar diverse boli. Dupa exercitarea functiei. datorita capacitatii de raspuns la actiunea factorilor endogeni sau exogeni ai organismului. Este timpul ce corespunde activitatii genei intr-o anume perioada ontogenetica.stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia. prin epistazie temporala. Daca limitele de toleranta normala sunt depasite (. Ergonul este rezultatul a trei nivele de conditionare: .Cronobiologia studiaza relatia dintre timpul fizic si timpul biologic. 289 . la care timpul biologic primar (genetic) aduce un aport substantial ca raspuns la timpul exogen (la actiunea factorilor de mediu). Genotipul temporal reprezinta functia de stabilitate relativa a genei.stabilitate prin repararea structurii genei.stabilitatea repetarii informatiei sau redundanta informationala. . prin pleiotropie sau prin neomutatie.

un alt argument care explica variatiile individuale in manifestarea fenotipica a caractemlui poligenic este urmatorul: cand factorii extemi depasesc limita de toleranta (. 290 . sistemul hemoglobinelor umane ilustreaza aceasta ipoteza. intensitate. iar informatiile genetice sunt inscrise codificat in stmctura aperiodica a ADN-ului genomic. iar actiunea lor este exercitata timp indelungat asupra genomului. Datorita acestei stabilitati metabolice si capacitatii de replicare semiconservativa.a) Stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia Plecand de la proprietatile fizico-chimice ale ADN-ului s-a constatat ca aceasta biomolecula are o mare stabilitate metabolica fata de moleculele ARN sau proteine. Astfel.dualismul interferential stabilit intre componentele genice (dominante si/sau recesive) si factorii externi. acestia pot deveni factori agresivi potential mutageni.este posibil ca genele din complexul poligenic de control al unui caracter sa fie represate dupa o perioada de activitate ontogenetica. prezente pe perioade ontogenetice diferite si anume: Hb e4 (embrionara I). la om. timp si tipul de factor. De exemplu. se asigura latura sincronica. Modificarea fenotipica a caractemlui ar fi si consecinta genelor transpozabile ce pot influenta activitatea unor gene. Hb a282 (adulta II). Hb a2s2 (embrionara II).sau +). valorica. ceea ce ar induce un raspuns diferentiat al organismului. Variatiile cantitative sau calitative ale caracterelor determinate genetic de complexe poligenice ar fi explicate astfel: . Variatiile. Desi cu redundanta informationala. dar factorii de mediu pot prezenta variatii ca doza. Hb a2y2 (fetala). se asigura sincronismul informational in spatiu si timp al genomului uman. . Hb a2p2 (adulta I). Caracterele poligenice normale sau patologice beneficiaza de redundanta informationala. de conservare si continuitate a informatiei genetice. ale caracterelor poligenice isi gasesc explicatia urmatoare: componenta genetica este constant mostenita. a caractemlui exprimat. de alte gene din componenta complexului. diferentiem diferite tipuri de hemoglobina. Acest dualism determina exprimari variabile asupra caracterelor poligenice. . Observam ca sinonimia genei poate fi "dezechilibrata" functional in genomul celular in raport de factorii extemi sau factorii proprii individului. prezenta si functionala in genomul individului. caracterele poligenice prezinta variatii fenotipice si in raport cu perioadele ontogenetice ale individului. cantitative sau calitative. dezechilibrand complexul poligenic cu modificarea.

Diferentierea este determinata de componenta in cuplurile complementare si anume: sunt gene sinonime care au acelasi mesaj genetic pentru determinarea sintezei unei proteine. cum ar fi hemoglobinele umane. de actiunea factorilor agresivi externi ce tintesc. prezenta cromozomilor omologi asigura redundanta informational . sunt caractere a caror exprimare fenotipica variaza in raport cu varsta individului. . .variabilitatea fenotipica a caracterului exprimat si determinat genetic. garanteaza evolutia "corecta". dar ele se diferentiaza prin tripletele componente. poate avea un numar mai mare sau mai mic de cupluri complementare A = T si G = C. ca urmare diferente in numarul puntilor de hidrogen. Fiecare gena structurala este o "repetitie" in dublu exemplar. ca o consecinta a evolutiei biogenetice primare a genomului.in raport de "epuizarea" progresiva a redundantei genice. ceea ce determina o diferenta a timpului necesar pentru decodificare. Aceasta diferenta in sinonimia genelor poate fi transmisa 291 . intra. genele redundante.asigura variabilitatea informatiei genetice pe perioade echivalente de timp.si interindividual ca fiind neintamplatoare. Stabilitatea fizico-chimica a genelor sinonime poate diferi de la o gena la alta. .de sistemul polinucleozomic care protejeaza. O gena din complexul genelor sinonime. La organismele cu reproducere sexuata. Aceste diferente indue variatii in stabilitatea si timpul de functionare a genelor sinonime. Insasi Watson considera variabilitatea timpului biologic intra. distructiv. Pentru aprecierea valorii redundantei pot fi folositi urmatorii parametri: . etapizata ontogenetic a caracterului.si interindividual.De exemplu.raportarea proceselor desfasurate pe fiecare etapa ontogenetica. prin numarul puntilor de hidrogen in raport de cuplul complementar A = T sau G = C.de variabilitatea coeficientului de reparare a genelor redundante "alterate". Ca semnificatie bio-genetica redundanta informationala asigura: . conditioneaza si individualizeaza ergonul genie.genetica. In aceste conditii apare notiunea de "cronon". Stabilitatea relativa a genei explica variabilitatea timpului biologic primar. Dar selectia adaptativa stabileste valoarea redundantei pentru fiecare gena. .redundanta non-mutanta garanteaza dezvoltarea nonnala a individului si manifestarea in limite de toleranta normala a caracterelor. .

de eliminare a intronilor si actiunea ligazei. Tot factor de influenta este ordinea crescanda a complexitatii structurii genelor sinonime cum ar fi: ordinea poli-A. poli A + G + T etc. Variabilitatea timpului biologic individual poate fi determinata si de alti factori cum sunt: raportul dintre valoarea puntilor de hidrogen si temperatura de denaturare. se pot produce defecte. va fi transcrisa in structura unei proteine. precum si a timpului de functionare a informatiei codificata de structura acestora. de mediul acid. Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este conditionat de: • Raportul dintre dimensiunea mesajului genetic inscris in structura genei. Se apreciaza ca o gena sinonima difera de gena omoloaga prin ± 12. Dupa Britten si Davidson (1968). ARNm. diferenta rezultata din cuplurile complementare a bazelor azotate componente. de concentratia mediului.descendentilor. intre mesajul decodificat din ADN si eel ajuns in citoplasma ar trebui sa existe valori identice. Sunt factori de variabilitate a sinonimiei si redundantei care influenteaza coeficientul de stabilitate a genelor implicate in definirea unui caracter multifactorial.15% din totalul puntilor de hidrogen. 292 . In consecinta. poli A + T. Durata informatiei sau chronomul Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este durata de timp cat functioneaza o gena pentru determinarea sintezei tipului de ARN-m si edificarea proteinei cu structura si functii specifice.5 . • Factor conditional al chronomului este si raportul valoric intre cantitatea de informatie existenta in ADN si calitatea informatiei decodificata in ARNm. Redundanta asigura entropia materiei vii. Deci stabilitatea poate fi "deteriorata" prin procese si mecanisme diverse. Mesajul complet pentru edificarea unui caracter ar reprezenta maximum de informatie genetica. nu intotdeauna ARNm cuprinde in totalitate Chronomul genei din ADN. prin mecanisme de restrictie enzimatica. masura a redundantei. Teoretic. elimina dezordinile in organism. care trecuta in citoplasma. Dar datorita structurii in mozaic a genei la eucariote. de recuplare a exonilor informationali. de cantitatea informatiei daca toate nucleotidele componente ce formeaza mesajul genetic ar fi echiprobabile. redundanta informationala a ADNului este asigurata de sinonimia genelor in raport de complexitatea formarii caracterelor poligenice.

Datorita particularitatilor ergonice ale fiecarei gene din complexul sistemului poligenic explicam diferentele E/C. Stabilitatea genei este evaluata in raport de durata de functionare si manifestare a caracterului determinat genetic (ergonul). In concluzie. partiala. Este posibil ca unele boli pe care individul le prezinta in diverse perioade ontogenetice. consideram ca redundanta genei este asigurata pe un timp limitat. Mutatiile se produc cu viteze invers proportionate cu chrononul. iar chrononul genei este evaluat pentru fiecare individ din cuplul gemelar.• In durata informatiei si functiei genei timpul temporal (chronomul) poate fi influentat de eventuale imbolnaviri ale organismului care modifica mecanismele activitatii unor gene. Aceasta dimensiune a fost demonstrata prin studiul cuplurilor gemelare univiteline ("homozigoti").90% pe perioade ontogenetice la gemenii proveniti din acelasi cadru familial. Nu aceeasi valoare a fost stabilita la gemenii bivitelini (raportul fiind de aproximativ 0. economice si acelasi nivel de cultura. care acumulate. Raportul E/C permite sa apreciem stabilitatea genotipului constitutional al individului. sa apreciem timpul potential de activitate a genei (chrononul). ergon. cu gradul de stabilitate a genei. Sistemul ergon/chronon (E/C) Sistemul ergon/chronon reprezinta a patra dimensiune a genei. Studiul confirma ca fenotipic caracterele poligenice sunt exprimate cu o coincidenta valorica de aproximativ 0. Evaluarea raportului E/C permite sa apreciem gradul de stabilitate a genei (ergonul). pot fi materializate in sinteze eronate de molecule proteice sau dereglari in reglajul genetic al sintezei de proteine. stabilitatea fiind relativa. chronon. Gena neomutanta prezinta alta dimensiune temporala fata de gena salbatica. calitate.50%). in aceleasi conditii sociobiologice. Ergonul unei gene difera de ergonul altor gene din complexul poligenic ce determina un caracter. Dobzhausky facea urmatoarea rem area: "este raspandita opinia conform careia genotipul unui individ ramane neschimbat din momentul 293 . Chrononul este o notiune "simpla". Ergonul este o notiune "complexa" care insumeaza mai multe componente: factorii de mediu pot induce mutatii ireversibile in structura genelor. Ca informatia genetica sa fie citita in totalitate si materializata in structuri proteice trebuie respectate inter-relatiile redundantei si limitele de toleranta normala asigurate intre: cantitate. sa induca modificari in structura unor gene.

sunt: . . structura genei. . Uneori raportul E/C poate fi modificat chiar in cadrul aceluiasi operon datorita neconcordantei interactiunilor (influenta si raspuns) dintre gena reglator si genele structurale. Aceste distructii genice pot avea efecte secundare nefavorabile pentru organism.introducerea interactiunii operative de tip represie si transcriere. . iar prin depasirea limitelor de toleranta normale se trece in patologia individului. dar pot influenta distructiv structura si functia unei gene. In raportul E/C factorul timp modifica valoarea interactiunii alelice si intergenice din complexul poligenic. Aceasta afirmatie nu este corecta. respectiv a patra dimensiune a genei. . 294 . deoarece la adult functioneaza alte gene. Aceste neconcordante in activitatea operonilor pot influenta variatii ontogenetice in manifestarea unui caracter. Neconcordantele cronogenetice E/C pot fi determinate de repartitia pe cromozomi diferiti a operonilor implicati in edificarea aceluiasi caracter. Timpul activitatii diferentiate a genelor din complexul poligenic si ritmul de functionare sunt datorate componentelor nucleotidelor complementare: numar crescut sau redus al cuplurilor A = T sau G = C. Neconcordanta este determinata de momentul inceperii functiei de decodificare a mesajelor inscrise in structura genelor structurale dar si a timpului necesar decodificarii. care existau in genom in perioada embrionara sau copilarie". in timp ce fenotipul se modifica continuu.genetica si factorii de mediu. codificat. Factorii externi pot modifica raportul E/C prin: . Dobzhausky (1965) confirma ca factorii de mediu au influente aditive in expresivitatea fenotipica a caracterelor poligenice.alterarea inform atiei genetice inscrisa in structura genei.modificarea stabilitatii structurii genei. intre informatia .stabilitatea moleculara a genei. Parametrii de calcul a raportului E/C.redundanta informationala a genelor implicate in definirea caracterului poligenic.fecundatiei si pana la moarte. altii cu ritm variabil.capacitatea de reparare a ADN unde este inscrisa. Sunt operoni cu activitate rapida.

Metoda se bazeaza pe principiul ereditarist. evidentiaza ca heritabilitatea conflrma conceptul ereditarist. Aceasta analiza permite sa stabilim riscul familial al unor boli poligenice. Folosita initial de Galton.3. Metoda impune un studiu familial dinamic.factorii de mediu. .studiul cuplurilor de gemeni.3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale Perfectionarea metodelor citogenetice. . metoda se bazeaza pe principiul stabilirii "riscului" familial ca probabilitate de transmitere a unui caracter normal sau patologic la indivizi. in care se dezvolta individul pe tot parcursul vietii sale. pentru a stabili "cuantumul valoric" al componentei genetice a individului si influenta aditiva indusa de factorii externi sunt folosite metodele: . deoarece fiecare descendent mosjeneste de la fiecare parental 50% din constitutia genetica realizata prin fecundare. In esenta. unnarindu-se manifestarea caracterului poligenic pe perioade ontogenetice. Datele obtinute. Valorile inregistrate se compara intre membrii familiei si cu valorile indivizilor neinruditi din populatie.factorii genetici determinant din constitutia individului. 295 . conditionali si influenta. genetica antropologica.studiul copiilor adoptati. metoda este un studiu comparativ al caracterelor prezente la parinti si manifestate la descendenti.studiul susceptibilitatii caracterelor biologice si markerilor genetici. pe filiatie directa si heredocolaterali. Metoda are un caracter relativ limitat ca interpretare si aplicabilitate. . statistic. Prin aceste studii comparative stabilim o anume relativitate. . Pentru a demonstra dualitatea conditional si interference intre constitutia genetica primara si influentele induse de factorii de mediu. precum si substratul genetic predispozant.studii familiale si analiza pedigree-ului. biologie moleculara. gradul si componenta genetica familiala. bio-sociologie a evidentiat ca variatiile fenotipice ale caracterelor poligenice sunt determinate de doi factori: . a) Studii familiale si analiza pedigree-ului Analiza membrilor componenti din familie este o metoda clasica pentru studiul geneticii umane. Permite o evaluare subiectiva asupra trasaturilor poligenice.

Ca varianta a studiilor familiaie este intocmirea si analiza pedigree-ului. pragul si masura variatiei mediului. socio-economice. modelele genetice folosite la studiul pedigree-ului mentionam: .SML ("single major locus"). Acest model ia in analiza doi factori de concomitenta si influenta: complexul de gene si factorii de mediu ce influenteaza caracterul exprimat fenotipic. Caracterele poligenice nu confirma legile mendeliene. Daca metoda studiului familial stabileste similitudiunea si heritabilitatea intre membrii familiei.Daca variatiile ar respecta modelul SML. respectand legile mendeliene. Noile concepte pun accentul pe studiul penetrantei incomplete sau cu determinism genetic variabil. educative. pedigree-ul stabileste mecanismele comportamentului dominant sau recesiv al genelor din complexul poligenic implicat in edificarea caracterelor cu manifestare multifactoriala (genotip-mediu). Pragul valoric corespunde gradului de implicare al factorilor genetici si al factorilor de mediu in edificarea caracterului poligenic. transmiterea si segregarea caracterului pot evidentia participarea unui singur cuplu alelic. Dintre. 296 . De exemplu. Dar caracterele multifactoriale sunt determinate de multiple cupluri de gene nealelice. se alege modelul MFP. exprimarea fenotipica a genotipurilor mentionate. de fenocopii sau cazuri familiaie sporadice.modelul locusului unic major . . In consecinta. Baron considera ca parametrii modelului SML sunt urmatorii: frecventa alelelor. In analiza pedigree-ului se impune necesitatea elaborarii unor modele statistice pentru a stabili concordanta genetica in cadrul familial. Fiecare din cei doi factori are efecte minime. homozigoti recesivi si heterozigoti. dar sumative.MFP. In aceste conditii la membrii familiei ar trebui sa existe genotipurile: homozigoti dominanti. Miron Baron (1990) apreciaza ca penetranta redusa explica manifestarea variabila a caracterului intre indivizi. La analiza valorica a pragului pot fi asociati si factorii non-genetici. concluzie rezultata din studiul pedigree-ului. Pentru caracterele poligenice sunt elaborate noi concepte de analiza a pedigree-ului. cum ar fi influentele culturale.modelul poligenic multifactorial . Prin metoda MFP se obtine un prag care evidentiaza limitele de toleranta ale individului pentru fenotipul caracterului determinat poligsnic.

in special a datelor obtinute din studiul familial. cum sunt: . . un caracter poligenic cu variatie continua are o distribute normala in familie. . Cu cat heritabilitatea este mai accentuata.modelul poligenic prin care se apreciaza efectele sumative ale fiecarui locus genie din sistemul poligenic. in populatie. Relatia pentru a exprima heritabilitatea va fi: H2 = G/ (G + B + E) Heritabilitatea este masura prin care stabilim rolul factorului genetic in definirea caracterului poligenic. .contributia factorilor intamplatori din mediu. Uneori. . . In cazul cand se depaseste de doua ori variatia standard (x2 ±2G) normala se considera valori exceptional ce depasesc limitele de toleranta."g". valorile scalei gaussiene fiind cuprinse intre cele doua extremitati ale scalei.trasaturi multifactoriale cu variatie continua. La om.modelul SML cu mai mult de doua alele.modelul analizei a doua locusuri care urmareste analiza a doua cupluri de gene nealelice care interactioneaza in grade diferite. 297 . de pleiotropie etc.contributia factorilor genetici aditionali cu varianta "G".contributia mediului in functie de varianta "B". pedigree-ul poate prezenta erori de interpretare cauzate de epistazia genica . in populatie.trasaturi multifactoriale cu prag "fenotipic". metoda studiului familial si metoda de analiza a pedigree-ului la studiul caracterelor poligenice. normale sau patologice. pentru studiul familial si analiza pedigree-ului este necesara calcularea heritabilitatii genetice. factorii genetice sunt mai importanti. varianta "E"."e". Fenotipul caracterelor multifactoriale reprezinta "suma" a trei valori: .modelul multifactorial cu prag Metodele prezentate."b".modelul mixt al carui principiu este: "combina transmiterea unei gene din fondul poligenic si efectele mediului". caractere cu manifestari fenotipice diferentiate pe perioade ontogenetice ale indivizilor. Caracterele multifac tori ale continue au distribute gaussiana in familie. concept care separa influentele relative genotip-mediu. . Ca urmare. Caracterele multifactoriale pot fi grupate in trei clase: .Geneticienii au conceput si alte modele de analiza in transmiterea caracterelor poligenice. impun argumente si interpreted mai ample. .

Gemenii monozigoti (MZ) au acelasi sex. dar gradul de exprimare fenotipica este cu dependenta de factorii de mediu".) au urmarit analiza diferentelor intre sistemul poligenic determinant al unui caracter si gradul de influenta a factorilor de mediu. Un criteriu de analiza cu un aport substantial de stabilire a cuantumului valoric al complexului poligenic. identitatea fiind de aproape 100%.cuplul gemelar monozigot (MZ). Reinberg 1991. Metoda respecta o regula elaborata de Tourraine: "cand concordanta este regula iar discordanta exceptia.gemeni bivitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. cu formarea a doi zigoti. gemeni univitelini care prin separare se dezvolta in conditii diferite de mediu si viata socio-economica.Rezultatele pe care Larmat (1977) le-a sintetizat sunt urmatoarele (tabel): 298 . concomitenta. . Pentru a se obtine date concludente. Jones 1993. Astfel de studii incepute de Galton (1905) si continuate de diversj cercetatori (Larmat 1977. aceeasi marked genetici.b) Studiul cuplurilor gemelare S-a facut observatia ca studiul familial si metoda pedigree-ului ofera date nerelevante asupra caracterelor poligenice. un studiu corect respecta urmatoarele criterii de analiza a cuplurilor gemelare: .studiul aceluiasi caracter la indivizii neinruditi. Ca urmare s-au cautat alte criterii de a studia poligenia caracterelor. cu un fenotip aproape identic. iar manifestarea caracterelor multifactoriale mult diferentiata. a doua ovule de catre doua spermii. studiul fratriei gemenilor cu aceleasj conditii de viata cu a cuplului gemelar. Aceasta regula isi gaseste aplicabilitate interpretativa pentru caracterele poligenice. La cuplurile gemelare MZ si DZ se poate urmari si stabili gradul de influenta a factorilor de mediu in expresivitatea caracterelor poligenice. Lean 1992. Gemenii DZ pot fi de sexe diferite. corelat cu aportul factorilor de mediu in definirea unui caracter multifactorial. Au aceeasi zestre genetica. markerii genetici cu identitate de 50%. rezultat dintr-un singur ovul fertilizat. Monod 1970. au 50% identitate genetica. Athanasiu 1995 s. . Cuplurile gemelare pot fi: .cuplul gemelar dizigot (DZ) rezulta din fecundarea.gemeni univitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. La MZ se pot consemna unele diferentieri in expresivitate (variabila) pentru caracterele cu dependenta de mediu. ii reprezinta studiul cuplurilor gemelare.a. caracterul este determinat genetic. . Importanta este aplicabilitatea metodei si in studiul bolilor multifactoriale din populatiile umane.

Diferentele mici.6 0.28 0. . neuniform.75 0.23 Exprimarea coeficientului de corelare multifactorial a la cuplurile gemelare in raport de fratrie si indivizii neinruditi (dupaLarmat.92 0.76 0. separati si dezvoltati in conditii diferite de mediu.42 0.1Z crescuti separat Gemeni DZ crescuti impreuna Fratria crescuta impreuna cu cuplurile gemelare Fratria crescuta separat de cuplurile gemelare Indivizi neinruditi dar crescuti impreuna cu fratria si cuplul gemelar 0. . 1977).55 0.87 0. Diferenta coeficientului de corelare poate ajunge pana la 25%. fiind obtinute valori cuprinse intre 0.42 0.77 0. la aceiasi factori de mediu. prezinta o diferenta semnificativa valoric.77 0. in expresivitatea caracterelor poligenice sunt consecinta raspunsului diferit. Explicatia acestei diferentieri este urmatoarea: gemenii MZ au aceeasi zestre genetica 299 .86 0.51 0.53 0.49 0.54 0.90 .41 0.Coeficientul de corelare intre MZ.50 0.0.94 0.Lffturi studiate Neumansi col. Burt Erlenmeyer Kimling Jarvik Schields Zozzo Gemeni MZ crescuti impreuna Gemeni >.53 0. nesemnificative.90 0.25 0.94 (in raport de autorui studiului).Coeficientul de corelare intre gemenii univitelini crescuti in acelasi mediu familial variaza in limite statistic nesemnificative.

Valorile total diferite in expresivitatea caracterelor poligenice intre gemenii MZ si DZ. unde au alte conditii de dezvoltare. MZ si fratria. . cu influenta factorilor de mediu. socioeconomice si culturale. prezinta diferente ce pot ajunge pana la valori de aproape 75% fata de MZ si de 25% daca raportarile se fac la DZ si fratria cuplului gemelar DZ.Analiza coeficientului de corelare intre indivizii neinruditi dar dezvoltati in acelasi mediu familial cu DZ. Diferenta ajunge pana la 50% la DZ fata de MZ. rezulta din aceste studii ca nu se absolutizeaza conceptul ereditarist constitutia genetica nu are rolul singular determinant in expresivitatea 300 .multifactoriale. Aceasta corespondenta valorica in expresivitatea unui caracter in fratrie fata de DZ este datorata genotipului constitutional care prezinta acelasj raport . desi dezvoltati in acela§i mediu familial. acesti factori au indus modificari asupra caracterului poligenic. Deci nu putem neglija influenta mediului asupra caracterelor poligenice. expresivitatea fenotipica diferita a aceluiasi caracter evidentiaza influenta aditiva (pozitiv sau negativ) indusa de factorii de mediu asupra genotipului. Prin separare si dezvoltarea in conditii de mediu diferite.Cat priveste coeficientul de corelare intre cuplurile gemelare si fratrie. a caracterelor multifactoriale. dar fiind separati si dezvoltati in alte conditii geografice. dar separati prin adoptie. care. uneori unii factori putand modifica gene din complexul poligenic. Ace§ti factori au efecte aditive si interferand cu constitutia genetica. determina diferente graduale in expresivitatea fenotipica a aceluiasj caracter la indivizii conspecifici. Ca urmare si raspunsul DZ la aceleasi conditii de mediu va fi total diferit fata de MZ. Geamanul separat de mediul familial a reactionat diferit la noile conditii de dezvoltare. Rezultatele obtinute la cuplurile MZ. valorile sunt apropiate cu valorile corespunzatoare gemenilor DZ. . sau diferente de expresivitate a aceluiasj caracter pe perioade ontogenetice ale individului Concluziile ce se desprind din studiul cuplurilor gemelare (MZ si DZ) si fratriile acestora sunt: caracterele poligenice . camine familiale sau orfelinate. sunt cauzate de constitutia genetica diferita intre acesti gemeni. dar si de prezenta si influenta factorilor de mediu ce actioneaza asupra genotipului.(~ 100%). cu predispozitie genetica si cu dependenta partiala de factorii de mediu vor avea expresivitatea fenotipica in raport de numarul cuplurilor de gene nealelice (dominante sau recesive) cu actiune convergenta in determinarea caracterului.de 50%o fata de MZ. . confirma diferentele de corelare.

Geno tipul. . 1977 pg. 301 .upra genotipului in expresivitatea unui caracter poligenic se foloseste letoda de calcul a heritabilitatii." Respectand aceste criterii de calcul se •tine urmatoarea relatie a expresivitatii heritabilitatii: H = (DDZ . e confirma conceptul dualist. initiat de Holzinger si izvoltat de Larmat ("Genetica inteligentei".4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale Pentru stabilirea efectului sumativ de influenta a factorilor de mediu . componenta principala in exprimarea lotipica a caracterului poligenic."diferenta medie a expresivitatii caracterului stabilita la MZ )MZ) cu acelasi genotip. rezulta din valoarea raportului dintre rianta genotipului (VG) si varianta fenotipului (VF): VG/VF.conceptul ambientalist 5 remarca o dualitate interferentiala intre genotip si influenta mediului are. decalajul valoric mai mare intre DZ.76). Criteriile de calcul sunt: .aracterului poligenic nu se neaga rolul ambientului in dezvoltarea rganismului si edificarea caracterelor poligenice . DZ. reprezinta variatia ambientala. prin efecte sumative. Calculul heritabilitatii caracterelor poligenice. se bazeaza pe itele obtinute din studiile cuplurilor gemelare MZ siDZ. Aportul constitutiei genetice a complexului poligenic in expresivitatea lotipica a caracterului poate fi apreciat in raport de aportul componentei 'ML = varianta MZ este media patratelor decalajului dintre performantele obtinute de :are individ din cuplul MZ in raport cu valoarea medie a cuplului MZ. asigura variatii fenotipice in manifestarea aracterelor poligenice. raportata la fiecare membru din cuplul gemelar Z.DMZ) / DDZ (1) Diferenta rezultata din aceasta relatie poate fi exprimata ca rianta VMZ2' prin relatia: H = (VDZ . exprima suma variatiei de influenta a factorilor de mediu si egalitatii genotipului intre gemenii DZ diferenta intre valorile DMZ si DDZ a indivizilor din fiecare cuplu melar exprima efectele sumative ale cuplurilor de gene nealelice fectele determinismului genetic).VMZ)/ VDZ (2) 5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice Varianta genotipica.

Varianta este media acestor diferente ridicata la patrat.varianta genotipica rezultata din recombinarile aparatului genetic. se dezvolta in conditii diferite de mediu.varianta devierilor induse de mediu. reprezinta valoarea sumativa indusa de influenta factorilor de mediu extern asupra gradului de exprimare fenotipica a caracterului multifactorial . Varianta genotipica este suma a trei valori: valoarea ameliorarii aditive a caracterului (VA). EF . VF = VA + VD + VI + VE ~~ Covarianta . Sunt cazun cand apar diferente intre variatia indusa valoric de mediu si variatia genotipica. In aceste cazuri un factor din mediul extern poate amplifica sau diminua valoric manifestarea caracterului multifactorial. se introduce notiunea de covarianta (COVGE). Varianta (variatiile individuale). Acest aport se stabileste prin mas ararea caracterului exprimat fenotipic la gemenii DZ sau MZ separati prin adoptie. fata de valoarea variantei dezvoltarii normale a individului. influentand un caracter 302 . COVGE este varianta valorilor geno tipice (VG) si variatia valorilor fenotipice (E).varianta totala a fenotipului caracterului poligenic. Covarianta. prin separare. Componentii variantei sunt: VG . Ea se exprima prin relatia: VG = VA + VD + VI. Abaterea de la valoarea medie a familiei sau a populatiei este exprimata prin varianta. ca efect sumativ "suplimentar" (aditional) a factorilor de mediu modificati.capacitatea mai multor factori de a varia similar sau suplimentar. Relatia va fi: VE = VG + VE + 2COVGE Covarianta se introduce in calculul VE (variantei fenotipice) numai in conditiile carid membrii cuplului MZ. Aportul mediului plus componenta genetica influenteaza diferenjial valoarea si gradul expresivitatii fenotipice a caracterelor poligenice la om. VE .poligenic. Varianta data de mediu este inclusa in varianta totala a caracterelor. astfel incat vor avea conditii de mediu diferite.mediului. Ca varianta negenetica. valoarea data" de dominanta genelor (VD) si valoarea data de interactiunile intergenice (VI). Varianta indusa de mediu. Cand individul se dezvolta in alte conditii de mediu sau cand la conditiile normale actioneaza un factor suplimentar capabil a influenta expresivitatea caracterului poligenic.

a ADN-ului. care determine si *ura functiile de ereditate si variabilitate. au stabilit functiile si vitatea semantics in definirea unor caractere exprimate fenotipic. Intelegerea importantei acestor studii impune prezentarea etapelor. in analiza genomului. prin structura si . perfectionarea metodelor au permis abordarea r studii care au revolutionat genetica: incercari de cartografiere a omului uman. Progresele tehnice. a inceput sa fie studiat intensiv. INGINERIA GENETICA §1 LONAREA GENOMULUI UMAN RINCIPII Suportul molecular din genomul organismelor.apitoiul VII &RTOGRAFIEREA. Studiile ce au urniat au stabilit structura tridimensionals a moleculei ADN. norabile. 303 . extensiv. lerimental. ultrastructura sau arhitectura tiala (cuaternara) a cromozomului celular. care. stabileste tipul constitutional genetic caracteristic fiecarui vid conspecific. rolul ADN-ului in transformarea virulentei la bacterii.tiile sale. din genomul celulelor umane. principii si aplicabilitatea ingineriei genetice si clonarea omului uman. din anul 1944 cand Avery si Mc Leod au demonstrat.

. I.Structura corporala si caracterul". pentru a valorifica efortul de cartografiere a genomului. In 1934. Aceste ipoteze §i definitii au fost elaborate de psihologi. definea tipul constitutional in urmatorii termeni: „este ansamblul caracterelor unui individ grefate pe ereditatea sa".C. in masura in care acesta formeaza. De exemplu. incomplete sau eronate. spune Pende. Dupa o suita de formulari. starea sa anatomica stabila. in lucrarea . Pentru intelegerea corecta a conceptului „tip constitutional genetic" al individului uman. neurologi. o entitate somato-psihica cu o interpretare activa si o interdependent^ constants a morfologiei. El considera terenul sau tipul constitutional al individului uman „o stare a materiei vii care rezulta din prezenta in celula a unui mare numar de constituenti chimici. sau inerenti lui". Dar in acela^i timp este sj o stare care poate deveni instabila pentru ca pot interveni factori externi organismului.Parhon (1930) definea tipul constitutional ca o . modul de functionare a diverselor organe si felul in care el se comporta din punct de vedere psihic". endocrinologi §i geneticieni. Nascuta din neccsitatea de a explica functiile de ereditate §i variabilitate (sincronica si diacronica). In 1922. Sunt particularitati determinate genetic. s-a ajuns la o definitie cuprinzatoare elaborate de Delaunay (1969). Mai tarziu. psihiatri. 0 stare relativ stabila deoarece depind in ultima instanta de factorii genetici. definitia contureaza clar ca trasaturile morfo-fiziologice §i comportamentele 304 . Kretschmer (1921). normale sau patologice ale omului. se impune elaborarea unei formulari cuprinzatoare care sa exprime esenta constitutiei bio-genetice. ulterior au fost elaborate definitii si ipoteze referitor la tipul constitutional al individului. Pende. Kretschmer redefine§te notiunea de tip constitutional considerand-o un „ansamblu al intregului organism. etc. fiziologiei §i caracterologiei". compozitia sa chimica. Tipul constitutional genetic Daca in conceptia filozofilor antici prin constitute se intelegea structura fizica a individului. exponent al scolii constitutional italiene considera tipul constitutional ca un ansamblu de particularitati morfologice. fiziologice §i psihologice. a evidentia progresele realizate in ingineria genetica cu implicatii in patologia umana. adapate la influentele modificatoare ale mediului inconjurator..1. prin care se caracterizeaza individul.. „conformatie morfologica a unui individ dat.

reprezinta raportul de interdependenta stabilit intre factorii genetici si factorii externi. comportamentale au un determinism genetic mostenit de individ de la ascendenti. . mecanismele genetice implicate in diferentierea viitorului organism pot fi „dereglate". sunt inscrise. in forma codificata. temperamentul. Se cunoaste ca ADN-ul cromozomal din nucleu. consemnam diversitate in exprimarea fenotipica. lipsa unei totale identitati somatice. trasaturile normale.si intracromozomale. Neidentitatea fenotipica intre genitori si descendent este rezultatul diversitatii genotipurilor realizate prin recombinarea genetica a genomului in meioza genitorilor si unirea aleatorie a gametilor haploizi (ovulspermie. Desi mostenite caracterele de la ascendenti. 305 . tisulara.„instabilitatea" caracterelor ereditare. originala si irepetabila genetic. Toate trasaturile de caracter. Totusi. care controleaza diferentierea celulara. prezentand o constitute bio-moleculara. trasaturile de caracter. Aceste posibilitati de recombinare a genomului indue marea diversitate a constelatiilor genice. cu formarea zigotului din care se dezvolta un nou organism). in meioza fiecarui genitor. structurala. in genomul fiecarui individ. Caracterele morfologice exprimate fenotipic au un determinism genetic. Latura morfologica si componentele tipului constitutional au valoare practica si teoretica deosebita deoarece stabileste particularul si individualul fenotipului: forma corpului. posibilitatile de recombinare a aparatului genetic. stabilitatea este relativa deoarece in perioada dezvoltarii embriofetale. morfologica si functionala in raport cu indivizii conspecifici. consecinta actiunii factorilor mezologici „agresivi".si micromorfologice.aparitia unor dezechilibre in tiparele informational-codificate genetic. valoric sunt amplificate. comportamentul. talia. consemnam diferentieri. Consecintele acestor „dereglari" in aparatul genetic pot fi: . deviante sau patologice. macro. este relativ constant pentru specie. Deci principiul biologic de realizare a termenul constitutional genetic isi gaseste fundamentul in ADN-ul genomic. Sunt procese si factori ce pot duce la modificarea tipului constitutional al individului. greutatea. Ele se realizeaza prin recombinari inter. La organismele cu reproducere sexuata si om. moleculare. De aceea se considera ca fiecare individ este o fiinta unica. pigmentatia. prin zestrea genetica. organogeneza. Au continuitate genetica. dar calitativ este particular fiecarui individ.

T. 2. iar Chargaff complementaritatea bazelor azotate.si intracromozomice.Daca diversitatea constelatiilor genice este consecinta recombinarilor inter. Waxon §i Crick (laureatii premiului Nobel) au stabilit structura tridimensionala a ADN-ului. A urmat anul 1953 cand. este anul 1944 cand Avery si Mc Leod. O etapa deosebita in studiul biologiei §i geneticii moleculare incepe in anul 1970. In prezent.5 miliarde perechi de nucleotide. experimented pe Diplococcus pneumoniae au stabilit rolul ADN-ului in ereditate. Metode de analiza a structurii ADN Principii In studiul genomului uman sunt etape care au pernis elaborarea proiectului de decodificare. ingineria genetica §i clonarea genomica.Structura ADN-ului celular). G. este anul marcat cu o descoperire de importanta bio-medicala esentiala: „ingineria genetica sau tehnologia ADN-ului recomnbinant". prin transformarea moleculei. 306 . cartografiere si clonare. in schimb specificitatea structurii fiecarei molecule de ADN (in care sunt inscrise codificat informatiile genetice pentru fiecare trasatura de caracter) este explicate prin posibilitatea de ordonare aperiodica a celor patru baze azotate (A. C). cand. Descifrarea structurii ADN-ului a fost posibila folosind metode sj tehnici moderne de studiu si cercetare. a modificat virulenta la microorganisme. cu implicatii in practica bio-medicala si inginerie genetica. Ca prima etapa. In prezent se cunoaste ca in genomul uman se gasesc aproximativ 3. datorita microaparaturii §i metodelor de cercetare realizate pentru cartografierea genomului. Aceste studii au permis descifrarea §i implicarea ADN-ului in ereditatea si variabilitatea organismelor vii. impune cunoa§terea structurii ADN-ului (vezi capitolul 2 . Este etapa conturarii noului compartiment de cercetare: „biologia si genetica moleculara".

analiza facandu-se pe generatii celulare in functie de atomul marcat folosit.renaturarea prin variatii termice 23 24 " 'A = 10"'° m = 0. bazata pe capacitatea moleculei de ADN de a cristaliza in saruri de litiu si sodiu. c) . Metoda descrie structura ADN-ului pana la nivelul a 10 milionimi de milimetru. Pentru identificarea catenelor si. Principiul metodei se bazeaza pe proprietatea moleculei de ADN de a absorbi specific.Ultracentrifugarea in gradient de densitate Metoda a fost elaborata de Meselson si Stahl in 1958 pentru a demonstra ca ADN-ul dublu catenar (respectand principiul complementaritatii bazelor azotate de cupiare a celor doua catene polinucleotidice) se replica semiconservativ. lumina UV in lungimea de unda de 260 nm23. Aceasta metoda.) metoda absorbtiei ADN-ului in UV a fost elaborate de Casperson in 1936. se introduce intr-o solutie de CsCl (clorura de cesiu).000 g24.81 m/'sec2 307 . nu ajuta la stabilirea structurii totale a moleculei de ADN. nucleotidele se vor marca cu N14 sau N15.Denaturarea . respectiv.Spectrul de difractie a razelor X Este o tehnica cristalografica. calitativa.Absorbtia in ultraviolete (U.V. apoi se supune centrifugarii la 140. timp de 24 ore. d) . UV ajuta sa identificam prezenta acestor molecule in celuUL b) .Ca principii. metodele folosite pentru analiza structurii ADN-ului sunt urmatoarele: a) . Ca metoda calitativa.1 nm (nanometri) G = acceleratia gravitationala = 9. a moleculelor de ADN. Datele se aduna pe clisee spectrale de difractie a razelor X si analizate prin ecuatiile transformarii Fourier. Metoda se bazeaza pe urmatorul principiu: ADN-ul extras din celula si purificat.

Cand solutia se raceste lent. Daca solutia este racita brusc.Secventele repetitive se reasociaza intr-un timp rapid. Parametrii care asigura gradul si viteza de renaturare a ADN-ului denaturat sunt: concentratia initiala (Co) si timpul (t) de refacere a moleculei ADN. In raport cu valoarea Cot rezultatul si interpretarea sunt urmatoarele: cu cat valoarea Cot este mai mica. catenele complementare se recupleaza. Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN si timpul de reactie pentru reasociere care se exprima in secunde: Cot . 308 .Principiul metodei este urmatorul: se incalzeste ADN-ul in solutie apoasa. se realizeaza renaturarea moleculei. se examineaza molecula de ADN prin vizualizare la microscopul electronic. Primele observatii au fost facute pe ADN-ul bacteriofagilor dupa prealabiia distrugere si eliminare a capsidei proteice. Metoda se foloseste in hibridarile moleculare ADN-ADN sau ADN-ARN. catenele raman separate. catenele nu se mai recupleaza. Denaturarea moleculei de ADN se face timp de 10 minute la temperatura de 100° C in solutie apoasa. e) . iar vascozitatea scade. gratie metodei puse la punct de Cairus. In aceste conditii termice cele doua catene complementare ale moleculei se separa prin ruperea puntilor de hidrogen. In aceste conditii denaturarea este reversibila. Viteza de repetabilitate este determinata de complementaritatea secventelor polinucleotidice: secvente complementar repetabile sau secvente nerepetabile. Prin denaturare creste absorbtia in UV a bazelor azotate libere. cu atat valoarea de asociere a catenelor complementare este mare si invers. Denaturarea se considera ireversibila. intr-un timp mai indelungat.Studiul ADN-ului la microscopul electronic cu transmisie Incepand din 1960. in timp ce secventele nerepetitive reasociaza lent.cot = valoarea de comparare a vitezei de reasociere a secventelor monocatenare de ADN.

sau prin identificarea diversilor markeri genetici. prin identificarea si structura genei. Principiul metodei este urmatorul: separam termic catenele nplementare din molecula ADN. in terapia bolilor pe fond genetic (determinate de gene itante). . in modificarea virulentei bacteriilor. daca este un produs mutagen „de vo" (neomutatie). identificam prezenta genelor in genom. Dupa separare se identified pozitia. De asemenea. cu respectarea complementaritatii ileotidelor din structura genei investigate si nucleotidele ordonate in ida genetica. momentul inceperii stoparii activitatii lor. dau posibiliatea de a elucida comportamentul si amplificarea unei gene : poate fi clonata. Metode de analiza a genelor.. Pentru aceasta analiza se folosesc sondele genetice care recunosc lele normale sau anormale. Studiul genelor din genomul celular da posibilitatea de a urmari pe ape ontogenetice.usul exact al genei pe cromozom. in industria de medicamente 1. locusul si analiza unei gene din cromozomul genomic. Hibridizarea ADN-ului genomic Una din metodele recomandate pentru complexul de activitati si :ntificare a genelor este hibridizarea ADN-ului din genomul celular. sunt metode care. pot fi folosite in mecanismele de *inerie genetica. . lensiunea si componenta nucleotidica a genei folosindu-se sonde 309 . clarifica mecanismele translatiei infonnatiei genetice. :scifreaza reglarea genetica a sintezei de proteine. efectele deviante a unei gene mutante asupra nului. Respectand principiul cronogenetic si onobiologic. Cartografierea enomului uman Identificarea. activitatea lor. Prin metoda hibridizarii moleculei de ADN evidentiem daca gena utanta este mostenita de la ascendenti. sau identificam formarea unei clone celulare capabila initieze un proces genetic tumorigen etc.

... Conform principiului complementaritatii............. separata termic.A T T T C G G C ATTGATTGG.. care au structura cunoscuta..... sau sonde fluorescente.. secvente cu o dimensiune pana m 20 Kb.. prin folosirea sondelor genetice..monocatenare de ADN.. -denaturarea fragmentelor de restrictie pentru separarea monocatenelor.... complementar. Deci...extragenea ADN-ului genomic din limfocite..ATT TC G G C A T T G A T T G G . IIII III III III III IIIIII III II Sonda. Se folosesc diverse metode de hibridizare moleculara. La nivelul siturilor de restrictie se pot obtine.Blot.. sonda se va cupla pe secventa monocatenei din ADN genomic....... |<------------------------------>| daca sonda artificial sintetizata si marcata cu 32p are componenta §i ordonarea in nucleotide de tipul: .. sonda (sau sondele) se va / se vor cupla complementar pe secventa monocatenara „omoloaga" a ADN-ului analizat.. care............. care a fost separata sub actiunea enzimelor de restrictie..... astfel: ADN.... se va cupla cu o secventa omoloaga din genomul celular. prin fragmentare..Blot sunt urmatoarele: .. Este metoda de transfer Southern .eliberarea ADN-ului extras (fragmentare) cu ajutorul unei enzime de restrictie corespunzatoare. marcata cu 32p.. refacand structura bicatenara a ADN....... este realizata daca: ADN-ul separat termic monocatenar are structura omoloaga cu sonda folosita. a) Metoda Southern . 310 ..... Etapele metodei Southern .... De exemplu: sa presupunem secventa polinucleotidica pe monocatena ADN: . Conform principiului complementaritatii bazelor... celule amnidice. hibridizarea. AAGCCGTAACTA................ A AG C C G T A AC A...... fibroblasti....... .....Blot Principiul metodei: se foloseste o sonda specifica... etc... vilozitati coriale.. Sondele sunt marcate cu izotopi radioactivi....... respectiv cu o gena..

Blot Principiu: se foloseste molecula de ARNm extras din celula >anismului investigat. in antropologie. sau ntificarea microdeletiilor. sau prin ipilarizare.trecerea fragmentelor monocatenare pe geluri de agaroza. care la randul sau complementariza cu oligonucleotidele ADN-ului antisens. in stabilirea tipului netic si incompatibilitafile genetice intre indivizi. Metoda FISH sau hibridizarea in situ a ADN Analiza se face direct pe genomul celular. .molecula hibrida dublucatenara din fragmentul DN monocatenar restrictionat si sonda complementary se supun spalarii. Avantajul metodei Southern .complexul format . Metoda permite identificarea si localizarea genei pe cromozom.prepararea sondelor si marcarea lor radioactiva. unde vor fi imobilizate. Este o metoda cu aplicabilitate in consultul si sfatul genetic familial. si diagnosticul prenatal.Blot este urmatorul: . Pentru identificarea si pozitia genei folosesc sonde marcate cu substante fluorescente (FISH). cand cromozomii se sesc in prometafaza ciclului mitatic. . . daca este heterozigot ntru o gena mutanta. jasemenea ajuta sa stabilim care dintre genitorii unui copil are in genomul Dpriu gena mutanta transmisa descendentului. Metoda Northern . . stabilim tipul de gena.se hibridizeaza fragmentul monocatenar cu sonda preparata ntetic. sau cu izotopi tioactivi de tipul 32p.evidentierea complexului hibrid dublu catenar cu ajutorul unui mnal care este un indicativ pentru identificarea dimensiunii si pozitiei igmentului hibridizat. criminalistica. . pentru ibilirea tipului constitutional al individului analizat. Metoda permite identificarea organismului. Cuplarea respecta principiul complementaritatii bazelor azotate. ARNm va complementariza cu o sonda mocatenara de ADN marcat cu ~ p (ADNc denaturat). 311 .identificarea genelor cu mutatii punctiforme din genom. prin icrodelatii sau prin insertii genice.identificarea unei gene normale in genomul celular. In medicina legala..

. identitatea genetica a indivizilor conspecifici. numarul de copii polinucleotidice. Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic Inca din 1909 atenfia geneticienilor s-a concentrat asupra identificarii si localizarii genelor in genomul organismelor.Metodele de hibridizare a ADN-ului genomic au importanta si aplicabilitate in biologie si medicina.diagnosticul bolilor genetice. 3.stabilirea si cunoasterea tipului constitutional genetic al fiecarui individ din familie sau populatie. . celulari sau tisulari. la stabilirea compatibilitatii sau incompatibilitatii genetice. . 312 . sfatul genetic si aprecierea riscului de transmitere si aparitia unor boli pe fond genetic.stabilim gradul de rudenie intre indivizi. pentru cartografierea genomica. Cu ajutorul lor putem obtine urmatoarele date cu valoare interpretativa: .consultul genetic.ajuta. . in practica grefelor si transplantelor. . . precum si filiatia genetica. evidentierea secventelor specifice de ADN si ARN din celule si tesuturi. asupra cartografierii genomului uman.analiza incarcaturii genetice a populatiei prin imigrarea indivizilor si asimilarea unor gene ce le erau particulare in genafondul populatiei autohtone.2.stabilirea diagnosticului genetic prenatal si postnatal pentru bolile pe fond genetic.permite identificarea markerilor genetici specifici.identificam numarul secventelor repetate in genom. . Cartografierea genomului uman este de importanta deosebita.identificarea ADN-ului viral. ca principiu genetic. . Pe parcursul cercetarilor efectuate s-au folosit si se folosesc variate metode pentru localizarea genelor pe cromozomi. deoarece permite: .

Datorita raportului valoric stabilit intre numarul genelor si numarul cromozomilor din genom. In mod natural haplotipul genelor inlantuite se transmite grupat. celular. Cartografierea genetica Metodele clasice de a realiza cartografierea genelor sunt legate de analiza linkage-ul genetic si recombinarea intra.a. care ocupa locusuri proprii. si dimensiunea unei gene informational activa. Pentru evidentierea si valoarea genetica vom analiza sistemele genetice eritrocitare Rh si Duffy (a se vedea sistemele genetice) (fig. confirmand ca genele cu locusuri pe un cromozom nu sunt izolate.Df-. Ele se gasesc intanite si se transmit grupate. incepe de la cuplul parental (P) care sunt dublu homozigoti si anume.1. a) Linkage-ul genie Daca raportam numarul cromozomilor din genomul celulei umane. Ca exemple de haplotipuri genomice mentionam: sistemul HLA pe bratul scurt al cromozomului 6. se desprinde urmatoarea observatie si concluzie: numarul genelor codante din structura ADN-ului cromozomial este considerabil de mare. 71).meioza. de organ. tisular. Cum in meioza.3. 313 . organism in ansamblu. Este „linkage-ul genie". Genele care se gasesc inlantuite si ocupa un segment cromatidic din cromozom formeaza un haplotip. a numarului perechilor de nucleotide din genom.2. al doilea dublu homozigot recesiv Rh. Morgan este primul cercetator care a demonstrat linkage-ul genelor. se considera ca fiecare cromozom are in componenta sa un numar foarte mare de gene. setul de gene din fiecare cromozom se repartizeaza in gametii haploizi impreuna cu cromozomul „gazda". la diversitatea si multitudinea trasaturilor fenotipice de nivel molecular. Analiza si interpretarea de transmitere si segregare a caracterelor determinate de genele din haplotip. un genitor dublu homozigot dominant Rh+ Df+/Rh+ Df+. nu sunt independente.Df-/Rh.si intercromozomica in timpul diviziunii reductionale . s. sistemul Rh si Duffy pe bratul lung al cromozomului 1.

Fl Rh+y \7 Rh+ Dff OO Dfr F2 Homozigo t dominant . 25% Heterozigoti 50% 75%Rh+Df+ Homozigot recesiv 25% V. 71 Linkageul genie intre genele pentru Rh si Duffy pe bratul q al cromozomului 1. «.._..____________„' 25% Rh.___*M_ _. _ .DfB. 314 .aport de segregare 3:1 Fig..

dar caracterul de Rh+ este dat de gena dominanta D) si gena Df (dominanta Df+ sau recesiva Df-) se confirma ca respectivele gene au locusuri pe acolo si cromozom (cromozom 1) sunt linkate si se transmit grupat. stabilim raportul de segregare fenotipica de 3:1.Df-/ Rh. In cazul cand descebndentii heterozigoti Rh+ Df+/Rh.este functional numai in cuplu alelic homozigot. genetic. 50%o dublu heterozigoti (Rh+ Df+/Rh.Df. probalistic. Deci in F2 este un raport de segregare 3:1 care aminteste de raportul de segregare monofactonal (monohibridare). vor rezulta descendenti.se vor cupola pentru reproducere. Prin fecundarea acestor gameti „puri" din punct de vedere genie. care.Df-) si 25% dublu homozigoti recesivi (Rh. Acest raport probalistic este determinat de gena dominanta care este functional codanta atat in cuplu homozigot cat si in starea heterozigota. 315 .Df-. Dar in modelul prezentat sunt doua caractere distincte. va elabora numai gameti Rh-Df. fenotipul posibil exprimat va fi de 75% Rh+ Df+ si 25% Rh. vor poseda urmatoarele genotipuri si fenotipuri exprimate: 25% dublu homozigoti dominanti (Rh+ Df+/Rh+ Df+).Df-). inseamna ca respectivele gene Rh+) prezentate de o suita de trei gene. iar Rh. fiecare garnet va contine numai cromozom cu Rh+ Df+. iar fenotipic toti vor fi Rh+ Df+ (caractere codioficate de gene dominante). fiecare va elabora doua tipuri de gameti ce se vor diferentia prin cromozomul care contine Rh+ Df+ si Rh. 100% vor fi heterozigoti Rh+ Df+/Rh.Rh+ miRhDf- Legenda: y if Q • Modul de transmitere si regregarea genetica cu exprimarea fenotipica a celor doua caractere diferite confirma linkage-ul genie §i anume: Cuplul parental elaboreaza gameti haploizi care: la genitorul dublu homozigot dominant. Prin fecundatia celor doua tipri de gameti vor rezulta descendenti.Df-.Df. care. Cum raportul de segregare va fi de 3:1. sau c d e recesive.(vezi figura).Df-. C D E dominante. iar celalalt genitor. homozigot recesiv. Daca raportam valorile ce se pot obtine..

Unitatea de masura a crossing-over-ului este centrimorfanul (1 cM = 1000 kb. Primele observatii apartin lui Morgan care a observat la Drosophila melanogaster necorcondanta intre genotipul genitorilor si fenotipul descendentilor. in sensul abaterii de la raportul de segregare mendeliana. Frecventa de recombinare serveste drept criteriu.Analiza crossing-over-ului Observatiile facute pana in prezent plecand de la observatiile clasice. crossing-over-ul este schimbul reciproc de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in timpul meiozei. Ca definitie. Sonda are rolul de a recunoaste gena pentru care este complementary. O sonda ADN sau ARN trebuie sa contina o secventa de eel putin 20 nucleotide. Sondele directe au omologie cu gena din ADN-ul genomului celular supus studiului. s-ar produce intr-un numar mic de celule genetice in timpul profazei primare a primei diviziuni meiotice reductionale. ca „accidente" genetice. Sondele pot fi directe sau indirecte. c) . diagnostic si explorarea produselor genice se folosesc sondele si amprentele genetice. permite sa stabilim harta cromozomica pentru identificarea genelor cu locusuri pe cupluri de cromozomi omnologi. Aceste abated. dupa Morgan. la a aprecia distanta intre gene. Se apreciaza ca frecventa de realizare a crossing-over-ului este direct proportionala a distantei locusului unei gene in raport cu centromerul cromozomului. Crossing-over-ul.b) .Metoda sondelor si a amprentelor genetice Pentru identificarea genotipului si cartografierea cromozomi lor. Frecventa de producere a crossing-over-ului este raportul dintre descendentii recombinati si numarul total de descendenti. Se folosesc frecvent urmatoarele sonde directe: 316 . au fost denumite „crossing-over". 1 Kb = 1000 perechi de nucleotide). recunoasterea fiind bazata pe hibridizarea moleculara. au evidentiat ca disjunctia independents a caracterelor nu este intotdeauna conforms cu legile mendeliene de segregare. Gena „sonda" are rolul de a recunoaste markerul genetic de interes. Crossing-over-ul s-a demonstrat a fi un mecanism de recombinare intre cromozomii omologi (intracromozomica) si care modifica valoric raportul probalistic de segregare fenotipica a caracterelor mendeliene. cu locusuri pe acelasi cromozom.

1. punctul 3.denaturarea secventelor polinucleotidice ale ADN-ului „in situ".trecerea secventelor denaturate prin capilarizare pe un suport solid (filtru de nitroglicerina sau nylon). sau copii de ADNc sintetizate de ARNm. Este metoda care permite vizualizarea unei secvente unice. dar pot contine unele secvente ce corespund ADN-ului moderat repetitiv. Pentru analiza ADN-ului genomic se foloseste. sunt secvente de ARN monocatenar. Inconvenientele metodei sunt: . 317 . . -oligosondele de sinteza. Pentru siguranta si explorare corecta se pot folosi mai multe tipuri de enzime de restrictie pentru a stabili daca modiflcarea identificata de o anume enzima de restrictie este sau nu rezultatul unei mutatii punctiforme prin care s-ar putea creea un situs suplimentar. . Sunt secvente scurte de nucleotide de ADN monocatenar. frecvent.sunt sondele obtinute prin clonare. Sondele indirecte evidentiaza RFLP-ul (polimorfismul lungimii fragmentului de restrictie) considerat marker genetic. obtinute cu ARN-polimeraza.fragmentarea ADN-ului genomic prin electroforeza in gel de agaroza.identiflcarea duplexuri lor formate prin complementaritate intre sondele marcate si secvente din ADN. Deasemenea putem identifica deletiile partiale greu identificabile.necesita un timp foarte lung de executie si foarte complicata ca manevre de lucru (in special capilarizarea secventelor denaturate). Etapele de lucru ale metodei Southern sunt urmatoarele (vezi capitolul VII.ribosondele. . . Ele sunt folosite pentru explorarea unei gene necunoscuta sau care nu este inca clonata.denaturarea prin hibridizare in prezenta unei sonde monocatenare marcata cu izotopi radioactivi. metoda Southern. Sunt fragmente de ADN din ADN-ul genomului celular.ADNc . . sau hemizigote daca semnalul radioactiv lipseste. . Sondele indirecte.Sonde de ADN genomic. Metoda sondelor ajuta sa identificam deletiile complete homozigote.metoda nu poate fi automatizata. Ambele tipuri de gene sunt incluse intr-un vector recombinant. Aceste sonde pot identifica secventa exonica sau intronul din structura genei studiate.. . a si b): . Sondele indirecte nu vor contine secvente dispersate de ADN inalt repetitiv.

in succesiunea generatiilor intrafamiliale sau in populatie. La om. care codifica aceasi enzima (proteina) asigura o activitate de 100%. a enzimelor. primele incercari apartin lui Barski si col. si urmarite. se considers ca doua gene alelomorfe. verificand ipoteza lui Harris. (1960). Conform ipotezei lui Harris. Dar s-a constatat ca in anomaliile cromozomiale de numar (trizomii sau monozomii).a. iar in monozomie se va reduce la 50%. in anomaliile cromozomiale de structura (trizomiile partiale realizate prin translocatii cromatidice. Aceste efecte sunt explicate prin existenta unui supradosaj genie in genom. in cazul trizomiilor complete sau partiale sau sub dozaj genie in cazul monozomiilor complete sau partiale. Weiss si Green (1967). cantitativ. folosind procesul de conjugare bacteriana au cartografiat genomul procariotului Escherichia coli. de mica importanta pentru perioada 1911. apoi au urmat cercetarile lui Eplirussi si Weiss (1965). confirmand ipoteza. Migeori (1968) s. El elaboreaza ipoteza „efectului cantitativ" al genelor in genomul organismului. Hayes (1953) s.ca genele controleaza metabolismele prin codificarea determinata in sinteza proteinelor. Bethare. Daca incercarile de cartografiere genica a cromozomi lor prin analiza linkge-ului genie si crossing-over-ul erau un . De exemplu. Lederberg (1952).a.c) . sau monozomiile parti ale. cercetarile lui Sinet. produsul cantitativ al enzimei. In functie la care pereche de cromozomi s-a produs respectiva mutatie se poate stabili locusul respectivelor gene. Harris si Watkins (1965). ulterior s-au intensificat cercetarile pentru realizarea cartografierii genomului la organismele vii. De exemplu. . in conditiile fiziologice. Junien (1978) au semnalat ca in trizomie activitatea unei enzime va fi de 150%. care se bazeaza pe observarea simultana a diverselor caractere. Cavalli-Sforza (1950). 318 . Ca o imbunatatire a modalitatilor de cartografiere genica a fost ipoteza lansata de Harris (1965). produsul proteic celular.ca fiecare alela structural^ codifica. sunt metode limitate. Ipoteza Harris raspunde la doua concepte: . consecinta a deletiilor cromatidice) apar modificari corespunzatoare in cantitatea de proteina specific sintetizata sau in activitatea enzimelor. respectiv analiza linkageului genie si crossing-over intracromozomal.Dozajul genie la subiectii cu aberatii cromozomiale Metodele „morganiene". cercetarile lui Lederberg si Tatum (1946).joc de estetica stiintifica". ca distribute.

secventele polinucleotidice din ADN-ul genomului uman. . . exprimat prin numarul foarte mare de gene. cu lungimi polimorfice.99%. .uneori. cand s-au descifrat cu succes. cu o acuratete de 99.complexitatea aparatului genetic. pentru timpul respectiv. a fost cartografierea genomului uman prin folosirea amprentelor electrofonetice de fragmente de restrictie a ADN-ului. . Elaborarea „Proiectului Genomului Uman" a fost posibila datorita urmatoarelor cercetari „cheie" anticipate si anume: . a metodelor de finete care ar fi permis patrunderea in infracosmosul structural si functional al genomului uman. au permis folosirea ESTs („Expressed sequenci taglin").Cartografierea genomului uman. . . Davis. care au asigurat dezvoltarea unui sistem de clonare prin insertia in genom a fragmentelor de 319 . La Inceputul anului 1980 a fost lansata ideea „Proiectul Genomului Uman" de catre D. cum este „random shatgun sequencing".programele de cercetare care au dezvoltat hartile fizice a clonelor inserate cu informatia genetica specifics genoamelor la Saccharamyces cerevisiae. In aceeasi pcrioada s-a realizat „construirea" de cromozomi bacterieni artificiali (Bacterian artificial chromosome .secventierea genomului virusului Q174.dezvoltarea noilor tehnici performante si metoda de secventiere a fragmentelor de ADN complementar (ADNc). lansata ca metoda de studiu. „Proiectul Genomului Uman" a avut finalitate in 1999. Secvente fara Gap-uri informationale. incertitudinea filiatiei genetice „legale".Bac).un ciclu reproductiv tardiv si limitat (la distanta de aproximativ 20 ani intre generatii).existenta sistemelor poligenice cu activitate convergenta pentru acelasi caracter (caracterele poligenice). Hartile fizice au permis izolarea genelor bazata numai pe pozitia acestora pe cromozom. tehnica de secventiere automata. a intampinat dificultati legate de: . care au demonstrat fezabilitatea idei asamblarii fragmentelor cu secventa mica in genomuri complexe si complete. Botstein si R. a caror gene au locusuri pe cromozomi neomologi.numar relativ mare de cromozomi omologi (la om 23 perechi). . .obstacolul etic de a nu se experimenta la om „in vivo".lipsa tehnologiei performante. a fagului H si a virususlui SV40 intre anii 1977-1982. Ideea.

Daca este homozigot. Genomul uman prezinia o paleta larga de variatii dimensionale individuale a situsurilor de restrictie. sunt neutre.hibridarea cu o sonda ADN urmata de detectarea „mis-watch-en" prin denaturarea in gel. reprezentand (ca valoare genetica) un marker genetic. la individul heterozigot raportul cuplului alelic de restrictie este codominant. dar care. folosindu-se metoda Southern. . RFLP-urile pot fi intragenice sau extragenice.amplificarea secventierii unui segment cuprins intre doua amorse. reprezinta marked genotipici codominanti. cu o enzima de restrictie. consemnat in cartografierea cromozomului si analiza tipului constitutional genetic la om. Fiecare fragment de restrictie. pentru detectare. enzimele de restrictie le fragmenteaza. Variabilitatea RFLP-urilor este determinate de diferenta de 1 la 200 nucleotide (1/200).2. In consecinta. ca tip variabil in genom. in majoritate. cuplul alelic de restrictie prezinta identitate dominanta. RFLP sunt variatii individuale ale secventelor de ADN ce pot fi identificate prin modificarea hartii de restrictie. Explorarea polimorfismului secvential a situsurilor de restrictie se realizeaza in urmatoarele etape: . fiecare tip de fragment de restrictie se prezinta in cuplu alelic pe cromozomii omologi. Polimorfismul de restrictie Polimorfisml de restrictie (RPLP = polimorfismul lungimii fragmentelor de restrictie). 3. ceea ce amplified numarul locusurilor explorate de sonde. 320 . Cand sondele sunt lungi. . Aceasta diferenta punctiforma determina o paleta foarte mare de locusuri polimorfe. fiecare sistem alelic de restrictie este particular „specific" unui locus polimorf. care prezentau mai multa stabilitate decar cele inserate in cosmide. se transmite mendelian.hibridarea prin ribosonda care corespunde unei gene sau fragment din gena si care corespunde si evidentiaza RFLP exonic sau intronic. Pentru organismele cu reproducere sexuata.2.ADN de lungime mare. RFLP este determinat de cuplul sonda-enzima de restrictie ce corespunde unui locus din ADN-ul cromozomial. Ribosonda este asociata.

iar valorile obtinute pot fi comparate cu valorile determinarilor practice a RFLP-urilor. analiza si manipularea materialului genetic. de sinteza. pentru prima data.RFLP-urile bialelice corespund polimorfismului prin mutatii punctiforme dand un singur situs de restrictie. Cu ajutorul relatiei PIC se poate aprecia polimorfismul de restrictie la nivelul unei populatii. ingineria genetica incepe inca din 1969 cand Beckwith si col. cand o alela este notata cu p. Cand pe acelasi cromozom se asociaza doua sau mai multe variante non-alelice avem un haplotip. sau organisme nou reprogramate genetic. In aceste cazuri cuplul sonda/enzima induce doua variante ca alternative: Este sistemul +/. 4.(p2 + 2 p2 q2 + q2) respectiv PIC = 1 . omoloaga cu q. au izolat. sau celule. In cazul cand se folosesc variate tipuri de enzime de restrictie. Ca istoric. In acest mod se stabileste daca genotipurile din genofondul unei populatii se gasesc in echilibru sau nu.ce poate fi analizat pe autoradiograma prin metoda Southern.(p2 + q2). aceeasi sonda poate identifica mai multe RFLp-uri diferite. care poate fi homozigot sau heterozigot. Acest aspect confirma ca un cuplu sonda-enzima defmeste un sistem alelic diferit. Conform legii HardyWeinberg. cromozomi. examinare. Notiuni de inginerie genetica §i clonare Incepand cu anul 1944 s-a conturat un nou departament de cercetari genetice: genetica moleculara (Avery). conform relatiei: PIC = 1 . complexul genelor ce formeaza operonul 321 . RFLP-urile bialelice pot fi exprimate valoric prin legea Hardy-Weinberg. putem calcula PIC-ul (polymorphism information content) al unui RFLP autozomal. in scopul obtinerii de noi structuri genetice. Clonarea si ingineria genetica insumeaza procedee efectuate „in vitro". RFLP-urile multialelice reprezinta un polimorfism de repetitie sau de rearanjare liniara a genelor componente ale unui cuplu de cromozomi omologi. Prin relatia PIC putem calcula frecventa teoretica a unui cuplu alelic. cu gene. Genetica moleculara a revolutionat medicina moleculara prin folosirea unor metode de diagnostic. polimorfismul frecventei alelice in populatie.

exonucleaze. in genomul primitor. Urmarea lizei. etc. lipozomii. 322 . cu rol de vector se folose§te genomul viral.ADN-ul clonat inlocuieste (substituie) un fragment din molecula ADN-ului vectorial. Prezenta promotorului in genomul vectorului permit clonare si analiza exprimarii fragmentului de ADN pasager clonat. Sunt vectorii care insertioneaza un singur ADN-pasager la un situs unic de restrictie al vectorului ( nu ofera posibilitatea de a se analiza exprimarea mesajului genetic in genomul primitor pe care il aduce ADN-ul pasager). vectorii se clasifica in (Covic si col. -inginerie genetica moleculara.„lac" la Escherichia coli. Tehnicile pot fi: . microinjectia cu ADN. transfexie cu laser. In raport cu posibilitatilor de studiu a exprimarii fragmentelor de ADN-pasager insertionate. iar acesta folosind alta bacterie ca gazda. Ca metode non-virale. Folosind mecanismul transductiei bacteriene. Tehnologiile de inginerie genetica se bazeaza pe „constuctia" de vectori de clonare.vectori de clonare prin inlocuire . cand sunt fuzionati protoplastii celulei. . polimeraze. bacteriofagul care se multiplied in bacterie ca celula gazda. pe izolarea genelor folosire in clonare.socul electric.vectori de clonare si exprimare. Gena „lac" acrosandu-se de molecula ADN a bacteriofagului. dupa prealabila digestie enzimatica cu endonucleaza de restrictie. reverstranscriptaze. Sunt insa si metode non-virale pentru transferul genelor din genomul celular sau al individului. produce liza genomului bacterian. bazata pe tehnologiile ADN-ului recombinat. folosite pentru insertionarea directa a genei in genomul celulelor tinta. Metodele ingineriei genetice elaborate se bazeaza pe molecula „ADN vector" sau „caraus". electroporatia. 2001): . .inginerie genetica celulara.recombinant foloseste un complex de enzime cum sunt: endonucleazele de restrictie. ADN-ul genomic se fragmenteaza. gene denumite initial. care transports si introduce gena sau cromozomul dorit. care nu contin secvente de tip promotor. sau viitoarea gazda..a. ADN-ligozele.Tehnica ADN . insertioneaza gena in noul genom inducand un nou caracter (sinteza lactozei). §. Prin tehnologia ADN-ului recombinat „in vitro" se obtin molecule de ADN recombinate care pot fi folosite in clonarea genelor. bombardarea cu particule ADN. mentionam: . Frecvent. fosfotaze alcaline. ADN pasager sau ADN heterolog. ca donatori spre genomul primitor sau viitoarea gazda.vectori de clonare. . Au in structura lor secvente de tip promotor.

Sunt vectorii care au replicare stabila. Au actiune de vectori numai la tulpinile din acelasi gen taxonomic.In raport de structura si mod de actiune.au originea si structura de genom viral. .vectori virali .prezenti in citoplasma bacteriilor. cu replicare independents fata de cromozomul bacteriei. are la baza tehnici ale ADN recombinant.vectori cronogenici. Sunt unitaxonomici. n-au actiune distributive. . Sunt folosifi ca vectori de fragmente ADN-pasager pentru tulpini bacteriene de genuri (taxonomii) diferite. cand se pot realiza amplicari selective a unei gene sau detectia specifica a unei gene. Vectorii pot fi clasificati si dupa modul de actiune asupra gazdei. Ei sunt: . vectorii pot fi: . . Sunt alcatuiti dintr-o molecula mica de ADN.vectori hibrizi. Nu actioneaza divergent. 323 .vectori plasmidiali .vectori naveta (shuffle). Ingineria genetica cu implicatii in clonarea genomurilor heterogene. Sunt bacteriofagi mici a caror structura hibrida este compusa din genomul filamentos de bacteriofag si de plasmid.vectori cosmide cu structura hibrida: bacteriofag si plasmid. .

Toxicitate .Tabel X Vectori folositi pentru ADN-ul recombinant Tipul de vector Retrovirusuri Avantaje .Titru important.Inofensivi. .Imunogenitate neglkijabila .Folosesc bacteria drept gazda. Adenovirusuri . nu formeaza agenti infectiosi. .Integrare semialeatorie. . Permit insertia.Toate genele virale pot fi inlaturate. .Genom incomplet elucidat.Imunogenitate semnificativa . . .Transfer genie nuclear ineficient .Fragmentele ADN pot avea dimensiuni mari Cosmide .Expresia este stabiia .Obtinerea este dificila.Recombinant relativ singur.Frecvente preexpuneri.Integrarea in genomul celulei gazda.Necesita diviziuni celulare pentru amplificarea ADNrecombinant. .Integrarea nepersistenta in nucleu . .Titru relativ scazut. .Transductia la nivelul celulei in repaus Lipozomi .Traductia eficienta in celulele in repaus „in vitro" si „in vivo" Virusuri adenoasociate (AAV) .Toate genele virale pot fi inlaturate.Lipsa specificitatii de tesut Dezavantaje . .Numai pentru fragmente mici de ADN. . . . .Recombinant singur.

antropologie.ajuta la cartografierea cromozomilor si elaborarea hartii genetice la om.. etc.este tehnica amplificarii genelor „in vitro" (PCR).putem cunoaste si elucida mecanismele de reglare in expresivitatea genei. criminalistica.. . .serveste la identificarea markerilor genetici cu aplicabilitate in medicina legala. ADN-ul recombinant Principiu Recombinarea naturala a ADN-ului genomic are loc in meioza (elaborarea gametilor) si fecundatie. 4. animal).. .1. cand se foloseste o tehnologie complexa. Opus recombinarii naturale.ajuta la identificarea si izolarea unei clone genetice. Cromozomi artificiali BACs §i YACs Incorporeaza fragmente foarte lungi de ADN sunt plasmide cu centromere si talomere impale . in diversificarea genotipurilor intre indivizii conspecifici. vegetal. cunoscuta sub denumirea de inginerie genetica. Acest mod de recombinare are un rol important in evolutia speciilor. progres al biotehnologiei moderne. se bazeaza pe introducerea unei cantitati de informatie genetica suplimentara in genomul unui organism (bacterie. . Recombinarea artificiala a ADN-ului (Genetic Enginering). este recombinarea artificiala sau tehnologia ADN-ului recombinant realizata in vitro (in conditii de laborator). Este recombinarea (naturala) care asigura incadrarea indivizilor conspecifici in limitele normale de toleranta ale speciei.sa identificam mutatiile punctiforme. cu expresivitati fenotipice variabile. prin procedeul de inductie sau represia operonului. 325 . daca se foloseste ADN-ul ca matrita.Cupleaza fragmente de ADN genomic. .

In ingineria genetica sunt doi factori genetici esentiali: genomul primitorului (este eel care accepta insertionarea genei vehiculate de vector spre celula tinta (viitoarea gazda) si gena de interes.dupa cuplarea celor doua fragmente. finalizand sinteze proteice cu structura si functii specifice asa cum se prezentau in celula donator.daca fragmentul de ADN recombinant este acceptat de celula gazda (primitor). dupa prealabila replicare a ADN-ului genomic. Cuplarea fragmentelor de ADNc heterogenetic se realizeaza prin intermediul capetelor complementare coezive. ce provin de la specii sau organisme diferite. care va fi introdusa in celula primitor. segmentul rezultat (ADN vector + ADN fragment specific) se introduce in celula gazda (primitor). Dupa insertionarea fragmentului ADN donor. Cuplarea este catalizata de enzime ADN-ligaze. . prin intermediul ligazelor. iar mecanismele sunt denumite „clonarea ADN". se obtine un ADN heterogen ca origine informationala. Aceste procese sunt rezultatul ingineriei genetice. vor confine si segmentul de ADN recombinant. Fragmentele obtinute sub actiunea enzimelor de restrictie prezinta capete adezive. vor incepe procesele de transcriere si translate a mesajului inscris in segmentul specific provenit de la donator. celulele primitor incep a se multiplica.cuplarea fragmentului specific cu un fragment ADN al vectorului la nivelul capetelor adezive. . sau ADN-ul hibrid. se obtine ADN-ul recombinant.sectionarea ADN-ului din genomul vectorului. prin cuplarea a doua fragmente ADN.sectionarea ADN-ului in fragmente specifice. obtinuta artificial sau izolata din genomul altei celule normale. comportarea fiecarui segment: segmentul specific provenit de la donator si segmentul ADN al vectorului. recombinarea ADN-ului „in vitro" se realizeaza in urmatoarele etape: . Este molecula de ADN recombinant. se urmareste in dinamica. Ca celule tinta (primitor) folosite in ingineria genetica sau clonare pot fi: 326 . Deci. . Prin cuplarea fragmentelor ADN.Ca tehnologie.odata introdus fragmentul in celula gazda. care va cupla vectorul specific de la „donator". In replicarea genomului celulei primitor este implicat §i segmentul specific de ADN provenit de la celula donator. Fiecare fragment din ADN-ul vectorului prezinta capete adezive. . . iar celulele rezultate din diviziunile realizate.

2.ajuta sa. .. sunt folosite diverse sisteme de analiza.cotransfectia. Dintre aceste sisteme mentionam: .permit o analiza a influentelor etapizate ontogenetic. virusul HIV). inginerie genetica si clonare. 327 . Ca importanta bio-medicala a acestor explorari consemnam urmatoarele: .permit sa determinam daca un sindrom pe fond genetic este cauzat de insertionarea in genomul uman al unui genom strain (de exemplu retrovirusii. .ajuta la stabilirea manifestarilor fenotipice a caracterelor genetice caracterizate prin penetranta si expresivitate variabila (completa sau partiala). numai 1-2 pot manifesta competenta de incorporare a genei exogene. Analiza genotipului. . direct analizat. . induse de factorii de mediu asupra genotipului. a) Cotransformarea. Este o analiza cronobiologica a interferentelor dintre genotip-fenotip-factori de mediu. servesc la corectarea unor defecte genice. . Analiza functieie genei artificiale Pentru a stabili functia unei gene artificiale (ADNc) „in vitro". 4. stabilim etapele ontogenetice in activitatea genelor -respectiv aspecte cronogenetice in activitatea genomului uman. . deoarece s-a observat ca intr-o populatie celulara in cultura de 103-106 celule. si sa devina stabila si functionala. metodele folosite in cartografiere.microinjectia.celulele gametice (germinale) pentru a se preveni prin inginerie genetica transmiterea defectului la descendenti. Este procesul de analiza directa a unui ADNexogen in culturile celulare la eucariote.serveste la identificarea cromozomului sexual X lyonizat interfazic la nivelul celulelor unui tesut sau organ. Acest procedeu are un randament slab. . servesc explorarilor genice cu valoare diagnostic^.celulele somatice in scopul cercetarii limitate a unor disfunctii genetice ale individului. servesc pentru explorarea gradului de exprimare fenotipica a produselor determinate de genele informational-active.cotransformarea.

atunci cand sunt cunoscute secventele capetelor fragmentului de ADN. datorita existentei unor oligonucleotide amorsa care initieaza sinteza secventei ADN.(celule L. Amplificarea PCR este o reactie in lant a unei secvente ADN.3. Prin acest procedeu s-a reusit insertionarea genelor pentru P globulina. lipsite de gena pentru timidinkinaza). cu incercari reusite.S-a lucrat cu fibroblasti de soarece TK. Metoda PCR (polymerase chain reaction) Metoda PCR este procedeul de clonare acelulara a ADN-ului. dezvoltate in cultura.au fost transformate in fibroblaste TK+ prin intermediul virusului Herpes simplex (HSV1). 4. Metoda foarte sensibila. Fibroblastele TK. virus care detinea in genomul sau gena TK (de origine exogena si acrosata de la o alta celula TK+). Metoda asigura amplificarea directs. La om incercari reusite s~au obtinut cu gena p (beta) a globulinei. Metoda PCR (polymerase chain reaction) a fot elaborate in 1985 de catre Kary Mullis (Premiul Nobel pentru chimie in 1993). Datorita acestor noi descoperiri si aparatura ciclizatorului termal. in genomul unei celule eucariote pe care a folosit-o ca gazda. 328 . Inconvenientul procedeului este ca insertionarea genei in celula eucariota se poate realiza numai „in vitro". la genomul ADN al unui virus. Insertionarea este realizata in culturile celulare. provenite de la iepure si soarece in celulele renale de maimuta. prin introducerea in zona stabila a genei p globulinei umane in celulele teratocarcinoame de soarece. Genele au fost vehiculate de virusul SV40c) Microinjectia. Este metoda de studiu a promotorilor specifici pentru ARN-polimeraza II si III. care a simplificat toata procedura de executie si elaborarea unei aparaturi care sa asigure cicluri simple de temperatura (ciclizator termal). b) Cotransfectia. Introducerea genei prin cotransfectie. Metoda a fost perfectata prin folosirea ADN-polimerazei termostabile. Ca procedeu tehnic este introducerea unei gene (direct) in ovocitele de xenopus (ariciul de mare). rapida si selectiva a unei secvente ADN sau ARN dintr-un amestec complex. este legat de gena timidinkinaza (TK).Acest procedeu. Principiul procedeului este cuplarea fizica a unei gene din genomul eucariotic. de catre virusul care a acrosat gena.

I a doua etapa urmeaza o suita de denaturari ale ADN-ului dublu lar matrita. Extensia primerilor urmeaza urmatoarele etape: i prima etapa este denaturarea ADN-ului ce va fi folosit ca matrita cu ml unei ADN-polimeraze si prezenta de dNTP. . polipoza adenomatoasa familiala. . Metoda de amplificare PCR este o reactie in lant a unei secvente de ^. s. a-1-itripsina.detectarea patogenilor. Coreea Huntington. distrofia miotonica. cu ajutorul careia se sintetizeaza „in vitro" lant complementar ADNc in prezenta ADN polimerazei si a unui onucleotid primar (amorsa) in componenta caruia exista 15-20 eotide.denaturarea termica a ADN-ului dublu catenar. Procedeul este denumit clonare jlara.toda PCR este intensiv folosita in cercetare. emie. Ca aplicatii.determinarea mutatiilor si neomutatiilor. . .extensia primerilor cu ADN-polimeraza la temperatura optima de ie a enzimei. Daca se foloseste enzima reverstranscriptaza. dar si in laboratoarele de letica clinica pentru geno-diagnostic. 329 .„calirea" primerilor prin racirea secventelor ADN denaturate. metoda PCR permite: .izolarea si constituirea unor noi clone de ADN etc. fenilcetonurie. se poate amplifica Jm.determinarea sexului: primerii flancheaza regiunea tinta a /entelor specifice ale cromozomului sexual Y. .a. Aceste denaturari sunt realizate astfel: . Primerii oligonucleotidici sunt denumiti si amplimeri. . fibroza chistica. Prin acest procedeu secventa poate fi amplificata de aproximativ 1 ird de ori.diagnosticul clinic in: P-talasemie. Alungirea amorsei se in sensul 5'-3'. Principiul metodei este urmatorul: se foloseste ca matrita o secventa :ifica de ADN monocatenar.. prin denaturari termice si polimerizarea secventei de ADN in enta oligonucleotidelor amorsa. Oligonucleotide primer are capatul 3'-OH liber de care se vor oligonucleotide^ ADN si vor forma noul lant. .determinarea unor noi secvente de ADN.

ciclu dupa ciclu. Metoda se aplica „in vitro" pe celule sau linii celulare. transferul cromozomilor la specii diferite. Metode fizice Tn clonare §i ingineria genetica Tehnica ADN-ului recombinant. Ca metode fizice de clonare mentionam: . ADN primer. Prin acest mecanism explicam de ce secventa de ADN tinta amplificata se poate amplifica selectiv. neomutatii sau a unor secvente noi de ADN in genomul celulei umane. 4. matrita pentru un alt ciclu de amplificare. . Fiecare sinteza a lantului nou de ADN. Numarul final de cicluri de amplificari succesive ale regiunii tinta poate fi exprimat prin formula: (2n . metoda nu este acceptata si aplicata la om.x = numarul de copii ale matritei initiale. Datorita considerentelor etice. . datorita excesului de tinta moleculara. la randul ei.2n = primul produs obtinut dupa primul ciclu si produsii secundari. elaborand metode fizice de lucru. in conditii optime se limiteaza la o rata de amplificari de 106. dar si pentru a genera animale transgenice. cu lungimea nedeterminata obtinut dupa ciclul2.Microinjectia cu ADN.n = numarul de cicluri. in care: . Datorita excesului de tinta moleculara numarul ciclurilor repetabile este modificat ca eficienta dupa 25-30 cicluri. reprezinta un ciclu de amplificare. folosite in ingineria si clonarea genetica. Modificarea eficientei este cauzata de posibilitatea cresterii enzimei ADN-polimerazei termostabila. hibridizarea celulara) sau metoda PCR dau posibilitatea inducerii de noi functii celulare in genomul gazda. de 220 daca eficienta este de 100% pentru fiecare ciclu. Se injecteaza gena interesata. care. Dar geneticienii. direct in genomul din nucleul celulei primitor.4. biochimistii si biofizicienii au diversificat si perfectat metodele de cercetare genetica. sau secventa de oligonucleotide. pana la 1 miliard de ori.2n)x. devine.Fiecare repetare a sintezei catenelor. se ajunge la o rata de aplificare exponentiala a genei tinta. cu variate procedee de lucru (grefa de nuclei heterostadiali sau heterospecifici. de a stabili diagnosticul clinic genetic a unor maladii. de identificare a unor mutatii. 330 . Calculele apreciaza ca dupa o suita de 20 cicluri PCR.

Bombardamentul consta din particule din aur acoperite cu ADN precipitat. c) . hamsteri.. 331 . Prin acesti pori va penetra ADN provenit de la donator. Este aplicabila celulelor monocite. in celula tinta (primitor). (1993) la soared. Metoda este eficienta cand se aplica unei populatii celulare care are un indice ridicat de proliferare celulara.Bombardamentul cu particule ADN Este un transfer genie balistic. d) . Reusita clonarii este de 100%. sobolani. Metoda a fost elaborata de Yang si col.Transfectia cu laser Celulele mamiferelor pot f\ transfectate cu gene de la donator folosindu-se un femtosecond pulse laser. in 1990. sub actiunea unui camp electric. Rezultate foarte bune au fost obtinute de Yang (1992) sj Cheng si col.Electroporatia (electrotransfectia) Principiul metodei este urmatorul: se formeaza pori hidrofili in membrana celulei tinta. Este forma de a transfera si a introduce gena in celula tinta. limfocite si in culturile de fibroblasti. Pentru reusita transfectiei genice arhitectura celulei nu trebuie sa se modifice.. Rhesus.

..........................................................SUPORTUL MOLECULAR AL EREDITATII.............................................. Structura primara a ADN.........................14 2...........................................3............9 CAPITOLUL II......4.....................................................59 6......... Palindromul........................REPLICAREA ADN-ULUI.........................1.........25 2.......................................................................................52 5...........................................................................................34 4...................Er editatea citoplasmatica sau matroclina...................31 4............C aracteristicile sifunctiile ereditatii citoplasmatice................................... Tipuri de ADN inalt repetitiv...............................28 3...... Elemente genetic transpozabile.... ADN-UL NUCLEAR...... GENOMUL MITOCONDRIAL SAU EREDITATEA CITOPLASMATICA 57 6.................................................................3................................................41 5.........................................................................1 Familii de ADN repetitiv.....................1..................4....................................................... Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular........................................... HETEROGENITATEA ADN-ULUI DIN GENOMUL UMAN SI FUNCTIILE LUI ..................................61 7..............................................52 Transpozonii..................12 l..............................................9 OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE................................................... Structura secundara a ADN..................44 5.........................................21 2.............2...............................................................................63 7................................................ FORMELE IZOMORFE DE ADN...................................2.................................................. Unitatea de structura a moleculei de ADN........7 CAPITOLUL 1......18 2.. Principiul si mecanismul replicarii........................41 5.................................................60 6.............................................12 EREDITATEA LA OM...................................2.............................................................................................1........................................................................3...............................CUPRINS PREFATA....................................................31 (FORME „GEOMETRICE " DEADN).56 6............ Structura tertiara a ADN............................................................................38 5............65 332 ... STRUCTURA MOLECULEI DE ACID DEZOXIRIBONUCLEIC (ADN)17 2.M utatii in genomul mitocondrial si efecte induse....1.................

................. Arhitectiira supramolecidara sau „anatomia " cromozomilor umani........................................140 333 ... CONFIGURATIA „ANATOMICA" A CROMOZOMILOR..........Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman.....129 8................................... DLMENSIUNEA GENOMULUI UMAN ....................................Mecanismul molecular de replicare a ADN-uhd...... 101 5.......87 :APITOLUL HI.............................................................................................92 VNATOMIA GENOMULUI UMAN......1................................ Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor...structura primara a cromozomului......3..............117 6................................1 -Nucleozomul...................1................... 138 HETEROCROMATINA SI EUCROMATINA........4...............119 7................75 7....................structura secundara a cromozomului................................................................... TELOMERELE................................................................................79 7....78 7.......Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor......... Replicarea si repararea telomerelor....2.......7..........................116 6................. Heterocromatina (He).................1......................... ETAPE IN ANALIZA GENOMULUI UMAN....124 8....................4..........................1....93 2..4.................113 6............................. de novo'' in replicarea ADN..2.........Etapele sintezei moleculei ADN.............1 Proteinele histonice................1..72 7.............1.........121 7...............................................134 8..........1.................118 7.................. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN..... 127 8.....................6............................. Rohd telomerelor....................... 138 9...................... STARILE FIZICE ALE CROMOZOMILOR............92 :ROMOZOMII..................................6........................1.132 8......1 Heterocromatina constitutiva............................66 7......................................................................1...........1............5........2............................... ORGANIZATORII NUCLEOLARI..2 -Solenoidul....................................2..... 128 8.....................1 ........1..........4 Structura cuaternara a cromozomilor........1.... STRUCTURA MOLECULARA A CROMOZOMILOR LA EUCARIOTE............ Metode de studiu............................................138 9.................. Proteinele non-histonice.............................98 4........................3 Bucla cromozomala ca structura tertiara........................ 110 6..136 9...........................Etape in sinteza catenelor ...................92 1.......................3...94 3................................................ MORFOLOGIA CROMOZOMILOR..........86 7............75 7......................Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN.......... Proteinele cromozomale................................................ NUMARULCROMOZOMILORLAOM..........................120 7............................................................................................................................

........159 11........ POLIMORFISMUL CROMOZOMILOR UMANI 175 16........................1 Numarul cromozomii or X inactivati..1..........168 14...............161 12.4........1.........169 14..2..............148 9...............................3..............................................163 12.169 14...... MECANISMELE SI FACTORII IMPLICATI IN EVOLUTIA GENOMULUI UMAN .................2.....................165 12................ Cromozomii se replica asincron...................................148 9..........141 9...1... Stadiul G2......................................................157 11..........2.........1...................................1.... CROMOZOMII CELULARI„B"......159 12........................173 15...................................................2...2...............173 14................... CARIOTIPUL UMAN NORMAL..........................2..............................................146 9..2......165 12....................1...Anafaza.............150 11.......147 9.....................................................Benzile'T (telomerice)..............Metafaza..........3......166 13.............160 12..................................1.................................166 13................1..........................................................................Benzile Q.2...............162 12......................2................... Cromozomii mitotici.................................1...........................2...........1.....................................2 Heterocromatina facultativa.....Benzile NOR (organizatori nucleolari).........5.......... Telofaza...2......2............147 9..156 11.....Benzile C..........2..............................................................................1.....................................................................1 Regiuni dublu „minut" (DM)....159 12............................................ REPLICAREACROMOZOMILORUMANI.............................1..................................................2.6.............................................................................................. Factori implicati in formarea benzilor...152 11..............................Profaza.....2...................152 11....................................157 11.1....9.............................2 Cromozomul Y in interfata celulara......................... Regiuni dublu .2 Regiuni marcate omogen (RMO)...3...................163 12....158 11.....165 12..........................2....... BENZILE CROMOZOMALE......142 9.2...1................... Experimentul Taylor........... Eucromatina cromozomala............................Benzile G.......................Benzile R (reverse)...2..........................Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor........... Asincronia inter-si intracromozomala.............................................154 11................. CROMOZOMII SI FAZELECICLULUI CELULAR................................................. Recomandarea analizei cariotipului la om..................2..2....minut" (DM) si regiuni marcate omogen...........3.3.... 176 334 ..............2.1....................... Cromozomii in interfaza ciclului celular.........................................1 Inactivarea cromozomului X.................................................. StadiulS.............2..........149 10.........1.......................2............................................. Stadiul Gl..............

....................1.......... Relatii intre structura si remanierea cromozomilor.........2........ /..... Liniaritatea genelor in cromozom....207 2......................4.............................221 1........................1..3..........................176 16...............Locusul siformele alternative ale genei prezente pe cromozomi........193 1.........................................177 16...... Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi...1......1.................199 2........ Mecanisme in evolutia cromozomilor..........................179 16.............. 192 1..............................................................212 3....212 3....220 /.............209 3.............3.......185 17..............................199 2.......214 3................... Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic"................... Arhitectura cromozomului Y.......1....................................................................................... CARACTERISTICILE GENEI IN RAPORT CU CROMOZOMII DIN GENOM.......1.......Structura genei din genomul eucariotelor............. ACIZII RIBONUCLEIC! (ARN)......................... Comparatie intre genomul uman si al pongidelor........................................................221 335 ...........203 2...........215 CAPITOLUL V.............2...203 2..... Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman.... 218 1....... Variatii in expresia genelor...1.......... Tipuri de gene in genomul eucariotelor................................. Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice..................................... 182 17.......1............186 CAPITOLUL IV............................................... Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor......................................190 CONCEPTUL DE GENA..........................6...4... Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om...............................1....197 2.........1................................. Polialelismul............... Crossing-over-ul.......1.190 l.................2.......2........ Supresia prin crossing.........182 17...............................2.................................INSUSIRILESI FUNCTIILE GENELOR......................218 SINTEZA $1 REGLAREA GENETICA A SINTEZEl PROTEINELOR......................................1..................3............................................. ARHITECTURA SI EVOLUTIA CROMOZOMILOR SEXUALI (GONOZOMII)........16........................178 16....STRUTURAGENELORLA EUCARIOTE.............. ARN-ul mesager (ARNJ.......2................... ARN-ul ribozomal (ARNr).......183 17.....................................................over..............180 16..........1............................... Functia heterocatalitica a genelor..................... Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua..................................2..............................2............................................ 198 2.......Evolutia cromozomilor sexuali la om...............5.................. l................................193 1....1......

..........................4..... Legile lui Mendel.....................................240 7...................1............Gene(alele)cuefectletal.........237 6....recesivitate.........................................................3............2...........1.........2................ Initierea transcripjiei..........RELATIILE INTERGENICE.............................................1.................................... Etapele formarii ARNm.........1..................235 6........260 2..........................1....244 7.......263 2.......................................... elongafia §i stoparea........229 3.....................................1............... La procariote.....251 CAPITOLULVI......1 .................1.CARACTER ...................................1.................239 6..............1.....1........1.......................225 3........ Sinteza deproteine........................................... Relatii intre cupluri alelice........ Epistazia.................1.......252 RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA AL OMULUI252 1 ........... CODUL GENETIC..................................................premesager.........................246 8JR........... Fluxul informatiei genetice.................... RELATII GENA ......................Gene (alele) semiletale..1. La eucariote......1.......................1......254 1....222 1........266 2................258 1..........................2..............................1............258 1............ PARTICIPAREA MOLECULELOR ARN LA SINTEZA PROTEINELOR 224 2....... Pleiotropia.........................259 1.............................................................................253 1.......MEDIU............ Raporturi de monohibridare si de dihibridare...Accesarea genomului si procesarea ARN ....1......... ARN-ul de transport (ARNJ.........2.................230 4........242 7............. Relatii (raporturi) intre genele nealelice.......................263 2.......242 7.237 6..2............... Relatiile de dominanta ...............1........................................3.................223 2. TRANSLATE SAU TRANSCRIEREA MESAJULUI GENETIC DIN ARNMM...................................1..........OLUL PROTEINELOR NOU SINTETIZATE IN VIATA CELULEI............234 6..255 1...... ARN-ul interference (i-ARN)....................................2........................... TRANSCRIEREA TRANSCRIPTONULUI......................................................267 336 .........................................253 1........Gena Rhesus la om................. TRANSCRIPTONUL SI TRANSCRIEREA INFORMATIEI GENETICE IN STRUCTURA ARNM................................................................................................................. CODAREA SI DECODAREA ARN-ULUI (SINTEZA PROTEINELOR)233 5.............2...........................1.........2.............Dificultatile si exceptiile de la legile dominantei si recesivitatii .............................1............ Procesarea pre-ARNm.......1........................ Proprietatile codului genetic...........1........

....287 3...........287 3...325 4..................................272 2......2....................295 3......................................... METODE DE ANALIZA A STRUCTURII ADN.......... ADN-ul recombinant..............................................3......... Polimorfismul de restrictie.............312 3............ 284 om 3.................................... Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic.......2...1..........325 Principiu......3.............................1..................2.............................289 3.4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale..........2........................................278 2............................ Ereditateapoligenica ...328 4................... Metoda PCR (polymerase chain reaction).................... METODE DE ANALIZA A GENELOR..2....................................................321 4....283 2..........330 337 ..............301 3.Ereditatea legata de cromozomii sexuali.............2..327 4.................2..........313 3..............2... Hibridizarea ADN-ului genomic...........4................... NOTIUNI DE INGINERIE GENETICA §1 CLONARE. Ereditatea "cantitativa"........2 Stabilitatea genei sau ergon............................................... CARTOGRAFIEREA GENOMULUI UMAN 309 3.306 PRINCIPII........2.........................................277 2.................................3......................5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice..303 CARTOGRAFIEREA.................................303 PRINCIPII.................................................................. NOTIUNI DE CRONOGENETICA SI CRONOBIOLOGIE ASUPRA CARACTERELOR MULTIFACTORIALE..................................304 2................ ......................................... Relatii genotip ......301 CAPITOLUL VII....3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale........................................mediu sau caractere poligenice multifactoriale..1...........2......................306 3................................multifactoriala....4.................................2............... 1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman.... Cartografierea genetica.........TIPUL CONSTITUTIONAL GENETIC....................................................................................303 1......................................5 ...309 3... Transmiterea autozomal dominanta................................. INGINERIA GENETICA §1........................... Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la 272 2............................................................. Analiza functieie genei artificiale.Transmiterea autozomal codominanta.........................................................6.3.........................Transmiterea autozomal recesiva...............1....................303 CLONAREA GENOMULUI UMAN......320 4........ Metode fizice in clonare si ingineria genetica..2................................276 2....

Molecular Biology of the cell. The Role of Reverse Transcription in Shaping the Eukariotic Genome Cell. McLeod CM. New York • Alberts B. New York. 338 . Oscar Print. vol U no 10.Chronopsihologia .Genomic Sequence. et all (1989) .Tratat de psihologie medicala.a (1986) . Dev.(1976) .E.L s. J.Med. M.T. • Angelier N. 397.The human thyroglobin gene a polymorphic marker localised distal to C . 69. Modern. Ed. Hum. 176-180.studies on the chemical nature of the substance inducing transformation of pneumocaccal types.. 40. et all. 1 Oth Edition.(1979) .Does the Chaperone Heat Shock Protein hsp 70. 138-143.(1994) .The Biochemistry of the Nucleic Acid. • Batimore D. (1998) .(1985) . Chapmann and Hall. pg 443-469 • Avery O.40. Play a Role in the Control Development Process Int. Bucuresti. • Batimore D.521-529 • Athanasiou A (1995) . Biol. • Athanasiou A(1998) .P.Viruses Polymerases and Cancer Science.G. • Attardi G.MYC on chromosome 8 band q 24.Bibliografle Selectiva • Adams R. Genet.632-636. 192. • Anderson S. et all (1996) .The organisation of the genes in the human mitochondrial Genom and their mode of identification Acad. Nature.Retrovirus and Retrotranscription. London. • Baas F et all (1985) . Press. Mc Carty. 481-482.

Science.R. Opin.. Davidson E. • Brewer G.Repeated sequences in DNA. arguments d'ordre analytique. Mutation and Repair -Encyclopedia of Cancer . 10-19. et all (2001) . Chromosome Structure and Function -Edited by J.Telomeric sequences. Von-Hoff D. 226. Science.A.529-540. Functional Principles of Molecular Chaperones.Gene amplification in a methotrexate -resistant human leukemia line K .562.M. CLXV..H. Press New York. radiation sensitivity and genomic instability Int. • Britten R. Sing Ch. 13.L'acide desoxyribonucleique du noyan cellulaire.Telomeres and telomerase. • Bertino J. Radiat. Genet.Appels Plenum Press. 11-25. (1988) .Supervising the Fold. 2287 -2288. • Cavazzana . 669 .672.(1995) .. (1968) . Develop. New York. Drugs.Gene therapy of human severe combined immunodeficiencys. New York. (1996) . Cold Spring Harbor Laboratory Press.D..315-322. 2.. . Auth . Wahl G. Linger J (1999). 484 . • Carathers A.Cancer.DNA methylation de nova. 349. et all (1982) . The FASEB J. (1997) .J. (1991) .E.Acad. R.T. 286.2359.Gustawson and R. • Bouffer S.M.Calva M.D. • Burchner J.The analysis of Chromosome Organisation by Experimental Manipulation. • Boivin R.Double minute chromosomes and homogeneously Staining regions in tumors taken directly from patients versus human tumor cell lines. J. • Britten R. 77.18.P. 161.C.1005.• Benner S. Genes & Dev. Schimke). 339 .F. Gasser S.A. et all (1948) .E. Sc. • Blasco M. et all (2000) . • Bird A (1999) .Genetics .2353 .M..R.500.Human Genome Organisation Curr. C. 10.DNA Damage. • Bernardi G. In Gene Amplification (Ed. • Burkholder G. 5. Kohne D. Bref. 995 . 288. Science. depositaire des caracteres hereditaires. (1968) . 1061-1063..Redundanta informationala -Science.

77. 340 .N. 192.• Cech T. • Davidson E.dependent RNA -Polymerase. Jr. 5:1921 .Mitochondrial DNA.738. 61..RNA as an Enzyme . Jour.The Nucleic Acid Academic Press. Nat. 31 no. • Chargazz E. Davidson J (1955) .Genetica moleculara si actunea radiatiilor asupra ereditatii. Sci.P. Buc. 253. Dubinin N. Ed. Vol. 255. (1980) .Transposable Genetic.Leonaro Jensen (2004) .(5). (1966) . • Conrat E. • Cohen S.Genetica si viitorul omenirii. Press the Enzymes. Biol.P.Chemical Specificity of Nucleic Acids and Mechanism of their Enzymatic degradation.(4). • Cohen S. et all. • Dave . Elements and Plasmid Evolution. Ed. Buc. Experientia. Albatros. • Chargaff E.C. Moi.108. Acad. • Crivell L.259. USA.10. 1227 . 62. 15.General interspresion of repetitive with nonrepetitive sequence elements in the DNA of Xenopus.Transposable Genetic Cod for Proteine. • Chamberlin M(1982). 11.(5). 201-209.Bacterial DNA . • Charlerbois R. 303. et all (1973) . Luana . (1955) .Reconstruction of active tabaco mosaic virus from its protein and nucleic acid components. (1983) . Amer. (2). ASM New. Amer.1929.Gene therapy insertional mutagenesis insights. • Counter CM.Sci.(1950) .A. Proc. 731 .RNA Sci Amer. (1976) .1232.(1992) . 1-23.U. • Darnell J. 333. 68-78. (1976) .The Modern Science of Bacterial Genomics. 248. EMBO Journal. Shapiro J. et all (2004) .N. Science. 64-75.Telomere shortening associated with chromosome instability is arrested in immortal cells which express telomerase activity.E.L. Williams R. (1986) . 7889. (1985) . Acad.H.A.A. 263. Sci. Nature. Nature. 6. 255. Stiintifica. • Craciun T.

• Dennis W. The Genetic Code and Cyclic Codes . Amer.. • Einstein A.B-.1 . C. 249. 601-603. Mc Millan. cellular survival and the genesis of mutations Science.150. et all (1982) . 152-154.F.. • Doolittle W. 37.Molecular configuration of sodium thymonucleate . et all (1998) .14. Sapienza C(1980) .Repetitiv human DNA sequences.• Deka N. 9. • Franklin R. 42-45.Periodicity of DNA Folding in Hinger Order Chromatin Structure EMBOJ. London. Sci. 1627-1630. 1825.(1889). and Z-DNA.Chromosomal instability is correlated with telomere erosion and inactivation of G2 checkpoint function in human fibroblasts expressing human papillomavirus type 16E6 oncoprotein -Oncogene. Rodman H(2002) .485.C. 475 . et all (1986) . 7/1. • Dickerson R.Introduction to Molecular Medicine . (1984) .471-477.C. et all (1990) . 51. Biol. Gosling R.1838..(1953) . 92-111. Besson J. (1968) .C. Properties of transposon . • Dickerson R. pg. Spinger.A comprehensive genetic map of the human genome based on 5.Specialised DNA polymerases. Nature. Acad.The Anatomy of A-.like human element Cold Spring Harbor Syanp. • Friedberg E.Nature. 740 .741. Quant.1319-1327. Paris. Sci. Bio Essays.(1988) . • Demongeot J.V. 9.E. (1983) ..Selfish genes the phenotype paradigm and genome evolution.E. • Dib. 16.264 microsatellites. 319.Transposable Genetic Elements in Maise -Scientific American (June). 296. • Filatov L.E. (1996). 380.Mitotic chromosome structure. 216.Ed. • Fedoroff N. Ross (2002) . Significato della relativita. Torino. Wagner R. et all (1996) .Jl.Natural inheritance.451. 443.. 147. Science.The DNA Helix and how it is read. • Filipski J. Nature. 284. • Earnshaw W. (6).R. • Galton F.

25-50.. Ann. • Green D. • Georgopoulus C (1993) .. Coli DNA Repair Functions.DNA Topoisomerases. • Grossman L.Model for the Regulation of E.. ICSU Press.(1971) . 5.(1980) . 423 . • Green M. Proc Nat. • Gedda L.113-159. Biol. Scu USA. 5. • Gray M. (2004) . • Gedda L. 818-824. Biol.II tempo biologica e la sua eredita.A. • Gerbr S.(1989) . Rev. 342 . • Griffith F (1928) . 342-. Molec.B. Rev.Role of the Major Shock Proteins as Molecular Chaperones. Ge. Cell.The Evolution of Eukaryotic Ribosomal DNA.Molecular Antropology. Jour Hygiene. Brenci G. 9. Milano.The signifiance of pneumococcal types. Acad. (1969) .M.Edition Scientifiche e Tehnichs: Ed.I. Bio. Essays. Genome. pg 169. 2330 . Ann. 323. 50.2334. Tashian R.(1972) .E. 28(2).247-258. 601-634. • Goldman M.Cronogenetica l'eredita del tempo biologico . (1990) . Cell. 33.M. Shoubridge E. New York.879-910. 61.Muller's rachet and the evolution of supernumerary chromosomes. Milano • Gellert M (1981) . (1978) . 83 . Ann. Biol.Biochemical Basis of DNA Replication Fidelity. Biosystems 19. Rev.Mapping a Drosophila melanogaster "controlling element" by interallelic crossing-over.F.J. Genetics. Biochem. • Goodman M.Mitochondrial Genetics and Human Diseases.• Gedda L..A. • Gudas L.Origin and Evolution of Mitochondrial DNA. Pardee A.126.(1996) . • Goodman M. 18(12). Ann. Brenci G. Biochem.W. 72. Critical Rev.Chronology of the gene. Scienzo & Tecnica. (1976) .A. Brenci G. et all (1993) .RNAi for research and therapy Genome Biology. Genet. Med.983-911. 27.P. Mondaroni S. (1986) .A.428. XX..

J.N. J.256. San Francisco. • Hung Shib J (2004) .Conference. Molec.PNAS.J. 989 • Hull R.Alinas et all (2003) .W. Gen. • Hung . (1996) . USA.Structure and Function of Repetitive DNA in Eucariotes . 28. Med. Oxford. San Francisco USA. Biochemistry. • Hardman N. 75. Science.Conference. et all (1988) .E. London. • Heslop . Genet 132. 4334 • Hoppfield J. Gen. • Hames B.A serious adverse event after successful gene therapy for x-linked severe combined immunodeficiency.118. 39-56 • Herskowitz I. (1978) .Principles of Genetics.Nucleic Acid Hybridization a Practical Approach I. (1977). 209 . (1973) . Higgings S(1985) .. 4410-4421.Shih J. (1908) . 31-40.36.50. Millan.R. 105 .Mendelian propositions in a mixed population. New York.Bey .H. • Hopfield J. 10.La recherche. 343 .S.(2004). Jacob A. 348.Biochem J. Beyond Genome . 255 .Movement of the Ribosome along the Messenger Ribonucleic Acid during Protein Synthesis. • Hardy G. Brandham). Chase M (1952).• Gupta S.Beyond Genome . 49 . et all(l 971) . • Hacein .L.L Press.Trans position of ampicillin resistance from RP4 to other replicons.Chromatin and centromeric structures interphase nuclei. Kew Chromosome Conference III (Ed.Retroelements. MC. P. • Hedges R. 234.Harrison J. Vims Genes 11 (2/3).Independent functions of vival protein and nucleica acid in growth of bacteriophage .H. New Engl. Propagation and Adaptation.Jour..E.D. 1-11. Covery S. (1974) . Physiol. 19. HMSO. 83.217. • Hershey A. (1986) .

Litografia UMF • Isvoranu M..F1. in Chromosomes.Molec. . • Keats U. 189.(3).C. Springfield III. Biol.(1988) . Medicala. Harper. Monad J. (1975) . (1978) .• I.Genetic Regulatory Mechanism in the Synthesis of Proteins J. (1963) . • Jacob F.S. 1961.. 860-921. Ed Info Medica . 51.Repetitive sequences in eukariotic DNA and their expression Ann. 344 .Ed. I.H. Cilievici Olga (1973) .F. Press New York. Prezent si perspectiva. Nature 409. • Israil Anca Michaela (2000) . Chapman & Hall. Rees H (1982) .Biol. • Jones K.Chromosomes. Flamingo. Acad. Schmid C.W.Litografia UMF • Isvoranu M. • Jarvik L.S.Buc • Isvoranu M.Ed de Clark M. The complex code Ed.On the Regulation of DNA Replication in Bacteria Cold. Buc.R.Genetica Umana .Genetica Umana . Rev. • Jacob F (1970).813-844. (1993) .B. si Wall W.A Procedure for Detection of Heterologons DNA Sequence in Lamdoid Phase in Situ Hybridation. Spring. • Isvoranu M. (1981) . Harb.(l 984) .the Language of the Genes.Biologie moleculara. pg.Initial sequencing and analysis of the human genome.Mol.329.N.vol. Ed. Collins. Ed. Cuzon F. • Jones S. 28. (1998) . • Isvoranu M. (1982) . Biol. • Jones R. II tempo e la vita. Biochem. Didactiva si Pedagogica. Torino.G. Brenner S.Albu D. Quant.Biologie Medicala .Elemente de Biologie si Genetica Umana. • Jelinek W. J. Buc. (1961) .La logique du vivant Ed.393-401. (1993) . (International Human Genome Sequencing Consortium 2001) .318-356. 51. Myrray K.Chronogenetics. Gillimord • Jacob F.L. London.

• Kornberg A (1960) . Amer. Hum. • Maitra V.H. et all (1977) . • Kornberg R. • Laemmli U. Gautier M.Office Inter . Wand H. 1. Gu Z. • Legeune J. Seifarth W (1996) . Amer. • Li W. Turpin R.Biologic Synthesis of Deoxyribonucleic Acid. New York. Ann.K. 847 . Bassel..Sex chromatin and gene action in the mammalion X .Initiation Factors in Protein Synthesis.Sci. 184. (1978) Genetics and Ageing.Evolutionary Analyses on the Human Genome.Chromatin Structure.W. Biochem. 61-87.A. • Lints F. Virus Genes.DNA Repair Enzymes. Nature.E. Biol.849. Science. (1959) . 135.D. Klug A(1981) . 41-49.Instinct. • Lecomte de Noily P.868-871.9. (1962) .Metaphase-chromosome structure the role of nonhistone proteins Cold Spring Harbor Symp. XLII .D. (1981) .H. Karger. Paris. 11(2/3). • Lindall T (1982) . • Lints F.II tempo e la vita . A Repeating Unit of Histones and DNA. 409. 133-145. John Wiley and Sous. Aun. 351 -360.. • Lean S (1992) .1503-1508. Biochem.Le mongolisme premier exemple d'abberation autosomiene humaine.Enzymatic Synthesis of DNA. • Leib . Scientific American of prints . Science.122124. • Kornberg R. University Press. • Kornberg A (1968) . Enviroment. and Behaviour S. Rev.G. Inc. (1969) .The Synthesis of DNA. • Kornberg A (1962) .Genetique . 14. Cambrige. • Lyon M. Genet.The Nucleosome .Mosch Chr. et all (1982) .869-900. 51.131. Nekrutenco A (2001) . Genetique. Freeman and Co. Aun. Rev. Quant. J. avemus Marnix 1050 Bruxelles. (1974) .Evolution and Biological Significance of Human Retroelements.national de Libraire 30. 51.chromosome.Torino. 345 . F.

• Orgel L..Evolution of the Genetic Code as Affected by Anticodon Content.Selfish DNA: the ultimate parasite. Nucl Ac.The origin and behavior of mutable loci in maize.667. • Mendel G.Versuchen aber Pflanzen hybriden.3-44.309-321. 47. Brunn. 284. Ver.Denaturation and renaturation of DNA.Science. naturf. (1989) . Verh. Rev. Br. et all (1963) . • Osava S..299.H. 163. 1019-1022. Genome Biology. H.R. 153.RNAi for research and therapy. Ris H (1949) . (1988) .N.E.J.S. 604-607. P.Variable and constant components of chromosomes. • Mirsky A.A. (1866) . Oxford. • Marshall E (1999) . 36. Nature. • Miles J. • Meselson M. (1980) . 346 . (1961) .Science. Jukes Th.Principles of DNA Cloving. 9.355..C. 666 .Priciples of Gene manipulation.. 286. Structure of Ribosomal RNA. Med. Wolf C. 23 febr. Ann. 857868. • Michael A. Weigle J.P.232-300. Le Figaro. J.119-162.Genetherapy death prompts review of adenovirus vector . Res. (1984). 47.S. • Mc Clintock B.. Trends in Genetics. An introduction to genetic engineering..• Marmur J. no2.Regulation of the Synthesis of Ribosomal components .E. 4.Chromosome breakage accompanying genetic recombination in bacteriophage.Cancer: des reponses a vos questions. Primrose S. et all (1984) . 344 . P. Nature. (1950) .191-198.(2004) . Blacweil Scientific Publications.S. et all (1981) . • Mathe G. Progr.B.342..W.53. 1. • Noller H.A system for Shotgun DNA sequencing -Nucleic Acid Res. (1979) ..... Crick F.N. • Nomura M. Biochem. (1980) .A. • Messing J.5. • Old R. Goldman G.75-117. 2244-2245.

• Radman N (1975) .H. (1995) . Hayes J.R. Wolffe A.Crit.41. Gall.A et all (1949) . Trend Genet.somal Anathomy where are the Histones ? Bioessays. Genet. 515-521.Cromosome Genetics Edward Arnold. • Rees H. • Ramakrishnan Y (1997) . 171. Lundblad V.. 505-509.170. (2002) . Symp. Technology and Laborator Medicine. (1971) . 347 . 23-28. Lab.Histone HI and Chromatin. 7.Chronobiologie et Chronotherapeutique Ed.. (2004) .SOS Repair Hypothesis.. • Rizki A. Nalure.. Parazitol. 110.263-270..P. J.180. Piemen Press New York.. 19.H.Chromosome structure studied by nucleic acid hybridisation in cytological preparations. Cambrige Univ. Phenomenology of an inductible DNA Repair which is accomparied by Mutagenesis. 107. Eukaryotic Gene Expression.. (1995) . Iver V.J. et all (1991) .Independent proliferation. London. Pathol. • Pruss D.R. • Polback J. higher -Order Structure. Rev.H.3-4.Evolution of Genome Size : New Approaces to an Old Problem.713-716.A.Beyond Genome Conference San Francisco.3.215-230. Science. 32(suppl).B. 17.• Otelea D.Control of DNA Synthesis in Bacteria Microb. Virusol.G. Growth. Med. (2001) . 17. • Reinberg A. si col...47-52.Characterizing the phycal genome. • Pardridge W. Microbial. • Pardue M. Bacteriol. Chromosomes today. Jones R.548. Flammarion. Arch.Sickle cell anemia: A molecular disease.Aplicatii ale biologiei moleculare in taxonomie si epidemiologie.Nucleo . Paris. Epidemiologie. 161. • Rabson A.Defects in mismatch repair promote telomerase . 7. 543. (1977) . • Pauling L.Recombinant DNA. Nat. (1983) . • Protchard R. (2001) . • Petrov D. Soc. et all (1969) .S. Press. Babson A.J.

• Rosenthal N. • Sambrook J.. J.Restriction and Modification Enzymes and their Recognition sequences. (1989) . • Sapienza C.589-591. • Rosenthal N. (1977) . 331.275-296. Present and Futur.5464. J. Science. 751-772. Coulson A. Nicklen S. Science.Gene Amplification .DNA sequencing with chain termination inhibitors Proc. Acad. Sci. Natl. • Rownd R. A Laboratory Manuam. Band 1-3 Cold Spring Harbour Laboratory.94. Coulson A (1975) .332. (1981) . Mass.Nested Retrotransposous in the Intergenic Regions of the Genome. 1205-1209. (1982) .Molecular Clonning.39-41.Cold Spring Harbour Laboratory Press.H. 9. Science. Tikhonov A et all (1996) ...DNA and the Genetic code N. 348 .Fine Structure of a Gene .(1995) .Genom imprinting and dominance modification .M. • Sanger F. 257. 564. Miguel P.A Rapid Method for Determining Sequences in DNA by Primed Synthesis with DNA Polymerase. Plenum Publishing Corporation. Acad. • Seidel H. 24-38. La Recherche. Med.Plasmid Replication DNA Synthesis. • Sanger F.14891490.Determination of nucleotide sequences in DNA. J. 81. (1977) . (1984) . 441-448.(1989) . • Schimke R. • San. Jan Molinaux and Mosanichi Kogiyama.Y.• Roberts R. Sci. Nucleic Acids. New York.J. Res. Mit. Engl. USA.784-787.274. Ed.Les genes santeurs. et all (1992) .A.T. Second Ed. 74. 214. Molec. (1996) . 5463. Ann. (1981) . Med... • Saenger W. • Shapiro J. et all.Exons as Microgenes.Engl.. 765-768. • Sanger F. Press.(1995). N. Biol. Press.Principles of Nucleic Acid Structure.DNA Sequencing N. Cambridge.

P. Acad. • Stoffel Markus (2004) . • Stryer L.San Francisco USA. Genome.9. San Francisco.Redundant genes . Press New York. • Stachan T.T. Ed. Ed. • Temin N. Proc. Chandlay A. (1991) . (1975) . • Swift H.The Establishment and Implications of RNA . A Introductory Narrative. Physiol.43..Beyond Genome . (1993) . Science. (1985) .. Res. Rev.. Natl.The Organisation and Duplication of Chromosomes as Revealed by autoradiographic studies using Tritium. • Sroffel M.. Cell.On the Origin of RNA splicing and Introns.Chromosomes Today.122-128.7. W.58.Beyond Genome . • Summer A. et all (1986) .D.• Shapiro J. Chapman & Hall. 349 .T. Cell.An introduction to Genetic Analysis. • Sherman S.A.. Methods Enzymol. et all (1957) . 1075-1080. Gen. Cytogenet.Human Molecular Genetics.Ann.Conference San Francisco USA.Combining genetic and physical maps. USA. 329-361. (1999) . 192. • Stocking M. 461-489.S. Freeman.The Human Genome Project and Molecular Anthopology.Previous Hypothesis..169-198.L.H. (1976) . 151.Biochemistry . Calender R (1978) . 11. • Suzuki D. (1983) . New York.Molecular Genetics. • Stent G. Vol.l842-1843.H.. (1997) . London. Oxford. Acad. (1950) . Sci. Labeled Thymidine.directed DNA Synthesis. Freeman and Company New York.The desoxiribose nucleic acid content of animal nuclei. • Taylor J.C. pg.87 .91. Zool. 42. 2nd Edition. Freeman and Company.A.M. Bios Scientific Publishes. Genet..Mobile Genetic Elements.L. • Tartof K.335-385. • Smith C.Strategies for mapping and cloning macroregions of mammalion genomes. (1991) . et all (1987) .23. Read A. W. (2004) . 397-400.H. • Sharps P.

Levan A. • Venter J. 247 (1)..C. Menlo Park.et all. • Watson J. (1956) .. Sullivan K.34-35. Hereditas. (1968) . Lima de Faria. 403.(1998) .Chromatin Containing CENP-A and alpha . et all (1969) . 3rd Benjamin.F. Biol.The Location on the Linker Histone on the nucleosome . 94109..409. • The International Human Sequencing Cosortium (2001) .H.• Tham W. • Wang J.A.M. • Vafa O. et all (2001) .. Sci. • Uday Tirlapur Kussten Konig (2002). London.Laser-transfection. Zakian V.DNA Topoisomerases Sci.Trends Biochem.Holland.D. • Walker F. 418.M..1-6. • Wang A.897-900.7.. 42.24.book of molecular cytology.C. 282..The sequence of the Human Genome.B. Gaastra W (1983) .H.680-686. • Van Steensel B.The Human Genome. 350 .Handed Double Helical Fragment at Atomic Resolution. • Tjio J. • Wang J. Amsterdam..Tehniques in Molecular Biology.291. Ed.. 4-7. Nature. (2000) . Biochem.. Sequencing and Initial Analysis.1304-1354. Biophys.TRF2 protect human telomeres from end -to-end fusions Cell. Baltimore.92. (1997) .C. • Vandenberg S. in Hand . (1987) . • Walker P. Croom Helm.860-921. 909.Molecular Structure of a Left .The Chromosome Number of Man.Molecular Biology of the Gene.G. John Hopkins. Nature.Recent Studies of DNA Topoisomerases.J et all (1979) .satellite DNA is a makor component of the inner kinetochore plate Curr. (1976) . 401-413.Progress in human behaviour genetics.H. North . (1982) .290-291.1-9. • Travers A (1999) .Telomeric Tethers Nature. Science. Nature.Highly repetitive DNA in rodents. Amer.

J.D. New York -■ 351 .determining regions of the short arm of human y chromosome. 4.425-457.H.C (1953b) . et all (1995) . a fluid component of the Drosophile genome. (1985) . • Weinberg W. • Whitfield L.369-382. Nature.Molecular Structure of Nucleic Acid.159-161. A structure for Deoxyribose Nucleic Acid. • Wlker G. Pauling I (1962) .964-967. Gustav Fisher. Stutgart. in Horizons in Biochemistry Academic Press. Nature. (1993) . Ed.6278.C. Genomics.Die Konversion der Gene ..H. Nature. Crick F.6274 .Middle repetitiv DNA. 64. Jh. 27.S.C. Biochem. Jena.N.Crick F.W.S. 171.Uber den Nachweis der Vererbung bei Menschen. (1953a) . (1908) . Ver. Ann.• Watson J. • Watson J. (1979) . • Young M. 76. • Winkler H (1930) ..D.From genome mapping to gene therapy.Inducible DNA Repair Systems.Molecular Structure of Deoxipentose Nucleic Acids. 11. Vatel Naturk. P. Trends Bio. 737-738.autosomed sex .Molecular disease. 738 .. • Wilkins MHF et all (1953) . . • Zuckerkandl E.Genetic Implication of the Structure of Deoxyribonucleic Acid.740. Wurtt.41 Kilobases of analyzed sequence from the pseudo .Biotechnology. evolution and genic heterogenerty. Fischer Verlag. Technol.306-311. et all (1991) . 171. • Williamson R. • Weide H.A. Rev.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful