CAPITOLUL I OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE

Biologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor ce stau la baza originii, organizarii si evolutiei organismelor vii. Desi cunoscuta din antichitate, Biologia s-a dezvoltat si se dezvolta permanent, reprezentand fundamentul teoretic pentru discipline ca : genetica, anatomia, fiziologia, embriologia, antropologia, patologia genetica, imunobiologia, biologia celulara, etc. Dezvoltarea biologiei a fost si este conditionata de dezvoltarea tehnicii si perfectionarii metodelor de studiu si cercetare, cautandu-se o permanenta preocupare de a elucida relatia omului cu universul, cu mediul inconjurator care este in permanenta schimbare. Este stiinta cu caracter nerestrictiv. Dar lumea vie se compune dintr-un mare numar de individualitati, care, prin similitudini de forma, structura, functii, se grupeaza in populatii, in specii. Similitudinile se mentin in succesiunea generatiilor in populatie datorita capacitatii de a transmite, in forma codificata, ansamblul de caractere specifice populatiei sau speciei, dar si cu particularizari fenotipice ale fiecarui individ in populatie. Diversitatea fenotipica a indivizilor in populatie este consecinta recombinarii aparatului genetic in meioza si fecundatie, a proceselor cronogenetice si cronobiologice in activitatea genomului. Este influenta unor secvente tranzitionale din genom, sau efectul distructiv indus de factori fizicochimici si biologiei agresivi, capabili sa modifice aparatul genetic al celulelor din organism. Complexitatea acestor procese particulare organismelor vii a impus aparitia unei stiinte biologice bine delimitata : GENETICA. GENETICA este stiinta ereditatii, variabilitatii si reproducerii organismelor vii. Este stiinta fundamentala. Relativ tanara, genetica a avut o evolutie rapida, diversificandu-se in mai multe directii de cercetare si anume: - genetica umana fundamentala - genetica moleculara - genetica medicala - genetica populatiei sau antropologica - cronogenetica 9

- si cronobiologia dezvoltarii organismelor. Genetica, sinteza dinamica a datelor si descoperirilor din biofizica, biochimie, biomatematica, cibernetica, semantica, citologie, etc., ne ofera „cheia" dezlegarii necunoscutelor fiintelor vii. Genetica permite sa cunoastem structura materialului ereditar, mecanismelor de conservare sau de diferentiere a caracterelor pe fond genetic, sa cunoastem factorii cu potential de modificare a structurii si functiei aparatului genetic (mutatiile). Tot genetica descifreaza macanismele si procesele de diferentiere, de dezvoltare ontogenetica (normala si/sau patologica). Ea permite elaborarea de metode pentru clonarea terapeutica, de fertilizare in vitro, etc. Prin extrapolarea principiilor Biologiei si Geneticii in patologia umana, s-a conturat o disciplina medicala fundamental : „Genetica Medicala". Genetica umana, Genetica medicala studiaza principiile, procesele, mecanismele si legile care guvemeaza diferentierea, cresterea, reproducerea si dezvoltarea indivizilor din populatiile umane. Analizeaza relatiile dintre individ si populatiile conspecifice, ca produs al evolutiei normale sau patologice a omului, in raport cu mediul sau de viata. Genetica medicala contribuie la elaborarea mijloacelor terapeutice eficiente in combaterea, corectarea si preintampinarea aparitiei bolilor genetice in familie, in populatie. Deasemenea asigura starea de sanatate fizica si psihica a omului. Recentele achizitii stiintifice in genetica confirma valoarea extrapolarii principiilor acestei stiinte in medicina, cu posibilitatea cunoasterii complexe a omului normal sau bolnav. Datorita progreselor in biologie si biogenetica, J. Bernard afirma ca Genetica este strans legata de interesele omului, de societate. De aceea spunea Bernard: „....genetica cere cu necesitate clarificarea stiintifica a proceselor biologice, abordarea stiintifica a evolutiei genomului uman, cunoasterea, la toate nivelele de organizare, a organismului si viitorul genetic al omului..." Linus Carl Pauling (1949) afirma urmatoarele: „...dintre toate sistemele naturale, materia vie este aceea care, prin imensele sale transformari, pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice inscrise in organizarea sa. Ca nu exista alt sistem ca eel biologic, care sa fie constant suprimat si simultan mentinut, si ca este suficient a ne interoga pe noi insine pentru a sti in care dintre sistemele vii actuale s-a realizat cea mai mare parte a trecerii istorice...".

10

Genetica cauta sa descifreze interrelatiile dintre componenta genetica a organismului si factorii de mediu, de a descifra interferentele de influenta si/sau efectele distinctive, intre genotip si mediul ambiant. Genetica, stiinta cu caracter nerestrictiv, studiaza complexitatea structural-functional-comportamentala a omului, in care rolul primordial il are genomul, constituit in momentul formarii zigotului prin procesul de fecundatie. Pentru o corecta apreciere a aparatului genetic care controleaza caracterele exprimate fenotipic, este necesara cunoasterea unor marimi pe care Dubinin (1969) le mentiona pentru om : - celula gametica la om contine aproximativ un sfert de microni cubi 3 (miu ) de acizi nucleici, in greutate de 4x10 12 g (grame) ; - populatia terei este estimata la sase miliarde de locuitori : 6x109; - nasterea acestui numar de oameni necesita 12xl09 gameti haploizi (6x109 ovule si 6x109 spermatozoizi); - volumul total al acizilor nucleici existent in cele 12 miliarde de gameti haploizi se estimeaza la 4,8 mm3 si o greutate de 48 mg ADN; - intr-un vol urn egal cu o picatura de ploaie este inmagazinata componenta moleculara, ADN-ul, pentru cele 6 miliarde de indivizi umani; - dar corpul uman are aproximativ 6xl013 celule, din care se distrug in 24 de ore cca 5x10" celule. Dar tot atatea se produc, asigurand regenerarea fiziologica si mentinerea integritatii morfo-functionale a organismului. Datele prezentate de Dubinin evidentiaza complexitatea constitutionala a speciei Homo sapiens.

11

CAPITOLUL II EREDITATEA LA OM
Ereditatea este functia biologica a organismelor vii de a conserva si transmite caracterele morfo-structurale, moleculare, fiziologice si comportamentale de la o generatie la cele care-i succed. Este latura sincronica, de conservare si transmitere a informatiei genetice, prin care este mentinut axul structural-functional al speciei in spatiu si timp. Ereditatea conserva caracterele, le stabilizeaza. Pentru studiul ereditatii, in fata geneticienilor au fost formulate o serie de intrebari ca: - Ce se transmite? Care este natura fizico-chimica a materialului genetic mostenit de la parinti? - Cum este transmis materialul genetic? Care sunt mecanismele ce asigura continuitatea intre generatii? - Cum actioneaza materialul genetic? - Daca raspunde destructiv la interferentele cu factorii agresivi din mediu si care sunt efectele fenotipice asupra indivizilor? Sunt intrebari fundamentale la care genetica raspunde, explica, demonstreaza, convinge. Viata precede intricatiei fenomenelor dinamice, legate de structurile specifice ale celulei, ale organismului. „Dinamismul", propriu vietii, este exprimat sub diversele activitati metabolice care asigura cresterea si functiile organismului. Suportul acestui dinamism este asigurat de moleculele proteice, cu rol structural sau enzimatic, ce se caracterizeaza prin specificitate de structura si functie. Identitatea si specificitatea proteinelor de la o generatie la alta in cadrul speciei sunt garantate si realizate prin mecanisme informational codificate, de biomoleculele genomului uman. Biomoleculele care detin, in forma codificata, informatiile genetice se caracterizeaza prin aranjari particulare ale componentelor structurale, realizand ceea ce numim „masinaria genetica", "banca genetica" de informatii din genomul organismului. Dar spre deosebire de variabilitate, ereditatea, ca functie sincronica, stabilizeaza caracterele datorita macromoleculelor codante. 12

Macromoleculele codante implicate in functiile de ereditate si variabilitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : - sa detina informatia necesara structurii, functiei si „stabilitatii" de reproducere in celulele organismului. Aceasta informatie o gasim codificata in ordonarea aperiodica a monomerilor, ca unitati de structura ce alcatuiesc aparatul genetic molecular al celulei, in ADN; - sa fie capabile de autoreplicare (autocatalitica), mecanism care asigura trecerea „nemodificata" a informatiei genetice din celula mama spre celulele fiice ce rezulta prin diviziune; - sa exercite functia heterocatalitica, cand, prin decodificarea informatiilor genetice inscrise in structura lor, sa asigure sinteza de ARN mesager care, in citoplasma, realizeaza sinteza proteinelor cu structura specifica, in conformitate cu mesajul genetic copiat. - sa prezinte o oarecare „labilitate" ca raspuns la interferanta cu factorii de mediu potentiali agresivi si cu efecteie distructive asupra moleculelor codante. Aceste conditii sunt indeplinite de acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul), care, virtual, isi exercita functiile la toate organismele: procariote si eucariote. Datorita procesului convergent intre informatia codanta si proteine, apar similitudini de forma structura si functii intre indivizii conspecifici, dar si o divergenta fenotipica interindivizi, definind individualitatile in populatie. De exemplu, fenotipul unui individ este o „sinteza" complexa de elemente mostenite de la generatiile ascendente, realizata prin procesul informativ, codificata , transmisa si mostenita. Trasaturile fenotipice le grupam in categorii de caractere dupa cum urmeaza: - caractere specifice care particularizeaza specia; - caractere intraspecifice sau individuale particulare si de diferentiere a indivizilor conspecifici; - caractere dobandite „de novo"posibile a fi inscrise in zestrea genetica a individului. Ele au efecte severe distructive - morbide sau letale - si care pot deveni transmisibile.

13

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structura in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituenti principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in forme virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiphcarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiphcarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotidelor din moleculele ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structura ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5 nucleotidele in molecula, determinant o structura liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structure in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituent! principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in fonne virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiplicarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiplicarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotideior din moleculeie ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structure ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5'-3' cupleaza nucleotidele in molecula, determinand o structure liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

. . La sfarsitul acestui stadiu cantitatea de ADN va fi de 4n.avand structura neramificata. .in stadiul G2 interfazic gasim: . Este principiul care asigura decodificarea „corecta".2n cromozomi. au demonstrat ca molecula ADN are o structura spatiala (o arhitectura) ordonata sub forma de dublu helix. care.4n cantitate ADN.ADN-ul este o molecula cu structura speciala determinata de ordonarea aperiodica a nucleotidelor in catenele cuplate complementar.cantitatea de ADN este aceeasi in toate celulele somatice (cu aproximatie).in stadiul interfazic S are loc sinteza ADN-ului prin replicare semiconservativa. fiind celule diploide. in citoplasma celulei. . . prin care este atestat rolul ADN-ului ca suport molecular al ereditatii si variabilitatii sunt urmatoarele: . informatia genetica din ADN este stocata si dispusa liniar. care sunt haploide (cu numarul injumatatit de cromozomi fata de celulele somatice .la organismele cu reproducere sexuata) cantitatea de ADN este redusa la jumatate in raport cu celula somatica diploida. 15 . Argumentele de ordin general rezultate din cercetarile biochimistilor si geneticienilor.in celulele gametice. rezulta molecula de ARN mesager. . asigura sinteza de proteine cu structuri si functii specifice. 1) : -in stadiul interfazic Gi gasim: . .ADN-ul serveste ca tipar pentru a i se decodifica mesajul genetic inscris in structura sa. . functia autocatalitica. . Prin decodificare si respectarea principiului complementaritatii bazelor.1 cromatida pentru fiecare cromozom.ADN-ul este molecula capacitata cu functia de autoreproducere.2n cantitate ADN.Totusi momentul „revolutionar" in studiul structurii si dispozitiei spatiale a ADN-ului este anul 1953. . care se realizeaza prin replicare semiconservativa. .2n cromozomi. cand Watson si Crick (laureati ai premiului Nobel) folosind ca metoda de studiu spectreie de difractie a razelor X. Este functia care asigura conservarea informatiei genetice in generatiile ce succed.in ciclul mitotic (fig.cantitatea de ADN variaza in raport cu fazele ciclului celular si numarul cromozomilor : .

. cu formarea gametilor haploizi.in stadiul d gasim : .In diviziunea secundara a meiozei : .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: .in numar cromozomi.2n cantitate ADN. .2n cantitate ADN.In diviziunea primara a meiozei: . Fazeieji durata (h) |P:'M! ATI MTTOZA Fig.in interfaza. . profaza si metafaza gasim : . . .2 cromatide pentru fiecare cromozom.2n cromozomi.in stadiul G2 gasim : . .2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom. . . . .4n cantitate ADN.la sfarsitul diviziunii primare celulele au : .2n cromozomi.2) .2 cromatide pentru fiecare cromozom.l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice .2n cromozomi.1 cromatida pentru fiecare cromozom. gasim : (fig.in meioza.in numar cromozomi. ..2n cantitate ADN. cantitate ADN 4o ADN 2n ADN INfTERFAZA 10 12 14 16 18 imi20 Z. . 16 .1 cromatida pentru fiecare cromozom.

. profaza si metafaza gasim : . cu formarea gametilor haploizi. 0 . gasim : (fig.2n cromozomi. . .la sfarsitul diviziunii primare celulele au : .In diviziunea secundara a meiozei : . ADN 4n ADN 2n ADN 0.l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice . .2n cromozomi. .in stadiul d gasim : . 2 4 6 8 10 12 14 16 18 iiili 20 22 fc. .2n cantitate ADN. .1 cromatida pentru fiecare cromozom.In diviziunea primara a meiozei: .2 cromatide pentru fiecare cromozom.4n cantitate ADN.2n cantitate ADN.11111 Riwfeji durata irsTTERFAZA ^T^-s |P!M ATI * W fc MITOZA Fig. .in numar cromozomi.in meioza. .in stadiul G2 gasim : .2n cromozomi.la sfarsitul ciclului mitotic gasim: .5 C2 C.2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom. 16 .. .2 cromatide pentru fiecare cromozom.2) .in numar cromozomi.1 cromatida pentru fiecare cromozom. .2n cantitate ADN. .in interfaza.

Structura moleculei de acid dezoxiribonucleic (ADN) Molecula de ADN din genomul procariotelor si eucariotelor are o structura polidezoxiribonucleotidica dublu catenara.1 cromatida pentru fiecare cromozom. 2.2n cantitate ADN. . . sau printr-un mecanism de crossing-over inegal. 17 . Fig.2 cromatide pentru fiecare cromozom.in cantitate ADN.cand structura ADN este modificata. catenele fimd cuplate intre ele pe principiul complementaritatii bazelor azotate componente. 2 Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celular in gametogeneza. Cele doua catene cuplate realizeaza o dispozitie spatiala. efect al actiunii agresive a factorilor potentiali mutageni. apar caractere noi (normale . . .in numar cromozomi.adaptative sau patologice). o arhitectura in dublu helix. -la sfarsitul diviziunii secundare celulele vor avea : . Observam ca in celula gametica numarul cromozomilor si cantitatea de ADN sunt reduse la jumatate in raport cu celula somatica..

Bazele purinice prezinta doua heterocicluri : un hexaheterociclu (pirimidinic) si un pentaheterociclu (imidazolic). 2.legaturi fosfodiester 5 -3 formand scheletul glucido-fosforic. inseparabile intre ele : o baza azotata. Bazele azotate pot fi purinice si pirimidinice. 18 . NM. G) si pirimidinice (T.3 Structura bazelor purinice (A. C). 3). o pentoza si un radical fosfat. Unitatea de structura a molecuiei de ADN Unitatea de structura a ADN-ului este nucleotidul.CM NM ■" m Fig. Este un monomer in componenta caruia exista trei tipuri de molecule. ADN-ul este molecula inalt polimerizata. Bazele purinice in structura ADN-ului sunt : adenina (A) si guanina (G) (fig. N it C O X O HN i C O X CH XH MM C * . 0 I ! CM W I NM.1.

3). In structura ADN-ului bazele pirimidinice sunt reprezentate de timina (T) si citozina (C) (fig. Esterificarea se face intre hidroxidul din pozitia Ci al pentozei si azotul din pozitia N3 la pirimidine si pozitia N9 pentru purine. care se cupleaza. prin esterificare. esterificare C5- Structura nucleotidului cu baza purinica (Adenina) . un glucid care se prezinta ca heterociclu de tip beta ((3). 19 . de nucleozid. Cuplarea celor trei componente fmalizeaza structura nucleotidului (fig.4sifig.furanozic. legatura covalenta. 4 Structura nucleotidului cu baza pirimidinica ( Timina ) .Bazele pirimidinice se prezinta sub forma unui hexaheterociclu pirimidinic. esterifica cu formarea nucleozidului.5). Cele doua componente. cuplarea stabilindu-se cu hidroxidul de la C3 sau C5 al pentozei. baza azotata si pentoza. Fig. A doua componenta din structura nucleotidului este pentoza. A treia componenta a nucleotidului este radicalul fosfat. esterificare C5. Esterificarea se face printr-o legatura N-glucidica.

o o. 5 Structura nucleotitului cu citozina N H 0 1 O-P- 0- 0<^ J H CH. ramane liber de la carbonul 5).H-' H HO' P">-CM>/ li 0 H\H 1 OK H/M OK (Acidul fosforic poate esterifica si la OH de la carbonul 3. OH 20 . Fig.

bazele azotate nu participa la realizarea structurii scheletului glucido-fosforic. intre radicalul fosfat al nucleotidului. Desi prezente. Prin polimerizare se formeaza scheletul glucido-fosforic al monocatenei liniare din molecula ADN-ului.cu hidroxidul din pozitia 3' sau 5'. Structura primara a ADN Structura primara analizeaza modul de formare a monocatenei din structura moleculei de ADN. Se urmareste ordonarea nucleotidelor si gradul de polimerizare a monocatenei ADN-ului. 2.2. Prezenta si ordinea bazelor din monocatena polinucleotidica determina specificitate structural-functionala moleculei de ADN. Polimerizarea nucleotidelor se face prin legaturi fosfodiesterice.Structura nucleotidului cu guanina OH OH o—: ADN-ul este molecula rezultata din esterificarea si ordonarea liniara acelorpatru tipuri de nucleotide. Ordonarea 21 . a pentozei nucleotidului urmator. Bazele sunt cuplate cu hidroxidul Ci al pentozei fiecarui nucleotid.

esterificare 3'-5\ 22 . ADN-ul Fig.specifica realizeaza informatia genetica inscrisa in ADN-ul genomic (fig. 6). 6 Structura primara a ADN (scheletui glucido-fosforic) .

.. . Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor.. structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote. sa prezinte aceleasi caractere.. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'.. conform schemei : .. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om.... bacterie-om.-y-s'-y-S'-y-S'-y-S'-y-S'-ys'-y'S'-ys'-y-s'-y-s'-.. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior. datorita identitatii structurii moleculelor de ADN.Nucleotidele sunt molecule orientate. .. . Ca urmare. Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide.. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa. cu aceleasi structuri si functii.L_____J L_____J L____J L_____J L_____J 1_____J I______I L_____J_. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic.. Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului. atat la regnul vegetal cat si la eel animal. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular.prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: . care ar structura cele doua catene polinucleotidice. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . . ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale.s-ar fi realizat o informatie genetica limitata. iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5\ Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica. 1 2 3 4 V 2' 3' 4' ... ..... Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor.. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN.cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor).. iar proteinele sa prezinte 23 . ..

cu aceleasi structuri si functii. . Ca urmare.. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor.cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor).. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica..prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice. 1 2 3 4 1' V 3' 4' .... conform schemei : . Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica. . L____J L____J L___J L_____J L____J L____J I____J L____J.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . atat la regnul vegetal cat si la eel animal.. .. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior.. bacterie-om.. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN. Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului... iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5'. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: .-y-s'-ys'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s''. datorita identitatii structurii moleculelor de ADN. care ar structura cele doua catene polinucleotidice... iar proteinele sa prezinte . cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular. Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide.. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor. sa prezinte aceleasi caractere. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: ..Nucleotidele sunt molecule orientate... structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote. Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa..s-ar fi realizat o informatie genetica limitata... ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale. Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor.... Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'.

. Sa consideram ipotetic o secventa aperiodica din catena moleculei deADN: . imprima acestor proteine o structura specifica (conform mesajului genetic decodificat din ADN). obtinindu-se marea diversitate a tipurilor de mesaje genetice depozitate in structurile ADN-ului. conform principiului aperiodicitatii (ordonarea aleatorie).. confera fiecarei molecule de ADN specificitate structural-functionala.. Cel care a demonstrat ca cele patru tipuri de nucleotide au o ordonare aperiodica.. Mesajele genetice inscrise in structurile ADN pot fi decodificate si matedalizate in molecule de ARN mesager. Dupa Chargaff. Datorita ordonarii aperiodice a nucleotidelor si tripletelor se realizeaza o cantitate inepuizabila de informatie genetica depozitata in structura moleculelor de ADN. aceiasi aminoacizi ca structura la toate organismele vegetale si animale. Ca urmare din structurile proteice ar fi trebuit sa lipseasca 16 aminoacizi (cunoscuti in structurile proteice sunt 20 aminoacizi) si prezenti numai patru tipuri .aceeasi structura. aleatorie.. in organism.. a fost Chargaff (1950). a demonstrat ordonarea aperiodica si ca cele patru tipuri de nucleotide. Dar genomul uman 24 .. au o ordonare aleatorie. . Cum fiecare nucleotid este reprezentat de una din cele patru tipuri de baze azotate. . se pot realiza combinatii polinucleotidice de ordinul 41000. asigura o crestere numerica a tipurilor de triplete (43 = 64 . acelasi numar de aminoacizi. prin degradare enzimatica a moleculelor de ADN. biochimic. aleatorie in monocatena ADNului s-a realizat in cursul evolutiei bio-genetice a moleculelor de ADN. vom analiza o secventa „arbitrara" in componenta careia sunt 1000 nucleotide. monocatena polinucleotidica din molecula ADN. ca tipuri diferite...vezi codul genetic). ordonarea aperiodica.. 123 45 6 7 8 9 10 Analizand aceasta secventa observam ca numarul tripletelor (codonilor)... Cum ARNm este implicat direct in sinteza de proteine. ce structureaza monocatena polinucleotidica a moleculei de ADN.... non-periodica.. .... proteine care vor exercita si functii specifice in celula.. Folosind metode fizicochimice cantitative. Pentru o mai corecta intelegere a semnificatiei biologice a aperiodicitatii nucleotidelor ce structureaza.. Informatia genetica realizata prin aperiodicitatea nucleotidelor. L_J I____I I___J I—J L___I I___I L_J L_J l__J L_J L_.. .A T T C C G A G C T T A C G A G T T G C T T A C C C C A A T A .. dar si pozitia tripletelor este aleatorie. respectiv 10600.

Chargaff stabileste raportul de complementaritate intre bazele purinice si cele pirimidinice. In consecinta [ ordonarea aperiodica ar determina combinatii de ordinul 43.T) si Guanina cu Citozina (G-C). Rezultatele lui Chargaff pot fi sintetizate astfel : -intre bazele azotate intercatenare se stabilesc punti de hidrogen. Folosind metode fizico-chimice de analiza cantitativa.realizeaza informatia genetica . toate procariotele si eucariotele au molecula ADN structurata din doua I monocatene cuplate. care este depozitata sub forma de mesaje ereditare pentru caracterele moleculare. . informatia genetica este decodificata prin sinteza de ARNm. .000 perechi de nucleotide.contine aproximativ 3. Aceste raporturi valorice: A = T si G = C explica complemen25 . celulare. de organ si pentru activitatea metabolica a organismului uman.500. Importanta structurii primare: .000. Catenele copolimerice sunt cuplate intre ele prin punti de hidrogen. tisulare. <> ADN-ul este dublu catenar.500. determina sinteza deproteine cu structuri si functii specifice in celula. 2. Si daca folosim preceptul lui Einstein ca numarul atomilor din Univers ar fi 0.000 perechi de nucleotide.3.sub forma de mesaje genetice. . este cercetatorul care a demonstrat ca ADN-ul are o structura secundara dublu catenara.000. s-a constatat ca adenina este valoric egala cu timina. se realizeaza intre: Adenina cu Timina (A . Chargaff (1950).raportul de complementaritate se bazeaza pe urmatorul rationament valoric: indiferent de specie si regn. iar cantitatea de guanina este egala cu a I citozinei. care.88 x 1079 se poate considera ca informatia genetica ar fi I inepuizabila in spatiu si timp. la care ADN-ul este monocatenar. in citoplasma. catenele fiind copolimerice. complementaritate care asigura cuplarea catenelor copolimerice. punti ce se stabilesc intre bazele azotate prezente in structura monocatenelor. in conditii fiziologice normale a structurii ADN-ului. datorita aperiodicitatii structurii primare.asigura specificitate structural-functionala moleculelor ADN. I Complementaritatea. Structura secundara a ADN Cu exceptia unor bacteriofagi.

care poate fi purina sau pirimidina . In aceste conditii se poate stabili o legatura electrovalenta.in molecula ADN-ului cu structura normala. In jurul acestui nucleu graviteaza un electron negativ (e~). Hidrogenul reahzeaza aceste legaturi si cu atomul de azot sau cu oxigenul din structura altei baze azotate.. Cuplarea complementara prin punti de hidrogen este principiul structurii secundare a moleculei de ADN. iar guanina (ca baza purinica) reahzeaza trei punti de hidrogen cu citozina (baza pirimidinica). Sunt cupluri complementare in ADN: A = T. adenina (ca baza purinica) poate stabili doua punti de hidrogen cu timina (baza pirimidinica)... (fig. ..taritatea.. hidrogenul poate primi un electron negativ de la alt atom. In consecinta...analiza cantitativa a moleculelor de ADN extrase de la diverse specii animale sau vegetale au evidentiat urmatorul aspect : cantitatea de A + T nu este egala cu cantitatea G + C : 26 . Acest raport complementar in baze A = T si G = C este numit „regula Chargaff” sau „ratio baza" . C se leaga cu G prin trei legaturi de hidrogen. K**\ ' r r| UM. . conform urmatoarelor principii de analiza : hidrogenul din componenta bazelor azotate are un „nucleu" cu volum mic si intens pozitiv... cu care isi completeaza orbita. T = AsiG = C.C = G... . T se leaga cu A prin doua legaturi de hidrogen . .o o-... Acest electron negativ este „incapabil" sa satisfaca sarcina pozitiva a nucleului atomic. 7 Cuplarea bazelor azotate prin legaturi de hidrogen.complementaritatea este demonstrata prin cinetica reactiilor fizicochimice.. » &*\ / ?\ Ir r OH.— i m /' 5 /♦ > \ / / *\ \ / A {«*•**) T l*irtft«) G foMBMI H C jcftorirt} Fig.7).

A+T .respectand principiul complementaritatii se asigura replicarea semiconservativa a ADN-ului (autocatalitica) si continuitatea informatiei genetice (functia sincronica si conservarea ei).raportul ---------. variaza in limite foarte largi. . 27 . . desi intre bazele purinice si cele pirimidinice este respectata complementaritatea. .pe principiul complementaritatii bazelor azotate. se realizeaza decodificarea mesajelor genetice inscrise in structura ADN-ului de catre moleculele de ARNm. Ca importanta. la indivizii conspecifici se mentine aproape constant si apropiat valoric.desi valoarea raportului Chargaff variaza valoric intre specii.la Bos taurus A + T este in proportie de 58% iar G + C in proportie de 42%.metode de analiza a structurii ADN-ului prin denaturare si renaturarea moleculei se bazeaza tot pe principiul complementaritatii bazelor purine si pirimidine.la Homo sapiens (om) proportia este de 62% A + T iar G + C de 38% etc. valoric . Observam ca intre specii apar diferente valorice intre A + T si G + C.la Saccharomyces cerevisie cuplul A + T este in proportie de 64% fatadeG + C-36%. complementaritatea structurii secundare confera moleculei de ADN functii bio-genetice esentiale: . " . Valoarea neunitara a raportului Chargaff confirma aperiodicitatea celor doua catene (aperiodice) copolimerice . In 1978 Lints confirma aperiodicitatea cuplurilor complementare. .A+T ---------^ 1 G+C Datorita raportului valoric neunitar este confirmata aperiodicitatea ordonarii nucleotidelor in catenele copolimerice (deci intre purinele si pirimidinele din componenta celor doua catene este respectata complementaritatea de cuplare). G + C De exemplu: . Moleculele de ARNm sunt complementare fata de secventele decodificate din ADN.

Catenele cuplate se spiraleaza formand un a helix iar catenele copolimerice fiind antiparalele. pentru secventierea moleculelor de ADN. . Structura tertiara a ADN Prin tehnica difractiei razelor X s-a stabilit ca ADN-ul are o arhitectura spatiala ordonata. elaboreaza ipoteza asupra structurii tridimensionale a moleculei ADN din genomul celular. cuplate complementar. au dispozitia spatiala in dublu helix. Cuplurile complementare sunt Valori folosite in studiul moleculei ADN: lm = 102cm = 103mm = 106um = 109nm = 1010A metru centimetri milimetri micrometri nanometri Angstromi 28 . conform principiului complementaritatii intre purine si pirimidine (A = T si G = C). folosind tehnica difractiei razelor X.. formand scheletul glucidofosforic paralel pe axa virtuala a dublului helix. indiferent de gradul de evolutie a speciilor.pe principiul complementaritatii bazelor azotate se „construiesc" si se folosesc sondele si amprentele genetice pentru identificarea si localizarea genelor.structura tridimensionala a ADN-ului este asemanatoare pentru procariote si eucariote.4. In 1953. fara sa cunoasca lucrarile si observatiile lui Wilkins si Franklin.cele doua catene copolimerice.34nm) intre ele. urmat de Franklin in 1951. Modelul elaborat de Watson si Crick a fost publicat in 1953 in revista „Nature". Aceasta observatie confirma ca molecula ADN are structura tridimensionala sau dispozitie spatiala. Planele pentozelor cuplate cu acidul fosforic sunt dispuse la exteriorul duplexului. Pe baza datelor obtinute prin difractia razelor X cei doi cercetatori au elaborat postulatul: „ADN-ul este molecula dublu catenara. Cele doua catene sunt cuplate prin punti de hidrogen. La elaborarea modelului tridimensional. 2. Crick si Watson care.4 A (0. Wilkins (1950) este primul cercetator care a folosit tehnica difractiei razelor X in studiul moleculei ADN . Watson si Crick au folosit raportul de complementaritate intre cele doua catene copolimerice din molecula ADN. Rezultatele obtinute de Wilkins si Franklin au confirmat ca: . Planele cuplurilor complementare sunt la distanta de 3. rezultate pentru care li s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicina. Fiecare cuplu complementar de baze are un unghi de rotatie de 36° in raport cu cuplul urmator. cuplate complementar si dispuse in interiorul moleculei au planele perpendiculare pe axa virtuala a moleculei de ADN". Bazele azotate.

Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. fata de puntile de hidrogen. contributia puntilor de hidrogen este mica. respectiv 7><10 mg ADN. ca : difractia luminii polarizate. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. clonarea moleculei. ceea ce asigura inserarea lor in lant. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. G = C sau C = G. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. au stabilit proprietatile fizico-chimice. molecula de ADN are o structura tertiara ordonata. putin rigida. La eucariote.prin dispozitia in dublu helix. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. . (1966). Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate.masa moleculara a moleculei de ADN poate fi estimata la 12-16 x 6 10 daltoni. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. indiferent care este ordinea : A = T . se realizeaza spatial. difuziunea. In ordonarea bazelor. denaturarea-renaturarea. desi aperiodica . spectrele de difractie a razelor X.4 nm). Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe.„etajate". Cuplurile A = T si G = C au simetrie. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". etc. nu plan. proteine cu care se cupleaza ADN-ul. Metodele folosite in studiul ADN-ului. 1964). T = A. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. Rotatia. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol.ADN-ul este molecula neramificata. Dupa Polland si col. .5 x109 perechi de nucleotide. precum si functiile exercitate de ADN in genom. autoradiografierea. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. 29 .

contributia puntilor de hidrogen este mica.„etajate". iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. Dupa Polland si col. (1966). spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. In ordonarea bazelor.masa moleculara a moleculei de ADN poate fl estimata la 12-16 x 10 daltoni. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. putin rigida. Metodele folosite in studiul ADN-ului. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. au stabilit proprietatile fizico-chimice. precum si functiile exercitate de ADN in genom. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. indiferent care este ordinea : A = T .5 x109 perechi de nucleotide. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. desi aperiodica . autoradiografierea. Rotatia. ca : difractia luminii polarizate. Cuplurile A = T si G = C au simetrie.ADN-ul este molecula neramiflcata.prin dispozitia in dublu helix. 1964). Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". spectrele de difractie a razelor X. etc. . La eucariote. respectiv 7><10-9 mg ADN. molecula de ADN are 0 structura tertiara ordonata. G = C sau C = G. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. fata de puntile de hidrogen. proteine cu care se cupleaza ADN-ul. ceea ce asigura inserarea lor in lant. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. T = A. denaturarea-renaturarea. se realizeaza spatial.4 nm). stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. 29 . nu plan. clonarea moleculei. . Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . difuziunea.

structura tridimensionala asigura functiile: autocatalitica. . mai stabil. . sunt „suficiente" pentru a organiza si mentine molecula in helixuri de homopolimeri nucleotidici. heterocatalitica si variabilitatea (prin mutatie. Stabilitatea termodinamica a ADN-ului se asigura prin: . . decat cuplul A-T. . 30 . . absorbtia ADN se face la lungimea de unda de 260nm. repararea eronata sau prin recombinarea genetica a moleculelor ADN).complementare cuplate in dispozitie rectiliniara s-ar obtine un filament ADN a carui lungime poate ajunge la 200 cm.interactiunile hidrofobe intre planurile cuplurilor de baze complementare si hidratarea gruparilor P04".legaturile slabe de hidrogen. care are numai doua punti de hidrogen. neutralizeaza sarcinile negative. Cuplul G-C cu trei punti de hidrogen este mai „puternic".in lumina ultravioleta (UV). combinandu-se cu dublul helix al ADN-ului.de proteinele histonice. care.fortele Van der Waals. desi slabe. numite si legaturi metastabile.

Cand numarul de spiralizari pozitive creste. se produce o „tensiune" helicoidala crescuta. formate dintr-o monocatena autocomplementara. ac de par". Aceasta tensiune poate fi dispusa prin formarea unei bucle cu rotatie levogira sau superinfasurarea pozitiva („positive super coil"). cu formarea nucleozomilor si solenoizilor. Daca ADN-ul are rotatia opusa fata de normal. Proteinele histonice au dispozitie discontinua. Tensiunea superficiala induce „suprasolicitarea" structurii tertiare a ADN-ului cu alternative potentiale. in care capetele moleculei de ADN sunt comprimate (constranse). numita palindrom.3. sau in genomul unor procariote mici. impreuna cu ionii de Ca2+. metoda de rotatie a luminii polarizate si imaginile electronomicroscopice s-a evidentiat existenta formelor izomorfe de ADN. S-a observat ca prin cresterea numarului de rotatii complete pe unitatea de lungime. 31 . au rol in mentinerea arhitecturii spatiale a ADN-ului. cum ar fi: catenele neperechi. 0 structura simpla. in ADN-ul mitocondrial si cloroplaste. in duplexul moleculei se produce si o condensare a spirelor. La eucariote ADN-ul se asociaza cu proteinele histonice prin legaturi saline formand nucleoproteine. spiralizarea dublului helix al moleculei de ADN este dextrogira. Tensiunea superhelicoidala poate exista in interiorul celulelor sau nucleului celular daca exista un mecanism biologic care ar determina comprimarea capetelor moleculelor de ADN. este ADN-ul in cere inchis covalent. Moleculele de ADN lipsite de bucle dextrogire sau levogire laterale sunt considerate molecule „relaxate". Ca alternative potentiale sunt si regiunile zonale ale duplexului ADN-ului de tip B . Dar imaginile electrono-microscopice si analizarea in lumina polarizata au consemnat ca rotatia helixurilor poate fi atat dextrogira cat si levogira. prezent in genomul multor virusuri. In general. Formele izomorfe de ADN (Forme „geometrice" de ADN) Din analiza moleculelor de ADN prin metoda spectrelor de difractie a razelor X. apar bucle dextrogire sau superinfasurare negativa („negative super coil"). Prin aceasta dispozitie histonica se mareste diametrul moleculei de ADN. Histonele. ADN-ul de tip Z si/sau forma „in agrafa.

folosind metoda observatiei cristalografice cu variatia gradului de hidratare a mediului. chiar daca ele sunt dextrogire in lumina polarizata. constata ca distanta dintre cele doua catene cuplate complementar dispuse in spirala.De exemplu. 32 .8 Forme izomorfe de ADN Saenger (1984). la eucariote. apare o spiralizare diferita de cea dextrogira. In prezent putem vorbi de existenta a trei forme izomorfe de ADN (fig. ADN-ul de tip B si ADN-ul de tip Z. Saenger considera ca. a descoperit ca pe secventa de 4-12 perechi de nucleotide obtinute artificial. Alexander Crick (1979).8): ADN-ul de tip A . nu este uniforma . folosind spectrele de difractie a razelor X. Dupa aspectul depresiunilor intercatenare. molecula de ADN se poate gasi sub doua forme izomorfe: forma tip A si tip B. Forma A Forma Z Forma B Fig.

depresiunea primara (major) are o deschidere mica. Este forma care roteste lumina polarizata de la dreapta spre stanga. vizibila. Are existenta biologica. Helixurile se rotesc de la stanga spre dreapta. ADN-ul de tip B este forma hidratata a moleculei.ADN-ul de tip A este forma deshidratata si cristalizata a moleculei. de unde si numele de ADN de tipZ. 33 . analizand comparativ molecula deshidratata si cristalizata de tip A si molecula hidratata de tip B. La ADN-ul de tip B sunt vizibile ambele depresiuni: depresiunea primara cu deschidere foarte larga dar putin adanca si depresiunea secundara. Experimental s-a obtinut aceasta tranzitie din tipul A sau B. Acest tip nu are existenta histologica de lunga durata in ciclul celular. Si anume. iar scheletul glucido-fosforic al celor doua catene cuplate are aspect de zig-zag (linie franta). Retine atentia deoarece. ADN-ul de tip Z are helixurile mai alungite si cu diametru mai mic fata de ADN-ul de tip B. dar procesul nu este reversibil. si o depresiune secundara putin vizibila. distanta dintre cuplurile complementare redusa. Saenger a mai stabilit ca cele doua forme A si B sunt forme reversibile. constata diferente de dimensiune si aspect in traseul de spiralizare a celor doua catene cuplate. Ca urmare. are tendinta de a se cupla spontan cu substantele necunoscute cu potential cancerigen. este mai mic. Bazele azotate sunt exact perpendiculare pe axa virtuala dextrogira a helixului. Depresiunea majora este cu deschidere larga dar aplatizata. Saenger (1984) si altii au descoperit ADN-ul de tip Z ADN-ul de tip Z este forma levogira ca spiralizare a moleculei. iar diametrul moleculei este mai mare. Aceasta din cauza excesului de guanina in componenta lanturilor polinucleotidice. conversia helixuluide tip B intr-un helix de tip A si invers. Este forma dextrogira. Saenger. Este consecinta directa a interferentei stereochimice intre depresiunea larga si cea ingusta. Rich (1979). Este un ADN format aproape in exclusivitate din G-C. In conditii fiziologice nu s-a constatat „tranzitia" ADN -ului de tip A sau B intr-un ADN de tip Z. prezentand guanina eversata spre exteriorul moleculei. De exemplu ADN-ul de tip A prezinta un helix larg. precum si prezenta moleculelor de apa. 9). Este forma dextrogira. iar pasul helixului dupa o revolutie completa. al caror numar variaza in raport cu gradul de depresiune. dar foarte adanca (profunda). este conditionata de hidratarea mediului in care sunt introduse cristalele. Guanina din ADN tip Z se gaseste la periferia moleculei. si anume: prezenta depresiunilor primare si secundare (major si minor) (fig. ADN de tip Z poate fi obtinut artificial. Tipul A este putin alungit.

se fixeaza pe I ADN-ul nuclear in puncte precise (situsuri) ale cromozomilor. cu inalta repetitivitate a cuplului G-C. in nucleul celulelor cantitatea de ADN este aceeasi. Sunt ipoteze de lucru care sustin existenta ADN-ului cu structura levogira Z „in vivo". secvente I care in ADN-ul de tip A sau B la eucariote sunt rare". In stare nativa tipul i de ADN Z. in gametii cu nucleul haploid. Au mai stabilit ca nucleul diploid al celulelor somatice are o cantitate de ADN de aproximativ 6. structura tipului Z „in vivo".enzimele nucleare.Imbach si Gosselin (1982). 34 . rinichi) au constatat ca: . topoizomerazele. In prezent nu sunt cunoscute exact situsurile cromozomale unde sunt localizate moleculele ADN-ului Z si nici rolul exercitat in genomul celular. Argumentele care presupun existenta „in vivo" a ADN-uluide tip Z la eucariote. cercetarea ADN-ului. molecule cu distributie specifica si care ocupa situsuri precise in cromozomii nucleari. antreneaza dereglari in mecanismele reglatoare ' in expresia mesajului genetic.4x 10-12 grame). cantitatea de ADN este redusa cu aproximativ 50% (3. ficat.indiferent de tesutul analizat. Se pare totusi ca acest tip de ADN Z este uneori prezent si la eucariote. In 1949.5x10-l2gv . sunt urmatoarele: . ADN-ul nuclear Dupa ce Avery (1944) a stabilit rolul fundamental al ADN-ului in ereditatea caracterelor. la Bos taurus. El ar avea rol in reglarea functiei aparatului genomic. Mirsky si Ris constata ca in componenta moleculelor de ADN exista aceleasi baze azotate. . la eucariote. extras din diverse tesuturi (timus. De asemenea. analizand procesul tranzitional. indiferent de regn sau specie. 4. s-a observat ca trecera formei dextrogire A sau B in forma levogira Z. s-a intensificat si diversificat. pancreas.fata de celulele somatice diploide. Primii care si-au concentrat cercetarile asupra ADN-ului au fost Boivin si Vendrely (1948) care analizand ADN-ul. pot forma sau pot distruge reversibil. este prezent in secventele genomice ale unor virusuri potential oncogene. spuneau: „ADN-ul de tip Z levogir este bogat in repetitia cuplurilor G-C.anticorpii produsi prin imunizare cu ADN sintetic. „in vivo".

au o cantitate de ADN de 50 de ori mai mare in raport cu cantitatea de ADN la om. care elaborand si folosind tehnica „denaturarii si renaturarii ADN-ului. Unele catene reasociaza intr-un timp foarte scurt. In procesul de reasociere a catenelor complementare apar diferente de timp. purificat dupa bxtragerea de la diverse specii de eucariote. precum si unele specii de pesti inferiori. Daca am lua in consideratie ^cantitatea de ADN" criteriu de apreciere a gradului de evolutie biologica si complexitate structural (fiinctionala . ca unele specii de batracieni si pesti inferiori si chiar unele plante. . non-functional indeterminismul genetic al sintezei de proteine. au constatat diferente in lapiditatea de reasociere si refacere a moleculelor. Datorita acestor observatii. analizand cantitatea de ADN la diverse specii de eucariote. . 35 . o neconcordanta intre cantitatea de ADN si numarul de gene codante. Mirsky (1950) a lansat ipoteza ca in genomul prganismelor vii exista o cantitate mare de ADN necodant. Determinarile efectuate au evidentiat urmatoarele: specii „putin" (evoluate au o cantitate mai mare de ADN nuclear. . De exemplu.Euglena viridis contine o cantitate de ADN aproximativ egala cu cea existenta in nucleul celulelor somatice la Homo sapiens (om).Unele plante si specii de batracieni au in genomul lor de 100 de ori mai mult ADN fata de ADN-ul genomului uman. sau Euglena sa o pozitionam pe aceeasi treapta de evolutie cu omul actual.In 1950 Mirsky. Mirsky a demonstrat urmatorul aspect: cantitatea de ADN nu este direct proportionala cu numarul cromozomilor existenti in nucleul celulelor si nici cu gradul evolutiei biologice a speciilor. .Procariotele au o cantitate ADN de 10 ori mai mare in raport cu numarul proteinelor codificate. sa prezinte un grad de polutie de 50 de ori si chiar de 100 de ori mai mare decat al omului. iar specii „mult" evoluate au o cantitate mai mica.Salamandra (Amphiuma). Primele incercari apartin lui Marmur si col.Ariciul de mare (nevertebrat superior) contine de 50 de ori mai mult ADN decat cantitatea ADN la Rattus norvegicus (soarece). altele reasociaza lent sau foarte lent. (1963). S-a consemnat o neconcordanta intre cantitatea de ADN si gradul de polutie a speciilor. De exemplu: . si daca tot ADN-ul existent ar fi codant. ar trebui sa admitem pa ariciul de mare ar fi de 50 de ori mai evoluat ca soarecele. Rezultatele obtinute i-au determinat pe geneticieni sa-si concentreze bercetarile asupra studiului ADN-ului eucariotelor. observa existenta unor diferente valorice.

Din studiul comparativ al moleculelor de ADN procariotic si eucariotic. Rezultatele au fost urmatoarele: viteza si tipul de renaturare a ADN-ului la Escherichia coli difera semnificativ fata de renaturarea ADN la Bos taurus. Ei au extras ADN-ul de la Escherichia coli (procariot) si de la Bos taurus (eucariot) si cu fragmentele de ADN. coli 36 .1968). folosind aceeasi metoda au facut un studiu comparativ al procesului de denaturare-renaturare a ADN-ului de la procariote si eucariote. O alta observatie a fost ca in interiorul unei molecule ADN de la Bos taurus sunt secvente polinucleotidice ce difera intre ele prin viteza de renaturare. au urmarit cinetica procesului de denaturare-renaturare. au obtinut o curba cu mai multe sigmoide la Bos taurus in comparatie cu cele de la E. Fragmentele folosite de ei aveau o lungime in jur de 500 perechi de nucleotide. concentratie molara si timp de refacere a moleculei (fig9). hibridizarea % (Fractia neasociata) i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i 0 10-3 10-2 10-1 1 10 102 103 Cot (moli x secunde) 104 Fig.9 Cinetica renaturarii ADN la Escherichia coli si Bos taurus (dupa Britten si Kohne .Britten si Kohne (1968). a caror lungime era variabila.

Rezultatele obtinute au permis acceptatrea a trei tipuri de ADN. ipoteza confirmata ulterior. TELOMER. Dupa ei.10 ADN-ul NUCLEAR DIN GENOMUL UMAN TIPURI DE ADN N ER E P ET IT IV ADN NUCLEAR * » S EC V E N T E (C O P II)U N IC E CODAN TE » FA M IL II E G EN E D CO DAN TE COPII MULTIPLE HETEROCROMATIMA CONSTITUTIVA : CENTROMER. Fig. CONSTRICTII SECUNDARE / D IS P E R SA T E TANDEM 1 DET EI VlINlbM GEN IETIC ARNr ARNt 37 . In raport cu cinetica renaturarii si a heterogenitatii secventelor polinucleotidice constitutionale. darsi o mare cantitate de ADN non-codant. 10). ADN moderat repetitiv si ADN nerepetitiv (fig.Aceste observatii au fost premiza elaborarii ipotezei referitoare la heterogenitatea tipurilor de ADN in genomul nuclear al eucariotelor. la eucariote este o cantitate de ADN care are runctie de a codifica sinteza de proteine (are informatie genetica). denumit ADN „egoist". in genomul eucariotelor gasim : ADN inalt repetitiv.

cand catenele complementare se separa. sunt partial „mascate" de scheletul glucido-fosforic al ADN. La aceasta temperatura si intr-un mediu alcalin. Daca 38 . datorita spiralizarii. principiul de lucru in procesele de denaturare-renaturare este urmatorul: ADN-ul extras din celula procariota sau eucariota se fragmenteaza in I secvente de aproximativ 1000 perechi de nucleotide. In prezent. Cand molecula de ADN este in dublu helix. Britten si Kohne (1968) au observat ca la temperatura ridicata si un pH alcalin.| ului. Fragmentele se supun procesului de disociere. in timp ce I cantitatea de lumina UV absorbita de molecula de ADN in dublu helix este I mai mica. absorbtia in UV a moleculei este mai scazuta. Autorii explica diferenta de absorbtie a UV astfel: prin rupereal puntilor de hidrogen si separarea catenelor complementare. recuplandu-se complementar cele doua catene. Acest efect 1-au numit efect hipocromic. bazele azotate. cu refacerea integrala a dublului helix al moleculei de ADN. o parte din bazele azotate dispuse etajat. legaturile de hidrogen stabilite intre bazele I complementare se rup separandu-se catenele copolimerice. catenele se recupleaza complementar. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular Principiul metodei: moleculele de ADN. legaturile de hidrogen dintre catenele complementare se rup cu suprimarea interactiunilor Van der Waals. Cand temperatura si pH-ul sunt aduse la valorile fiziologice. O alta observatie pe care au facut-o este ca in timpul denaturarii creste absorbtia in UV (k = 260nm) a bazelor azotate dupa decuplarea complementara. se I supun la temperatura de 100°C timp de 10 minute. proces numit renaturare. Dupa 10 minute are loc o racire lenta a mediului de reactie cand se restabilesc legaturile de hidrogen. efect denumit hipercromic. sunt mai expuse la actiunea UV. fortele necovalente se refac. Denaturarea si renaturarea sunt procese reversibile. iar molecula de ADN isi I reface dublul helix. Acest proces este numit denaturare.1. extrase si purificate.4. Autorii considera ca prin denaturare se manifesta efectul de hipercromaticitate. In consecinta. iar prin renaturare efectul de hipocromaticitate.

Co.este concentratia initiala a ADN-ului in moli de nucleotide /litru. 39 . Cu cat diferenta valorii Cot este mai mica. Valoarea Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN-ului si timpul necesar pentru reasocierea monocatenelor complementare exprimat in secunde. cu atat viteza de recuplare a catenelor este mai rapida iar timpul necesar refaceii moleculei ADN este mai mic. Cot . 11). Pentru valoarea Cot se foloseste ca referinta valoarea Cot a unui ADN "standard" (un homopolimer) sau a unui ADN procariotic cu lungime cunoscuta. . Valorile Cot se exprima pe un grafic. refacerea moleculei se face cu aceeasi viteza (ex. curba exprimand repetarea secventelor din genomul studiat (fig.de unde . -timpul necesar pentru renaturare . ADN-ul la procariote). recuplarea monocatenelor se realizeaza la valori diferite de timp (ex.t. Daca fragmentele contin secvente repetitive si nerepetitive.Cot' = valoarea de comparatie a vitezei de recuplare a diferitelor secvente de ADN. Cand fragmentele de ADN nu contin secvente repetitive.este timpul de renaturare in secunde. -1 . ADN-ul la eucariote). Complexitatea genomului compus din secvente repetitive se stabileste prin curba Cot: Cot = Co x t . Parametrii care influenteaza gradul si viteza de recuplare a monocatenelor dupa denaturarea ADN-ului sunt: -concentratia initiala a ADN-ului .repunem catenele singulare in conditii fiziologice (temperatura si concentratie ionica favorabila) ele se vor recupla.Co .

In 1975.. Valoarea Cot 10" . 1983).1 .. L. Stryer..ll Curba Cot. 40 .. robert.10"4 < Cot < 0.. Este tipul de ADN usor de identificat si analizat.01 < Cot < 10 corespunde ADN-ului moderat repetitiv.-i ____-L T 10 icr3 10° 1CT* W £ 0.. este un ADN inalt repetitiv... Valoarea Cot 10 .Perechi de nucleotide t 1{)7 T 10 102 1£p 10« 105 1Q6 10* 1G50 10^ i_____I J.. la care secventele au lungimi variabile cuprinse intre 100-1000 perechi de nucleotide. studiind cinetica reasocierii catenelor complementare si curbele Cot.10" exprima un ADN moderat repetitiv.01 (renaturare foarte rapida) si refacerea integrala a moleculei..ADN-ul cu un timp de renaturare foarte mic .1 1 Col (molxs/1) v-4 Fig... Valoarea Cot peste 102 este un ADN nerepetitiv (dupa J. .10" exprima un ADN inalt repetitiv. cu oligoelemente repetitive scurte (de 5-300 perechi de nucleotide) dispuse in tandemuri lungi. M.ADN-ul cu o valoare Cot cuprinsa intre 0...J 100 1000 10000 . a stabilit : .

deci are o valoare mare. este un ADN nerepetitiv sau cu secvente junice. in genomul uman exista dona grupe mari de ADN: . 5. Cand Cot are valoare de 50% mai mica fata de valoarea Cot a ADN inalt repetitiv. Heterogenitatea ADN-ului din genomul uman si pnctiile lui Plecand de la demons'tratiile lui Chargaff (1974) si in raport cu frecventa secventelor de ADN care apar in genomul nuclear.1 si 10. Datorita secventelor nerepetitive.000 pb = 10° pb. |-Kb = kilobaza = 1000 pb = 10? pb.ADN-ul repetitiv. in genomul ^rnian gasim ADN moderat repetitiv si inalt repetitiv. exprimat in moli litruxsecunde. . 5. Cinetica renaturarii ADN este in raport de logaritmul Cot. lGb = gigabaza . timpul necesar pentru recunoastere si recuplare a catenclor complementarc este mai mare.1 Familii de ADN repetitiv In genomul eucariotelor si/sau unor organisme eucariote superioare rvoluate din regnul animal gasim ADN repetitiv.000 pb = 106 pb. 41 .ADN-ul nerepetitiv sau cu secvente unice . sunt folosite urmatoarele notatii valorice: |-pb =perechi debaze.1000 Mb = 1..000. a) ADN-ul moderat repetitiv. bib = megabaza = 1000 kb = 1. care poate fi inalt repetitiv si moderat repetitiv.ADN-ul la care valoarea Cot de reasociere variaza intre 10 < Cot < | l000.000. adica produsul concentratiei initiale si al timpului.000.000 kb =1. |ln analiza lungimii secventelor polinucleotidice din genomul uman si a tuturor speciilor din regnul animal si vegetal. In raport cu dimensiunea ■ numarul secventelor repetitive. se noteaza Cot '/2 si este ADN moderat repetitiv. cu functia codanta sau nu.000. La organismele eucariote 25-30% in totalul ADN-ului nuclear se reasociaza cu o viteza a carei valoare Cot variaza in limite largi: intre 0.

de disociere-reasociere. reasocierea. respectivele secvente fiind foarte scurte. Contin intre 300-1000 pb. De asemenea. Young (1979) a demonstrat ca secventele repetitive intermediare variaza ca numar si pozitie in ADN-ul diverselor specii. iar restul secventelor. cu un numar foarte mic de cupluri complementare. Ordonarea este discontinua. s-au stabilit urmatoarele: . el a mai demonstrat ca apar diferentieri de repartitie chiar intre indivizii conspecifici. rezultand un hibrid . a carui lungime medie este de 20 Kb. In raport cu sensibilitatea la enzimele care degradeaza ADN-ul si temperatura de „topire" (TM).secventele ADN-ului moderat repetitiv nu se caracterizeaza prin repetabilitate secventiala ordonata si reasociere exacta. s-a observat ca aproximativ 90% din moleculele donate contin secvente moderat repetitive. urmata de procesul de denaturare la o valoare Cot corespunzatoare ADN-ului moderat repetitiv. prin folosirea de ADN din genomul celular uman pentru prepararea unui „situs de clonare" genomica. Aceasta discontinuitate in distributia intracromozomiala a ADN-ului moderat repetitiv a fost demonstrata experimental. Coeficientul de repetabilitate a secventelor identice variaza intre 10 104. se constata ca mai mult de 50% din totalul secventelor disociate vor forma hibrizi ADN-ADN. prin fragmentarea moleculelor de ADN cromozomial in secvente a caror dimensiune este de aproximativ 5 Kb. Diferentierile de numar si pozitie a secventelor repetitive intre indivizii conspecifici sunt si rezultatul recombinarilor intracromozomiale prin „crossing-over inegal". Secventele repetitive sunt scurte. se poate face in secvente „inrudite" dar nu identice.Toate moleculele din ADN-ul genomic nuclear care au valoare Cot intre aceste limite de reasociere sunt denumite ADN nulear moderat repetitive. diferentieri de repartitie intracromozomiala. 42 .renaturarea. Secvente moderat repetitive se pot intercala si printre moleculele de ADN nerepetitiv. reasociind foarte lent. Numarul perechilor de baze este mai mare in ADN-ul moderat repetitiv. este nerepetitiv. ' . De exemplu. Un alt indicator care confirma distributia discontinua a secventelor moderat repetitive este frecventa cu care clonele de ADN recombinat contin secvente de ADN moderat repetitive. Distributia ADN-ului moderat repetitiv in cromozomi este discontinua. De exemplu.

ar fi locusul genei pentru ARNr 5S. Din acest grup de secvente informational active din ADN moderat repetitiv. au stabilit ca printre secventele de ADN moderat repetitiv se gasesc numeroase secvente codante. pot fi folosite ca marked genetici pentru studiul populatiilor. determina sinteza histonelor (histogenele) sau gene care codifica jtipurideARNrsiARNt. camarkeri pentru identificarea indivizilor (criminalistica. iar pentru ARNf aproximativ 1300 gene (Pardue si col. Sanger (1981). medicina legala). genetic. 0 serie de cercetatori. Li (2001).secventele LINEs (long interspred repeated sequences) sunt secvente de 6-7 kb . cu locusuri pe bratul scurt „p"al cromozomilor acrocentrici |(vezi cromozomii). In genomul uman se estimeaza existenta a 100. Printre secventele ADN repetitive se mai gasesc si alte tipuri de secvente genetic active. in apropierea centromerului cromozomului numarul 1. Pe baza indicatorilor mentionati se estimeaza existenta in genomul uman a circa 3x10' fragmente repetitive din ADN.a. s. precum Pardue (1973). cu rol in activitatea replicarilor (vezi initierea sintezei ADN). In segmentele cromatidice denumite „organizatori nucleolari" se gasesc intre 150-200 copii genice (familia de gene ale ARN. . Acestea ar codifica. secventele codante sunt gene care.genele ribozomale care codifica molecule de ARNr (acid ribonucleic ribozomal). Whitfield (1995). sau folosite ca markeri corelat cu diverse boli determinate genetic. Se presupune a avea rol in cuplarea cromozomilor 43 . Transcrierea este catalizata de enzimele ARN polimeraze III. informational genetic.secventele SINEs (short interspred repeated sequences) a caror lungime este estimata intre 100 si 400 pb si reprezinta 3-5 % din totalul ADX-ului genomului uman. In genomul uman se estimeaza un numar de aproximativ 500. Unii cercetetori includ secventele SINEs si Alu in grupa elementelor transpozabile. Venter (2001).1973). Amplificarea lor s-ar face prin reverstranscriere (retrotranspozitie). Pe bratul lung „q". De exemplu. 411). . mentionam : . 1 si 6 sunt catalizate tot de ARN polimeraza III.Secventele cu pozitie si ordine neomogena intre indivizii conspecifici. diverse sinteze proteice necesare activitatii celulare.000 de secvente SINES (nature. .. 2001. Conform datelor obtinute. se presupune existenta in genomul uman haploid a circa 200 gene pentru ARNr 5S.genele pentru sinteza ARNt (acid ribonucleic de transport) cu locusurile pe cromozomii nr.). IHGSC (2001).000 de secvente LINEs.

Tipuri de ADN inalt repetitiv Din totalul genomului uman. 44 . este diferit fata de ADN-ul repetitiv. 2001) Familia secventelor repetitive SINEs: Alu MIR MIR3 LINEs: LINEs-1 LINEs-2 LINEs-3 Elemente LTR Transpozoni ADN Numar relativ de copii in genomul uman 155800 109000 39300 75000 868000 516000 315000 37000 443000 294000 5. fiind in exclusivitate un ADN „egoist" deoarece isi exercita numai functia de autoreplicare.000 de ori. s-a constatat ca raportul bazelor A+C complementare G+C IN ADN-ul inalt repetitiv. (1969) apreciau ca secventele scurte de CCCTAA GGGA TT se P°t repeta. De exemplu. ADN-ul inalt repetitiv este necodant. Walker si col. 2001. prin dispunerea in tandem de peste 1. Se considera ca acest tip de ADN poate aveaun coeficient de repetabilitate a microsecventelor ce pot depasi si un milionde ori. dispuse in tandem. aproximativ 10% este ADN inalt| repetitiv.. Intr-un studiu efectuat de Tartoff in 1975.omologi in zigomerul profazei primare a meiozei si implicare in crossing-over. Moleculele de ADN inalt repetitiv au lungimi variabile in raport cu dimensiunea secventelor si gradul de repetabilitate a secventelor.2. Aceste secvente nu sunt transcrise in molecule de ARMm . valoric. Li si col.000. Tabel I. Tipul si numarul copiilor din genomul uman al familiei ADN repetitiv (dupa IHGSC. Se crede ca secventele SINEs si LINEs ar proveni din gene codante printr-un mecanism de retroinsertie. Este reprezentat de secvente cu dimensiuni de 1 pana la 200 pb (si mai multe).

la nivelul telomerelor si constrictiilor secundare (Tabel II) . Secvente de ADN inalt repetitiv satelitic in regiunea pericentromerica (dupa Tartof. in majoritate. Se presupune ca ADN-ul inalt repetitiv ar avea rol in imperecherea liniara a cromozomilor in stadiul de zigonem din profaza primara a meiozei. (fig. Nogo si col. Dupa dimensiune. numar si limgimea dispunerii in tandem. 45 . Tabel II. .ADN microsatelit. . 1975) Specia Drosophila melanogaster Componenta secventelor repetitive AGAAG ATAAT ATATAAT AATAACATAG AGAGAAGAAG ACAAACT ATAAACT ACAAATT AT CGT ATCC CCCTAA ACACAGCGGG Drosophila viridis Cancer boscalis Pagurus pollicaris Cavia porcellus Dipodomys ordii Un studiu facut pe cromozomul Y uman a evidentiat ca secventele repetitive din celulele gametice sunt hipometilate. Clasificarea familiilor secventelor inalt repetitive din ADN genomic uman a fost facuta de Casanova si col.ADN interspres (transpozonic). secventele inalt repetitive din ADN pot fi de tipul: . (1986). (1985).ADN satelit. .Tartof a mai observat ca. iar in cromozomii celulelor somatice secventele sunt hipermetilate (Dib si col. 12 si fig.ADN mini satelit. 13). ADN-ul inalt repetitiv este localizat in zonele cu heterocromatina constitutiva (respectiv in benzile C) ale cromozomilor si anume: regiunea pericentromerica (majoritar). 1999). Bird. 1996.

care-i total diferita de restul ADN-ului nuclear. prin numarul bazelor/secventa. dispuse in tandem.. secvente de tipul ATTCC.. (1990).a. Densitatea ADN-ului satelit este determinata de componenta in baze azotate a unitatilor de repetitie . ... Se apreciaza ca unitatile repetitive ale ADN-ului satelit sunt simple sau moderat complexe. Venter si col.697 g/cnr) ce contin.Malaspina si col. s-a stabilit ca in raport de numarul unitatilor repetitive dispuse in tandem. Este ADN-ul cu numar foarte mare de secvente repetitive a caror lungime variaza in limite cuprinse intre 5 si 25 pb. ADN-ul satelit... s. (2001). care recunosc un singur situs din unitatea repetitiva. Prin dispunerea lor in tandem.693 g/cm3. 46 . IHGSC3 (2001). Totusi heterogenitatea a fost demonstrata prin folosirea digestiei ADN-ului cu enzime de restrictie.. lungimea satelitului ajunge la cca 100 kb. Lavett (1997). Folosindu-se metoda ultracentrifugarii in gradient de densitate Ag-CsSCU. familia III = 1..familiile II si III (familia II = 1.familia de ADN satelit compusa din unitati repetitive foarte scurte. "' IHGSC = International Human Genome Sequencing Consortium . se pot identifica trei familii majore de ADN satelit: . Prin centrifugare in gradient de densitate nu s-a putut stabili heterogenitatea complexa a secventelor ADN-ului repetitiv satelitic.

5 J 5 o z w 0 —»■ w z J3 z w J Q < — h U z 5 u. i— * " z ADN TELOMERIC ft. w w — a: >■* h 47 .< " ^ 1—I ■■/J £— 1 G* o H Pi § o b z < s A.

In aceasta combinatie sunt identificate. Csink si Henicoff (1988) presupun. 16q si Yq. Familia ADN alfoida ar contine 8 x 103 copii de unitati dispuse in tandem si reprezinta 4% din totalul genomului nuclear. Sunt si cromozomi genomici unde ADN-ul satelit este „combinat". Un tip particular de ADN satelit este ADN-ul alfoid (alfa = a). D gasim localizat. Indepartarea transpozomului si refacerea initiala a genei Gena Fig. localizat in regiunea centromerica. Se caracterizeaza prin repetitivitatea in tandem a unei unitati ce contine 117 pb. Este non-informational. prezent in toti cromozomii din genomul celulei. pe baza cercetarilor efectuate. ADN-ul satelit nu este transcris in ARNm.ry'v/vvyv/'-' s Transpozon Insertia transpozonului in gena Clranspozooy Gena cu functie mutanta modificata JWWW C Transpozon^ VSAAAA Secventa transpozomului folosit. 9q. in regiunile heterocromatice la cromozomii Iq. 13 Dinamica transpozonului insertionat in gena dupa Clark si Wall (1992). cu alte tipuri de ADN repetitiv. rezultat prin insertie. prin altemanta repetitiva si in raporturi valorice variabile. ca dispersie. intracromozomic (in diverse segmente cromatidice). ca ADN satelit s-ar gasi localizat si in regiunile constrictiilor secundare. Satelitul alfoid centromeric are un situs cu ajutorul caruia se leaga cu o proteina centromerica specifica. Aceasta dispersare 48 . in special.

5'. Sccventa comuna a ADN-ului minisatelit este .Aceasta imitate. Deasemenea au aplicabilitate.de iinde „X" poate fi orice tip de nucleotid. s-au consemnat diferente de mvel molecular intre indivizii conspecifici. Ca rol. din familie. prezinta secvente simple repetate.GGGCAGGAXG . in stabilirea gradului de rudenie intre indivizi. in diagnosticul bolilor moleculare pe fond genetic. dispuse in tandem pot avea lungimi ce ajung la 20 kb. la eucariote.cromozomica combinativa ii este caracteristica ADN-ului satelit.1 si 20 kb. Datorita variatiilor individuale (prin repartitie sau prin prezenta tipului de minisatelit) minisatelitii pot fi folositi ca markeri genetici. in criminalistica..TTAGGG 3'. repetata de sute de ori. Deoarece „X" poate fi orice tip de nucleotid. ADN-ul minisatelit telomeric ar proteja cromozomii sa nu se „degradeze" in timpul replicarii ADN.. Datorita hipervariabilitatii secventelor. Aceste secvente „simple" se pot repetade 10-20 de ori. Asemenea markeri se pot folosi in studiile antropologice. Pe cromozomii sexuali x si y nu s-a identiflcat ADN minisatelit. este microsatelitul care are repetabilitate de „n" ori a cuplului complementar A-T: 49 .variable number of tandem repeats"). Diferentele interindividuale variaza in limite intre 0. confera minisatelitilor trasaturi hipervariabile. Este distribuit in tot genomul nuclear uman.ca test genetic. Este ADN-ul genomic care.. se cupleaza cu telomeraza. Se folosesc la studiul cuplurilor gemelare pentru a stabili starea de gemeni univitelini (monozigoti) sau bivitelini (dizigoti) . AD\-ul minisatelit este denumit si VNTR (. constituite din 1 pana la 13 pb.. ADN-ul minisatelit. care prezinta ca unitate repetabila o singura pereche de nucleotide. care. ADN-ul microsatelit. ca amprcnte genetice. cu ajutorul carora se poate stabili tipul constitutional al fiecarui individ din populatie. Un exemplu de microsatelit cu secvente simple. in medicina legala. in comparatie cu ADN-ul alfoid care e omniprezent in regiunea centromerica a cromozomilor.. Unitatea repetitiva are dimensiunea ce variaza intre 14 si 65 pb. Este ADN-ul alcatuit din grupe repetitive. in studiul etniilor. Aceasta secventializare o gasim la ADN-ul minisatelit localizat in regiunile distal-telomerice ale cromozomilor.. realizand microsateliti de lungimi variabile. In zona telomerica a cromozomilor sunt minisateliti la care unitatea repetitiva este reprezentata de un hexanucleoid de tipul .

determinand un accentuat poiimorfism molecular in genomul uman. Diversitatea microsatelitilor se amplifica prin: repetari extensive a secventei initiale....5' . prin recombinarea ADN-ului cu formarea de repetitii interdispersabile....... Datorita diferentelor de lungime a secventelor...... 50 .. iar 28% este ADN microsatelit compus din repetarea a doua perechi de nucleotide: .... Unele secvente „Kpn" prezinta similitudine structurala cu gena care codifica enzima transpozaza.5' ... ..AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA....... ADN-ul inalt repetitiv interspres..5' In genomul uman exista 15% din ADN-ul microsatelit format din repetitivitatea unui singur cuplu complementar A-T.... Datorita unei ample diversitati pot fi folositi ca marked genetici (vezi rolul minisatelitilor)...... Din aceasta familie fac parte secventele lungi. aceasta familie se gaseste si in zone cu eucromatina cromozomiala dar nu in zonele codante.3' . in genomul uman (Strachan si Read... Repetitiile trinucleotidice in ADN-ul microsatelit sunt foarte rare in genomul uman..........TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT.5' si care reprezinta 28% din ADN-ul genomic...... .... Ca distributie........ benzile G-pozitive sunt intunecate si intens cromatice)..... Repetitiile secventelor lungi sunt identificate la fiecare 50 Kb din genomul uman.C AC AC AC AC AC AC AC ACAC AC AC A 3' . Secventele interspres „Kpn" le gasim localizate in benzile eucromatice G-pozitive (in metafaza... ... dar si in raport cu lungimea secventelor repetete. De asemenea diversitatea microsatelitilor se realizeaza si prini activitati de transpozitie realizate de mecanismele de conversie ale ARN-ului in ADN..3' . aceasta familie este considerata heterogena. prin pierderea unei unitati repetitive (un nucleotid) in timpul replicarii sau repararii moleculei de ADN.Familia Kpn . Microsatelitii au o mare variabilitate determinata de numarul mononucleotidelor si binucleotidelor care intra in componenta lor. repetate.. prin implicarea retrovirusilor. Fiecare secventa „Kpn" are un capat 3' si se termina cu o „caseta" poli-A de lungime variabila. In genomul uman sunt identificate doua familii de ADN inalt repetitiv interspres : familia Kpn si familia Alu.... in special cei endogeni (RVE).. 3' .GTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGT.. 1991)..

1995). Calabretta a stabilit diferente de numar in populatiile celulare la acelasi individ si diferente intre indivizii conspecifici. in zonele eucromatice ale cromozomilor. Secventele Alu in numar de aproximativ 300 -500. familia Alu amplifica heterogenitatea genomului uman la nivel molecular. Denumirea de secvente Alu este data de enzima de restrictie prin care sunt izolate din genomul celular. iar elementele Alu pot fi transcrise de ARN polimeraza III. Calabretta si col. Desi lipsesc din exonii genelor. sunt identificati in introni si chiar in unele pseudogene sau in interiorul ADN satelit. Repetitiile „Kpn" lipsesc din exoni dar sunt prezente in introni. s-au identificat numai 5 cupluri Alu-Hi5A. considera ca secventele „Alu" sunt si de origine crossing-over intragenic inegal. s-a lansat ipoteza ca familia Alu este reprezentata si de transpozoni. respectiv transpozonii. Datorita studiilor si rezultatelor obtinute. cuplate cu „secventele unice" Hi5A . dintre care unii ar fi retrovirasi. . Ca lungime o secventa Alu poate ajunge pana la 300 pb.Familia interspres Alu. sunt dispuse grupat sau dispersat pe grupuri de secvente. in timp ce in genomul leucocitelor la bolnavii cu leucemie acuta . dar fara a fi cunoscut pana in prezent rolul lor in aceste procese. Astfel. in genomul leucocitelor omului normal se pot identifica 50 secvente Alu. sau secvente interspres labile (Whitfield si col. responsabil de patru deletii si o duplicate. Exemplul urmator convinge diferentele numerice intre omul normal si eel bolnav. 51 . ceea ce la individul normal lipsesc.Sunt presupuneri ca secvente din familia „interspres Kpn" sunt implicate in procesele transpozitionale din genom. O alta diferenta intre individul normal si eel bolnav de leucemie acuta este ca in citoplasma leucocitelor la leucemici se gasesc un numar crescut de secvente Alu in forma de inel. (1982). Autorii acestei ipoteze considera ca retrovirusii din genomul uman nuclear.000. Descoperita in genomul uman de catre Calabretta si col. Tot Calabretta a consemnat diferente valorice ale secventelor „Ahi" intre indivizii normali si intre cei care manifesta o anume boala pe fond genetic. Datorita diferentelor de lungime a secventelor . (1995). Secventele Alu apar la fiecare 4 kb. familia Alu este reprezentata si de transpozoni. Dupa Whitfield si col. Familia Alu poate prezenta un situs de restrictie pentru enzima Alu I. unde ar determina o accentuata instabilitate genomica la om (leucemie acuta). ar trece in citoplasma leucocitelor.

autorul considera ca materialul genetic cromozomial suporta frecvente modificari datorita transpozitiei unor secvente nucleotidice. secvente polinucleotidice de insertie. amplificati prin procesele de transpozitie. Ca moleculele ADN-ului genomic nuclear ar contine secvente nucleotidice repetitive.si ale caror efecte sunt asemanatoare mutatiilor. care-si schimba locusul de la un cromozom la altul.Merita aprecierea pe care cercetatorii o dau secventelor repetitive din genomul uman. Transpozonii. Situindu-se printre cei care s-au ocupat in mod deosebit de procesele transpozitionale. 14). sugera ca dispunerea spatiala a moleculei de ADN cromozomial nu este constanta. B. Au aplicabilitate bio-genetica si valoare diagnostica. 12. Descoperirea B. Ipotetic. Primele identificari legate de prezenta transpozonilor si miscarilor transpozitionale ale acestor secvente apartin lui Barbara McClintock in | 1950.3. Elemente genetic transpozabile Transpozonii Majoritatea secventelor inserate (SI) din familia Alu sunt transpozonii. McClintock (Premiul Nobel in 1983). Aceste secvente. Daca se accepta ca sunt produsul si al crossing-overului inegal in meioza si autoduplicatie. 52 . 13. aceste secvente repetitive reprezinta repere de interpretare si evolutie antropologica a lui Homo sapiens. Ei considera ca secventele repetitive sunt resturi ancestrale (din ADN-ul primar sau arhaic). cauzand modificari fenotipice ale unor caractere. Datorita polimorfismului accentuat. identificarea lor poate fi folosita ca marked antropologici si paleontologici. Secventele inserate de ADN altereaza genomul. prin studiul comparativ al primatelor actuale si al formelor fosile. au fost denumite transpozoni (fig. in interiorul genomului celular. tree dintr-un locus in altul pe cromozomi. McClintock a deschis un teren de cercetare genetica in genomul organismelor eucariote si in mod deosebit in genomul uman. Prezenta si transpozitia transpozonilor are loc la toate organismele procariote si eucariote. 5.

REARANJARI CROMOZOMIALE RETROTRANSPOZONI transpozitie "} CROMOZOMALA determina MUTATII POLARE RUPTURI (DELETII) CCROMOZOMIALE INFECTII RETROVIRALE SIDA .Fig. EUCARIOTE EXCIZIE IMPRECISA OPERONUL LA LOCULDEINSERTIE ATRANSPOZONULUI SECVENTE INSERTIONATE i au TRANSPOZONI V. 14 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABII 1 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABILE L/.

Fenomenul nu este identic formei de recombinare intre moleculele de ADN omoloage. respectiv celule al caror ADN nu se recombina prin mecanismul clasic.Natura secventelor de insertie transpozabile a fost studiata prin fenomenele de recombinare. lanseaza urmatonil concept : cand transpozonul este insertionat in interiorul sau in apropierea unei gene din cromozom. Childs considera ca in genomul celular ar exista 0 noua clasa de gene. S-a mai observat ca segmentul de ADN insertionat. Fenomenul de „migrare" a unor secvente polinucleotidice din componenta unei molecule ADN in alta molecula sau in alt cromozom. procesul si locul de insertionare este aleatoriu. dupa ce traverseaza membrana celulei bacteriene. inclusiv la om. Ulterior. IS2. Sing.. Dupa el. (D. Din studiile efectuate. Tot Childs emite ipoteza ca orfonii ar fi gene implicate in dezvoltarea organismului. inserandu-se in alt punct de fixare al cromozomului. Modelele biologice folosite pentru studiu au fost bacteriile Sacharomyces cerevisiae si Ddosophila melanogaster.J. Aceste situsuri sunt simbolizate prin notatiile ISi. se insera aproape constant. S-a constatat ca inserarea este facilitata de o integraza. plasate in zone diferite din genomul bacterian. De exemplu sunt observatii care confirma ca molecula de ADN a bacteriofagului lambda (X). G. in anumite puncte (situsuri) specifice ale cromozomului inelar. gena isi recapata functia initiala. Snyder. iar transpozonul putandu-se insertiona ulterior pe alt cromozom. Transpozitiile se produc in celulele „rec"". Brewer si Ch. 54 . orfonii sunt secvente nucleotidice izolate. La primele cercetari si observatii s-a presupus ca transpozitia genica este proprie numai unor fagi temperati. Dar prin continuarea si extinderea cercetari lor s-a constatat ca transpozitia genica se manifesta si la alte vietuitoare. IS3 etc.1979). sau unor virusuri oncogene. iar segmentul transpozat cu numele de transpozon sau gena saritoare (Shapira. inserarea beneficiaza de existenta unor zone sau puncte din ADN-ul cromozomial care au proprietati de fixare. De aici si denumirea de gene „saritoare". In cazul cand transpozonul se detaseaza din acel punct insertionat. Dupa Childs. acesta blocheaza activitatea respectivei gene. Dupa cum observam.E. pe care a denumit-o clasa de gene „orfonf. a fost numit de cercetatori transpozitie genica.F. Enzima implicata in detasarea si insertionarea secventei de ADN ar fi transpozaza. insertionate printre grupele de gene din componenta normala non-repetitiva a cromozomului. enzimatic se poate detasa. 1992). cercetatorii G.

De asemenea se losesc ca elemente implicate in transmiterea si diferentierea particulara a caractere. . in stabili „labilitatea" genomului uman. I genomul uman. induc conditii noi de reorganizare a cromozomilor. I Cercetatorii Strachan si Read (1999) au demonstrat ca prin folosirea ft „matrite" ARN. in ibilirea etapelor si evolutia speciei Homo sapiens.Brewer si Sing sustin ca unii transpozoni reprezinta o gena sau agment de gena in genom. ranspozonii pot fi identificati in genomul organismelor procariote si carote. sau nu. .prin numar si frecventa insertiei secventelor in genomul uman.stabilirea interactiunii cu alte gene. elementele transpozabile pot implicate in activitatea genomului uman.prin procesul de transpozitie insertionala. . pentru studii paleoontologice si antropologice. De exemplu la Escherichia coli miscarile de insertie a inspozonilor se realizeaza cu o frecventa de aproximativ 1/10 replican. ca markeri in diversele boli pe fond genetic. Se considera ca majoritatea transpozonilor au origine ancestrala.transpozonii determina un grad ridicat de variabilitate genetica la nivel molecular (polimorfism molecular). cu implicatii in etapele ontogenice. ei pot fi contrabalansati de prezenta mutatiilor sau producerea mutatiilor „de novo" in genomul uman. si aparitia diverselor structuri la individul unde s-au produs procesele transpozitionale ale segmentelor polinucleotidice. sau influente in care sunt implicati transpozonii. Desi cu un potential ridicat de roluri. capacitatea de adaptare. transpozonii sunt transpozati prin actiunea enzimei iverstranscriptaza. 55 .capacitatea de „directionare" a actiunii genelor in timpul diferentierii si dezvoltarii organismului. unde este o cantitate mare de ADN repetitiv. La om. . enzima reverstranscriptaza va determina sinteza implementara a unei secvente polinucleotidice de ADN capabila sa se sertioneze in genomul celular. L Pe langa rolul lor ca markeri genetici. un numar litre secventele genice insertionate sunt de origine transpozonica. la identificarea gemenilor litelini si bivitelini. avand rolul: . I Transpozonii pot fi folositi ca markeri pentru stabilirea tipului nstitutional genetic al indivizilor umani. in special in studiul genelor reglatoare si structurale din componenta operonilor. receptivitatea genomului la actiunea factorilor de mediu. la conditii deosebite de stres sau noxe fizico-chimice.

.. Sa presupunem o secventa pe o monocatena din structura moleculei deADN: Daca se analizeaza cu atentie putem observa aparitia posibilitatii de cuplare complementara a bazelor.4.. 5. Palindromul se formeaza datorita posibilitatii de realizare a autocomplementaritatii.Un aspect important a fost relevat de Brewer si Sing. se poate transforma functia unei celule sau unui tesut normal. Modificarile genomice induse de transpozoni ca rezistenta la antibiotice. pot induce dereglari in activitatea celulelor sau tesuturilor. CCGATTAGGCAAT ATTGCCTAATCGG.. Orfonii ar fi gene rezultate din translocatia cromozomilor cu implicatie in dezvoltarea organismului. Un exemplu care confirma posibilele modificari in activitatea organismului sunt transpozonii.. iar gena care confera rezistenta la tetraciclina are in zona terminala secventa de insertie IS3. continand intre 6 pb pana la cateva sute si chiar mii de pb.. sunt urmatoarele: segmentul ADN care determina rezistenta la cloramfenicol are in partea terminala secventa de insertie ISi. . cloramfenicol etc. La unele eucariote numarul pb din componenta palindroamelor ar reprezenta pana la 50% din totalul nucleotidelor din genom. Palindromul O categorie de ADN repetitiv necodant este ADN-ul in palindroame.CCGATTAGGCAAT . palindroamele variaza in limite foarte largi. care determina rezistenta la diverse antibiotice (penicilina. . formand o bucla numita palindrom: . kanamicina... Ei considera ca elementele transpozabile ar fi implicate in producerea anomaliilor cromozomale de tipul: ruperi (deletii) cromozomale la nivelul situsurilor fragile.. boli pe fond genetic.. consecinta ordonarii particulare a bazelor azotate pe o secventa monocatenara din structura ADN-ului cromozomal. Datorita transpozonilor care indue labilitate genomica.. Aceste fisuri cromozomale pot determina afectiuni.).GGCT AATCCGTTA Ca lungime.

5 din totalul ADN-ului celular). reprezentand totalitatea masei ereditare localizata in citoplasma. care pot sintetiza proteine cu viata lunga pe baza ARNm existent in citoplasma. 57 . avand o oarecare autonomie in raport cu ADN-ul nuclear (vezi mecanismele diferentierii). forme libere de ADN in citoplasma. echivalentul genei. Acest ADN da nastere fenomenelor de ereditate citoplasmatica sau extracromozomiala.plasmonul sau plasmotipul este echivalentul genotipului nuclear.000 palindroame. In 1975.Homo sapiens (omul actual) ar avea aproximativ un numar de 120. este prezent in citoplasma celulelor. este unitatea ereditara a plasmonului.o distributie „precisa" a materialului ereditar in timpul diviziunii mitotice sau meiotice. Schmid si col. Genomul mitocondrial sau ereditatea citoplasmatica In evolutia biologica a organismelor vii a avut loc o specializare intracelulara. La eucariote consemnam concentrarea materialului ereditar in nucleu. gasim molecule de ARNm. materialul genetic.o mai buna „protectie" a materialului ereditar. . Concentrarea materialului ereditar in nucleul celulelor la eucariote. Terminologia folosita in studiul ereditatii citoplasmatice este urmatoarea: . Cantitatea ADN-ului citoplasmatic este foarte mica in raport cu cea din nucleu (0.plasmida. mai exact in cromozomii nucleari. au identificat secvente unice de ADN flancate la cele doua extremitati de secvente terminale de tipul: ATTCGG---------------------------------------CCGAAT ADN cu secventa unica 6. Autonomia relativa a ARNm fata de nucleu s-a demonstrat experimental prin supravietuirea limitata a celulelor enucleate. De retinut ca la procariote in afara de moleculele ADN care formeaza unicul cromozom. denumita si plasmogena. exista si epizomii. Sunt identificate molecule de ADN in cloroplaste (la plante) si mitocondrii (la animale). . In citoplasma celulelor somatice. La unele bacterii si alge. Dar la eucariote materialul ereditar nu este in totalitate localizat in nucleu. respectiv moleculele de ADN. la eucariote. ARN-ulm sintetizat in nucleu poate persista in citoplasma. asigura: .

. totalitatea plasmidelor ce se gasesc dispersate in citoplasma. 15).plasmonul sau plasmotipul reprezinta totalitatea determinantilor genetici din componenta plasmidelor. Structura genomului mitocondrial Molecula ADN-ului mitocondrial este in dublu helix cu aspect circular (fig. In 1981. Sanger a stabilit ca ADN-ul mitocondrial din celuleie somatice umane are in componenta sa 16590 perechi de baze (de nucleotide) pentru fiecare mitocondrie. 15). . au finalizat secventierea (cartografierea) structurii moleculei de ADN mitocondrial (fig. Anderson si col.citoplasmonul. 58 .

15 ADN-ul mitocondrial CYS \ HIS .AUG "/ ASf/-ARG ' /ALA IL. Nu respecta legile jdelienc.w . . 16): . L-IMET PRO 59 .Fig.CITOCROM OXIDAZA III segregare de tip mendelian.Caracteristicile si functiile ereditatii citoplasmatice Din cercetarile facute pana in prezent se pot stabili urmatoarele teristici si functii ale ereditatii citoplasmatice (Fig.E 6. AS* ^.1. f iP 1 LYS LEU - \i .nu prezinta V .

. de regula materna. . 60 . Asa se explica de ce aproape intreaga molecula ADNm isi exercita functia de determinism genetic. . In Fi unele caractere sunt apropiate de cele ale genitorului matern. cealalta catena este bogata in citozina. nu respecta legile mendeliene. .analizata la microscopul electronic. molecula de ADNm are arhitectura similara cu genomul procariotic (circulara).in componenta moleculei ADNm nu sunt proteine de tip histone si nonhistone.molecula de ADNm. . . Explicatia este urmatoarea: la organismele eucariote sexuate fecundatia se realizeaza intre ovul si spermie. pe o catena predomina guanina. fiind denumita si cate grea (notata H). are foarte putine secvente repetitive.posibilitatea ca unele plasmagene sa suporte mutatii. . iar caracterele care apar (normale sau patologice) nu respecta regulile mendeliene de segregare si transmitere.ereditatea este uniparentala. Preponderent detine genele pentru moleculele de ARNt si ale ARNr (Diane K. 1997). este de origine materna. . creste riscul ratei mutatiilor. respectiv ereditate' citoplasmatica.2. ADN-ul mitocondrial. valoric.molecula de ADNm detine aproximativ 37 gene cu func1" determinante. Lavett. citoplasma in care se gasesc mitocondrii cu ADN.se sintetizeaza semiconservativ. In consecinta nu contine mitocondrii. sau are o cantitate extrem de mica.prin lipsa mecanismelor de reparare a moleculei ADNm in genomul mitocondrial. pe secvente genice.factorii ereditari citoplasmatici sunt detectati prin absenta segregarii in meioza (ovogeneza) sau printr-o segregare care. . lipsita de introni. Ovula retine aproape in totalitate masa citoplasmatica.cercetarile lui Stracham si Read (2000) au stabilit ca cele do catene ale moleculei ADNm au componente nucleotidice diferite : d complementare.absenta fenomenului de linkage. . Deci rezulta lipsa ADN-ului mitocondrial. . Spermia (capul spermatozoidului cu nucleul haploid) este lipsita de masa citoplasmatica.. dar independent de replicarea ADN-ului cromozomial. 6. denumita catena usoara (notata L).replicarea moleculei ADNm este unidirectionata. Ereditatea citoplasmatica sau matroclina La produsul de conceptie.

a. Autorii au identificat cinci modificari in structura ADN-ului 61 . Genitorul patern nu transmite acest tip de ADN citoplasmatic. in procesele de detoxifiere a amoniacului din ciclul Bireogenetic. la copil apar unele ■nsaturi de caracter apropiatc de ale mamei. Sunt caractere transmise uniparental. Sunt procese care asigura energia necesara activitatii tuturor tesuturilor si ^■nelor din organism (exemple: sistemul nervos. El se formeaza prin replicarea iinui organit „preexistent" ancestral ca rezultat al unor simbioze realizate in cursul evolutiei biologice.Prin fecundatie si constituirea zigotului. dar si in fazele initiale ale j apoptozei celulare. contine si o cantitate suplimentara de ADN. prin functia de determinism genetic la: [sinteza hem-ului. Berminat genetic de mutatii in secventele moleculei ADN-ului I mitocondrial. Mutatii in genomul mitocondrial si efecte induse Datorita incapacitatii de reparare. Dupa Farland (2001). ca: miopatiile. mutatii induse de actiunea factorilor potential mutageni. zigotul care contine preponderant ADN-ul cromozomial nuclear de dubla origine (23 | cromozomi din ovul si 23 cromozomi din spermie. De exemplu. s. Citoplasmonul nu se formeaza de novo.) ADN-ul pitocondrial codifica si sinteza moleculelor de ARNt si ARNr (fig. In conditii de mutageneza. ADN-ul mitocondrial codifica polipeptide implicate in sistemele de fosforilare oxidativa (lantul respirator) ale celulei.3. Ehonbridge (2001). mutatiile mitocondriale reprezinta o cauza ■portanta a bolilor umane pe fond genetic. ADN-ul mitocondrial poate fi [supus niecanismelor mutationale. Deoarece ADN-ul suplimentar mitocondrial este de origine materna. [ epilepsia mioclonica. In conditii normale.zigotul devenind celula diploida). Saado (2001). sunt nemendeliene. 16). 6. Pascale de Lonloy (2001). etc. etc. Acest tip de transmitere a caracterelor uniparental. encefalopatiile. neuropatii. I ADN-ul mitocondrial este implicat. Mc Farland si col. care au avut loc intre eucariotele si [ procariotcle ancestrale (arhaice). in procesele de oxidare a grasimilor. (2001) au studiat sindromul Leigh. muscular.. sau o reparare limitata si incompleta (in raport cu genomul nuclear). materne este Hnnoscut si sub denumirea de ereditate matroclina sau materna. mutatia genelor mitocondriale induce Iboli din grupul bolilor degenerative. de origine exogena sau endogena.

Aceste modificari polimorfice indue encefalopat ie necrotica subacuta.mitocondri al. pe care Mc Farland le considera mutatii homeoplas mice. precum si scaderea activitatii citocrom C oxidazei (Cox) in muschii scheletici si cardiac. Cercetarile recente accepta ipoteza mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. In trecut. Sun t cerectari . unele anomalii erau considerate boli cu specificitate de organ. miocardiop atie hipertrofica cu efuziune pleurala bilaterala. considerate modificari polimorfice de secventa.

catalizeaza transferul de electroni de pe succinat si nicotinamid adenindinuc leotid. consecinta mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. legat de dehidrogen aza. cum ar fi: deficienta complexulu i III (Cm ubiquinolcitocrom Creductaza) din lantul mitocondria l. Asemenea proteine modificate indue disfunction alitati. Bolnavii cu disfunction alitati ale complexulu i Cm. care in mod normal.care au identificat proteine modificate in lantul respirator mitocondria l. manifesta mioencefal opatie si miocardiop atie .

Un studiu interesant apartine lui Rovio si col. (2001) care au stabilit o corelatie intre mutatiile ADNpolimerazei mitocondri ale umane si infertilitate a masculina. 62 NU ARE LOC SEGREGARE CITOPLASMA TIC A . 2001).(Pascale de Lonay si col.

76 ADN-ul MITOCONDRIAL sau CITOPLASMATIC 7. GENELE PENTRU ARNr 63 .Replica rea ADN-ul ui Diviziunea celulara si reproducerea organismelor asexuate si sexuate implica transmiterea integrala a informatiei genetice de la o generatie la generatiile care succed.MATERNA (MATROCLINA) Fig.

Watson si Crick. Watson si Crick ( laureati ai premiului Nobel in 1953).. Ceea ce Watson si Crick au intuit ipotetic. Replicarea semiconservativa a ADN-ului a deschis cai noi in cercetarea genetica.dintre toate sistemele naturale.Cercetatorii au intuit si au demonstrat ca rolul primordial in I mentinerea si transmiterea informatiei genetice il are ADN-ul din genomul organismelor procariote sau eucariote. care complementar se vor cupla rezultand doua molecule. Catenele se separa asemanator desfacerii unui fermoar (de aici si denumirea „ipoteza fermoarului" lansata de cei do: cercetatori). rezuma astfel replicarea ADN-ului celular: „modelul nostru de ADM este de fapt constituit din perechi tipar de nucleotide. si ca este suficienta ne interoga genetic pe noi insine pentru a sti in care din sistemele vii structurale s-a realizat trecerea istorica.. care sa fie mai constant suprimat si simultan mentinut. Fiecare lant joaca rol de tipar pentru formarea unui nou lant complementar. pe care. omul. cercetarile ulterioare au confirmat corectitudinea: replicarea este de tip conservativ. Fiecare catena ce se separa din molecula in replicare va servi ca matrita (template) pentru sinteza catenei noi. ca toate fiintele vii. este acela care prin intensele sale transformari." Conform ipotezei lansata de Watson si Crick. Se considera ca nu exista alt sistem." In 1953. Noi credem ca inainte de replicare legaturile de hidrogen se rup si ca cele doua lanturi se desperecheaza si se separa. Moleculele rezultate sunt identice intre ele dar identice si cu molecula ADN initiala de la care a inceput replicarea. secventa de nucleotide a lantului vechi va fi riguros respectata pe catena nou formata.. cum este eel biologic. in special. De exemplu. pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice in organizarea sa. in general si in patologia umana. replicarea moleculei ADN este de tip semiconservativ. Fiecare molecula va avea o catena veche si una nou sintetizata. Pauling (1962) mentiona: „. fiecare complementare intre ele. au facut urmatoarea remarca: „.. 64 . pe baza complementaritatii bazelor azotate din dublul helix al ADN-ului.se poate remarca urmatorul aspect: existenta postulata a perechilor specifice (complementare) sugereaza imediat un mecanism posibil de copiere a materialului genetic." Cei doi cercetatori. demonstrata de Chargaff.

7. este caracteristica pentru toate organismele eucariote.1. 17). Autoradiografiile obtinute asupra dinamicii replicarii ADN au fost examinate la microscopul electronic (J. Sinteza ADN-ului respecta trei reguli: a) Sinteza ADN-ului este copierea semiconservativa a ADN-ului in curs de replicare. cu respectarea principiului complementaritatii bazelor. Principiul si mecanismul replicarii Proprietatea autocatalitica. respectiv replicarea moleculelor de ADN. 65 . Replicarea este semiconservativa. Desfacerea lanturilor cu ruperea puntilorde hidrogen este dezavantajata energetic dar este condusa energetic spre ATP. c) Enzimele polimeraze catalizeaza elongarea catenelor care se cupleaza complementar pe catenele matrita completand moleculele ADN in replicare. b) Sinteza ADN-ului pe catenele „matrita"se realizeaza numai in directia 5'-3' deoarece legaturile fosfodiesterice au directie defmita chimic : 5'(fosfat) terminal si 3'(hidroxil) terminal. Fiecare molecula rezultata va contine o catena veche (matrita) si o catena nou sintetizata (complementara pe matrita). Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea „corecta" a ADNului genomic. stabilit de Chargaff si demonstrat ca structure secundara a ADN de catre Watson si Crick. Coirns. Furca de replicare s-a studiat la procariote cu ajutorul atomilor marcati cu timidina tritiata. Modelul Watson-Crick prezice existenta „furcii de replicare" in cursul sintezei ADN-ului (fig.1963).

17 Replicarea ADN „Furca"de replicare.2. Replicarea ADN se poate produce numai in directia 5'-3'. 7. ca replicarea are un punct de initiere. b) ultracentrifugarea in gradient de densitate. a) Microscopia electranica. Un lant ADN se poate sintetiza continuu pe directia 5'-3'. Metode de studiu Pentru a demonstra ca ADN-ul se replica semiconservativ sunt folosite variate metode dintre care mentionam: a) autoradiografia cu examinarea imaginilor la microscopul electronic . care apoi sunt sudate in prezenta ADN-ligaza. Direcjia de deplasare a furcii de replicare 66 . Primele incercari de vizualizare a| replicarii semiconservative apartin lui Coirns (1962). de la care procesul progreseaza pana cand apar doi cromozomi inelari in celula bacteriana. pentru a alcatui un lant complet. El a demonstrat Escherichia coli.Catena replica Uf contlnuu (eaten* conductoare) ADN ligaza Replicare discontinue prin fragmente Okazaki) Fig.Celalalt lant este sintetizat fragmentat (fragmente Okazoki).

Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat ca. Replicare (Orpine de replicare) I 100 kb ____f%___ Czr~ Fig. care influenteaza efectele secundare (fenotipica) in conditii speciale. incepand cu punctul de initiere incepe ruperea puntilor de hidrogen. Cei doi cercetatori au elaborat o metoda de masurare a densitatii moleculelor de ADN hibride. s-a analizat incorporarea acestora in moleculele ADN nou sintetizate. Aceasta metoda are aplicabilitate in studiul genomului uman in testarea mutagenitatii chimice. conform srtucturii dublului 67 . Acest proces progreseaza unidirectional punctului de initiere sau bidirectional (fig. precursor de sinteza analog timidinei.catena nou sintetizata va fi de culoare deschisa datorita incorporarii nucleotidelor marcate. . Contributie speciala la studiul replicarii semiconservative a ADNului genomic au avut Meselson si Stahl (1958) prin experientele la procariote. sau prin folosirea timidinei tritiate (3H).18 Direc|ia de replicar b) Experimentul Meselson si Stahl. Mecanismele si procesele implicate in replicarea moleculelor ADN la procariote si eucariote au fost elucidate folosindu-se mutanti. Ei au folosit pe cale fizica separarea densitatilor de diferentiere.Prin folosirea BrdU (brom-deoxi-uridina). „conditionale". Moleculele care vor rezulta prezinta catenele „de novo" diferit colorate fata de catenele matrita si ami me: -catena matrita se prezinta de culoare inchisa (intunecata). 18). Metoda elaborata confirma „in vivo" ca molecula ADN se replica semiconservativ.

Aparitia benzilor ADN in gradient de densitate in CsCl este j rezultatul a doua forte antagoniste: . prin care moleculele ADN se dispun in benzi. In timpul sintezei ADN-ului. In functie de valoarea medie si in raport cu generatia cercetata. formand benzi distincte (fig. bacteriile sunt mentinute mai multe generatii pentru a avea certitudinea ca ambele catene. vor fi marcate cu l5N. prinl ultracentrifugare se stratifica in benzi in CsCl. care este un azot greu. . Fiecare banda poate fi analizata la spectrofotometru sau autoradiografic. care are tendinta de a sedimenta moleculele de ADN.forta de gravitatie. distributia este gaussiana. ce vor rezulta cuplate complementar intre ele. rezultatele putand fi exprimate si grafic. ADN-ul. Moleculele cu concentratie si masa moleculara mare se dispun la I fundul eprubetei de ultracentrifugare. Meselson si Stahl. conform I gradientului de densitate. 68 . separarea si repartitia moleculelor se va realiza I conform principiului: in fiecare punct concentratia si repartitia in CsCl a I moleculelor este in functie de fortele de gravitatie ale moleculelor supuse I centrifugarii. iar cele cu concentratie mica spre supra fa la lichidului. molecule cu masa moleculara diferita. Dispunerea stratificata in benzi este in relatie cu difuziunea termica a moleculelor ADN. Cand tubul de ultracentrifugare contine un amestec de molecule ADN cu masa moleculara diferita. In acest mediu marcat cu 15N. folosind culturi de Escherichia coli si izotopi de atomi de azot diferit marcati. 19). cuplandu-se complementar cu catena tipar (provenita din molecula initiala in curs de replicare). in raport cu masa moleculara. aceste molecule vor stratifica la nivele diferite in concentratia de CsCl. au demonstrat experimental replicarea semiconservativa a ADN : a) Au cultivat celule de Escherichia coli pe un mediu de cultura marcat cu "N.Principiul metodei: cand diverse molecule se supun I ultracentrifugarii prin folosirea unei solutii concentrate de CsCl.fortele de sens contrar. Concentratiile moleculelor ADN (in raport cu numarul generatiilor ce au succedat hibridizarii moleculare) se vor dispune bandat in gradientul de densitate. precursorii marcati cu N sunt incorporati in catenele nou sintetizate.

Este banda ADN l4N (fig. Pe mediul III. ADN-ul se dispune sub forma unei benzi in regiunea de concentratie a CsCl din tub. Deoarece aceste molecule au incorporat azot usor N . au elaborat urmatorul experiment: un mediu de cultura (mediul III) marcat cu azot usor ftpe acest mediu a insamantat E. supune ADN-ul. care prin sinteza a incorporat l 4 N (azotul usor) ultracentrifugarii in gradient de densitate in CsCl. 19). coli dezvoltate pe mediul de cultura si supus ultracentrifugarii in gradient de densitate intr-o soluticde CsCl.coli din mediul 1 care a fost marcat cu Dt greu 15N.4N (. In consecinta si ADN-ul genomic procariotic s-a replicat o singura data. masa moleculara fiind mai mica (este un ADN usor). Este un ADN hibrid care este structural din dona catene : o catena '^N si una . Dupa o suita de generatii celulare si replicari ale ADN-ului din genomul procariotic. 1-au supus ultracentrifugarii in gradient de densitate cu CsCl. A unnat extragerea ADN-ului din coloniile de E. . form and o banda distincta si jdistantata fata de banda 15 N. 19). se vor stratifica in partea superioara a tubului. coli s-a dezvoltat un interval de timp corespunzator unui singur ciclu celular (o generatie procariota). b)Un experiment asemanator au efectuat cu Escherichia coli. Rezultatul a fost urmatorul: aparitia unei benzi de ADN localizat I'intermediar ca distanta fata de banda 15N si banda 14N. E.5N/14N) j ( f i g . prin uliracenlrifugare. numai ca mediul de cultura a fost marcat cu azot usor l4N. ADN-ul cu masa moleculara mai mare (un ADN grcu).l 9 ) . se va strati Ilea in partea inferioara a tubului de centrifugare. c) dupa stabilirea gradientului de densitate 15N si 14N. Deoarece aceste molecule au incorporat in timpul sintezei numai precursori marcati cu azot greu ~N. Au extras acest ADN. care este egala cu densitatea sa de plutire (fig.. fata de ADN-ul nemarcat (natural).

pe care a insamantat E.coli recoltata din mediul III. ADN-ul extras si supus gradientului de densitate prin ultracentrifugare in CsCl s-a stratificai astfel : 50% in zona mediana a tubului (ADN hibrid 15N/14N) si si 50% in zona gradient 14N.M arcare N 15 G enerative "0" M a rca reN l4 G e n era tiaT V A D N extras A D N extras \ / 1 1 N14 N14 N14 ADN hibrid N15 N 14 5 0% Uitfacentfifuaare in CsCl Fig.coli.5N. d) Au continuat experimentul folosind mediul IV. Pe aces: mediu bacteriile au fost mentinute tot o singura generatie. marcat tot cu azoi usor 14N. Nicio molecula ADN nu a fost identificata la gradientul . 70 . Acest ADN ar corespunde genomului din generatia a II-a a bacterid E. 19 Etapele experimentului MeselsonStahl la Escherichia coli.

20): Generatia F2 16N .Explicatia data de Meselson si Stahl este urmatoarea (fig.

.

15N .

Deci ADN-ul marcat continea o catena 71 . coli de pe mediul I pe mediul III marcat cu N. Va avea o masa moleculara intermediara celor doua gradiente 1:. I 4.N si l4N. a doua marcata cu . intreg ADN-ul continea catenele marcate: pe mediul I cu l5N (15N/15N) iar pe mediul II cu l4 N(l4N/l4N).Generatia ADN marcat 15N "0" Fig. ADN-ul rezultat este un ADN hibrid cu o catena marcata cu l5N. unde s-a mentinut o singura generatie celulara. In consecinta masa moleculara este 14 15. Trecandu-se E. diferita de a ADN-ului N si '*N. deci o singura replicare. dupa o suta de replicari aleADN-ului genomic. pe parcursul mai multor generatii celulare.20 Mecanismele etapelor replicarii ADN dupa Meselson-Stahl La sfarsitul generatiilor F0. 4 N (ADN hibrid 15N/14N).3 .

Lantul polipeptidic al enzimei poate fi clivat in doua segmente : produsul mare de clivare de 68 Rd... Ca rol ADN polimeraza I intervine in mecanismele de replicare si corectare a erorilor ce apar in timpul formarii catenei de „novo". si respectiv intre A si T. cand incepe sinteza de „novo".. Masa moleculara este media masei molecularea ADN-ului 15N si 14N... ADN-ul mitocondrial are o componenta diferita in bazele azotate. Estd enzima monomerica. Experimentul Meselson si Stahl permite urmatoarele evaluari: .F3. . raportul intre moleculele hibride ADN 15N/14N si ADN-ul cu ambele catene marcate 14N (conform experimentului fig. cu o masa moleculara de 103 Rd. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN La organismele procariote si eucariote sunt identificate urmatoarele complexe enzimatice implicate in mecanismele replicarii si sintezei moleculelor ADN: .Separarea ADN-ului nuclear (cromozomial) de ADN-ul mitocondrial (citoplasmatic). ADN-ul hibrid. Pentru esantioanele de ADN extras din generatiile F2. Acest raport se obtine numai in conditiile cand sinteza ADN este semiconservativa. de ADN-ul denaturat non helicoidal. Este enzima care introduce primul dezoxiribonucleotid la capatul 3'-0H al primerului ARN. .Separarea ADN-ului nativ dublu helicoidal.3. . .ADN polimeraza I este denumita si enzima Romberg. fata de ADN-ul nuclear.F2. iar fragmentul mic are functia exonucleazica 5'-3'. rezultat prin replicare in primul ciclu celular (Fi) prezinta un raport de 1:1 intre catenele 15N si 14N pentru fiecare molecula de ADN.ADN-ul celular se replica semiconservativ. denumit si fragmentul Klenov si fragmentul mic de clivare de 35 Kd.etc. Dupa cuplarea 72 . 1 Fragmentul mare are actiune polimerazica si exonucleazica 3'-5'. dar marcata cu 14N. O remarca : raportand numarul catenelor marcate cu N si N din ADN-ul generatiilor Fi.etc. dublu catenar..Studierea denaturarii si renaturarii ADN-ului.20). si care excizeaza grupuri mici de nucleotide (segmente polinucleotidice mici). F3. 7.. 19) va creste in progresie geometrica in favoarea ADN-ului 14N.se observa un „raport mendelian" (fig.Continutul relativ egal intre G si C.veche marcata cu 15N si o catena noua complementara in raport cu cea veche.

blocarea activitatii polimerazei a cu aphidicolina (drog). enzima necesita prezenta unui primer ARN cugruparea 3'-OH libera. Masa moleculara variaza intre 110-220 Kd. la eucariote s-a identificat un important complex enzimatic implicat in replicare. iarcomplexul enzimatic cu rol catalitic este reprezentat de enzimele: . Este enzima inalt procesiva polimerizand aproximativ 1000 de nucleotide.ADN polimeraza II . Aceasta enzima este multimerica. Holoenzima este un caomplex de 900 Kd. ADN polimeraza I.ADN polimeraza de tip a (alfa). Pentru a asigura aditia precursorilor dezoxiribonucleozizi-trifosfat.mutantii conditionali ai genei ce actioneaza la temperatura de 42°C (temperatura nepermisiva). 73 . Enzima a polimerazica.Catalizeaza (replicarea) sinteza ADN-ului directionata de matrita ADN. care asigura elongarea lantului polinucleotidic al catenei de novo care se smtctizeaza. determinand si o hidroliza a unui lant ADN. polimerizand segmente pana la 10 nucleotide. . ADN polimeraza I este implicata in alungirea fragmentelor Okazoki. II si III. iar actiunea exonucleazica 5'-3'se materializeaza prin sinteza catenei de „novo" prin indepartarea ARN primer. enzima nu se mai implica in replicarea ADNului. Are o structura complexa formata din mai multe subunitati. La eucariote sunt implicati mai multi factori in replicarea ADN-ului. . are si rol exonucleazic de tip 3'-5' si 5'-3'. Actiunea exonucleazica 3'-5' corecteaza erorile posibil aparute in timpul sintezei catenei de „novo". sinteza ADN-ului este stopata . ADN polimeraza III asigura sinteza catenei de „novo" in directia 5'-3\ rol important in sinteza. . . Argumentele care intaresc ipoteza ca ADN polimeraza a are rol major in replicare sunt urmatoarele: . ca enzima moderat progresiva. pe langa activitatea de tip ADN polimerazica are si o activitate primazica.Rolul este putin cunoscut dar este si ea implicata in replicare. ADN polimeraza I se decupleaza si intra in functie catalitica enzima ADN-polimeraza III. toate implicate in replicarea ADN-ului.ADN polimeraza III . Daca la procariote sunt implicate ADN polimerazele I.enzima nu are activitate 3'-5' exonucleazica.nucleotidului la pozitia 3'OH al ARN primer.

ADN polimeraza 8 (delta).ADN polimeraza £ (epsilon). Concentratia polimerazei 8 este crescuta in stadiul interfazic „S". Deoarece inhibitorii sunt comuni si cu efecte asemanatoare cu cele ale tipului a. .. Are o masa moleculara de aproximativ 60 Kd. Se crede ca activitatea sa este corelata cu o gena cromozomala din nucleu. Are o masa moleculara de 45 Kd. Activitatea acestui complex enzimati necesita o sursa energetica asigurata de prezenta ATP-ului. Pentru ca enzima polimerazica sa fie activa (conditional) este necesara prezenta cofactorului ciclina sau PCNA (prolifferating cell nuclear antigen).ADN polimeraza y (gama). Topoizomeraza sectioneaza ambele catene ale ADN. . . Este implicata in replicarea ADNului mitocondrial.ADN helicazele . 74 .ADN ligaza . Este identificata in mitocondrie. Are proprietati apropiate de polimeraza a si impreuna pot fi identificate la nivelul complexului de initiere a replicarii ADN. Este localizata in nucleul celulei eucariote. .ADN topoizomerazele I si II . Aceste belie* asigura inaintarea ruperii puntilor de hidrogen si despiralizarea catenelor* zona furcilor de replicare. Reactia absoarbe energia data de NAD (nicotinamid adenindinucleotid) si de ATP. Alte complexe enzimatice implicate in replicarea moleculelor AD sunt: . deruleaza molecu dupa care resudeaza fisura produsa in respectivele catene. Activitatea importanta a polimerazei 8 este 3'-5' exonucleazica.amorsa implicate in sinteza no" catene de ADN.este enzima care catalizeaza legatura fosfodiest intre 3'-OH de la un capat al unei catene ADN si gruparea 5'-fosfat de capatul catenei complementare a ADN-ului dublu helix. Topoizomeraza sectioneaza o singura catena din ADN-ul in replicare. Activitatea catalitica se cupleaza cu repararea ADN-ului cand apar erori in replicare. Este enzima c* sintetizeaza secvente scurte de ARN . se presupune ca cele doua enzime ar avea un precursor comun. Despiralizeaza helixul ADN-ul sectioneaza catenele la nivelul axului fosfodiesteric. Activitatea de reparare a erorilor asigurata de ADN polimeraza (3 se cupleaza cu polimeraza 8 (epsilon). Ca si polimeraza p. .ARN primaza sau ARN polimeraza.care separa catenele complementare al moleculei in curs de replicare.ADN polimeraza p (beta). aceasta enzinr are rol important in repararea erorilor sau a mutatiilor punctiforme ce ap-in timpul replicarii ADN-ului. .

matrita. Pentru inceperea si controlul replicarii moleculei ADN. b)Stabilizarea monocatenelor. 7. Dupa sinteza ARN-ul primer se localizeaza la situsul de initiere. La eucariote.Proteina dnaB . va construi viitoarea molecula ADN. Prin ruperea puntilor de hidrogen si separarea monocatenelor.declanseaza despiralizarea dublui helix al moleculei ADN si initiaza sinteza ARN-primer sau ARN-ul amorsa. Zona este denumita situs „oriC". formand complexul care declanseaza reactiile de despiralizare a ADN-ului. initiind si sinteza ARN-primer. .dupa ce puntile dehidrogen au lost rupte si s-au scparat catenele polinucleotidice ale ADN-|ului. avand o lungime de aproximativ 245 pb.Proteina rep (helicaza) -deasemeni coparticipa la despiralizarea dublului helix. Situsul „C" se va cupla cu proteina dnaA.Proteina dnaA . r Laprocariote este un singur situs de initiere pentru replicarea ADN-j u l u i . a)Despiralizarea ADN-ului in curs de sinteza.Mecanismul molecular de replicare a ADN-ului Ul.coparticipa la declansarea despiralizarii dublului helix.Etapele sintezei moleculei ADN.4. [Reactiile initicrii si activarii situsului de origine „C" sunt amplificate de Iproteinele dnaB si de helicaza. datorita complexitatii genomului (prin numar cromozomi si cantitate ADN) sunt mai multe situsuri de initiere la nivelul aceleiasi molecule ADN.In replicarea ADN-ului sunt implicate proteine de tipul: . Sinteza ARN-primer se face prin activarea enzimei ARN-primaza. metilarea adeninei din secventa GATC este esentiala. Prin mansonare monocatenele devin stabile fara a se mai recupla. impreuna cu catena complementara . c) Sinteza ARN-primer (amorsa). Primaza este enzima care asigura sinteza ARN-primer. aceasta proteina stabilizeaza monocatena. . care. Procesul incepe de kstusul de origine al replicarii.Proteina SSP (Single Strand binding-protein) . monocatenele sunt mansonate de proteinele SSP. . pe segmentele unde s-a produs despiralizarea. unde incepe sinteza catenei de „novo". 75 .

prin separarea monocatenelor complementare. se formeaza „furca de replicare" (fig. despiralizarea si separarea progresiva a catenelor complementare din ADN sunt directionate in ambele sensuri (sensuri opuse) ale moleculei in replicare. La eucariote furca de replicare este bidirectionata. 21).Initiata replicarea si ruperea puntilor de hidrogen. . in sensul ca ruperea puntilor de hidrogen. progresiv.

Fig. 21 Mecanismul si enzimele implicate in sinteza ADN la E.coli (furca de replicare) 76 .

.

finalizand progresiv molecula de ADN.intarziat sau discontinuu . al carui numar de nucleotide poate variaintre 1000 si 2000. cu sinteza g discontinua a ADN. Pe aceasta catena esterificarea si sinteza catenei „de novo" este discontinua : complexa si intarziata. Pe acest ARN-amorsa se asambleaza nucleotidele in directia 5'-3' 1 . ADN-polimcraza III incepe esterificarea si cuplarea in flux continuu a nucleotidelor pe matrita a carei esterificare este directionata in ordinea 5'-3'.Sinteza pe catena logging . Lo ging = lantul „intarziat". ■cesul se demleaza astfel: ADN polimeraza III realizeaza esterificarea B' a unui fragment polinucleotidic. Sinteza este fragmentara. ATP. ') Dupa initierea separarii catenelor „matrita" a ADN-ului in replicare. 1968). Este lantul Jogging" . Pe masura ce se esterifica nucleotidele pe catena de nuovo. sinteza catenelor de „novo" complementare in raport cu catenele matrita este neuniforma (Kornberg. El a demonstrat ca pe catena logging sinteza are loc pe fragmente polinucleotidice.in prezenta ARN-primer cuplat la furca de replicare.este lantul conducator. . Pentru formarea catenei de nuovo. proteina SSP si giraza ncgativa (enzima care asigura supraspiralizarea unor nolecule). cu sinteza continua a ADN. Pentru esterificare si ■ca fragmentelor Okazaki este necesara prezenta ARN-amorsa (primer). pe catena matrita esterificata 5' sinteza este complexa cu participarea unor factori si mecanisme particulare. ele se vor cupla complementar cu nucleotidele prezcnte pe catena matrita. Sunt fragmented Okazaki. Deoarece sinteza catenei „de novo" se face sub actiunea enzimei ADNpolimeraza III numai in directia 5'-3'. sinteza catenei „de novo" urmeaza un flux continuu (leading). 77 . coparticipa helicaze. .d) Sinteza lantului pleading si logging4". [sinteza este discontinua.3'. Leading= lantul „conducator". Cel care a descifrat mecanismul sintezei pe catena logging a catenei „de novo" a fosl Okazaki. Kornberg a observat ca pe catena matrita cu esterificarea 5' . Pe catena „matrita" din ADN cu esterificarea in sensul 3'-5'.Pe catena la care esterificarea este [directionata in ordinea 3'-5' sinteza este diferita fata de catena leading.Sinteza pe catena leading . 2 1 ) .

Aceste fragmente (fragmentele Okazoki) pot fi marcate. iar pe catena „logging" sinteza se extinde pe directia 3'-5'.in reactia directa de identificare a unui nucleotid cu participarea ADN-polimerazei III. 3'-OH sa fie folosit in sinteza ADN. analizate si urmarite in dinamica procesului de replicare si sinteza a ADN-ului. Cum sinteza catenelor „de novo" necesita prezenta ARN-primer (amorsa).lantul polinucleotidic clogging" solicita prezenta unui numar mare de molecule ARN-primer. catena logging este determinat de numarul fragmentelor Okazoki ce se formeaza pentru sinteza ADN cu matrita esterificata in directia 3'-5'. De retinut ca aceste molecule ARN-primer au dimensiuni foarte mici. Capatul 3'-OH al ARN-primer este elongat de o ADN-polimeraza. catenele „de novo" se sintetizeaza pe ambele catene „matrita".pe matrita ADN se sintetizeaza o secventa de ARN-primer. Este demonstrat ca fiecare fragment Okazoki incepe sinteza in prezenta unui ARN-primer.un capat al ARN-primer generat in duplexul ADN este implica! intr-un mecanism elementar de producere a unei incizii.Numarul mare de molecule ARN-primer pentn. .CB| formarea de fragmente scurte care sunt sintetizate (in prealabil) pe directia 5'-3'. . 78 .ARN-ul preformat se cupleaza cu matrita ADN.7. continand circa 10 baze lungime. Datorita diferentelor de sinteza intre catenele „leading" si Jogging" sunt consemnate urmatoarele particularitati: . Este demonstrat ca prin avansarea separarii catenelor „matrita" cu formarea furcii de replicare. acest ARNprimer urmeaza urmatoarele etape de formare si cuplare pe catena „matrita" a ADN-ului in replicare: . Dar furca de replicare prezinta pe un ram esterificarea in directia 5'-3' iar pe al doilea esterificarare in directia 3'-5'.2. .4. . Pe catena matrita „leaging" sinteza catenei „de novo" avanseaza in directia 5'-3'. Aceste fragmente monocatenare pot fi ulterior extinse in directie inversa fata de deschiderea furcii de replicare.lantul polinucleotidic pleading" necesita prezenta unui singiu ARN-primer. ceea ce permite propriului capat. primeaza proteina.Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor Structura antiparalela a catenelor din molecula ADN in curs de replicare „complica" mecanismul sintezei catenelor „de novo".

Etape in sinteza catenelor „de novo" in replicarea ADN In 1970 Temin si Baltimore au demonstrat transcrierea „inversa" ARN'->ADN in timplul replicarii si sintezei moleculei de ADN. La om si murine ■area transcriptazei inverse s-a realizat atat din celule normale cat si din | cclulc canceroase. Autorii au Hat ca prin tratarea amestecului obtinut din respectiva hidroliza cu nbonucleaza. I Acest experiment elaborat de Temin si Baltimore a evidentiat ca . sobolani). enzima determinata genetic de gena dnaG. hibrizii ARN-ADN si ADN-ul ca matrita pentru ■carea ADN-ului din genomul celulelor. 23.Recombinant DNA"). Ei au Herimentat pe ribovirusul Rauscher pentru leucemia murina si pe )ribovfrusul sarcomului Raus. sinteza ADN-ului nu avea loc. Incuband acesti virusi in prezenta ■HP(d-nucleozid trifosfat) a ionilor de Mg2+ sau de Mn2' au obtinut un iimer ADN sensibil la hidroliza cu dezoxiribonucleaza. loose si Kurtz in 83 (. 7. 22..5..ADX-polimeraza dirijata de ARN" sau „transcriptaza inversa" este enzima H foloseste ARN-ul.Sinteza moleculei ARN-primer este catalizata de enzima ARNIpolimeraza. [ Enzima „transcriptaza inversa" a fost izolata din oncovirusuri din Alele umane si murine (precum soareci. Bazandu-se pe aceste rezultate pnin si Baltimore au emis ipoteza ca ARN-ul viral este esential pentru ■Dlimerizarea si sinteza ADN-ului. 79 . [ Mecanismul de actiune a transcriptiei inverse este prezentat ftnatic in fig. schema elaborata de Watson.

80 .ADN giraza de reducere a spiralizarii ADN(despiralizarea) Helicaza de despiralizare a ADN Proteina SSB de conversie a singurei catene ADN Primozomul forma primara Holopolimeraza III Topoizomeraza de relaxare a tensiunil SSB Proteina deplasata de catena in crestere Catena intarziata ndepartarea primerulw si completarea spatiulii Polimeraza Catena Leading rapida (conducatoare) Ligaza Fig. 1992. si reprodusa dupa Clark si Wall. 1992. 22 Factorii implicati in replicarea ADN-ului (proteinele implicate) dupa Adams si col.

81 . cu implicarea ARN. ADNc rezultat prezinta terminal o bucla in „ac de par". se poate stabili urmatorul mecanism: terminatia poliadenilica din catena ARNm este hibridizata cu o catena scurta oligotimidinica. JJMecanismul transcriptiei inverse.'. Analizand etapele transcriptiei inverse in sinteza ADNc dublu catenar.ARN 5' 3" Termina te poliA (poliade ninicS) AAAA AAAA TTTT flevers transcriptase Primer oligotimidinic virala" i ADNc c—■ NaOH AAAAAA AA TTTT B u c I S "ac de par* e ADNc ' TTTT i ADN poiimeraza I £ \ i Nucleaza* SI /.primer. Secventa oligotimidinica serveste ca primer pentru actiunea revers-transcriptazei ce foloseste catena ARN ca „matrita" pentru sinteza catenei ADNc (ADNc= ADN complementar)..

.legarea (covalenta) fragmentelor Okazaki adiacente. pot fi considerate urmatoarele etapizari: . 82 . Este segmentul unde se initiaza sinteza ADN-ului.sinteza ARN-primer. . care va prezenta forma unui „ac de par". Ipoteza lui Steele ar sustine rationamentul cu privire la mecanismul genetic de mostenire a caracterelor dobandite in cursul vietii individului. iar cu ajutorul reverstranscriptazei sa produca ADN-c. este folosita la sintezele artificiale ale genelor.proteinele i. ARN-ul primer este sintetizat de un primozom. proteinele SSB.ARN potimeraza .ADN dependenta. n'. nu mansoneaza ultimul segment al catenelor complementare. care poate fi integrat in genomul celulelor gametice. enzima denumita primaza care este codificata de gena DNA-G .c) prin degradarea ADNm cu NaOH. Steele (1979) sugereaza ca ARNm din mutatiile somatice poate fi grins'' (acrosat) de un virus si transferat in gonade. Se mai foloseste la sinteza ADN-c ca sonda moleculara.pe masura ce helicazele actioneaza pentru ruperea puntilor de hidrogen si separearea monocatenelor complementare din structura ADNului in replicare.doua proteine codificate de genele DNA-B si DNA-C.indepartarea ARN-primer si inlocuirea lui cu un fragment ADNcomplementarizat(ADNc) de ARN-ul primer. bucla terminala a ADNc devine „primer" pentru enzima ADN-polimeraza I. bucla este clivata rezultand molecula de ADNc dublu catenara. Desi ordinea etapelor nu este bine cunoscuta in totalitatea proceselor implicate. care este un complex proteic format din: . Sunt proteine care se asociaza cu primaza. n" si care recunosc loculde sinteza ARN-primer. pornind de la un ARN-mesager corespunzator („complementar" structurii unei gene).extensia sa cu ADN-ul. Primozomul exercita rolul in sinteza ARN-primer implicat in procesele urmatoare: . d) in prezenta nucleazei Si. n. Proprietatea revers transcriptazei (transcriptaza inversa) de a sintetiza ADN-ul cu ajutorul matritei de ARNm. . Acest ultim segment va fi recunoscut de primozom. . care mansoneaza catenele pentru a nu se recupla.

La rotatia de 180° a fragmentului Okazaki este implicata o enzima-invertaza. Sensul esterificarii si de cuplare a nucleotidelor ce vor structura catena „de novo'Va fi 5'-3\ Pe masura ce se sintetizeaza catena „de novo" si cuplarea complementara cu catena matrita. intre 100 si 300 kb. se sintetizeaza fragmentele Okazaki. nu in puncte specifice. inca din 1968. incepe la extremitatea 3'-OH libera a moleculei de ARN-primer. deoarece aceasta enzima este compusa din subunitati functionale. unde procesul este discontinuu. ARN-primer este indepartat. In urma acestei cuplari catenele devin antiparalele cu formarea in final a moleculei ADN. Pe catena logging discontinua pe care.24). Aceste zone contin un niimar de secvente prezente in genom. La mamifere situsurile de initiere a replicarii apar pe zone aleatorii. Acest proces se deruleaza pe catena leading. Legarea fragmentelor Okazaki este realizata de o enzima ADN-ligaza. ca prima etapa. Fiecare zona are importanta deoarece actioneaza ca initiator al replicarii (fig. Pe catena logging. in esterificarea 5'3' si formarea catenei „de novo".Initierea sintezei ADN-ului in prezenta primozomului si a ARNprimer. iar „golul" lasat este completat de ADN-polimeraza I care prin activitatea exonucleazica. Dupa rotatie directia de esterificare a fragmentului Okazaki devine 3'-5'. Pentru a se cupla cu catena matrita logging se produce rotatia in ax longitudinal al fragmentului Okazaki. Rolul invertazei este urmatorul: catena logging are directia de esterificare 5'-3'. Capatul 3'-OH al fragmentului ce se va asocia incontinuare este adiacent capatului fosfat 5'-OH al fragmentului anterior. va introduce un nou fragment Okazakic de ADN. care sunt codificate de gene diferite. Fragmentul Okazaki a carei dimensiune ajunge la 1000-2000 b. dupa sinteza sa realizeaza o rotatie de 180° in axul longitudinal al catenei matrita cu care se va cupla complementara. catalizata de ADN-polimeraza III. dimensiunea repliconului flind determinata de Huberman si Riggs. proteinele SSB sunt indepartate. In aceasta stare fragmentul Okazaki se va cupla complementar pe catena logging. lungimea repliconului variaza in limite foarte largi. In genomul mamiferelor (si la om) numarul unitatilor de replicare (a repliconilor) variaza intre 2000 si 3000. Dupa sinteza si cuplarea fragmentului Okazaki cu catena matrita logging. 83 . sinteza ADN-ului este intarziata. Zona cuprinsa intre punctul de initiere si fragmentele de ADN replicat este denumita replicon. sunt implicate variante ale enzimei ADNpolimeraza III. La om. Initial fragmentul Okazaki sintetizat are directia de esterificare tot 5'-3'.

Fiecare furca de replicare are o rata de 1600 pb (perechi baze) pe secunda. Huberman si Riggs (1968) au observat ca rata replicarii este diferita la eucariote fata de procariote. 24 Replicarea bidirectionala in sinteza ADN. cS4 . Are un singur replicon cu doua furci de replicare care inainteaza in sensuri contrare pana cand se vor intalni. care este complex si necesita mecanisme ample de activare si reglare a replicarii. complexitatea zonelor de initiere a replicarii este consecinta naturala a genomului. intregul ADN din unicul cromozom inelar se replica in 20 minute. Se presupune ca activarea unei zone de origine si initiere a replicarii ADNului ar depinde de pozitia in structura tridimensionala si cuaternara a cromozomilor si mai putin de compozitia specifica in nucleotide a repliconului. La Escherichia coli cromozomul prezinta o singura zona de initiere a replicarii. De exemplu la procariote. La om rata replicarii in celulele somatice este mult redusa valoric. Dupa initierea replicarii ADN-ului rata de alungire a catenelor „de novo" pare a fi constanta.originea replicarii _______i_______ Furca Xj j j j j j \ Furca 5'------------------► 3' 5'------------------>3' 3' 4--------------------5' 3'«- Crestere Crestere Fig. Se estimeaza ca ar fi de aproximativ 100-150 pb/sec pentru fiecare furca de replicare. Folosind tehnica autoradiografica de analiza a replicarii ADN-ului a observat ca furca de replicare la mamifere ar inainta cu 3kb/min. Spre deosebire de procariote. ca derulare. pentru fiecare tip de celula din organism.

solenoizii. Daca am raporta procesul la eucariote fata de procariote. care insumeaza in total un numar de aproximativ 3. eucariotele au in genomul celular o cantitate foarte mare de molecule ADN.(Eschericia coli). se aproximeaza un numar de aproxiativ 3000 situsuri de initiere. Ca urmare prin structure si componenta repetitiva si nerepetitiva este putin probabil existenta unui singur situs de initiere in replicarea ADN (Cairn). Se observa o replicare asincrona. Asincronia replicarii ADN-ului se observa in stadiul interfazic „S". cuplate cu histonele si prezentand si secvente repetitive. buclele. arhitectura moleculelor ADN. trebuie sa se replice integral.) la eucariote. Procariotele au un singur replicon. genomul este lipsit de histone si tipuri diferite de ADN (Cairn. prin cantitatea si heterogenitatea ADN-ului. replicarea intregului ADN genomic se face intr-un timp limitat. Luand in consideratie numarul perechilor de nucleotide si distanta intre punctele de initiere. sunt consemnate deosebiri esentiale intre procariote si eucariote. etc. Huberman si Riggs au identificat formarea mai multor puncte de initiere in replicarea ADN-ului cromozomial. In genomul uman punctele de initiere s-ar gasi la 150-200 kb distanta intre ele.probleme de ordin topografic determinate de structura cromatinei cromozomiale: nucleozomii. Asincroniile sunt legate de momentul activarii situsului de initiere si de elongatia repliconului. in stadiul interfazic S'. Asa cum s-a mentionat. solenoizi. 1962). un singur situs de initiere in replicarea ADN-ului. In raport cu numarul punctelor de initiere putem aprecia numarul repliconilor / cromozom. La eucariote. 85 .Daca luam in consideratie numanil cromozomilor. puncte ce se gasesc la distante intre ele de 100-300 kb. bucle. ar trebui ca la eucariote timpul necesar pentru replicarea integrala a ADN-ului sa fie de peste 100 ori mai mare la om fata de procariote. prezenta histonelor si arhitectura cuaternara a cromozomilor (nucleozomi. tipul si cantitatea de ADN (repetitiv si nonrepetitiv).5 x 109 pb. . La eucariote apar doua probleme fundamentale in replicarea ADN-ului genomic: . intr-un interval foarte scurt de timp.o alta problema este ca moleculele ADN-ului in dublu helix. La om repliconii nu se replica sincron. Sunt elemente legate de arhitectura cromozomilor care pot „introduce" „superspire negative" in morfologia cromozomilor. Spre deosebire de procariote.

Dar ADN-ul genomic dispune de mecanisme si procese prin care sa-si corecteze erorile din structura proprie. la peste 1000 de ori. Mai mult. poate fi influentat. Daca s-ar mentine erorile induse in structura si functiile ADN-ului. care la om se manifesta ca sindroame severe pe fond genetic. prezent la procariote si/sau eucariote. cat se considera mutatiile spontane in populatiile umane. 7. de interferenta „agresiva" a unor factori exogeni sau endogeni (vezi cap. Dar ADN-ul genomic uman isi corecteaza propriile erori mutationale. incidenta bolilor pe fond genetic. La nivel intracelular pot avea loc o serie de procese care favorizeaza producerea leziunilor in structura ADN-ului genomic. Aceste distructii mutationale in structura ADN-ului genomic au ca efecte directe modificarea mesajelor genetice inscrise. urmarea hidrolizei legaturilor glicozidice. a) Factorii endogeni . ar fi alarmant de ridicata. In cazul cand ADN-ul n-ar avea capacitatea de autoreparare structurala.6. iar ca efecte secundare aparitia unor caractere noi. 86 . ar fi de 10~6 la nivelul intregii populatii umane. datorita interrelatiei cu factorii ambientali ai organismelor vii. Se apreciaza ca frecventa erorilor punctiforme in structura ADN-ului.Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman ADN-ul din componenta genomului celular. de cantitatea de ADN repetitiv per molecula si cromozom. distructiv . cu fiecare generatie care succede frecventa ar fi in permanenta crestere valorica. Factorii populationali ce indue erori in structura ADN-ului genomic pot fi endogeni si/sau exogeni. ceea ce explica incidenta scazuta a mutatiilor genice la nivel populational. atunci valoarea mutatiilor punctiforme ar creste de la 10"6. manifestate ca boli genetice. frecventa.Asincronia in activitatea repliconilor este determinata si de forma de condensare a fibrilei de ADN. de abundenta cuplurilor complementare G = C in structura repliconilor. Acestea sunt: pierderea unei baze purinice sau pirimidinice. mutatii).intracelulari.

factori medicamentosa factori biologici.1. b) Factorii exogeni ce produc leziuni in ADN. sau prin incorporarea eronata a bazelor in structura ADN-ului genomic. Endonucleazele Actioneaza asupra situsurilor apurinice/apirimidinice dupa excizia bazelor. Prin iradierea cu UV unele endonucleaze excizeaza dimerii pirimidinici care se formeaza pe cateneie ADN-ului. Factorii exogeni.6. radicalii de oxigen rezultati in concentratii crescute pot interfera distructiv (mutagen) ADN-ul. Unele endonucleaze isi intensifica activitatea de reparare dupa iradierea genomului cu UV (ultraviolete).Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN In prezent s-a demonstrat ca in genomul celular au loc procese reparatorii. mutatii). In procesele de reparare si realizarea integritatii ADN-ului celular sunt implicate complexe enzimatice in mecanismele desfasurate in genomul eucariotelor. care modiflca raportul de complementaritate. In urma dezaminarii adeninei. factori chimici.Sunt implicate catalitic in repararea exciziilor din cateneie ADN-ului care prezinta terminatii 3'-OH. ultraviolete).trans form area adeninei in hipoxantina. cu actiune distructiva a structurii si functiei ADN-ului sunt: factori fizici (radiatii ionizante. Acest grup de endonucleaze este denumit UV-endonucleaze. prin procese de metilare a bazelor azotate cu modificarea complementaritatii. care asigura integritatea structurala si functia ADN-ului. hipozantina ce rezulta va complementariza cu guanina. 87 . Catalogul acestor factori mutageni este impresionant valoric si mult diversificat (vezi cap. 7. a) Complexe enzimatice ce intervin in repararea erorilor ADN. excizie indusa de ADNglicozidaze . ADN-polimerazele . potentiali mutageni.

modifica I raportul de complementaritate cu formarea de dimeri si erori in structura I ADN. etc. b) Mecanismele de reparare a erorilor din ADN la eucariote Spre deosebire de procariote. datorita complexitatii genomului (numar mare de cromozomi. este posibila fisura pe una sau ambele monocatene. actioneaza factori potential mutageni. substitutie sau insertie de baze in catena matrita sau in cea „de novo". sau ionizarea lor. Chimia fizica ce studiaza raporturile cantitative intre elemente in combinatii sau in reactii chimice. 88 . Erorile pot rezulta prin cuplarea incorecta intre purine/pirimidine. 5 Stoichiometria (gr. greselile de necomplementaritate intre nucleotidele de pe catena „matrita" si cele esterificate pe catena „de novo" se pot produce in raport de 1/10000. nerespectarea principiului complementaritatii intre purine si I pirimidine (normal A-T si G-C) a nucleotidelor care se esterifica pe catena I „de novo" in raport cu catena „matrita". dar in I procente foarte mici. formele tautomere ale bazelor azotate. conform reactiilor | stoichiometrice . ADN in replicare. In timpul replicarii semiconservative cuplarea complementara intre nucleotide nu este „respectata" datorita interferentei distructive a unor factori ambientali „agresivi". Erorile se produc in urmatoarele situatii: cand incepe despiralizarea si separarea catenelor.ADN-ligazele .Sunt enzime care cupleaza doua catene din structura moleculei ADN prin formarea de legaturi difosforice intre hidroxilii3'-OHsi5'-OH. Stoikheion = element + metron = masura). cand asupra nucleului.) mecanismele nu sunt complet elucidate si cunoscute. la care mecanismele de corectare a erorilor din ADN-ul genomic sunt bine studiate. inducand suprimare de nucleotide. Se pot forma „dimerii". Sunt cercetatori care mentioneaza ca sunt posibile erori. Topoizomerazele I si II . numar mare molecule ADN. la eucariote. cupluri I nucleotidice false (necomplementare).care pot sectiona una sau ambele catene ale ADN-ului unde s-au produs erori in molecula. Dupa Covic si Stefanescu (2004). datorita cuplarii gresite (eronate) intre purine si I pirimidine.

In genomul celulelor eucariote (sau procariote) sunt sisteme care I identifica eroarea lezionala sau insertionala din ADN.Cand ADN -polimerazele nu catalizeaza incorporarea gresita intre bazele azotate pe | catena nou sintetizata. 4 Rata de corectare a erorilor in timpul replicarii ADN-ului este de 110' -lO"6 prin mecanismul BER si de peste 1000 de ori prin capacitatea ADN-polimerazelor de autocorectare a erorilor din ADN (Covic si Stefanescu. La om sunt identifiacate complexe genice care codifica sinteza proteinelor MSH2. Aceste proteine pot recunoaste erorile de imperechere. Repararea poate fi realizata prin mecanisme enzimatice implicate in I urmatoarele procese: fotoreactivarea enzimatica. Restitutia moleculei ADN lezata poate fi: completa. 2000). I repararea postreplicare. Ca mecanisme la eucariote mai consemnam: Mecanismul BER (Base Excision Repair) . producand distorsiuni in dublul helix al ADN. molecula ADN necorectata va fi prezenta in genom ca molecula mutanta. restitutie partiala a moleculei. 89 . Prin lipsa capacitatii de reparare a „leziunilor" apar „disfunctii" severe in organism. repararea prin excizie. MSH3 si GTBP.25 si fig. iar cuplul MSH2 / MSH3 are capacitatea de a identifica insertiile si deletiile punctiforme ce survin in structura ADN. 2004). iar pe cale enzimatica pot fi corectate (fig. prezinta maladia cunoscuta sub denumirea „Xerodermie pigmentara". De exemplu. Capacitatea de autocorectie a ADN-polimerazelor care asigura I complementaritatea corecta intre cuplurile nucleotidice in timpul sintezei fc)N- ului. indivizii care prin mutatie isi pierd capacitatea de reparare a ADN-ului la actiunea UV. sau repararea prin alchilare sub actiunea metil transferazei (Anca-Michaela Israil.26). fiind identica cu structura initiala a moleculei ADN. reparatie nerezolvata.

90 .25 Schema generala de reparare a ADN: 1 leziunea produsa de UV. 5excizia completa a regiunii lezate de UV de catre topoizomerazele I I sill. 6cuplarea si completarea sectiunii lezate si refacerea ADN-ului.endonucleaze si ADN-glicozidaze.u. 2formarea dimer-timinei. de ADN-polimeraze si I ADN-ligaze. i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ] i i i i i i i i i i ii II i i i■• i i i i i i i i i • **> i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i /s y i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ii i i i i i ii i i i i i ii Fig. 3ruperea catenei de catre ADN .v. 4incepe corectarea leziunii catenei „de novo".

-**"!"'■ I T G ' A C 1T C 1| T G 1C 1 1A 11 | 1 | G C | | C G A 11 A G 11 "f A G C T A I A A c c G G T C G 1 1iradiere UV 1 1 A T A T dimer timinic G C C G A C G G C C G fotoliaza' (pozitionare) absorb tie onerqie UV ' I Id) T # T I * T C A G T J___I_ _I___I_ _L _ _ eliberarea enzimei G C T A C A T G T A 1 G A C C G C G C G A T 26 Etape in repararea erorilor moleculei de ADN 91 .

prezenti permanent in nucleul celulei. a caror functie si activitate genetica sunt esentiale pentru viata celulei. Individualizarea si analiza cromozomilor este posibila in fazele ciclului mitotic sau meiotic. talia sunt trasaturi caracteristice fiecarei specii. precum si studiul lor la microscopul electronic. Cromozomii sunt elemente dinamice si constante. in special in metafaza mitotitca. forma. Cromozomii se gasesc la toate organismele eucariote. pentru viata organismului. In interfaza ciclului celular la eucariote.CAPITOLUL III ANATOMIA GENOMULUI UMAN CROMOZOMII La organismele eucariote si om. cromozomii sunt condensati formand asa numita cromatina nucleara. cromozomii sunt elemente cu aspect filamentos de natura nucleo-proteica. Prin definitie. ca in mitoza sa prezinte aspectul filamentos hipercondensati. la care numarul. si unele procariote. cea mai mare cantitate de ADN este localizata in nucleu in formatiuni pe care Weldever (1883) le-a denumit cromozomi. 92 .

genetica era abordata conceptual.1. a reusit pentru prima data. introducand socul hipotonic asupra celulelor mitotice. iar Morgan a elaborat teoria cromozomiala a ereditatii.materni si paterni (Ford si Hamerton 1956). in plus (cariotipul: 47. sa stabileasca numarul corect de cromozomi in celulele somatice la om.XX + 21 sau 47. Mendel (1865) facute pe Pissum sativum (mazare). iar in 1959 Legeune. prezenta unui cromozom acrocentric 21. primele rezultate obtinute de geneticieni. iar Th. 93 .XY + 21). Dar. De exemplu Mendel a formulat legile segregarii si transmiterii caracterlor ereditare. Etape in analiza genomului uman Geneticianul francez Dutrillaux (1976) considera parcurgerea a trei etape principale in analiza si studiul genomului uman si anume: . De exemplu intre 1956 . legi care au caracter universal in lumea vie a organismelor cu reproducere sexuata. Morgan (1903-1911) pe Drosophila melanogaster (musculita de otet). Cu ajutorul acestei metode s-a efectuat studiul analitic al cromozomilor umani la subiectii normali sau cu diverse sindroame genetice. fiind consemnate si unele cercetari experimentale de certa valoare stiintifica cum sunt experientele lui Gr.etapa bandarii cromozomilor Totusi o etapa istorica in studiul aparatului genetic la om este „Proiectul Genomului Uman" care. cercetatorul Hsu (1956).1970 s-a studiat morfologia cromozomilor. Gauthie si Turpin au stabilit ca etiologie a sindromului Down. originea cromozomilor . Rezultatele lor sunt deosebit de valoroase pentru fundamentarea stiintifica a geneticii. datorita dezvoltarii tehnicilor si metodelor cu aplicabilitate de studiu in genetica umana (in mod deosebit) a inceput cercetarea diversificata si aprofundata asupra genomului uman.etapa socului hipotonic .etapa trizomiilor . au fost publicate in anul 2000. Aceasta descoperite a fost considerata atat de importanta incat atomistul Hanschka (1961) a declarat „Homo sapiens a cunoscut nucleul atomic inainte de a cunoaste numarul cromozomilor din celulele propriului corp". Pana in 1956. De exemplu.

Dupa el. precum si eventualele modificari. Etapa trizomiilor.Winkler introduce notiunea de „genom".A urmat apoi identificarea modificarii numarului de cromozomi. 2. Hansemann (1897). in structura cromatidelor cromozomale. considera ca celula somatica la om ar avea intre 16 si 36 cromozomi. genomul este setul haploid de cromozomi din celula gametica. De exemplu.■ Prin bandarea cromozomilor se identifica omologia corecta a cromozomilor. Este etapa „bandarii cromozomilor. H. Patau. care. X) in celula somatica iar femeia 48 cromozomi (48. Klinefelter. prin genom se considera setul complet de gene particulare fiecarei specii. Anul 1956 este important deoarece s-a stabilit numarul corect al cromozomilor in celula somatica: 2n = 46 cromozomi. In 1920.. XX). ca etiologie genetica in sindroamele: Turner. cu microscopul optic si metoda Hsu nu puteau fi identificate.. iar Winiwater (1912) lanseaza ipoteza ca barbatii ar avea 47 cromozomi (47. considerand cromozomii segmente colorabile ale nucleului. Studiile citogenetice comparate la diverse specii eucariote au evidentiat variatii numerice in limite foarte largi (Tabel III).crornatina''. Incepand din anul 1980 pana in prezent analiza cromozomilor umani se extinde asupra infrastructurii si secventializarii nucelotidelor din genomul uman. O data memorabila este anul 1970 cand incepe o noua etapa in analiza si studiul genomului uman. superfemele. Dupa ce Waldeyer introduce notiunea „cromozom" a urmat incercari nereusite de a stabili numarul cromozomilor la om. Este etapa „Proiectul Genomului Uman". In prezent. Numarul cromozomilor la om Primele enuntari legate de genomul uman apartin lui Fleming (1882) care introduce notiunea de . Eduards. Aceste studii deschid noi orizonturi de analiza teoretice dar mai ales cu aplicabilitate in patologia umana. 94 . etc.

In consecinta numarul cromozomilor nu este criteriu taxonomic sa stabilim evolutia si pozitia filogenetica a speciilor. De exemplu la vertebtrate sunt specii „inferioare filogenetic" cum este Cyprinus carpio cu 104 cromozomi. deoarece au aceeasi dimensiune. In nucleul celulei somatice diploide. Celula Scurtarea fazei haploide in favoarea celei diploide este caracteristica organismelor eucariote superioare 95 .Tabel III. el poate fi numit si garnitura zigotica. garnitura diploida. celulele somatice cu numar dublu de cromozomi. in timp ce omul are 46. aceeasi morfologie si aceeasi valoare genetica. cu gameti haploizi6. adus de ovul. Cum numarul diploid se realizeaza in procesul de fecundatie. Speciile cu reproducere sexuata poseda doua tipuri de celule. 42 ^ 48 60 78 V 38 ^ 64 V 40 V 42 V 104 \/ 8 v 12 2 V Din exemplele din tabel observam ca numarul cromozomilor in celulele somatice nu respecta gradul evolutiei bio-genetice si complexitatea structurala si functionala a speciilor. Numarul cromozomilor la unele specii de eucariote Specia Homo sapiens (om) Macaca mulata (maimuta Rhesus) Pan troglodytes (cimpanzeu) Bos taurus (bovine) Canis familiaris (cainele) Felis domestica (pisica) Eqvus cabalus (cal) Mus musculus (soarece) Raltus norvegiens (sobolan) Cyprinus carpio (crap) Drosophila melanogaster Musca domestica Ascaris megalocaphala univaleus Numar diploid de 46 V . Omul este specie somatica diploida.denumit set haploid sau garnitura gametica. al doilea patern. adus de spermatozoid. diferite prin numarul de cromozomi: celulele sexuale (gametii) au un set simplu de cromozomi . rezultand zigotul. notat cu „n". notata cu „2n". Ei alcatuiesc perechea de cromozomi omologi. unul de origine materna. fiecare cromozom este dublu reprezentat.23). Numarul cromozomilor din setul haploid gametic este de 23 (n .

specie cu reproducere sexuata. La om. Dar in celula somatica exista si doi cromozomi sexuali. Ca urmare. gasim un tip de celule care difera de celulele somatice. La barbat.somatica diploida contine 46 cromozomi (2n = 46). Cum la femeie intre ovulele ce pot fi elaborate prin ovogeneza nu exista diferente genetice. dataorita neomologiei cromozomilor sexuali (XY). Dupa functia genetica in celule exista doua grupe de cromozomi: autozomi (somatici) si heterocromozomi sau gonozomi. La om celulele sexuale au 23 de cromozomi: 22 autozomi si un cromozom sexual. dupa pubertatea ontogenetica. Deaceea barbatul este considerat heterogametic. in spermatogeneza se vor repartiza cromozomul X intr-un garnet. doi cate doi. dispusi in 22 perechi de cromozomi omologi. Deci femeia este homogametica. prin numarul cromozomilor. care. 27). barbatul elaboreaza doua tipuri de gameti care se deosebesc prin tipul de cromozom sexual prezent. Sunt celulele sexuale (gametii) la care numarul cromozomilor este redus la jumatate. respectiv suma a doua seturi haploide. Heterocromozomii sunt numiti si cromozomi sexuali deoarece determina sexul genetic al individului. 96 . la barbat un X si un Y (XY). respectiv 23 perechi de cromozomi. inseamna ca ea va elabora acelasi tip de ovula. Prin fuzionarea a doua celule haploide gametice se obtine zigotul. X sau Y. iar Y in altul. ontogenetic este parcursa alternanta intre celulele somatice diploide ca numar de cromozomi (diplofaza) si celulele gametice haploide (haplofaza) (fig. fata de celulele somatice.23 X. prezentand aceeasi formula cromozomiala . ca la toate speciile cu reproducere sexuala. raportati la cele doua sexe nu prezinta omologie morfo-structurala si functionala. in celula somatica diploida sunt 44 autozomi. celula diploida din care se va dezvolta viitorul organism uman. si anume: la femeie avem doi cromozomi X (XX). La om. De exemplu. care. in functie de sex poate fi X sau Y.

XX Ovul fecundat (zigot) (2N) ▲ Spermatozoid (N) Ovul (N) •-• ® Diplofaz a I •^ Ovogonie Spermatogonie •""• ^ f(2N) (2N Haplofaza Fig. pot influenta ciclul celular (meioza sau mitoza). existenta unor celule la care lipseste un cromozom. se indue dereglari in morfologia.«" 6. In cazul cand in organism exista o populatie celulara aneuploida. modificand numarul cromozomilor. Sunt deviatii de la numarul cromozomilor in celula somatica sau gametica.haplofaza Sunt cazuri cand starea fiziologica a organismului sau influenta unor factori agresivi externi. Brown (1966) a constatat la unele persoane normale. dar inaintate in varsta. De exemplu C. El a gasit un procent de aproximativ 7% limfocite.XY^-^ 46. cu 45 cromozomi (monozomie) la unele femei care au depasit varsta de 60 ani. 27 Alternanta genomului la om: diplofaza . Aneuploidia apare foarte rar la subiectii normali fiziologic. a caror etiologie clinica se incadreaza in grupul „sindroamelor genetice". Prin aceste modificari apar celule aneuploide (vezi mutatiile). anatomia si functia orgnanismului. Cromozomul 97 . numeric crescuta.

(1997) Cole si col.1 4.64 4. Deasemenea apar diferente de dimensiune si lungime a genomului intre procariote si eucariote.41 2. HGSC (2001) -//Adams si col. Unii geneticieni considera ca lungimea genomului este concordanta cu complexitatea structurala a speciilor analizate (tabel IV) . fund cromozomul X.absent probabil. (2000) CESC(1998) Goffean si col. De exemplu. La barbatii peste 60 de ani. Tabel IV Exemple de dimensiune a genomului la diverse specii de organisme (publicate si analizate in cadrul proiectului de secventializare) Specia Lungimea genomului in Mb 3200 3300 180 97 12. Astfel la ciuperci dimensiunea 98 . la eucariotele inferioare genomul poate avea o lungime de aproximativ 10 Mb. unii aveau in sangele periferic 1-2% limfocite cu 45 cromozomi. in timp ce la eucariotele superioare lungimea genomului depaseste 100 000 Mb . (2001). Dimensiunea genomului uman Desi structura fizica a nuceleelor celulelor la eucariote este similara pentru toate speciile. de dimensiune a genomului. (2001) -//-//- Lungimea genomului este in concordanta cu complexitatea structurala o organismelor (vezi tabelul). (1998) Tettelin si col. 3. (1996) Blattnersicol. sunt consemnate diferente de lungime.16 16000 120000 Autorii Homo sapiens Mus musculus (soarece) Drosophila melanogaster Nematode Saccharomyces cerevisiae Escherichia coli K12 Mycobacterium tuberculosis Streptococcus pneumoniae Triticum aestivum Fritillaria assyriaca Venter si col. absent fiind probabil cromozomul Y. Deci aneuploidie prin pierderea unui cromozom.

Iar la unele I specii de plante dimensiunea genomului este impresionanta de 16 000 si chiar 120 000 (la exemplele din tabel). intalniti la vertebratele superioare si om. In raport cu factorii implicati. Legat de paradoxul valorii C.cromozomi mari. este legata si de numarul secventelor repetitive care variaza de la 106 pentru ADN inalt repetitiv pana la 103-10 pentru ADN-ul moderat repetitiv. Dar moleculele ADN sunt in strctura si functia cromozomilor.genomului este foarte redusa (12. Dimensiunile foarte crescute la vertebratele superioare sunt legate de numarul genelor din genom. Deasemenea dimensiunea cromozomilor este conditionata si de prezenta (variabila cantitativ) moleculelor de ADN. prezenti in glandele salivare la diptere (insecte).1 Mb) in timp ce la vertebratele superioare poate ajunge pana la 3200 Mb (la om) si 3300 Mb (la soarece).cromozomi mici. fata de cateva zeci de mii de copii pentru ADN cu secvente „unice". Ca urmare in functie de cantitatea ADN prezenta in fiecare cromozom din totalul genomului nuclear. la reptile. In aceste conditii putem admite ca la eucariote putem face o clasificare a cromozomilor dupa dimensiune (talie.40 000 gene informational active. care la om este de aproximativ 30 000 . In Iconsecinta lungimea totala a genomului nuclear. lungimea si grosimea cromozomilor variaza in limite foarte largi. 99 . cromozomii pot avea dimensiuni variabile.cromozomi uriasi sau politeni. repetitiv si nerepetitiv. grosime) in raport cu genomul diferitelor specii eucariote. s-a crezut mult timp ca exista o corelatie intre complexitatea structural-morfologica si functionala a organismelor si dimensiunea genomului nuclear la eucariote. Daca la eucariotele inferioare este o cantitate foarte mica de ADN in I genomul nuclear. . la pasari. . intalniti la unele nevertebrati inferioare. in raport cu existentul in genomul eucariotelor superioare I (vertebrate) explicatia ar fi urmatoarea : la eucariotele inferioare genele I functionale sunt mai grupate si au mai putin ADN repetitiv in timp ce la vertebratele superioare este o accentuata dispersare a genelor functionale in genom. Marea variatie a dimensiunii genomului la eucariotele superioare. distantate de secventele repetitive din genom. precum si in raport de functia exercitata de celula in organism. De exemplu la eucariote putem observa urmatoarele dimensiune ale cromozomilor: . o gasim repartizata pe „segmente" moleculare in cromozomi.

Talia sau lungimea cromozomilor poate fi apreciata cu ajutorul urmatoarei relatii: L= P + q Y. Onuki (1968) si Ruzicka (1973) analizand cromozomii la microscopul electronic au observat ca intr-o faza amitotica. la om lungimea (talia) cromozomilor variaza intre 1. De exemplu.2 /x . daca ciclul mitotic se deruleaza la temperatura ridicata sau in prezenta colchicinei. Aceste procese observate sunt maxime in metafaza mitotica. Prin aceste procese. q este bratul lung al cromozomului).hiper -spiralizarea . Se apreciaza ca prin hiperspiralizare si condensarea fibrilei de ADN. progresiv. E = este suma lungimii a 22 autozomi + cromozomi sexual X (lungimea cromozomilor dintr-un set haploid). Dar lungimea si grosimea cromozomilor variaza si in raport cu fazele ciclului celular.polisolenoidica.22A + X L = lungimea relativa a cromozomului. Dar lungimea si grosimea cromozomilor. in raport cu extensia posibila a fibrilei. filamentul de ADN se hiperspiralizeaza si condenseaza (contractia fibrilei). Daca in interfaza ciclului celular. citostatice ). a polibuclei. p+q = lungimea totala a cromozomului ( p este bratul scurt. in ciclul mitotic ei se individualizeaza si sunt usor de analizat. iar diametrul (grosimea) intre 0. grosimea creste. urmata de reducerea taliei cromozomilor. Prin procesele de hiper-spiralizare si condensare (contractia cromatidelor) cromozomii se vor scurta considerabil ca talie.De exemplu.5 10 /I. unele noxe chimice sau agenti fizici. forma si condensarea fibrilei de nuceloproteina). cromozomii dispusi in tandem (sinapsis) sunt sub forma de filamente foarte fine si lungi (grosimea putand varia intre 35-100 A) formand cromatina nucleara. talia cromozomilor s-ar reduce (aproximativ) de 20 ori. cromozomii se scurteaza si se ingroasa 100 . In ciclul mitotic incepe spiralizarea si hipercontractia (hipercondensarea) fibrilei de ADN din cromozomi (hiper . pot fi modificate ireversibil atunci cand asupra celulei actioneaza unele medicamente (ex.2 . De exemplu.

28) 101 . 4. In schimb prezenta unor compusi alchilanti indue o ireversibila despiralizare si decontractare a cromozomilor. se pot observa unele particularitati legate de morfologia cromozomilor. datorita procesului de hiperspiralizare si condensare in aceasta faza. Elementele legate de morfologia cromozomilor sunt urmatoarele (fig. Morfologia cromozomilor Prin analiza cromozomilor in metafaza ciclului mitotic la microscopul optic.considerabil.

s.s.28) .c.28 Morfologia generala a cromozomilor a). cm c.Cromatidele (fig. q Fig.

Etapa de cromozom monocromatidic o parcurge anafaza si telofaza ciclului mitotic precum si in stadiul Gi interfazic. 102 .Intr-un ciclu celular cromozomii parcurg doua etape distincte morfologic: etapa de cromozom monocromatidic si cea de cromozom dicromatidic.

La sfarsitul metafazei are loc clivajul ecuational la nivelul centromerului avand ca rezultat separarea celor doua cromatide. PROFAZA METAFAZA ANAFAZA_______TELOFAZ. In anafaza.Stadiul de cromozom dicromatidic il gasim in stadiul G2. Din momentul separarii fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic (fig. fiecare cromatida separata prin clivajul centromerului (cromatidele dupa separare devin cromozomi monocromatidici) se va deplasa spre unul din polii celulei in mitoza. in punctul numit centromer. interfazic.29) pentru urmatorul ciclu celular. rezultand doua cromatide identice sau surori.Gj_______SjJ»_______. sau in anafaza meiozei secundare. Progresiv. Prin replicare se dubleaza cantitatea de ADN. fibrilele rezultate se vor separa. In stadiul S are loc replicarea semiconservativa a fibrilei de ADN din cromozomul monocromatidic. precum si in profaza si metafaza mitotica. O referire speciala este pentru stadiul S-interfazic.si dicromatidica a cromozomilor intr-un ciclu celular. Prin aceasta repartitie a cromatidelor surori la cei doi poli ai celulei in diviziune (a cromozomilor monocromatidici) se asigura repartitia „identica" a materialului genetic in celulele fiice rezultate.A INTERFAZA MITOZA INTERFAZA Fig. 103 .29 Alternanta mono . .Etapa de cromozomi dicromatidici . pe masura ce fibrila de ADN se replica semiconservativ. Cele doua cromatide se mentin cuplate pana la sfarsitul metafazei.

raman unite pana la sfarsitul metafazei mitotice si in metafaza secundara meiotica. B. Ross (1977) si Clophan (1978) au stabilit ca centromerul cromozomilor are o structura complexa. domeniul de imperechere si kinetocorul. asociat cu proteina CENP-A(proteina omoloaga histonei H3) se replica la mijlocul stadiului S interfazic. D. domenii care au fost descrise de Politi si colaboratorii (2002). numit si constrictie primara este zona unde cele doua cromatide surori. ADN-ul alfa satelit. CENP-I) este implicat in organizarea centromerului (proteinele centromerice identificate sunt: CENP-A. rezultate prin replicare semiconservativa. deoarece cromatidele in acea zona de cuplare au o grosime foarte mica. C. Initial ei au confirmat ca la nivelul centromerului apar doua formatiuni cu aspect granular pe care le-au denumit cu kinetocor. la cromozomii umani ca la toate eucariotele superioare. In 1999 Van Hooser si col. 104 . ADN centromeric.. La cromozomii umani. mentinandu-si pozitia la nivelul cromatidelor. ca in telofaza sa aiba parte o dezansamblare.Centromerul . Aceasta asociere este prima etapa in determinarea morfologica a centromerului.ultrastrucutra Centromerul. Polimorfismul centromerului poate fi observat prin variatiile cantitative ale heterocromatinei centromerice constitutive. este alcatuit din trei domenii: domeniul central. centromerul apare ca o conexiune punctiforma. F. Miezul centromerului format din ADN alfa satelit. cu ajutorul carora se cupleaza de fusul mitotic. Kinetocorii sunt domenii distincte si tranzitorii din structura centromerului. G. prezinta un accentuat polimorfism. Bogat in heterocromatina. E. asociinduse cu proteinele centromerice (ex: CENP-A. Imaginea electronomicroscopica arata ca centromerul.b). Centromerul este o particularitate morfologica constant prezenta la nivelul fiecarui cromozom. i s-a atribuit si denumirea de constrictie primara. Datorita acestui aspect. examinand kinetocorii la microscopul electronic. centromerul este un complex de proteine si ADN repetitiv. Formandu-se la sfarsitul profazei sunt activi in metafaza si anafaza. H si I). formatiuni care se dispun simetric axului longitudinal al cromozomilor. observa ca au structura trilaminata si anume: stratul extern dens a carei coroana este vizibila numai cand kinetocorul nu este atasat de microtubuli. CENP-C. neinformational si netranscriptibil. datorita variatiei numarului de cupluri nucleotidice in secventele repetitive (variaza intre 5 pana la 171 pb).

) =----------= lugimea bratului scurt x 100 / p+q lungimea totala a cromozomului. bratui scurt. care au centromerul in pozitie centrala. de a nu incepe anafaza pana cand toti cromozomii sunt toti atasati fusului de diviziune. Prin pozitia centromerului in cromozom. Au centromerul pozitionat spre extremitatea cromatidelor. cromatidele sunt subdivizate in doua brate. 2.30). Prin pozitia centromerelor si diferentelor de lungime intre brate. La cromozomii 105 . genereaza forte pentru deplarasarea cromozomilor deveniti prin clivaj monocromatidici. iar bratele „p" si „q" aproape egale (p ~ q ). stratul intern dens. Kinetocorii indeplinesc trei functii: se ataseaza de captetele microtubulilor fusului de diviziune. In stratul extern sunt incluse proteinele motorii CENP-E precum si proteinele punctului de control al fusului mitotic de tipul Madl. prin care cromatidele sunt cuplate pana la clivajul ecuational al cromozomilor. cromozomi acrocentrici.e.stratul intermedial" luminos ingust si clar. cromozomi metacentrici. Pentru a stabili corect pozitia centromerului si diferenta de lungime intre bratele „p" si „q". diferenta de lungime intre brate (d) = q-p raportul intre brate (r) = —. care separa stratul extern de stratul intern. 3 etc. iar bratele sunt inegale ca lungime. Bubl. numit si brat proximal se noteaza cu „p" si bratui lung sau distal notat cu „q". care pot fi egale sau inegale ca lungime. iar bratui „q" 2/3. De exemplu bratui „p" reprezinta ca lungime aproximativ 1/3 din lungimea totala a cromozomului. se folosesc urmatorii indici de calcul si exprimare: indicele centromeric (i. care se continua cu heterocromatina comisurala. Sunt cromozomii care au bratui „p" foarte scurt (de aproximativ 2-3/10 din lungimea cromozomului). in genomul uman se identifica trei tipuri morfologice de cromozomi: (fig. iar bratui „q" lung (aproximativ 7-8/10 din lungimea cromozomului). Conventional. P Vezi tabelele V si VI. cromozomi submetacentrici.

acrocentric! putem terminala. Valoarea indicelui centromeric ( i. nu toti cromozomii le prezinta si nu intotdeauna sunt observabile. Deoarece este o pozitie aleatorie. Tipul de Metacentric Submetacentric Acrocentric Valoarea I. Clasificarea tipurilor de cromozomi dupa lungime si pozitia centromerelor. considera ca centromerul este in pozitie aproape METACENTRIC SUBMETACENTRIC ACROCENTRIC SATEUT PUNTE CROMATICA CENTROMER 18 17 21 22 Fig.3 E B 2.e.) la tipul morfologic de cromozomi.Constrictiile secundare Sunt cromozomi care au constrictii si in alte zone ale bratelor cromatidice. Lungimea cromozomil or Mari Mijlocii Mici Pozitia centromerului Metacentrici Submetacentri Acrocentric! A1. 9 si 16) pozitia constrictiei secundare este constatnta in generatiile celulare care succed.Y Tabel VI.e. 46-49 26-45 17-30 b) . Prin pozitia constanta 106 .X D 13-15 19-20 E 17-18 G21 -22.4-5 -II16 F C6-12. 30 Tipuri morfologice de cromozomi umani Tabel V. au fost numite constrictii secundare. La unii cromozomi (1.

Ca zone de decondensare a fibrilei de nucleoproteina. Deci locusul genei pentru dezvoltarea psiho-neurologica ar fi in zona limitrofa constrictiei secundare pe bratul "q" cromozom 9. In 1972. Prin extensie respectiva sau respectivele gene au fost "represate". Lubb si Ruddle (1971) au identificat o constrictie secundara pe bratul "p" la cromozomul 9 uman. De exemplu. frecvent prezenta la populatia negroida din SUA.constrictia secundara este o particularitate morfologica de a indentifica un cromozom. cu valoare antropologica. cultivand celulele timp de sase ore pe un mediu de cultura lipsit de calciu. 9 si 16. in schimb zona de extindere pe cromatida este variabila: spatial redusa sau extinsa. 9 si 16. 107 . ca localizare. constrictia secundara de pe bratul "q" al cromozomului 1 a servit ca marker pentru a stabili locusul genei pentru sistemul eritrocitar genetic Duffy. 0 observatie interesanta a fost facuta de Sasaki si Makino (1963) care. El a stabilit ca aceste variatii dimensionale sunt caracteristici individuale. se pare ca ionul calciu. iar colectivul de geneticieni de la facultatea de Medicina din Craiova. condus de profesorul Chita a constatat la pacientii cu handicap psihoneurologic (deficienta mentala). Mai tarziu Dutrillaux (1971) a consemnat ca gradul de extindere spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" al cromozomului 9 variaza in limite foarte largi: de la 1 la 5 unitati. constrictia secundara poate servi ca marker morfologic pentru identificarea indivizilor. precum si omologul sau. Daca pozitia constrictiei secundare poate fi constanta pentru unii cromozomi. Uneori apare constrictie secundara in zona mediana a bratului "q" a cromozomului sexual y. a constatat accentuarea constrictiei secundare la bratele "q" a cromozomilor 1. unde este ADN repetitiv. dar si ca marker pentru cartografierea cromozomilor. o extensie spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" la la cromozomul 9. in apropierea centromerului. ar fi implicat in gradul de nespiralizare a fibrilei de nucleoproteina in zona constrictiilor (nespiralizare prin lipsa calciului). constrictie. Conform observatiei facute de ei. Gagne si Laberge au emis ipoteza ca variatiile de extindere spatiala a constrictiei secundare ar fi determinate de prezenta unui situs fragil. precum si pe bratele "p" la cromozomii acrocentrici. la care pozitia este pe bratele "q". constrictiile secundare pot fi identificate si cu ajutorul microscopului optic la cromozomii 1. Datorita polimorfismului de dimensiune.

108 . Filamentele de cuplare ale satelitilor de cromozom sunt de natura hetero cromatina constitutiva. pe bratul "p" al acrocentricilor. prezinta o mare diversitate. sunt intens si uniform colorati cu colorantii specifici.care cromozom acrocentric supranumerar este corect identificat din grupele D sau G (in sindrom Patau. de regula cifra 9 (Fergusson Smith si Handmarker 1963).). Aceste elemente servesc drept criterii de comparatie intre indivizi.care genitor este "responsabil" de non-disjunctie meiotica in trizomiile acrocentricilor. prin grosime si lungime. de a identifica un individ (in raport de tipul constitutional genetic) de a stabili (in anumite limite) filiatia genetica.Dutrillaux (1972) considera ca fragilitatea constrictiilor secundare ar fi responsabila de unele translocatii intercromozomiale cum ar fi translocatia reciproca intre cromoxomul X si banda 1 q 31. datorita polimorfismului accentuat. desi sunt implicate direct in patologia genetica.5. Down etc. Frecvent in timpul mitozei sau meiozei. fenomen denumit asociatie satelitara rezultand translocatiile echilibrate (t. Uneori se observa sateliti divizati in doua portiuni de cromatida datorita prezentei a doua constrictii secundare la distante mici. Pe cromozomul y (acrocentric) nu apar sateliti. apare formatiune satelitica si pe cromozomul 17. separati de centromer prin prezenta unei constrictii secundare accentuate. Mai rar. d) Satelitii cromozomiali sunt mase mici de cromatina localizate la extremitatea terminala a bratelor "p" (scurte). Dimensiunea variabila si aditia diferentiata a colorantilor bazici specifici asigura un polimorfism accentuat al cromozomilor. extremitatile satelitare se asociaza. la cromozomii acrocentrici.15) si grupa G (cromozomii 21 si 22). care codifica sinteza moleculelor de ARNr (ARNR: ARNr 5S si ARNr . Formatiunile satelitice. complexul de gene. robertsoniene). dar numarul cromozomilor satelizati dintr-o anumita celula este variabil si nu depaseste. pot fi folositi ca marked in urmatoarele cazuri: . Toate cele cinci perechi de acrocentrici pot avea sateliti.31). La om. iar filamentele de cuplare la cromozom. (1968) au stabilit ca la nivelul filamentelor satelitice sunt localizate genele. satelitii sunt observati la nivelul cromozomilor acrocentrici din grupa D (cromozomii 13 . Luciani si col. Satelitii. pot servi ca marked morfologici pentru elucidarea unor mecanisme ce se produc in ciclul mitotic sau meiotic. Cu aspect corpuscular.8 S) de aceea. acest nivel se asociaza cu denumirea de organizator nucleolar (fig. .

numarul cromozomilor fiind de 24 in loc de 23) iar doi cromozomi acrocentrici au satelitii cu aceleasi particularitati [morfologice si intensitatea de aditie a colorantilor bazici speciflci.sa stabilim daca non-disjunctia s-a produs in meioza primara sau secundara.. non-disjunctia s-a produs in meioza primara. nondisjunctia a avut loc in meioza secundara. 31 Dispozitia ADN-ului satelit la nivel centromeric si telomeric dupa itrachan (1996). este diplosomica (adica avem uncromozom acrocentric in plus. Daca intre cromozomii acrocentrici nu consemnam identitate. Read. Human Molecular Genetics (1996) 109 §i 3 . De exemplu daca celula. genetic. Satelit a r<~ Satelit p Sateliti 2 §i 3 Satelit 1 21 Satelit (J ADNr Satelit p Sateliti 2 Satelit a tig.

(fig. s-a putut stabili dimensiunea situsului ADN prii "masurarea" lungimii moleculei de ARNr. considerate regiuni organizator nucleolari. S-a demonstrat ca la nivelul organizatorilor nucleolari sunt situsuril< informationale codante ale ADN pentru sinteza ARNr Marcandu-se preparatele nucleare cu nitrat de argint si examinare la microscopul electronic. in zona de sinteza a ARNr. In genomul uman organizatorii nucleolari sunt asociati cu satelitii 1 perechile de cromozomi acrocentrici 13. 21 si 22. in mo< exceptional AND-ul este transcris cu constituirea unei structuri nuciean postmitotice . 15. 32) 110 . dintre sateliti si bratul scurt al cromozomilo acrocentrici. Organizatorii nucleolar! Exista dovezi care confirma ca formarea nucleolilor este dependent! de constrictiile secundare.nucleolul. Organizatorii nucleolari sunt regiunile cromatidice unde. 14.5.

datorita (probabil) crossing-over inegal ce sar produce in profaza primara a meiozei. secventele ADN din regiunea organizatorilor nucleolari sunt constante si stabile in ciclul mitotic. implicate in sinteza ARNr. 32 Metafaza cu cromozomi bandati (mitoza in celula umana). Clark si Wall (1996) studiind organizatorul nucleolar la cromozomul 21 uman au stabilit ca orientarea genelor componente incepe de la telomer la centromer. Evidentierea organizatorilor nucleolari NORs. Daca acceptam aceasta ipoteza. putem explica existenta regiunilor variabile si regiunile invariabile la nivelul ribozomilor.Fig. Aparent. Acest aspect este important daca luam in consideratie ca in aceste regiuni „organizatori nucleolari" exista complexe repetitive care ar grupa 200-300 gene si aproximativ 2000 pseudogene. Ill . in timp ce in meioza se pot forma noi constelatii genice pentru ARNr.

Deasemenea ei an mai constatat urmatoarele : "filamentul' dintre I satelit si centromer se caracterizeaza printr-un polimorfism accentuat ca I dimensiune. Desi lung filamentul nu s-a putut identifica un crossing-over I inegal la organizatorii nucleolari pe cromozomul 21 (prin analize I citogenetice). Totusi, marcarea organizatorului nucleolar cu nitrat de argint, sau I prin tratarea cu acizi tari se obtin benzile N (de la organizator nucleolar), I punandu-se in evidenta situsurile active si non-active ale organizatorului nucleolar, confirmanduse polimorfismul accentuat al acestei zone cromatidice care se transmite mendelian. Sunt probe care demonstreaza ca prezenta organizatorului nucleolar este esentiala pentru viata si dezvoltarea celulelor. De exemplu L'Heritier (1971) a observat ca deletia completa a organizatorului nucleolar are efect letal asupra celulelor. Filogenetic s-a stabilit ca secventele invariabile ale organizatorilor I nucleolari sunt "conservate" constant, fara a se modifica structura ADN- i ului in respectivele zone, in timp ce secventele variabile sunt particulare fiecarei specii. Datorita specificitatii situsurilor de ADN ale secventelor variabile, se presupune ca in celula n-ar exista doi ribozomi identici prin tipul de ARNr Secventele variabile se modifica cu fiecare generatie celulara datorita crossingover-uk" inegal ce are loc. Deci este o pronuntata labilitate a secventelor variabile. Studiile filogenetice au evidentiat ca primatele inferioare au o singura pereche de cromozomi omologi cu organizatori nucleolari, in timp ce soarecele si urangutanul au in genom opt perechi de cromozomi cu organizatori nucleolar. 112

6. Telomerele
La nivel molecular, telomerele sunt succesiuni receptive terminale ale cromozomilor si extremitatilor liniare ale ADN (Brawn, 2002 , Dubrana sicol.,2002). Telomerele sunt complexe dezoxiribonucleo-proteice. Daca reluam defmitia emisa de Muller, pe baza observatiilor efectuate, telomerele sunt segmente cromatidice terminale a fiecarui cromozom din genom. Telomerele, desi au in componenta lor protenie si secvente repetitive de ADN, nu contin infomatie genetica (Uchiumi, 1998). Secventele repetitive din structura telomerelor pot fi: -telomere cu secvente uniform repetitive; -telomere cu secvente si lungimi variabile; - telomere cu secvente diferit repetitive, distribute neuniform. Ele au capacitatea sa programeze transcriptia, blocand diferitii factori implicati in transcriptie. Dupa Chang si col. (1995) si Griffith si col. (1998) telomerele nu sunt degradate, nu fuzioneaza cu alte capete ADN. Protejeaza cromozomii de distrugere, asigura individualitatea lor pe tot parcursul ciclului celular si protejeaza cromozomii de rearanjamente. Griffith mentioneaza ca telomerele au rol in organizarea tridimensionala a nucleului. Telomerele, ca structuri nucleoproteice la capetele cromozomilor din celula eucariotelor, sunt formate din ADN frecvent repetitiv. Secventele care se gasesc in sute de copii, dispuse in tandem, sunt alcatuite din succesiuni hexanucleotidice TTAGGG. Hexanucleotidul 5' - TTAGGG -3' studiat inca din 1985 de catre Cooke si col. Ei au studiat telomerele la comozomii sexuali X si Y la om, prezinta o mica extensie la capatul 3' terminal al moleculei de ADN in dublu helix din telomer (Tham si Zakian, 2000). Aceasta extensie la capatul 3', bogata in guanina, in anumite conditii se poate asocia in structuri cuaternare 4G. Aceasta extensie 3' masoara la mamifere 150-350 nucleotide si sunt prezente la ambele capete ale cromozomului (Williamson si col. , 1989; Wright si col; 1997; Zhong si col. 1992). Extensia 3' permite enzimei telomerazei sa mentina lungimea telomerelor.

telomer = (gr.) telos= capat; meros= parte 113

Extensia terrninala 3', bogata in guanina (G) urmata de o secventa bogata in citozina (C) poate autocomplementariza, realizand o structura in forma "ac de par" respectiv un palindrom terminal (fig. 33). AATTTTCCG / ________________ TTAAAGGC *. Fig. 33 Structura telomerica „ac de par". Strucura palindromului "ac de par" la capatul terminal 3' al ADNului telomeric asigura: - integritatea structural - moleculara a telomerului - individualitatea morfologica a cromozomului. Lungimea repetitiilor hexoanucleotidice din structura teleomerelor din cromozomii umani este de aproximativ 10-15 kpb, apreciata de Kipling si Cooke (1990), folosind tehnica Sounthern Blot TRF (terminal restriction fragments) Tot cu tehnica TRF8 s-a apreciat ca telomerele mai lungi sunt prezente pe cromozomii 1 si 2 (aproximativ 5 681 Mpb) iar cele mai scurte pe cromozomii 21 si 22 (Suda si col. 2002). Dar la nivelul cromozomi lor au fost identificate secvente repetitiv telomerice si in alte zone cromatidice decat cele terminale (Strachan si Read, 1996). De exemplu au fost puse in evidenta astfel de secvente telomerice in jurul centromeruiui, prezenta care confirma mecanisme dinamice in evolutia "filogenetica" a cromozomilor la vertebrate si om. S-a emis ipoteza ca secventele repetitive telomerice din zona centromeruiui reprezinta ADN ancestral, restant dupa fuziunea telomerica a doi cromozomi acrocentrici, fmalizandu-se o singura entitate cromozomala (exemplu fuziunea robertsoniana). Se presupune ca pozitia centromerica a secventelor repetitive telomerice ar fi consecinta reductiei telomerice prin translocatie robertsoniana , cum este cazul celulelor tumorale, sau consecinta erorilor in replicarea si repararea ADNului (ex. Cazul sindromului Bloom). '. . /

ADN

secventa unica"

TRF = telomeric repeat binding factor 114

Sindromul Bloom se caracterizeaza prin dilatarea vaselor mici din dermul fetei (teleangiectazie), o fotosensibilitate cu grave leziuni cutanate, nanism intrauterin, uneori cu evolutie catre hemopatie maligna. Dar secventele repetitive telomerice se cupleaza cu proteine specifice ce asigura stabilitate extremitatilor cromozomale, protejand I ADNul de degradare si fuziune (Wei si Price, 2003). Proteinele associate ADNului telomeric, sunt implicate in mentinerea lungimii telomerelor prin formarea buclei "t" telomerice (vezi palindromul "ac de par"), consemnat de Griffth si col. 1999). Bucla "t" nu permite accesul telomerazei la ADNul telomeric. La nivelul telomerelor cromozomilor umani, Buyon si Cach (1999) au identificat doua clase de proteine specifice care se cupleaza cu secventele repetitive ale ADNului telomeric si anume: -proteine de tip TRF1 si TRF2 care se cupleaza cu ADNul telomeric dublu catenar; - proteine cuplate cu repetitiile secventelor hexonucleotidice 5' -TTAGGG-3' din monocatena 3'. Functiile acestor proteine sunt : TRF1: controleaza lungimea telomerelor, cu rol de reglator negativ de a mentine dimensiunea telomerelor, prin inhibitia telomerazei care ar actiona la capetele cromozomilor; TRF2: mentine structura corecta a telomerelor protejand fuziunea capla-cap a cromozomilor si cu rol de a tranzita celula in diversele stadii ale ciclului celular, dar si cu rol de a mentine configuratia corecta a ADNului din extensia telomerica 3'. In caz ca proteina TFR2 se pierde, dispar cozile G cu posibilitatea fuziunii cromozomilor (Kanoh si col. 2003). La nivelul ADN-ului telomeric gasim si proteine de tipul: Pin 2 cu rol in reglarea mitotica (Kishi si Lu, 2002); PinXi un inhibitor al activitatii telomerazei; TIN 2 (TFR1- interacting nuclear protein 2) cu rol in reglarea lungimii proteinelor; Trankiraza cu rol de a elibera TRF1 endogen de pe telomere. Sunt identificate si alte tipuri de proteine telomerice cum sunt: - proteinele: Ku; - proteinele h Rapl (human represor activator protein 1); - proteinele Patl (protection of telomeres); - proteinele PTOP (Pot interacting protein);

115

6.1. Replicarea si repararea telomerelor
Prin identificarea telomerazei, complex ribonucleoproteic, s-a stabilit ca ADN-ul telomeric se replica printr-un mecanism particular care antreneaza o degradare progresiva a repetitiilor telomerice. Koering si Gilson (1998) considerau ca eroziunea telomerelor controleaza numarul de diviziuni celulare, prin pierderea controlului asupra diviziunii. Prin pierderea de ADN telomeric consecintele ar fi: - o semnificativa instabilitate a cromozomilor; - o modificare a expresiei genelor ce pot preveni modificarile arhitecturii nucleului. Pierderea de ADN telomeric cu fiecare ciclu celular ar putea fi explicata prin incapacitatea ADN-polimerazelor de a replica in intregime capatul 3 al catenei intarziate si indepartarea segmentului ARN amorsa de la capatul 5' al catenei conducatoare (vezi sinteza ADN). Aceasta ipoteza a fost lansata de Dahse si col. (1997) de Cong si Bacchetti (2000). Telomeraza sintetizeaza ADN-ul telomeric pe matrita de „ARN primer, amorsa". Implicarea ARN-ului primer si a telomerazei in sinteza telomerelor a fost demonstrata prin metoda clonarii telomerelor la cromozomii eucariotelor. Prin clonare s-a observat ca in telomer are loc o „sinteza de novo pe matrita de ADN sintetizat de novo". S-a stabilit ca ARN-ul primer, amorsa, este eel care introduce matrita pentru sinteza secventei repetitive 5'-TTAGGG-3', iar telomeraza activeaza aceasta sinteza. Sunt probe care confirma ca activitatea telomerazei are specificitate de tesut sau de linie celulara. De exemplu, la cromozomii umani din celulele gametice lungimea telomerelor este mai mare decat a telomerelor din cromozomii celulelor somatice. Explicatia ar fi ca in celula gametica numarul secventelor telomerice repetitive este mai mare (ex. in cromozomul y). Reducerea lungimii telomerelor in celulele somatice impune o reducere a activitatii telomerazei, avand ca efect pierderea progresiva de cromatina cromozomala cu fiecare ciclu celular. Ipotetic, acest proces de pierdere de cromatina cromozomala poate fi considerat un „mecanism" de „programare" si evolutie progresiva a „secventei" si moartea celulara. De aceea se presupune ca reducerea si/sau absenta activitatii telomerazei ar fi consecinta pierderii progresive a secventelor de ADN repetitive din telomere, justificand incetarea ciclului mitotic i moartea celulelor. Pe baza acestui rationament, ipotetic, se considera ca imunosenescenta precoce in sindromul Down ar fi cauzata de pierderea 116

progresiva si recesiva a telomerelor. Counter si Herby presupun acelasi mecanism si la subiectii cu senescenta ontogenica. O observatie importanta si de mare perspectiva pentru „terapia genetica" este studiul facut pe tumorile ovariene la femei privind prezenta si activitatea telomerazei, mai exact intensitatea activitatii enzimei. Un asemenea studiu facut de Clark si Wali (1996), dar mai ales prin valoarea datelor obtinute, va pune problema prevenirii „senescentei si mortii celulare" prin deletii telomerice. Ar fi o masura profilactico-preventiva deoarece in senescenta celulara, dar mai ales in celulele canceroase, activitatea telomerazei este redusa sau chiar absenta. De aceea mentinerea integritatii celulare (integritatea genetica), pentru supravietuirea si prelungirea vietii unei linii celulare normale ar presupune o refacere/reparare a telomerelor in urma fisurilor care au avut loc la acest segment cromozomial. In acest context, telomeraza este foarte eficienta in mentinerea repetitiilor telomerice existente (Biessmann si Mason, 2003), iar Dahlen si col. 2003 considera ca datorita existentei unei relatii stranse intre replicare si complexul telomerazic se mentine lungimea telomerelor si stabilitatea telomerazei, iar o mutatie la nivelul unui component din acest complex afecteaza mentinerea lungimii telomerelor. Ipoteza repararii telomerelor se bazeaza pe unele cercetari facute la nevertebrate. S-a demonstrat ca un cromozom, dupa ce a suportat o fisura telomerica (deletia telomerica), nu se mai scurteaza in urmatoarele cicluri celulare. Acest aspect evidentiaza ca secventa repetitiva care a ramas in telomer, realizeaza prin intermediul ARN-ului matrita (primer) si activitatii telomerazei o crestere a numarului de secvente telomerice repetitive, mentinand cromozomul in stare functionala din punct de vedere genetic si supravietuirea celulelor.

6.2. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor
In prezent nu s-au semnalat mecanisme active de reparare a telomerelor, dar sunt bine cunoscute efectele secundare induse de microdeletiile telomerice care nu sunt reparate. De exemplu, microdeletiile telomerice prin care se pierde ADN indue o „insuficienta" haploida a genomului cu efecte severe asupra produsului de conceptie. Asemenea microdeletii telomerice sunt identificate, ca etiologie genetica, in sindromul Wolf- Hirschom (4p") si sindromul Miller - Dieker (17p"). 117

S-a lansat ipoteza ca in celulele canceroase se produc deletn telomerice ale cromozomilor urmate de translocatii criptice „ascunse" ce s-ar stabiliza prin aditionari repetate de telomere provenite, prin deletia, de la alti cromozomi. Un asemenea mecanism se presupune pentru cromozomul 6 uman in melanom. Deasemenea, un alt criteriu etiologic de diagnostic in diversele tipuri de tumori canceroase, este analiza lungimii telomerelor. S-a observat ca in diversele celule tumorale lungimea telomerelor variaza „anormal" fata de telomerele cromozomilor din celulele normale. O confirmare a valorii acestui criteriu sunt studiile efectuate pe celulele canceroase din tumorile intracraniene. De exemplu, prin investigarea a 60 de pacienti cu tumori cerebrale s-a constatat ca in 41 din cazuri cromozomii prezentau telomere foarte lungi, fata de normal, in 21,7 cazuri telomerele erau foarte scurte si numai in 36,7 din cazuri telomerele aveau lungimea in limitele normale. Acest studiu a fost facut, luandu-se ca celule de referinta.

6.3. Rolul telomerelor
Telomerele nu contin informatie genetica, dar sunt de importanta deosebita pentru fiecare ciclu celular parcurs de o celula somatica. Ca urmare telomerele au urmatoarele atributii in viata celulei: a - datorita structurii secventelor repetitive de ADN si a „palindromului" in „ac de par", telomerele asigura integritatea celulelor si stabilizarea - individualitatea fiecarui cromozom; b - se presupune rolul telomerelor initierea cuplarii cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare a meiozei reductionale, rezultand bivalentii; c - telomerele ar functiona ca niste terminatii cromatidice „inerte" cu rol in prevenirea scurtarii cromozomului la fiecare ciclu mitotic. d - telomerele ar avea „capacitatea" de a recunoaste ADN-ul defect, nereparat. Recunoasterea cromozomilor intacti sau cu ADN defect ar explica: - repararea cromozomilor in zona telomerica; - „regenerarea" unei linii celulare, supravietuirea celulelor, cuplata functia cu activitatea telomerica - stoparea senescentei si moartea celulei. e - scurtarea telomerelor prin microdeletii, proces posibil a avea loc cu fiecare ciclu celular (respectiv ciclu mitotic), influenteaza numarul de diviziuni al respectivei linii celulare, ducand la senescenta si apoptoza celulara. Rata scurtarii telomerelor variaza intre 50-150 pb/diviziune 118

f . . 7. in nucleu exista 97-99% din totalul ADN-ului celular.Counter (1992). In celula somatica la eucariote. indue instabilitate genetica si pierderea capacitatii celulei de a se divide. In fiecare cromozom se gaseste o molecula liniara de ADN care cuprinde ADN cu secvente unice. ar sugera o corelatie intre structura cromatinei si mecanismul de mentinere a lungimii telomerelor. care. glucide. iar 1-3% gasim in mitocondriile citoplasmatice. ADN moderat repetitiv si ADN inalt repetitiv (cu secvente foarte scurte necodificatoare care se repeta de un numar foarte mare de ori). (a se vedea tipurile de ADN celular.ADN-ul cromozomial ADN-ul este o prezenta constanta in structura cromozomului. lp si 5p. a). Confirmarea ese cromozomul X inactiv interfazic. amfibienii au cea ma mare cantitate de I ADN in genomul celular in raport cu existentul ADN in genomul celulei 119 . Mg. Cromozomul sexual X inactiv fund heterocromatic.Stabilizarea lungimii telomerelor cu ajutorul telomerazei asigura prelungirea vietii celulei si o senescenta celulara tardiva. Blasca (1999) a observat ca scurtarea telomerelor la cromozomii umani 22p. capitolul II). cercetand ciclurile mitotice si meiotice la om a observat urmatoarele: . ARN.lungimea telomerelor la mamifere si om este influentata de structura cromatinei telomerice. datorita prezentei telomerelor scurte nu se pierde printre primii cromozomi. g . Structura moleculara a cromozomilor la eucariote In celulele eucariote cromozomii au in structura lor urmatoarele molecule: ADN.celulara. De exemplu. h . cu evolutia j filogenetica a speciilor. proteine nonhistonice. proteine histonice. Un aspect de retinut legat de scurtarea telomerelor este cromozomul 17p uman. Genomul uman contine 3 x 10 pb pentru fiecare cromozom. In cromozomi cantitatea de ADN este de 30-40%>. Ca. acelereaza senescenta celulelor. Cantitatea ADN-ului cromozomial nu exprima un raport direct proportional cu complexitatea structural functionala. due la pierderea integritatii cromozomiale. hipermetilat si cu histone subacetilate.cromozomii cu telomere scurte nu sunt recombinogenici. lipide.telomerele sever scurtate.

Dupa Kaplan (1989). folosind metoda microspectrofotometrica in UV a stabilit ca. continutul ADN-ului intracromozomial este proportional cu lungimea fiecarui cromozom. Un exemplu interesant il reprezinta lalelele (plante) care au in genom o cantitate de 10 ori mai mult ADN fata de genomul uman. acrocentric. Continutul pb in cromozomi umani. 7. Proteinele din fibra de cromatina pot fi de doua tipuri: proteine de tip histone si proteine non histone. are 48 Mb. In stadiul interfazic „S" cand are loc replicarea ADN-ului cromozomial. valoric descreste progresiv de la 279 Mb pana la 45 Mb pentru cromozomul 21.umane. cantitatea de ARN in cromozomi este crescuta. 120 . b) .7 x 10 pana la 1x10 pb. contine 279 Mb. In ansamblu cantitatea de proteine histonice si nonhistonice din cromozomi este de 68-72 %. eel mai mic. in stadiul interfazic Gl. formand complexe de nucleoproteine sau fibra de cromatina. Asemenea complexe hibride variaza cantitativ cu fazele ciclului celular.2 Gb . Proteinele cromozomale La eucariote.1. iar cromozomul 22.2 x 10 pb. Prin analizele fizico-chimice si stabilirea masei moleculare a ADN. De exemplu. ADN-ul din cromozomii nucleari este asociat cu proteinele.ARN este crescuta in zonele eucromatice ale cromozomului. de la 1 la 22 (autozomii). si 48 Mb pentru cromozomul 22. cantitatea de ARN este foarte redusa. in componentele nucleotidice (3. fiecare cromozom contine o molecula de ADN. iar moleculele de ARN sunt necesare si implicate in aceste procese de sinteza. cromozomul 1 cu lungimea cea mai mare din genomul uman. De exemplu. Cantitatea complexului hibrid ADN . Casperson. Aceasta crestere a moleculelor de ARN in nucleu este motivata deoarece in acest stadiu are loc in celula o activitate intensa de sinteza a proteinelor. in general.ARN-ul cromozomial In extractele nucleare s-au identificat molecule hibride ADN -ARN. In general in cromozomi cantitatea de ARN variaza intre 12 si 13 %. La unele eucanote lungimea moleculelor din componenta Q cromozomilor variaza intre 6.giga baze) s-ar gasi 3.

1 Proteinele histonice Histonele reprezinta o clasa de proteine bazice. si transcriere in stare superspiralizata. -H213 contine un numar mai mare de lizina fata de arginina. histonele indue modificari in procesele de transcriptie ADN —* ARN. Histonele au in structura lor o proportie crescuta de aminoacizi cu sarcini pozitive (diamino-dicarboxilici). ADN care nu mai poate functiona ca matrita in replicare. 121 . cu masa moleculara mica si incarcatura pozitiva. se face in stadiul S interfazic al ciclului celular. Histonele sunt alcatuite dintr-o catena polipeptidica cu un continut bogat in aminoacizi bazici (lizina si arginina). histonele se grupeaza in: -histone bogate in lizina si sarace in arginina. Deasemenea histonele asigura spiralizarea si condensarea cromatinei. Ele interactioneaza cu gruparile fosfat din ADN prin fortele electrostatice si ionice pentru a neutraliza incarcatura negativa a acestor grupari. Aceste histone au fost simbolizate cu notatiile Hi. folosind metoda electroforetica si cromatografia cu schimbatori de ioni. histonele lipsite de activitate enzimatica controleaza: structura tertiara in dublu helix a moleculei de ADN. H2A. sunt implicate in structura polinucleozomica a flbrilei de cromatina a cromozomilor nucleari. ceea ce permite cuplarea cu gruparea fosfat din structura moleculei de ADN. -H3 si H4 contin un numar foarte mare de arginina. -histone sarace in lizina si putini amioacizi arginina. Genomul procariotelor este lipsit de histone. Prin metilare.7. in imediata vecinatate a bifurcatiei de replicare a ADN-ului. a identificat existenta a cinci tipuri de histone in structura genomului la eucariote. Functional. -H2/\ contine raporturi cantitativ egale de lizina si arginina. maresc stabilitatea ADN-ului cromozomial. In raport cu continutul in aminoacizi bazici. histonele actioneaza ca represori ai activitatii genice prin condensarea cromatinei si superspiralizarea ADN-ului. cu fibrila ADN-ului cromozomial. Cuplarea histonelor cu ADN-ul si prezenta lor in structura cromozomilor este numai la organismele eucariote. Weintraub (1976). H3 si H4 (tabel): -Hi este foarte bogata in lizina. -histone sarace in lizina dar bogate in arginina. acetilare si fosforilare. Structural. H2B.1. Asocierea histonelor cu molecula ADN.

320 d 11. H] are 0 structura variabila la diferite specii. Au demnostrat ca acetilarea aminoacizilor din histona H4 determina deschiderea nucleului histonic. 1976 ) Tipul de histona Hi H2A H2B H3 H4 Caracteristic a generala Foarte bogata in lizina Bogata in lizina si arginina in raporturi egale Contine mai multa lizina.000 d 13. Histonele Hi. proces asociat cu transcrierea regiunilor cromatinelor nucleare si activarea ADN-ului ca matrita in transcrierea mesajului genetic. identificand si subtipuri de histone. reprezinta un grup de proteine relativ heterogen..280 d Histonele sunt prezente in genomul tuturor eucariotelor. cu o masa moleculara de 21500 d. Aceasta proteina a fost notata H. Totusi.775 d 15. H2B.500 d 14.Folosind electroforeza in gel. Prin tratarea fibrilei polinucleozomice cu tripsina si eliminarea histonei Hi. Matsumoto si col. interesanta este identificarea unei proteine cu o structura apropiata de histonele eucariotelor la Escherichia coli. Weintraub a observat modificari posttranslationale. mai putina arginina Bogata in arginina Bogata in arginina Numar aminoaci zi 216 129 125 135 102 Masa molecular a 21.. Tabel VII Numarul de aminoacizi si masa molecuKi.histona. H3 si H4 au secventa de aminoacizi conservata filogenetic. 122 . ele fiind in raport echimolecular cu ADN-ul. Histonele H2A. De exemplu. Modificarile produse la nivelul histonelor „altereaza" incarcatura electrica a moleculei. confirmanduse ca histona Hi nu participa la structura nucleozomului. afectand interrelatia ADN . a histonelor din timusul de vitel (dupa Elgin si Wintraub.histona Hi initiaza mitoza si regleaza condensarea cromozomilor. desi procariotele nu au cromozomul cu structura nucleozomica. fibrila polinucleozomica nu-si modifica structura. Raportul ADNhistona are valoarea ~ 1 pentru cele patru tipuri mentionate. (1980) au observat ca fosforilarea histonei Hi se asociaza cu condensarea cromozomilor: fosfokinaza .

30 subtipuri Hi la diverse specii. H3 si H4 . 123 .acide la capatul Cterminal si hidrofobe -bazice la capatul N-terminal. acetilare sau metilare a histonelor ipar modificari post .leucina si izoleucina sau in aminoacizi destabilizatori ai duplexului ADN. Histonele H2A. histona H4 are 0 rata a evolutiei de 0. H3 si H4 se caracterizeaza printr-un conservatorism structural. H2B. interactional^ in irocesele de translatie si replicarea genelor. aminoacizii interactioneaza cu electronii negativi din gruparea fosfat a ADN-ului cromozomial. H2B. H213. H2B. si aproximativ 15 subfractii H] in diferitele tesuturi ale aceluiasi organism. apre ca modificari posttranslationale suferite. sau histona-nonhistona. Datorita conservatorismului celor patru tipuri de histone. fara a prezenta subtipuri histonice. prin acetilare sau metilare are oc o scadere a sarcinilor pozitive (+) dar cresc sarcinile negative (-). sunt histonele H2A. Datorita numarului mare de aminoacizi bazici (diaminoacizi) valoarea pH ajunge la ~ 10. H3 si H4 sunt hidrofobe . avand rol de modulare. Prin iceste modificari de sarcini (+) si/sau (-) se modifica fortele de interactie ntre familia histonelor H2A. consemnam 0 asemanare (nu identitate) a raportului de aminoacizi la histonele din genomul regnului vegetal si animal. eventualele diferente ale histonelor H2A. Histonele H2A. H2B. De exemplu histona H4 de la Pissum sativum (mazare) are secventa in aminoacizi aproape identica cu cea de la Bos taurus (vitel). Presiunea selectiva a conservat regiunea globulara din necesitatea nteractiunii histona-histona.Variabilitatea subtipurilor de histona Hi. prin fosforilare se >roduce o crestere a sarcinilor pozitive (+). iar a hemoglobinei de 20 mutatii in 100 milioane de ani. H3 si H4 explica rolul universal si important in structura cromozomilor. H3 si H4 si ADN. Daca Hi are o variabilitate accentuata filogenetic. H2B. determinata de modificarile post-translationale. Ca urmare. De exemplu. S-a constatat ca prin fosforilare. Structura invariabila filogenetic a histonelor H2A.glicina si 3rolina. prin gruparea NH2 din structura. Histonele H2A. Pentru Hi se apreciaza o evolutie mai accelerata. H3 si H4 sunt proteine cu o masa moleculara cuprinsa intre 22000 d si 14000 d. in timp ce rata evolutiei fibrinei este de 80 mutatii. Regiunea C-terminala ire aspect globular si e bogata in aminoacizi hidrofobi . prin structura. Cele mai conservatoare histone. H3 si H4 ar fi determinate de unele divergente evolutive. De exemplu.06 mutatii pe 100 reziduuri de aminoacizi in 100 milioane de ani.translationale. confirmata de identificarea a 15 .

Aceste gene sunt denumite si „histogene". cu ADN-ul. iar H3 si H4 se leaga prin resturi de arginina la cuplul complementar G -C. Histonele bogate in arginina inhiba sinteza ARN-ului. atat in zonele eucromatice. in jurul caruia se infasoara duplexul ADN. mai redus. Este o clasa foarte heterogena de proteine acide. Histonele se cupleaza cu ADN in depresiunea (adancitura) mare a moleculei ADN. formand nucleozomul.1. Moleculele de ARNm pentru histone. incluse discontinuu si in ADN-ul moderat repetitiv. Omul contine pe cromozomii 1. nu sunt poliadenilate. De exemplu Hi. ele fiind prezente in multe copii in genom. 7. Legarea histonelor de ADN se face prin legaturi ionice intre gruparea fosfat a ADN-ului si gruparile amino ale histonelor.2. sunt lipsite de introni. H2B. ca „monomer". H3 si H4 formeaza dimeri care se vor asocia intre ei. Se presupune ca histogenele sunt rezultate prin duplicatia secventelor nucleotidice din genom. cat si heterocromatice. rezultand un octamer. 6 si 12 aproximativ 20 de gene care codifica histonele. La eucariote.Histona Hi se asociza. iar transcrierea lor se face separat. Numarul mare al secventelor genice repetate pentru histone ar fi urmarea recombinarilor intragenice inegale selectionate in evolutia biogenetica. cu numar mic de nucleotide. in timp ce H2A. Genele care codifica familia proteinelor histonice sunt localizate si dispuse in tandem pe aceeasi molecula ADN. iar cele bogate in lizina au un proces de inhibitie a ARN mai moderat. Genele care codifica histonele sunt grupate pe o secventa a moleculei ADN de 6-9 kb. histonele sunt sintetizate sub controlul secventelor oligonucleotidice. Genele care codifica sinteza histonelor sunt transmise numai in stadiul S interfazic al ciclului celular. Proteinele non-histonice Pe langa proteinele histone. in structura cromatinei cromozomiale intra si proteinele non-histonice sau hertonele. 124 . Genele care codifica histonele sunt reprezentate de secvente scurte. sau prin crossing-over inegal intragenic. Unele gene de sinteza a histonelor sunt inserate printre secventele ADN-ului moderat repetitiv. H2A si H2B se leaga prin resturile lizina la perechile AT.

ca localizare in citoplasma. HMG2. aproximativ 115 proteine cu proprietati fizico chimice si biologice diferite. Din grupa proteinelor non-histonice fac parte activatorii si represorii genelor din structure si activitatea operonilor. 125 . unde interactioneaza cu nucleozomii. S-a mai constatat ca numai HMGi si HMG2 tree din citoplasma spre nucleu. actinei si miozinei. intre pH 3—■» 10. Sunt identificate patru tipuri principale de HMG: HMGi. Aceste gene HMG sunt lipsite de introni ca si genele care codifica histonele (si ele sunt lipsite de introni). Pentru complexul de proteine non-histonice in special pentru clasa HMG in genomul nuclear exista un mare numar de gene repetate. replicarii moleculei de ADN. triptofanul. in stadiul S sa migreze spre nucleu. pH-ul acestor proteine non-histonice variaza pe o scara larga. singurele gene donate pana in prezent care codifica proteinele non-histonice sunt genele pentru HMG14 si HMGi 7.Sunt mult diversificate. nucleaze. ac. unde pot fi implicate in replicarea ADN si in transcriptie. transcriptiei si maturarii ARNm. metilaze. Unele non-histone sunt sensibile la prezenta hormonilor steroizi. Structura acestor proteine este bipolara: la o extremitate a moleculei sunt localizati aminoacizii bazici. 1 dalton (d) este o unitate atomica a masei moleculare. etc. aminoacizii acizi. in timp ce HMG14 si HMGi7 se gasesc permanent in nucleu. notate: Scl de 170 kd9 si Sc2 de 135 kd (Sc provine de la scafoid = schela). Se presupune ca in genom ar exista intre 20-30 gene copii (repetate) pentru fiecare tip de HMG. Sunt bogate in aminoacizi cu pH acid. tiroxina etc.histonice sunt reprezentate de un complex de enzime ca: ADN-polimeraza. Este complexul enzimatic necesar replicarii. HMG14 si HMG17. acetilaze. aspartic. Non-histonele nu se caracterizeaza prin histospecificitate marcata. proteinele contractile de tipul tubulinei. Aceasta dubla polaritate structurala este presupusa ca fiind interactiunea lor cu histonele si ADN-ul din cromatina nucleara. NAD-sintetaza (nicotinamid-adenindinucleotid-sintetaza). ca apoi. cum sunt: ac. Tot din grupa non-histonelor fac parte doua peptide. la extremitatea opusa. In perioada interfazica le gasim. Acest grup de kd (kilodalton) = 1000 daltoni. proteine care intervin in mecanica fusului de diviziune in metafaza si anafaza ciclului mitotic sau meiotic. ARN-polimeraza. glutamic. Proteinele non . Un grup majoritar de proteine non-histonice este reprezentat de proteinele HMG (Hight Mobility Group) prezente la toate eucariotele. fosfokinaze. In genomul uman.

dispusa liniar. dar si de degradare. in celulele HeLa1 dupa eliminarea histonelor. Se presupune ca grupul de peptide Scl si Sc2 ar avea rol in conservarea cromozomului metafazic.molecula de ADN in dublu helix. configuratia spatiala. In prezent prin analiza imaginilor electronomicroscopice si a datelor rezultate din tratarea enzimatica a fibrilei ADNproteine. ADN-proteine a fost interpretata si analizata cu „erori". non-histonele variaza in raport cu fazele ciclului celular. sau cu tipul de celula din organism. Cromozomul 13 prezinta urmatoarele componente valorice: . Proteinele nonhistonice au o rata de sinteza foarte crescuta. secvente nucleotidice din ADN. cu ADN-ul si ARN-ul.nonhistone au fost identificate. Cantitati crescute de non-histone sunt gasite in nucleii celulelor cu activitate foarte intensa. are o lungime de 32000 JU. sau interpretarea spectrelor de difractie a razelor X. trecand in nucleu. pot recunoaste specific. modifica transcriptia (o influenteaza) si stimuleaza sinteza ARNm. Proteinele non-histonice sunt sintetizate in citoplasma celulei. Cu rol esential in expresia genelor in timpul ciclului celular. Non-histonele. 126 . Non-histonele pot interactiona cu histonele. din cromozom. independenta de sinteza ADN. asocierea ADNproteine si configuratia in interiorul cromozomilor este corect si complet elucidata. asigurand integritatea cromozomului. se desfasoara pe intreg ciclul celular.linie de celule epiteloide umane provenite dintr-un carcinom de col uterin. HeLa . Unitatea de referinta pentru a analiza configuratia fibrilei de ADNproteine a fost cromozomul acrocentric numarul 13 din genomul uman. In prezent sunt identificate peste 120 tipuri diferite de nonhistone care se deosebesc intre ele si prin masa moleculara care variaza in limite foarte largi: intre 10-150 kd. fosforilarea lor este esentiala. iar heterocromatina o cantitate foarte mica. prelevate de la bolnava si mentinute in cultura celulara continua. dupa care vor traversa porii anvelopei nucleare. Deoarece non-histonele sunt implicate in activarea specifica a genelor. Cantitativ. Sinteza lor. interactionand cu ADN-ul. Pana in 1973. Eucromatina contine mari cantitati de non-histone.

. 127 . Comparandu-se talia cromozomiior cu numarul si lungimea moleculelor de ADN se constata diferente valorice impresionante. Sistemul conformational al ADN-ului in cromozomi este conditionat.histona de 5 cm intr-un cromozom micrometric. observatii confirmate de Kornberg (1974). 1999) au evindentiat ca fibrila de ADN din cromozom. La organismele eucariote sistemul conformational este bine organizat asigurand. intergral functiile ADN-ului cromozomial: functia autocatalitica. formeaza mici bucle in jurul unor molecule proteice de tip histone. fiecare set fiind inclus in structura si arhitectura unui cromozom. Au clarificat implicarea proteinelor de tip histone in aceasta configuratie. Cercetarile care au urmat (Burkholder. Cercetatorii au cautat sa clarifice care este conformatia „anatomica" a fibrilei ADN-proteine in cromozomi.5 . genomul celular este reprezentat de seturi de molecule „liniare" de ADN.5/x) se gaseste un filament ADN a carui lungime liniara ajunge la aproximativ 5 cm. functia de variabilitate a aparatului genetic. supramoleculara. Configuratia „anatomica" a cromozomiior La eucariote. stabilita de ei este de 20/1. prin asociere.a. Finch (1977) s. functia heterocatalitica. cromozomul 13 are o lungime de 5. rolul lor.6 nm. pentru a depozita respectiva fibrila de ADN . Configuratia fibrilei de ADN asigura un depozit impresionant de informatie genetica in fiecare cromozom. cromozomii avand dimensiuni de ordinul micronilor. De exemplu intr-un cromozom de talie medie din grupa III ( a carui lungime sa fie de 4.8/x si grosimea de 0. de proteinele de tip histone..8/z. Primele observatii apartin lui Golumb si Bahr (1974) care au confirmat ca fibrila ADN-proteine cu diametrul de 2.ca dimensiuni. 8. este integrata intr-o structura fibrilara mai complexa a carei rata de pliere. Weintraub (1976). In aceste conditii putem considera ca fibrila de ADN cuplata cu histone are o configuratie „anatomica". cu respectarea dimensiunii cromozomului si exercitarea functiilor de baza ale ADN. o anume dispozitie ca „arhitectura. 1988 si Strachan-Read.

fibrila de nucleo-proteina realizeaza o „arhitectura" dispusa pe patru nivele de organizare si dispozitie spatiala (fig. In prezent se accepta ca fibrilele de tip A si B sunt doua stari fizicochimice a ADN. Kornberg (1974). Fibrila B avand o arhitectura mai complexa. folosind metoda difractiei razelor X. S-a mai demonstrat ca in metafaza ciclului mitotic sau meiotic fibrila de nucleo-proteina realizeaza niveluri de pliere. pe care au denumit-o „fibrila elementara de tip B" cu grosimea de 20-30 nm. dar mecanismul de asociere si stabilitate nu era corect definit.Asocierea ADN-histone era cunoscuta inainte de anul 1970. Fibrilele A si B sunt etape de aranjare complexa a asocierii ADN-ului cu histonele. pentru fibrila elementara de tip B. au constatat ca dimensiunea fibrilei fine de tip A este de 10-11 nm. iar prin supersuper-spiralizare si trecuta in fibrila elementara de tip B. pana la 1/10000.spatiala a fibrilei de tip A. determinand o crestere in dimensiune. formand fibrila de nucleoproteica. condensare si rasucire care reduc considerabil lungimea fibrilei. 34): 128 . Prin aceste observatii se confirma datele lui Golumb si Bahr (1974) ca fibrila de tip B. Datele actuale confirma ca in fiecare cromozom exista o fibrila de ADN cu lungime si numar perechi de baze caracteristice. 8. particulara fiecarui cromozom din genomul uman. Arhitectura supramoleculara sau „anatomia" cromozomilor umani Folosindu-se metode biochimice (enzimatice) difractia razelor X si imaginile electronomicroscopice s-a observat ca in cromozom. spatial. In 1999. Shachan si Read.1. este o stare conformational. supersuperspiralizare. Fibrila de ADN-histona realizeaza o arhitectura si conformatie „anatomica". Asocierea a fost denumita „fibrila fina de tip A" formata din ADN si histone. are o dispozitie complexa. dimensiunea depaseste 20-30 nm. Prin aceasta conformatie supramoleculara este acceptat imensul depozit de material genetic intr-un cromozom micrometric. Burkholder (1988) si Romarkrishnam (1997) au constata ca fibrila fina de tip A. S-a stabilit ca ADN-ul se cupleaza cu histonele.histone datorita fortelor de atractie intre moleculele de histone pentru fibrila fina de tip A si interactiei intre nucleele proteice invecinate.

cu aspect perlat sau corpuscular. cu diametrul de 1 lnm. Ca nivel al structurii primare.structura primara a cromozomului Unitatea de baza a structurii cromatinei nucleare este nucleozomui. 34 Arhitectura supramoleculara a fibrilei de ADN in cromozomii eucariotici (dupa Strachan si Read. Formatiunile corpusculare sunt separate intre ele de secvente nucleotidice din structura ADN-ului.nivelul sau structura primara a cromozomilor . 35). nivelul sau structura secundara .1 -Nucleozomui.hiperspiralizarea si condensarea buclelor cromozomale. structura cuatemara . 8.nivelul solenoidic. 1999). Fig. secvente ce au un diametru de aproximativ 2nm (fig.1. 129 .nivelul nucleozomic. nucleozomui este unitatea fundamentala a fibrilei fine de tipA. nivelul sau structura tertiara nivelul bucleiform.

de histone) Fig.Nucleu proteic (8 molec. 35 Nucleosomi a) structura nucleosomului b) imaginea electronomicroscopica (300.000 X) a polinucleozomica la pasare .

fibrei de cromatina Supusa actiimii enzimelor s-a stabilit ca formatiunea corpusculara care cuprinde si segmentul intercorpuscular. Prin metoda socului osmotic si analiza electronomicroscopica s-a evidentiat ca structura primara a cromozomului are aspect „perlat". Fiecare 130 . are un numar de aproximativ 200 pb.

nucleozomul a fost denumit si platisom. cu rolul de a neutraliza respingerea electrostatica dintre histone. deci un octomer. cupleaza histonahistona. Un nucleozom este separat de nucleozomul urmator de o secventa de 60 pb. cate doua molecule pe fiecare fata a tetramerului H3 si H4. Daca H3 si H4 asigura proprietati asemanatoare nucleozomului si in absenta lui H2A si H2B . iar stabilitatea fibrilei polinucleozomice este determinata de fortele de interactie existenta intre nucleozomi. 131 . Histonele H3 si H4 formeaza zona centrala a nucleului proteic pe care se inruleaza superhelixul de ADN.5 nm inaltime. In cazul acetilarii. H3 si H4. Datorita turtirii discoidal biconvexe. care sunt proteine non-histonice acide. Cu ajutorul topoizomerazei. format din 8 molecule de histone. cate doua molecule de H2A. H2B. S-a constatat ca „in vivo" asamblarea histonelor in nucleozom se face in prezenta nucleopasminelor Ni si N2.„perla" sau corpuscul este compus dintr-un nucleu proteic. determinand stabilitate nucleozomului. metilarii sau fosforilarii histonelor. Stabilitatea nucleozomului este asigurata de fortele de atractie stabilite intre histonele din nucleul proteic. se disociaza. S-a stabilit ca histonele au un centru hidrofob cu radicali bazici datorita aminoacizilor arginina si lizina. Nucleozomii au fost denumiti si corpusculi „m" sau particule Structura completa a nucleozomului este urmatoare octomerului de histone. care se inruleaza cu o rotatie completa de 360° si trei sferturi. care se asociaza cu o secventa de 140pb din molecula ADN. Spatial. Tetramerul H3 si H4 se cupleaza cu tetramerul format din histonele H2A si H2B intregind structura nucleului proteic. a nucleoplasminelor Ni si N2 nucleul proteic poate fi disociat intr-un tetramer compus din H3 si H4. Histonele H2A si H2B se ataseaza. nucleozomul nu mai prezinta stabilitate. In componenta nucleozomului intra si unele proteine non-histonice de tipul nucleoplasminelor Ni si N2. histonele H2A si H2B nu asigura proprietati nucleozomice in lipsa celorlalte tipuri (H3 si H4). forma geometrica a nucleozomului este ca 0 sfera turtita sau cilindru turtit cu diametral de l l n m si 5. Aceste modificari au loc in timpul transcrierii mesajului genetic inscris in secventa de nucleotide spiralizata in jurul nucleului din zonele eucromatice ale cromozomului. considerate modificari epigenetice.

in fibrila polinucleozomica din cromozomi. Fosforilarea histonei Hi este semnalul care determina condensarea cromatinei cromozomale si declansarea ciclului mitotic sau meiotic. Aceste structuri echivaleaza cu „super-super-helixuri".structura secundara a cromozomului Structura secundara a cromozomului a fost si este studiata prin metode cristalografice. polinucleozomica sau „super .epigenetice". Aceasta Hi induce o rigiditate secventei polinucleotidice asigurand separarea nucleozomilor. Formatiunea care rezulta este numita solenoid. spectre de difractie a razelor X. Aceasta secventa polinucleotidica dintre doi nucleozomi vecini se numeste fragment de legatura sau „ADNlinker". rezultand fibrila poli-perlata. inainte si dupa ce a realizat inrularea in jurul nucleului proteic. In aceste super-super-helixuri nucleozomii adiacenti sunt grupati intr-un helix comun ADN-proteina. 132 .. fibrila elementara de ADN isi reduce lungimea de 6-7 ori.2 -Solenoidul. 8. Prin realizarea fibrilei polinucleozomice din cromozom. nucleozomul se disociaza iar ADNul poate sa transcrie mesajul sau sa se sintetizeze prin autoreplicare. In timpul replicarii ADN-ului sau de transcriere a mesajului genetic intr-o molecula de ARNm. stabilitatea nucleozomului este redusa datorita modificarilor . Hi este localizata pe secventele a cate 23 pb la intrarea si iesirea fibrilei de ADN. Prin metilare acetilare sau fosforilarea aminoacizilor lizina si/sau arginina sunt modificate fortele de atractie histonahistona. difractia neutronilor si analiza imaginilor electronomicroscopice. 36).1988) si Vogel si Grumwald (1994) au permis enuntarea urmatoarei ipoteze : ADNul din cromozomii eucariotelor se cupleaza cu histonele formand nucleozomii. Datele obtinute de Vogel si Matulsky (1982. avand dimensiune variabila (intre 30-60 nm) (fig. Fibrila polinucleozomica realizeaza la randul ei o superinrulare de tip levogir rezultand „structuri" inalt ordonate ale cromozomilor.Histona Hi nu participa la structura nucleozomului.1.helixul cromatinian".

133 . Aceasta conformatie „arhitecturala" este stabilizata de fortele de interactie ale nucleozomilor adiacenti de interactiuni intre regiunile hipervariabile N-terminale si COOH terminale ale histonelor Hi prezente pe secventa polinucleozomica ce se inruleaza." Fig. iar cu eel de-al doilea lant va interactiona cu ADN-ul din nucleozomul urmator. Rolul histonei Hi in formarea solenoidului este important deoarece prin prezenta a doua lanturi polipeptidice asigura urmatoarele interactiuni: un lant polipeptidic interactioneaza cu ADNul dintr-un nucleozom. 36 Cromatina superspiralizata (solenoidul) Prin suprainfasurare si gruparea a 6-7 nucleozomi la o rotatie de 360° se formeaza si solenoidul.

Histona Hi ar actiona ca o „grefa" care grupeaza nucleozomii. isi reduce lungimea de 50 de ori. Prin dispozitia polisolenoidica fibrila de ADN din cromozom. Dupa Faria cromomerele sunt configuratii sferice in permanenta schimbare. Aceste fibre au aspect bucleiform. ca un „fenotip cromozomal".3 Bucla cromozomala ca structura tertiara Tratarea cromozomilor in metafaza mitotica sau meiotica folosind 0 solutie de NaCl 2M. Gradul eel mai inalt de compactare solenoidica a cromatinei s-a observat in nucleul spemiatozoidului cand histonele sunt inlocuite cu protamine. acestia prezinta 0 retea fibroasa orientata axial. fata de stadiul Gi cand fibrila polinucleozomica are 0 reducere de 7 ori. 134 . Dupa fecundatie histonele sunt reintroduse in structura fibrilei de ADN. asigurand stabilitate superstructurii in solenoid. 8.1. inconjurata de un halou de fibre ADN cu structura solenoidica. Aceste bucle au ca baza axul longitudinal al cromozomului. cu o valoare medie de 65kb. Cromomerele erau considerate structuri cromozomale de tranzit. in stadiul G2 interfazic. buclele contin intre 5 pana la 200 kb ADN. Nu erau considerate replicari sau unitati de transcriere. La aceasta conformatie „anatomica" supramoleculara sunt implicate si proteinele non-histonice din clasa HMG prin subtipurile HMG14 si HMG17. O observatie interesanta apartine lui Lima de Faria (1975) care a anticipat notiunea de solenoid prin folosire de imitate cromomer . Ca structura moleculara. 37). dimensiuni variabile find orientate in toate directiile (fig.

Buclele sunt ancorate cu proteine scheletice foarte specifice ADN-ului din regiunile SARs (Scaffold Associated Regions). Se presupune ca buclele ar reprezenta subunitati functionale genetic si de replicare a cromozomilor. Prin interactiuni se formeaza o ampla retea de fibre polisolenoidice dispuse bucleiform. Proteinele Scl si Sc2 asigura interactiuni ADN-proteina si proteina-proteina.Retea interna Fig. Structure tertiara. orientate pe axul longitudinal al cromozomului. 3 7 Organizarea bucleiforma a flbrilei de ADN in cromozom. Formarea buclelor din fibrila polisolenoidica si „conservarea" lor in timpul metafazei cromozomilor este determinata de proteinele non-histonice de tipul Scl si Sc2 („Scazzold"). reprodusa dupa Gosser si Laemli. prin prezenta asa numitelor replicari. 135 . ADN-ul genomic este organizat in bucle de 5 si 200 Kb. Dupa Clark si Wall 1992. 1987).

Model propus de Filipski si col. 136 . realizeaza o reducere a lungimii fibrei elementare de ADN in cromozom de aproximativ 1000 de ori. cromozomii sunt supusi unei hipercondensari a buclelor cu orientare in spirala (rasucire) a fibrilei de ADN bucleiform. 38 Structura cuaternara a cromozomului . Fig.38).Structura tertiara bucleiforma.1. 8.4 Structura cuaternara a cromozomilor In metafaza mitotica sau meiotica la eucariote.(1990) si reprodusa de Clark si Wall (1992). urmand axul longitudinal al cromozomului (fig.

Cromozomul 1 din genomul uman are prezenta in jur de 30 de rozete hexametrice condensate. Fiecare „bobina" ar echivala cu o banda „G" la cromozomii umani. Prin rasucirea rozetelor hexametrice si hipercondensare se stabilesc particularitatile morfo-strcuturale ale cromozomului in metafaza mitotica si meiotica. Din imaginile electromicroscopice se apreciaza ca o rotatie de 360° a fibrilei bucleiforme ar cuprinde aproximativ 30 rozete hexametrice. se obtine o fibra de 200-300 nm grosime pe axul longitudinal cromozomial. Prin studiul arhitecturii cromozomilor metafazici de catre HelsopHarrison si col.Fibrila bucleiforma se dispune spatial in razele hexametrice cu un continut ADN de aproximativ 300 kb. apreciaza ca intr-un cromozom s-ar realiza intre 29-33 rotatii a rozetelor hexametrice. cu localizare la baza buclelor. cu masa moleculara de 135Kda. (1988) s-a constatat ca la „bobinarea" rozetelor hexometrice si condensare ar participa circa 30 proteine non-histonice de tipul HMG. S-au mai identificat o clasa majora de non-histone desemnate Scl si Sc2. 137 . Proteinele non-histonice de tip MARs (matrix. Numarul de rotatii a rozetelor hexametrice si hipercondensate est in raport cu cantitatea de ADN din cromozom. Bobinarea a cca 30 de rozete hexometrice la o rotatie de 360°. cu masa moleculara de 170 Kda si in cantitate mai mare. Colectivul condus de Heslop-Harrison a indentificat ca antigenul nuclear AF2 este implicat direct in „bobinarea" si condensarea fibrilei bucleiforme. Se presupune ca ar avea rol in condensarea cromatinei. In prezent sunt identificate majoritatea proteinelor non-histonice esentiale. Se gasesc cate trei molecule de taza II pentru fiecare bucla de ADN. prin rasucire are imaginea unei bobinari. a fost identificata ca topoizomeraza II a ADNului / taza II. analizand cromozomii metafazici la mamifere. Filipski (1990). Scl. nu i se cunoaste inca rolul pe care il are in structura cuaternara a cromozomilor. interactionand cu topoizomerasa II asigura hipercondensarea cromozomilor metafazici. ar realiza o grosime de 200-300 nm. Fibrila de ADN dispusa in razele bucleiforme hexametrice. Sc2.associated regions). asociate cu structura retelei fibroase axiale cu rol in condensarea cromozomilor in mitoza sau meioza. In final.

uniform si intens colorati in telofaza si interfaza timpurie a celulei eucariotelor. colorantii bazici specifici sunt puternic sau slab fixati in cromatina nucleara. 9.1. firbila elelemtara de ADN isi reduce lungimea in metafaza de aproximativ 10000 de ori. Extinderea si numarul 138 . cromatina nucleara se prezinta. Semnalata initial la cromozomii sexuali. etapizat. Cercetarile au stabilit ca este o asociere intre ADNul nuclear si proteinele histone. cuplate cu histone. structura si arhitectura complexa a fiecarui cromozom. uniform si intens colorati (colorate). sau secvente din cromozomi. Heterocromatina este determinata de secvente de ADN (moderat si inalt) repetitiv. s-a observat ca si cromozomii somatici (autozomi) au secvente heterocromatice. denumiti(denumite) heterocromatina. in cromozomi cu dimensiune de ordinul micronilor. Starile fizice ale cromozomilor Heterocromatina si eucromatina Emil Henilz (1935) a observat la plante si insectele cercetate. 9. neuniform colorata: heterocromatina si eucromatina. Identificandu-se. insotita de hipercondensare. de ce in cromozomi exista in forma codificata o cantitate impresionanta de infonnatie genetica pentru codificarea caratcterelor exprimate fenotipic. discontinuu. In dinamica functionala a ciclului celular.Prin bobinarea in spirala a fibrei de ADN bucleiform. iar in raport de pliere. dispozitia fibrilei de nucleo-proteina si starile functionale in interfaza celulara. cu un coeficient ridicat de pliere si condensare pe lungimi si dimensiuni variabile. Heterocromatina (He) Heterocromatinele sunt segmentele cromatidice sau cromozomii cu structura condensata. cromozomi. intelegem si acceptam posibilitatea depozitarilor unor cantitati mari de ADN.

mecanismul telometric de protectie" a dimensiunii. incadrat in definitia de heterocromatina. segmentele distale ale telomenelor. cu lplicatii in diversitatea animalelor in cursul evolutiei si speciatiei )arlington 1937). 2001). Exceptie de la regula nonfunctionalitatii heterocromatinei romozomiale sunt si regiunile centromerilor si organizatorii nucleolari. adica lomerari de cromatina condensata care depasesc (ca diametru) elementele ucturale ale eucromatinei. ride. filogenetic. facilitand translocatiile viabile de tip robertsonian jziuni centromerice) (Petrov. indeplinesc functii vitale pentru celula. Regiunile heterocromatice sunt situsurile secventelor repetitive si inactive informational. Cantitatea de heterocromatina reprezinta in medie 1/5 . Sunt cateva exceptii de la regula de non-functionalitate a heterocromatinei. datorita kinetocorului din ltrastructura centromerica . Protejeaza genele de la velul organizatorilor nucleolari de efectul mutatiilor si recombinarilor.1/3 din talul ADNului genomului nuclear.enta „structural". Aspectul caracteristic al heterocromatinei este de cromocentri.repetitive care. desi iieterocromatice. asigurand nentinerea in anumite limite. centromerul ste implicat in dinamica fiecarui cromozom. De exemplu. De exemplu. celula ar fi distrusa (vezi structura elomenelor).zonelor heterocromatice sunt particularitati caracteristice fiecarui cromozom din genomul celular. structurii si functiei romozomilor din genomul celular. se gasesc mltiple locusuri pentru genele care transcriu sinteza ARN-ribozomal). pe langa secventele inalt repetitive noninformationale. ADNul din zonele heterocromatice (repetitiv) isi exercita numai rolul „egoist" de autoreplicare. 139 . Daca ar lipsi . Si anume kinetocorul se cupleaza cu fusul de iviziune. Dupa Yunis si Yasmineh (1971) heterocromatina joaca un rol. Aceeasi exceptie de la regula nonfunctionalitatii snetice prezinta „regiunile organizatori nucleolari ai acrocentricilor (RON. Aceste structuri elomerice opresc scurtarea progresiva a cromozomilor. Tot heterocromatina poate stabili „bariere de fertilitate". care au o replicare tardiva in stadiul S interfazic. dimensiunea si integritatea structural-morfo-iinctionala a cromozomilor pe parcursul ciclurilor celulare. implicat in procesul de citodiereza a cromozomilor in anafaza litotica sau meiotica. sunt foarte bine conservate. protejand regiunile vitale ale genomului de actiunea structiva a factorilor mutageni din mediul extern. Rolul „protector" este asigurat de secventele hexanucleotidice TTAGGG. in .

9. constrictiilor secundare si pe bratele scurte „p" ale acrocentricilor. la nivelul telomerelor. He constituiva nu prezinta specificitate tisulara sau celulara.satelit privit ca un ADN „banal" si inactiv. intercalata printre segmente scurte de eucromatina a bratului lung al cromozomului Y. cu localizare precisa in cromozomi. heteropicnoza poate fi pozitiva sau negativa. identic in evolutia si dinamica omologilor in fazele ciclului celular. sau prin heteropicnoza. Heteropicnoza se caracterizeaza prin afmitati tinctoriale de colorare si gradul de condesare a unui cromozom. 16 si Y si in regiunile organizatori nucleolari. Reparatia extra centromerica intercalara a He constitutive este evidenta la perechile de cromozomi autozomi 1.1 Heterocromatina constitutiva Heterocromatina constitutiva este formata din ADN inalt repetitiv (ADNul satelit). respectiv colorare mai puternica sau mai slaba decat eucromatina. He constitutiva are si localizari extracentromerice.1. constanta si prezenta raportata la cuplurile de cromozomi omologi. La om. constant. dar prin extindere. prezenta constanta pe parcursul ciclurilor celulare care succed. He constitutiva. Acest ADN este denumit si ADN. ca dimensiune intracromozomala. aditia de coloranti (ca intensitate) si comportament. Supuse actiunii unor endonucleaze de restrictie si analizata componenta nucleotidica s-a constatat ca secventele din ADN inalt repetitive sunt bogate in cuplul A-T.He se caracterizeaza prin alociclie. este localizata in zona centromerilor. Folosindu-se metoda de hibridatre a ADNului in situ din cromozomul y s-a evidentiat dispunerea in tandem a secventelor inalt repetitive. In raport de stabilitate. 140 . iar Miller (1974) a observat ca secventele inalt repetitive din cromozomii antozomi sunt bogate in 5-metil-citozina. 9. este particulara fiecarui individ. He constitutiva are aceeasi localizare. adica diferente de spiralizare intre diversele segmente cromatidice ale cromozomului. In raport cu regiunile eucromatice care sunt izopicnotice. extindere dimensionala. evidentiata prin tehnica pentru benzile „C" . Raportata la cuplul de cromozomi omologi. heterocromatina nucleara este de doua tipuri: He constitutiva si He facultativa.

9. apar nucleoli in vecinatatea constitutiva care contine ARNr transcris de genele limitrofe zonelor heterocromatidice. sau extinsa la nivelul unui cromozom (total).1. cromozom care are aspect heteropicnotic in interfaza ciclului celular. He facultativa poate fi limitata pe segmente cromatidice dintr-un cromozom.Ohno (1974) considera ca ADNul „banal" s-ar fi acumulat in cursul evolutiei biologice la eucariote prin autoduplicari succesive. Aspectul heterocromatic nu prezinta segmente heterocromatice omoloage constante la nivelul cromozomilor omologi. ca efecte genetice ca He aditionala ar induce scaderea capacitatii de reproducere a omului. Deoarece studiile fllogenetice au evidentiat ca He are rol important in evolutia biogenetica a vertebratelor. 141 . Brown (1966) arata ca un cromozom total. apar similitudini asemanatoare cu He constitutiva. accelerarea proceselor tumorigenetice. efectele fiind severe pentru om. Ohno sustine ca secventele dispuse in tandem in zonele heterocromatice ar „separa" genetic actiunea agentilor potentiali mutageni. nu au corespondent pe cromozomul omolog. identificarea si compararea cantitatii de He la Homo sapiens. He se extinde pe spatii mai mari in cromozomi. Opus ipotezei lui Ohno cercetatorul Gagne.2 Heterocromatina facultativa He facultativa este segmentul cromatidic unde condensarea fibrilei de ADN si fixarea uniforma si intensa a colorantior specifici. la om. tendinte comportamentale deviante (criminali). Daca prin defect mutational sau aditional. heterocromatic este numai cromozomul X la femeie. Datorita condensarii particulare a fibrilei de ADN si inactivitatea genetica din zonele cromatidice ale cromozomului. Se presupune. He constitutive care contin ARNr transcris de genele cu locusuri in aceste zone cromatidice. respectivele zone limitrofe zonelor heterocromatice isi inceteaza functia. In raport de cantitatea de He constitutiva (sau chiar facultativa) se incearca a se stabili o corespondenta cu diversele sindroame pe fond genetic. care folosind metoda analizelor autoradiografice a constatat o oarecare activitate in aceste zone heterocromatice. El se bazeaza pe observatia ca in spermatocite si ovocite. este recomandata in studiile antropologice ca diferentiere intracromozomale intre diferitele populatii umane.

1 Inactivarea cromozomului X Inactivarea totala a unui cromozom X din cuplul XX. 9. 39). Este He cariotipica. este caracteristica numai mamiferelor si omului (fig. la om.1.Deoarece He constitutiva este prezenta in cromozomul tuturor eucariotelor la toate speciile de mamifere. Atractia ar fi determinata de He constitutiva din segmentele telometrice. 142 . 39 Aspect morfologic al cromatinei sexuale. Apendicii perinucleari din polimorfonucleare.2. Fig. se presupune ca ar „proteja" centromerii si organizatorii nucleolari si ca ar interveni in proceseie de „atractie" si sinapsis a cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare din meioza.

inactivarea cromozomului X se realizeaza in mai multe etape (stadii): 143 . inactivarea cromozomului X poate fi totala sau partiala. sistemul genetic eritrocitar Xg.Xp 22.a. Brown (1991).3 neinactivata contine genele care codifica unele caractere. In 1961. au lansat unele ipoteze explicative. Ei au descoperit existenta unui centru de inactivare pe cromozomul X. De retinut ca la Homo sapiens cromozomul X nu este inactivat total. etc. zone unde isi au locusurile alte gene codante. care in raport de originea cromozomului X . retardul mental. cum ar fi: steroid sulfataza. dar si la barbati cu sindrom Klinefelter (XXY). Cromozomul X inactivat in interfaza ciclului celui ce reprezinta ca o formatiune intens si uniform heterocromatica. Riggs. dupa inactivare. Lyon si Rusell au aratat ca la inceputul embriogenezei. Brown si Migeon.cis a cromozomului X. In partea distala a bratului scurt (p) ramane segmentul Xpter-Xxp 22. (1997) s.1 . de origine materna sau paterna este aleatorie.3 si zona limitrofa a bratului q. la embrionii de mamifere XX incepe inactivarea unui cromozom X.Forma heteropicontica a cromozomului X inactivat a fost descoperita de Barr si Bertrand (1949) in nucleele hipoglosului de pisica. Dupa Riggs.2.patern sau matern.Xp 11. Inactivarea incompleta a fost consemnata atat la femei. Folosind metoda de marcare a cromozomilor Lyon a observat urmatoarele: inactivarea cromozomului X. Regiunea Xpter-Xp 22. De ce inactivarea se realizeaza pe segmente cromatidice ale cromozomului X si nu total. folosind observatiile la diverse specii de mamifere (in special marsupialele) si datele obtinute din experientele pe culturi celulare provenite de la diverse mamifere si om. a fost preocuparea multor cercetatori. sindromul Kellman. notat XIC. Migeon (1994) Heard si col. la cele doua sexe (barbat si femeie) pentru caracterele somatice codificate de genele cu locusuri pe cromozomul X. inactivarea este aleatorie. De exemplu Lyon (1998). Prin inactivarea unui cromozom X la femeie se asigura un echilibro genie functional. Neinactivate sunt si regiunile Xp 21.3 neinactivat. Xp 11. procesul este ireversibil pentru clonele celulare descendente. Este starea heteropicnotica de corpuscul Barr. care intervine in inactivarea . in ziua a 16a dela fecundatie.1 .

Activitatea genei este dependenta de gradul de metilare . constata ca procesul de inactivare incepe de la centrul XIC. O alta observatie facuta de Riggs si Migeon este ca in regiunea Xqll exista si o suita de insule GpC.5 terminal al genei. Clark si Wall presupun ca „in vivo" procesul inactivarii cromozomului X ar fi asemanator cu eel observat „in vitro". Pe baza datelor experimentale obtinute pe culturile celulare. considerate insule de metilare. dispuse in axul longitudinal al cromozomului X. iar rolul ei a fost pus in evidenta folosindu-se metoda de hibridizare „in situ" si marcare cu fluorocrom. b) Disperesia intracromozomiala a procesului de inactivare. are aproximativ 150 Mb ADN. Gena este activa numai in cromozomul inactivat. Se presupune ca centrul XIC ar modifica arhitectura fibrilei de ADN. a activitatii de transcriptie a genelor codante limitrofe centrului XIC. inceteaza transcrierea ARN-ului. Coreleaza evolutia procesului de inactivare cu diminuarea.a) Initierea si activarea centmlui de inactivare XIC. In aceste conditii se poate afirma ca activitatea genei Xist si gradul de metilare a ADN-ului influenteaza inactivarea. Deci existenta mai multor centre initiator al inactivarii (XIC). iar centrul de initiere a inactivarii sa actioneze in directia —> Xist —>ARN. Acesta poate fi de origine materna sau paterna. Folosindu-se marcarea cromozomilor X si metilarea. Prin structure sa. Ei au mai observat ca in regiunea Xqll. Deasemnea. au observat ca in interfaza celulei somatice 46. considerandu-se ca un cromozom. Tot prin aceleasi procedee de analiza si identificare. cromozomului X. iar procesul de inactivare a X-ului progreseaza. langa centrul XIC se gaseste Xist care influenteaza inactivarea. devenind o importanta tema de cercetare. Dar procesele implicate in inactivarea cromozomului X sunt mult mai complexe. sau reactivarea.XX procesul de inactivare are loc numai la unul din cromozomii homomorfi X.cis are loc pe axul longitudinal al X-ului. 144 . inactivarea ar incepe in mai multe situsuri ce se gasesc la distante de 30-300 kb. In cazul cand in regiunea GpC metliarea se extinde asupra promotorului si a primului exon. Riggs si Migeon si recent Ballabio si Willard (1991) considerau ca procesul de inactivare . De la centrele XIC incepe inactivarea cromozomului. acoperind o secventa de 1.5 kb din structure gena Xist. progresiva. gena Xist poate transcrie un ARN de 15kb.

are loc izinactivarea cromozomului. 145 . Aceste rocese sunt conditionate de gradul de metilare . Odata inceput. Starea heteropicnotica (heterocromatinizare) a romozomului sexual X inactivat incepe din ziua de a 16a a perioadei mbrionare. procesul trece la urmatorul centru XIC. formand o suita le bucle infasurate. Se considera ca reactivarea insumeaza procesele verse ale inactivarii. Dar dupa acest interval de timp incep procesele de inactivare a XLlk" [nsa in stadiul S interfazic si in timpul ciclului mitotic sau meiotic. I Reactivarea cromozomului X inactivat. :ontinandu-se inactivarea. enzime care ar cupla situsurile. Reactivarea cromozomului X este dependenta : mecanismul inactivarii. Progresiv are loc si heterocromatizarea si condensarea excesiva a mclelor (formate din ADN). Cand s-a incheiat inactivarea ntr-un segment cromatidic. Este cunoscut ca in zigot si in imele 16 zile de la fecundatie cuplul de cromozomi X homomorfi este activ inctional. iuclele hipercondensate si infasurate sunt mentinute in aceeasi stare de roteinele de esafodaj. Procesul s-ar desfasura in cascade. cromozomului X. Cand procesul este terminat pe toata lungimca.5' a genei Xist si de inctia de a transcrie sinteza ARN a acestei gene. ) Mentinerea inactivarii.Inactivarea s-ar realiza prin alunecare progresiva gratie unor enzime ie restrictie EcoB si EcoK. cu formarea corpusculului Barr. procesele de inactivare si starea de corpuscul Barr in iterfaza ciclului celular au loc pe tot parcursul vietii unei femei.

Consecinta non-disjunctiei. iar ceilalti sunt inactivitati inseamna ca: 146 .XX sau 24.1. a) cromozo m X normal. prezinta un dublu rol: a) Stabilirea sexului genetic primar. in interfaza celulara numai un cromozom X este inactivat. 9. Sunt cazuri clinice de disgenezii gonozomale (heterocromozomiale) determinate de non-disjunctia cromozomilor X in gametogeneza la barbat sau la femeie. b) Valoare diagnosctica.Izocromozomul X Normal X Centromer Centromerul activ (a) Pozitia centromerului inactiv Figs 40 Cromozom X bandat. in urma fecundarii cu gametii normal. Este sexul cromozomial la femeie. in meioza se pot obtine gameti diplogonozomici (24.1 Numarul cromozomilor X inactivati La sexul feminin unde in celula somatica diploida exista doi cromozomi X homomorfi. la o femeie normal a gasim un singur corpuscul Barr.1. care.XY). Avand in vedere ca in celulele somatice numai un singur cromozom X este activ genetic. se obtin zigorii cu XXX a sexul feminin sau XXY la sexul masculin.2. b) Y cromozom. Prin urmare. Prezenta si identificarea corpusculului Barr ca stare morfologica a cromozomului X inactivat.

determinata de cresterea cantitatii de ADN repetitiv. Cercetatorii Riggs (1990). Schimke (1982) sustin ca regiunile DM si MO din genomul celular sunt amplificari de material genetic specific.1. Hayman (1990). metilare si compartimentizarea cromozomului X. respectiva zona jromatidica este intens heterocromatica. vom gasi in elulele somatice (in interfaza) doi corpusculi Barr. Sincler (1990) s. cromozomul Y )oate fi evidentiat in interfaza celulelor somatice la barbati. bio-genetic. Migeon (1994). Datorita fluorescentei intense este denumit :orpusculul „F". daca tratam celulele somatice de la barbat cu . De exemplu.2 Cromozomul Y in inter fata celulara Conform ipotezei lansata de Rice (1994). Bolile legate de X. Migeon (1994).hinacrina. Bertino si col. care confera starea de heterocromatina pe bratul lung if Datorita starii fizice a ADN-ului repetitiv. 147 . cromozomul Y apare la periferia nucleului interfazic ca un :orpuscul intens fluorescent. f. deoarece previne activitatea unor gene recesive ce pot determina aparitia unor boli in patologia umana. Regiuni dublu „minut" (DM) si regiuni marcate imogen Caracteristica genomului mamiferelor si in mod deosebit in culturile slulare umane este prezenta regiunilor dublu „minut" (DM) si regiunile larcate omogen (RMO). 9. In aceste conditii. In concluzie. (1982). Clark si Wall (1996). la produsul de conceptie XXY la barbat (sindrom Klinefelter) vom gasi in interaza celulelor somtice un corpuscul Barr.la produsul de conceptie cu formula gonozomala XXX.a au elaborat o terie in care se mentioneaza ca modelul de inactivare in mozaic a cromozomului X prezinta un avantaj. Cromozomul Y a acumulat o cantitate crescuta de heterocromatma in cursul evolutiei sale.2. Numarul corpusculilor „F" este direct proportional cu numarul romozomilor Y prezenti in celula somatica sau gametica. Clark si Wall considera ca inactivarea completa a cromozomului X este rezultatul de interferenta intre coeficientul de heterocromatizare.2.

care nu sunt bandate 148 . apar segmente cromatidice. pun aceasta rezistenta la MTX pe seama amplificarii genei care codifica sinteza dihidrofolat reductaza (DHFR). Clark si Wall mentioneaza ca DM se pot pierde prin „micronucleere". Studiile efectuate de Bertino si col (1982) si de colectivul condus de Bermer (1991) pe culturi celulare provenite din diversele tipuri de tumori canceroase au evidentiat existenta liniilor celulare tumorale rezistente la activarea unor medicamente antimetabolice care se administreaza in tratamentul bolii canceroase. Harvey 1996). De exemplu Bertino a stabilit ca linia celulara K-562. Fiecare regiune DM are un continut de aproximativ 10002000 kb ADN. Schimke a observat ca in cromozomii cu material genetic amplificat. DM dispar din celula. provenita de la persoane cu leucemii este rezistenta la chimioterapia cu metotrexat (MTX). enzima care este cantitativ crescuta la pacientii tratati cu MTX. S-a mai observat ca DM sunt labile. 9. asemanator cu cromozomii normali din genomul celular. In celulele tumorale rezistente la MRX s-au identificat si 20 cromozomii cu DM. Urmare a acestei segregari aleatorii se pot obtine celule cu o cantitate inegala de ADN. in special in celulele tumorale. extinse spatial. Bertino si col. ele segregand aleatoriu ca repartitie in celulele fiiice care rezulta. 9.2. asociindu-le cu rezistenta la unele medicamente.Ei au remarcat prezenta acestor regiuni in culturile celulare umane.2. ca aspect. dar sunt lipsiti de centromer (A. Desi se autoreplica aceste DM nu sunt implicate in mecanismele ciclului mitotic.2 Regiuni marcate omogen (RMO) In 1982.1 Regiuni dublu „minut" (DM) Regiunile dublu „minut" (DM) se prezinta. Schimke (1982) si Bertino au identificat ca din 200 tumori primare umane 182 linii celulare tumorale (91%) prezentau in nucleu DM. Aceasta observatie a fost posibila experimental. si anume introducand in cultura concentratii mici de hidroxine.

Eucromatina cromozomala Cromozomul. segmente colorate omogen. conferind rezistenta la MTX. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. care sustineau ca o astfel de amplificare de material genetic marcate omogen (RMO) s-ar realiza la locul genei care codifica sinteza enzimei dihidrofolat reductaza. prezinta si ?one izopicnotice denumite zone de eucromatina. amplificata. Din totalul tipurilor de tumori primare. RMO sunt apreciate ca suplimentari stabile de ADN in cromozomi obtinute prin amplificari succesive. sunt mentinute pe mai multe cicluri celulare anterioare.indiferent de tehnica de bandare folosita. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. Schimke si Bertino considera ca RMO sunt urmarea amplificarii de material genetic in respectivii cromozomi. numai in 13 (6. apare o extindere a regiuni lor DM si RMO. au identificat aparitia de RMO pe cromozomul 2 din genomul celular de soarece.5%) apar atat DM cat si RMO. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare rezistente la MTX. in zona mediana a cromozomului unde se gaseste gena dhfr. deoarece nu sunt modificate ca dimensiune si prezenta in cromozomi la tratamentul cu concentratii mici de hidroxiuree. sunt mai alungite in axul longitudinal al cromozomilor. pe langa segmentele heteropicnotice si supercondensate cu aditia intensa a colorantilor bazici specifici. Observatiile lor au fost suplimentate de Benner si col (1991).3. Zonele eucromatice au ^respondent pe cromzomii omologi din genomul celular.5%) apar regiuni marcate omogen (RMO). Benner presupune ca RMO ar fi si rezultatul ruperii sau translocarea RMO deja existente in ciclurile celulare anterioare. 9. Eucromatina prezinta urmatoarele caracteristici: 149 . mentinute mai multe cicluri celulare in cultura. Regiuni marcate omogen apar in foarte putine celule din tumorile primare. iar in cinci tipuri (2. Aceasta ipoteza lansata de ei se bazeaza pe observatiile facute pe linii celulare de soarece tratate cu metotrexat. sintetizeaza o cantitate crescuta de enzima dihidrofolat reductaza. Si anume. gena care. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare resistente la MRX.

In ansamblu transmiterea nemendeliana a cromozomilor „B" de la o generatie celulara (de indivizi) la alta generatie. care nu se deosebesc de cromozomii „A" (normali). au talia foarte mica in raport cu cromozomii normali de tip „A".zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv prezinta o condensare si despiralizari normale. a organismului.colorare slaba (normala) in interfaza celulara. se caracterizeaza prin transmitere nemendeliana de la o celula la alta de la o generatie la alta. . .B" prezinta unele insusiri cu caracter general si anume: prezinta o morfologie diferita fata de cromozomi. . poate fi 150 . prin prezenta ADN-ului reprezentativ si informational activ. cromzomii „B" nu se cupleaza cu cromozomii „A" in zigonemul profazei primare a meiozei. diferentierea si reproducerea indivizilor in conditii normale. Cromozomii B. Cromozomii . au o cantitate foarte mare de heterocromatina constitutiva.are o activitate intensa in interfaza celulara. acolo unde sunt cromozomi „B". activitatea unor gene de pe cromozomii „B" se cumuleaza cu genele informational active de pe cromozomii „A". .in zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv sunt locusurile tuturor genelor cu determinism genetic in exprimarea fenotipica a caracterelor. dezvoltare a organismului.eucromatina are o replicare ciclica normala fata de alociclia (tardiva) de replicare a ADN-ului repetitiv din zonele heterocromatice. 10.. Este o mostenire nemendeliana. nu sunt esentiali pentru cresterea. nu contin gene cu informatii majore pentru activitatea celulei. Cromozomii celulari „B" Sunt cromozomii supranumerari aditionali complementului normal de cromozomi al unei specii. Indivizii cu cromozomi supranumerari „B" nu se deosebesc fenotipic de indivizii conspecifici lipsiti de cromozomi „B". gene implicate in procesele de crestere..

1990). efecte salitative in fenotipul indivizilor. ceea ce explica diferente de numar intre celulele organismului cu astfel de cromozomi (Romera (1991). cumulate cu efectui genelor ce codifica unele caractere. genetic. apar diferente de numar ale cromozomilor „B". ar avea consecinte evolutive. favorizand si inducand cresterea adaptativa a ganismelor la fluctuatiile factorilor din mediu.upra organismelor. ale iceluiasi organism. ce au locusuri pe cromozomii „A". Repartitia cromozomilor „B" in nucleii viitoarelor celule fiice. iar la unele insecte s-au pus in evidenta secventa de ADN ribozomal. Cromozomii „B" nu indue. Se considera ca prezenta cromozomilor B. Jones si Rees (1982) considera ca prezenta cromozomilor „B" in irofaza primara a meiozei influenteaza comportamentul cromozomilor „A" are isi pot modifica mecanismele de formare a chiasmelor. Genele cu locusuri pe cromozomii „B" au efecte cantivative asupra unor caractere. Deasemenea Jones si Rees considera ca influenta exercitata de romozomii „B". ar explica existenta unui lecanism genetic de adaptare la prezenta unor factori externi ce pot etermina procesele de recombinare genetica. deoarece prin influentarea omportamentala a cromozomilor A in meioza. Jones si Rees (1982) au identificat la unii cromozomi „B" secvente unice din ADN-ul component. deoarece au o structura omoloaga cu acestia (Sandery si col.romozomilor „B" in timpul diviziunii (in anafaza mitotica sau meiotica). este aleatorie. frin aceasta segregare aleatorie explicam. 151 . S-a emis ipoteza ca acesti cromozomi „B" ar avea originea intr-o trizomie a cromozomilor „A" si in mod deosebit trizomii ale cromozomilor sexuali. de ce in populatiile celulare. Se presupune ca prezenta cromozomilor B la foarte multe specii de lante si animale. ca numar suplimentar ita de complementul cromozomial normal ar avea un efect genetic aditiv . Uneori cromozomii „B" pot influenta cuplarea cromozomilor „A" in ) rofaza primara a meiozei iar cromozomii „A" pot influenta segregarea .asemanatoare cu ereditatea nemendeliana a ADN-ului mitocondrial. ar fi determinata de controlul secventelor de metilare si emetilare din cromozomii „A".

11. Benzile cromozomale
In 1969, Casperson a observat ca fiecare cromozom din setul haploid prezinta in prometafaza si metafaza mitotica sau meioza o succesiune de benzi diferit colorate: clare si intunecate. El a mai observat ca numarul, dimensiunea si ordinea benzilor sunt asemanatoare daca se studiaza fiecare cuplu de cromozomi din celula diploida. Deasemenea, numarul, ordinea si dimensiunea benzilor sunt caracteristice pentru fiecare cuplu de cromozomi omologi, dar si caracteristice fiecarui individ din populatie. Ca definitie, banda cromozomala este segmentul cromatidic clar delimitat de segmente diferit colorate. Folosindu-se tehnici diferite de colorare, benzile evidentiate pot fi identificate ca benzi fluorescente si non-fluorescente, benzi intens colorate cu Giemsa si slab colorate, etc. Dupa tratare si colorare specifica, cromozomii prezinta si o alternanta discontinua de benzi intunecate si luminoase, dispuse pe axul longitudinal al fiecarui cromozom.

11.1. Factori implicati in formarea benzilor
In aditia discontinua a colorantilor si delimitarea intercalara a benzilor intunecatte si palide, intens fluorescente sau slab fluorescente sunt implicati factori, dintre care mentionam: ADN-ul repetitiv si nerepetitiv; prezenta particulara a unor baze complementare pe diverse segmente ADN; distributia „perlata" a proteinelor histonice; plierea neuniforma a fibrilei elementare de ADN. a) ADN-ul repetitiv si nerepetitiv, factor implicat in formarea benzilor cromozomale. Cercetarile lui Guenot (1973) au scos in evidenta ca in cromozom, pe langa ADN-ul nerepetitiv, exista o cantitate apreciabila de ADN repetitiv. Guenot aduce urmatoarele argumente: Escherichia coli, cu un cromozom inelar, cantitatea de informatie asigura existenta a circa 4000 de gene informational active (E.coli are 4736.000 pb-40000 b) ce determina 152

sinteza de proteine celulare. Cum codul genetic este universal, iar masa moleculara a proteinelor sensibil egala, pe baza calculului asemanator cu eel facut la bacterii, in genotipul mamiferelor ar trebui sa existe 3x410 gene active. De exemplu, soarecele ar trebui sa contina in genom de 1000 de on mai multe gene fata de E.coli, iar omul ar trebui 3500.000 gene. Pentru a accepta acest rationament legat de stricta corespondenta a cantitatii de ADN si numarul genelor active din genomul eucariotelor ar fi trebuit indeplinita urmatoarea conditie: tot ADN-ul din celulele eucariotelor saprezinte numai scvente nerepetitive, dispuse liniar pe cromozom. Dar, in 1968, Britten si Kohne (s.a.) au descoperit ca in cromozomii mamiferelor (si la om) exista o mare cantitate de ADN repetitiv, care se pliaza (plicatureaza). Prin aceasta plicaturare in anumite secvente cromatidice cantitatea de ADN este abundenta si comasata, iar aditia colorantilor este mai intensa si uniform dispusa (benzile): aspect heterocromatic sau fluorescent. b) Diferente in componenta bazelor din ADN. Un factor care asigura configuratia neuniforma a ADN-ului si aditia colorantilor specifici cu formarea benzilor cromozomale este distribuita cuplurilor complementare a bazelor azotate. Pe fibrila elementara de ADN cromozomal, sunt zone unde predomina cuplul complementar A-T, iar in altele G-C. De exemplu in segmentele polinucleotidice repetitive bogate in A-T se fixeaza mai puternic substantele fluorescente, iar in zonele bogate in G-C fluorescenta este slaba. c) Distributia neunifonna a proteinelor histonice din fibrila polinucleozomica si polisolenoidica a ADN-ului cromozomal. Prin hidroliza enzimatica a cromozomilor metafazici, s-a constatat ca ADN-ul bogat in G-C se asociaza cu histonele bogate in arginina, iar secventele bogate in A-T se asociaza cu histonele bogate lizina. Deoarece secventele din ADN bogate in A-T sau G-C sunt distribuite pe segmente cromatidice evidentiate ca benzi intercalate si distributia histonelor bogate in lizina sau arginina din ADN-ul cromozomal are loc dupa acelasi tipar de benzi. In 1965, Littan considera ca histonele bogate in lizina produc condensarea cromatinei in cromozom, iar cele bogate in arginina ar preveni condensarea. Ca urmare Meisner (1973) afirma ca histonele au rol important in mentinerea structurii tridimensionale a cromozomilor.

153

11.2.Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor
In 1971, la Paris a avut loc a treia reuniune a geneticienilor pentru standardizarea nomemclaturii, codificarii de analiza si interpretare a benzilor cromozomale, reuniune la care s-a decis denumirea lor in benzi Q, G,R siC. (fig. 41)

C

-".

S *'
»

(9

K

I S

* A

3*3

^^

**

&

13

fto

H i:

•» is
21 22 .X X

Fig. 47 Micrografia cromozomilor a) Metafaza celulei in diviziune b) Cariotipul (46, xx) - Cromozomii - hidroliza enzimatica si colorare cu Giemsa.

154

Fig. 41 bis Cromozomii bandati prin digestie enzimatica. Cariotip normal de femeie. 1- Compararea benzilor R la stanga, benzi Q in centru si benzi G la dreapta (digestie enzimatica a cromozomului 1 uman). In 1972, Gagne, Laberge si apoi Babrow au descris o varianta a 3enzilor C si anume benzile T sau telomerice. Dutrillaux si col. (1973) au ^ompletat sistemele de marcaj si bandare evidentiind benzi „particulare" 155

prin folosirea, unei coloratii cu acridin orange, dupa tratamentul cu 5bromdeoxiuridina (BUDR).

11.2.1. Benzile Q
In 1968, Casperson, folosind clorura de chinacrina (agent alchilant fluorescent), a observat un model de benzi fluorescente pe cromozomi, separate, de zone nonfluorescente. Casperson a denumit aceste benzi, benzi Q (initiala de la quinacrina). In 1972, cercetatorii Weisblum si Haseth au stabilit ca substanta fluorescenta chinacrina se fixeaza puternic in segmentele cromatidice unde este ADN foarte bogat in cupluri complementare A-T. Miller (1973) colorand cromozomii denaturati cu anticorpi fluorescenti „anti-adenina" confirma ipoteza lui Weisblum si Heseth, obtinand benzi de tip Q. Benzile Q evidentiaza heterocromatina care contine putine gene informational active. Fiecare pereche de cromozomi omologi se caracterizeaza printr-o diversitate de benzi fluorescente ca: numar, ordonare, dimensiune, intensitatea substantei fluorescente fixata. Clorura de chinacrina se fixeaza preponderent in ADN-ul foarte bogat in A-T precum si secventele repetitive LINES. Sunt benzile cromatidice care se replica spre sfarsitul stadiului interfazic S. Termenii de apreciere a intensitatii gradului de fluorescenta a cromozomilor sunt: negativ, aproape fluorescent, palid fluorescent, mediu fluorescent, intens fluorescent, stralucitor. Metoda fluorescenta este folosita, in mod deosebit, pentru studiul cromozomului Y in scopul identificarii unor eventuale translocatii Y, intre cromozomul Y cu cromozomul X, sau cu autozomii. Deasemenea metoda fluorescenta poate fi folosita ca „marker" pentru identificarea cromozomului numarul 3 din genomul celular. Benzile Q prezinta un polimorfism „mendelian" polimorfism transmisibil si caracteristic fiecarui individ in populatie. Analiza benzilor Q este recomandata pentru studii antropogenetic (etnice), familiale, medicolegal, criminalistice. Bobrow (1971) si Casperson (1971) recomanda analiza benzilor Q in studiul derularii spermatogenezei la om si animale.

156

1.2.2. Benzile G
Ca si benzile Q, benzile G care se suprapun ca numar, ordonare, idimensiune, evidentiaza ADN-ul bogat in heterocromatina uniform condensata care cuprinde putine gene informational active. Benzile G sunt echivalente cu benzile Q fluorescente. Pentru evidentierea benzilor G, tehnica frecvent folosita este hidroliza enzimatica urmata de colorare cu Giemsa (Dutrillaux 1971). Prin metoda Dutrillaux, cromozomii apar cu aditia discontinua a colorantului Giemsa. O alternanta de benzi intens colorate si benzi palide sau foarte slab colorate (sau chiar decolorate). Colorarea neuniforma a cromozomilor ar fi determinata de „reconsctructia" diferentiala a ;romozomilor dupa distorsionarea (cauzata enzimatic) prin mutarea ;ationilor, sau de „alterarea" diferentiata a complexului ADN- histone. Benzile G apar in zonele unde exista o cantitate mare de ADN repetitiv jogat in A-T cu grad ridicat de pliere a fibrilei de ADN si bogata in lecvente repetitive LINES. In aceste regiuni cromatidice replicarea ADN-ului este tardiva in tadiul interfazic S. Constrictiile secundare de pe cromozomii 1, 9 si 16 sunt benzi G lozitive, dar Q negative. Sunt cercetatori care considera ca benzile G sunt urmarea stabilizarii au extractiei unor proteine acide. Daca adaugam actinomicina D cu cateva re inainte de obtinerea preparatelor cromozomale, apar benzi G, fara alt •atament de fixare. Actinomicina nu reactioneaza cu histonele, dar se leaga e ADN in faza interfazica G2 a ciclului celular, cand cromozomii se regatesc pentru condensarea premeiotica sau premitotica. Exceptie de la yidentiere pentru benzi G este cromozomul Y.

1.2.3. Benzile C
Benzile C reprezinta sctructurile cromatidice unde este localizata ;terocromatina constitutiva. Primii care au evidentiat si analizat benzile C i fost Amighi-Hsu (1971) si Yunis si col. (1971). In functie de tehnica folosita cromozomii sunt supusi unui tratament nic (mediu puternic alcalin) sau unui tratament termic, urmat de o ilorare cu Giemsa.

157

In prima etapa dupa denaturarea termica sau ionica a ADN-ului urmeaza renaturarea ADN-ului satelit. ADN-ul moderat repetitiv si nerepetitiv nu se renatureaza imediat. Aparitia benzilor C presupune o separare hidrolitica a bazelor purinice urmata de-o eliberare de tip p a partilor depurinizate in timpul tratamentului termic. Studiul benzilor C scoate in evidenta: continutul de ADN satelit; evidentiaza crossing-overul inegal intre cromozomii omologi si meioza; evidentiaza segmentul extins de heterocromatina centromerica spre bratul q al cromozomului 1, 9 si 12. evidentiaza segmentul extins de heterocromatina in zona distala a bratului q si o banda subtire in zona centromerului pe cromozomul Y; metoda de analiza in hibridarea celulara om-soarece.

11.2.4. Benzile R (reverse)
Benzile R se obtin prin denaturarea termica moderata si colorarea cu acridin orange. Sunt reversul benzilor G si Q. Benzile R evidentiaza situsurile ADN bogate in G-C. Metoda de evidentiere a benzlior R a fost elaborata de Dutrillaux si Lejeune(1971). S-a observat ca olicomicina, cromomicina A, sau nitromicina, introduse in mediul de cultura indue aparitia benzilor R. Benzile R evidentiaza zonele eucromatice cu „densitatea" cea mai mare de gene informational active in timp ce zonele de heterocromatina sunt foarte colorate. In zona benzilor R replicarea ADN-ului este timpurie. Se recomanda analiza benzilor R pentru identificarea remanierilor cromatidice in zonele terminale ale cromozomilor.

158

2. 1975.11. Metoda de analiza a benzilor T serveste pentru identificarea rearanjarilor telomerice ca translocatii terminale intercromozomice. 12. translocatii roberstoniene. benzile NOR se prezinta cu o tenta galbena usor bruna. Benzile T (telomerice) Folosind o tehnica modificata de identificare a benzilor R. iar telomerele apar colorate fluorescent . prin tehnici diferentiate de bandare. Benzile NOR (organizatori nucleolari) Cromozomii acrocentrici din genomul celulelor umane. anensomia de recombinare. Ca definitie. etc. prezenta cromozomilor inelari. prezinta pe bratul scurt „p" regiuni corespunzatoare organizatorilor nucleolari. prin prezenta genelor specifice se sintetizeaza ARNr. inversiile paracentromerice. regiuni unde. dupa formarea sa prin diviziunea celulei mama si momentul cand aceasta celula finalizeaza. a caror intensitate este variabila de la un cromozom la altul. 11. formarea adoua celule fiice fig. Principiul metodei modificate este urmatorul: supusi cromozomii metafazici tratamentului termic puternic si colorare cu acridin orange in ultraviolete (UV) cromozomii au coloratia slab portocalie. de la un individ la altul si care se transmit mendelian. 1976). Deuton si col. autoradiografia cromozomilor marcati cu izotopi radioactivi. Organizatorii nucleolari pot fi evidentiati prin colorare cu nitrat de argint (Goodpasture si Bloom. 1975. Howell si col. Cromozomii si fazele ciclului celuiar Morfologia cromozomilor in raport cu fazele ciclului celuiar. prin diviziune proprie.5. Cu aceasta colorare. Dutrillaux (1973) a observat ca sunt evidentiate numai telomerele bratelor cromozomului. prin ciclul celuiar se considera ansamblul de modificari ce au loc in celula. 159 . Benzile T reprezinta fractia de ADN-R cea mai rezistenta la tratamentul termic puternic. 42.6.verzui.2. este studiata prin analiza imaginiior electronomicroscopice.

Mitoza SintGza ARN \"l Sinteza Sinteza proteicS ARN Replicarea ADN S Sinteza redus3 de ARN si proteine Sinteza de histone Fig. talie.1. se considera ca in interfaza se pastreaza 160 . cromozomii nucleari formeaza cromatina nucleara.42 Ciclul celular 12. Deoarece cu fiecare ciclu mitotic sau meiotic cromozomii se individualizeaza in acelasi numar.Cromozomii in interfaza ciclului celular Interfaza este intervalul cuprins intre sfarsitul unei diviziuni si inceputul diviziunii celulare a ciclului celular. forma ce caracterizeaza specia. In interfaza ciclului celular.

00 161 .60 11. rezultand elulele fiice. iar in unele regiuni fibrila avand si grosimea de 2-3 nm (Tanaka si col.00 G2 3. abel VIII. stadiul G2. In interfaza cromozomii „pastreaza" zone cu heterocromatina . rrosimea fibrilei elementare de ADN-histone este de aproximativ 100 A (10 lm). dar dupa replicarea semiconservativa a VDN. In interfaza cromozomii sunt decondensati.00 Total ore 17. 974).00 5. In interfaza. Durata stadiului Gl variaza in raport cu tipul de celule somatice :udiate (Tabel VIII). este cromozmul .70 19.exual X.50 8. datorita spiralizarii si condensarii foarte reduse. cromozomii devin dicromatici (vezi morfologia cromozomilor) Interfaza se subdivide in trei stadii : (fig. Stadiul Gl Este stadiul care urmeaza dupa terminarea ciclului mitotic. Forma „condensata" este cunoscuta iub denumirea de corpuscul Barr sau cromozom X inactivat interfazic. stadiul S. La inceputul interfazei fiecare romozom este monocromatidic.mdividualitatea. 2. „condensat" heteropicnotic. La om in interfaza. Dimensiunea si numarul cromocentrelor interfazici difera de la o specie la klta. au talia mai nare fata de metafaza mitotica. unii cercetatori le mai denumesc cromocentre.ondensata pe care.70 31. respectiv ADN-ul.70 6.00 8. Evenimentul major al cromozomilor interfazici este replicarea iparatului genetic.1. Perioada stadiilor interfazice la om in raport de tipul de celula nalizata.42) stadiul Gl.1.60 12.00 s 9. cu aspect filamentos si alungit. Tipul de celule Cultura limfocitara (sange periferic) Cultura fibroblasti embrionari Cultura celule HLA G1 4. in celula somatica la femeie.

intre 5-10 ore. cromozomii sunt moncromatidici continand o cantitate de ADN caracteristic speciei. In Gl nu are loc sinteza de ADN. a) Sintezele in stadiul Gl. rezultand o cantitate dubla de ADN (4n) in cursul acestui stadiu. in aproximativ 14 zile. In acest stadiu se sintetizeaza ARNm care asigura producerea de proteine necesare cresterii celulare. stadiul Gl variaza.1.43).2. In celulele eucariotelor replicarea este orientata. 162 . a cromozomilor. ceea ce arata ca replicarea se face. in tandem (contiguitate). cantitatea de ADN este 2n (fig. se caracterizeaza prin replicarea totala a ADN-ului cromozomial. in totalitate. Daca sinteza nu s-ar declansa simultan in mai multe situsuri si avand in vedere cantitatea de ADN din celula somatica umana ar fi trebuit sa se replice. simultan in mai multe situsuri. Stadiul S Cu o durata de 5-10 ore. exceptand celulele canceroase la care stadiul este foarte scurt sau absent. In stadiul S replicarea ADN-ului din cromozomii eucariotelor. El fiind denumit si stadiul de presinteza sau preduplicare a ADN-ului. 12. Fiind celula somatica. La inceputul stadiului Gl. cu numar diploid de cromozomi. se realizeaza in aproximativ 400 minute. bidirectionala si semiconservativa (vezi sinteza ADN-ului). in medie. La om sunt 46 cromozomi prin dispunerea.La mamifere si om.

43 Cronologia ciclului celular 12. Stadiul G2 Se caracterizeaza prin incetinirea sintezei histonelor si incetarea sintezei ADN-ului din cromozomi.cantitate ADN G1 G2 M G1 Fig. desi cantitatea de ADN este dublata. Stadiul G2 incepe dupa ce sinteza ADN-ului cromozomial este completa. 163 . Are o durata de 4-5 ore.3. Stadiul G2 pregateste celula pentru mitoza.44).2.Cromozomii mitotici Mitoza distribuie egala cantitatea de ADN intre cele doua celule fiice care vor rezulta dupa incheierea telofazei (fig.1. 12. In acest stadiu persita sinteza ARN.

.A.

D. Fig.B. F. 4f c E. C. 44 Fazele ciclului mitotic reprezentare schematica Mitoza intereseaza toate elementele nucleare (cariodiereza) si toate elementele citoplasmatice (citodiereza). 164 .

formand placa ecuatoriala sau metafazica. 12. 12. monocromatidici incep sa migreze.2. Metafaza Este faza care urmeaza profazei cu o durata de aproximativ 23-35 minute. Cromozomii sunt mult ingrosati si scurtati datorita formarii „supersuper-helixurilor" buclelor si rasucirii fibrilei elementare a ADN+histone.2. in numar egal.2. dupa aspectul si „structura" cromozomilor.2. constrictiile secundare si satelitii pe acrocentrici. cromozomii. b) . Dupa separare. profaza se subimparte in: a) . cromozomii dicromatidici migreaza catre planul ecuatorial al celulei. dupa clivajul ecuational. Anafaza Cu o durata de 5-8 minute. cu distributie neuniforma in nucleu. clivajul ecuational cand cele doua cromatide se separa. spre cei doi poli ai :elulei. cromozomii se cliveaza in plan longitudinal. In profaza timpurie se observa la microscopul electronic o usoara infasurare (spiralizare) intre cromatidele surori. Profaza Durata profazei este de 10-15 minute. iar cromozomii sunt bine individualizati.Profaza tarzie: cromozomii devin mai scurti. devine autonoma si se transfonna in cromozom monocromatidic independent. In metafaza.1.12. cromatidele surori ale fiecarui cromozom sunt clar delimitate.Profaza timpurie : cromozomii sunt inca filamentosi si subtiri. mai grosi si rigizi (drepti). 165 . Incep a se distinge elementele morfologice ale cromozomilor: centromerul.3. dispunandu-se perpendicular pe fibrele fusoidale. Fiecare cromatida. Dupa ruperea anvelopei nucleare si formarea fibrelor fusoriale.

au stabilit ca in celula somatica diploida omul are 46 cromozomi (numar normal. Cromozomii incep a se decondensa. cromozomii se regrupeaza in evantai intr-o masa. In finalul telofazei rezulta doua celule fiice identice intre ele si identice cu celula mama.12. 45). In cele 20 minute cat dureaza telofaza. In 1971.2. cromozomii pot fi identificati in cupluri omoloage si ordonati in cariotip. caracteristic speciei Homo sapiens). motive pentru care analiza cariotipului este recomandata in aceasta faza 166 . prezinta in metafaza mitotica o morfologie care permite o analiza de identificare (fig. Incepe procesul invers fata de cum s-a derulat in profaza. sau in culturile celulare. bine delimitati si individualizati. respectiv separarea citoplasmei in doua jumatati.3. Cariotipul uman normal Cromozomii individualizati in mitoza sau meioza. Tot in telofaza are loc citodiereza. Tjio si Levan (1956). Perfectand tehnica culturilor celulare. contur difuz. compacta heterocromatica. 1971) Analiza cromozomilor metafazici se face pe celule recoltate din tesuturile cu potential mitotic ridicat. devin filamentosi. morfologie si prin tehnici de bandare. Telofaza Incepe dupa ce cromozomii au migrat spre polii celulei. In metafaza ciclului mitotic cromozomii sunt dicromatidici. 13. In raport de talie. fiecare continand cate un nucleu cu numar 2n (diploid) de cromozomi monocromatidici. s-a trecut la analiza cromozomilor folosindu-se tehnici de bandare (Paris.

45 Schema cu fazele meiozei Examenul citogenetic care grupeaza un ansamblu de metode si tehnici. de a stabili cauza unor 167 .eptoten Zygoten Fazele mcio/ci Cromo/omi matcrni: alb Cromozomi paterni: ncgru Fig. permite studiul cromozomilor pentru citodiagnostic in cazul copiilor nascuti cu multiple malformatii congenitale.Mi to/a premeiotica Ultima faza S a replicarii ADN .

nascutului cu multiple morfo si histodisplazii. la intelegerea cat mai corecta a mecanismelor genetice in oncogeneza si imunogeneza. primi . retard psiho-neurologic.primipare in jurul varstei de 35 ani si de 5. etc.para.esecuri de reproducere.in tulburari grave de comportament.ca prioritati sunt urmatoarele: . Chicago (1966) si cele de la Paris (1971). .deficiente de crestere postnatala.ambiguitate gonadica . necesita timp indelungat pentru a se obtine rezultatul si un personal specializat si aparatura corespunzatoare.adolesenti cu un aspect impuber cum ar fi atrofia testiculars ginecomastia la baieti. in care se gasesc celule provenite de la embrio-fat. -stabilirea sexului genetic al fatului b) Examenul postnatal . sau in antropologia genetica si antropogeneza. ca riscul teoretic.5% la cele peste 43 ani. este de 50% de a se naste cu copil cu cariotip „dezechilibrat" daca unul din genitori prezinta modificari cromozomale. De exemplu Golbus si col.analiza citogenetica a nou . Recomandarea analizei cariotipului la om Deoarece metodele de analiza sunt neeconomice (costisitoare).1. deficiente in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare.varsta inaintata a persoanei gestante (primi geste. a) Examenul prenatal .Datorita posibilitatii de recoltare a lichidului amniotic.9% pentru copii nascuti din mame primigeste . se impune o „selectie" a cazurilor clinice supuse unei astfel de investigatii. .riscul de recurenta in familia unde s-a nascut copil cu aneuploidie. Lonrda (1963). la stabilirea filiatiei genetice.hermafroditisml . de a identifica aberatiile cromozomiale embrio-fetale in cazul avorturilor spontane. De exemplu Thompson (1986) apreciaza. .cand un membru din cuplul parental prezinta o modificare in structura si morfologia unui cromozom. 13. Examenul citogenetic contribuie la o mai buna cunoastere a hartilor cromozomale la om. se poate analiza citogenetic. genomul produsului de conceptie. Criteriile care impun examenul citogenetic prenatal sunt: . . 168 . . (1981) apreciaza ca sindromul Down este de 0. Criteriile de intocmire si analiza a cariotipului respecta principiile de identificare si codificare stabilite la Denwer (1960).

14. dupa ingerare de medicamente cu efecte secundare severe (efecte cancerigene). unde vor fi tinute aproximativ 8 ore (timp pentru o singura replicare a ADN-ului.la cuplurile cu infertilitate sau sterilitate fara cauze clinice. se repartizeaza egal in cele doua cromatide. cromozomii se replica semiconservativ. este asigurata de capacitatea de autoreplicare a cromozomilor din genomul celular.1. respectiv a cromozomilor).la cuplurile cu repetate esecuri de reproducere. 169 . sau cu avorturi spontane repetate. Citologic. . . care prin replicarea semiconservativa si dublare cantitativa.metoda elaborata de Taylor (1957) de analiza autoradiografica prin marcarea cromozomilor cu timidina tritiata (3H). replicarea cromozomilor a fost demonstrata prin urmatorele metode: .persoanele iradiate accidental sau terapeutic. dupa ce au stabilit structura in dublu helix si capacitatea de replicare a ADN-ului. sau supuse timp indelungat unui climat cu noxe chimice poluante (boli profesionale). Replicarea cromozomilor este determinata de structura moleculara ADN. 14. Replicarea cromozomilor umani Functia de conservare (sincronica) si transmitere a informatiilor genetice in succesiunea generatiilor celulare. Watson si Crick. precursor ce poate fi incorporat in structura ADN-ului in timplul replicarii semiconservative (fig 46).. pierderi zigotice („avorturile" menstruale). prin folosirea 5-bromdezoxiuridina (BrdU) si analiza cromozomilor.faba. Experimentul Taylor Taylor (1957) a lucrat pe planta Vicia faba (bobul) cultivata pe un mediu marcat cu timidina tritiata. Replicarea semiconservativa se deruleaza in stadiul S interfazic al ciclului celular. au sugerat ca si cromozomii se replica semiconservativ. sau a indivizilor din populatie. In mediul marcat cu 3H (mediu „cald") se introduce radacina plantulelor de V. S-a demonstrat ca in stadiul S interfazic.

pe mediul doi si trei se recolteaza cate un esantion celular. plantele sunt scoase. colchicinizat si supus socului hipotonic. care este „rece". La fiecare generatie de 8 ore.Toate placile metafazice marcate cu timidina tritiata. dupa tratare cu colchicina si socul hipotonic vor fi supuse analizei autoradiografice. jumatate din numarul de cromozomi componenti marcati. Urmeaza trecerea plantelor. . Din analiza autoradiografiei s-au obtinut urmatoarele date (fig.Toti cromozomii metafazici marcati. Taylor a folosit pentru analiza trei esantioane celulare. Al treilea esantion celular (generatia a treia) se prezinta autoradiografic: .Toti cromozomii din placa metafazica marcati. Al doilea esantion celular ( a doua generatie de celule) prezinta: .Ambele cromatide ale fiecarui cromozom marcat.Toate metafazele marcate cu timidina.Dupa 8 ore in mediul marcat. respectiv lipsit de precursori marcati cu timidina tritiata. se spala radacina pentru indepartarea aderentelor de suprafata a substantei radioactive. crescute in primul mediu „cald" pe al doilea mediu.Fiecare din cromozomii marcati prezinta o cromatida marcata cu timidina tritiata si o cromatida nemarcata. faba crescute pe respectivele medii de cultura. 46): Primul esantion celular (prima generatie) prezinta: . . . a doua cromatida nemarcata. 170 .Fiecare metafaza jumatate din numarul cromozomilor din genom cu ambele cromatide nemarcate. . tot „rece". Deci un marcaj de 100%. se analizeaza autoradiografic. Dupa 8 ore se scot din mediul doi si tree pe mediul trei. . care. Din varful radacinilor se recolteaza un esantion celular.Analizat fiecare cromozom. care reprezinta trei generatii de celule provenite de la plantulele de V. va prezenta o cromatida marcata cu timidina tritiata.

Dar moleculele de ADN fiind marcate. Dublandu-se cantitatea de ADN.Prereplicare cu timidina Marcate 100% Marcate 50% Marcate 50% si Nemarcate 50% Fig . prin repartitia egala si cele doua cromatide vor fi marcate. care initial este monocromatidic. Prin separarea celor doua monocatene. Rationamentul lui Taylor este urmatorul: (1) . sa se replice semiconservativ pentru a repartiza egal moleculele de ADN in cele doua cromatide. datorita incorporarii respectivului nucleotid in structura moleculei de ADN. in stadiul S interfazic incepe sa se replice semiconservativ. 171 .46 Experimental Taylor de a demonstra natura semiconservativa de replicare a ADN in cromozomi (dupa Clark si Wall. fiecare va servi ca tipar (matrita) pentru sinteza noilor catene (complementare). Aceasta imagine autoradiografica demonstreaza ca cele doua cromatide sunt indentice prin continutul de ADN care a rezultat prin replicare semiconservativa. 1992). inainte de a fi crecute pe mediul „cald" marcat cu timidina tritiata.Celulele din radacina plantulelor de Vicia faba. au moleculele de ADN cu ambele catene nemarcate (vezi sinteza ADN). In mediul marcat. Dupa Taylor aceste rezultate sunt posibile numai prin replicarea semiconservativa a cromozomilor ca rezultat al replicarii semiconservative a ADN-urilor din structura lor si repartizarii egale a ADN-ului in cele doua cromatide. in stadiul S incepe si cromozomul. prin acest mecanism cu timidina tritiata. ADN-ul din fiecare cromozom.

rezultat al replicarii semiconservative: intr-o cromatida se repartizeaza molecula de ADN marcata. cand toti cromozomii metafazici sunt marcati dar fiecare cromozom cu o cromatida marcata si a doua nemarcata . Are loc clivajul ecuational al cromatidelor. daca se fuzioneaza o celula in stadiul Gl cu o celula in metafaza. cromozomii incep sa se individualizeze in G2. celulele puse in mediu nemarcat. In concluzie replicarea cromozomilor se desfasoara in baza replicarii semiconservative a ADN-ului component. de a asigura transmiterea informatiei genetice de la o generatie celulara la generatiile care succed. cromozomii in G2 se condenseaza si se individualizeaza. cu o celula in metafaza mitotica. in stadiul S. Concluzia este ca replicarea cromozomilor eucariotici are loc intre stadiul Gl si G2. fiecare molecula ADN va avea o catena marcata. dar vor prezenta o singura cromatida. in a doua cromatida. Ca urmare vor rezulta doua molecule: una marcata (catena provenita cu marcare de la prima generatie celulara). a doua nemarcata si servind ca matrita. s-a realizat prin metoda fuziunii celulare. sa se hipercondeseze cu delimitarea celor doua cromatide ale fiecarui cromozom. ADN nemarcat. fiecare cromozom continand ADN cu o catena. Cum cromozomii metafazici din celulele generatia a doua. prezinta o cromatida marcata. Analiza celulelor din esantionul doi reprezinta generatia a doua de celule. Prin separarea catelenor una marcata. Confirmarea si demonstrarea ca replicarea cromozomilor este semiconservativa are loc in stadiul S interfazic.In concluzie. ADN-ul se replica semiconservativ. una nemarcata. explica repartitia moleculelor de ADN in cele doua cromatide. Acest mecanism. marcata. adica in stadiul interfazic S. In generatia a doua. Ori replicarea ADN-ului are 172 . care devin cromozomi monocromatidici. Introduse plantulele in mediul „cald" prin replicarea semiconservativa. noile catene vor integra in structura lor nucleotide nemarcate. Se asigura functia de ereditate ( sincronica). De exemplu: fuzionand o celula in stadiul G2 interfazic. a doua total nemarcata. consemnat si la nivel cromozomial demonstreaza rolul cromozomilor in dinamica celulara. in esantionul unu toate metafazele au cromozomii marcati si ambele cromatide marcate. a doua molecula total nemarcata. Acelasi rationament si pentru esantionul celular generatia a treia. a doua nemarcata. rationamentul este urmatorul: Inainte de a fi introduse in primul esantion ADN cromozomal avea ambele catene nemarcate.

Dar in timp ce zona pericentromerica incepe replicarea. conservarea informatiei in succesiunea generatiilor celulare. iar timpul necesar pentrti sinteza unei molecule de ADN este de cateva minute. momentul cand se declanseaza replicarea. replicarea cromozomilor se desfasoara semiconservativ in stadiul S. iar constrictiile secundare replica spre sfarsitul stadiului S. telomerele o sfarsesc.2. in culturile limfocitare umane s-au observat urmatoarele diferentieri: cromozomul 1: telomerele si segmentele de eucromatina incep replicarea la inceputul stadiului S. Daca sinteza moleculelor de ADN si a cromozomilor s-ar desfasura uniform. Cromozomul 2 . 14. timpul necesar pentru sinteza totala a ADN-ului din genom ar fi de ordinul minutelor. 14. In segmentele distale ale bratelor si zona pericentromerica replicarea este tarditva. necesitand un interval de timp de aproximativ 6-8 ore pentru totala replicare a cromozomilor din genom. o replicare sincrona. Asincronia inter. deci continuitatea genetica a materialului ereditar. 173 . pe masura ce se dubleaza cantitatea de ADN prin replicarea proprie.si intracromozomala Autoradiografic s-a stabilit comportamentul cromozomilor in stadiul S interfazic.2. Prin acest mecanism. mecanismul si timpul necesar. De exemplu. in replicarea cromozomilor din genomul celular. Cromozomii se replica asincron Stadiul S.1.incepe replicarea mai tarziu in stadiul S.loc tot in stadiul S. Ca urmare. are durata de 6-8 ore. Rezultatele confirma asincronia de procesare si timp. Insa datele experimentale au stabilit ca sinteza ADN-ului si replicarea semiconservativa a cromozomilor sunt asincrone. stadiului S pentru replicarea semiconservativa a tuturor cromozomilor din genom. cromozomii asigura transmiterea integrala a informatiei genetice de la celula mama spre celulele fiice.

De exemplu.Cromzomul 3 . replicarea este tardiva. Cromozomii 19-20 . ca proces. 174 . Cromozomii 16-18 . De exemplu perechile 1 si 2 cu talie mare replica mai rapid fata de cromozomii 13. iar cromozomul 16 la mijlocul timpului stadiului S. Cromozomii 13-15 . Desi cromozomul 2 incepe mai repede decat cromozomul 1 replicarea. Replicarea incepe de la telomere si progresiv. 16 si 21. inainteaza spre centromer. In momentul initierii replicarii pe bratele q. Diferente in ritmul si timpul de replicare apar in functie de tipul celulei. Diferente sunt consemnate intre cromozomii 1 si 2: cromozomul 2 incepe replicarea dupa ce la cromozomul 1 procesul este in plina desfasurare. Cromozomii 21-22 .replicare timpurie. iar bratele p replica incet.Cromozomul 15 replica la inceputul stadiului S.replicare timpurie. replica tardiv. Pentru cromozomii sexuali X si Y. Cromozomii 6-12 . Cromozomul 14 incepe replicarea cand o sfarseste cromozomul 15 si o termina cand se initiaza replicarea pe cromozomul 13. cromozomul X heteropicnotic (corpuscul Barr) initiaza replicarea la 2 ore si jumatate dupa initierea replicarii pe autozomi. cromozomul 18 la sfarsit. cromozomi cu talie medie si foarte mica. evolutie si timp. o termina mai repede.cromozomul 17 replica la inceputul stadiului S. procesul este mai rapid si de scurta durata.au comportament asemanator intre ei prin desfasurarea replicarii. iar cromozomul 13 spre finalul stadiului (foarte tardiv).replica tardiv. Cromozomii 4 si 5 .in general. Stabilirea si cunoasterea asincroniei replicarii semiconservative a cromozomilor are importanta deosebita in aprecierea interferentei proceselor cu actiunea dereglanta indusa de agentii potentiali mutageni (a se vedea mutageneza). S-a mai constatat ca desfasurarea in timp a replicarii ADN-ului nu este conditionata de talia cromozomilor.

a inversiilor. 1982) lungimea bratului q a cromozomului Y. Dupa Verma (1983) se crede ca variantele morfologice ar fi implicate in procese ca : riscul non-disjunctiei cromozomilor (ex.Obsern. aditia colorantilor in respectivele zone (Krag . translocatiilor (Prokofieva -Belgovskaia. sateliti dubli sau in tandem. 175 . distanta de centromer. absenta lor. De exemplu daca luam ca elemente de reper. deletiilor. Polimorfismul cromozomilor umani Se apreciaza ca aproximativ 5-7% dintre indivizii conspecifici se diferentiaza prin minim o particularitate morfologica sau arhitecturala a cromozomilor din genom. 1980). bandarea sau fluorescenta cromozomilor putem aprecia un accentuat polimorfism cromozomial de pana la 50% indivizi din populatie. 1980) variatii ale satelitilor: dimensiune. Un polimorfism accentuat este consecinta replicarilor aditionale. duplicatiilor. lungimea bratului „p" la acrocentrici (Waditu si col. variatii de aditie a colorantilor pe segmente cromatidice sau a gradului de fluorescenta (Simi si Tursi. Polimorfismul fiziologic este distinct de polimorfismul mutational. proeminenta. acrocentrici lor).15. Elementele care stabilesc criteriile de polimorfism cromozomial in genomul indivizilor din populatie sunt: constrictiile secundare: extindere. translocatiile robertsoniene etc. 1977).

16. Mecanismele si factorii implicati in evolutia genomuiui uman
Informatiile aduse de genetica si datele oferite de genetica populatiilor au deschis cai noi pentru descifrarea si interpretarea mecanismelor antropogenetice si evolutia bio-genetica a speciilor. Daca ne limitam la clasa hominidelor (si om), afirmam ca dispunem de probe care evidentiaza schimbari esentiale in structura si numarul cromozomilor, considerate mecanisme genetice in antropogeneza. Studiile incepute in 1962 de Chlarelli, au fost reluate, extensiv si intensiv in 1972-1973 de cercetatori ca Grouchy, Turleau, Pearson, Babrow, s.a., gratie perfectionarii tehnicilor si metodelor de studiu citogenetic.

16.1. Comparatie intre genomul uman si al pongidelor
Turleau (1972), Grouchy (1972, 1975) intr-un studiu comparat, constata semnificative diferentieri de structura, morfologie si numar intre cromozomii umani si ai pongidelor (in special Pan troglodytes -cimpanzeu). Ca diferentieri cromozomice consemnam: datorita absentei segmentului cromatidic ql, pe cromozomul uman apare constricita secundara care lipseste la cimpanzeu. Deasemenea pe bratul cromozomului 1 uman lipsesc benzile q2i si q22- La cimpanzeu sunt prezente; prin analiza benzilor, s-a constatat ca benzile Q si G de la cromozomul 2 uman corespund, prin numar, dimensiune cu cele consemnate la perechea 2 de cromozomi omologi la cimpanzeu. Grouchy (1972), considera ca la om, cromozomul 2 s-a format prin dispunerea in tandem la nivelul telomerelor bratelor p, a celor doi cromozomi din cuplul omolog 2 (translocatie robertsoniana). Prin aceasta translocatie robertsoniana, s-a redus numarul de cromozomi la 46 (numar total) cat are omul actual, fata de 48 cromozomi la Pan troglodytes (cimpanzeu). Lejeune (1970, 1973) considera aceasta fuziune centromerica un mecanism important in „speciatia" cromozomala.

176

De exemplu, prin translocatia 2p si 2q a cromozomilor de cimpanzeu, la cromozomul 2 uman apare o lacuna.

16.2. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman
Ca factori etiologici primordiali in evolutia cromozomilor umani sunt remanierile de tip mutational, cu efecte comportamentale si aparitia de noi caractere exprimate fenotipic. Dintre factorii etiologici in evolutia cromozomilor umani mentionam: a) Efectele induse de remanierile cromozomiale sunt in raport direct cu numarul indivizilor din populatie care au suportat remanierile cromozomale, cu distanta intre generatiile care au succedat. De exemplu, la Homo sapiens frecventa inversiilor pericentrice este de 0,16 x 10" . Stabilirea starii de homozigotie este urmarea directa a remanierilor cromozomale care se produc in raport cu starea de homogamie1 a populatiei. Frecventa remanierilor si realizarea starii de homogamie este invers
• •17

proportionala cu „dimensiunea" unei populatii panmictice . In populatiile mici homogamia (consangvinitatea) este mai frecventa, deci si evolutia cromozomilor este rapida. Specia Homo sapiens, reprezentata de o populatie cu numar foarte mare de indivizi, prezinta, la fiecare generatie remanieri cromozomale frecvente (modificari de structure, morfologie si functie). Deoarece la om coeficientul de cosangvinitate fiind foarte redus valoric, posibilitatea ca remanierile sa ajunga la stadiul de „homozigot" pentru cuplul de cromozomi omologi, este foarte mica. Exceptie il face incestul sau izolatele umane. b) Un factor care influenteaza evolutia cromozomilor la om este rata mutatiilor si „patologia" genica. Exemplu care conflrma rata mutatiilor ^enice, ca factor in „evolutia" cromozomilor, sunt in patologia umana: lanismul telangiectazic si ataxia telangiectazica (ataxia cerebrala
1

Populatie homogama - populaia realizata prin incrucisarea indivizilor de sexe opuse, dar u asemanari fizice, psihice, genetice si cu un stramos comun. " Populatia panmictica - populatia a carei membri componenti se incruciseaza aleatoriu: -ira selectie preferentiala, fara mutatii, fara un stramos apropiat, comun (nu onsangvinitate).
177

progresiva, cu deficiente imunologice - Ig A- si oculo-cutanate). Este cauza genetica determinata de instabilitatea cromozomala prin deficienta endonucleazei ce favorizeaza remanieri cromozomale de tipul: translocatia 14ql2 pe cromozomul 7 din genom, sau segmentul respectiv translocat pe cromozomul omolog 14. Remanieri cromozomale si o rata crescuta a mutatiilor cu efecte „deviante" in fentotip apar si in infectiile virale. In familiile consangvine riscul de homozigotare, prin remanieri cromozomale, este foarte crescut. c) Gradul crescut de consangvinitate favorizeaza un coeficient ridicat de homozigotare prin remanieri genice si cromozomale. Efectele sunt: aparitia de noi caractere fenotipice, care se fixeaza usor in genom si devin transmisibile.

Consangvinitatea accelereaza mecanismele genetice in evolutia speciilor, prin: - trecerea in stare homozigota a genelor cu aparitia de situsuri care indue rupturi cromozomale; - formarea rapida a caracterelor noi, cauzate de genele recesive rare; - cumularea efectelor compartimentale a remanierilor cromozomale cu aparitia de noi caractere.

16.3. Mecanisme in evolutia cromozomilor
(1) Primii care au stabilit ca inversiile pericentrice sunt remanierile structurale cele mai frecvente in evolutia cromozomilor umani au fost Grouchy si col. (1972). Concluzia lor se bazeaza pe studiile de citogenetica comparata intre Homo sapiens si Pongidele actuale. Ei au consemnat atat inversii pericentrice cat si paracentrice, a caror valoare sunt: a) Inversii pericentrice: - intre Homo sapiens si Pan troglodytes - 6 inversii; - intre Homo sapiens si Gorilla - 8 inversii; - intre Homo sapiens si Pongo - 7 inversii. b) Inversii paracentrice (mai rare): - Homo sapiens fata de Pan paniscus - inversie la cromozomul 7; - Homo sapiens fata de Gorilla - doua inversii la cromozomii 7 si 16; 178

- Homo sapiens fata de Pongo - trei inversii la cromozomii 7, 10, 17. Aceste inversii s-au produs pe un segment cromatidic relativ scurt. (2) Translocatiile - Un alt mecanism observat de Grouchy in evolutia cromozomilor sunt translocatiile. Desi la Homo sapeins sunt frecvente, in general, raportata ca element citogenetic, comparatie cu Pongidele, s-a constatat o singura translocatie majora intercromozomala. La om este translocatia intercromozomala prin fuziunea telomerica 2p si 2q care la Pan paniscus reprezinta un cuplu de cromozomi 2 omologi (translocatie robertsoniana). (3) Translative reprezinta un mecanism in evolutia cromozomilor umani. De exemplu: - banda q 13 de la cromozomul 11 de la Pongo este prezenta si pe cromozomul 11 la Homo; - la Pongo pe bratul scurt al cromozomului este banda pi3, prin translatie, la Homo o intalnim pe bratul q al cromozomului 20, probabil intre qll si ql2.

16.4. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor
a) Efecte cantitative. La Homo Sapiens duplicatia sau deletia unui segment cromatidic are efect morbid sau letal asupra indivului afectat. In consecinta, se apreciaza ca deletia si duplicatia au jucat un rol minor in evolutia cromozomilor de la Pongide la Homo. b) Efecte compartimentale - Modificarea structurii cromozomilor deregleaza meioza datorita neomologiei pe segmente cromatidice intre cromozomii omologi. De exemplu remanieri de tipul translocatiei echilibrate sau aneusomia'3 recombinarilor (recombinari complexe sau efecte intercromozomale) due la diminuarea fertilitatii. Aneusomii cu efecte compartimentale intracromozomice la Homo Sapiens sunt: inversiile pericentrice (mecanism de remaniere foarte activ), translocatiile.

13

Aneusomie - orice modificare de structura sau de numar a cromozomilor din genom. 179

c) Efecte asupra fenotipului - Remanierile echilibrate nu modifica fenotipul individului purtator. Ca remanieri echilibrate, translocatiile, pot fi reciproce, tralslocatie, prin fuziune centrica, insertii. Sunt si translocatii reciproce care indue modificari fenotipice. De exemplu, translocatia reciproca intre cromozomul X si un autozom, care determina monozomia partiala a autozomului. Insertia poate determina gruparea unor gene, care, normal, se gasesc la mare distanta pe cromozomi. Inversia pericentrica modifica secventa de citire a mesajului inscris in gene. Fuziunea telomerica a doi cromozomi, perturba reglarea respectivelor gene, daca citirea codificata se face de la centromer spre telomer.

16.5. Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om
Evolutia cromozomilor implica un mare numar de mecanisme. Se pare ca remanierile cromozomale in evolutia genomului, sunt dependente de structura, ultrastructura si morfologia cromozomilor. a) Ipoteza sintezei de material nou sau pierdere de material. Studiile citogenetice comparate intre Homo si Pongidae, au evindentiat ca spre deosebire de Pongidae, la Homo apar benzi Q terminale pe bratui „p", iar la bratui „q" lipsa benzilor Q terminale. Deasemenea apar diferentieri de localizare a heterocromatinei, precum si aparitia benzilor Q juxtacentromerice la cromozomii umani. Grouchy mentioneaza ca bratui p al cromozomilor acrocentrici prezinta o regiune heterocromatica, care formeaza sateliti a caror dimensiune este variabila (la om pe cromozomi 13, 14, 21, 22). Dupa Grouchy, acesti sateliti ar fi rezultatul sintezei de „novo" de material genetic, sau consecinta duplicarii unei benzi, deja existenta pe bratui scurt „p". Heterocromatina si regiunea telomerelor sunt zone cromatidice unde pot avea loc remanieri structurale datorita localizarii lor in raport cu centromerul. Se cunoaste ca centromerul si telomerele au rol important si determinant in replicarea normala a cromozomilor. b) Ipoteza schimbului neechilibrat de segmente cromatidice intre cromozomi . In profaza primara a meiozei reductionale are loc un schimb echilibrat de material genetic prin crossing-over echilibrat (egal). Sunt insa 180

si cazuri cand se realizeaza schimb neechilibrat datorita unui crossing-over inegal realizat intre cromozomii omologi. c) Ipoteza modificarii formulei cromozomale, Modificarea formulei numarului de cromozomi se realizeaza prin reducerea sau crestera numarului de cromozomi in genomul celulei. • Reducerea numarului de cromozomi din genomul organismului se poate realiza prin doua procese: malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi intre celulele fiice rezultate din meioza si mitoza (exemplu este sindromul Turner la om); fuziunea centromerica si/sau telomerica. Malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi, determina in finalul diviziunii obtinerea a doua celule fiice diferite prin numarul cromozomilor: celula monozomica, numar redus de cromozomi si celula trizomica cu un cromozom in plus. Monozomia unui cromozom autozom, sau prezenta in celula numai a cromozomului Y (lipsind cromozomul X), la om sunt cu efect letal. Cand monozomia este legata de pierderea unui cromozom X la femeie (ex. sindromul Turner , 45, X) are ca efecte pierderea unor activitati genetice care se exprima fenotipic prin: disfunctii, histodisplazii sau morfodisplazii. Fuziunea centromerica , descrisa pentru prima data in 1916 de Robertson, determina reducerea numarului de cromozomi in genom. Fuziunea telomerica. Exemplu cromozomul 2 uman provine din fuziunea telomerica a cromozomilor submetacentrici 2p si 2q de la Pan troglodytes, iar la locul fuziunii apare o lacuna. • Cresterea numarului de cromozomi in genomul celular. Legat de cresterea numarului de cromozomi in genom s-au elaborat mai multe ipoteze. Formarea de noi cromozomi prin sinteza de material centromeric. Ipoteza neacceptata. Prezenta de structuri asemanatoare centromerului, rezultate din fuziuni intercromozomice precedente, in evolutia genomului. Prin separare, aceste structuri isi reiau functia centromerica. Achizitia de cromozomi prin malsegregare. Formarea microcromozomilor. Mecanism ce poate explica prezenta centromerilor si telomerele de „rezerva". De exemplu, la om, prezenta unui microcromozom (in exces) poate fi transmis la descendenti. La copil microcromozomul mostenit se poate duplica, rezuitand doi microcromozomi, identificabili prin cuplarea lor in zigonemul profazei primare a meiozei. Microcromozomii nu indue modificari fenotipice 181

deoarece ADN-ul lor nu contine informatie genetica pentru a fi decodificata in ARNm. Prezenta lui in genom poate avea urmatoarele urmari: sa primeasca, prin translocatie echilibrata, un brat de la cromozomii cu centromer, devenind genetic functional.

16.6. Relatii intre structura si remanierea cromozomilor
- Localizarea constrictiilor secundare, rezultate prin remanieri cromozomale, pot produce modificari fenotipice majore. - Existenta situsurilor fragile pe cromozomii remaniati (exemplu pe cromozomii 10 si 14 la om). - Fisuri cromatidice la nivelul benzilor T si R, si inversii paracentrice (ex. cromozomul 7 uman). - Formarea unor structuri ce favorizeaza endoreduplicarea segmentului distal al cromozomului 2q, fuziunea sau translocatii intracromatidice.

17. Arhitectura si evolutia cromozomilor sexuali (gonozomii)
La Homo sapiens, specie cu reproducere sexuata, exista un cuplu de cromozomi, care, prin structura, morfologie si functii sunt diferiti de cromozomii autozomi. Sunt cromozomii sexuali sau gonozomii, care la barbat sunt reprezentati XY, la femeie XX. Acest cuplu, XX sau XY, se constituie in momentul fecundarii si constituirii zigotului reprezentand sexul cromozomial, genetic, al fiecarui subiect din populatia umana. Cromozomii X si Y, intervin in formula sexului genetic. Acesti cromozomi se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism, de talie, zone pseudoautozomale, grad de heterocromatinizare, etc. (fig. 47).

182

Prin folosirea tehnicilor de bandare. 17. 47 Cromozomul X si Y (supersia prin crossing-over) . Ca talie. Se apreciaza ca cele 2920 Kb din regiunile pseudoautozomale ar >rezenta 5% din totalul ADN-ului component al cromozomului Y.Fig. cum sunt: regiunile pseudoautozomale PARI si PAR2. Cele doua regiuni pseudoautozomale insumeaza 2920 Kb. regiunile eucromatice si heterocromatice. prezinta regiuni distincte in strcutura sa. S-a observat ca in profaza primara a meiozei reductionale. ceea ce reprezinta 2-3%. cantitate ADN din setul haploid. Datorita rolului esential in conditionarea sexului genetic si somatic la barbati. din care 2600 Kb PARI si320KbPAR2. se poate realiza schimb de material genetic cu regiuni omoloage de pe cromozomul >exual X. 183 . s-a observat ca acest cromozom Y.1. este necesara o analiza deosebita a cromozomului Y. Regiunile pseudoautozomale ale cromozomului Y le gasim in zona terminala (distala) a bratelor cromozomului. avand aproximativ 60 Mb.bandare enzimatica. Arhitectura cromozomului Y. cromozomul Y este eel mai mic din genomul urnan. Acestea sunt: PARI in zona terminala a bratului scurt (p) si PAR2 in zona terminala a bratuiui lung (q).

in regiunea centromerica si in regiunea paracentromerica a bratului „p". secvente care se gasesc si pe cromozomii autozomi.4 Kb. Este reprezentata de o singura familie de secvente pe cromozomul Y uman .S-a mai stabilit ca regiunea PARI a bratului scurt este importanta. Este considerata regiunea „inerta" datorita inactivitatii de codare.000 unititati repetitive. (Foote si col.000 . regiuni care contin secvente repetitive. Acesta observatie este urmarea efectului producerii de deletii in regiunea bratului terminal „p". asigurand fertilitatea masculina. Aceasta regiune este localizata in zona Yq distala si corespunde benzii cromozomale Yq^. stabilit prin analiza markerilor genetici la indivizii conspecifici. In structura moleculara a cromozomului Y se gasesc si doua clase de secvente repetitive si anume SINES( Short Interspersed Elements) si LINEs (Long Interspersed Elements).4 Kb. Cromozomul Y prezinta regiunile eucromatice si heterocromatice reprezentand 95% din ADN-ul cromozomului. DyZ2. in regiunea pericentromerica a cromozomului Y.1 Kb si ar contine aproximativ 2000 secvente repetitive. (Foote si col. Regiunea heterocromatica a cromozomului Y . Aceasta familie ar insuma 4000-6000 secvente repetitive. Si anume deletia acestui segment cromatidic stopeaza meioza. Regiunea eucromatica Y .specifica . Clasa SINEs contine secvente de 300 pb. Clasa LINEs. 1988). Aceste secvente repetitive pot fi grupate in trei mari familii: DyZ^. S-a stabilit ca in cromozomul Y aproximativ 50% este ADN cu secvente repetitive non-codante. Clasa SINEs este reprezentata de secvente Alu. Polimorfismul regiunii heterocromatidice este consemnat in banda Yqn si in regiunea centromerului. a caror membri ocupa aproximativ 6. dar se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism. Secventele Alu de pe Y sunt inalt divergente in raport cu secventele Alu de pe autozomi.900.este paracentromerica pe bratul „q". Cartografierea cromozomului Y a evidentiat doua clase de gene care 184 .familia Kpn.Este familia la care unitatea repetitiva are 3. 1992). 1992). DyZ^ este ADN-ul satelit de tip alfoid. insumand intre 300. determinand azoospermia (Kostiner Dana. denumite si NRY (Non Recombining Y). Sunt regiunile Y-specifice. Unitatea repetitiva are apfoximativ 2. este noncodanta.

In functie de raporturile de homo . morfologie si functie genetica. intre cromozomii X si Y. Majoritatea genelor din aceasta clasa se gasesc in copii multiple. determinata de particularitati de structura.insumeaza aproximativ 40 gene. iar starea heterozigota sexul opus.gene achizitionate in cursul evolutiei. 17. de un sistem de cupluri alelice. motiveaza ipoteza ca heteromorfismul gonozomilor este rezultatul unui lung proces si modificari complexe in evolutia separata a cromozomilor X si Y(Ohno. care aveau cuplul homozigot al genelor sexualizante ar fi determinat un sex. Repartizarea in cele doua clase a avut drept criterii functiile respectivelor gene. Respectivele gene. De exemplu cromozomii „sexuali" ancestrali cu morfologie identica. in copie unica. Achizitionarea noilor gene pe cromozomul Y s-a realizat prin mecanismul de translocatie de la autozomi.2. iar determinarea sexului era controlata de gene. 1991). Dintr-o pereche ancestrala de cromozomi autozomi au evoluat cromozomii sexuali X si Y.genele derivate din perechea ancestrala de autozomi. . Datorita variabilitatii accentuate. Aceasta clasa de gene este localizata in regiunea pseudo-autozomala a cromozomului Y. El considera ca la speciile ancestrale de vertebrate. Acest complex de cupluri alelice implicate in sexualitate nu era o necesitate absoluta. se gaseste in doza unica: Gena SRY nu are gena omoloaga pe cromozomul X. 1969. Marshall si Watson. Din datele experimentale si studiul filogenetic al cromozomilor sexuali au fost emise diverse ipoteze ca heteromorfismul dintre X si Y ar fi rezultatul unor mecanisme genetice. sunt intotdeauna exprimate ca functie si au alele omoloage pe cromozomul X.si heterozigot era determinat sexul. 185 . care codifica proteine cu functie Jnductor morfogenetic" in diferentierea testiculului. cromozomii ancestrali cu rol in sexualitatea speciilor erau morfologie identici. Sunt localizate in regiunea nerecombinativa genetic din cromozomul Y. Numai gena SRY (Sex determining Region of the Y). Cele doua clase sunt: . lanseaza ipoteza unei evolutii particulare a cromozomilor X si Y in raport cu evolutia autozomilor.Evolutia cromozomilor sexuali la om Cromozomii sexuali reprezinta un tip special de evolutie genomica la mamifere si om. Ohno (1969).

over Ipotezele lansate considera ca genele sex-linkate cu efecte opuse asupra unor caractere la cele doua sexe. Rice(1994) s. ar determina variante genetice care ar asigura exprimari fenotipice ale unor caractere. Supresia prin crossing . heteromorfismul cromozomilor sexuali X si Y s-a realizat intr-un lung proces evolutiv prin modificari graduale.1. in special pentru cromozomul Y.a. la mamifere si om. a determinat elaborarea ipotezei ca cei doi cromozomi sexuali (la mamifere si om) au evoluat separat. diferentieri comportamentale.Conform ipotezei lui Ohmo. cum ar fi: afectare psihica. Asemenea modificari fenotipice ar putea fi considerate avantajoase pentru sexul heterogametic si neavantajoase pentru sexul homogametic. diferentiat la X si Y. 1983. considerat factor initiator in evolutia cromozomilor sexuali. Heteromorfismul gonozomilor.Un factor care diminueaza recombinarea intracromozomica a gonozomilor este selectia genelor. morfologica. exprimat prin accentuata diferentiere de structura. Mecanismele care au precedat heteromorfismului gonozomilor umani au inceput si s-au derulat pe parcursul a 200 milioane de ani in evolutia bio-genetica a vertebratelor pana la omul actual. Riggs (1990). 17. sustinuta de cercetarile lui Grouchy (1987). Supresia genica s-ar fi realizat prin deletia intracromatidica prin care 186 . cromozom heteromorf. supresia partiala sau totala a crossing . a dus la izolarea si separarea cromozomilor sexuali X si Y.over-ului in doi cromozomi omologi la sexul heteromorfic ce difera prin gena sexualizata. dimensiune si functie genetica existenta intre X si Y.Watson (1991) si Jablouka (1990). independent (Bull. cum ar fr. cuplul de cromozomi sexuali X si Y provine dintr-o pereche homomorfa de cromozomi ancestrali. dar mai ampla selectia la nivelul cromozomului Y. ar avea un avantaj selectiv la unul din sexe. Marshall .2. Charles Worth (1978). Selectia genelor. „degenerarea" functiei genetice a cromozomului Y. Conform argumentelor aduse de cercetatori. Supresia crossing-over-ului s-ar fi realizat prin urmatoarele mecanisme: a) Supresia genelor . 47) Reducerea marcata a structurii realizata prin schimbul genetic extins prin deletie. urmarea recombinarilor interlocusuri (fig.

187 .over-ului in meioza. La sexul feminin homogametic XX exista un rise crescut de acumulare a mutatiilor. Crossing-overul se poate realiza numai la nivelul segmentelor pseudoautozomale. este posibila o reducere a coeficientului de mutatie. d) ^Degenerarea" functionala. precum si izolarea heterocromozomilor. iar cromozomul X cu talia mijlocie. in zigonem nu se formeaza sinapsele intercromozomale si are loc. Degenerarea structurii este realizata si prin acumularea de mutatii cauzate de „alterarea" strcuturii ADN-ului din cromozomi. Daca in meioza s-ar produce un uossing-over intre cromozomii XX in zona unde a avut loc inversia intracnwnatidica. Dar. datorita omologiei celor doi cromozomi X. urmata de aditia altor gene. b) Modificari conformationale . Datorita cuplarii incomplete in meioza. Asemenea inactivari ar fi consecinta inversiilor.sunt eliminate unele gene. Datorita neomologiei intre X si Y. se pot produce modificari conformationale in cromozomii sexuali. Consecinta degenerarii structurii intre X si Y este diferentierea genetica si modificarea functiilor. Ele se pot produce prin inversii pericentrice si paracentrice. crossing . Rearanjamentul strcutrural al cromozomului Y. sau prin deletia bratului „p" al cromozomului Y. care la randul lor se deosebesc de cromozomii autozomi. Va rezulta un cromozom Y cu talia foarte mica. determina partial.overul. Modificarea conformatiei determina degenerarea unor structuri cromozomale a heterocromozomilor X si Y. care este diferit de al cromozomului X. supresia crossing .Modificarile conformationale includ heterocromatinizarea si „alternarea" timpului de replicare prin care se deosebesc cromozomii X si Y intre ei. Clark si Wall (1996) considera ca supresia crossing-over-ului poate fi influentata si de modificarea structurii si conformatiei cromozomilor sexuali X si Y. Modificarea conformationala explica replicarea tardiva a cromozomilor sexuali. cu informatii genetice diferite fata de cele eliminate. ar rezulta gameti „aneuploizi" (corect o monozomie partiala). Dar. Datorita neomologiei cromatidelor intre X si Y cuplaroa in meioza este incompleta. Modificarile structurale modifica ordonarea omologiei segmentelor cromatidice si imposibilitatea de cuplare completa a cromozomilor sexuali in stadiul de zigonem al profazei primare din meioza. frecvent . segmental necuplat se va inactiva prin modificari conformationale. datorita cuplarii incomplete pe segmental cromatidic necuplat in meioza. c) Modificari structurale.

desi foarte mic dimensional. Conform ipotezelor lansate de ei. considera ca degenerarea functionala a cromozomului Y ar fi consecinta acumularii unei cantitati crescute de heterocromatina. ADN a carui unica functie este autoreplicarea . sau s-ar produce foarte putine. in schimb. achizitii de noi mutatii. determina diferentierile heterocromozomilor. este ca pe bratul scurt (p) al Y-ului este locusul genei SRY (Yp 11. la Homo sapiens (omul actual) instabilitatea degenerarii cromozomului Y este evidentiata de polimorfismul accentuat in populatiile umane. in meioza este o rata crescuta de crossing-over si reparare a mutatiilor. intre cei doi heterocromozomi.a.genetica a cromozomului Y. cuplul de cromozomi X. Clark si Wall (1996). se considera ca acumularea de heterocromatina ar fi consecinta unei acumulari crescute de ADN „parazit" de catre cromozomul Y. Datorita relativei instabilitati degenerative sunt posibile supresii genice.3) care determina sexul masculin. sunt elemente care determina degenerarea functional . datorita neomologiei cu X. Rice (1994). Aceste particularitati legate de dinamica heterocromozomilor. Un exemplu de degenerare functionala. Acumularea de heterocromatina ar fi avut loc dupa stabilizarea supresiei crossing over-ului si degenerarea functionala stabila. Clark si Wall considera ca rata mutatiilor la nivelul heterocromozomilor X si Y este apropiata valoric. deoarece contin secvente omoloage. Migeon (1994) s. Dar degenerarea functionala a cromozomilor Y nu este stabila la toate speciile de mamifere. modificari conformationale si structurale. Prin aceste mecanisme si procese se accentueaza degenerarea functionala a cromozomului Y fata de X. posibilitatile de cuplare intre cromozomii X si Y sunt la nivelul segmentelor pseudoautozomale. este lipsit de crossing-over si reparare a mutatiilor. In concluzie: acumularea efectelor genice. modificarilor conformational-structurale si acumularea de mutatii. In meioza. Insa rata de fixare a mutatiei este mai crescuta la cromozomul Y. Cauza acestor diferentieri este urmatoarea: cromozomul Y. precum si o rata crescuta a proceselor de reparare a „defectelor" genetice produse. De exemplu. urmarea modificarilor conformational si structurale. 188 . cromozomii X fiind lipsiti de aceasta gena. sexul va fi feminin. determina diferentierile degenerative a functiilor intre X si Y.deoarece in meioza poate avea loc recombinarea prin crossing-over intre omologii X. fiind omologi.

189 . Prin marcarea ADN-ului din celula bacteriana cu timidina tritiata. autoradiografiile obtinute au fost examinate la microscopul electronic ( J. Furca de replicare a fost evidentiata si studiata la bacterii. Replicarea fiind semiconservativa. complementar. Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea corecta a ADNului genomic. fiecare molecula rezultata va fi compusa din catena veche (matrita) si catena nou sintetizata (complementara). Enzimele polimeraze participa la elongarea noilor catene care se vor cupla.Conservarea cromozomilor sexuali la mamifere si om este remarcabila. cu catenele matrita. Modelul Watson-Crick prezice existenta „ furcii de replicare" la molecula ADN in curs de sinteza . Cairns 1963). fiind considerata ca un mecanism de protejare si asigurare a dozajului genelor X linkate. intergind moleculele de ADN dupa replicare.

care codifica sinteza unei proteine cu structura si functii specifice. cu un continut de 190 . elaborata de Th. Dar nu existau tehnici prin care sa poata fi izolata gena din genomul eucariotelor. definitia genei a fost corectata si completata. Dificultatea era urmatoarea: disproportia intre dimensiunea genei. in prezent.transcriptiei s-a putut transcrie „in vitro" o molecula de ARNm complementara cu o secventa de nucleotide din structura ADN-ului (Baltimore. Prin acest procedeu genomul uman. apreciata la cateva mii de perechi si baze.000 pb. Pana in 1970 conceptul asupra notiunii de gena se limita la a aprecia ordonarea nucleotidelor care realizeaza mesajul genetic pentru ordonarea aminoacizilor (numar si tipuri) in lanturile polipeptidice. Morgan (1915).000. Tehnicile elaborate de Nierenberg si Kharana (1960-1965) desi valoroase. Aceasta a putut fi eliminata prin elaborarea unor tehnici care au revolutionat studiul genomului uman. Interesanta este definitia. data genei: gena este unitatea de functie. recombinare si mutageneza a aparatului genetic celular. care au permis studiul structurii complexe a unei gene din genom.500. unitatea informational . exponent al geneticii clasice. Termin 1976) o Prin folosirea endonucleazelor de restrictie s-a putut realiza decuparea ADN-ului cromozomial in fragmente cu un continut de aproximativ lOOOpb. n-au reusit sa stabileasca dimensiunea unei gene din genom. elaborate dupa 1970 si in prezent. gratie tehnicilor si metodelor de analiza a ADN-ului. determinand structura si proprietati specifice proteinelor. in raport cu numarul pb din ADN-ul celular.CAPITOLUL IV CONCEPTUL DE GENA Johanssen introduce notiunea de gena (1909). In prezent. Noile tehnici au permis: o Cu ajutorul revers . estimat la aproximativ 3. fiind considerata.activa si determinanta.

care se transmit grupat de la o celula la generatiile celulare care succed. Cromozomul nu este un simplu depozit de gene. I 191 . Gena. relevata de semnificatia mesajului genetic inscris in structura sa nucleotidica delimitata fiind de cordonul „non-sens" cu rol de punctuatie informationala. Maxam si Gilbert. Prin acest procedeu se realizeaza amplificarea. pozitie intercalata de genele vecine. sunt incercari I de recombinare „in vitro" a ADN-ului celular prin introducerea de segmente ADN straine in respectiva celula. intermediara fiind molecula de ARNm. 1975. Pentru secventializarea genei s-au folosit enzime ca ADN-polimeraze (Sanger si Coulson. puriflcarea si dimensiunea genei. Ordonarea genelor intracromozomale. a fiecarui organ. dispuse liniar. El reprezinta un sistem armonios de relatii intergenice. 1978). Din studiile efectuate pana in prezent putem defini ca gena este unitatea functionala a ADN-ului cromozomal sau mitocondrial care detine mesajul genetic in forma codificata pentru determinarea si sinteza unei proteine specifice. Functionarea genei este conditionata de integrarea intr-un sistem autoreplicativ.3xl09 pb. care decodifica mesajul genetic din ADN. (Old siPrimnoze 1980) o Secventializarea genei . I o Inserarea de fragmente scurte de ADN (plasmide de 5 kb sau 40 kb I in timpul replicarii repliconilor ADN-ului genomului uman. Este procesul ce premerge clonarii genei ca metoda ce a revolutionat genetica actuala. desi ea functioneaza independent" in determinismul calitativ al proteinei sintetizate in celula. a putut fi decupat in cca 106 situsuri. Grupate. s-a dezvoltat gradat in cursul evolutiei bio-genetice. In prezent sunt folosite peste 200 tipuri de endonucleaze (enzime de restrictie) pentru tot atatea situsuri I din ADN-ul genomic (Roberts si col.prin stabilirea secventei aminoacizilor din lantul polipeptidic. 1988). cu dispozitie liniara si adiacenta altor gene se inlantuie cu acestea formand grupuri linkate in axul longitudinal al cromozomului. Gena are o delimitare functionala. Gena nu este delimitata de granite morfologice sau de componente chimice particulare. polipeptid codificat genetic de gena din genomul celulei. duplicatiile genice implicate in structura fiecarui tesut. fiecare gena ocupa o pozitie pe cromozom. Tot in cursul evolutiei bio-genetice s-a realizat structura cromozomului. Este acceptat si demonstrat ca gena este o secventa polinucleotidica din molecula ADN-ului cromozomal inzestrat cu capacitatea de autoreplicare.

In ADN-ul din genomul uman exista 3. genele lipsite de introni. Desi ca unitate de functie in genomul celular si entitate stabila. in conditiile cand asupra ADN-ului actioneaza factori exogeni agresivi. cromozomii continand ADN repetitiv (moderat si inalt repetitiv -noninformational) si nerepetitiv (informational). Structural. ADN-ul din componenta fiecarui cromozom este cuplat prin legaturi sterice. La eucariote: existenta unui numar variabil de cromozomi in genom (omul are 46 cromozomi). H3 si H4). tot ADN-ul este informational genetic.2 -3. potentiali mutageni. ADN-ul din cromozomul procariotelor nu este cuplat cu proteinele de tip histone. cu proteinele de tip histone (Hi. Existenta familiilor de gene implicate in edificarea aceluiasi caracter. gena poate suporta modificari in structura ei. formand complexe nucleo-proteice. H2B.In cursul evolutiei biologice s-a realizat structura chimica. 192 .5 x 109 perechi de nucleotide. activ. H2A. LStrutura genelor la eucariote Analizate moleculele de ADN din cromozomul procariotelor si din cromozomii eucariotelor s-a constatat urmatoarele diferentieri: La procariote: un singur cromozom care contine o molecula gigant de ADN. gena este complexa. ADN-ul eucariotelor este heterogen in raport cu structura primara. reprezentand in forma codificata. mesajele genetice pentru determinarea sintezei propriilor proteine specifice. ADN-ul procariotelor nu contine secvente nucleotidice repetitive. dimensiunea si stricta specificitate informationala delimitate de codonii „nonsens terminatori". continand introni-exoni. cu efecte secundare asupra caracterelor exprimate fenotipic (malformatii congenitale pe fond genetic).

recombinare si mutageneza. Se estimeaza ca din totalul ADN-ului nuclear aproximativ 5-10% este codant. care.Structura genei din genomul eucariotelor Din totalul ADN-ului cromozomal al eucariotelor numai o cantitate foarte mica de ADN este exprimata informational in structurile proteice.1. Crick (1979). Gilbert si Tonegam (1978). Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic" Din punct de vedere al geneticii formale.a. formuleaza ipoteza ca structura unei gene. precursor al ARNm matur care se sintetizeaza la nivelul genei 193 . cantitative si functionale. ca genele la eucariote sunt fundamental diferite fata de procariote. Discordanta masei moleculare intre cele doua stari (etape) ale ARNm. la eucariote. care a decodificat structura integrala a genei si care este identificat in nucleu si masa moleculara a ARNm prezent in citoplasma celulei. 1. Datorita neconcordantei masei moleculare a ARN hibrid premesager. Dar din punct de vedere molecular. Genetica moleculara a consemnat neconcordanta intre dimensiunea moleculei de ARN premesager. care precede sinteza unui polipeptid in citoplasma celulei. Din punct de vedere molecular gena la eucariote este o „colectie" liniara de secvente informational active si secvente non-informationale.1. 1. s-au emis ipoteze confirmate.1. Gilbert (1985) s.Luandu-se in considerate aceste diferentieri structural. are masa moleculara mai mare in raport cu ARNm citoplasmatic care a decodificat-o. mostenita si transmisibila. prin rezultate. prezenta pe un locus in cromozom. Dupa 1977 se cunosc incercari si analize moleculare. ca unitate de transcriptie a ADN-ului genom. gena este o „colectie" liniara de secvente nucleotidice din ADN-ul cromozomial. au dus la o redimensionare a notiunii de gena. sunt reprezentate de segmente nucleotidice care pot fi „fragmentate" in subunitati structurale -functionale sau nonfunctionale. De exemplu genele individuale considerate de Morgan entitati functionale indivizibile. care determina sinteza unei molecule de ARN. gena este considerata unitatea de functie. a dus la elaborarea ipotezei ca gena are o structura discontinua sau in mozaic. De exemplu Sharp (1977). pe baza propriilor observatii.

Secventa noncodanta transcrisa si prezenta pe ARNmm (mesager matur) EXON Secventa codanta (transcrisa si tradusa) Secventa noncodanta (transcrisa dar absenta din ARNm matur) Exonii din structura genei sunt transcrisi in molecula de ARN premesager (precursor) iar mesajul lor il gasim. 48 Schema generala a unei „gene" la eucariote. dupa traversarea anvelopei nucleare in citoplasma. Ei vor fi eliminati prin restrictie enzimatica.48) 1 P I INC EXONI EXON3NC] EXON2 INTRON1 INTRON2 Fig. mai corect sinteza unui lant polipeptidic ce va structura o molecula proteica. Intronii sunt transcrisi in molecula hibrida de ARN pre-mesager (precursor) impreuna cu exonii. Acest ARNm matur este eel care. s-a preconizat ca structura genei care detine mesaj genetic este complexa. ca la toate eucariotele. Sharp si Roberts au numit secventele cu mesaj genetic informational exoni.(fig. dar nu sunt inclusi in structura fnala a moleculei de ARNm matur. in totalitate. Studiile lui Sharp si Roberts (premiul Nobel pentru medicina. au structura informational discontinua. . asigura sinteza unei proteine. cu structura si functii specifice.ADN non transcrisa: SA: secvente adiacente P: promotor (semnal ATA) I: initierea transcriptiei. iar secventele liniare non-informationale introni. Ei au observat prezenta unor structuri secventiale „suplimentare" de nucleotide non-informationale intercalate printre segmentele nucleotidice cu mesaj genetic. este secvential heterogena. din 194 .din ADN-ul cromozomial. in molecula de ARN mesager matur. 1993) au evidentiat ca genele din genomul uman.

Deci intronii nu vor fi prezenti in structure unui ARNm matur. in timp ce exonii vor fi recuplati de enzimele ligaze. Sau gena pentru tireoglobulina in ADN. la mamifere este o gena care determina genetic sinteza dehidrofolat reductaza (DHFR. insumand nucleotidele din exoni si introni.mesager (precursor) este catalizata de enzima ARN-polimeraza II. a carei lungime este de 2500 Kb. contine 300 Kb iar ARNm matur are 8 Kb. sunt nucleotidele din intronii non-informationali. O alta observatie a lui Shaip si Roberts este ca primul si ultimul segment polinucleotidic din structura genei in „mozaic". iar al doilea intron este mai lung. transcrie un ARNm matur de 14Kb. respectiv 0. In 1990.000 pb. sunt exoni. Decodificarea si sinteza ARN pre . Aceasta gena confine 186. Gena existenta in ADN-ul cromozomal (in mozaic structural) contine 31000 pb in timp ce ARNm matur numai 2000 pb. va confine ca numar de introni egal cu al exonilor mai putin unul (ex 2n-l. Gena care codifica sinteza (3 . care contine sase exoni. Din toate aceste exemple se constata neconcordanta intre structura genei din ADN cu locusul pe cromozom si structura prin numar de nucleotide din ARNm matur. Kaplan si Delpech. gena care codifica sinteza actinei are un singur intron. formand ARNm niatur (vezi sinteza ARNm si a proteinelor). de unde 2n este numarul exonilor din componenta genei structurale). Putem retine ca prin lungime si numar de nucleotide intronii sunt mult dimensionati fata de componenta exonilor. primul intron este relativ scurt prin prezenta nucleotidelor care-1 structureaza. De la un intron pana la 50 introni si chiar mai mult. considerau ca intron este orice segment transcris din ADN. Deasemenea s-a constatat ca. 195 . Un alt exemplu care confirma numarul variabil de introni in componenta genelor este gena pentru hemofilia A la om. Deci gena contine un numar mare de secvente lipsite de mesaj genetic (noninformationale). o gena structurata in mozaic. in timp ce gena pentru distrofina. in general.1% din totalul ADN-ului din cromozomul sexual X. Dar in molecula ARNm matur se gasesc numai 9000 pb. S-a observat ca numarul exonilor si intronilor variaza in limite largi in genele eucariotelor. in timp de gena care la pasari codifica sinteza precolagenului are 50 de introni.ARN premesager. Deci numai 9Kb corespund segmentelor exonice. Ca urmare.globulinei confine doi introni. diferenta semnificativ mai mare. Ceilalti introni componenti ai genei structurale au lungimi variabile cuprinse intre 45 pb pana la aproape 5000 pb. dar eliminat dupa transcrierea primara. De exemplu. De exemplu.

constituind grupe de „pseudogene". Structura 3' AT are importanta ca asigura decuparea corecta a intronilor din structura genei mozaic. • Componenta unei gene structurale din genomul organismului este aceeasi in toate celulele. al capatului opus al intronului. Ca urmare se poate afirma ca gena in „mozaic" este „fragmentata" pe secvente nucleotidice liniare. 6 si 12. • Intronii din componenta genei contin codoni terminatori „non-sens". 196 . iar ultimul exon va sfarsi in pozitia 3'. Este cazul histogenelor sau a genelor din genomul procariotelor (la care ADN-ul nu este cuplat cu histonele si nu exista secvente repetitive de tipul intronilor). ordinea fiind stabilita din analiza ARNm matur rezultat din transcriptie si dupa eliminarea intronilor. • Cand din ARN-ul m matur lipseste o secventa ce corespunde unui exon in raport cu componenta exonilor din gena care a transcris ARN premesager. Sunt putine exceptii de introni care incep la un capat 5' AT si sfarsesc la capatul 3' AC. • Cand o gena structurala din genomul unui eucariot este lipsita de introni. carta de restrictie a ADN-ului pentru respectiva gena corespunde exact cu a ARNm obtinut prin transcrierea inversa cu ajutorul revers transcriptiei a ADNc sau a ADNm (mitocondrial).Prin folosirea metodelor de cartografiere prin „restrictie" si secventializarea oligonucleotidelor prin marcarea precursorilor s-au evidentiat unele caracteristici ale genelor cu structura discontinua si anume: • ordinea exonilor din structura genei din ADN-ul cromozomial este respectata si in structura ARNm matur. in toate fazele de transcriptie a genei in ARN pre mesager (precursor). De exemplu 20 histogene cu locusuri pe cromozomii 1. apare modificare in carta de restrictie a ADNc. • Gena in mozaic incepe cu primul exon in pozitia 5. Concluzia: ca structura genei este discontinua. indiferent care este tesutul sau organul din care fac parte celulele. • In marea lor majoritate intronii incep in pozitia 5 cu dinucleotidele GT si sfarsesc cu dinucleotidele AT in pozitita 3'. exoni-introni si nu dispersate.

De exemplu. se mentin non-informationali. De exemplu. Acesti introni ca relieve ancestrale. Chambon (1981) si Siidhof (1985) considera ca intronii eucariotelor ar fi relieve ale evolutiei codului genetic.1. mecanismele si evolutia genelor cu structura discontinua la eucariote. prin clonare. prin folosirea sondelor exonice putem identifica prezenta unui exon si structura diverselor gene structurale din genom. Folosirea metodei fragmentelor de restrictie dar si a clonarii acestor fragmente (ca sonde de identificare) au permis enuntarea unor ipoteze asupra mecanismelor posibile in evolutia genei cu structura discontinua. Ca exemplu. genele pentru sinteza insulinei si anume: mamiferele si pasarile 197 . Un alt exemplu este gena pentru mioglobina umana care are o structura identica cu structura a trei exoni prezenti in structura genei pentru globina. s-au emis si alte ipoteze privitor la originea. Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua Asupra originii si evolutiei genelor cu structura discontinua (in „mozaic") s-au emis diverse ipoteze. Aceste mecanisme posibile ar fi urmatoarele: a) Evolutia genei prin duplicatia exonilor. cum este metoda in care se folosesc fragmentele de restrictie. exon care se multiplica de multe ori in componenta genei.1. fragmentele de restrictie pot servi ca trasori in hibridizarea ADN-ului cu scopul identificarii secventelor repetitive. prezentand in structura lor microsecvente repetitive. gena care codifica colagenul la pasari contine un exon format din 54pb. lipsiti de mesaj genetic. b) Conversia segmentelor nucleotidice este un mecanism posibil in evolutia genei care codifica globina si care contine trei exoni si doi introni. a unei proteine. Este mecanismul care ar motiva existenta la eucariote a genelor cu secvente exonice repetitive. iar exonii ar fi secvente „minimale". Datorita metodelor si tehnicilor tot mai perfectionate de studiu in genetica. c) Duplicatia genei si excizia intronilor. Ei considera ca intronii ar fi resturi din molecula ADN-ului repetitiv ancestral. Este mecanismul care motiveaza existenta genelor omoloage dar cu un mesaj genetic diferit. Avantajele metodei fragmentelor de restrictie sunt urmatoarele: se poate stabili daca un fragment specific identificat este inrudit cu alte secvente din genom.2. limita capabila de determinism genetic a sintezei unui lant polipeptidic.

Un exemplu este gena pentru ovotransferina la pasari care cotine 17 exoni. ca unitate de structura. este explicata prin excizia intronilor.gene din componenta operonilor. sunt genele implicate in sinteza si reglarea genetica a proteinelor. excizia unui intron la una din cele doua gene. la soarece o gena are doi introni (la fel ca la pasari). Aceasta diferentiere in introni a geneleor pentru insulina.functionale. incepe polimorfismul molecular (fig. a tipurilor de acizi ribonucleici (ARN). Este posibil ca prin duplicatia unei gene. iar rozatoarele au doua gene. . e) Duplicatia genelor si insertia de introni. Este mecanismul prin care se pot forma gene duplicate separate de un intron non-repetitiv. . Dupa cum se observa prin aceste mecanisme incepe diversificarea structural-functionala a genelor. se considera ca locusurile in cromozomi pot fi ocupate de trei clase de gene: . Datorita heterogenitatii structural . fata de gena ancestrala presupusa ca ar fi avut 8 exoni si 7 introni.gene care codifica sinteza ARN transport sub actiunea ARN polimerazei III. Caracteristicile genei in raport cu cromozomii din genom Gena. f) Crossing-over inegal. prezente la rozatoare.49). a doua gena numai un intron.gene ribozomale. d) La rozatoare prezenta a doua gene pentru codificarea insulinei. care transcriu sinteza ARN ribozomal sub actiunea ARN. prezinta unele caracteristici in raport cu cromozomii. functie si recombinare. Si anume se considera ca gena ancestrala pentru insulina a avut doi introni. transcriptia catalizata de ARN-polimeraza II. exprimand o secventa polinucleotidica cu mesaj genetic din molecula ADN-ului cromozomal.detin in genom o singura gena care codifica insulina. un segment polinucleotidic non-informational. in componenta ei sa fie insertionat. al doilea mecanism. 2. Daca la pasare gena contine doi introni. 198 . corespunzator unui intron ca lungime si structura microrepetitiva. iar prin evolutie s-a pierdut unul la gena omoloaga. care difera structural si informational ar fi cosecinta a doua mecanisme in evolutia genei: un mecanism legat de duplicatia genei ancestrale.polimeraza.

In genomul celular. dedublari sau recombinari intergenice (crossing-over inegal). poate fi separat prin diviziimea reductionala in meioza organismelor cu reproducere sexuata. sumativ. Deci locusul este spatiul si pozitia unei gene in crornozom. De exemplu prin mutatii punctiforme. 199 . Cuplul alelomorf ocupand acelasi locus pe cromozomii omologi. Sunt cupluri de cromozomi omologi care au pe un locus variante alelice. prin dedublarea accidentala a unei gene sau prin dedublarea asociata cu mutatia unei gene. genele au o dimensiune si ocupa o anumita pozitie in crornozom pe care o denumim locus. ca forma contrastanta a genei. Alela este varianta modificata a unei gene intr-un locus dat pe crornozom.2. gena se poate prezenta sub forme alternative. Alela. o gena salbatica a suportat o succesiune de evenimente care au determinat modificarea mesajului informational initial. Cum genele alele.1. sunt implicate in definirea aceluiasi caracter sunt numite cupluri alelomorfe. Polialelismul In evolutia bio-genetica. 2. fiecare tip de alela exprimand trasaturi graduale ale caracterului manifestat fenotipic. Cand in locusul ocupat intitial de gena ancestrala sau „salbateca" (de origine) gasim variante alelice.1.1. salbatice determina exprimari fenotipice diferit nuantate ale aceluiasi caracter in raport cu eel determinat de gena ancestrala sau de origine. Formele alternative ale genei „salbatice" sau ancestrale le numim alele. crossing-over inegal.Locusul si formele alternative ale genei prezente pe cromozomi La eucariote. Formele alele sunt rezultate evolutive realizate prin urmatoarele mecanisme: mutatii punctiforme. Polimorfismul alelic poate fi stabilit prin metoda cartarii genetice sau prin metoda de restrictie genica. ca efecte genice s-au realizat variante alele pentru acelasi caracter. Prin dedublare si mutatia genei se presupune ca mecanism in evolutia lanturilor polipeptidice din componenta globinei din structura hemoglobinei (Hb). se considera polialelism sau polimorfism alelic. convergent. inclusiv la om.

Aceasta ipoteza ar fi un argument explicativ de ce exonii comuni in genele nealelice au lungimi foarte scurte. Metoda permite identificarea variantelor alelice nonnale sau mutante in constitutia genetica a individului. sau in genofondul populatiei. Indivizii componenti ai populatiei prezinta caracterul determinat de gena salbatica. a ramas la functia si locusul initial (fig-49). pot fi cu efecte „deviante" fenotipic. Genele cu exoni comuni. dar nu identifica mutatiile din fibrila ADN. o copie a genei ancestrale (de origine) a evoluat catre o mutatie cu schimbarea locusului. cu dimensiuni inegale. cu efecte secundare in modificarea caracterelor exprimate fenotipic. Se considera ca dispersia acestor gene in locusuri diferite pe cromozom este rezultatul duplicatiei genice ca mecanism in evolutia biogenetica. consecinta unui mecanism de mutageneza genica. in timp ce intronii. Prin metoda de cartare a fragmentelor de restrictie s-a evidentiat existenta in genom a genelor cu locusuri diferite pe cromozom. care le diferentiaza. se considera ca duplicatia genelor ancestrale a fost mai putin divergenta pentru exoni si accentuat divergenta pentru introni. Prezenta genelor nealelice prin locusul ocupat. dar cu exoni comuni asigura sinteza de proteine „identice" sau inrudite. au lungimi variabile. rezlutate prin duplicatii seriate si mutatii seriate plecand de la gena salbatica (ancestrala). 200 .Prin cartarea genica se identifica situsurile unde s-au produs mutatii genice. dar care au si exoni comuni. formeaza o gnipare numita familie multigenica sau baterie mutligenica. sau cu locusuri pe cromozomi diferiti in genomul celulei. Este metoda de cartare a situsurilor de restrictie secventiala. Se considera (ca principiu al duplicatiei genice) ca prin acest proces. Cartarea de restrcitie este metoda de identificare a seriei liniare a situsurilor din fibrila de ADN cromozomal. dar cu locusuri diferite in cromozom. In functie de numar. S-a mai constatat ca familia multigenica poate fi grupata pe acelasi cromozom. care. sau unul determinat de variantele alelice derivate din gena salbatica. uneori. in timp ce alta. lungimea exonilor si intronilor din structura genelor duplicate.

GENJL IV W L€T. 14 Conversia genica .Day.LETALA MUTATIS DUBLAf?E\ GENETICAK AC CI DEN-J \ Y~? T GENE DUPLICATE OMUTAT/E GENICA NELETALA CONTINUAREA MUTATlEi SI SELECTIA NATUff'ALA GENE CU OOUA FUNCTtl OIF Eft IT E Fig. nu sunt inrudite cu genele prezente pe acelasi cromozom dar care ocupa locusuri diferite si codifica alte caractere exprimate fenotipic. dar care ocupa aceeasi pozitie in raport cu cromozomul care a raportat conversia. Este posibil ca familia multigenica distribuita pe cromozomi diferiti sa fie rezultatul unei divergente genice insotita de conversia genica . Conversia genica este sinonima cu transcriptia (Finchman . Regruparea genelor cu exoni comuni este conditia de a mentine sinonimia functionala a genelor cu convergenta transcriptionala in edificarea unui caracter. cu material genetic de la un cromozom neomolog. 201 .49 Duplicatia genei in evolutia genomului. Familia de gene inrudite grupate pe un cromozom.inlocuirea de material de pe un situs ADN din cromatida unui cromozom. 1971).

IgGi. necesare in cantitate mai mare pentru activitatea celulei. Familia de gene pentru IgJ. a avut loc o evolutie „divergenta". e localizata pe cromozomul lip 1205 -pi208. 5. IgG3.E. IgK. IgKC. IgA2. Familia genelor pentru sistemul eritrocitar Rh respectiv gene C. IgKV cu localizare pe bratul „p" al cromozomilor 21. Igl si IgM. IgE. Familia geneleor care determina sinteza histonelor localizata pe cromozomul 7q32 . cand. localizate pe cromozomul lp32 . Din genomul uman putem prezenta ca exemple urmatoarele familii multigenice: Familiile de gene pentru histone si ARNr. Familia de gene pentru sistemul HLA (human leucocyte antigen) localizata in cromozomul uman 6p2105-p23. reprezentata de histonele Hi. dispuse in tandem. ordonate in tandem pe fibrila ADN-ului cromozomal. y. IgGi. dar diferite fenotipic) aliniate in tandem. 202 .D. prin duplicari au rezultat gene „identice" (implicate in definirea aceluiasi caracter. este consecinta translocatiei genelor. ar fi o consecinta evolutiva a necesarului de proteina codificata de respectiva familie. HLA-D cu 12 variante si HLA-Dr cu 10 variante alelice. a organismului.q36.HLA-C cu 8 vairante. HLA-B cu 40 variante alelice. a conversiei genice. dupa duplicatia genica si separarea genelor din familia multigenica. Familia de gene pentru antigenele imunoglobulinelor.A cu 30 variante alelice. Cand genele inrudite se gasesc cu locusul pe cromozomi neomologi.Familia de gene este regrupata deoarece. Familia genelor pentru globulinele p. IgDj. In genomul uman gasim multiple „baterii mutligenice" sau familii de gene. localizata pe cromozomul 14 uman reprezentata de: IgAi. Sunt mecanisme posibile in evolutia genomului. HIA. H3 si H4 constitutiva din 10-40 secvente repetitive. formata din: HLA. sau a unor componente transcrise. Se considera ca dispunerea in tandem a unei gene cu formarea unei familii multigenice pe un cromozom. implicate in determinarea unui grup de caractere cu functionalitati sinonime sau „inrudite".

2. Acest mecanism demonstreaza liniaritatea genelor in cromozomi. sunt inlantuite intre ele. sunt ordonate locusurile genelor s. cunoscut ca sindromul Hb . cu implicare in mecanismele si procesele de crestere. S-a observat ca prin crossing-over inegal a rezultat o gena „hibrida" care contine un amestec de secvente nucleotidice. fund transmise grupat. 2. a fost demonstrata de Yanovski prin mecanismul „suprimare cu acoperire". rezulta ca si genele sunt linkate. liniar.1.Lepore varianta Hollandia care are un lant polipeptidic combinat : 22 aminoacizi corespund mesajului din gena 5. sau prin interrelatia familiala a sistemului genetic eritrocitar cu diverse sindroame genetice din patologia umana.2. formand o fibrila unica fara discontinuitati spatiale. Cel mai demonstrativ este exemplul legat de genele p si 5 care au locusul pe cromozomul 11 uman.2. Crossing-over inegal realizat pe bratul „p" al cromozomului 11 uman unde. (3 si 5. Este o recombinare inegala. y . Exemple care confirma liniaritatea genelor pe cromozomii umani sunt multiple. Conceptul de „linkage genie" a fost elaborat inca din 1951. Liniaritatea genelor in cromozom Consemnata de Morgan si Muller la Drosophila melanogaster. 203 . y . Cum genele sunt secvente informationale din fibrila ADN cromozomal.1. care este fara discontinuitati spatiale. Efectul acestui crossing-over inegal il gasim in patologia umana. realizat in zona genelor p si 8. Cum genele p si 8 sunt adiacente (vecine). dar prezente pe acelasi cromozom. Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi In genomul uman exista un numar foarte mare de gene ce detin mesaj genetic codificat. in numar inegal de la gena (3 si 5. in profaza meiozei reductionale s-a produs un schimb inegal de segmente cromatidice. pe baza studiilor familiale a sistemelor genetice eritrocitare si plasmatice. Conceptul de „linkage genie" este extins si la cromozomii umani. iar 50 aminoacizi de la gena p. ( S-a demonstrat si experimental liniaritatea genelor de catre Yanovski care a lucrat pe molecula ADN-ului de la bacteriofagi ). Dar fibril a de ADN este organizata si dispusa pe toata lugimea cromozomului. diferentiere si dezvoltarea organismului. referindu-se la genele cu locusuri foarte apropiate si la genele cu locusuri indepartate intre ele.

Pentru analiza linkage-ului genie se poate folosi metoda „double -backross". 204 . Analizandu-se caracterele determinate de doua cupluri de gene nealelice D si Fy la descendenti stabilim genele primite de un copil. care pot fi dominante sau recesive. genetic de alela dominanta D (in stare homozigota DD sau heterozigota Dd) iar reactia negativa la alela recesiva „d" in stare homozigota. de cuplul parental heterozigot. referindu-se la genele cu locus pe acelasi cromozom. In populatie. adica prezenta a doua sau a mai multor gene pe un singur cromozom. iar celalalt genitor dublu homozigot receziv (dd / Fy Fy ). Sistemul Rh este determinat de trei cupluri alelice CDE. Renwick considera ca doua gene pot fi in raport sintenie (pe acelasi cromozom) dar nu si cuplate prin vecinatatea pozitiei pe cromozom. introduce notiunea de sintenie. reactia antigenica pozitiva fiind determinata. desi genele sunt inlantuite. linkage genie intre sistemul ABO si sindromul Nogel-Patella (Renwick si Lawler (1955)).50). iar in cazul nostru caracterele sunt pentru Rh si Duffy (fig.In perioada 1951-1955 erau acceptate trei grupe de ^linkage genie" pe cromozomii autozomi din genomul uman: linkage intre genele sistemului genetic Lutheran si sistemul secretor (Mohrl951) linkage intre sistemul Rh si eliptocitoza stabilit de Lawler (1954). Sistemul Duffy fiind conditionat de un cuplu alelic Fya (dominanta) si b Fy (recesiva). in care un genitor sa fie dublu heterozigot Dd / Fya Fy . indivizii pot fi Rh+ sau Rh". urmand a se observa exprimarea fenotipica a celor doua caractere in filiatia familiala. Renwick (1966). Un exemplu prin care sa demonstram linkage genie este complexul de gene care codifica sistemele genetice pentru Rh si Duffy.

Genele celor doua sisteme genetice inlantuite au locusurile pe bratul „q" al cromozomului 1 uman. J. Dar raportul de segregare fund de 1:1. % DD Fyb Fyb. Linkage-ul genie al genelor CDE si Duffy (+ si -) pe cromozomul n°l urnan .Thomson (1986) au elaborat un rationament si calcul pentru a stabili linkage-ul genie si anume: 205 . 50 Raport de segregare 1:1. ar fi trebuit ca descendentii sa prezinte patru genotipuri diferite si tot atatea asocieri fenotipice a respectivelor caractere: VA Dd / Fya Fyb.F b d d f u . 50% Rh* si Duffy pozitiv 60% Rh. % dd Fyb Fyb. se confirma ca cele doua cupluri de gene pentru doua caractere diferite. ceea ce ar fi insemnat ca genele sa fie neinlantuite si sa se combine aleatoriu. inlantuite teoretic. conform configuratie „cis" sau „trans". Daca locusurile genelor pentru Rh si Duffy nu s-ar fi gasit pe acelasi cromozom. adica un raport de segregare de 1:1:1:1. au locusuri diferite pe acelasi cromozom si se transmit grupat. Thomson si M.si Duffy negativ Fig. % dd Fya Fyb.

Prin amestecul a doua populatii cu frecvente diferite a cuplurilor alelice inlantuite. lA. Aceste abateri. 3/16. Prezenta combinatiilor alelice cu frecvente variabile (crescute sau reduse) in populatie. 206 . 3/16. in absenta remanierilor cromozomale. sau absenta neomutatiilor. pot fi si rezultatul unor selectii naturale favorabile sau nefavorabile. Dar s-a demonstrat ca raportul de segregare a doua cupluri nealelice. sau posibilitatea reproducerii indivizilor din populatii diferite. este asemanator monohibridarii (analiza unui singur cuplu alelic). 1/16. care modifica raporturile si pozitia genelor pe cromozomii omologi. In exemplul mentionat. l A. fiind cazul a doua cupluri de gene nealelice pentru doua caractere diferite daca aceste cupluri n-ar fi inlantuite. care ar fi corespuns dihibridarii. atunci am fi avut un raport de segregare de 9/16. care determina un dezechilibru in frecventa genelor legate intre ele (inlantuite) sunt rezultatul unor mecanisme in evolutia genomului. cu locusi diferiti pe cromozomi omologi. mentionam: Aparitia de neomutatii in populatie la nivelul genelor analizate si exprimate fenotipic.. raportul de segregare. de dinamica unei populatii. deflcienta etc. inlantuite pe acelasi cromozom este XA: XA (50 : 50) in loc de V*\ lA. naturala. Remanierile cromozomale ca: inversiile. In concluzie se poate spune ca intr-o populatie panmictica. prin segregare si transmitere la descendenti. cand numarul de generatii care au succedat din momentul amestecului a fost mic si insuficient pentru realizarea combinatiilor alelice in populatia devenita heterogena genetic. duplicatia. in absenta crossing-over-ului cromozomilor omologi. caracterele controlate de cupluri alelice diferite dar inlantuite. Ca mecanisme si factori implicati in nerespectarea segregarii intre genele inlantuite cu locusuri pe acelasi cromozom.Apar raporturi de segregare ca abateri de la legile mendeliene cu un linkage genie neechilibrat.Sunt cazuri cand raportul de segregare a genelor inlantuite nu exprima un „linkage echilibrat".

3.materna si paterna pe acelasi cromozom. 51). este crossing-over-ul (fig. Crossing-over-ul O alta particularitate a genelor in raport cu cromozomul pe care an locusul.(Procesul va fi dezvoltat la variabilitate. II) 207 . Prin crossing-over se constituie noi constelatii genice de dubla origine . Este mecanismul fiziologic de recombinare intre cromatidele cromozomilor omologi. in meioza. vol. Crossing-over-ul este schimbul de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in profaza primara a diviziunii reductionale.2.1.

aici 2 cross. 208 .duplicate a doua diviaiune meiotica urmata Cro sing over Intre o pereche de cro ma tide P a t r u gameti hapIoi21 format!.over gameti Fig.over si doi noneross. 51 Interpretarea teoretica a crossing-overului.entromer Doi cromozom't omologi treclnd prin sinopsa In meioza pent i 2 cro Fiecare cromozom duplicat pentru a forma 1 ma tide diviziune meiotica C e n t r o m e r e .

Se estimeaza ca gena unica are capacitatea sa-si decodifice mesajul inscris in structura sa aperiodica. Gene specifice. Conform criteriului de prezenta si functie in genom. Sunt numite si gene clasa a Il-a. de exemplu neuronul.1. precum si in raport de enzima care catalizeaza transcrierea mesajului in molecula de ARN. familii si superfamilii de gene. adica aproximativ 7000 gene. Genele in copie unica prezente in genomul celulei se prezinta in cuplu alelic in raport de cuplul cromozomilor omologi din celula somatica diploida. 2004). activitate si dispunerea in genom. Gene in copie unica. Genele comune sau domestice alcatuiesc complexul de gene din componenta operonilor (gena reglatoare promotor. implicate in „cresterea tumorala". care trecute in 209 . In raport de functie.proteina „supresoare" au actiune blocanta asupra dezvoltarii celulelor canceroase. Tipuri de gene in genomul eucariotelor Luand in consideratie rezultatele obtinute din „Proiectul Genomului Uman" (inceput in 1980 si reorganizat). etc. daca raportam cifra la numarul genelor de 35000 si peste 90% sin genele care codifica in orice tip de celula (Covic Sefanescu Sandovici. a) Clasa genelor complexe.2. muscularul. Genele din clasa complexa sunt prezente si active in genomul fiecarei celule din structura organismului. gene structurale). operator. distingem clase. Genele din clasa complexa se gasesc in genomul celular in copie unica sau duplicate. Pot fi considerate gene specifice .40000 gene functionale. unde indeplinesc functii esentiale pentru viata celulelor sau sunt implicate in procesele de citodiferentiere a unor celule cu structura si functii strict specifice. De regula sunt catalizate pentru transcriere de ARN polimeraza II.4. sunt considerate genele care sunt implicate in citodiferentierea unor celule specifice ca structura si functii. pot fi considerate si gene supresoare. aceasta clasa se subdivide in: Gene comune sau domestice al caror numar reprezinta 1/5 din totalul genelor informational active din genom. Sunt genele implicate in sinteza si reglarea sintezei de proteine in celulele eucariotelor. Gena unica poate sintetiza 104 molecule ARNm. Aceste gene supresoare. pin produsul transcris si translat . se estimeaza ca in genomul uman sar gasi in jur de 35000 . intr-o molecula de ARNm. in care sunt inscrise mesaje genetice.

este cvasifunctionala in transcrierea mesajului genetic inscris in structura sa.pseudogena . Superfamilia genelor HLA .Genele HLA care formeaza complexul major de histocomatibilitate (MHC) sunt localizate pe bratul scurt (p) al cromozomului 6 din genomul uman. in zona organizatorilor nucleolari. Este clasa de gene care grupeaza genele prezente intr-un numar inalt de copii in genomul celulei. pg 92). Gena duplicata . Genele duplicate se pot stabiliza si functiona prin selectia genica. HLA-C si HLA-D. Prin duplicatie se obtin pseudoenele.200 gene. b) Familii si superfamilii de gene in genomul eucariotelor. Ca exemplu de gene duplicate si devenite functionale sunt genele unice duplicate care. Superfamilia HLA. Genele acestei familii au secvente nucleotidice mici. este gena duplicata 0 care codifica sinteza unui lant polipeptidic din clasa pglobinei. Este o familie numeroasa. Majoritatea genelor ARNt sunt dispuse dispersat sau in tandem.polimeraza I. Familia genelor ARNt. Genele din componenta acestei familii pot fi dispuse in tandem sau dispersate pe cromozomi neomologi. iar transcrierea in ARNt este catalizata de enzima ARN polimeraza III. sinteza. Gene duplicate. se divide in patru familii de gene HLA-A. Familia genelor ARNr . aceste familii se grupeaza in trei clase: 210 . HLA-B. Copiile genice pot fi grupate cu dispunere in tandem in cromozom. In aceasta familie. Datorita numarului foarte mare si cu o structura aproape identica.citoplasma dupa sinteza sa asigure 10 lanturi polipeptidice identice (Israil. formeaza o familie ce codifica lanturile polipeptidice din structura globine din Hb. sau copiile genei sunt dispersate pe diversi cromozomi neomologi din genomul celulei. genetic. Transcrierea mesajului in moleculele ARNr este catalizata de enzima ARN. unele gene in copie unica s-au duplicat. dupa criteriul enzimei ARN-azei I. reprezentata de aproximativ 150. Superfamilia genelor pentru histone. ocupand mai multe locusuri unde se grupeaza gene diferite. cu localizare pe cromozomii 1 si 6. genele care controleaza. La randul lor. Sunt geneticieni care desemneaza a fi o familie de gene clasa I. In cursul evolutiei biogenetice a eucariotelor. Genele din aceasta familie se gasesc dispuse in tandem pe bratele scurte (p) ale cromozomilor acrocentrici. in prezent. 2000. Se apreciaza ca aceasta familie ar fi reprezentata de cca 1300 gene. histonele alcatuiesc o superfamilie. formand o familie sau superfamilie de gene.

notate cu H pentru catenele. Superfamilia imunoglobulinelor contine familiile : IgA. o Clasa III. o Clasa II este reprezentata de familiile de gene de tip HLA-D si HLA-Dr. iar familia genelor pentru IgA are doua sub familii IgAi si IgA2. cu K si y pentru catenele L. Din datele publicate de I. Fiecare familie de Ig este reprezentata de un multiplu de gene diferite. De exemplu genele HLA-A sunt reprezentate de 15 alele diferite notate de la Al la A15.1010 tipuri diferite de anticorpi. se apreciaza ca aproximativ 45% din totalul secventelor repetitive sunt rezultate din transpozoni si retrotranspozoni. Clintock (1950 ..IgG3 si IgC4. De exemplu familia G. IgE. In genomul uman s-au identificat urmatoarele familii de transpozomii: LINES.o Clasa I grupeaza genele HLA-A. SINES. Genele de tip HLA-D sunt reprezentate de 6 alele diferite.C (2001). Superfamilia imunoglobulinelor este divizata in cinci familii de gene. IgG2. Aceasta capacitate de sinteza a fost evidentiata de existena a trei clase de gene care codiflca lanturile polipeptide din structura anticorpilor. IgM. sau genele mobile au fost descoperiti de Birnstiel si confirmati de catre MC. iar genele HLA-C prezinta 5 alele diferite. c) 211 . prezinta sub familiile IgGi. a. e. genele HLA-B de 20 alele diferite. /x. Organismul uman are un potential genetic de a sintetiza 108 . dar mai ales prin numarul lor in genomul celular. contine genele pentru componentele complementului C2. distincte prin specificitatea unor determinanti antigenici.Premiul Nobel in 1983). etc. sau sunt disperate pe cromozomi diferiti. Prezenta lor in genomul uman este numeric redusa. Alu si elemente asemanatoare retrovirusurilor (transpozoni fosili). IgG. IgD. y. C4 si proactivatorii C3.S. Genele superfamiliei imunoglobulinelor pot fi grupate cu dispunere in tandem. desi ca structura genele prezinta unele asemanari. Fiecare familie este impartita in sub familii. Transpozonii.HG. HLA-B si HLA-C. Transpozonii si retrotranspozonii Reprezinta o clasa foarte importanta prin efectul dezorganizant al activitatii genomului. 5.

1 nsusi rile si functiile genelor Genele. sau grupate in clase. de a induce un caracter exprimat fenotipic. normala sau mutanta. Varianta este conceptul „totul sau nimic". Fenomenul de penetranta este bine observat la cuplurile gemelare univiteline (monozigoti).1. Variatii in expresia genelor O gena. Exemple de retrotranspozoni sunt familia LINES 1 si familia Alu. prin analiza caracterului pe filiatie directa sau in izolatele umane. Cand gena dominanta este prezenta in doza unica (heterozigot) sau doza dubla (homozigot) iar gena recesiva in doza dubla (cuplu alelic 212 . normala sau mutanta de a induce un caracter in fenotipul individului. caracterul poate avea grade variabile de manifestare. a) Penetranta este capacitatea unei gene de a se exprima. au insusiri particulare indeplinind functii „precise" in mecanismele materializarii informatiei genetice pe care o detin. familii si superfamilii. prezenta in genomul celulei nu-si exercita intotdeauna capacitatea de a-si exprima mesajul printr-un caracter fenotipic. 3.Retrotranspozonii . Cand un caracter are un coeficient de exprimare sub valoarea de 100% se considera penetranta redusa sau variabila (incompleta). in doza unica. Este frecventa unei gene dominanta sau recesiva. Aceste particularitati sunt cunoscute sub denumirea de penetranta si expresivitatea genelor. Transpozitia transpozonilor in retrotranspozoni se face sub actiunea transcriptazei inverse.sunt secvente nucleotidice transpozate prin intermediul ARN-ului. sau cand il exprima. finalizand prezenta unor trasaturi de caracter in fenotipul individului. 3.

a etrodactiliei (cand de la o „simpla" sindactilie. b) Expresivitatea reprezinta gradul de expresie fenotipica a unui caracter.cu un cuplu alelic dominant sau recesiv. sa intelegem manifestarea graduala a unui caracter la indivizii din populatia umana. cauzata de o gena recesiva nealelica. Kelly (1980) considera ca penetranta incompleta ar fi rezultatul interactiunii mai multor alele mutante cu locusuri pe acelasi cromozom. Manifestarea graduala. ar fi expresia constitutiei genotipului individului. precum si a relatiilor intergenice. ca termen altemativ. usoara sau severa. dar cu implicatii convergente in definirea aceluiasi caracter. este „rata de manifestare" a unui caracter. de polialelie. Exceptie de la aceasta regula este procesul de epistazie.homozigot). desi prezenta in genomul celulei. se poate ajunge pana la reducerea numarului degetelor palmo-plantare). Este manifestarea nuantata fenotipic. caracterul (determinat genetic) este exprimat. In general penetranta completa este caracteristica genelor dominante. fara o conditie „speciala" a mediului ambiant. calitativ sau cantitativ a aceluiasi caracter la indivizii din grupul familial sau la indivizii conspecifici. forma care poate fi moderata. sau pe cromozomi diferiti. Expresivitatea. este non-functionala. de raportul cuplurilor alelomorfe cu factorii de mediu (poligenia de exemplu). ajuta sa intelegem mecanismele si factorii care influenteaza expresivitatea. ca urmare genele activeaza in doza dubla. a unui caracter (expresivitatea variabila) este conditionata de mai multi factori: natura biochimica si raportul dintre genele alelomorfe. cantitativ sau xalitativ. cu fenomenul de epistazie. 5 Heterozigotii care au gena dominanta in doza unica. 213 . proces caracteristic pentru exprimari fenotipice controlate de alele recesive. intre gene nealelice. Notiunile de „penetranta incompleta" si „expresivitate variabila". cand gena dominata. Penetranta cu expresivitate completa sau incompleta. aceasta isi exercita functia de determinism genetic. Penetranta incompleta poate fi comparata partial. Exemple de expresivitate variabila sau incompleta la om pot fi: manifestarea particulara a hexodactiliei la nivelul membrelor. Homozigotii . considerandu-se penetranta completa1 .

La eucariote. In raport cu rolul exercitat in functia heterocatalitica. genele pot fi: a) Gena promoter . Detin mesaje genetice a caror informatii sunt transcrise moleculelor de ARNn.este secventa de nucleotide care are locusul dupa pozitia genei promotor.urmeaza ca locusurile genei operator. 80-100 pb. ajungandu-se la un numar de cca 3000 pb. interferential. Penetranta si expresivitatea variabila.2. particulara diverselor familii. ARM si ARNr. denumita represor. cu factorii de mediu. ( A se vedea sinteza proteinelor) 214 . Dupa Jones (1987) si Lee (1987). c) Genele structurale . Are locusul pe acelasi cromozom cu operonul. cunoscandu-se ca molecula proteica este etapa primara in definirea fenotipica a caracterului. Deasemenea expresivitatea caracterului este conditionat de constitutia genetica corelata.este gena care actioneaza indirect asupra genei operator din componenta operonului. Situsul genei promotor precede locusul genei care initiaza transcriptia informatiei genetice in „structuri" specifice de ARNm. sau de raportul combinatiei cuplurilor de gene nealelice. ar contine cca. catalizat procesul de ARN-polimeraza. iar secventa de 5'-CCAAT3'. promotorul care interconditioneaza cu ARN-polimeraza II ar prezenta secventele consens 5'TATA-3' si 5'-CCAAT-3\ care s-ar repeta (Barsh si Eptein (1989)). Sunt secventele care preced locusul de start a genelor implicate in transcrierea ARNm b) Gena operator . implicate in definirea caracterului. Ea actioneaza prin intermediul unei proteine pe care a determinat-o genetic. Functia heterocatalitica a genelor Este functia genelor implicate genetic in sinteza proteinelor. 3. prin repetabilitate. Dimensiunea se apreciaza la aproximativ 30 pb. Are rolul de a regla activitatea genelor structurale. secventa 5'-TATA-3' s-ar repeta aproximativ 750 de ori. d) Gena reglator . ar fi consecinta diverselor mutatii. putandu-se cupla sau decupla de proteina represor determinata genetic de gena reglator. sau pe cromozomi diferiti.Expresivitatea caracterului depinde de genotipul individului de factorii endogeni si exogeni.este necesara pentru initierea transcriptiei informatiei genetice.

obtinandu-se molecule cu calitati structural-functionale anormale. este transmisa generatiilor celulare care succed prin mitoza (mutatii in celulele somatice). Genele mutante. mesajele necesare pentru definirea integrala a viitorului individ. in populatie. in componenta enzimelor . diferentierea. rezultat din procesul de fecundatie intre spermie si ovula. ca unitati genomice „functionale". in acelasi moment ontogenetic. cu implicare in cresterea. dereglarea homeostaziei moleculare si functionale a organismului. etc.) in organism apar dereglari in activitatea celulelor. 215 . Consecintele pot fi urmatoarele: mutatia genei structurale deregleaza sinteza proteinelor (enzimelor). in toate functiile care. sau absenta unor activitati genice. genetic. dezvoltarea. de mecanismele implicate in evolutia bio-genetica a fiintelor vii. au rol etiologic in majoritatea bolilor cu determinism genetic in familie. in care sunt inscrise. Gena mutanta poate fi: o gena structurala. operatoare. genele din genomul viitorului organism. in general.dismetabolii. a caror functie poate fi esentiala pentru integritatea structuralfunctionala. tesuturilor. nu-si incep activitatea de determinism genetic.3. In functie de rolul proteinelor (inductori morfogenetici-explicam etiologia genetica a malformatiilor). Odata constituit zigotul. in anumite limite. 3. induce: sistarea sintezei de proteine. Modificarea structurii unei gene eveniment rar. ca imitate biologica in populatie. Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice Zigotul. regenerarea fiziologica.e) Genele mutante . morfo si histodisplazii. sau este transmisa pe generatii familiale sau in populatie daca modificarea genei s-a produs in celulele gametice. implicarea in infrastructura celulelor. Mutatiile genice sunt „responsabile". mutatia genelor reglator. promotor sau operator. contine intregul potential genetic. promotor. asigura integritatea structuralfunctionala a organismului pe parcursul vietii sale. a organismului. codificat. esentiale pentru individ. sau gena reglator.

). Ca exemplu este cazul unor indivizi care in copilarie au parul blond sau roscat. Aceste lanturi polipeptidice sunt notate simbolic : epsilon (e). Fiecare gena are 0 incarcatura calitativa si cantitativa determinata in timp biologic ereditar al individului (activitate pe perioade ontogenetice). in mod normal. iar spre maturitae culoarea parului devine bruneta sau castanie.Studiile cronogenetice16 au consemnat ca dupa fecundare si consituirea genotipului zigotic. sintetizate pe perioade ontogenetice ale omului. Ontogenetic. Un exemplu care convige despre activitatea genomului pe perioade ontogenetice. altele isi mentin starea de „inactivitate".(xp2 2 A2 . Sunt indivizi heterozigoti la care o alela se comporta ca gena „dominanta" in copilarie si „recesiva" la maturitate in timp ce alela omoloaga este inactiva in copilarie. y. 1974.se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. exprimat diferential fenotipic) este sistemul genetic eritrocitar al hemoglobinelor umane (Kleihaner.01272 A l .e4 Gower II . alfa(a) . dar functionala la maturitate (probabil mecanismelor de pleiotropie genica. sau un mecanism special de epistazie). Brimhall. 216 .0:2 £2 Fetala Adult Fetala .a252 16 Cronogenetica . p si 5. omul prezinta mai multe tipuri de hemoglobine (tabel IX) Perioada Embrionara Gower I . exercitandu-si functia de determinism genetic. sau isi exercita functia strict in anumite perioade ontogenetice. etapizat. beta((3) si delta(8). s. diferite intre ele prin numarul si ordinea aminoacizilor. Structura primara a fiecarui lant polipeptidic este determinata genetic de genele structurale s. a. (cand acelasi caracter. gama(y). apar cinci tipuri de lanturi polipeptidice. 1970. unele cupluri alelice devin „active". sunt aparent active. In structura hemoglobinei (componenta proteicaglobina) normal.a.

gene latente. Spre sfarsitul lunii a treia de sarcina. hemoglobinele embrionare incep a fi inlocuite de hemoglobina fetala (HbF). fiind inlocuita cu HbA]. HbAi este inlocuita cu HbA2. 217 . gene inactive. incat dupa primul an de viata postnatala o gasim in concentratie de 1-2%. Spre maturitatea biologica a individului. deoarece. este urmatoarea: in primele luni ale embriogenezei se sintetizeaza hemoglobina Gower I si apoi Gower II. inca din luna a cincea a perioadei fetale incepe a se sintetiza HbAi. Analiza cronogenetica a aparatului genetic care determina hemoglobinele. HbF scade rapid. hemoglobina care va domina perioada fetala a dezvoltarii intrauterine a produsului de conceptie. La nastere HbF reprezinta 70-80% din totalul Hb al nou-nascutului. care la nastere o gasim in concentratie de 20-30%.Tipul de hemoglobina prezenta pe perioade ontogenetice este in raport cu activitatea cronogenetica a familiei genelor care determina acest caracter: gene active.

Sinteza proteinelor. (fig. 52. reglata de fluxul informatiei genetice. este programata genetic.i ©mtroni TRANSCRIPTIA ^Ank'. NUCLEUACITOPLASMA V ^ unitoieo 30S unitcteoBOS ribozo?r. fig. 53). 7RAN5CI ^ADN ARNp'm .CAPITOLUL V SINTEZA SI REGLAREA GENETICA A SINTEZEI PROTEINELOR Sinteza proteinelor cu structura si functii specifice este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism. este inscrisa in structura aperiodica a ADN-ului si decodoficata de moleculele de ARN (acizii ribonucleic!).

MATURAREA ARN m .

1983) 218 .TRANSFORMER* proielne Fig. 52 Schema generala a sintezei proteice la eucariote (dupa Robert.

Fig 53 STRUCTURA SI SINTE-ZA ARN-ului Compus din ARN sintetizat de ADN Pnr: initial este TRANSCRIPTIA MONOCATENAR nu este folosita o catena CATENA NONTIPAR are loc pe CATENA MATRITA catalizator ARN-POLIMERAZA se leagS sinteza cornplementantate SFAR§ITUL 31 AL RIBOZEJ ! A=U G=C DIRECTIA 5'3' .

principal! sintezei COMPLEME NTARITATEA BAZELOR .

(ribozom) si ARNt (transport). Lungimea moleculei de ARN corespunde cu numarului de nucleotide decodificate din ADN. guamina (G) .ribonucleotidele din molecula ARN-ului contin ademina (A).si ARNt sunt transcrise de matrite genice ale ADN-ului. Acizii ribonucleici se caracterizeaza printr-o accentuata heterogenitate structurala si functionala in activitatea celulei. ARN. .masa moleculara a ARN-ului mai mica si lungimea monocatenei mult redusa in raport cu molecula dublu catenara a ADN-ului. Fiecare tip de ARN exercita functii „precise" in sinteza proteinelor celulare.. masa moleculara si structura moleculei. Moleculele de ARN. Acizii ribonucleic/ (ARN) Structure fundamentals a ARN este aceeasi cu cea descrisa la ADN. Monocatena ARN-ului este complementary cu segmental polinucleotidic decodificat din ADN. . si nu prin mecanisme de translate a moleculei de ARNm. . . timina. la eucarite si procariote dupa decodificarea mesajului genetic si sinteza la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial.baza pirimidinica..ca baze puternice si citozina (C). In celula eucariotelor distingem trei tipuri de acizi ribonucleici: ARNm (mesager).componenta glucidica din nucleotidele ARN-ului este riboza.ca baze pirimidinice. dupa decodificarea ADNului si sinteza. 220 .cu exceptia unor virusuri la care molecula de ARN este dublu catenara. Acizii ribonucleici sunt moleculele care. exceptand urmatoarele diferente: . in structura ARN-ului este inlocuita cu uracilul.1. ARN-ulm este implicat in mecanismele de translate. uracilul (U) . respectiv de dimensiunea genei decodificate. Aceste tipuri de ARN difera intre ele prin gradul de polimerizare. molecula ARNului este monocatenara. pentoza care asigura polaritate moleculei de ARN. tree in citoplasma celulei. prezenta in structura ADN-ului. Dupa sinteza. Sinteza ARNm este conditional de situsul promotor care initiaza transcriptia.

In subunitatea 60 S sunt molecule ARNr cu constanta de sedimentare 5. declansand procesele de translatie si sinteza proteinelor. In subunitatea 40 S. ARN. are o masa moleculara variabila (in functie de dimensiunea genei care a fost decodificata).1.28S.86S. 28S si 5S. prin cuplarea complementara a bazelor azotate din structura. gasim molecula ARN. Zonele eucromatice corespund ADN-ului nerepetitiv. ARNm va inregistra si transcrie mesajul genetic care. Folosindu-se uridina tritiata (marcare cu tritium) s-a costatat ca ARNm se sintetizeaza in zonele eucromatice ale cromozomului. E. ARN-ul mesager (ARNm) Molecula de ARNm este monocatenara. complex denumit de Tibaldi unitatea functionala a cromozomului. Prin decodificarea matritei din ADN. In prezenta ARNm cele doua subunitati se cupleaza. ca organite citoplasmatice. Se caracterizeaza printr-o mare instabilitate metabolica. Fiecare subunitate constituie complexul ARN.86S si 5S au regiuni helicale scurte. sunt formati din doua subunitati inegale.. Moleculele ARN. are capacitatea de reinnoire rapida. si proteine. Cantitatea de ARNm in celula este de aproximativ 5% din totalul ARN-ului celular. Hetrogenitatea s-a stabilit in raport de masa moleculara si constanta de sedimentare (unitati Svedberg).2. 1. Ribozomii. In absenta ARN-ului. Durata de supravietuire a unei molecule variaza intre 3' .1.5' la procariote si de cateva ore la eucariote. respectiv in zonele unde nu este ADN repetitiv.85% din totalul ARN-ului celular. cele doua subunitati sunt disociate si liber dispersate in citoplasma. va fi inscris in sinteza si structura unei proteine specifice. Palade. descrTselle G. 221 . diferentiate prin constanta de sedimentare (S) de 60 S si 40 S. ARN-ul ribozomal (ARNr) Prezent in celula in cantitate de 75 . II gasim in componenta ribozomilor si/sau mitocondriilor citoplasmatice. prin translatie. este heterogen. cu constanta de sedimentare 18 S si 33 molecule de proteine ribozomale. 5. formand ribozomul.

care descifreaza mesajul genetic decodificat de ARNm din ADN.100 ribonucleotide. studiind structura si organizarea complexelor repetitive la nivelul cromozomilor acrocentrici. Sylvester (1986). locul de sinteza a ARNr. Adenina terminala de la bratul liber lung se va cupla cu aminoacidul pe care-1 va transporta. In prezent se estimeaza un numar de cateva sute si chiar mii de copii care asigura transcrierea ARNr. ARNt il va vehicula spre ribozom. prin autocomplementaritate. Are rolul de transport al aminoacizilor. In 1971.6 milioane daltoni pentru subunitatea 60 S si de 900. ARNr are un dublu rol: structural si catalitic (in formarea lantului polipeptidic prin legaturi peptidice). Brajele scurte ale acrocentricilor. Gavrila (2004) mentioneaza ca prin metoda draft. sau polaritati functionale: la extremitatea 3'-OH este un brat liber lung. Moleculele de ARNr asigura cuplarea ribozomului cu ARNm si acceptarea ARNt. 22).3. 1. spre locul de asamblare si formarea polipeptidelor care se sintetizeaza la nivelul ribozomilor. Prin cuplarea aminoacidului (forma activata a aminoacidului) de segmentul 3'-OH CCA. existenta a 1310 gene in genomul uman care codifica moleculele de ARNt. dar.ARNr se sintetizeaza la nivelul bratelor scurte (p) a cromozomilor acrocentric! (13. Sinteza sa are loc la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. care analizeaza secventierea genomului uman.300 gene reale si aproximativ 200 pseudogene sunt implicate in sinteza ARNr 5S. 222 . Initial este monocatenar. 21. au estimat. experimental. ARNt prezinta doua situsuri.000 d pentru subunitatea 40 S. locul de sinteza a proteinei. 14. pozitionand si ordonand aminoacizii. s-au identificat numai 497 gene care ar codifica ARNt. Attardi si col. ARNt este un micropolimer continand intre 75 . activati in prealabil. apreciaza la 200 . Greutatea moleculara a subunitatilor ribozomale este de aproximativ 1. 15. va prezenta o structura secundara secvential dublu catenara si o structura tertiara in trefla. continand o secventa de trei nucleotide cu bazele CCA (in ordinea proximala -> distala). ARN-ul de transport (ARNt) Este un ARNt adaptator. sunt cunoscute si sub denumirea de „organizatori nucleari".

pancreatice (M. in celula ar trebui sa identificam existenta a 61 tipui de molecule ARNt.30000 daltoni. Un alt aspect important este ca i-ARN poate fi folosit in sinteza insulinei de catre celulele P . ARN-ul interference (i-ARN) In 2004. ca structure terfiara. Stoffel. Aceasta redundanta asigura sinteza rapida si „corecta" a proteinelor in celule. bucla C care se cupleaza cu aminoacid-sintetaza. Moleculele de pre-mi-ARN sunt procesate de diferiti membri din familia ribonucleazelor clasa III. Daca luam in consideratie ca pentru cei 20 aminoacizi sunt 61 triplete (codoni) cu sens. 1. De asemenea. Aceasta molecula este considerate un micro interferig ARN (m i ARN). Fiecare tip de ARNt are un anume anticodon pentru un anume aminoacid. se poate considera existenta unei redundante informationale pentru ARNt. si-ARN serveste ca molecula tinta pentru medicamentele si agentii terapeutici. 223 . Moleculele mi-ARN ar avea functia de interferenta cu ARNm.4. dar unele molecule ar fi implicate in blocarea transcriptiei si fonnarii heterocromatinei. La molecula ARNt. gasim: un brat liber scurt care contine nucleotide cu guanina. O molecula de ARNt se deosebeste de celelalte molecule ARNt prin anticodonul din bucla centrala. bucla B care se ataseaza de suprafata ribozomului. Molecula ARNt are masa moleculara ce variaza intre 23000 . Este bratul5' OH fosfosilat. cu un numar de cca. In bucla exista o secventa de trei nucleotide cu rol de anticodon.a doua polaritate functionala (situs) este bucla prezenta in partea opusa a extremitatii 3'-OH. 2004). In prezent s-au identidficat 40 tipuri de molecule ARNt. Molecula de i-ARN inhiba transcriptia. Goldman a descoperit existenta unui tip de ARN: s i ARN (small interferig ARN). dar este §i components integranta in mecanismul de reglare fina in expresia genelor din celulele normale. Anticodonul este complementar cu codonul din ARNm unde va pozitiona aminoacidul. 22 nucleotide. Cum sunt unii aminoacizi recunoscuti de mai multi anticodoni. Este un ARN cu molecula foarte mica.

1|. De exemplu gena EGFR normala sau care a suferit mutatii. impreuna cu colaboratorii. 1997).Shih (2004) care au evidentiat rolul mi-ARN in reglarea unor gene implicate in procesul dezvoltarii organismului.1!I>U \ Fig. conform teoriei semantice cu respectarea dogmei centrale a geneticii (fig. Pardrige (2004) a obtinut rezultate remarcabile in studiul tumorilor cerebrale. 224 . R<. pentru a identifica eventualele erori in cazul represiei acestora. De exemplu. fiind considerat un factor de transcriptie. i-ARN permite studiul schimbarilor in expresia uneia sau mai multor gene.Sunt cercetari efectuate de Hung . respecta fluxul unidirectional si universal al informatiei genetice.pulimet. Participarea moleculelor ARN la sinteza proteinelor Materializarea mesajelor genetice.l>ltc. pe un set de gene cu expresie alterata.'S-. 54). 2.irc TnimcnpUc H ADN h—------------—♦! ARN" > ADN . inscrise in structura ADN (cromozomial sau mitocondrial). De asemenea. secvential. De exemplu. (Revizuita dupa Diane K. tintele actiunii mi-ARN sunt implicate si in semnalizarea si cresterea celulara. Sunt cercetatori care considera ca i-ARN poate fi foiosit.54 Dogma centrala a fluxului informatiei genetice. Este gena care determina sinteza receptorului factorului de crestere epidermic (EGFR) in tumorile cerebrale maligne.j/a fV. lanseaza ipoteza ca i-ARN ar putea fi foiosit in terapia genica asupra unor celule mutante. W. Pardridge.. Lavett.

morfologic sau molecular. implicate intr-o succesiune complexa de reactii biochimice denumite expresia genomului. 55 Fluxul informatiei genetice la eucariote (Schema Generala) Elementele si etapele care preced si definesc caracterele ereditare au urmatoarea ordonare: . Fiecare caracter.1. Intre informatia genetica. si forma finala de exprimare a caracterului se interpun o serie de etape obligatorii (fig.Prima etapa. existente in structurile moleculelor ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. 55). ca program. este necesara activitatea coordonata a unor enzime si proteine. ADN CONTROLUL TRANSCRIPTIEI ARN-PREMESAGER PROCESARE AKNpm CONTROLUL PROCESULUI ARN-m-MATUR CONTROLUL TRANSPORTULUI CONTROLUL ARN-m DEGRADAT TRANSPORTUL IN CITOPLASMA CONTROLUL TRANSLATIEI ARN-m INACTIV PROTEINA CONTROLUL DEGRAD ARIIPROTEINEI PROTEINA DEGRADAT A] Fig. In cadrul acestui complex de 225 .2. Marea majoritate a caracterelor sunt determinate de gene inscrise. Este genomul de la care se initiaza fluxul informatiei genetice. Pentru a putea fi utilizate informatiile biologice. Genomul este un stoc de informatii biologice. manifestat la indivizi in populatie. in structura ADN-ului celular. codificat. Fluxul informatiei genetice Biologia moleculara a permis descifrarea mecanismelor genetice care stau la baza formarii caracterelor exprimate fenotipic. reprezinta „ultimul lant" din seria etapelor biochimice controlate ontogenetic si filogenetic.

(1994) au constatat urmatoarele: cantitatea totala a ARN-ului celular se raporteaza la gradul de complexitate structural -functional^ a organismelor. ARNr §i ARNt). Acest ARNsm ar fi implicat in procesarea ARNm. De exemplu. Rezultatele 7 Picogramul (pg) . si ARNm -. exista o cantitate apreciabila de ARN care nu este codificat.A patra etapa este sinteza de proteina. in nucleu exista un ARN nuclear mic. Proteinele celulare. este denumit si ARNu.ARN. .este simbolul denumirii submultiplilor unitatilor de masura. acolo unde are loc sinteza protenelor. . sm ARM (small nuclear). cand genele din genom sunt copiate prin sinteza moleculelor ARN. numit si ARNtm (mesagerul ARN de transfer).reactii biochimice se realizeaza transferul mesajului genetic in structura ARN m. ca rezultat al decodificarii genelor din genom. nu este integrat in transcripton ca functionalitate. care datorita bogatiei in uracil (21). Albert si col. iar in celulele mamiferelor cantitatea ajunge la 20 -30 pg. respecta riguros structura primara a ADN-ului care este decodificata.. In citoplasma se gaseste un ARN mic ARNsc (small citoplasmatic)..0. a carui functie este inca neelucidata. Proteina sintetizata este etapa primara de materializare a mesajului genetic inscris in genom.10 pg17 ARN. Sinteza ARN-ului mesager. ARN.05 . Nuta §i col. vor forma „nisa" poligon. pot fi cercetate cu metode imunologice sau de biochimie genetica. Transcriptonul se realizeaza prin procese de transcriere. Este etapa esentiala de materializare a informatiei genetice.-. In citoplasma.A treia etapa . Dar nu toata cantitatea exprimata reprezinta transcriptonul. componente ale transcriptonului. Albert si col. pe langa tipurile ARNm. s-ar ata$a de un ARNm adaugand peptide in proteinele sintetizate incorect. acesta trece in citoplasma.Dupa formarea transcriptonului. in calitate de caractere mendeliene. Este unitatea care semnific5 o milionime de milionime (10'12) 226 . . bacteriile au o cantitate totala de 0. conform principiului complementaritatii. Transcriptonul este reprezentat de tipurile de acizi ribonucleici implicati in sinteza proteinelor (ARNm. locul de asamblare a aminoacizilor in lantul polipeptidic (proteina) pe care ii transports ARN. (1998) presupune ca acest ARNsc.Produsul initial al expresiei genomului este transcriptonul. Transcriptonul este reprezentat de ARN. au constatat ca in celule. Astfel.§i ARNt (care reprezinta transcriptonul).A doua etapa . .

transcrie mesajul codificat al genelor din semantida primara (ADN).este molecula de proteina. in raport de implicarea fiecarui component in mecanismul sintezei de proteine. pornindu-se de la programul „central". prin translatie. cand este cazul.Semantida tertiara . rezultat si control specific. conform teoriei semantice (Pauling). a facut posibila conturarea homotipologiei.Semantida secundara . asigura. caracterele exprimate fenotipic sunt si particularizeaza pe fiecare individ in populatie.reprezentata de ARNm. ADN-ul are stabilitate metabolica. aplicabilitatea interpretative a datelor. . desi are structura §i 227 . Conform teoriei semantice. indeplinesc functii precise in mecanismele sintezei de proteine. pana la raspunsul final (produsul final). copiind mesajul genetic din ADN si trecut in citoplasma. Realizate ontogenetic. Avand durata scurta de supravietuire. nu are capacitatea de autoreplicare si reparare. controlate genetic si influentate de factorii exogeni. ordonarea aminoacizilor in structura proteinei. program realizat prin dispunerea aperiodica a nucleotidelor in structura primara.obtinute cu metodele de biologie moleculara. Acest releu este important deoarece. acesta trece. este determinata de semantida secundara (fig. „releele" genetice sunt divizate in urmatoarele etape: . 56). Aceasta dispunere stabileste programul informational genetic pentru sinteza unei proteine. autorepararea programului (autocorectarea). Conform teoriei semantice. Conform programului copiat de semantida secundara din molecula de ADN (semantida primara).A cincea etapa ia in analiza modalitatile de participare si constituire a caracterelor morfo-anatomice la care proteinele sunt implicate direct.Semantida primara . fluxul informatiei genetice se divizeaza in etape si subetape. Tot in grupul „semantidei secundare" sunt si moleculele de ARNr si ARNt care. Ca semantida primara. dupa ce au fost transcrise din ADN. . care. printr-o serie de relee. biopolimerii celulari pot fi clasificati si etapizati dupa gradul semnificatiei genetice si participare la edificarea caracterelor fenotipice. . semantida tertiara. Fluxul informatiei genetice poate fi analog cu sistemele cibernetice unde. stiinta care se ocupa cu studiul caracterelor moleculare in populatie.este reprezentata de molecula de ADN ca program central. capacitate de autoreplicare si. Daca urmarim fluxul informatiei genetice.

DN primarS Semantida secimdaia .\RN111 DEGR. nu are capacitatea de a define un program folosit in sinteza specifica a altor proteine.functie specifica. Semantida ________^ A.\DAT PROTEINE- ca enzune MACROMORFOLOGICE (coiifoinuitii aiiatomomoxfo-stiuctmale) LIPIDE . Structura si functia sa specifica asigura exprimarea fenotipica a trasaturilor de caracter prin care se particularizeaza fiecare individ.ARN MICROMORFOLOGICE (Moleculaie) CONTROLUL .

Caracterele episemantice. Sunt caractere episemantice deoarece. sistemele genetice eritrocitare si plasmatice. HLA. In celula. Sinteza lor este asigurata de proteina specifica din structura si functia unei enzime. in organism se sintetizeaza polizaharide si polilipide./ MOLECULE EPISEMANTICE Fig. 228 . ca produs final. In organism se gasesc un numar impresionant de molecule proteice sau molecule heteroproteice (Ig. Dar sunt proteine implicate in structura diverselor tesuturi si organe. nu exprima total informatia primelor trei semantide.GLUCIDE PRODUSI DE METABOLISM ________ ___________. in infrastructura celulei. etc. finalizand caracterele anatomo-structurale. 56 Fluxul informatiei genetice in acord cu teoria semantica Caracterele realizate de semantida tertiara (proteinele) pot fi de nivel molecular sau ca structuri morfo-anatomice.) care pot fi identificate si care asigura constitutia genetica moleculara a individului.

copiata de ARNm. cum un alfabet genetic. Informatia genetica este conservata si multiplicata prin functia autocatalitica a moleculei ADN-ului (prin replicare semiconservativa). codificat. C ( citozina). 229 . Crick considera codonul o succesiune de baze azotate. Succesiunea cuvintelor de cod ordoneaza. proprietatilor §i functiei bio-genetice a ADN-ului s-a trecut la descifrarea codului genetic. S-a demonstrat ca unitatea de functie a codului genetic este codonul. necesare pentru codificarea unui aminoacid din structura unei proteine. prin simboluri (semne). codificate" se obtin mesajele genetice implicate in definirea caracterelor exprimate fenotipic.3. Ordinea aperiodica intracatenara a bazelor azotate define§te mesajul genetic. informatia genetica este determinate de secventa nucleotidelor din structura moleculei de ADN. adica codonul univoc. Cunoscandu-se elementele de baza care asigura informatia genetica se pune urmatoarea problema. Dupa elucidarea structurii. „fraze logice". reprezinta codul genetic. cod realizat prin ordinea aperiodica a bazelor azotate in structura primara a acestor biomolecule. notiune introdusa de Crick in 1961. Ca defmitie. Totalul simbolurilor care pot servi la realizarea unui mesaj genetic sau informatie. respectiv „20 litere". Cifm prin care informatia este logic exprimata. deflnind individul ca unitate biologica. secventa aminoacizilor din structura unei proteine. cuprins din patru simboluri : A (adenina). Prin asocierea „frazelor logice. se obtine mesajul integral pentru definirea unei molecule proteice exprimata fenotipic. sau codifica specific. T (timina) sau U (pentru ARNm). G (gnanina). Deci informatia genetica lucreaza „cifrat". reprezinta alfabetul genetic. Initial s-a presupus ca unitatea de functie cu care opereaza codul genetic este reprezentata de un singur nucleotid. Informatia genetica este inscrisa in moleculele acizilor nucleici (ARN) sub forma codificata. ca rezultat al transcriptiei si care ordoneaza. Simbolurile se asociaza intre ele in „cuvinte de cod" prin care este exprimat mesajul genetic. Orice informatie genetica este reprezentata conventional. traduce informatia genetica intr-un limbaj proteic in structura caruia gasim 20 amioacizi. Codul genetic Intelegerea fluxului informatiei genetice impune si cunoasterea modului cum sunt codificate mesajele in structura ADN-ului cromozomial sau mitocondrial.

Prin aceasta asociere si ordonare. Se obtine un numar mai mare de codoni in raport cu numarul necesar pentru cei 20 aminoacizi.. Este un numar insuficient de codoni fata de eel al aminoacizilor.Daca nucleoidul univoc specifica strict un aminoacid. b) Codul genetic este degenerat.. s-a demonstrat si acceptat ca. Gratie experientei lui Nierenberg si Matthali (1961). Ca urmare. Nici codonul biunivoc nu se accepta. daca in gena ADN-ului avem secventa „. C-G ar specifica fiecare un alt aminoacid. sunt codonii cu sens. Codonul triunivoc este acceptat. sau 44 codoni in plus.. restui de 16 fiind nespecificati si si ar trebui sa lipseasca din structurile proteice. respectiv o succesiune de trei nucleotide adiacente. Existenta codonilor sinonimi pentru un aminoacid asigura corecta si rapida sinteza a proteinelor.. numarul combinatiilor posibile este de 43 = 64.ATTGCCATTATGGCATAA. S-a demonstrat ca unii aminoacizi pot fi codificati de 2.43 . in structurile proteice indiferent de specie si grad de evolutie sa gasim numai patru aminoacizi. Pentru 18 aminoacizi. Ca fiecare aminoacid este codificat ca o tripleta. T-A. 230 . codificarea multipla este asigurata de codonii sinonimi. justificand denumirea de codon degenerat sau redundant. De exemplu. Este o tripleta. Plusul numeric de codoni asigura redundanta informationala. Codonul biunivoc ar specifica numa 16 aminoacizi. Proprietatile codului genetic Analizat codul genetic are urmatoarele proprietati: a) Unitatea de functie a codului genetic este codonul format din secventa liniara a trei nucleotide.. dimensional. G-C. Acelasi rationament si in cazul codonului biunivoc cand s-ar obtine 42 = 16 codoni. numarul codonilor obtinut ar fi de 41 = 4. reprezinta o eventuala protectie contra unor posibile mutafii si prevenirea efectelor lor in celula."ATT-GCC-ATT-ATG-GCA-TAA". deci numai patru tipuri diferite de codoni. Deci codonul univoc nu este acceptat. codonul este de tip triunivoc. Raportat la numarul de 20 aminoacizi. Numai triptofanul si metionina sunt codificati de cate un singur codon.este de 64. Numarul codonilor realizati prin combinarea nucleotidelor . Numar insuficient de codoni. chiar daca se admite ca in formarea codonilor joaca rol si ordinea bazelor: A-T. 3.1. Din totalul de 64 codoni.". codonii formati vor fi urmatorii: . patru fiind nespecificati genetic... 61 codoni specifica cei 20 aminoacizi. 4 sau 6 codoni. iar trei codoni sunt nonsens..

adica nerespectarea corespondentei stricte un codon un anume tip de aminoacid. Daca citirea incepe de la primul nucleotid. T prin A.G-AAG-AAG-Aag. nesuperpozabil. G prin C. Un anume codon cu sens recunoasje un singur tip de aminoacid. A prin U. Daca am lua in analiza o secventa de 15 nucleotide combinatii posibile vor fi de 415. Daca citirea incepe cu al doilea nucleotid . Codonul AUG care specifica metionina. iar tripletele formale vor fi . UGA.. secventa de 10 dezoxi ribonucleotide realizeaza un milion de combinatii sau mesaje genetice diferite pentru sinteza aceluiasi numar de lanturi polipetidice cu structura. polipeptidul va fi structurat numai din ac.. h) Codonii din structura ADN (respectiv ARNm) nu sunt separati intre ei prin prezenta unui nucleotid neintegrat in componenta codonului. Semnele de punctuatie sunt asigurate de codonii nonsens terminatori. glutamic. este eel de la care se initiaza procesul de translate a mesajului genetic din ARNm (codonul complementar din structura ADN-ului este TAC)... de exemplu: C prin G. Deci doi codoni vecini nu au nucleotid comun.c) Codul genetic nu este ambiguu. UAG. GAA-GAA-GAA . Daca ar fi codul genetic suprapus.. f) Codul genetic inscris in molecula ADN este necunoscut in structura ARNm prin complementaritatea bazelor. De exemplu.. pentru a demonstra nesuprapunerea codului genetic. In cazul ca tranzatia incepe cu nucleotidul al treilea 231 .. Ar fi nerespectarea citirii in flux continuu a mesajului genetic. g) Posibilitatile de amplificare a codului genetic sunt inepuizabile. Deci.. GAA GAA GAA . Codonii terminatori cu rol de punctuatie genetica delimiteaza dimensiunea si continutul mesajului si sunt reprezentati de triplete bine definite.. etc. a facut urmatoarele observatii: secventa . Fiecare codon are bazele proprii care nu participa la formarea si functia altui codon (Khorana. ar trebui acceptata si ambiguitatea. etc. Deci cateva milioane. Tipul de aminoacid incorporat in homopolipeptid depinde de punctul de unde este citit mesajul codificat. e) Codul genetic are semne de punctuatie. poate asigura sinteza unui homopolipeptid format din lizina. De exemplu Korana. arginina sau doar din ac. polipeptidul va avea in componenta sa lizina.. i) Codul genetic nu este suprapus. functie si specificitate diferita. intre codoni nu sunt „semne" de separare... Glutamic. d) Codul genetic are codon initiator. Codonii nonsens sunt urmatorii: UAA. 1968).. Prezenta lor semnifica „sfarsitul translatiei" mesajului genetic necesar pentru sinteza proteinei. nu sunt „virgule".

232 . pot induce modificari in structura ADNului. Este stabilit ca in structure acizilor nucleici gasim aceleasi tipuri de nucleotide indiferent regnul (animal sau vegetal) indiferent care este gradul de evolutie a speciilor (procariote sau eucariote.. GA-AGA-AGA-AGA . specie.. Daca s-ar inlocui o singura baza din cele 1000 existente.. potential mutageni.. De ce? Pentru ca tripletele (codonii) din ADN-ul cromozomilor de la iepure codifica aceeasi aminoacizi ca si codonii de la E coli. indiferent specia. care actionand asupra moleculelor de ADN celular. deci suprapunerea este exclusa. etc. in prezenta ARNt de la Escherichia coli. j) Codul genetic este universal. Datorita universalitatii codului genetic s-a reusit biosinteza hemoglobinei prin folosirea ribozomilor si ARNm din reticulocitele de iepure. De exemplu codonul UUU specifica fenilalanina la toate speciile. El face urmatorul calcul: daca gena ar avea 1000 nucleotide. „universalitatea codului genetic". Deasemenea s-a demonstrat ca un anume codon va codifica acelasi tip de aminoacid. polipeptidul va contine arginina. prin doza sau efect. Interesant este calculul probabilistic efectuat de Wright in 1966. Hemoglobina obtinuta avea caracteristicile Hb de iepure. posibilitatea combinarii secventei nucleotide este de 41000 sau 10600. Sunt factori exogeni. k) Codul genetic se poate modifica prin mecanisme de mutageneza. se pot obtine aproape 3000 tipuri de alele noi (vezi mutatia genetica). pot modifica mesajul genetic (fig. are importanta in ingineria genetica. 57). Distributia pozitionala a aceluiasi codon in mesajul genetic din ADN confera specificitate structural-functionala a aparatului genetic pentru fiecare individ. Aceasta caracteristica. Ceea ce difera insa este ordonarea codonilor in structura acidului nucleic al fiecarei specii. bacterii sau mamifere).vom avea codonii .

CTT ! non-sen* GCA Gena cu insert 1a unei baze Gena cu supriinarea unei baze ATG : OCT TGC1 ATG nonsens : AAT GC. Acest complex este foarte important deoarece initierea este un proces cu inalta tinta. Codarea §i decodarea ARN-ului (sinteza proteinelor) a) Codarea . necesitand unnatoarele etape: • Accesarea transcriptonului din genom. b) Decodarea este procesul complex de traductie (translate) a mesajului genetic din ARNm in proteina. Este etapa care modifica structura cromatinei si pozitionarea genelor active din nucleozom. • Ansamblu complex de initiere compus din diverse proteine care conlucreaza pentru codificarea genelor in ARN. 57 Efecte induse prin procesul de mutageneza (dupa Crick. TCiA TGA : ATG | c_____ ATG c .. la nivelul carora se va sintetiza ARNm.. 233 . Codarea transcriptonului cuprinde ARNm. forma transmisa a mesajului genetic necesar sintezei unei proteine cu structura si functii specifice. care copieaza mesajul genelor din transcripton..Transcriptonul este unitatea functionala de codificare a mesajului genetic in ARN. care fmalizeaza proteomul....Gena salbateca Gena cu substitutia iinei baze ATG ATG : CAT : GCA . mesaj inscris in structura primara a moleculei de ADN. TGC Fig. 1961) 4.. • Odata inceputa initierea codificarii se va continua cu sinteza ARN-ului m. ATG ! CTG CAT GAA ■nonseiis . In decodare sunt implicare doua tipuri de ARN: ARNr si ARNt.. Procesele de codare si decodare sunt complexe. actionand strict in zona genelor active.

• O alta etapa este procesarea molecului ARN-ului. Este rezultatul decodificarii mesajului din ADN. • Formarea lantului polipeptidic si formarea structurii proteinei si configuratia corecta a structurii tridimensionale si cuaternare a proteinelor. 5. Din aceasta codificare mixta a genei (exoni-introni) se formeaza ARN premesager sau primar. genele transcriptonului uman au inceput sa fie identificate. de exemplu. (2001) studiind transcriptonii din 8 linii celulare. De§i putin cunoscute. in organism. confine codul pentru sinteza ARNm. Acest ARN precursor pentru a deveni ARN m matur (functional) este supus unor mecanisme de procesare. Interesanta este descoperirea facuta de ei ca in moleculele codificate de transcriptoni. mentinut in succesiunea generatiilor prin replicare semiconservativa sj transmis la descendenti (a se vedea sinteza ADN-ului sj aplicarea cromozomilor). cantitatea de ARNm variaza (cantitativ) intre diversele tipuri de celule canceroase. iar acesta va specifica structura proteomului. gena are structura discontinue sau in mozaic continand exoni §i introni. Intronii sunt subunitati genice noninformationale care sunt codificati impreuna cu exonii. components semnificativa. La eucariote. cod care este trecut in sinteza si structura ARNm. Exemplu sunt diferentele transcriptonului intre 234 . au descoperit diferente cantitative la moleculele de ARNm care au fost transcrise de transcripton. Transcriptonul uman. in structuri proteomice specifice. Transcriptonul §i transcrierea informatiei genetice m structura ARNm Transcriptonul. Caron si col. conform principiului complementaritatii bazelor azotate: ADN: AGCT ARN UCGA. Transcriptonul uman este substantial mai complex fata de eel al procariotelor §i al unor levuri (Saccharomyces cerevisiae). normale si canceroase. la care sunt implicati spliceosomii (cu rol in cuplarea corecta a exonilor dupa decuplarea de introni). El este mo§tenit de la ascendenti. Transcriptorul nu este sintetizat de „novo" in celula. Transcriptia nu rezulta din sinteza transcriptonului. • Ansamblul complex al translatiei (traductiei) mesajului genetic din ARNmm intr-o structura proteica.

sunt proteine trans-activatoare pentru fiecare ARNpolimeraza (la eucariote importanta pentru transcrierea mesajului genetic i este ARN-polimeraza II). .i celulele cancerului de colon si cele ale cancerului pancreatic (Zhang si col.elementelor cis-reglatoare in amonte de latura centrala a transcriptorului din regiunea laturei 5. .transcriptorul. ce serveste ca matrifa de \ sinteza a ARNm precursor (ARN premesager) i . J 1997). II sj III. Transcnerea transcriptonului Pentru transcrierea (traductia) mesajului genetic Tnscris si j transcripton este necesara prezenta urmatoarelor elemente: | . sau a j altor boli pe fond genetic. TATA sau GC si CAAT. . analizand | transcriptonul in doua forme de leucemie (leucemia limfoblastica acuta si | leucemia mieloida acuta) au constatat diferente cantitative a ARNm celular. considerate ca elemente de start al transcriptiei.ribonucleotidelor activate. Aceste elemente sunt prezentate de casetele 5. in structura ADN-ului celular. Prin analiza transcriptonului si stabilirea diferentelor calitative si | cantitative a moleculelor de ARNm. j 6.activatorilor: .diagnosticul diferential in diversele tipuri de cancer la om. 235 .complexul enzimatic al ARN polimerazelorl.descoperirea unor noi modalitati de tratare a bolii canceroase. Cei care au initiat analiza transcriptonului in diagnosticul diferential j in diversele tipuri de cancer au fost Golub §i col (1999). care. . se deschid noi perspective cu implicare J inpatologie: .

Fiind copiate ambele secvente. 236 . la eucariote gena are o structure discontinua (in mozaic). pentru a deveni functional. intronii si exonii. se desfasoara in doua etape: • prima etapa este codificarea integrala a genei la eucariote (exonii si intronii) cu formarea molecului de ARN premesager (precursor).OPERON asigura i TRANSCRIPTIA 1 Permite In citoplasma opreste CONFORMATIA f adopta TRANSLATIA rezulta CONFORMATIA PROTEINE ENZIME ARN-m adopta AMINOACID Concentratia crescuta in aminoacizi___________carid T ARN-m concentratia in aminoacizi scazuta T Fig. traductia sau transcrierea mesajului genetic si maturarea ARNm. 58 Interrelatia cuplarii transcriptiei §i translatiei Spre deosebire de procariote. formata din exoni si introni.

. Catena complementary 5'—>3' este necodanta sau non-transcripton. In zona „tintita" pentru initierea transcriptiei.1. principiul complementaritatii bazelor: ADN: . a) ..... Sinteza ARN-m pe catena ADN respecta.initierea transcriptiei.. cele doua catene ale moleculei ADN se separa..3'ARN... mesajul codificat pentru formarea ARN-m incepe cu nucleotidul care are adenina A..La procariote. considerate catena transcripton sau codanta.se gaseste in amonte de situsul start pentru sinteza ARNm...5' ATGC. Pentru sinteza ARNm se parcurg urmatoarele etape: .stoparea (terminarea) transcriptiei.• a dotia etapa este procesarea ARN pre-mesager.elongatia transcriptiei.. . actioneaza o proteina stop. iar cateva 5'—->3' va lua aspectul de bucla monocatenara. Pentru procariote.. pe situsul start care corespunde promotorului si in prezenta proteinei sigma (o). Initierea transcriptiei. proteina sigma (a) se decupleaza de gena promotor. Dupa despiralizarea transcriptonului. Etapele formarii ARNm. rezultand molecula de ARN-m.. Despiralizarea situsului de initiere se face sub actiunea helicazei si enzimei dna.... forma sub care trece in citosolul celulei traversand porii anvelopei nucleare... Sinteza ARNm are loc numai pe catena cu directia 5'—»3'. Odata cuplata enzima incepe transcrierea codului inscris in structura genei.. se fixeaza ARN-polimeraza. Cand transcrierea ajunge spre terminarea genei.1. rezultand ARNmm (mesager matur). 6. cu capetele complementare libere. o proteina speciala „rho" care are proprietatea sa recunoasca 237 . elongatia si stoparea.. Deoarece gena la procariote nu contine introni initierea transcriptiei se deruleaza in modul urmator: ARN-polimeraza actioneaza asupra transcriptonului. Secventa promotor -TATAAT.. Dupa o secventa de 10 nucleotide de la inceperea transcrierii mesajului.1. 6..UACG.

La procariote. la eucariote transcriptia mesajului genetic este mai complexa. numai dupa ce s-a fixat enzima ARN-polimeraza II. La eucariote. in timp ce la eucariote activitatea de transcriere este catalizata de trei tipuri de enzime: ARN polimeraza I este prezenta in zona organizatori nucleolari la cromozomi acrocentrici. Fixarea enzimei are loc numai dupa recunoasterea situsului TATA-box al promotorului de la capatul 5' —> al transcriptorului. Initierea transcriptiei la eucariote are loc la nivelul situsului de initiere. deoarece ADN-ul genei nu contine introni. este dispersata in nucleoplasms. unde este ADN nerepetitiv genetic informational. ADN-ul isi reface integritatea moleculara dublu catenara. • la procariote in sinteza ARNm este implicata numai enzima ARN polimeraza. b) La eucariote. Ca ARN premesager. gena va fi transcrisa in totalitate (si exonii si intronii). datorita existentei ADN-ului repetitiv noninformational. ARN polimeraza HI. copierea mesajului 238 .. ARN polimeraza II. Dupa terminarea transcriptiei.. In amonte de situsul de initiere este o secventa 5'->3' (5' . Codonul stop. La procariote ARN-polimeraza recunoaste gena care va transmite ARN-m. Spre deosebire de procariote.tripleta „stop" din gena transcrisa. bogat in GC si recunoscut de proteina „rho". codificarea mesajului in ARN p. • la procariote se transcrie orice gena indiferent de pozitia sa in molecula ADN. rezultand in prima etapa un ARN premesager (precursor). catalizeaza sinteza precursorilor ARNt. la care gena contine introni si exoni.m. din transcrierea codului. CCAGCCATG) implicata in declansarea si prereglarea sintezei ARN premesager. Deoarece situsul de initiere contine codonul initiativ TAC pentru metionina. Deosebirile intre sinteza ARNm la procariote si eucariote sunt urmatoarele: • la procariote gena (lipsita de introni) va fi total transcrisa rezultand ARNm. Catalizeaza sinteza ARNr. Catalizeaza sinteza ARN pre-mesager. La eucariote. are loc numai in zonele eucromatice ale cromozomului. prezenta in nucleoplasm^. va incheia sinteza ARNm. acesta este supus unor etape de procesare pentru a se obtine ARN mesager matur. rezulta direct molecula de ARNm functional.

corespondentul complementar in ARNm. Accesarea va asigura respectivelor gene accesibilitatea de a fi decodificate in ARN (fig. .Accesarea genomului si procesarea ARN premesager Procesarea genomului implica procese ce vor influenta structura cromatinei sj pozitionarea nucleozonului. 16. AON SE MANIFEST A Fig.2. 59 Transcriptia informatiei genetice in structura ARNm (dupa Robert.genetic in ARNpm va incepe cu AUG . acolo unde sunt gene active. 1983) 239 . 59).1.

1. exista cuplul 5'-GU. separare exacta.prima etapa este legata de modificarea capetelor 5' si 3' a ARNm precursor. Este etapa de separare a exonilor de introni. denumita si coada adenilica. Secventa poliadenilat este denumita §i „situs de incheiere a transcriptiei". Caracteristica ansamblului complex de initiere este „tinta exacta" de actionare din genom. 6.1. precum §i cuplarea cu sub-unitatea ribozomica 60 S.dupa maturizare. Pentru a-si exercita functia proteomica. denumita situs donor si cuplul 3'-AG situs acceptor. 240 . acest precursor ARNm este supus unui complex de procesare.Ansamblul complex implicat in initierea transcrierii mesajului genetic din gene cuprinde setul de proteine sigma (a) si rho care vor conlucra cu ARN polimerazele I. Procesarea pre-ARNm La eucariote gena este structurata sin exoni si introni.. modificarile sunt urmatoarele: la capatul 5' al ARNm precursor se va cupla o molecula 7-metil guanozina. . rezulta ARNm nefunctional. Singurul ARNm lipsit de coada poliadenilica este eel care codifica sinteza histonelor. numit pre ARNm sau precursor. O remarca! La eucariote nu exista ARNmm lipit de coada poliadenilica. II §i III pentru copierea codului in structurile ARN. A doua etapa este procesarea ARNm precursor. Lipsa acestuia ar face nefunctional ARNm.a doua etapa este procesarea propriu-zisa a ARN precursor. Trecerea de la ARN precursor la Arnmm se face in doua etape: . Orice eroare modifica mesajul genetic. „tintele" adiacente genelor active. La sfarsitul transcrierii genei.2. iar la capatul 3' o secventa poliadenilat. asigura transportul ARNm din nucleu in citoplasma (faciliteaza traversarea anvelopei nucleare).stabilitate §i protectie fata de actiunea endonucleazelor. in ARN precursor. Modificarea celor doua extremitati ale ARNm precursor asigura urmatoarele semnificatii: . Pentru prima etapa. ARN precursor este supus proceselor de procesare. . Excizia are loc in punctele de contact dintre exoni-introni. Dupa ce proteina „rho" a recunoscut codonul stop §i s-a incheiat transcrierea mesajului din gena. unde.

Dupa aceasta procesare care are loc in nucleu. intronii „relicva" ar fi existat la toate organismele vii. Un rol esential in procesele de matisare il au „spliceosomiP.Chambon (1981) a incercat sa explice originea. Conform ipotezei lor. In urma recuplarii exonilor si eliminarea intronilor. drojdia) s-ar fi pierdut in cursul evolutiei. cum se gaseau in structura genei transcrise. Ei considera ca asa numitele „relicve" intronice ar fi avut si vor avea importanta deosebita in evolutia biologica. ar fi evoluat plecand de la o singura ribonucleoproteina ancestrala si care in evolutia biologica. intronii „relicva" ar avea aceeasi origine cu ADN-ul repetitiv. matisandu-i in ordinea exacta. In asociere cu ARNm precursor. In genomul uman se apreciaza exitenta a circa 22 gene a caror locasuri ar fi pe cromozoml 17 p 11. Mai optimista este ipoteza lansata de Gilbert si Tonegawa (1981). P. ataseaza „coada" poliadenilica de molecula ARNm precursor. care urmeaza codonului stop si care. Dupa Chambon. ARNmm trece in citoplasma celulei unde prin procesele de translate va asigura sinteza unei molecule de proteina cu structura si functie specifica.2 si 17 q.situsul terminator. exonii se vor cupla. sunt implicati in procesul de splicin (matisare). chiar daca este neutilizabil. Spliceosomii sunt segmente de snARN (small nuclear ARN) cu capacitate catalitica (enzimatica). aparent „fara functie". semnificatia si rolul intronilor in genomul eucariotelor. Chambon lanseaza urmatoarea ipoteza: spliceosomii (autorul a folosit termenul de enzima ancestrala) cu rol catalitic operand asupra preARNm pentru a rezulta ARNm matur. sub actiunea endonucleazei. 241 . dar care s-au perpetuat in succesiunea generatiilor. Observand mecanismele de procesare.De consemnat: fiecare gena transcrisa este incadrata dc doua situsuri: . de matisare a intronilor si sudarea exonilor.situsul initiator de care se leaga ARN polimeraza II. ' Spliceosomii au un dublu rol: recunosc punctul delimitant dintre exoni si introni care vor fi recuplati. . se vor matisa. dar organismele cu ciclu de dezvoltare foarte rapid (eubacteriile. s-ar fi diversificat in secvente mici de ARN (small nuclear) cu rol in procesele de cataliza si formare a ARNm matur. prin actiunea selectiei. Dupa separarea exonilor de introni. se obtine molecula de ARNmm (functionala).

noi caractere (nromale sau patologice). De exemplu. o celula tipica mamiferelor. determinand noi proteine. Sinteza de proteine Proteomul este produsul final al genomului. 2000) (fig.Dupa Gilbert si Tonegawa. si creeaza. 242 . Ca hepatocitul ar contine aproximativ 0. §i cuprinde toate proteinele dintr-o celula intr-un anume moment. iar mecanismul „excizie-lipitura" in timpul procesarii ARNm precursor ar avea un avantaj evolutiv... Lodish si col. celula hepatica se presupune ca are 10000-20000 tipuri diferite de proteine.5 mg sau 18-20% din greutatea totals a celulei (Alberts si col.1. Translatia sau transcrierea mesajului genetic din ARNmm 7. 60). 1994. 7. noi secvente genice active. pentru ca prin combinatie cu mecanismele de crossing-over inegal si duplicatie-deficienta ar fi putut crea. intronii „relicva" n-ar fi inactivi.

Dupa cum observam. polimerizarea lor prin formarea de legaturi polipeptidice intr-o secventS polipeptidica. cantitativ. proteomul. 1979). inscris prin transcriere si matisare in ARNm matur. 243 . care asigura ordonarea secvenfiala specified a aminoacizilor. 60 Mecanismul asamblarii aminoacizilor si elongatia lantului polipeptidic (dupa Gallien. este complet si mult diversificat calitativ.Fig. Translafia este procesul de decodificare a informafiei genetice din ARNmm. Materializarea proteomului este rezultatul unui complex de procese de translatie (traductie) a mesajului genetic.

o mare instabilitate si degradare rapida. Gratie formarii polizomului se poate sintetiza. este conditionata de faptul ca in celula avem o cantitate mica de ARNm (ccj 4%). Posibilitatea ca o molecula de ARNm sa fie explorata de mai multi riozomi. . au un diametru de 15-20 nm.ARNm cu codonl initiator sau start: AUG. .moleculele care asigura traducerea informatiei genetice din ARNmm. Ajuns in citoplasma. IF2 §i IF3 .ribozomii: subunitatile 50S si 30S. Sinteza moleculelor proteice se desfasoara in trei etape: . Fiecare molecula de ARNm va fi „explorata" de un ribozom.1.E. . S-a observat insa. Cele doua subunitati inegale vor fi cuplate prin legaturi stabilizate de ionii de Mg + (a se vedea ARNr).initierea.factori de initiere EF1. . formand polizomul sau poliriobozomul (G.elongatia. care este ribozomul cu ARNr. . In citoplasma. . 7.aminoacizi. La procariote Pentru translate sunt necesare urmatoarele componente: . ca aceeasi molecula de ARNm poate fi „explorata" seriat de mai multi ribozomi.codul genetic mscris prin traductia genei si prezent in citoplasma ca ARNm matur. reprezentate de ARNt ce contin anticodonii.Pentru transcrierea mesajului genetic si formarea lantului polipeptidic sunt necesare: .polipeptidaze.terminalizarea. Premiul Nobel 1974). caracterizat de un „turnover" foarte rapid.ARNt initiator: formil . 1953. .1. . .Palade. prin amplificare complexul proteomic din celula. 244 . enzime de formare a legaturilor peptidice intre aminoacizi. . transcriptorul asigura translatia (citirea) mesajului genetic.metionil . materializat intr-o structure polipeptidica. .ARNt. cu formarea mai multor lanturi polipeptidice identice. compusj din doua subunitati.o molecula de guanozin trifosfat ca sursa de energie (GTP). ARNm se va cupla cu ribozomii care.factorul de initiere.nisa de asamblare a aminoacizilor.factorul de elongatie si ATP.

intre ninoacidul 2 cu aminoacidul 3. ARNt. IF2 si IF3. va fi integrat in situsul P al ubunitatii mari. subunitatile 245 . ARNt] din situsul P este eliberat. rin aceasta alunecare in directia 5'-3'a ARNm. impreuna cu GTP (sursa energetica) (IF = factori de initiere. sub ctiunea enzimei peptidil . prin cuplare cu subunitatea mica. are. In urma acestei eliberari ajunge ARNt3 ce va transporta al 3-lea ninoacid pe care-1 va introduce in situsul A. intre jptidul transferazei si GTP. ribozomul va inainta pe ARNm ocupand in aval de xlonul de initiere o secventa de trei nucleotide (al 2-lea codon pe ARNm). UAA j UGA) alunecarea se opre§te. se stabileste legatura peptidica. Dupa stopare complexul ribozom-ARNmlipeptid se separa. iar situsul A liber.Pe subunitatea 30S a ribozomului se fixeaza factori de initiere IF1. separare facilitate de un factor proteic (PF). care a transportat metionina. va icoperi si codonul ce urmeaza codonului initiator AUG. este liber. ce t fi corectate sau nu. rezultand un tripeptid. se Dimeaza legatura peptidica intre cei doi aminoacizi. >upa formarea dipeptidului.tranferazei si donorului de energie GTP. care transporta metionina activata si cuplata sub forma de formil . Prin liberarea situsului P. dar subunitatea care. Dupa terminalizarea translatiei §i eliberarea lantului polipeptidic. Prin cuplarea cu subunitatea nare. Spatiul codonului coperit in aval de codonul initiator reprezinta situsul A al ribozomului. Pe acest complex se fixeaza ARNm si o molecula de ARNt cu anticodonul complementar codonului de initiere. ce va fi itrodus in situsul A liber. Sub actiunea enzimei. Dupa cuplare. sunt proteine ce intervin in initierea §i sinteza proteica). acest complex vine in contact cu codonul AUG din ARNm. In timpul Dngatiei mesajul genetic transcris in ARNm de la ADN. Soseste al doilea ARNt2 ce transporta alt aminoacid. Este ARNt. Procesul de avansare a ribozomului pe ARNm si formarea gaturilor peptidice intre amioacizi este denumit elongatie. ozomul se disociaza in cele doua subunitati.metionil . Dupa ocuparea celor doua situsuri (P §i A). dispersandu-se in Dplasma.ARNti. rezultand un dipeptid. initial. In timpul elongatiei cu sinteza polipeptidului sunt posibile erori. subunitatea ribozomica mica se va cupla :u subunitatea mare constituind ribozomul. Cand in citoplasma ajunge un alt ARNm. sub ictiunea factorului de initiere IF2. Cand ribozomul ajunge la codonul non-sens sau stop (UAG. RNt2 se va gasi acum in tusul P. este materializat tr-o molecula proteica sintetizata.

de care se leaga un factor de eliberare. Aminoacidul.Factorul de initiere. are pe subunitatea mica doua locuri de legatura cu ARNm si ARNt. -GTP. situsul A se va elibera. Prin alunecare.ARNt. Din acest moment incepe elongatia sintezei polipeptidului. codonul de initiere AUG in apropierea capatului 5' al ARNmm.ARNt. . si de ARNmm. lantul polipeptidic se va separa de ribozom.2. forma activata a aminoacidului.62.ARNmm semnal care contine obligatoriu in pozitia unu. se cupleaza la bratul liber lung de adenina distala.alunecarii" ribozomului pe molecula ARNmm.63. Acest anticodon din ARNt va avea un codon complementar in componenta ARNm.metionina.64) .1. Dupa fiecare eliberare a situsului A va fi introdus cate un aminoacid translocat de ARNt. . Dupa ocuparea situsurilor. Elongatia are loc in directia 5'—*3' a moleculei de ARNmm.ribozomale sunt supuse acelorasi procese si etape in translatia mesajului genetic.Aminoacidul initiator . situsurile P si A din subunitatea 60 S ribozomala. . 246 . La eucariote La eucariote translatia este similara cu cea descrisa la procariote dar mai complex! Initierea translatiei la eucariote necesita: (fig. ARNt-1-initiator acceptor si ARNt-2-acceptor pentru al doilea aminoacid. Prin decuplarea EF-Tu de aminoacid . catalizata de peptidul-transferaza din subunitatea mare a ribozomului. sursa energetica pentru activarea aminoacizilor. se stabileste legatura peptidica intre aminoacizi. La aceste procese participa ATP ca sursa de energie si amino-acil-ARNt-sintetaza care va recunoaste aminoacidul activat pentru a fi transportat. urmate de dislocarea subunitatilor ribozomale. 7. .. dupa prealabila identificare de catre anticodonul din bucla. si dispersia lor in citoplasma. Recunoasterea o asigura anticodonul din ARNt. Cand se ajunge la codonul stop (UAG. La factorii de elongatie se implica EF-Tu pe care se fixeaza GTP. in special IF2.ATP. 61. intre cei doi aminoacizi se stabileste o legatura peptidica. datorita . Ribozomul cu situsurile P si A pe subunitatea mare. UAA sau UGA). vor ocupa in ordine ti si t2.

Fig. 61 Nivele de control in sinteza protemelor la eucoriote SINTEZA PROTEINEI t REGLARE realizata prin MULTIPLE NIVELE DE CONTROL ?I INFLUENTE conditionate de .

62 REGLAREA ACTTaTATH GENELOR IN SINTEZA DE PROTEINE LA PROCARIOTE (REPRESEE .SI RETROINTHBITIE) PROTEIN A ACTIVATOARE ONDUCTIE) CONTROL influetyeazS ■» pozmv '' PROMOTOR OPERATOR / .Fig.

63 REGLARE PRIN REPRESIE ENZIMATICA A SINTEZEI DE PROTEINE Fonna lnutaiita- GENA TRANS to Produce \ OPERON INACTTV mi se leaaa de are caracteristica ■ FORMA *) ALOSTERICA sail nil produce PROTEINA REPRESOR TRANSCRIPTIA Wocheazri ARN-POLIMERAZA -se blocheazfl .Fig.

Fig.64 Iiuluctia euzunatica a suite zei de proteme la Procariote GEN TRANS procuce PROTEINA ACTIVATOR nelegate de promotor legate de Permite INACTIVA GENA PROMOTOR ARN-POLIMERAZEI mitiaza cuplarea la TRANSCRIPTIA .

functia catalitica in reactiile metabolice de sinteza sau hidroliza care au loc in celula. proteinele au o gama larga de functii. . tipul §i succesiunea aminoacizilor. .reglarea proceselor celulare mediate de proteine. mesaje codante. De exemplu: activatorii care leaga genomul de influenta genelor (individuale sau grupuri de gene). insulina (regleaza glicemia). Functia catalitica a proteinei este sub forma de enzime.functia de depozitare a proteinelor. functia §i specificitatea unei proteine sunt determinate de numarul. reziduuri componente in structura lor.Rolul proteinelor nou sintetizate in viata celulei. Ca functie catalitica. lipidelor.functia de protectie a celulelor din tesuturi si a corpului. citokinele (proteine). etc. Proprietatile fizico-chimice. enzimele sunt implicate in biosinteza acizilor nucleici. albumina.functia de transportator. 251 . anticorpii (imunoglobulina) sau unele proteine sunt implicate in coagularea sangelui.functia in infrastructura celulei. . hemoproteina (hemoglobina) transporta gazele din si in celula (oxigenul. CO2). Datorita imensei diversitati de structura. . Proteinele sunt integrate in toate compartimentele ce formeaza citoscheletul celular. . De exemplu. interleukinele regleaza mitoza §i diferentierea celulara etc. DacS luam in analiza diversitatea mesajelor genetice inscrise in structura aperiodica a ADN-ului.. gliadinele inmagazineaza aminoacizii in seminte de graii inactive. Sunt unele proteine care transporta acizii gra§i. a proteinelor.S. De exemplu. de exemplu actina §i miozina din fibrele citoscheletice ale fibrelor musculare. De exemplu. carbohidratilor. . etc. ce pot fi transcrise in ARNm §i traductionate in structuri proteice putem sa acceptam marea diversitate a proteinelor in celule. in organism. la toate nivelele de organizare morfo-anatomica a organismului. feritina inmagazineaza Fe in ficat. forma care asigura energia celulei. Ca functii a proteinelor nou-sintetizate mentionam: .functia contractila a proteinelor. hormonii extracelulari.

In sens larg. de factorii ecologici. Dotatia cromozomica din celula diploida (genotipul) este constituita din doua serii de cromozomi omologi: materni (23 de cromozomi) si patemi (23 de cromozomi). moleculare si metabolicofunctionale ale fiecarui organism.Capitolul VI RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA ALOMULUI Pentru intelegerea relatiilor inter-genice si raportul gena-caractermediu. aparuta prin mutatie. Forma sub care exista o gena pe un locus dat in cromozom. in gameti. sau componenti ai aceleiasi familii. La eucariotele cu reproducere sexuata. sau prin duplicitate. Ca urmare. cantitative sau calitative in exprimarea aceluiasi caracter la indivizii conspecifici. Pe cuplul de cromozomi omologi fiecare gena este dublu reprezentata. dar si genele din ADN-ul mitocondrial. Caracterele cu exprimari fenotipice diferentiate intre indivizi. sunt conditionate sau influentate de factorii de mediu. Caracterele observabile sunt produse prin interactiunea informatiei genetice existenta in genotipul individului dar si in mediul sau de viata. Aceasta este reprezentata de totalitatea genelor existente in cele doua seturi haploide primite de la genitori (din celula diploida). Sunt 252 . In fiecare pereche de omologi sunt inscrise genele care contin mesajele pentru sinteza unei proteine cu structura specifica pentru definirea caracterelor unui organism. set haploid exista numai in celulele reproducatoare. crossingover inegal. Genomul reprezinta totalitatea genelor existente intr-un set haploid de cromozomi la organismele cu reproducere sexuata. Sunt insa diferente fenotipice. este necesara dezvoltarea notiunilor de genom. Genotipul este constitutia genetica a organismului. genomul este totalitatea genelor existente in celula gametica. Fiecare gena ocupa un locus "precis" in cromozomi. "Identitatile" fenotipice intre indivizi pentru un anumit caracter sunt rezultatul unei constitute genice sinonime. fenotipul este ansamblul de caractere anatomo-structurale.Genotipului i se "opune" fenotipul. Alelele avand "comportament" dominant sau recesiv. etc si care indeplineste functie genetica. este numita alela. Fenotipul . genotip si fenotip. constituind un cuplu alelic sau gene alelomorfe.

etc. Pentru a intelege corect aceste relatii sunt necesare urmatoarele notiuni: . tisular. in modelarea si gradul de manifestare a unor trasaturi fenotipice. a speciei. Interferentele conditionale intre genotip si mediul ambiental.alela . . cu predispozitie genetica. . 253 .starea in care locusurile omoloage sunt ocupate de alele identice.caractere. ocupand acelasi locus ca si gena normala. raporturi cu efecte semiletale sau letale.Relatiile intergenice Exprimarea fenotipica a unui caracter ereditar este conditionata de relatiile existente in cadrul unui cuplu alelic. . in special caracterele poligenice.locus . sau de interrelatiile intre cuplurile de gene nealelice.homozigot . de organ sau sisteme de organe. 1.cand locusurile omoloage sunt ocupate de alele neidentice. la care factorii din mediul extern pot influenta exprimarea nuantata.este o varianta a unei gene realizata prin mutatie sau crossingover inegal. unde exista o pereche de cromozomi omologi.dominanta .este gena care exprima fenotipic caracterul atat in starea homozigota (doza dubla). 1.1. . In celula somatica diploida. a aceluiasi caracter. Relatii intre cupluri alelice.este pozitia si „spatiul" ocupat de o gena in cromozom. cat si in starea heterozigota (doza unica). Doua alele nu pot coexista pe acelasi locus. graduala. In cadrul cuplurilor alelice apar relatii de dominanta.heterozigot . care in ansamblul lor definesc individul ca unitate biologica (morfotipica) in cadrul populatiei. Diversitatea fenotipica reprezinta gama de reactii fenotipice a unui genotip particular (constitutional genetic) ca norma de reactie a individului la influentele induse sau conditionate de factorii ecologici. Modelarile fenotipice se pot analiza la diverse niveluri de organizare a biosistemelor: caractere de nivel molecular. codominanta. cuplurile de gene alelice ocupa aceleasi locusuri in cromozomii respectivi. sunt strans legate.

sau anemic functionala. cand se incruciseaza doi indivizi de sexe diferite si care au gene diferite pentru acelasi caracter. In aceste conditii. La eucariotele superioare normale. Relatiile de dominanta . aceasta trasatura. De exemplu sa presupunem cuplul de alele „A" si „a". In general. Acest lucru se poate observa daca sunt folosite tehnici de finete.1.recesiva . ca o gena dominanta in starea heterozigota (doza unica) nu intotdeauna este suficienta prin activitatea sa codanta pentru a asigura in „totalitate" functia de exprimare fenotipica a caracterului. 254 . prin care pot fi identificate mici diferentieri a caracterului determinat de gena dominanta la indivizii heterozigoti in comparatie cu cei homozigoti. care nu intra in „concurenta" cu proteina „activa" in nici o reactie in care aceasta ar fi implicata.1. 1.. ca produs al mutatiei. este capabila sa sintetizeze o cantitate suficienta de proteina „activa". Si anume in stare homozigota genele mutante nu permit dezvoltarea . alela dominanta este frecvent prezenta la indivizii speciei care traiesc in conditii naturale. asigurandu-se dispersia lor in genofondul populatiei. „semiletale" sau fara efecte fenotipice. Alela recesiva. Conditiile ca o alela sa fie dominanta sau recesiva sunt urmatoarele: alela este dominanta cand.este gena care asigura exprimarea fenotipica a caracterului uman in stare homozigota. genele mutante corespund recesivilor „letale". in doza unica. iar in stare heterozigota se mentin in genotipul hibrizilor. sau cele conservate artificial (notate cu -). Nu intotdeauna alela dominanta isi mentine absolut. fara a se exprima caracterul. Aceasta diferentiere fenotipica poate fi explicata astel si anume. sunt letale. pe cand alela „a" este recesiva „latenta".recesivitate devine evidenta la eucariotele superioare sexuate.recesivitate Notiunea de dominanta . fiind denumita si alela salbatica (+). mentinandu-se in concentratie crescuta numai in populatiile consanguine. este de regula eliminata prin selectie naturala. iar in prezenta genei dominante este nonfunctionala. prezinta un fenotip identic cu eel homozigot A/A. la prima vedere. care sa asigure functiile celulei sau organismului. alela A este dominanta „prevalenta". alela este recesiva atunci cand induce sinteza unei biomolecule „nula functional". Subiectul heterozigot A/a.

la care cei doi genitori (el si ea) erau purtatori de brachidactilie moderata.65) sau de 3A . dominante sau recesive. Sunt mai multi factori de "eroare" ce intervin in interpretarea caracterelor dominante sau recesive. Cei doi cercetatori au considerat ca genitorii erau heterozigoti. De exemplu. determinand moartea la un an dupa nastere. Acest cuplu a dat nastere la un copil la care lipseau degetele din regiunea palmara si plantara insotite de multiple malformatii scheletice.1. Mohr si Wriedt au studiat un cuplu cosangvin.65). iar efectul a fost letal la copil.V% daca unul din genitori este heterozigot (Aa) (fig. deoarece in aceasta formula dominanta exprimarea fenotipica determinata de genele mutante a fost cu expresivitate completa (100%). sunt raporturi de codominanta (a se vedea lucrarile practice) 1. Uneori intre cuplurile alelice. morfodisplazia este mult mai severa).Dificultatile si exceptiile de la leg He dominantei si recesivitatii Analiza caracterelor monogenice. 255 .Acest aspect il putem consemna la om cand.1 .Dificultati statistice Studiile genetice de respectare a legilor mendeliene de segregare a caracterelor mogenice (monofactoriale) stabilesc ca raportul de segregare a unui caracter dominant este de XA .1. al carei grad de exprimare fenotipica a displaziei somatice este diferit in raport cu homozigotul dominant mutant (la acesta. a). continand fiecare gena dominanta mutanta (cu efecte semiletale) iar copilul nascut era homozigot dominant mutant. au evidentiat unele dificultati de interpretare si abatere de la legile ereditatii dominante si recesive.lA cand ambii genitori sunt heterozigozi (A-a) (fig. o gena mutanta dominanta in stare heterozigota.

Dificultate in stabilirea caracterului . 50% (1/2) 75%(3/4) 25%(1/4) Ereditate dominanta F.A a aa ''■• f M . Studiile efectuate pana in prezent au identificat exceptii de nerespectare si interpretare incorecta a legilor ereditatii dominante si recesive.dominant sau recesiv (transmis genetic) este si situatia cand ancheta medico -genetica se adreseaza exclusiv la copiii aparent sanatosi din familie. 65 Ereditatea autozomal dominanta si recesiva Aceste raporturi de segregare sunt respectate in cazul cand este analizata o populatie (cazul izolatelor umane) sau sunt studiate un numar mare de familii cu descendenta numeroasa.p^pulatia la care incrucisarea intre indivizi este aleatorie (nu selectiva). A a a H■H A a Aa a T A a t 1 T A a t f f *Y Aa Aa 50% (1/2) i6 aa rr ?f aa ff 0f AA_______Aa______Aa . Dar asemenea raporturi de segregare nu sunt respectate in totdeauna in genetica medicala deoarece numarul familiilor studiate (pentru acelasi caracter) este mic. b) Exceptii de la legile ereditatii dominante. Dar corecta analiza genetica impune folosirea sondelor genice pentru a stabili starea de heterozigot a purtatorilor (in special) de gena recesiva. 18 Populatia panmictica . sau numarul indivizilor studiati dintr-o populatie 1R panmictica este mic. fara casatorii consanguine.gena dominanta a -•• gena ret*siva Fig.reditare recesiva A . v aa . fara neomutatii. 256 .

ii) Expresivitatea.De la legile ereditatii dominante sunt considerate urmatoarele exceptii: i) Penetranta. Deasemenea. Ca urmare. penetranta este de 100%(p completa). c) Exceptii de la legile ereditatii recesive. Si expresivitatea este un factor ca exceptie de la legile dominaiitei. Penetranta poate fi completa (totala) sau incompleta (la care manifestarea fenotipica a caracterului dominant este si saltatorie). hemocromatoza.daca respectivul caracter este prezent la 8 din cei 10 membrii.epistazia + peristazia. Penetranta completa sau incompleta se apreciaza in raport de prezenta caracterului exprimat fenotipic. s. De exemplu: . In mod normal.d.un factor peristatic poate actiona la distanta asupra expresivitatii unei gene (vezi epistazia). . peristazia. Sa urmarim urmatorul exemplu. teoretic: . etc). penetranta este de 80%(p incompleta). Pentru gena dominanta penetranta poate fi determinata de constitutia genotipica a indivizilor. Exceptiile de la legile ereditatii recesive sunt: expresivitatea variabila a unui caracter recesiv care este conditionata de aceiasi factori ca cei care intervin in ereditatea dominanta: epistazia. calvitia. 19 Peristazia . penetranta este un concept statistic deflnit prin frecventa exprimarii fenotipice a unui caracter determinat de gena dominanta in starea heterozigota. . Expresivitatea poate fi conditionata de modul de viata al individului (alimentatia).m. la nivel familial.varsta si sexul imprima expresivitati marcate a caracterelor ereditare (de exemplu: guta. Acest proces poate fi explicat astfel: Sunt gene dominante cu penetranta variabila.a. 257 . fie de interferenta ambilor factori . caracterul autozomal dominant trebuie sa fie exprimat fenotipic la fiecare generatie ce succede (deoarece caracterul dominant este exprimat in stare homozigota AA si heterozigota Aa). Sunt unele caractere dominante care. dar si de alti factori.totalitatea factorilor din mediul exterior care pot influenta expresia fenotipica a genelor. de mediul "intern" . se manifesta saltatoriu.daca o familie formata din 10 membri prezinta aceiasi caracter.epistazia sau influentata de mediul "extern" peristazia19.

Exemplu de efect letal al genei mutante este morfo-displazia labiopalatoschizis (buza de iepure. gura de lup). care se gaseste si in sange la Macaca mulata (Maimuta Rhesus). din populatie.ducand la avortul spontan. La om. sau reducerea viabilitatii anumitor genotipuri.inainte de varsta pubertatii si reproducerii. indue dereglari morfostructural-functionale. In stare homozigota efectele acestei gene mutante sunt letale. 1. iar persoanele Rh. Se considera gene letale cand in stare homozigota. severe.1.Gena Rhesus la om20 Efectul semiletal indus de o gena poate fi exemplificat prin analiza sistemului genetic eritrocitar Rh. S-a mai constatat ca raportul de segregare a unui caracter autozomal recesiv. Persoanele Rh+ (caracter determinat de gena dominanta D) pot fi homozigote D/D sau lieterozigote D/d.pleiotropia unei gene poate determina trasaturi fenotipice variabile. uneori. barbatii sau femeile pot avea Rh+ sau Rh-.1. 258 . Rh este gena responsabila de producerea unui antigen numit Rhesus. fenotipic.Gene (alele) semiletale.postnatal: . precum si la cuplurile de genitori consanguini. pot avea loc: . .prenatal: . Efectele letale si eliminarea indivizilor din familie. Aceasta remarca este rezultatul studiului statistic realizat in fratiile care au numai copii. Investigatiile genetice asupra acestei morfodisplazii au evidentiat ca unele forme pe fond genetic viabile sunt din punct de vedere constitutional la indivizii heterozigoti.3.Gene (alele) cu efect letal Lints (1981) considera ca printre cauzele responsabile de modificarea raporturilor mendeliene este letalitatea indusa de gena mutanta.(care au gena recesiva d) pot fi d/d. normali.2. depaseste valoarea de lA (conform legilor mendeliene).sau prin inducerea infertilitatii si incapacitatatea de reproducere a indivizilor tarati. 1. . neviabile eliminand respectivii indivizi din populatie. homozigote recesive.

In exemplul nostra. deci Rli+. determinand un proces de izoaglutinare. Antigenul Rh+ de la fat poate traversa placenta. avand antigenul Rh+. 1. poate fi conditionat fenotipic de influenta altor gene nealelice. poate duce la moartea nou-nascutului. Un aspect al relatiilor intre cupluri de gene nealelice (gene diferite informational).Persoanele cu gena dominanta D.2. Sa presupunem ca doi genitori: sotul D/D homozigot Rh+. va declansa o reactie anigen-anticorp. trecand in organismul matern . Indivizii homozigoti recesivi d/d Rh -. poate declansa reactia antigen-anticorp la mama. inducand o anemie hemolitica. introdusa in organismul omului (sau la orice alt mamifer). tesut) care. mama trimite spre fat anticorpi antiRh+ in sangele viitorului copil. fiind Rh+. gena d (recesiva).pe perioada fetala a sarcinii. Cele care sunt homozigote recesive sunt lipsite de antigen si sunt Rh-.realizeaza un act de conceptie. Fatul. celula.si au anticorpi anti Rh+. Indivizii Rh+ (genotip D/d sau D/D) la care gena D este dominanta au in organism antigenul Rh+. trecand in organismul matern gestant. desi nu au antigen in organism au capacitatea de a elabora anticorpi anti Rh-. . Sunt accidentele de transfuzie. in cazul unei transfuzii de la o persoana Rh+ apar reactii de incompatibilitati de Rh. ca gene diferite. Elaborarea anticorpilor Rh poate duce la urmatoarele accidente: . . in prezenta antigenului Rh+ va incepe elaborarea de anticorpi anti Rh. spre sfarsitul perioadei fetale.Produsul de conceptie va fi obligatoriu heterozigot D/d.Rh+. sau prin circulatie fetala. care uneori. Antigenul este substanta (molecula.si lipsita de antigen.cand o femeie sau un barbat sunt Rh. incepe sa elaboreze antigenul Rh+. induce formarea de anticorpi specifici antigenului. 259 . analizat la nivelul organismului ca imitate biologica. sotia d/d homozigot pentru Rh. Cum mama fiind Rh. dar implicate in definirea unui caracter.antigenului Rh+ al fatului. conform constitutiei sale genetice. este epistazia. Relatii (raporturi) intre genele nealelice Un caracter. elaboreaza un antigen. care elaborand anticorpi anti . Produsul de conceptie. in stare homozigota are efect semiletal. dar prezente in genomul celular.

260 . Epistazia Termen introdus de Bateson (1905 si 1909). ca sistem genetic eritrocitar pentru grupa sanguina ABH(O). Acest sistem este determinat genetic de doua cupluri de gene nealelice. Genele "modificatoare" sunt numite epistatice. efectiv de una din gene. care ocupa locusuri diferite pe bratul scurt al cromozomului 9. epistazia este "interactiunea genica in care o gena dominanta sau recesiva. Epistazia poate exista sub doua forme: epistazia genelor dominante (gena dominanta fiind epistatica) si epistazia genelor recesive (gena recesiva. in exprimarea fenotipica a unui caracter dat de gene nealelice" dominante sau recesive. In relatiile de epistazie. influenteaza functia de determinism genetic. fenotipul unui caracter depinde. Un exemplu clasic de epistazie este fenotipul Bombay. ca gena epistatica.1. sunt numite hipostatice. iar genele a caror exprimare fenotipica este influentata (fiind non-functionale genetic) de gena nealelica. influenteaza activitatea genetica a genei dominante). cand ambele tipuri de gene nealelice sunt prezente in genotip.1.2.

Fig. 66 EPISTAZIA GENE AUTOZOMALE SEGREGARE INDEPENDENTA l EPISTAZIE FORME DE ERORI SI/SAU RAPORTSEGREG ARE MODIFICAT 261 .

iar pe eritrocitele respectivului individ nu vom gasi antigenul A sau B. Daca locusul I este ocupat de alela recesiva"i". va fixa o molecula de acetilgalactozamina. transferaza specifica.Locusul H poate fi ocupat de alela dominanta H. care codifica transferaza specifica. 262 . enzima codificata de gena dominanta H. sunt gene hipostatice. nu se formeaza antigenul de grup A sau B. va fi de grup 0(H). codificata de la IA. Lipsind substanta H. aparent grupa "O". Cuplarea este catalizata de enzima fucoziltransferaza. Locusul H poate fi ocupat si de alela recesiva h. alela B sau de alela recesiva "i". in stare homozigota i/i nu se sintetizeaza nici o enzima (transferaza). nu se modifica substanta H. Locusul I ocupat de alela A. sotul avea constitutia genetica H/h. IA/i. iar alelele I si I care sunt dominante. formand pe substanta H antigenul de grupa A. iar alela IB. deoarece in acest oras indian s-a identificat o familie in care femeia avea constitutia genetica h/h. Copilul rezultat din acest cuplu a fost grupa AB. Alela A si B sunt codominante. Relatia intre genele epistatice si hipostatice este cunoscuta sub denumirea de fenotip Bombay . IB/i. care in stare homozigota (h/h) nu are capacitatea de a sintetiza enzima fucoziltransferaza. care in stare homozigota (H/H) sau heterozigota (H/h). Ca urmare alela recesiva h in stare homozigota h/h are rol epistatic blocheaza "formarea antigenelor. Dar in situatia cand in locusul H gasim un cuplu alelic homozigot recesiv h/h in organism nu se mai sintetizeaza substanta H. Casatorita. Alelele IA si IB codifica sinteza unor transferaze specifice care intervin in cuplarea unor molecule pe substante H ce constituie antigenele de grup sanguin A sau B. Acest antigerTde baza" H este un precursor care cupleaza o molecula de fucoza formand substanta H. De exemplu. determina genetic sinteza antigenului "de baza" H. fixeaza pe substanta H o molecula de galactoza (antigenul de grupa B). chiar daca in locusul I avem genele dominante IA si IB.

mult diversificat si sumativ. in patologia genetica transmisibila ereditar. De exemplu. In consecinta este greu sa acceptam ca diversificarea morfotipurilor (normale sau patologice) sunt consecinta unei singure gene normale sau mutante. organelor. 2. polialelismul. Pleiotropia Cand o mutatie duce la aparitia unei gene cu efecte patologice asupra organismului. Ca urmare studiile genetice au luat in analiza si au considerat existenta mai multor raporturi si mecanisme genetice intre genotip . (Figura 67) 263 . observabil la nivelul fenotipului prin intermediul unei proteine cu structura si functii specifice.2. s-a luat in consideratie ca unui cuplu de alele cu locus unic pe cromozomi omologi.fenotip mediu. monogenia. prin pleiotropism intelegem cazul cand o gena recesiva. ii corespunde un efect "precis". in majoritatea sindroamelor este consemnat un foarte "bogat" tablou simptomatologic. induce expresivitatea fenotipica a doua sau mai multor caractere care sunt indisolubil "legate" prin fenomenul de "cascada" si influenta genetica. Studiile clinice au evidentiat ca o gena mutanta (recesiva) poate induce un complex clinic simptomatologie drept criteriu de diagnostic si etiologic al unei boli. Ca definitie. O gena dominanta sau recesiva respecta legile mendeliene de segregare genotipica si expimare fenotipica a caracterului. activitatea celulara.caracter . poate fi o polidisplazie (un complex multiplu modificat morfo-structuralanatomic). probabilistic. cum sunt pleiotropia. si factorul proteic determinat genetic de respectiva gena.mediu Plecand de la relatiile inter-genetice. Complexul clinic indus de o gena recesiva mutanta.1. Dar relatiile gene-caractere pentru eucariotele superioare ca evolutie (respectiv omul) sunt mult mai complexe. sau o disfunctie metabolica majora deregland activitatea tesuturilor. poligenia (cu interferente de raporturi de influenta cu factorii de mediu). Permite sa apreciem. coeficientul de aparitie a unui caracter la descendenti. Relatii gena . este numita pleiotropa.

Acest 264 . sau daca enzima intervine in reactii chimice unde comporta substraturi diferite. trebuie sa cercetam cum respectiva enzima este activa (diferit) in diversele tipuri de celule si tesuturi (Grouchy). explica astfel efectul de pleiotropie a unei gene: "o gena este pleiotropa daca enzima determinata de ea este activa pe un substrat proteic situat in diverse locuri ale lantului energetic. 67 Pleiotropia Grouchy. A lua in considerare pleiotropia genelor.GENA MUTANTA RECESIVA CU INFLUENTA PLEIOTROPA GENA PLEIOTROPA (RECESIVA) MUTANTA SINTEZA INDUCTOR MORFOGENETIC MODIFICAT SINTEZA UNEI ENZIME ANORMALA DIFERENTIAZA IN CASCADA LA DISTANTA CALE METABOLIC A SECUNDARA INFLUENTA ALTOR GENE DISFUNCTIONALITATI TISULARE/ORGANE PRODUSI SECUNDARI TOXICI Fig.

poate influenta gene din respectivele celule (este posibil ca proteina inductor primar sa fie proteina reglator sau represor asupra functiei genelor). la nivelul organismului. Acest proces este cauza multor manifestari ereditare normale sau patologice. Tuchmann-Duplessis (1972) descria celula embrionara ca un sistem citologic complex. care pot forma lanturi metabolice pentru noi functii celulare sau tisulare. aptitudinile intelectuale sau simptome si semne clinice variate ce insotesc un sindrom genetic. Termenul de "relatii pleiotropice" desemneaza situatiile cand o gena inlocuita cu alela mutanta are repercursiuni fenotipice complexe. interferente de influenta in timpul proceselor de diferentiere. ca semantida tertiara. este sinteza unei molecule proteice cu structura si functii strict specifice. Dar. direct sau indirect. Pleiotropia rezulta din inlantuirea cauzala care leaga activitatea primara a unei gene mutante "pleiotropa" de procesul de dezvoltare si morfogeneza embrio-fetala in care este implicata. spune Grouchy. devine inductoare pentru diferentierea altor tipuri de celule. distincte. respectiva gena. particapand la diferentierea altor tipuri de celule sau tesuturi. Este o inductie "in cascada" a carei secventa este riguros programata genetic cu aparitia unui larg evantai de celule si/sau tesuturi-organe diferite. modificand mai multe caractere. asupra carora proteina inductor primar. De exemplu. cum ar fi: longevitatea. pleiotropia nu se limiteaza la nivelul actiunii primare a genelor care. dar mentinandu-si specificitatea de substrat. ca segment dintr-un lant ADN. Conform teoriei lui Child. Unele molecule proteice determinate de o gena. Celula diferentiata devine inductoare prin proteina elaborata. Consideram ca diferentierea este determinata de substante inductoare de natura proteica. Inducerea etapizata a procesului de diferentiere poate fi comparata cu teoria gradientilor de crestere si diferentiere elaborata de Child. alte informatii din genotip sunt traduse in proteine. in toate cazurile. in enzime. sa poata sintetiza doua produse proteice diferite " (citat de Tridon.pleiotropism se explica mai bine prin multipotentialitatea unei enzime. este putin probabil ca aceeasi gena. determinata de o gena. sa participe la sinteza directa a mai multor proteine diferite. consideram existenta unor relatii interferentiale de functii intre gene diferite. 1966). Cand o celula s-a diferentiat. care detine intregul program genetic pentru diferentiere. Fiecare etapa din "cascada" diferentierilor 265 . La organismele superioare. pot deveni proteine inductor morfogenetic.

.sindromul Hcdlerman-Streiff-Francois. . etc. microoftalmie. sa urmeze o diferentiere patologica. secundar. pleiotropia este capacitatea unei gene mutante de a produce efecte multiple si "aparent" independente.2. 2. sa fie modificat prin mutatia unei gene (ex. Raporturi de monohibridare si de dihibridare Mendel (1866) a fost primul genetician care a folosit metoda incrucisarii si hibridarea la organisme "simple" care se deosebesc intre ele printr-un caracter unic sau un numar mic de caractere bine delimitate si usor de reperat. microcefalie.cu dizarmonie craniofaciala (fata mica.sindromul Rubinstein-Taybi in care sunt asociate malformatii de tipul: falanga terminala la police si haluce cu aspect de paleta. organ sau organism. cand. anomalii dentare. dintr-o "cascada" inductiva.tisulare (etapele reprezentand si organizatori morfogenetici cu potential genetic primar. este suficient ca un singur inductor morfogenetic. nas acvilin. polidactilie. Pentru aceasta a selectat parentali . Ca urmare.sindromul Laurence-Moon-Biedl la care gena are efect pleiotropic. schimbarea structurii unei substante active are repercursiuni variate in timpul dezvoltarii ontogenetice. meningocel occipital etc. ca intregul lant ce urmeaza punctului unde s-a produs mutatia. Numai intr-o asemenea inlantuire se insereaza pleiotropia. 266 . efilat). cretinism. retinita pigmentara.sindromul Holt-Oram prezinta aplazia policelui si comunicare interventriculara. . retinand pentru exemplificare urmatoarele: . hipertricoza si atrofie cutanata.„linie pura" din populatie homozigoti pentru caracterele cercetate. boala caracterizandu-se prin: obezitate. Efectele sunt rezultatul starii "inalt integrate" a metabolismului celular si dezvoltarii organismului. Gena mutanta in stare homozigota induce o asociere de malformatii si anume: polidactilie. nanism proportionat si armonios. Acelasi mecanism de interferente protein-enzime este si in dereglarea proceselor metabolice. epicanthus. nas subtire. deficienta mentala. recesiva). tertiar. rinichi polichistic. cataracta. cataracta.etc. Dar. In patologie gasim frecvent procesul de pleiotropism indus de gene recesive mutante.sindromul Meckel.) este implicata in a finaliza dezvoltarea completa a unui tesut. anoftalmie. atrofie optica. .

rezulta hibrizi Aa.Mendel a incrucisat organisme care se deosebeau printr-un singur caracter (monohidrare). b)Segregarea hibrizilor in generatia F? Mendel a observat ca in F2 apar indivizi care au fenotipul asemanator cu al genitorilor din Fi. Aceste legi. hibrizii primei generatii (filiatia Fi) sunt asemanatori intre ei". dar genetic heterozigoti la nivelul cuplului alelic (Aa) (fig. 267 . dar si indivizi care. vor contine numai cate un singur factor ereditar. Prin fecundare.generatii (Fi) Enuntul legii este urmatorul: "daca este o incrucisare intre doi indivizi care difera printr-un singur caracter (monohibridare). Rezultatele obtinute i-au permis sa stabileasca legile fundamentale ale geneticii . o singura alela. iar prin fecundatie cele doua alele se vor reintalni refacand cuplul alelomorf. in raport de 3:1 cand sunt alele-dominante recesive sau 1:2:1 cand sunt codominante. atat pentru caracterele normale. se confirma urmatoarele: indivizii parentali (P) sunt homozigoti A/A si a/a. 2. Genele alele se vor separa in meioza genitorilor. prezinta fenotipul parentalilor incrucisati initial.legile segregarii caracterelor la descendenti. cat si pentru cele patologice. Pe baza acestei observatii a presupus ca fiecare trasatura de caracter este determinate de o pereche de "factori" ereditari sau gene alele (termen folosit in prezent). iar fenotipic este exprimat caracterul (A). prin doua caractere (dihibridare). in procente "fixe". hibrizii F] primind cate o alela de la fiecare parental vor fi 100% heterozigoti Aa.2.1. Legile lui Mendel Mendel enunta urmatoarele legi sau reguli de transmitere si segregare a caracterelor: a) uniformitatea hibrizilor primei . sau prin mai multe caractere (polihidrare). Fenotipul va fi asemanator cu al genitorului care este homozigot dominant. inseamna ca alela "A" este dominanta iar alela "a" recesiva. Gametii haploizi elaborati de fiecare parental homozigot. segrega. au caracter de generalitate la organismele cu reproducerea sexuata. Cand din cuplurile alelice AA si aa ale parentalilor. Din punct de vedere genetic sunt puri pentru cuplul alelornorf. 68). Deoarece in F2 apare fenomenul de segregare a caracterelor.

INTERACTIUNI GENIC'E DfflBRIDAREA Segregate nomiala O GO LINKAGE GENIC cand FAC'TORI EPIGENETK'I PENETRANTA REDUSA ENDOGENI/EXOGENI Poate zi CODOMINANTA MODIFICA RAPORTUL DE SEGREGARE 0 GENA BLOCHEAZA ACTIVITATEA ALTEI GENE INFLUENTEAZA EXPRESI\TTATEA GENEI INFLUENTATA DE EPLSTAZIE SAU DE FACTORI DE MEDIU AMBELE ALELE EXPRIMA TRASATURILE DE CARACTER Fig. 68 Dihibndarea .

A/a x A/a. c) Segregarea independents a caracterelor sau legea asortarii independente. Rezultatele sunt urmatoarele: hibrizii F2 au constitutia genetica in urmatoarele raporturi: 25% sunt homozigoti dominanti A/A. vor prezenta trasaturi fenotipice distincte: 75% vor prezenta caracterul dominant A (asemanator parentalului homozigot dominant A/A) dar si al genitorului hibrid Fi heterozigot A/a. descendentii lor. Dar descendentii F2 cu trasatura de caracter dominanta A. Exceptie de la aceasta regula este epistazia. incrucisandu-se doi hibrizi heterozigoti. 269 . 25% homozigoti recesivi a/a si 50% heterozigoti A/a. in raport cu parentalii reprezinta generatia F2. care. In realitate. cat si cea determinate de alela A2. iar caracterul recesiv "a" se va exprima numai in stare homozigota a/a. ea exista in genotip. caracterul fenotipic determinat de aceasta alela se va exprima atat in stare homozigota A/A. manifestat caracterul dominat de alela dominanta. Caracterul recesiv apare numai cand se reintalnesc doi heterozigoti purtatori cu acelasi tip de alela recesiva rezultand ca probabilitate de 25%. cat si in starea heterozigota A/a. heterozigoti. Incrucisandu-se genitori hibrizi din Fi . fiecare cu un cuplu alelic dominant pentru acelasi caracter A1A1 si A2A2. homozigoti a/a. nu sunt uniformi din punct de vedere genotipic.In cazul cand avem doi parentali. O analiza neavizata ar considera ca alela recesiva "a" ar fi eliminate din genotipul hibrizilor Fi. O remarca: in cuplul alelic dominant/recesiv A si a. vor rezulta hibrizi A1A2 (heterozigoti) ce vor prezenta fenotipic si trasatura de caracter determinate de alela Ai. Aceasta remarca ajuta sa intelegem corect transmiterea bolilor autozomal recesive. In cazul alelelor codominante. 25% homozigoti A2A2 §i 50% homozigoti A1A2. Verificarea a fost demonstrate prin analiza descendentului F3 rezultati prin reincrucisarea parentalilor a/a cu hibrizii F2. Va rezulta un raport de segregare valoric de 75/25%. respectiv un raport de segregare 3:1. Cum alela A este dominanta. care este Aa si fenotip. fiecare A1/A2 (A1A2 x A1A2) in Fi se vor obtine raporturile: 25% homozigoti A1A1. In astfel de situatii consideram ca alelele A] si A2 sunt codominante. iar 25% descendenti cu fenotipul recesiv "a" (asemanator cu al parentalului homozigot recesiv a/a). dar este "mascata" de alela dominanta. iar raportul de segregare va fi 1:2:1 . in starea lor heterozigota A/a nu este corespondenta intre genotip.

imigrari. sau legea numerelor mari. Raportul constant de segregare este respectat in urmatoarele circumstante: incrucisarea indivizilor sa fie aleatorie. Legea segregarii independente a caracterelor demonstreaza ca genele diferite cu locusuri pe cromozomi diferiti (neomologi). respectiv segregarea a doua caractere diferite. Aceasta lege.Aceasta lege a fost stabilita prin analiza dihibridarii. fara consanguinitate a cuplurilor de genitori. determinate de cupluri nealelice (gene diferite) ce au locusuri pe cromozomi neomologi. in respectiva populatie sa nu apara mutatie la genele analizate. in populatie. a fost analizata matematic de catre Hardy si Weinberg la studiul genetic al poputiilor panmictice. factori care modifica raportul valoric al segregarii caracterelor (fig. 69). vor segrega si asorta independent. . nu selectiva. nu sunt inlantuite (linkage genie). sa nu existe emigrari.

270 Fin 69 INTERACTRTNI GENICE -J OGENA BLOCHEAZA EXPRESIACELEI DE-ADOUAGENE AMBELE ALELE EXPRMAT E INCOMPLETASAU C0D0M1NANTA DATORITA EPISTAZIEI SAUMEDIU LUI FARA REGREGARE INDEPENBENTA MASCULII SE DIFERENTIAZA DE FEMELE .

.

atat pe filiate directa. se impune a studia sisteme relativ simple. a se efectua "incrucisari" consanguine pentru a se obtine linie "pura". la specia umana nu este conceput. Conform raportului "gena-caracter" la om sunt caractere care segrega mendelian. de numarul cuplurilor de alele examinate. Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la om Legile mendeliene. 2.daca la plante si animale interpretarea §i stabilirea raportului de segregare incepe de la cuplu parental homozigoti (dominat si recesiv).2. Pentru a studia legile mendeliene la om. Aplicarea legilor mendeliene la om intampina unele dificultati de interpretare cauzate de: . experimental. motiv pentru care urmarirea legilor care guvemeaza transmiterea caracterelor ereditare este dificila. 272 . de un cuplu alelic. cat si la heredocolaterali.la om.dominante. Raportui de segregare si exprimarea fenotipica a caracterelor sunt condifionate de: raportui de functionalitate genetica existent intre genele alele.2.2. datorita caracterului de universalitate biogenetica. la descendentii rezultafi pe fiecare generatie. plecandu-se de la cuplul parental. pentru edificarea unui caracter participa mai multe sisteme. cde -recesive.numarul mic de descendenti si de generatii ce pot fi analizate. .2. Transmiterea autozomal dominanta Sistemul Rhesus (Rh) este determinat de trei cupluri de gene inlantuite pe bratul q al cromnozomilor perechi 1: CDE . Studiul transmiterii mendeliene impune cercetarea sistematica a unei boli la nivel familial pe generatiile ce succed. controlate monofactorial. . La om sunt analizate urmatoarele tipuri de trasmitere a caracterelor: ereditatea monogenica (monofactoriala) si ereditatea poligenica (multifactoriala).3. de locusul alelelor pe cromozomi: autozomi sau pe cromozomii sexuali. sunt aplicate si verificate §i la om.

homozigoti dominant sau D/d heterozigoti). sa admitem ca locusul genei pentru Rh ar fi ocupat de un singur tip de gena: D alela dominanta. prezinta urmatoarele posibilitati de combinare genetica si segregare fenotipica: Constitutia genetica a fiecami descendent prezinta urmatoarele probabilitati de combinare a gametilor si constituire a zigotului. "d" alela recesiva.Contrar acestui complex de gene nealelice. Sistemul Rh limitat numai la cuplul alelic D/d poate fi considerat (aparent) un caracter "mendelian simplu" monofactorial. se vor obtine in meioza 50% gameti cu alela dominanta D si 50% cu alela recesiva d. vor fi Rh+. Antigenul "D" care da caracterul de Rh+ este determinat genetic de alela D (indivizii putand fi D/D . dar numai in stare homozigota. Pentru aceasta prima generatie. Pentru a demonstra transmiterea autozomala "pentru comoditatea exemplului".este determinat genetic de alela "d". Genitori din FI Generatia F2 (descendentii generatiei a doua) c?Dd $Dd D D D DD Dd d Dd dd Descendentii rezultati din cuplul heterozigot D/d. homozigot dominant D/D si o femeie Rh. in prezenta genei dominante "D" nu-si exercita functia de determinism genetic.16%. Daca indivizii FI heterozigoti (D/d) se incruciseaza intre ei. din acest cuplu toti descendentii vor fi genetic heterozigoti D/d. Toti descendentii ce vor rezulta dintr-un cuplu parental homozigoti D/D si d/d. in gametogeneza lor. din care 273 . cum gena "d" este recesiva. consemnam noncorespondenta intre genotip si fenotip. dar fenotipic vor fi Rh+. Caracterul de Rh.homozigota recesiva d/d. indivizii in populatii se grupeaza in doua clase: Rh+ in proportie de circa 86% si Rh. Sa consideram o incrucisare Tntre un barbat Generatia parentala Generatia FI (descendentii primei generatii) D/D(? d/d $ D A D Dd Dd D Dd Dd Rh+. oferind falsa imagine ca acesti descendenti ar fi mostenit numai gena D.

274 . . dar 50% vor fi homozigoti D/D. acro-osteoliza.Rh+ si homozigoti d/d pt. iar cea de Rh. procent care reprezinta probabilitatea ca zigotul sa fie homozigot recesiv d/d. iar cea de Rh. iar 25% Rh-dintre care 25% D/D. cand urmarim un caracter determinat de o gena dominanta normala sau patologica. acondroplazia. dactilie colaboni retinian. cu exceptia fenomenului de epistazie genica. 50%> heterozigoti D/d. absenta incisivilor laterali. brachi.Toti descendentii vor fi Rh+. 50% heterozigot D/d si 25%) homozigoti recesivi d/d. se va dezvolta: 25% homozigot dominant D/D.Toti descendentii vor fi Rh+ homozigoti (D/D). cum gena dominanta D determina caracterul in stare homozigota D/D si heterozigota D/d.de 25%o. . Dar vor fi heterozigoti D/d pt.75%) descendenti pot fi Rh+. Rh-. daca starea de Rh+ va fi de 75% in F2.) respecta acest model de segregare si combinare independenta a caracterelor la indivizii din populatie. polidactilia. molecule specifice active.de 25%>.potential. dar heterozigoti D/d. . etc. inseamna ca probabilitatea ca un descendent sa prezinte exprimat fenotipic starea de Rh+ va fi de 75%o. Respectand acelasi rationament si cuplare aleatorie intre indivizii conspecifici in populatie se pot realiza §ase variante de cupluri (casatorii) si anume: Cupluri de genitori l)D/DxD/D 2) D/D x D/d 3) D/D x d/d 4) D/d x D/d 5) D/d x d/d 6) d/d x d/d Descendenti posibili .50%o descendenti Rh+ si 50%o Rh-. Aceleasi raporturi de segregare si combinare independenta pot fi consemnate in transmiterea unor boli autozomal dominante.si homozigoti d/d. De exemplu. protein-enzime etc. Prin simplificare se obtine un raport de segregare de 3:1. 25%o d/d si 50% D/d -constitute genetica. .' Caracterele monofactoriale (sistemele moleculare episemantice: sistemele genetice eritrocitare si plasmatice.Toti descendentii vor fi Rh. .Toti descendentii vor fi Rh+.

). si cu "a" gena recesiva "normala".caracterul autozomal dominant se transmite pe filiatie directa (bunici—^parinti —->copii —mepoti . Pentru o boala cu transmitere autozomal dominanta. pe verticala.cand un parental este heterozigot. '/4 a/a normali (sanatosi) (A sau a) x (a) !/2 Aa.caracterul se manifesta si in starea de heterozigot a subiectului. Uneori sunt si factori "secundari" ce pot influenta frecventa si expresivitatea caracterului.A/AxA/A 2. Vi A/a Toti bolnavi.a/a x a/a Criteriile de interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) familial pentru caracterele normale sau patologice si stabilirea ca se transmit autozomal dominant: . starea de homozigot induce efecte severe. Gameti 5. modificand raportul "sex ratio".A/A x a/a 4.. .caracterul se manifesta in egala masura la ambele sexe. riscul sau sansa de a naste copil cu respectivul caracter determinat de gena dominanta va fi de " (50%). notandu-se cu "A" gena dominanta pentru acondroplazie. (A) x (A sau a) Vi A/A. A/a x A/a Descendentii genotipuri Fenotipuri (A) x (A) A/A Toti bolnavi.A/a x a/a 6. VA (A sau a) x (A sau a) VA A/A. '/2 a/a Vi bolnavi. Genotipul parental l.in tabelul urmator vom prezenta riscul de transmitere si aparitie a acondroplaziei la descendenti. 275 .A/A x A/a 3. Abated de la aceasta regula apar in cazurile de epistazie. . VA bolnavi. 2/4 A/a. .nasterea unui copil cu caracterul dominant (normal sau patologic). necesita ca eel putin unul din parinti sa prezinte caracterul iar genotipic sa fie heterozigot sau homozigot. (A) x (a) A/a Toti bolnavi. V2 sanatosi (a) x (a) a/a Toti sanatosi.. . incat produsul de conceptie devine neviabil inca din perioada embrio-fetala aerstat spontan (neviabil).

. Se/Se x Se/Se Gameti (se) x (se) (se) x (Se sau se) (Se sau se) x (Se sau se) (se) x (Se) (Se sau se) x (Se) ' (Se) x (Se) Descendentii Genotipuri Fenotipuri se/se Toti nesecretori Vz se/se si Vz Vi necesretori. alcaptomenia.Transmiterea autozomal recesiva Caracterul determinat genetic de o gena recesiva.2. Boli cu transmitere autozomal recesive pot fi urmatoarele (cateva exemple): oligofrenia fenil piruvica (fenilcetonuria). XA A nesecretori. drept constitute genetica. unul din cuplurile alelice: Se/Se homozigoti dominanti. este mascata. Vi Toti secretori Se/Se Se/Se Toti secretori In populatiile umane sunt identificate multe caractere normale cu transmitere autozomal recesive. lA Se/se. sunt urmatoarele: . In stare heterozigot. 2/4 Se/se secretori. acatalazemia. urmatoarele cupluri de genitori: Genotipul parental 1. se/se x se/se 2. se exprima fenotipic numai la subiectii homozigoti. vom folosi sistemul genetic plasmatic de secretor (Se) si nesecretor (se). Criteriile de analiza si interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) pentru a stabili ca un caracter (normal sau patologic) es+e transmis si determinat genetic de gena autozomal recesiva. Din punct de vedere genetic.4. tatasemia majora. gena recesiva. etc.caracterul se manifests in egala masura la ambele sexe. in prezenta alelei dominante este "inactiva". dar §i foarte multe boli. XA Se/se secretori l VA se/se. 276 . se/se homozigoti recesivi si Se/se heterozigoti. In populatie indivizii pot prezenta. Se/se x Se/Se 6. se/se x Se/se 5. se/se x Se/se 3. Se/se x Se/se 4. In tabelul urmator expunem ca probabilitate.2. 2/4 secretori Se/se Toti secretori Vi Se/se. Pentru a demonstra transmiterea si raportul de segregare a unui caracter determinat genetic de gena recesiva. albinismul. gena pentru secretor este dominanta (Se). mucoviscidioza. iar pentru nesecretor este recesiva (se). siclemia.

mascata. Pentru demonstratie ne vom folosi de sistemul genetic plasmatic al haptoglobulinelor (Hp). exprimanduse fenotipic. purtatori de gena recesiva. in prezenta alelei dominante. rezultand cupiul alelelor codominante. fiecare isi exercita functia de determinism genetic.5 . caracterul autozomal recesiv are o frecventa mai mare.. caracterul va fi nuantat identificand trasaturile de caracter corespunzator fiecarei alele din cupiul alelomorf. 277 .nasterea unui copil care sa prezinte caracterul autozomal recesiv (m stare homozigota) este posibila daca ambii parentali sunt heterozigoti. 2. Genele codominante care determina acest sistem sunt: gena dominanta Hpl pentru tipul de Hpl si gena dominant! Hp2 pentru Hp2. In casatoriile consanguine. purtatori in genotip de gena recesiva sunt lipsiti de caracterul recesiv. probabilitatea de a naste copil cu caracterul recesiv este E (25%). cu acelasi locus pe cromozomi omologi. .indivizii heterozigoti.2.Transmiterea autozomal codominanta Cand doua alele. este inactiva. cand se combina prin fecundare. sunt dominante. deoarece gena recesiva.

Lyon (1962). si consemnand diferente si in activitatea genetica intre cromozomul X si Y. in raport cu sexul masculin care are un singur cromozom X. si functionala. a studiat comportamentul cromozomilor X la femeie unde avem un cuplu XX. Sexul feminin are doi cromozomi x(xx): un cromozom x este de origine paterna. Hp2/Hp2 x Hp2/Hp2 (Hpl sau Hp2) x (Hp2) (Hp2) x (Hp2) Descendentii genotipuri Fenotipuri Toti cu haptoglobin^ Hpl/Hl Hpl Hpl/Hpl sau i/icuHpl !/2cuHp Hpl/Hp2 l-Hp2 Toti cuHpl-Hp2 Hpl/Hp2 (heterozigoti) l X A Hpl/Hpl A vor avea Hpl!/4 Hp2/Hp2 Hpl lA vor avea 2/4 Hpl/Hp2 Hp2Hp2 2/4 vor avea HplHp2 1 Vi vor avea Hpl/2Hpl/Hp2 Yi Hp2 Vi vor avea Hp2/Hp2 Hp2~ Hp2 Hp2/Hp2 Toti cu Hp2-Hp2 . al doilea fiind Y. Hpl/Hp2x Hpl/Hp2 Gametii (Hpl)x(Hpl) (Hpl)x(Hpl sau Hp2) (Hpl) x (Hp2) (Hpl sau Hp2) x (Hpl sauHp2) 5. 278 . dimensional^.Hpl/Hp2x Hp2/Hp2 6..Hpl/Hpl x Hpl/Hpl 2. al doilea de origine materna. cele doua sexe se diferentiaza genetic prin cuplul de cromozomi sexuali x si y. Hpl/Hpl x Hp2/Hp2 4. plecand de la aceste diferente a cuplurilor de cromozomi sexuali la cele doua sexe. La sexul masculin intre cromozomii sexuali X si Y se remarca o accentuata neurologie morfologica. Hpl/Hpl x Hpl/Hp2 3.6.in populatie sunt posibile urmatoarele cupluri parentali: Genotipul parental l. cuplu care se stabileste prin procesul de fecundare a gametilor si formarea zigotului diploid. 2.Ereditatea legata de cromozomii sexuali La mamifere si omul actual.2.

Aceste molecule sunt produse in cantitate dubla la femeie.Inactivarea cromozomului X matern sau X-ul patern in celula somatica la femeie este aleatorie. prin disjunctia cromozomilor sexuali se pot obtine urmatoarele tipuri de gameti. identificat ca o formatiune corpusculara (1. din corespondentul omolog al cromozomului X noninactivat. un echilibru constant genetic si fenotipic a caracterele determinate de genele cu locusuri pe cromozomii X intre cele doua sexe. in celulele somatice (m interfaza) un cromozom X este inactivat. Exceptie de la acest proces face segmentul distal al bratului p a cromozomului X. dupa inactivare. ovulul poate avea cromozomul x fara gena mutanta. la sexul feminin. exprimand fenotipic. va fi inactivat in toate generatiile celulare ce succed din respectiva celula. Ca acest segment din bratul p al cromozomului X inactivat isi exercita activitatea genetica in cuplul alelomorf cu a cromozomului noninactivat se confirma prin diferenta valorica a doua tipuri de molecule (determinate de gene cu locusuri pe bratul Xp) prin care se diferentiaza cele doua sexe: gena care determina genetic sinteza de steroid. sau cromozomul x cu gena mutanta prezenta. 279 . In meioza. fata de continutul la barbat. acel cromozom X inactivat. Genele X-linkage din acest segment cromatidic nefiind inactivate isi vor exercita functia de determinism genetic in cupluri alelice. La barbat cromozomul X si cromozomul Y raman activi la nivelul intregii populatii celulare din organism. Unul va fi inactivat.5-2 p diametru) intens heterocromatic. Prin aceasta inactivare se asigura un echilibru intre genele X-linkage de pe cromozomul X la sexul masculin si cromozomul X neinactivat de la sexul feminin.Inactivarea cromozomului X nu este realizata in totalitate. RaportuI valoric fiind 50% ovul cu x normal si 50% ovul cu x mutant. Dar.Observatiile lui Lyon sunt urmatoarele: pentru a se mentine. la barbat aceastea isi pot exercita functia genetica in doza mica. caracterul determinat de gena mutanta. La femeie. Ca urmare femeia se considera purtatoare si transmitatoare a genei mutante. b) . Alte observatii facute de Lyon sunt urmatoarele: a) . fara a i se manifesta fenotipic boala. daca un cromozom x are o gena mutanta. boala nu se manifesta. in ovogeneza. valoric. diferiti prin cromozomii sexuali: La femeie. gena fiind recesiva in raport cu gena omoloaga (dominanta) de pe cromozomul x normal. matern sau patern. In cazul cand pe cromozomul X de origine materna se gasesc unele gene mutante. sulfataza si gena pentru antigenul Xg eritrocitar.

La barbat, in spermatogeneza, obtinem doua tipuri de spermii: spermie care are cromozomul y si spermie cu cromozomul x, care, fiind de origine materna, poate contine gena mutanta sau nu. Prin fecundare se pot obtine zigoti diploizi care, limitat la cuplul de cromozomi sexuali pot prezenta: XX; XX*m; XY; X*mY. Datorita omologiei genelor alelomorfe intre cromozomii X la femeie si neomologiei genice intre cromozomii X si Y la barbat, segregarea caracterelor respects legile mendeliene, dar transmiterea genelor mutante si manifestarea fenotipica a respectivelor caractere este diferita in raport cu determinismul genetic al genelor autozomale. La om caracterele X-linkage si Y-linkage se transmit: ereditatea legata de Y; ereditatea recesiva legata de X si ereditatea dominanta legata deX. a) - Ereditatea Y-linkata sau holandrica pe cromozomul Y, pe bratul scurt se gaseste gena TDF (factorul determinant testicular) care nu se gaseste pe cromozomul x. Caracterul determinat genetic de TDF este un exemplu de ereditate holandrica sau a cromozomului Y. Prin intermediul cromozomului Y, barbatii vor transmite gena TDF numai la descendentii de sex masculin. Cum cromozomul X nu poseda gena TDF, fiicele nu vor primi aceasta gena. Un alt exemplu de ereditate holandrica este gena pentru hipertricoza urechilor. Este un caracter care, la unii barbati, se prezinta cu par lung la lobul urechilor. b) - Ereditatea X-linkage recesiva in cazul cand unul din cei doi cromozomi X la femeie are o gena mutanta, ea va fi recesiva in raport cu alela omoloaga normala dominanta. Ca urmare, o femeie heterozigota, purtatoare a genei mutante recesive, nu va manifesta boala, in schimb este potential transmitatoare a respectivei gene la descendentul de sex masculin la care se va manifesta boala. Probabilitatea ca un ovul dezvoltat in meioza sa prezinte cromozomul x cu gena mutanta este de 50%. Ca exemplu demonstrativ de transmitere a unui caracter determinat de gena X-linkage recesiva vom folosi „distrofia musculara Duchene". Aceasta distrofie caracterizata prin slabirea progresiva a musculaturii proximale, este urmarea unei sinteze masive a enzimei creatin kinazei (C.K.). Cum boala se manifesta numai la sexul masculin cu debut inca din copilarie si decesul la 20 de ani, boala este determinate de gena recesiva X280

linkage. Cand o femeie purtatoare a respectivei gene mutante se casatoreste cu un barbat normal rezultatul, ca probabilitate de recombinare prin fecundatie, va fi: 25% fetite normale XX, 25% fetite purtatoare XXCK, 25% baieti normali Xy si 25% baieti cu distrofia musculara Duchene X*CKY. Observam ca fiicele care au primit X-ul matern cu gena mutanta devin purtatoare si potential transmitatoare, dar somatic sanatoase. Cand zigotul Xy primeste prin ovul cromozomul X matern cu gena mutanta, devenind X*CKy, copilul de sex masculin care se va dezvolta si naste va fi bolnav de distrofia musculara Duchene. Ceilalti posibili descendenti XX si Xy, vor fi normali si nepurtatori de gena mutanta. In prezent sunt identificate 310 gene recesive X-linkage la om. Ca boli date de gene recesive X-linkage care se manifesta la barbati mentionam: daltonismul, hemofilia, albinismul, diabetul insipid nefragen, deflcienta in G6 PD (glucoza - 6 - fosfat de hidrogenaza) s.a. . c) - Ereditatea X-linkage dominanta sunt cunoscute cazuri familiale cand pe cromozomul X se gase§te gena mutanta, care are raport de dominanta fata de gena „normala" recesiva. In populatie, genotipurile si fenotipurile pot fi: XX femeie normala; XX* femeie heterozigota bolnava; Xy barbat normal; X*y barbat bolnav. Daca mama este heterozigota XX* (bolnava si gena mutanta dominanta prezenta), va transmite boala atat la fetite cat si la baieti:

XX*

x

XY

XX
9normala heterozigota

XY

XX* X*Y
(^bolnav

(^normal $bolnava

281

Daca tatal poseda pe cromozomul X gena mutanta dominanta, va transmite boala numai la fetite, baietii vor fi sanatosi:

XX
/\

x X v*

X*Y ^

X

XX

Xy

XX* Xy

fetita bolnava heterozigota Cand dominanta este completa, toti purtatorii genei mutante va manifesta fenotipic boala. Femeile heterozigole manifesto semnele morbide atenuat. Pentru sexul masculin, unele gene mutante dominante cu locus pe cromozomul X, pot avea si efecte letale. Exemplu de boala data de gena dominanta X-linkage este rahitisml vitamina-D-rezistent care se manifesta atat la barbati catr si la femei. Deosebirea prin care se manifesta boala la barbati si femei este urmatoarea: la barbati este uniform severa, in timp ce la femeia heterozigota, datorita lyonizarii unui cromozom X, este variabil afectata (cu variatii de manifestare a bolii). Sistemul eritrocitar Xg, hipoplazia emailului, hipoplazia dermala, sunt deasemenea ereditare cu transmitere X-linkage dominanta, precum si hiperkeratoza foliculara („Keratosis follicularis spinulosa decalvans eum ophian"). Persoanele cu hiperkeratoza foliculara au o pierdere totala sau partiala a genelor, sprancenelor si a parului capilar. Efectele keratozei foliculare sunt mai severe la barbati X*ky decat la femei. Aceasta diferenta de exprimare fenotipica se explica prin starea de heterozigot a femeii, care, avand o alela normala, compenseaza, prin atenuare, activitatea genei mutante dominanta.

282

2.3. Ereditatea poligenica - multifactoriala. Ereditatea "cantitativa"
Inca din 1889, Galton a observat la speciile studiate, prezenta unor caractere care nu respectau continuitatea naturala sau "identitatea" manifestata la fenotipul descendentilor. El a constatat caractere a caror exprimare fenotipica variaza in limite foarte largi (+ la -), de la o extrema la alta, pe care le-a denumit "caractere cantitative" sau "biometrice". Studiile care au urmat observatiilor lui Galton au stabilit urmatoarele: daca trasaturile de caracter (calitative), care respecta legile mendeliene, particularizate prin "discontinuitate mendeliana", caracterele "cantitative" (inteligenta, talia, greutatea, susceptibilitatea la boli cu predispozitie genetica ca: diabetul, boala canceroasa, procesele degenerative pe fond genetic, melanodermia), prin manifestarea fenotipica graduala, au o distribute gaussiana la membrii familiei, la indivizii conspecifici. Acest tip de transmitere este determinat genetic de un multiplu de cupluri genice nonalelice care au locusuri diferite pe cromatidele cromozomului, sau pe cromozomi diferiti. Fiecare cuplu genie cu activitate convergenta in definirea caracterului determinat poligenic, are efecte sumative: efecte negative prin diminuarea progresiva in exprimarea caracterului somatic, sau cu efecte pozitive, caracterul accentuandu-se progresiv pe parcursul ontogeniei indivizilor. Poligenia determina fenotipuri "valoric" diferite ale unui caracter chiar in cadrul familial Ereditatea poligenica nu respecta legile mendeliene de transmitere si segregare a caracterelor. Genele cu actiune convergenta asupra unui caracter poligenic pot fi dominante sau recesive. Datorita dispersiei genelor pe cromozomi diferiti, in meioza are loc disjunctia cuplurilor de cromozomi omologi (materni - paterni) rezultand gameti haploizi. Prin fecundarea gametilor se realizeaza recombinarea genomica, definirea zigotului diploid. Datorita disjunctiei si recombinarii cromozomilor (recombinare aleatorie) se asigura si o recombinare a genelor cu locusuri pe respectivii cromozomi, rezultand constelatii genice care nu respecta, ca determinism si segregare, legile mendeliene, ci distributia caracterelor exprimate fenotipic fiind de tip gaussian. Sub aspect "cantitativ" caracteru exprimat fenotipic, variaza in limite foarte largi (+ spre -). 283

Caracterele poligenice nu pot fi catalogate pe grupe: cantitativ sau calitativ distincte. In mod normal, acest grup de caractere se incadreaza in limitele de toleranta ale speciei, ale populatiei. Un exemplu de caracter poligenic prezentat este melanodermia. Melanodermia, caracter poligenic cu distribute geografica este determinat si transmis poligenic. Se considera ca pigmentatia cutanata este transmisa poligenic. Pigmentatia cutanata o gasim accentuata la populatiile negroide si nepigmentata (sau slab pigmentata) la populatiile caucaziene (albinos). Arbitrar, sa presupune ca melanodermia ar fi determinata de trei cupluri de gene nealelice, cu locusuri difeilie pe cromozomi celulari. Genele pentru melanodermie sunt dominante la populatia negroida si recesive la caucazieni. Sa consideram existenta urmatoarelor genotipuri in respectivele populatii, triplu homozigote dominante si recesive: - AA, BB, CC - homozigoti in populatia negroida, cupluri dominante; - Aa, bb, ce - homozigoti recesivi pentru populatia caucaziana Formarea unui cuplu de genitori: femeie alba, triplu homozigota recesiva, cu un barbat negroid, triplu homozigot dominant; putem observa ca descendentii mulatri vor fi descendenti cu pigmentatia cutanata asemanatoare cu a genitorului negroid, de§i descendentii vor avea genotipurile heterozigote: Aa, Bb, Ce, ceea ce confirma caracterul dominant al cuplurilor de gene pentru melanodermie. Daca se vor cupla doi descendenti mulatri heterozigoti (Aa, Bb, Ce fiecare), descendentii vor prezenta o melanodermie variabil nuantata fenotipic, pigmentatia variind, gradual, intre alb si negroid. Diversificarea fenotipic in F2 este rezultatul combinatiilor genotipului celor sase cupluri de gene nealelice heterozigote, ilustrand segregarea independenta a caracterelor poligenice, ilustrand continuitate fenotipica a melanodermiei.

2.3.1. Relatii genotip - mediu sau caractere poligenice multifactoriale
Caracterele poligenice, desi determinate genetic, sunt influentate de interference ale factorilor de mediu intern ale indivizilor, sau mediul extern (factori ambientali, de mediu) (fig. 70) Factorii externi indue influente cantitative sau calitative asupra caracterelor poligenice, sau cu predispozitie genetica. Factorii externi (ecologici) ce actioneaza asupra fenotipului pot induce influente ce pot depasi limitele de toleranta ale speciei, ale
284

individului, determinand modificari asupra caracterelor care, uneori, sunt neconforme cu legile geneticii formale. Raspunsul sistemelor poligenice variaza in raport cu doza, tipul factorilor de influenta a mediului, depinde de intensitatea masurabila a factorilor de "interventie". Sunt cazuri cand nu putem detecta intensitatea interventiei unor factori de mediu in "modelarea" unui caracter poligenic exprimat fenotipic. In aceste cazuri implicat este numai genotipul, complexul genelor nealelice care indue variatii (vezi poligenia). Ereditatea multifactorial a, unde este o "conlucrare" conditionata intre factorii genetici si cei din mediul ambiental in edificarea unui caracter, nu trebuie confundata cu ereditatea poligenica. Ereditatea multifactoriala particularizeaza variatiile caracterelor masurabile, metrice si mai putin descriptibile. Variatia are un aspect continuu, indivizii prezentand orice valoare posibila cuprinsa intre doua limite extreme. Dublul determinism a caracterelor cantitative poate fi ilustrat daca analizam talia corpului la om. Se stie ca talia, determinata de complexe de gene nealelice dominante sau recesive, cu locusuri pe cromozomi diferiti, este influentata de factorii alimentari, de mediu. De exemplu, o alimentatie bogata in proteine stimuleaza cresterea taliei individului. De asemenea, multe malformatii congenitale multiple sunt expresia ereditatii multifactoriale, urmarea interferentelor dintre sistemul poligenic si influenta nefavorabila a unor factori "agresivi" din mediu care deregleaza mecanismele de diferentiere embrio-fetala (Fraser, 1980; Friedman si col., 1992; Frets si Niermajer, 1990).

285

DEZVOLTAREA /CRESTEREA SI DIFERENTIEREA EMBRIOFETALA

imp ica DIFERENTIERII __ ca parte a DEZVOLTAREA DECIZIILOR

REGLAREA LA MAI MULTE NIVELE

-care implies

Care pot implica'

LEGATURI (CORELARI) ALTERNATIVE

PREZENTA SAU ABSENTA GENELOR SPECIFICE

REARAHJARI ALE ADN pnn

Perdru a produce ' COMUTATOARE SPECIFICE DE COMUATATOARE SPECIFICE DE ACTIVARE/ DEZACTIVARE RECOMBINAREA SITUSURILOR (REGIUKILOR) SPECIFICE CRESTEREA care permit LANTURI (NODURI) AUTOREGLATOARE

ACTIVARE/DEZ ACTI VA RE COMUATATOR DE ACTI VARE/DEZ ACTI VA RE PENTRU ALTE GENE Perdru fmalisarea Ce condace la

VARIABILITATII

Carasjvms la

DECIZIILOR ANTERIOARE

DEZVOLTAREA RELEELOR DIRECTIONATfl

MEDIU

Ca're DIFERITE CAI

Fig. 70 Diferentierea in cascada

286 .

Langevin inlocuieste orologiile lui Einstein cu doi gemeni: "unui trimis in spatiul cosmic. din populatie. Notiuni de cronogenetica si cronobiologie asupra caracterelor multifactohale Analiza corecta si extinsa asupra caracterelor poligenice cu dependenta de factorii de mediu au consemnat ca exprimarea fenotipica variaza pe parcursul ontogenezei individului. Este o etapizare ontogenetica «in activitatea genomului constitutional a gruparilor poligenice implicate. cu etapizarea activitatii genelor din constitutia genetica a individului. 3.1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman Dupa fecundare si constituire. In consecinta putem mentiona ca sistemele poligenice cu activitate convergenta in definirea unui caracter "respecta" principiile cronogenetice si cronobiologice in dezvoltarea organismului. Cronogenetica se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. Zigotul este "toti-potent" genetic. tisulare. in definirea unui caracter multifactorial. in evolutia exprimarii fenotipice a respectivelor trasaturi morfo -structurale si functionale. raportata activitatea la perioadele ontogenetice. 287 . Din comparatia elaborata de Langevin. cu "timpul ereditar" mo§tenit si. transmis de fiecare individ din familie.3. Ulterior. se desprinde ideea ca studiul gemenilor univitelini ajuta sa analizam si sa stabilim caracterele poligenice normale sau patologice. isi incep activitatea de determinism genetic. celalalt ramas pe pamant". dupa constituirea zigotului. potential. El considera ca la mtoarcere. geamanul trimis in spatiu ar trebui sa fie mai tanar fata de eel ramas pe pamant. convergent. organe si activitatea psiho-neurologica a individului care se va dezvolta. De aceea putem vorbi de cronogenetica si cronobiologia activitatii genomului si dezvoltarii organismului. celulare. Cronogenetica se ocupa cu "timpul biologic primitiv". nu intreg genomul. Pentru intelegerea corecta a notiunilor de cronogenetica si cronobiologie sunt necesare cateva precizari: Einstein (1905). Insa. Este zestrea genetica pentru definirea caracterelor moleculare. elaborand teoria relativitatii formuleaza simplist notiunea de cronogenetica: "un paradox al ceasurilor". zigotul confine zestrea genetica mostenita de la genitori. nu toate genele inscrise codificat in genom.

Timpul ereditar poate fi supus mecanismelor de variabilitate prin recombinare si/sau mutageneza. ce poate fi exprimata cantitativ sau calitativ in cursul dezvoltarii ontogenetice a fiecarui individ. Sincronismul genelor si izocronismul familial sunt epifenomene de origine genetica. sau la indivizi conspecifici. este cunoscuta ca "izocronism familial".si intercromozomica. sau in diverse perioade ontogenetice ale individului. care este timpul sau durata de functionare. Variatii graduate apar.se presupune ca timpul genetic respecta partial legile mendeliene Sincronismul activitatii genelor confirma ca manifestarea unui caracter normal sau patologic poate fi repetat exprimat in aceleasi perioade ontogenetice la membrii familiei. Este timpul biologic ereditar al fiecarei gene. Din definitia cronogeneticii se poate consemna: . Se poate observa ca un caracter poligenic prezinta variatii.gena define a patra dimensiune. Aceste modificari s-au produs in cursul evolutiei bio-genetice a organismelor.variabilitatea genotipului este si temporara. . dar fara identitate (sincronism) in aspectul cantitativ sau calitativ al caracterului. Epifenomenul confirma existenta timpului biologic primar (genetic). autoduplicatii. Fiecare gena are o incarcatura de informatie in forma codificata determinata in cursul evolutiei bio-genetice. gena activand intr-o anume etapa ontogenetica in dezvoltarea individului. cat si la descendentii familiilor. exprimat la membrii componenti ai familiei. 288 . Alterarea timpului biologic primar (genetic) se produce prin mutatii. factor genetic determinant poate fi modificat prin "alterari" mutationale. Intre timpul fizic exogen ritmic si timpul biologic primar se stabilesc interrelatii conditionale. Rezultatul acestor inter-relatii reprezinta timpul mixt. sa prezinte aceeasi evolutie si durata in timp. Aceasta diferentiere in exprimarea aceluiasi caracter la membrii familiei. crossing-over inegal sau prin recombinare intra. prevenire si prognoza in exprimarea fenotipica a caracterului poligenic. Gena nu este numai calitativa-cantitativa. de identificare. o gradualitate fenotipica in raport cu etapa ontogenetica a individuali. Studiul parametrilor timpului biologic primar pot fi teste reale de referinta. . repetate la aceleasi perioade ontogenetice atat la membrii componenti din familie. normal sau patologic. Mathe' (1979) lanseaza ipoteza ca timpul biologic primar (genetic).

sau calitativ. Genotipul temporal reprezinta functia de stabilitate relativa a genei.stabilitatea repetarii informatiei sau redundanta informationala.stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia. gena demonstreaza o variabilitate normala sau deviant-mutanta. gena isi poate inceta activitatea fund represata de alte gene. componenta esentiala a timpului biologic primitiv. apar diverse boli. In notiunea de cronobiologie sunt integrate caracterele multifactoriale cu dependenta partiala de influenta factorilor externi. indusa de factori agresivi din mediu. in fenotipul indivizilor. Aceasta relatie reprezinta ritmurile timpului fizic in raport cu ritmul de raspuns al organismului la actiunea si influenta factorilor de mediu. Apar caractere modificate fata de normal determinate de influenta distructiva. Timpul mixt nu este antagonist timpului biologic primar (genetic). la care timpul biologic primar (genetic) aduce un aport substantial ca raspuns la timpul exogen (la actiunea factorilor de mediu). . Sunt caracterele cu dualitate interferentiala: factorii genetici (mosteniti) si influenta factorilor de mediu.2 Stabilitatea genei sau ergon In contextul temporal. 3. Este timpul ce corespunde activitatii genei intr-o anume perioada ontogenetica. Operationala deoarece aparatul genetic constitutional determina inductia informational determinanta a genelor ce definesc ontogenetic caracterele. Ergonul sau stabilitatea genei este rezultatul existentei si mentinerii factorilor poligenici mosteniti. Ritmul de raspuns al organismului la actiunea mediului este timpul exogen. Este un timp ritmic de solicitare a proceselor vitale ale organismului.stabilitate prin repararea structurii genei. 289 . In notiunea de timp mixt este inclusa notiunea de getiotip temporal. care prin efectul aditiv si sumativ sunt diversificat exprimate valoric. prin epistazie temporala. nu este in contradictie in conditiile dezvoltarii individului in limite de toleranta nomiala ale mediului. datorita capacitatii de raspuns la actiunea factorilor endogeni sau exogeni ai organismului. prin pleiotropie sau prin neomutatie.sau +) apar efecte antagonice intre timpul mixt si timpul biologic primar. Dupa exercitarea functiei. Daca limitele de toleranta normala sunt depasite (. Ergonul este rezultatul a trei nivele de conditionare: . .Cronobiologia studiaza relatia dintre timpul fizic si timpul biologic. In conceptul timpului mixt putem consemna latura operationala si latura cauzala.

Caracterele poligenice normale sau patologice beneficiaza de redundanta informationala. 290 . ale caracterelor poligenice isi gasesc explicatia urmatoare: componenta genetica este constant mostenita.a) Stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia Plecand de la proprietatile fizico-chimice ale ADN-ului s-a constatat ca aceasta biomolecula are o mare stabilitate metabolica fata de moleculele ARN sau proteine. Observam ca sinonimia genei poate fi "dezechilibrata" functional in genomul celular in raport de factorii extemi sau factorii proprii individului. Desi cu redundanta informationala. Modificarea fenotipica a caractemlui ar fi si consecinta genelor transpozabile ce pot influenta activitatea unor gene. caracterele poligenice prezinta variatii fenotipice si in raport cu perioadele ontogenetice ale individului. a caractemlui exprimat. .sau +). Hb a2y2 (fetala). de alte gene din componenta complexului. dar factorii de mediu pot prezenta variatii ca doza. Hb a282 (adulta II). intensitate. iar informatiile genetice sunt inscrise codificat in stmctura aperiodica a ADN-ului genomic. Datorita acestei stabilitati metabolice si capacitatii de replicare semiconservativa. acestia pot deveni factori agresivi potential mutageni. timp si tipul de factor. cantitative sau calitative. ceea ce ar induce un raspuns diferentiat al organismului. Variatiile cantitative sau calitative ale caracterelor determinate genetic de complexe poligenice ar fi explicate astfel: . prezenta si functionala in genomul individului. Hb a2p2 (adulta I). iar actiunea lor este exercitata timp indelungat asupra genomului.este posibil ca genele din complexul poligenic de control al unui caracter sa fie represate dupa o perioada de activitate ontogenetica. se asigura latura sincronica. . Acest dualism determina exprimari variabile asupra caracterelor poligenice. Astfel.dualismul interferential stabilit intre componentele genice (dominante si/sau recesive) si factorii externi. dezechilibrand complexul poligenic cu modificarea.un alt argument care explica variatiile individuale in manifestarea fenotipica a caractemlui poligenic este urmatorul: cand factorii extemi depasesc limita de toleranta (. se asigura sincronismul informational in spatiu si timp al genomului uman. diferentiem diferite tipuri de hemoglobina. la om. sistemul hemoglobinelor umane ilustreaza aceasta ipoteza. Hb a2s2 (embrionara II). Variatiile. de conservare si continuitate a informatiei genetice. valorica. prezente pe perioade ontogenetice diferite si anume: Hb e4 (embrionara I). De exemplu.

O gena din complexul genelor sinonime. ca urmare diferente in numarul puntilor de hidrogen.in raport de "epuizarea" progresiva a redundantei genice.si interindividual. genele redundante. prezenta cromozomilor omologi asigura redundanta informational . Fiecare gena structurala este o "repetitie" in dublu exemplar. ceea ce determina o diferenta a timpului necesar pentru decodificare.De exemplu.genetica. distructiv. conditioneaza si individualizeaza ergonul genie. cum ar fi hemoglobinele umane. . Aceste diferente indue variatii in stabilitatea si timpul de functionare a genelor sinonime. Ca semnificatie bio-genetica redundanta informationala asigura: . sunt caractere a caror exprimare fenotipica variaza in raport cu varsta individului. . etapizata ontogenetic a caracterului. Pentru aprecierea valorii redundantei pot fi folositi urmatorii parametri: . intra. Insasi Watson considera variabilitatea timpului biologic intra. de actiunea factorilor agresivi externi ce tintesc. prin numarul puntilor de hidrogen in raport de cuplul complementar A = T sau G = C. Dar selectia adaptativa stabileste valoarea redundantei pentru fiecare gena. Stabilitatea relativa a genei explica variabilitatea timpului biologic primar. La organismele cu reproducere sexuata.asigura variabilitatea informatiei genetice pe perioade echivalente de timp. . . ca o consecinta a evolutiei biogenetice primare a genomului.redundanta non-mutanta garanteaza dezvoltarea nonnala a individului si manifestarea in limite de toleranta normala a caracterelor.si interindividual ca fiind neintamplatoare. Aceasta diferenta in sinonimia genelor poate fi transmisa 291 . . In aceste conditii apare notiunea de "cronon".de sistemul polinucleozomic care protejeaza.raportarea proceselor desfasurate pe fiecare etapa ontogenetica.de variabilitatea coeficientului de reparare a genelor redundante "alterate".variabilitatea fenotipica a caracterului exprimat si determinat genetic. poate avea un numar mai mare sau mai mic de cupluri complementare A = T si G = C. garanteaza evolutia "corecta". dar ele se diferentiaza prin tripletele componente. Diferentierea este determinata de componenta in cuplurile complementare si anume: sunt gene sinonime care au acelasi mesaj genetic pentru determinarea sintezei unei proteine. Stabilitatea fizico-chimica a genelor sinonime poate diferi de la o gena la alta.

Durata informatiei sau chronomul Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este durata de timp cat functioneaza o gena pentru determinarea sintezei tipului de ARN-m si edificarea proteinei cu structura si functii specifice. Se apreciaza ca o gena sinonima difera de gena omoloaga prin ± 12. poli A + G + T etc. 292 . Redundanta asigura entropia materiei vii. ARNm. prin mecanisme de restrictie enzimatica. va fi transcrisa in structura unei proteine. care trecuta in citoplasma. nu intotdeauna ARNm cuprinde in totalitate Chronomul genei din ADN. Teoretic. redundanta informationala a ADNului este asigurata de sinonimia genelor in raport de complexitatea formarii caracterelor poligenice. Variabilitatea timpului biologic individual poate fi determinata si de alti factori cum sunt: raportul dintre valoarea puntilor de hidrogen si temperatura de denaturare. Dupa Britten si Davidson (1968). Tot factor de influenta este ordinea crescanda a complexitatii structurii genelor sinonime cum ar fi: ordinea poli-A. Dar datorita structurii in mozaic a genei la eucariote.5 . masura a redundantei.descendentilor. Mesajul complet pentru edificarea unui caracter ar reprezenta maximum de informatie genetica. diferenta rezultata din cuplurile complementare a bazelor azotate componente. elimina dezordinile in organism. precum si a timpului de functionare a informatiei codificata de structura acestora. poli A + T.15% din totalul puntilor de hidrogen. de concentratia mediului. se pot produce defecte. Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este conditionat de: • Raportul dintre dimensiunea mesajului genetic inscris in structura genei. intre mesajul decodificat din ADN si eel ajuns in citoplasma ar trebui sa existe valori identice. de recuplare a exonilor informationali. de cantitatea informatiei daca toate nucleotidele componente ce formeaza mesajul genetic ar fi echiprobabile. • Factor conditional al chronomului este si raportul valoric intre cantitatea de informatie existenta in ADN si calitatea informatiei decodificata in ARNm. de eliminare a intronilor si actiunea ligazei. Sunt factori de variabilitate a sinonimiei si redundantei care influenteaza coeficientul de stabilitate a genelor implicate in definirea unui caracter multifactorial. In consecinta. de mediul acid. Deci stabilitatea poate fi "deteriorata" prin procese si mecanisme diverse.

Mutatiile se produc cu viteze invers proportionate cu chrononul. sa induca modificari in structura unor gene. Gena neomutanta prezinta alta dimensiune temporala fata de gena salbatica. Ca informatia genetica sa fie citita in totalitate si materializata in structuri proteice trebuie respectate inter-relatiile redundantei si limitele de toleranta normala asigurate intre: cantitate.90% pe perioade ontogenetice la gemenii proveniti din acelasi cadru familial. iar chrononul genei este evaluat pentru fiecare individ din cuplul gemelar. Evaluarea raportului E/C permite sa apreciem gradul de stabilitate a genei (ergonul). Ergonul este o notiune "complexa" care insumeaza mai multe componente: factorii de mediu pot induce mutatii ireversibile in structura genelor. partiala. pot fi materializate in sinteze eronate de molecule proteice sau dereglari in reglajul genetic al sintezei de proteine. In concluzie. Datorita particularitatilor ergonice ale fiecarei gene din complexul sistemului poligenic explicam diferentele E/C. care acumulate. Raportul E/C permite sa apreciem stabilitatea genotipului constitutional al individului. Chrononul este o notiune "simpla". in aceleasi conditii sociobiologice. calitate. Dobzhausky facea urmatoarea rem area: "este raspandita opinia conform careia genotipul unui individ ramane neschimbat din momentul 293 . Este posibil ca unele boli pe care individul le prezinta in diverse perioade ontogenetice. chronon. stabilitatea fiind relativa. Ergonul unei gene difera de ergonul altor gene din complexul poligenic ce determina un caracter. ergon. Studiul confirma ca fenotipic caracterele poligenice sunt exprimate cu o coincidenta valorica de aproximativ 0. Stabilitatea genei este evaluata in raport de durata de functionare si manifestare a caracterului determinat genetic (ergonul). Nu aceeasi valoare a fost stabilita la gemenii bivitelini (raportul fiind de aproximativ 0. economice si acelasi nivel de cultura. sa apreciem timpul potential de activitate a genei (chrononul). cu gradul de stabilitate a genei.• In durata informatiei si functiei genei timpul temporal (chronomul) poate fi influentat de eventuale imbolnaviri ale organismului care modifica mecanismele activitatii unor gene. Sistemul ergon/chronon (E/C) Sistemul ergon/chronon reprezinta a patra dimensiune a genei. consideram ca redundanta genei este asigurata pe un timp limitat.50%). Aceasta dimensiune a fost demonstrata prin studiul cuplurilor gemelare univiteline ("homozigoti").

. iar prin depasirea limitelor de toleranta normale se trece in patologia individului.genetica si factorii de mediu. structura genei. intre informatia . Aceste neconcordante in activitatea operonilor pot influenta variatii ontogenetice in manifestarea unui caracter. Dobzhausky (1965) confirma ca factorii de mediu au influente aditive in expresivitatea fenotipica a caracterelor poligenice. Aceasta afirmatie nu este corecta. Parametrii de calcul a raportului E/C. dar pot influenta distructiv structura si functia unei gene.modificarea stabilitatii structurii genei.redundanta informationala a genelor implicate in definirea caracterului poligenic.stabilitatea moleculara a genei. Neconcordanta este determinata de momentul inceperii functiei de decodificare a mesajelor inscrise in structura genelor structurale dar si a timpului necesar decodificarii. altii cu ritm variabil. Aceste distructii genice pot avea efecte secundare nefavorabile pentru organism. Timpul activitatii diferentiate a genelor din complexul poligenic si ritmul de functionare sunt datorate componentelor nucleotidelor complementare: numar crescut sau redus al cuplurilor A = T sau G = C. deoarece la adult functioneaza alte gene.capacitatea de reparare a ADN unde este inscrisa. codificat. . Neconcordantele cronogenetice E/C pot fi determinate de repartitia pe cromozomi diferiti a operonilor implicati in edificarea aceluiasi caracter.fecundatiei si pana la moarte. . Sunt operoni cu activitate rapida. 294 . . in timp ce fenotipul se modifica continuu. sunt: . In raportul E/C factorul timp modifica valoarea interactiunii alelice si intergenice din complexul poligenic.alterarea inform atiei genetice inscrisa in structura genei. Factorii externi pot modifica raportul E/C prin: .introducerea interactiunii operative de tip represie si transcriere. care existau in genom in perioada embrionara sau copilarie". Uneori raportul E/C poate fi modificat chiar in cadrul aceluiasi operon datorita neconcordantei interactiunilor (influenta si raspuns) dintre gena reglator si genele structurale. respectiv a patra dimensiune a genei.

.studiul susceptibilitatii caracterelor biologice si markerilor genetici. Permite o evaluare subiectiva asupra trasaturilor poligenice. Valorile inregistrate se compara intre membrii familiei si cu valorile indivizilor neinruditi din populatie. Metoda impune un studiu familial dinamic. statistic. . Folosita initial de Galton.studii familiale si analiza pedigree-ului.factorii genetici determinant din constitutia individului.3.3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale Perfectionarea metodelor citogenetice. unnarindu-se manifestarea caracterului poligenic pe perioade ontogenetice.factorii de mediu. pe filiatie directa si heredocolaterali. a) Studii familiale si analiza pedigree-ului Analiza membrilor componenti din familie este o metoda clasica pentru studiul geneticii umane. in care se dezvolta individul pe tot parcursul vietii sale. bio-sociologie a evidentiat ca variatiile fenotipice ale caracterelor poligenice sunt determinate de doi factori: . . Prin aceste studii comparative stabilim o anume relativitate. 295 . gradul si componenta genetica familiala. pentru a stabili "cuantumul valoric" al componentei genetice a individului si influenta aditiva indusa de factorii externi sunt folosite metodele: . metoda se bazeaza pe principiul stabilirii "riscului" familial ca probabilitate de transmitere a unui caracter normal sau patologic la indivizi. precum si substratul genetic predispozant. Metoda se bazeaza pe principiul ereditarist. conditionali si influenta. evidentiaza ca heritabilitatea conflrma conceptul ereditarist. Metoda are un caracter relativ limitat ca interpretare si aplicabilitate. . Datele obtinute. genetica antropologica. biologie moleculara. deoarece fiecare descendent mosjeneste de la fiecare parental 50% din constitutia genetica realizata prin fecundare. Aceasta analiza permite sa stabilim riscul familial al unor boli poligenice.studiul cuplurilor de gemeni. Pentru a demonstra dualitatea conditional si interference intre constitutia genetica primara si influentele induse de factorii de mediu. In esenta. metoda este un studiu comparativ al caracterelor prezente la parinti si manifestate la descendenti.studiul copiilor adoptati.

Dintre. de fenocopii sau cazuri familiaie sporadice.Daca variatiile ar respecta modelul SML. In aceste conditii la membrii familiei ar trebui sa existe genotipurile: homozigoti dominanti. In consecinta.SML ("single major locus"). modelele genetice folosite la studiul pedigree-ului mentionam: .Ca varianta a studiilor familiaie este intocmirea si analiza pedigree-ului. transmiterea si segregarea caracterului pot evidentia participarea unui singur cuplu alelic. In analiza pedigree-ului se impune necesitatea elaborarii unor modele statistice pentru a stabili concordanta genetica in cadrul familial. La analiza valorica a pragului pot fi asociati si factorii non-genetici. socio-economice. se alege modelul MFP. homozigoti recesivi si heterozigoti. cum ar fi influentele culturale. Caracterele poligenice nu confirma legile mendeliene. Daca metoda studiului familial stabileste similitudiunea si heritabilitatea intre membrii familiei. dar sumative. 296 .MFP. Pragul valoric corespunde gradului de implicare al factorilor genetici si al factorilor de mediu in edificarea caracterului poligenic. Baron considera ca parametrii modelului SML sunt urmatorii: frecventa alelelor. Dar caracterele multifactoriale sunt determinate de multiple cupluri de gene nealelice. Miron Baron (1990) apreciaza ca penetranta redusa explica manifestarea variabila a caracterului intre indivizi. concluzie rezultata din studiul pedigree-ului. Prin metoda MFP se obtine un prag care evidentiaza limitele de toleranta ale individului pentru fenotipul caracterului determinat poligsnic. respectand legile mendeliene. pragul si masura variatiei mediului. educative. exprimarea fenotipica a genotipurilor mentionate. . Fiecare din cei doi factori are efecte minime. pedigree-ul stabileste mecanismele comportamentului dominant sau recesiv al genelor din complexul poligenic implicat in edificarea caracterelor cu manifestare multifactoriala (genotip-mediu). Acest model ia in analiza doi factori de concomitenta si influenta: complexul de gene si factorii de mediu ce influenteaza caracterul exprimat fenotipic.modelul poligenic multifactorial . Pentru caracterele poligenice sunt elaborate noi concepte de analiza a pedigree-ului. De exemplu.modelul locusului unic major . Noile concepte pun accentul pe studiul penetrantei incomplete sau cu determinism genetic variabil.

contributia mediului in functie de varianta "B". Uneori.Geneticienii au conceput si alte modele de analiza in transmiterea caracterelor poligenice. impun argumente si interpreted mai ample. metoda studiului familial si metoda de analiza a pedigree-ului la studiul caracterelor poligenice. normale sau patologice. in populatie. factorii genetice sunt mai importanti. . ."g". pedigree-ul poate prezenta erori de interpretare cauzate de epistazia genica . varianta "E".modelul mixt al carui principiu este: "combina transmiterea unei gene din fondul poligenic si efectele mediului". . 297 . Caracterele multifac tori ale continue au distribute gaussiana in familie. pentru studiul familial si analiza pedigree-ului este necesara calcularea heritabilitatii genetice.modelul poligenic prin care se apreciaza efectele sumative ale fiecarui locus genie din sistemul poligenic. Caracterele multifactoriale pot fi grupate in trei clase: .trasaturi multifactoriale cu prag "fenotipic". . Fenotipul caracterelor multifactoriale reprezinta "suma" a trei valori: . valorile scalei gaussiene fiind cuprinse intre cele doua extremitati ale scalei. un caracter poligenic cu variatie continua are o distribute normala in familie. La om.modelul multifactorial cu prag Metodele prezentate.trasaturi multifactoriale cu variatie continua. in special a datelor obtinute din studiul familial."b".modelul analizei a doua locusuri care urmareste analiza a doua cupluri de gene nealelice care interactioneaza in grade diferite. in populatie. de pleiotropie etc. concept care separa influentele relative genotip-mediu. cum sunt: . Cu cat heritabilitatea este mai accentuata. Ca urmare. caractere cu manifestari fenotipice diferentiate pe perioade ontogenetice ale indivizilor.modelul SML cu mai mult de doua alele. . Relatia pentru a exprima heritabilitatea va fi: H2 = G/ (G + B + E) Heritabilitatea este masura prin care stabilim rolul factorului genetic in definirea caracterului poligenic.contributia factorilor intamplatori din mediu.contributia factorilor genetici aditionali cu varianta "G". . ."e". In cazul cand se depaseste de doua ori variatia standard (x2 ±2G) normala se considera valori exceptional ce depasesc limitele de toleranta.

cuplul gemelar dizigot (DZ) rezulta din fecundarea. . aceeasi marked genetici.) au urmarit analiza diferentelor intre sistemul poligenic determinant al unui caracter si gradul de influenta a factorilor de mediu. Reinberg 1991. a doua ovule de catre doua spermii. studiul fratriei gemenilor cu aceleasj conditii de viata cu a cuplului gemelar. Lean 1992. caracterul este determinat genetic.Rezultatele pe care Larmat (1977) le-a sintetizat sunt urmatoarele (tabel): 298 . Metoda respecta o regula elaborata de Tourraine: "cand concordanta este regula iar discordanta exceptia. . iar manifestarea caracterelor multifactoriale mult diferentiata. Cuplurile gemelare pot fi: . cu un fenotip aproape identic. Jones 1993. ii reprezinta studiul cuplurilor gemelare. gemeni univitelini care prin separare se dezvolta in conditii diferite de mediu si viata socio-economica. . dar gradul de exprimare fenotipica este cu dependenta de factorii de mediu". Gemenii DZ pot fi de sexe diferite. concomitenta.studiul aceluiasi caracter la indivizii neinruditi. Monod 1970. Gemenii monozigoti (MZ) au acelasi sex. Importanta este aplicabilitatea metodei si in studiul bolilor multifactoriale din populatiile umane. un studiu corect respecta urmatoarele criterii de analiza a cuplurilor gemelare: . Athanasiu 1995 s. rezultat dintr-un singur ovul fertilizat. identitatea fiind de aproape 100%. Au aceeasi zestre genetica. cu formarea a doi zigoti. Ca urmare s-au cautat alte criterii de a studia poligenia caracterelor. au 50% identitate genetica. Aceasta regula isi gaseste aplicabilitate interpretativa pentru caracterele poligenice. Astfel de studii incepute de Galton (1905) si continuate de diversj cercetatori (Larmat 1977. Pentru a se obtine date concludente. corelat cu aportul factorilor de mediu in definirea unui caracter multifactorial. La MZ se pot consemna unele diferentieri in expresivitate (variabila) pentru caracterele cu dependenta de mediu.a. Un criteriu de analiza cu un aport substantial de stabilire a cuantumului valoric al complexului poligenic.gemeni univitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. markerii genetici cu identitate de 50%.cuplul gemelar monozigot (MZ). La cuplurile gemelare MZ si DZ se poate urmari si stabili gradul de influenta a factorilor de mediu in expresivitatea caracterelor poligenice.b) Studiul cuplurilor gemelare S-a facut observatia ca studiul familial si metoda pedigree-ului ofera date nerelevante asupra caracterelor poligenice.gemeni bivitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial.

94 0.Coeficientul de corelare intre gemenii univitelini crescuti in acelasi mediu familial variaza in limite statistic nesemnificative. .50 0. Diferenta coeficientului de corelare poate ajunge pana la 25%. .76 0. fiind obtinute valori cuprinse intre 0.53 0. neuniform.23 Exprimarea coeficientului de corelare multifactorial a la cuplurile gemelare in raport de fratrie si indivizii neinruditi (dupaLarmat. Diferentele mici.28 0.90 0.Coeficientul de corelare intre MZ. Explicatia acestei diferentieri este urmatoarea: gemenii MZ au aceeasi zestre genetica 299 . 1977).77 0.86 0.87 0.77 0.6 0. prezinta o diferenta semnificativa valoric.42 0.25 0.1Z crescuti separat Gemeni DZ crescuti impreuna Fratria crescuta impreuna cu cuplurile gemelare Fratria crescuta separat de cuplurile gemelare Indivizi neinruditi dar crescuti impreuna cu fratria si cuplul gemelar 0.42 0.Lffturi studiate Neumansi col.54 0. in expresivitatea caracterelor poligenice sunt consecinta raspunsului diferit. nesemnificative. Burt Erlenmeyer Kimling Jarvik Schields Zozzo Gemeni MZ crescuti impreuna Gemeni >.90 . separati si dezvoltati in conditii diferite de mediu.51 0.49 0.92 0. la aceiasi factori de mediu.94 (in raport de autorui studiului).75 0.41 0.55 0.53 0.0.

dar fiind separati si dezvoltati in alte conditii geografice. Ace§ti factori au efecte aditive si interferand cu constitutia genetica. Prin separare si dezvoltarea in conditii de mediu diferite. Geamanul separat de mediul familial a reactionat diferit la noile conditii de dezvoltare. Rezultatele obtinute la cuplurile MZ. sau diferente de expresivitate a aceluiasj caracter pe perioade ontogenetice ale individului Concluziile ce se desprind din studiul cuplurilor gemelare (MZ si DZ) si fratriile acestora sunt: caracterele poligenice . Diferenta ajunge pana la 50% la DZ fata de MZ. .(~ 100%). cu predispozitie genetica si cu dependenta partiala de factorii de mediu vor avea expresivitatea fenotipica in raport de numarul cuplurilor de gene nealelice (dominante sau recesive) cu actiune convergenta in determinarea caracterului. socioeconomice si culturale. dar separati prin adoptie. . confirma diferentele de corelare. camine familiale sau orfelinate.multifactoriale. valorile sunt apropiate cu valorile corespunzatoare gemenilor DZ. unde au alte conditii de dezvoltare. MZ si fratria. uneori unii factori putand modifica gene din complexul poligenic. Ca urmare si raspunsul DZ la aceleasi conditii de mediu va fi total diferit fata de MZ. sunt cauzate de constitutia genetica diferita intre acesti gemeni.de 50%o fata de MZ. Aceasta corespondenta valorica in expresivitatea unui caracter in fratrie fata de DZ este datorata genotipului constitutional care prezinta acelasj raport .Analiza coeficientului de corelare intre indivizii neinruditi dar dezvoltati in acelasi mediu familial cu DZ. dar si de prezenta si influenta factorilor de mediu ce actioneaza asupra genotipului. . prezinta diferente ce pot ajunge pana la valori de aproape 75% fata de MZ si de 25% daca raportarile se fac la DZ si fratria cuplului gemelar DZ. Deci nu putem neglija influenta mediului asupra caracterelor poligenice. a caracterelor multifactoriale.Valorile total diferite in expresivitatea caracterelor poligenice intre gemenii MZ si DZ. desi dezvoltati in acela§i mediu familial. determina diferente graduale in expresivitatea fenotipica a aceluiasj caracter la indivizii conspecifici. expresivitatea fenotipica diferita a aceluiasi caracter evidentiaza influenta aditiva (pozitiv sau negativ) indusa de factorii de mediu asupra genotipului. cu influenta factorilor de mediu. care. acesti factori au indus modificari asupra caracterului poligenic.Cat priveste coeficientul de corelare intre cuplurile gemelare si fratrie. rezulta din aceste studii ca nu se absolutizeaza conceptul ereditarist constitutia genetica nu are rolul singular determinant in expresivitatea 300 .

initiat de Holzinger si izvoltat de Larmat ("Genetica inteligentei"."diferenta medie a expresivitatii caracterului stabilita la MZ )MZ) cu acelasi genotip.upra genotipului in expresivitatea unui caracter poligenic se foloseste letoda de calcul a heritabilitatii. raportata la fiecare membru din cuplul gemelar Z. asigura variatii fenotipice in manifestarea aracterelor poligenice. Criteriile de calcul sunt: ." Respectand aceste criterii de calcul se •tine urmatoarea relatie a expresivitatii heritabilitatii: H = (DDZ .VMZ)/ VDZ (2) 5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice Varianta genotipica.4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale Pentru stabilirea efectului sumativ de influenta a factorilor de mediu . 301 . Aportul constitutiei genetice a complexului poligenic in expresivitatea lotipica a caracterului poate fi apreciat in raport de aportul componentei 'ML = varianta MZ este media patratelor decalajului dintre performantele obtinute de :are individ din cuplul MZ in raport cu valoarea medie a cuplului MZ. exprima suma variatiei de influenta a factorilor de mediu si egalitatii genotipului intre gemenii DZ diferenta intre valorile DMZ si DDZ a indivizilor din fiecare cuplu melar exprima efectele sumative ale cuplurilor de gene nealelice fectele determinismului genetic). Calculul heritabilitatii caracterelor poligenice. se bazeaza pe itele obtinute din studiile cuplurilor gemelare MZ siDZ. rezulta din valoarea raportului dintre rianta genotipului (VG) si varianta fenotipului (VF): VG/VF.76). componenta principala in exprimarea lotipica a caracterului poligenic. Geno tipul. . reprezinta variatia ambientala. e confirma conceptul dualist.aracterului poligenic nu se neaga rolul ambientului in dezvoltarea rganismului si edificarea caracterelor poligenice . decalajul valoric mai mare intre DZ. prin efecte sumative. DZ.DMZ) / DDZ (1) Diferenta rezultata din aceasta relatie poate fi exprimata ca rianta VMZ2' prin relatia: H = (VDZ .conceptul ambientalist 5 remarca o dualitate interferentiala intre genotip si influenta mediului are. 1977 pg.

se introduce notiunea de covarianta (COVGE). Varianta data de mediu este inclusa in varianta totala a caracterelor.capacitatea mai multor factori de a varia similar sau suplimentar. Abaterea de la valoarea medie a familiei sau a populatiei este exprimata prin varianta. influentand un caracter 302 . prin separare. VE . Aportul mediului plus componenta genetica influenteaza diferenjial valoarea si gradul expresivitatii fenotipice a caracterelor poligenice la om. VF = VA + VD + VI + VE ~~ Covarianta . valoarea data" de dominanta genelor (VD) si valoarea data de interactiunile intergenice (VI). COVGE este varianta valorilor geno tipice (VG) si variatia valorilor fenotipice (E).varianta genotipica rezultata din recombinarile aparatului genetic. Componentii variantei sunt: VG . In aceste cazuri un factor din mediul extern poate amplifica sau diminua valoric manifestarea caracterului multifactorial. Ea se exprima prin relatia: VG = VA + VD + VI. se dezvolta in conditii diferite de mediu. Varianta indusa de mediu. Ca varianta negenetica. Acest aport se stabileste prin mas ararea caracterului exprimat fenotipic la gemenii DZ sau MZ separati prin adoptie.poligenic.varianta totala a fenotipului caracterului poligenic. fata de valoarea variantei dezvoltarii normale a individului. Sunt cazun cand apar diferente intre variatia indusa valoric de mediu si variatia genotipica. EF . Covarianta. Varianta este media acestor diferente ridicata la patrat.varianta devierilor induse de mediu. Varianta genotipica este suma a trei valori: valoarea ameliorarii aditive a caracterului (VA). ca efect sumativ "suplimentar" (aditional) a factorilor de mediu modificati.mediului. Varianta (variatiile individuale). Relatia va fi: VE = VG + VE + 2COVGE Covarianta se introduce in calculul VE (variantei fenotipice) numai in conditiile carid membrii cuplului MZ. Cand individul se dezvolta in alte conditii de mediu sau cand la conditiile normale actioneaza un factor suplimentar capabil a influenta expresivitatea caracterului poligenic. reprezinta valoarea sumativa indusa de influenta factorilor de mediu extern asupra gradului de exprimare fenotipica a caracterului multifactorial . astfel incat vor avea conditii de mediu diferite.

rolul ADN-ului in transformarea virulentei la bacterii. a inceput sa fie studiat intensiv. a ADN-ului. principii si aplicabilitatea ingineriei genetice si clonarea omului uman. stabileste tipul constitutional genetic caracteristic fiecarui vid conspecific. extensiv. Studiile ce au urniat au stabilit structura tridimensionals a moleculei ADN. perfectionarea metodelor au permis abordarea r studii care au revolutionat genetica: incercari de cartografiere a omului uman. au stabilit functiile si vitatea semantics in definirea unor caractere exprimate fenotipic. lerimental. ultrastructura sau arhitectura tiala (cuaternara) a cromozomului celular. din genomul celulelor umane. care.apitoiul VII &RTOGRAFIEREA. care determine si *ura functiile de ereditate si variabilitate. in analiza genomului. Progresele tehnice. din anul 1944 cand Avery si Mc Leod au demonstrat.tiile sale. 303 . INGINERIA GENETICA §1 LONAREA GENOMULUI UMAN RINCIPII Suportul molecular din genomul organismelor. norabile. prin structura si . Intelegerea importantei acestor studii impune prezentarea etapelor.

El considera terenul sau tipul constitutional al individului uman „o stare a materiei vii care rezulta din prezenta in celula a unui mare numar de constituenti chimici. pentru a valorifica efortul de cartografiere a genomului. fiziologice §i psihologice. compozitia sa chimica. Pentru intelegerea corecta a conceptului „tip constitutional genetic" al individului uman. se impune elaborarea unei formulari cuprinzatoare care sa exprime esenta constitutiei bio-genetice. Nascuta din neccsitatea de a explica functiile de ereditate §i variabilitate (sincronica si diacronica). normale sau patologice ale omului. a evidentia progresele realizate in ingineria genetica cu implicatii in patologia umana. incomplete sau eronate. ulterior au fost elaborate definitii si ipoteze referitor la tipul constitutional al individului.1. psihiatri. s-a ajuns la o definitie cuprinzatoare elaborate de Delaunay (1969). exponent al scolii constitutional italiene considera tipul constitutional ca un ansamblu de particularitati morfologice. Tipul constitutional genetic Daca in conceptia filozofilor antici prin constitute se intelegea structura fizica a individului. „conformatie morfologica a unui individ dat. Aceste ipoteze §i definitii au fost elaborate de psihologi..Parhon (1930) definea tipul constitutional ca o . fiziologiei §i caracterologiei". prin care se caracterizeaza individul. Sunt particularitati determinate genetic. o entitate somato-psihica cu o interpretare activa si o interdependent^ constants a morfologiei. neurologi.C. in lucrarea . adapate la influentele modificatoare ale mediului inconjurator. Dupa o suita de formulari. Dar in acela^i timp este sj o stare care poate deveni instabila pentru ca pot interveni factori externi organismului. modul de functionare a diverselor organe si felul in care el se comporta din punct de vedere psihic". 0 stare relativ stabila deoarece depind in ultima instanta de factorii genetici. De exemplu. in masura in care acesta formeaza.. Pende. definitia contureaza clar ca trasaturile morfo-fiziologice §i comportamentele 304 . definea tipul constitutional in urmatorii termeni: „este ansamblul caracterelor unui individ grefate pe ereditatea sa". Kretschmer (1921).. endocrinologi §i geneticieni. In 1934. Kretschmer redefine§te notiunea de tip constitutional considerand-o un „ansamblu al intregului organism. sau inerenti lui". spune Pende. Mai tarziu.Structura corporala si caracterul". etc. I. In 1922. starea sa anatomica stabila.

mecanismele genetice implicate in diferentierea viitorului organism pot fi „dereglate". prezentand o constitute bio-moleculara. Toate trasaturile de caracter. Neidentitatea fenotipica intre genitori si descendent este rezultatul diversitatii genotipurilor realizate prin recombinarea genetica a genomului in meioza genitorilor si unirea aleatorie a gametilor haploizi (ovulspermie. Deci principiul biologic de realizare a termenul constitutional genetic isi gaseste fundamentul in ADN-ul genomic. . care controleaza diferentierea celulara. consemnam diferentieri. comportamentul. originala si irepetabila genetic.reprezinta raportul de interdependenta stabilit intre factorii genetici si factorii externi. pigmentatia. in genomul fiecarui individ. cu formarea zigotului din care se dezvolta un nou organism). La organismele cu reproducere sexuata si om. temperamentul. Sunt procese si factori ce pot duce la modificarea tipului constitutional al individului. Au continuitate genetica. in meioza fiecarui genitor. Desi mostenite caracterele de la ascendenti. prin zestrea genetica. stabilitatea este relativa deoarece in perioada dezvoltarii embriofetale. consecinta actiunii factorilor mezologici „agresivi". Caracterele morfologice exprimate fenotipic au un determinism genetic. consemnam diversitate in exprimarea fenotipica.si micromorfologice. comportamentale au un determinism genetic mostenit de individ de la ascendenti. valoric sunt amplificate. macro. in forma codificata.„instabilitatea" caracterelor ereditare. sunt inscrise. lipsa unei totale identitati somatice. greutatea. trasaturile de caracter. Ele se realizeaza prin recombinari inter. morfologica si functionala in raport cu indivizii conspecifici. trasaturile normale. posibilitatile de recombinare a aparatului genetic. este relativ constant pentru specie.si intracromozomale. Consecintele acestor „dereglari" in aparatul genetic pot fi: . dar calitativ este particular fiecarui individ. Se cunoaste ca ADN-ul cromozomal din nucleu. organogeneza. Totusi. structurala. deviante sau patologice. De aceea se considera ca fiecare individ este o fiinta unica. tisulara. moleculare. Aceste posibilitati de recombinare a genomului indue marea diversitate a constelatiilor genice. talia. Latura morfologica si componentele tipului constitutional au valoare practica si teoretica deosebita deoarece stabileste particularul si individualul fenotipului: forma corpului. 305 .aparitia unor dezechilibre in tiparele informational-codificate genetic.

este anul 1944 cand Avery si Mc Leod. este anul marcat cu o descoperire de importanta bio-medicala esentiala: „ingineria genetica sau tehnologia ADN-ului recomnbinant".5 miliarde perechi de nucleotide. 2. impune cunoa§terea structurii ADN-ului (vezi capitolul 2 . C). Metode de analiza a structurii ADN Principii In studiul genomului uman sunt etape care au pernis elaborarea proiectului de decodificare.Structura ADN-ului celular). a modificat virulenta la microorganisme. cand. In prezent se cunoaste ca in genomul uman se gasesc aproximativ 3. cu implicatii in practica bio-medicala si inginerie genetica.Daca diversitatea constelatiilor genice este consecinta recombinarilor inter. iar Chargaff complementaritatea bazelor azotate. Descifrarea structurii ADN-ului a fost posibila folosind metode sj tehnici moderne de studiu si cercetare. in schimb specificitatea structurii fiecarei molecule de ADN (in care sunt inscrise codificat informatiile genetice pentru fiecare trasatura de caracter) este explicate prin posibilitatea de ordonare aperiodica a celor patru baze azotate (A. Ca prima etapa. Waxon §i Crick (laureatii premiului Nobel) au stabilit structura tridimensionala a ADN-ului. T. 306 . prin transformarea moleculei. In prezent. Este etapa conturarii noului compartiment de cercetare: „biologia si genetica moleculara". ingineria genetica §i clonarea genomica.si intracromozomice. A urmat anul 1953 cand. G. experimented pe Diplococcus pneumoniae au stabilit rolul ADN-ului in ereditate. cartografiere si clonare. datorita microaparaturii §i metodelor de cercetare realizate pentru cartografierea genomului. Aceste studii au permis descifrarea §i implicarea ADN-ului in ereditatea si variabilitatea organismelor vii. O etapa deosebita in studiul biologiei §i geneticii moleculare incepe in anul 1970.

UV ajuta sa identificam prezenta acestor molecule in celuUL b) . a moleculelor de ADN. timp de 24 ore. c) . d) . Aceasta metoda.Absorbtia in ultraviolete (U.Ultracentrifugarea in gradient de densitate Metoda a fost elaborata de Meselson si Stahl in 1958 pentru a demonstra ca ADN-ul dublu catenar (respectand principiul complementaritatii bazelor azotate de cupiare a celor doua catene polinucleotidice) se replica semiconservativ. metodele folosite pentru analiza structurii ADN-ului sunt urmatoarele: a) .) metoda absorbtiei ADN-ului in UV a fost elaborate de Casperson in 1936. se introduce intr-o solutie de CsCl (clorura de cesiu). respectiv. Datele se aduna pe clisee spectrale de difractie a razelor X si analizate prin ecuatiile transformarii Fourier. Ca metoda calitativa. Metoda se bazeaza pe urmatorul principiu: ADN-ul extras din celula si purificat.Spectrul de difractie a razelor X Este o tehnica cristalografica.81 m/'sec2 307 .renaturarea prin variatii termice 23 24 " 'A = 10"'° m = 0.Denaturarea . Pentru identificarea catenelor si.V. Metoda descrie structura ADN-ului pana la nivelul a 10 milionimi de milimetru. calitativa. apoi se supune centrifugarii la 140. bazata pe capacitatea moleculei de ADN de a cristaliza in saruri de litiu si sodiu.000 g24. analiza facandu-se pe generatii celulare in functie de atomul marcat folosit. nucleotidele se vor marca cu N14 sau N15.Ca principii.1 nm (nanometri) G = acceleratia gravitationala = 9. lumina UV in lungimea de unda de 260 nm23. Principiul metodei se bazeaza pe proprietatea moleculei de ADN de a absorbi specific. nu ajuta la stabilirea structurii totale a moleculei de ADN.

Parametrii care asigura gradul si viteza de renaturare a ADN-ului denaturat sunt: concentratia initiala (Co) si timpul (t) de refacere a moleculei ADN. Denaturarea moleculei de ADN se face timp de 10 minute la temperatura de 100° C in solutie apoasa.Secventele repetitive se reasociaza intr-un timp rapid.cot = valoarea de comparare a vitezei de reasociere a secventelor monocatenare de ADN.Studiul ADN-ului la microscopul electronic cu transmisie Incepand din 1960. gratie metodei puse la punct de Cairus. Denaturarea se considera ireversibila. Prin denaturare creste absorbtia in UV a bazelor azotate libere. 308 .Principiul metodei este urmatorul: se incalzeste ADN-ul in solutie apoasa. se examineaza molecula de ADN prin vizualizare la microscopul electronic. Viteza de repetabilitate este determinata de complementaritatea secventelor polinucleotidice: secvente complementar repetabile sau secvente nerepetabile. Cand solutia se raceste lent. cu atat valoarea de asociere a catenelor complementare este mare si invers. In aceste conditii termice cele doua catene complementare ale moleculei se separa prin ruperea puntilor de hidrogen. Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN si timpul de reactie pentru reasociere care se exprima in secunde: Cot . catenele complementare se recupleaza. in timp ce secventele nerepetitive reasociaza lent. iar vascozitatea scade. catenele raman separate. se realizeaza renaturarea moleculei. Metoda se foloseste in hibridarile moleculare ADN-ADN sau ADN-ARN. Daca solutia este racita brusc. intr-un timp mai indelungat. In aceste conditii denaturarea este reversibila. In raport cu valoarea Cot rezultatul si interpretarea sunt urmatoarele: cu cat valoarea Cot este mai mica. catenele nu se mai recupleaza. Primele observatii au fost facute pe ADN-ul bacteriofagilor dupa prealabiia distrugere si eliminare a capsidei proteice. e) .

clarifica mecanismele translatiei infonnatiei genetice.. De asemenea. daca este un produs mutagen „de vo" (neomutatie). Metode de analiza a genelor. Dupa separare se identified pozitia. momentul inceperii stoparii activitatii lor. sau prin identificarea diversilor markeri genetici. in terapia bolilor pe fond genetic (determinate de gene itante). activitatea lor. prin identificarea si structura genei. Pentru aceasta analiza se folosesc sondele genetice care recunosc lele normale sau anormale. in modificarea virulentei bacteriilor. :scifreaza reglarea genetica a sintezei de proteine. Principiul metodei este urmatorul: separam termic catenele nplementare din molecula ADN. pot fi folosite in mecanismele de *inerie genetica. identificam prezenta genelor in genom. dau posibiliatea de a elucida comportamentul si amplificarea unei gene : poate fi clonata. . Cartografierea enomului uman Identificarea. Prin metoda hibridizarii moleculei de ADN evidentiem daca gena utanta este mostenita de la ascendenti. lensiunea si componenta nucleotidica a genei folosindu-se sonde 309 . cu respectarea complementaritatii ileotidelor din structura genei investigate si nucleotidele ordonate in ida genetica. Studiul genelor din genomul celular da posibilitatea de a urmari pe ape ontogenetice. Hibridizarea ADN-ului genomic Una din metodele recomandate pentru complexul de activitati si :ntificare a genelor este hibridizarea ADN-ului din genomul celular. . in industria de medicamente 1.usul exact al genei pe cromozom. sunt metode care. sau identificam formarea unei clone celulare capabila initieze un proces genetic tumorigen etc. locusul si analiza unei gene din cromozomul genomic. Respectand principiul cronogenetic si onobiologic. efectele deviante a unei gene mutante asupra nului.

. prin fragmentare. Conform principiului complementaritatii. 310 ....Blot....... Se folosesc diverse metode de hibridizare moleculara. complementar.....A T T T C G G C ATTGATTGG.. Conform principiului complementaritatii bazelor...... Etapele metodei Southern ... refacand structura bicatenara a ADN.. sonda se va cupla pe secventa monocatenei din ADN genomic.. fibroblasti.... separata termic. respectiv cu o gena.... La nivelul siturilor de restrictie se pot obtine.. A AG C C G T A AC A.. care a fost separata sub actiunea enzimelor de restrictie....... marcata cu 32p. AAGCCGTAACTA. care. care au structura cunoscuta................ hibridizarea.Blot Principiul metodei: se foloseste o sonda specifica.. Este metoda de transfer Southern ....eliberarea ADN-ului extras (fragmentare) cu ajutorul unei enzime de restrictie corespunzatoare..... sonda (sau sondele) se va / se vor cupla complementar pe secventa monocatenara „omoloaga" a ADN-ului analizat. IIII III III III III IIIIII III II Sonda. este realizata daca: ADN-ul separat termic monocatenar are structura omoloaga cu sonda folosita....... vilozitati coriale.......monocatenare de ADN.. De exemplu: sa presupunem secventa polinucleotidica pe monocatena ADN: .. se va cupla cu o secventa omoloaga din genomul celular.... etc. -denaturarea fragmentelor de restrictie pentru separarea monocatenelor.. celule amnidice.... Deci.. .Blot sunt urmatoarele: ........... a) Metoda Southern . astfel: ADN. prin folosirea sondelor genetice. Sondele sunt marcate cu izotopi radioactivi. |<------------------------------>| daca sonda artificial sintetizata si marcata cu 32p are componenta §i ordonarea in nucleotide de tipul: ......extragenea ADN-ului genomic din limfocite... secvente cu o dimensiune pana m 20 Kb.......... sau sonde fluorescente..ATT TC G G C A T T G A T T G G .........

identificarea genelor cu mutatii punctiforme din genom.molecula hibrida dublucatenara din fragmentul DN monocatenar restrictionat si sonda complementary se supun spalarii. 311 . Metoda Northern . Metoda permite identificarea si localizarea genei pe cromozom.. Avantajul metodei Southern . Pentru identificarea si pozitia genei folosesc sonde marcate cu substante fluorescente (FISH).Blot Principiu: se foloseste molecula de ARNm extras din celula >anismului investigat. Metoda FISH sau hibridizarea in situ a ADN Analiza se face direct pe genomul celular.complexul format .evidentierea complexului hibrid dublu catenar cu ajutorul unui mnal care este un indicativ pentru identificarea dimensiunii si pozitiei igmentului hibridizat. si diagnosticul prenatal. Este o metoda cu aplicabilitate in consultul si sfatul genetic familial.prepararea sondelor si marcarea lor radioactiva. . In medicina legala. sau cu izotopi tioactivi de tipul 32p. ARNm va complementariza cu o sonda mocatenara de ADN marcat cu ~ p (ADNc denaturat). pentru ibilirea tipului constitutional al individului analizat.identificarea unei gene normale in genomul celular. jasemenea ajuta sa stabilim care dintre genitorii unui copil are in genomul Dpriu gena mutanta transmisa descendentului.trecerea fragmentelor monocatenare pe geluri de agaroza.se hibridizeaza fragmentul monocatenar cu sonda preparata ntetic. Metoda permite identificarea organismului. in antropologie. prin icrodelatii sau prin insertii genice. sau ntificarea microdeletiilor. in stabilirea tipului netic si incompatibilitafile genetice intre indivizi. unde vor fi imobilizate. daca este heterozigot ntru o gena mutanta. Cuplarea respecta principiul complementaritatii bazelor azotate. care la randul sau complementariza cu oligonucleotidele ADN-ului antisens. . . criminalistica. . cand cromozomii se sesc in prometafaza ciclului mitatic.Blot este urmatorul: . sau prin ipilarizare. stabilim tipul de gena. .

precum si filiatia genetica.consultul genetic.analiza incarcaturii genetice a populatiei prin imigrarea indivizilor si asimilarea unor gene ce le erau particulare in genafondul populatiei autohtone. evidentierea secventelor specifice de ADN si ARN din celule si tesuturi. . celulari sau tisulari.permite identificarea markerilor genetici specifici. 3. numarul de copii polinucleotidice. Cartografierea genomului uman este de importanta deosebita. . . Pe parcursul cercetarilor efectuate s-au folosit si se folosesc variate metode pentru localizarea genelor pe cromozomi. 312 . . Cu ajutorul lor putem obtine urmatoarele date cu valoare interpretativa: . .Metodele de hibridizare a ADN-ului genomic au importanta si aplicabilitate in biologie si medicina.stabilirea si cunoasterea tipului constitutional genetic al fiecarui individ din familie sau populatie.ajuta. . deoarece permite: . in practica grefelor si transplantelor. sfatul genetic si aprecierea riscului de transmitere si aparitia unor boli pe fond genetic.stabilim gradul de rudenie intre indivizi. . . Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic Inca din 1909 atenfia geneticienilor s-a concentrat asupra identificarii si localizarii genelor in genomul organismelor.2. asupra cartografierii genomului uman.identificarea ADN-ului viral. la stabilirea compatibilitatii sau incompatibilitatii genetice.stabilirea diagnosticului genetic prenatal si postnatal pentru bolile pe fond genetic. pentru cartografierea genomica.diagnosticul bolilor genetice.identificam numarul secventelor repetate in genom. identitatea genetica a indivizilor conspecifici. ca principiu genetic.

meioza. la diversitatea si multitudinea trasaturilor fenotipice de nivel molecular. nu sunt independente. Pentru evidentierea si valoarea genetica vom analiza sistemele genetice eritrocitare Rh si Duffy (a se vedea sistemele genetice) (fig. Morgan este primul cercetator care a demonstrat linkage-ul genelor. Analiza si interpretarea de transmitere si segregare a caracterelor determinate de genele din haplotip. organism in ansamblu. al doilea dublu homozigot recesiv Rh.1.a. celular. a numarului perechilor de nucleotide din genom. confirmand ca genele cu locusuri pe un cromozom nu sunt izolate. Este „linkage-ul genie". In mod natural haplotipul genelor inlantuite se transmite grupat. Ca exemple de haplotipuri genomice mentionam: sistemul HLA pe bratul scurt al cromozomului 6. 313 . se considera ca fiecare cromozom are in componenta sa un numar foarte mare de gene. Cartografierea genetica Metodele clasice de a realiza cartografierea genelor sunt legate de analiza linkage-ul genetic si recombinarea intra. Datorita raportului valoric stabilit intre numarul genelor si numarul cromozomilor din genom.si intercromozomica in timpul diviziunii reductionale . incepe de la cuplul parental (P) care sunt dublu homozigoti si anume. Cum in meioza. s. a) Linkage-ul genie Daca raportam numarul cromozomilor din genomul celulei umane. Ele se gasesc intanite si se transmit grupate.Df-. si dimensiunea unei gene informational activa. setul de gene din fiecare cromozom se repartizeaza in gametii haploizi impreuna cu cromozomul „gazda". tisular.3. un genitor dublu homozigot dominant Rh+ Df+/Rh+ Df+. de organ. care ocupa locusuri proprii. Genele care se gasesc inlantuite si ocupa un segment cromatidic din cromozom formeaza un haplotip.2. sistemul Rh si Duffy pe bratul lung al cromozomului 1. 71).Df-/Rh. se desprinde urmatoarea observatie si concluzie: numarul genelor codante din structura ADN-ului cromozomial este considerabil de mare.

.. _ .. 314 .aport de segregare 3:1 Fig. 71 Linkageul genie intre genele pentru Rh si Duffy pe bratul q al cromozomului 1. 25% Heterozigoti 50% 75%Rh+Df+ Homozigot recesiv 25% V.DfB.___*M_ _._.Fl Rh+y \7 Rh+ Dff OO Dfr F2 Homozigo t dominant .____________„' 25% Rh. «.

vor poseda urmatoarele genotipuri si fenotipuri exprimate: 25% dublu homozigoti dominanti (Rh+ Df+/Rh+ Df+). In cazul cand descebndentii heterozigoti Rh+ Df+/Rh.se vor cupola pentru reproducere. inseamna ca respectivele gene Rh+) prezentate de o suita de trei gene. Deci in F2 este un raport de segregare 3:1 care aminteste de raportul de segregare monofactonal (monohibridare). iar fenotipic toti vor fi Rh+ Df+ (caractere codioficate de gene dominante).Df-. 100% vor fi heterozigoti Rh+ Df+/Rh.Rh+ miRhDf- Legenda: y if Q • Modul de transmitere si regregarea genetica cu exprimarea fenotipica a celor doua caractere diferite confirma linkage-ul genie §i anume: Cuplul parental elaboreaza gameti haploizi care: la genitorul dublu homozigot dominant.Df-) si 25% dublu homozigoti recesivi (Rh.Df-/ Rh. iar celalalt genitor. genetic. Daca raportam valorile ce se pot obtine. sau c d e recesive.Df. Cum raportul de segregare va fi de 3:1.(vezi figura). iar Rh. Dar in modelul prezentat sunt doua caractere distincte. care. fenotipul posibil exprimat va fi de 75% Rh+ Df+ si 25% Rh.Df-). 315 . Prin fecundarea acestor gameti „puri" din punct de vedere genie.. dar caracterul de Rh+ este dat de gena dominanta D) si gena Df (dominanta Df+ sau recesiva Df-) se confirma ca respectivele gene au locusuri pe acolo si cromozom (cromozom 1) sunt linkate si se transmit grupat. stabilim raportul de segregare fenotipica de 3:1.Df. care. fiecare va elabora doua tipuri de gameti ce se vor diferentia prin cromozomul care contine Rh+ Df+ si Rh. 50%o dublu heterozigoti (Rh+ Df+/Rh.Df-. Acest raport probalistic este determinat de gena dominanta care este functional codanta atat in cuplu homozigot cat si in starea heterozigota.Df-.este functional numai in cuplu alelic homozigot. fiecare garnet va contine numai cromozom cu Rh+ Df+. Prin fecundatia celor doua tipri de gameti vor rezulta descendenti. vor rezulta descendenti. va elabora numai gameti Rh-Df. C D E dominante. homozigot recesiv. probalistic.

Gena „sonda" are rolul de a recunoaste markerul genetic de interes. Frecventa de producere a crossing-over-ului este raportul dintre descendentii recombinati si numarul total de descendenti. c) . permite sa stabilim harta cromozomica pentru identificarea genelor cu locusuri pe cupluri de cromozomi omnologi. Crossing-over-ul. Sonda are rolul de a recunoaste gena pentru care este complementary. crossing-over-ul este schimbul reciproc de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in timpul meiozei. 1 Kb = 1000 perechi de nucleotide). s-ar produce intr-un numar mic de celule genetice in timpul profazei primare a primei diviziuni meiotice reductionale. au fost denumite „crossing-over".Analiza crossing-over-ului Observatiile facute pana in prezent plecand de la observatiile clasice. diagnostic si explorarea produselor genice se folosesc sondele si amprentele genetice. ca „accidente" genetice. Frecventa de recombinare serveste drept criteriu. Primele observatii apartin lui Morgan care a observat la Drosophila melanogaster necorcondanta intre genotipul genitorilor si fenotipul descendentilor. Sondele pot fi directe sau indirecte. la a aprecia distanta intre gene. Se folosesc frecvent urmatoarele sonde directe: 316 . Crossing-over-ul s-a demonstrat a fi un mecanism de recombinare intre cromozomii omologi (intracromozomica) si care modifica valoric raportul probalistic de segregare fenotipica a caracterelor mendeliene. Se apreciaza ca frecventa de realizare a crossing-over-ului este direct proportionala a distantei locusului unei gene in raport cu centromerul cromozomului.Metoda sondelor si a amprentelor genetice Pentru identificarea genotipului si cartografierea cromozomi lor. Aceste abated. cu locusuri pe acelasi cromozom. recunoasterea fiind bazata pe hibridizarea moleculara. dupa Morgan. in sensul abaterii de la raportul de segregare mendeliana. au evidentiat ca disjunctia independents a caracterelor nu este intotdeauna conforms cu legile mendeliene de segregare.b) . Ca definitie. O sonda ADN sau ARN trebuie sa contina o secventa de eel putin 20 nucleotide. Sondele directe au omologie cu gena din ADN-ul genomului celular supus studiului. Unitatea de masura a crossing-over-ului este centrimorfanul (1 cM = 1000 kb.

frecvent. 317 .metoda nu poate fi automatizata. Pentru analiza ADN-ului genomic se foloseste.denaturarea prin hibridizare in prezenta unei sonde monocatenare marcata cu izotopi radioactivi.ADNc . . . . Este metoda care permite vizualizarea unei secvente unice. Metoda sondelor ajuta sa identificam deletiile complete homozigote. sunt secvente de ARN monocatenar. Etapele de lucru ale metodei Southern sunt urmatoarele (vezi capitolul VII..fragmentarea ADN-ului genomic prin electroforeza in gel de agaroza. .trecerea secventelor denaturate prin capilarizare pe un suport solid (filtru de nitroglicerina sau nylon).denaturarea secventelor polinucleotidice ale ADN-ului „in situ".identiflcarea duplexuri lor formate prin complementaritate intre sondele marcate si secvente din ADN. . . sau hemizigote daca semnalul radioactiv lipseste.1.Sonde de ADN genomic. Deasemenea putem identifica deletiile partiale greu identificabile. Sunt secvente scurte de nucleotide de ADN monocatenar. Ele sunt folosite pentru explorarea unei gene necunoscuta sau care nu este inca clonata. a si b): . dar pot contine unele secvente ce corespund ADN-ului moderat repetitiv. metoda Southern. Sondele indirecte.sunt sondele obtinute prin clonare. Pentru siguranta si explorare corecta se pot folosi mai multe tipuri de enzime de restrictie pentru a stabili daca modiflcarea identificata de o anume enzima de restrictie este sau nu rezultatul unei mutatii punctiforme prin care s-ar putea creea un situs suplimentar. -oligosondele de sinteza. punctul 3. Ambele tipuri de gene sunt incluse intr-un vector recombinant. sau copii de ADNc sintetizate de ARNm.ribosondele. obtinute cu ARN-polimeraza. Inconvenientele metodei sunt: . Sondele indirecte nu vor contine secvente dispersate de ADN inalt repetitiv. Sondele indirecte evidentiaza RFLP-ul (polimorfismul lungimii fragmentului de restrictie) considerat marker genetic.necesita un timp foarte lung de executie si foarte complicata ca manevre de lucru (in special capilarizarea secventelor denaturate). Aceste sonde pot identifica secventa exonica sau intronul din structura genei studiate. Sunt fragmente de ADN din ADN-ul genomului celular. .

Lederberg (1952). ulterior s-au intensificat cercetarile pentru realizarea cartografierii genomului la organismele vii. sunt metode limitate. produsul proteic celular. confirmand ipoteza. Hayes (1953) s. in cazul trizomiilor complete sau partiale sau sub dozaj genie in cazul monozomiilor complete sau partiale.ca fiecare alela structural^ codifica.ca genele controleaza metabolismele prin codificarea determinata in sinteza proteinelor. cantitativ. (1960). De exemplu. in conditiile fiziologice. primele incercari apartin lui Barski si col. sau monozomiile parti ale. In functie la care pereche de cromozomi s-a produs respectiva mutatie se poate stabili locusul respectivelor gene.c) . La om.Dozajul genie la subiectii cu aberatii cromozomiale Metodele „morganiene". Cavalli-Sforza (1950). se considers ca doua gene alelomorfe. produsul cantitativ al enzimei. ca distribute. De exemplu. El elaboreaza ipoteza „efectului cantitativ" al genelor in genomul organismului. cercetarile lui Lederberg si Tatum (1946). . Dar s-a constatat ca in anomaliile cromozomiale de numar (trizomii sau monozomii). 318 . Ipoteza Harris raspunde la doua concepte: . verificand ipoteza lui Harris. apoi au urmat cercetarile lui Eplirussi si Weiss (1965). Migeori (1968) s. Harris si Watkins (1965). si urmarite. de mica importanta pentru perioada 1911. a enzimelor. Daca incercarile de cartografiere genica a cromozomi lor prin analiza linkge-ului genie si crossing-over-ul erau un . iar in monozomie se va reduce la 50%. in anomaliile cromozomiale de structura (trizomiile partiale realizate prin translocatii cromatidice. Ca o imbunatatire a modalitatilor de cartografiere genica a fost ipoteza lansata de Harris (1965). Aceste efecte sunt explicate prin existenta unui supradosaj genie in genom. Bethare. Weiss si Green (1967). respectiv analiza linkageului genie si crossing-over intracromozomal. Junien (1978) au semnalat ca in trizomie activitatea unei enzime va fi de 150%. cercetarile lui Sinet. care se bazeaza pe observarea simultana a diverselor caractere. care codifica aceasi enzima (proteina) asigura o activitate de 100%. in succesiunea generatiilor intrafamiliale sau in populatie. consecinta a deletiilor cromatidice) apar modificari corespunzatoare in cantitatea de proteina specific sintetizata sau in activitatea enzimelor. folosind procesul de conjugare bacteriana au cartografiat genomul procariotului Escherichia coli.a.joc de estetica stiintifica". Conform ipotezei lui Harris.a.

. Elaborarea „Proiectului Genomului Uman" a fost posibila datorita urmatoarelor cercetari „cheie" anticipate si anume: .existenta sistemelor poligenice cu activitate convergenta pentru acelasi caracter (caracterele poligenice).programele de cercetare care au dezvoltat hartile fizice a clonelor inserate cu informatia genetica specifics genoamelor la Saccharamyces cerevisiae. cu o acuratete de 99. Hartile fizice au permis izolarea genelor bazata numai pe pozitia acestora pe cromozom.Bac). a caror gene au locusuri pe cromozomi neomologi. . tehnica de secventiere automata.Cartografierea genomului uman. Botstein si R. La Inceputul anului 1980 a fost lansata ideea „Proiectul Genomului Uman" de catre D.lipsa tehnologiei performante. „Proiectul Genomului Uman" a avut finalitate in 1999. lansata ca metoda de studiu. Secvente fara Gap-uri informationale. pentru timpul respectiv. cu lungimi polimorfice. a metodelor de finete care ar fi permis patrunderea in infracosmosul structural si functional al genomului uman. a fagului H si a virususlui SV40 intre anii 1977-1982. . Ideea. . cand s-au descifrat cu succes. cum este „random shatgun sequencing". . . au permis folosirea ESTs („Expressed sequenci taglin"). incertitudinea filiatiei genetice „legale".complexitatea aparatului genetic.un ciclu reproductiv tardiv si limitat (la distanta de aproximativ 20 ani intre generatii). care au demonstrat fezabilitatea idei asamblarii fragmentelor cu secventa mica in genomuri complexe si complete.uneori. a fost cartografierea genomului uman prin folosirea amprentelor electrofonetice de fragmente de restrictie a ADN-ului. . exprimat prin numarul foarte mare de gene. In aceeasi pcrioada s-a realizat „construirea" de cromozomi bacterieni artificiali (Bacterian artificial chromosome . . secventele polinucleotidice din ADN-ul genomului uman. care au asigurat dezvoltarea unui sistem de clonare prin insertia in genom a fragmentelor de 319 . a intampinat dificultati legate de: .dezvoltarea noilor tehnici performante si metoda de secventiere a fragmentelor de ADN complementar (ADNc).numar relativ mare de cromozomi omologi (la om 23 perechi).99%.obstacolul etic de a nu se experimenta la om „in vivo".secventierea genomului virusului Q174. Davis.

care prezentau mai multa stabilitate decar cele inserate in cosmide. pentru detectare. RFLP-urile pot fi intragenice sau extragenice. in majoritate. dar care.ADN de lungime mare. reprezentand (ca valoare genetica) un marker genetic. ca tip variabil in genom. la individul heterozigot raportul cuplului alelic de restrictie este codominant.hibridarea prin ribosonda care corespunde unei gene sau fragment din gena si care corespunde si evidentiaza RFLP exonic sau intronic. Variabilitatea RFLP-urilor este determinate de diferenta de 1 la 200 nucleotide (1/200). In consecinta. 320 .2. . Aceasta diferenta punctiforma determina o paleta foarte mare de locusuri polimorfe. enzimele de restrictie le fragmenteaza. Ribosonda este asociata. cuplul alelic de restrictie prezinta identitate dominanta. RFLP este determinat de cuplul sonda-enzima de restrictie ce corespunde unui locus din ADN-ul cromozomial. fiecare sistem alelic de restrictie este particular „specific" unui locus polimorf. reprezinta marked genotipici codominanti. RFLP sunt variatii individuale ale secventelor de ADN ce pot fi identificate prin modificarea hartii de restrictie. Genomul uman prezinia o paleta larga de variatii dimensionale individuale a situsurilor de restrictie. folosindu-se metoda Southern.hibridarea cu o sonda ADN urmata de detectarea „mis-watch-en" prin denaturarea in gel. ceea ce amplified numarul locusurilor explorate de sonde. Fiecare fragment de restrictie. cu o enzima de restrictie. Daca este homozigot. . Pentru organismele cu reproducere sexuata. Cand sondele sunt lungi. Polimorfismul de restrictie Polimorfisml de restrictie (RPLP = polimorfismul lungimii fragmentelor de restrictie). sunt neutre.2.amplificarea secventierii unui segment cuprins intre doua amorse. fiecare tip de fragment de restrictie se prezinta in cuplu alelic pe cromozomii omologi. 3. consemnat in cartografierea cromozomului si analiza tipului constitutional genetic la om. se transmite mendelian. Explorarea polimorfismului secvential a situsurilor de restrictie se realizeaza in urmatoarele etape: .

putem calcula PIC-ul (polymorphism information content) al unui RFLP autozomal. au izolat. Acest aspect confirma ca un cuplu sonda-enzima defmeste un sistem alelic diferit. RFLP-urile multialelice reprezinta un polimorfism de repetitie sau de rearanjare liniara a genelor componente ale unui cuplu de cromozomi omologi. In cazul cand se folosesc variate tipuri de enzime de restrictie. cu gene. polimorfismul frecventei alelice in populatie. Ca istoric. 4. cand o alela este notata cu p.(p2 + q2). Clonarea si ingineria genetica insumeaza procedee efectuate „in vitro". care poate fi homozigot sau heterozigot. Cu ajutorul relatiei PIC se poate aprecia polimorfismul de restrictie la nivelul unei populatii. omoloaga cu q. conform relatiei: PIC = 1 .(p2 + 2 p2 q2 + q2) respectiv PIC = 1 . In aceste cazuri cuplul sonda/enzima induce doua variante ca alternative: Este sistemul +/. pentru prima data. Notiuni de inginerie genetica §i clonare Incepand cu anul 1944 s-a conturat un nou departament de cercetari genetice: genetica moleculara (Avery). cromozomi. analiza si manipularea materialului genetic. Genetica moleculara a revolutionat medicina moleculara prin folosirea unor metode de diagnostic. complexul genelor ce formeaza operonul 321 . Conform legii HardyWeinberg. Prin relatia PIC putem calcula frecventa teoretica a unui cuplu alelic.RFLP-urile bialelice corespund polimorfismului prin mutatii punctiforme dand un singur situs de restrictie. Cand pe acelasi cromozom se asociaza doua sau mai multe variante non-alelice avem un haplotip.ce poate fi analizat pe autoradiograma prin metoda Southern. RFLP-urile bialelice pot fi exprimate valoric prin legea Hardy-Weinberg. sau organisme nou reprogramate genetic. in scopul obtinerii de noi structuri genetice. de sinteza. In acest mod se stabileste daca genotipurile din genofondul unei populatii se gasesc in echilibru sau nu. examinare. iar valorile obtinute pot fi comparate cu valorile determinarilor practice a RFLP-urilor. sau celule. aceeasi sonda poate identifica mai multe RFLp-uri diferite. ingineria genetica incepe inca din 1969 cand Beckwith si col.

ADN-ul genomic se fragmenteaza. sau viitoarea gazda. pe izolarea genelor folosire in clonare.ADN-ul clonat inlocuieste (substituie) un fragment din molecula ADN-ului vectorial. In raport cu posibilitatilor de studiu a exprimarii fragmentelor de ADN-pasager insertionate. 322 . Au in structura lor secvente de tip promotor. microinjectia cu ADN. . fosfotaze alcaline. Prezenta promotorului in genomul vectorului permit clonare si analiza exprimarii fragmentului de ADN pasager clonat. . dupa prealabila digestie enzimatica cu endonucleaza de restrictie. bombardarea cu particule ADN. mentionam: . care transports si introduce gena sau cromozomul dorit. vectorii se clasifica in (Covic si col. bazata pe tehnologiile ADN-ului recombinat. bacteriofagul care se multiplied in bacterie ca celula gazda. lipozomii. etc.inginerie genetica celulara.socul electric. polimeraze.recombinant foloseste un complex de enzime cum sunt: endonucleazele de restrictie. Urmarea lizei. Tehnicile pot fi: . Metodele ingineriei genetice elaborate se bazeaza pe molecula „ADN vector" sau „caraus".. electroporatia. Gena „lac" acrosandu-se de molecula ADN a bacteriofagului. ADN-ligozele. cu rol de vector se folose§te genomul viral. . folosite pentru insertionarea directa a genei in genomul celulelor tinta.a.vectori de clonare si exprimare.Tehnica ADN . §. cand sunt fuzionati protoplastii celulei. care nu contin secvente de tip promotor. iar acesta folosind alta bacterie ca gazda. ADN pasager sau ADN heterolog.„lac" la Escherichia coli. gene denumite initial. Ca metode non-virale. ca donatori spre genomul primitor sau viitoarea gazda. Sunt insa si metode non-virale pentru transferul genelor din genomul celular sau al individului. Sunt vectorii care insertioneaza un singur ADN-pasager la un situs unic de restrictie al vectorului ( nu ofera posibilitatea de a se analiza exprimarea mesajului genetic in genomul primitor pe care il aduce ADN-ul pasager). Prin tehnologia ADN-ului recombinat „in vitro" se obtin molecule de ADN recombinate care pot fi folosite in clonarea genelor. reverstranscriptaze. insertioneaza gena in noul genom inducand un nou caracter (sinteza lactozei). produce liza genomului bacterian.vectori de clonare prin inlocuire . in genomul primitor. Tehnologiile de inginerie genetica se bazeaza pe „constuctia" de vectori de clonare. transfexie cu laser. 2001): . -inginerie genetica moleculara. exonucleaze. Folosind mecanismul transductiei bacteriene.vectori de clonare. Frecvent.

Nu actioneaza divergent. n-au actiune distributive.vectori hibrizi. Sunt vectorii care au replicare stabila.au originea si structura de genom viral. cand se pot realiza amplicari selective a unei gene sau detectia specifica a unei gene.vectori cosmide cu structura hibrida: bacteriofag si plasmid.prezenti in citoplasma bacteriilor. are la baza tehnici ale ADN recombinant. vectorii pot fi: . 323 . cu replicare independents fata de cromozomul bacteriei. Ei sunt: . .vectori virali . Sunt bacteriofagi mici a caror structura hibrida este compusa din genomul filamentos de bacteriofag si de plasmid. Sunt unitaxonomici. Vectorii pot fi clasificati si dupa modul de actiune asupra gazdei. Ingineria genetica cu implicatii in clonarea genomurilor heterogene.vectori cronogenici. . Au actiune de vectori numai la tulpinile din acelasi gen taxonomic.In raport de structura si mod de actiune.vectori plasmidiali . . Sunt folosifi ca vectori de fragmente ADN-pasager pentru tulpini bacteriene de genuri (taxonomii) diferite.vectori naveta (shuffle). . Sunt alcatuiti dintr-o molecula mica de ADN.

Necesita diviziuni celulare pentru amplificarea ADNrecombinant. .Inofensivi.Frecvente preexpuneri.Titru important.Transfer genie nuclear ineficient .Expresia este stabiia . . . .Imunogenitate semnificativa . . .Traductia eficienta in celulele in repaus „in vitro" si „in vivo" Virusuri adenoasociate (AAV) .Recombinant relativ singur.Fragmentele ADN pot avea dimensiuni mari Cosmide . Adenovirusuri .Lipsa specificitatii de tesut Dezavantaje . . .Genom incomplet elucidat.Toate genele virale pot fi inlaturate.Folosesc bacteria drept gazda.Recombinant singur.Toate genele virale pot fi inlaturate. . nu formeaza agenti infectiosi. .Toxicitate .Numai pentru fragmente mici de ADN. .Integrarea nepersistenta in nucleu . Permit insertia.Transductia la nivelul celulei in repaus Lipozomi .Integrare semialeatorie.Obtinerea este dificila. .Integrarea in genomul celulei gazda.Imunogenitate neglkijabila .Titru relativ scazut.Tabel X Vectori folositi pentru ADN-ul recombinant Tipul de vector Retrovirusuri Avantaje . . .

animal). .ajuta la identificarea si izolarea unei clone genetice.. cu expresivitati fenotipice variabile. ADN-ul recombinant Principiu Recombinarea naturala a ADN-ului genomic are loc in meioza (elaborarea gametilor) si fecundatie. prin procedeul de inductie sau represia operonului.putem cunoaste si elucida mecanismele de reglare in expresivitatea genei. in diversificarea genotipurilor intre indivizii conspecifici. cunoscuta sub denumirea de inginerie genetica. .1. Cromozomi artificiali BACs §i YACs Incorporeaza fragmente foarte lungi de ADN sunt plasmide cu centromere si talomere impale .. vegetal.este tehnica amplificarii genelor „in vitro" (PCR).. 4.serveste la identificarea markerilor genetici cu aplicabilitate in medicina legala. progres al biotehnologiei moderne. Acest mod de recombinare are un rol important in evolutia speciilor. criminalistica. 325 . .Cupleaza fragmente de ADN genomic.sa identificam mutatiile punctiforme. se bazeaza pe introducerea unei cantitati de informatie genetica suplimentara in genomul unui organism (bacterie. daca se foloseste ADN-ul ca matrita. este recombinarea artificiala sau tehnologia ADN-ului recombinant realizata in vitro (in conditii de laborator). Recombinarea artificiala a ADN-ului (Genetic Enginering).ajuta la cartografierea cromozomilor si elaborarea hartii genetice la om. antropologie. . Opus recombinarii naturale. etc. . cand se foloseste o tehnologie complexa. Este recombinarea (naturala) care asigura incadrarea indivizilor conspecifici in limitele normale de toleranta ale speciei.

se obtine ADN-ul recombinant. care va fi introdusa in celula primitor. comportarea fiecarui segment: segmentul specific provenit de la donator si segmentul ADN al vectorului. se urmareste in dinamica. obtinuta artificial sau izolata din genomul altei celule normale. Fiecare fragment din ADN-ul vectorului prezinta capete adezive. . dupa prealabila replicare a ADN-ului genomic. Ca celule tinta (primitor) folosite in ingineria genetica sau clonare pot fi: 326 . .cuplarea fragmentului specific cu un fragment ADN al vectorului la nivelul capetelor adezive. Aceste procese sunt rezultatul ingineriei genetice. .sectionarea ADN-ului din genomul vectorului. vor confine si segmentul de ADN recombinant. . Cuplarea este catalizata de enzime ADN-ligaze.odata introdus fragmentul in celula gazda. In replicarea genomului celulei primitor este implicat §i segmentul specific de ADN provenit de la celula donator. sau ADN-ul hibrid. Prin cuplarea fragmentelor ADN. Deci. In ingineria genetica sunt doi factori genetici esentiali: genomul primitorului (este eel care accepta insertionarea genei vehiculate de vector spre celula tinta (viitoarea gazda) si gena de interes. . segmentul rezultat (ADN vector + ADN fragment specific) se introduce in celula gazda (primitor).sectionarea ADN-ului in fragmente specifice. iar mecanismele sunt denumite „clonarea ADN". Cuplarea fragmentelor de ADNc heterogenetic se realizeaza prin intermediul capetelor complementare coezive. care va cupla vectorul specific de la „donator". iar celulele rezultate din diviziunile realizate. ce provin de la specii sau organisme diferite.daca fragmentul de ADN recombinant este acceptat de celula gazda (primitor). prin cuplarea a doua fragmente ADN.Ca tehnologie. recombinarea ADN-ului „in vitro" se realizeaza in urmatoarele etape: . vor incepe procesele de transcriere si translate a mesajului inscris in segmentul specific provenit de la donator. Este molecula de ADN recombinant. Fragmentele obtinute sub actiunea enzimelor de restrictie prezinta capete adezive. Dupa insertionarea fragmentului ADN donor. prin intermediul ligazelor. celulele primitor incep a se multiplica. se obtine un ADN heterogen ca origine informationala. finalizand sinteze proteice cu structura si functii specifice asa cum se prezentau in celula donator.dupa cuplarea celor doua fragmente.

inginerie genetica si clonare.permit sa determinam daca un sindrom pe fond genetic este cauzat de insertionarea in genomul uman al unui genom strain (de exemplu retrovirusii. 327 . Dintre aceste sisteme mentionam: . Este procesul de analiza directa a unui ADNexogen in culturile celulare la eucariote. deoarece s-a observat ca intr-o populatie celulara in cultura de 103-106 celule.celulele gametice (germinale) pentru a se preveni prin inginerie genetica transmiterea defectului la descendenti. . numai 1-2 pot manifesta competenta de incorporare a genei exogene. . . Analiza genotipului.. 4. direct analizat. sunt folosite diverse sisteme de analiza. metodele folosite in cartografiere. a) Cotransformarea.microinjectia. .permit o analiza a influentelor etapizate ontogenetic. .ajuta sa. servesc explorarilor genice cu valoare diagnostic^. .cotransfectia. servesc la corectarea unor defecte genice. Este o analiza cronobiologica a interferentelor dintre genotip-fenotip-factori de mediu. si sa devina stabila si functionala. virusul HIV).celulele somatice in scopul cercetarii limitate a unor disfunctii genetice ale individului. Ca importanta bio-medicala a acestor explorari consemnam urmatoarele: . Acest procedeu are un randament slab.serveste la identificarea cromozomului sexual X lyonizat interfazic la nivelul celulelor unui tesut sau organ. . servesc pentru explorarea gradului de exprimare fenotipica a produselor determinate de genele informational-active.2.ajuta la stabilirea manifestarilor fenotipice a caracterelor genetice caracterizate prin penetranta si expresivitate variabila (completa sau partiala). Analiza functieie genei artificiale Pentru a stabili functia unei gene artificiale (ADNc) „in vitro". induse de factorii de mediu asupra genotipului. stabilim etapele ontogenetice in activitatea genelor -respectiv aspecte cronogenetice in activitatea genomului uman.cotransformarea.

Este metoda de studiu a promotorilor specifici pentru ARN-polimeraza II si III. dezvoltate in cultura. virus care detinea in genomul sau gena TK (de origine exogena si acrosata de la o alta celula TK+). Metoda asigura amplificarea directs. Metoda a fost perfectata prin folosirea ADN-polimerazei termostabile. b) Cotransfectia. in genomul unei celule eucariote pe care a folosit-o ca gazda. Amplificarea PCR este o reactie in lant a unei secvente ADN. cu incercari reusite. datorita existentei unor oligonucleotide amorsa care initieaza sinteza secventei ADN. Genele au fost vehiculate de virusul SV40c) Microinjectia. 328 . Metoda PCR (polymerase chain reaction) a fot elaborate in 1985 de catre Kary Mullis (Premiul Nobel pentru chimie in 1993).au fost transformate in fibroblaste TK+ prin intermediul virusului Herpes simplex (HSV1). la genomul ADN al unui virus. La om incercari reusite s~au obtinut cu gena p (beta) a globulinei. lipsite de gena pentru timidinkinaza). care a simplificat toata procedura de executie si elaborarea unei aparaturi care sa asigure cicluri simple de temperatura (ciclizator termal). Introducerea genei prin cotransfectie. Inconvenientul procedeului este ca insertionarea genei in celula eucariota se poate realiza numai „in vitro". Ca procedeu tehnic este introducerea unei gene (direct) in ovocitele de xenopus (ariciul de mare). 4.Acest procedeu. Metoda PCR (polymerase chain reaction) Metoda PCR este procedeul de clonare acelulara a ADN-ului. rapida si selectiva a unei secvente ADN sau ARN dintr-un amestec complex. de catre virusul care a acrosat gena.3. Metoda foarte sensibila. Prin acest procedeu s-a reusit insertionarea genelor pentru P globulina. Insertionarea este realizata in culturile celulare.(celule L. prin introducerea in zona stabila a genei p globulinei umane in celulele teratocarcinoame de soarece. Principiul procedeului este cuplarea fizica a unei gene din genomul eucariotic. atunci cand sunt cunoscute secventele capetelor fragmentului de ADN. provenite de la iepure si soarece in celulele renale de maimuta. Fibroblastele TK. este legat de gena timidinkinaza (TK). Datorita acestor noi descoperiri si aparatura ciclizatorului termal.S-a lucrat cu fibroblasti de soarece TK.

prin denaturari termice si polimerizarea secventei de ADN in enta oligonucleotidelor amorsa.izolarea si constituirea unor noi clone de ADN etc. metoda PCR permite: . se poate amplifica Jm. I a doua etapa urmeaza o suita de denaturari ale ADN-ului dublu lar matrita. dar si in laboratoarele de letica clinica pentru geno-diagnostic. cu ajutorul careia se sintetizeaza „in vitro" lant complementar ADNc in prezenta ADN polimerazei si a unui onucleotid primar (amorsa) in componenta caruia exista 15-20 eotide.determinarea sexului: primerii flancheaza regiunea tinta a /entelor specifice ale cromozomului sexual Y. Daca se foloseste enzima reverstranscriptaza. emie. Procedeul este denumit clonare jlara. s.detectarea patogenilor.determinarea mutatiilor si neomutatiilor. polipoza adenomatoasa familiala. .. Coreea Huntington. Alungirea amorsei se in sensul 5'-3'. . 329 . Aceste denaturari sunt realizate astfel: . Metoda de amplificare PCR este o reactie in lant a unei secvente de ^. . a-1-itripsina.a. fibroza chistica. . Ca aplicatii. Principiul metodei este urmatorul: se foloseste ca matrita o secventa :ifica de ADN monocatenar. fenilcetonurie. Oligonucleotide primer are capatul 3'-OH liber de care se vor oligonucleotide^ ADN si vor forma noul lant.toda PCR este intensiv folosita in cercetare. . distrofia miotonica. .„calirea" primerilor prin racirea secventelor ADN denaturate.extensia primerilor cu ADN-polimeraza la temperatura optima de ie a enzimei.determinarea unor noi secvente de ADN. Primerii oligonucleotidici sunt denumiti si amplimeri. . Extensia primerilor urmeaza urmatoarele etape: i prima etapa este denaturarea ADN-ului ce va fi folosit ca matrita cu ml unei ADN-polimeraze si prezenta de dNTP. Prin acest procedeu secventa poate fi amplificata de aproximativ 1 ird de ori.denaturarea termica a ADN-ului dublu catenar.diagnosticul clinic in: P-talasemie.

Datorita excesului de tinta moleculara numarul ciclurilor repetabile este modificat ca eficienta dupa 25-30 cicluri. de 220 daca eficienta este de 100% pentru fiecare ciclu.x = numarul de copii ale matritei initiale.4. in care: . Numarul final de cicluri de amplificari succesive ale regiunii tinta poate fi exprimat prin formula: (2n . ciclu dupa ciclu. Metode fizice Tn clonare §i ingineria genetica Tehnica ADN-ului recombinant. devine. 4. direct in genomul din nucleul celulei primitor.2n)x. 330 . de identificare a unor mutatii.n = numarul de cicluri. de a stabili diagnosticul clinic genetic a unor maladii. matrita pentru un alt ciclu de amplificare. elaborand metode fizice de lucru. se ajunge la o rata de aplificare exponentiala a genei tinta. dar si pentru a genera animale transgenice. la randul ei. care. hibridizarea celulara) sau metoda PCR dau posibilitatea inducerii de noi functii celulare in genomul gazda. sau secventa de oligonucleotide. datorita excesului de tinta moleculara. Metoda se aplica „in vitro" pe celule sau linii celulare. in conditii optime se limiteaza la o rata de amplificari de 106. Dar geneticienii. reprezinta un ciclu de amplificare. pana la 1 miliard de ori. Datorita considerentelor etice. Fiecare sinteza a lantului nou de ADN.Fiecare repetare a sintezei catenelor. Ca metode fizice de clonare mentionam: . Modificarea eficientei este cauzata de posibilitatea cresterii enzimei ADN-polimerazei termostabila.2n = primul produs obtinut dupa primul ciclu si produsii secundari. Prin acest mecanism explicam de ce secventa de ADN tinta amplificata se poate amplifica selectiv. ADN primer. Se injecteaza gena interesata. . metoda nu este acceptata si aplicata la om. folosite in ingineria si clonarea genetica. neomutatii sau a unor secvente noi de ADN in genomul celulei umane. . cu variate procedee de lucru (grefa de nuclei heterostadiali sau heterospecifici. Calculele apreciaza ca dupa o suita de 20 cicluri PCR. cu lungimea nedeterminata obtinut dupa ciclul2. transferul cromozomilor la specii diferite. biochimistii si biofizicienii au diversificat si perfectat metodele de cercetare genetica.Microinjectia cu ADN.

(1993) la soared. d) . Bombardamentul consta din particule din aur acoperite cu ADN precipitat. Reusita clonarii este de 100%. hamsteri.. in 1990. Pentru reusita transfectiei genice arhitectura celulei nu trebuie sa se modifice. Este forma de a transfera si a introduce gena in celula tinta. Este aplicabila celulelor monocite.. in celula tinta (primitor). sobolani.Bombardamentul cu particule ADN Este un transfer genie balistic. Metoda este eficienta cand se aplica unei populatii celulare care are un indice ridicat de proliferare celulara. Metoda a fost elaborata de Yang si col. c) .Transfectia cu laser Celulele mamiferelor pot f\ transfectate cu gene de la donator folosindu-se un femtosecond pulse laser. Rezultate foarte bune au fost obtinute de Yang (1992) sj Cheng si col. sub actiunea unui camp electric. Prin acesti pori va penetra ADN provenit de la donator. limfocite si in culturile de fibroblasti. 331 . Rhesus.Electroporatia (electrotransfectia) Principiul metodei este urmatorul: se formeaza pori hidrofili in membrana celulei tinta.

..........................C aracteristicile sifunctiile ereditatii citoplasmatice..........3............................2..................................9 OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE........ STRUCTURA MOLECULEI DE ACID DEZOXIRIBONUCLEIC (ADN)17 2...............................7 CAPITOLUL 1.........SUPORTUL MOLECULAR AL EREDITATII............................................................................................65 332 .................................. FORMELE IZOMORFE DE ADN............52 5.1.................3...........M utatii in genomul mitocondrial si efecte induse................. Unitatea de structura a moleculei de ADN...........................34 4...................................................................................................................12 l..................56 6..........................................REPLICAREA ADN-ULUI.........31 (FORME „GEOMETRICE " DEADN).4......................2...............18 2.. Structura tertiara a ADN..................................................................................................41 5....................................CUPRINS PREFATA...........................................59 6...................................................................9 CAPITOLUL II.... Palindromul........... GENOMUL MITOCONDRIAL SAU EREDITATEA CITOPLASMATICA 57 6..................................................28 3....12 EREDITATEA LA OM..................................................................................................1...63 7.............................................1.....................................38 5........................60 6......................41 5.............................. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular....................21 2.3......25 2............................................................................................. Principiul si mecanismul replicarii....52 Transpozonii........................................................................................................61 7...................................1 Familii de ADN repetitiv.................................................................................... ADN-UL NUCLEAR..............................................31 4.............................14 2................................................................................................................ Elemente genetic transpozabile.... Structura secundara a ADN................................................1..............................................................................................44 5.............. Tipuri de ADN inalt repetitiv... Structura primara a ADN....................2.....................................4............................Er editatea citoplasmatica sau matroclina........... HETEROGENITATEA ADN-ULUI DIN GENOMUL UMAN SI FUNCTIILE LUI ...................

..................... Arhitectiira supramolecidara sau „anatomia " cromozomilor umani..........................................92 1.............. 138 9............................ ETAPE IN ANALIZA GENOMULUI UMAN................... 127 8..............134 8.. ORGANIZATORII NUCLEOLARI.......................... NUMARULCROMOZOMILORLAOM..........119 7.........2.....3 Bucla cromozomala ca structura tertiara.....................................................2.................... Replicarea si repararea telomerelor......................4......94 3.......................................116 6...........................5...............................117 6......120 7..................1.................66 7..1 ...78 7.......140 333 ......1 Heterocromatina constitutiva...............Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN..75 7......................................................................................Mecanismul molecular de replicare a ADN-uhd...........Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor....121 7........................124 8.......... Heterocromatina (He)...................................1.................4 Structura cuaternara a cromozomilor......................... 128 8.................................98 4.......92 :ROMOZOMII..........................1.................3.....................................Etapele sintezei moleculei ADN............1.Etape in sinteza catenelor .............................................6.......7...............structura primara a cromozomului.......structura secundara a cromozomului................................... Proteinele non-histonice................................................ DLMENSIUNEA GENOMULUI UMAN ....1........ 110 6...........................................138 9.............. de novo'' in replicarea ADN..............1..................72 7...........129 8.....................4................................................113 6.......93 2.................................... MORFOLOGIA CROMOZOMILOR....................6.................1.............................Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman.....................................1...........2....................................75 7...............86 7......................................2... Metode de studiu.........................2 -Solenoidul......4.................................................................. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor.3....1...................................................... Proteinele cromozomale............... 101 5............79 7..............1 -Nucleozomul..................... CONFIGURATIA „ANATOMICA" A CROMOZOMILOR....................................1..............................132 8............................. STRUCTURA MOLECULARA A CROMOZOMILOR LA EUCARIOTE.......92 VNATOMIA GENOMULUI UMAN............... TELOMERELE....1.. 138 HETEROCROMATINA SI EUCROMATINA............................1 Proteinele histonice.................... Rohd telomerelor................136 9.................... Enzime si proteine implicate in replicarea ADN..............118 7.............................. STARILE FIZICE ALE CROMOZOMILOR.........................87 :APITOLUL HI..........................1...

..... CROMOZOMII CELULARI„B"........2............... Asincronia inter-si intracromozomala...............................152 11..........................9.........................................157 11.......2..Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor...........................1.........................2..............156 11....................................1...............2................................................ Recomandarea analizei cariotipului la om........................................... Cromozomii mitotici..............1............162 12.....1............Benzile'T (telomerice).......165 12.............................152 11.........2.................................. Cromozomii se replica asincron...6............ POLIMORFISMUL CROMOZOMILOR UMANI 175 16..................1.....169 14............ Experimentul Taylor........................................1......................................... 176 334 ................. REPLICAREACROMOZOMILORUMANI..........1................... Eucromatina cromozomala.........................Metafaza...148 9..................................................Benzile R (reverse).......................................................168 14.149 10..... Factori implicati in formarea benzilor.. CARIOTIPUL UMAN NORMAL...............................................................3..159 12..........3...................................1.166 13................1....173 15...................1.......................................3......... Cromozomii in interfaza ciclului celular.2 Regiuni marcate omogen (RMO)...........159 12.........................2............1.2...160 12..1 Regiuni dublu „minut" (DM)...................165 12..............................................142 9...............................................3.....................2.....141 9.2..1................1............2........................2..........................1 Numarul cromozomii or X inactivati...........................................................................173 14..............................2..........2....................169 14..........158 11........ Regiuni dublu .................159 11...154 11.....................................................................2.............. Telofaza..............166 13...............................................150 11....2 Cromozomul Y in interfata celulara.Benzile NOR (organizatori nucleolari)......................................1.................................2..Profaza................161 12..................................5.......... BENZILE CROMOZOMALE.....147 9.....Benzile C.....1.. CROMOZOMII SI FAZELECICLULUI CELULAR.............................2..........minut" (DM) si regiuni marcate omogen....2..2........163 12................163 12................................................3........ StadiulS.......2..............2...................2....................................1....157 11.............. Stadiul Gl............. Stadiul G2.............2...Benzile Q...............2 Heterocromatina facultativa.......2.........................146 9...........147 9................................................................................................165 12.......4...........Benzile G...........1 Inactivarea cromozomului X...........Anafaza.148 9...................................................... MECANISMELE SI FACTORII IMPLICATI IN EVOLUTIA GENOMULUI UMAN ..........

............207 2...2..199 2.............................................193 1...............1................................190 CONCEPTUL DE GENA..........1...................209 3......................... /.............................................................1.......................220 /..185 17...Structura genei din genomul eucariotelor........................................................ Variatii in expresia genelor.................. Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice.1........................180 16.........2.........................................................177 16................4..............over................... Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua..........INSUSIRILESI FUNCTIILE GENELOR............STRUTURAGENELORLA EUCARIOTE................................................. Relatii intre structura si remanierea cromozomilor............ CARACTERISTICILE GENEI IN RAPORT CU CROMOZOMII DIN GENOM............................... 198 2............. Tipuri de gene in genomul eucariotelor..2. 192 1..........................183 17....................16...3....182 17............................................203 2.. ARN-ul mesager (ARNJ.... ARN-ul ribozomal (ARNr)........ Functia heterocatalitica a genelor........................... Mecanisme in evolutia cromozomilor.....193 1............................... Supresia prin crossing.....3..................................................................... 182 17...2........214 3...2..215 CAPITOLUL V...... l....................... Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om........................................212 3........Evolutia cromozomilor sexuali la om............1. Liniaritatea genelor in cromozom.........178 16.....1.......179 16.1...............221 1....................5...........................3...................................2.......... 218 1.............190 l...... Crossing-over-ul.............................. Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi.....................................1......... Arhitectura cromozomului Y.................. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman........186 CAPITOLUL IV............................................................... Polialelismul...........................1.......1......... ACIZII RIBONUCLEIC! (ARN)..212 3..............................................4...Locusul siformele alternative ale genei prezente pe cromozomi................1..... ARHITECTURA SI EVOLUTIA CROMOZOMILOR SEXUALI (GONOZOMII).......................1....199 2......................6...............2....... Comparatie intre genomul uman si al pongidelor..................... Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor...................................................1..................197 2..........................203 2.........1....................................2......................................................221 335 ............ Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic"........176 16.218 SINTEZA $1 REGLAREA GENETICA A SINTEZEl PROTEINELOR.

.............1.... TRANSCRIEREA TRANSCRIPTONULUI....1.......RELATIILE INTERGENICE.............2........2............ Relatiile de dominanta ........Gena Rhesus la om......................................1................ Raporturi de monohibridare si de dihibridare.................229 3............1..............................................2.........1.......recesivitate........... Legile lui Mendel.......237 6..........................1. La procariote.....259 1................................239 6.................................................................. Fluxul informatiei genetice...............................1..260 2.......................................................246 8JR........................ RELATII GENA ............. ARN-ul interference (i-ARN). Relatii (raporturi) intre genele nealelice......1..............1.263 2................................................................... CODUL GENETIC. Initierea transcripjiei...................... Pleiotropia.1..235 6...1....... elongafia §i stoparea.253 1............ Procesarea pre-ARNm...........3.................... TRANSLATE SAU TRANSCRIEREA MESAJULUI GENETIC DIN ARNMM..................1..251 CAPITOLULVI.....1...........................4......242 7..................2.......................................... Epistazia............................................................1...........................................1..................1 ...................................223 2.....1.....263 2.................1.........240 7..........Gene (alele) semiletale...258 1........................................................252 RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA AL OMULUI252 1 .................................................................premesager.266 2................................ TRANSCRIPTONUL SI TRANSCRIEREA INFORMATIEI GENETICE IN STRUCTURA ARNM.......................2........................................ PARTICIPAREA MOLECULELOR ARN LA SINTEZA PROTEINELOR 224 2............. Etapele formarii ARNm...........................CARACTER ..........Dificultatile si exceptiile de la legile dominantei si recesivitatii ................................1..255 1.....1........................242 7.......................................................253 1..................254 1............244 7....................3........237 6..OLUL PROTEINELOR NOU SINTETIZATE IN VIATA CELULEI..........Accesarea genomului si procesarea ARN .............1......................1....... CODAREA SI DECODAREA ARN-ULUI (SINTEZA PROTEINELOR)233 5.............222 1............2......... Proprietatile codului genetic............2..................................................... ARN-ul de transport (ARNJ..234 6................................1..... Sinteza deproteine.MEDIU.........1..........................................................Gene(alele)cuefectletal...........................2.. La eucariote............225 3..............................267 336 ...............................230 4....... Relatii intre cupluri alelice............258 1....

295 3......... Ereditateapoligenica ............................................... ADN-ul recombinant.............................................................2................................. Cartografierea genetica..5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice......301 3.... METODE DE ANALIZA A GENELOR......Transmiterea autozomal codominanta............ Relatii genotip ............................................3.........306 PRINCIPII............Ereditatea legata de cromozomii sexuali........... NOTIUNI DE INGINERIE GENETICA §1 CLONARE...4...320 4..........303 1..................................................................................278 2......... 1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman..................................................................................... 284 om 3.................. Polimorfismul de restrictie..301 CAPITOLUL VII.................Transmiterea autozomal recesiva..................2............1..........................306 3........................313 3...................1.....304 2.............. ....309 3..multifactoriala.................4.........312 3..................................5 .......... Transmiterea autozomal dominanta..287 3..................................................325 4............................................................................ INGINERIA GENETICA §1.......303 PRINCIPII...............TIPUL CONSTITUTIONAL GENETIC...................2 Stabilitatea genei sau ergon................................. Analiza functieie genei artificiale..277 2........272 2...............................327 4...6.................................2...287 3........................................289 3.................................................................................3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale...mediu sau caractere poligenice multifactoriale....................2.......................1..........325 Principiu............303 CARTOGRAFIEREA...... Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la 272 2................276 2.................330 337 .......................321 4......2..........4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale............. Hibridizarea ADN-ului genomic.....1..... METODE DE ANALIZA A STRUCTURII ADN.........3............................3..........303 CLONAREA GENOMULUI UMAN...........2........328 4..2..........................................2....................2..................................3..............2.............. Metode fizice in clonare si ingineria genetica..................... NOTIUNI DE CRONOGENETICA SI CRONOBIOLOGIE ASUPRA CARACTERELOR MULTIFACTORIALE..2. Metoda PCR (polymerase chain reaction)................ Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic.2............................283 2.. Ereditatea "cantitativa".............................. CARTOGRAFIEREA GENOMULUI UMAN 309 3...................................................

481-482. • Anderson S.(1976) . The Role of Reverse Transcription in Shaping the Eukariotic Genome Cell. • Baas F et all (1985) .Retrovirus and Retrotranscription.Chronopsihologia .The organisation of the genes in the human mitochondrial Genom and their mode of identification Acad.G. • Batimore D.Med. Press. New York • Alberts B. M. et all (1996) . pg 443-469 • Avery O. Hum. (1998) . Chapmann and Hall.Does the Chaperone Heat Shock Protein hsp 70.The Biochemistry of the Nucleic Acid. Bucuresti.T. Genet. 69. 1 Oth Edition.521-529 • Athanasiou A (1995) . vol U no 10. 397.Molecular Biology of the cell. et all (1989) .(1979) . J. Play a Role in the Control Development Process Int. Dev. New York. Nature. 192.Bibliografle Selectiva • Adams R. London. • Athanasiou A(1998) .Genomic Sequence. 176-180. Ed.L s.MYC on chromosome 8 band q 24.Tratat de psihologie medicala. et all. Modern. 338 .E. • Angelier N.studies on the chemical nature of the substance inducing transformation of pneumocaccal types. • Attardi G.632-636. Mc Carty.a (1986) . McLeod CM. 40.P..40. Oscar Print. Biol.(1994) . • Batimore D.The human thyroglobin gene a polymorphic marker localised distal to C . 138-143.(1985) .Viruses Polymerases and Cancer Science.

.Cancer.• Benner S.The analysis of Chromosome Organisation by Experimental Manipulation. New York. depositaire des caracteres hereditaires. • Burkholder G. Gasser S.Telomeres and telomerase. et all (1982) .D. 161.H. • Bernardi G.Redundanta informationala -Science. Cold Spring Harbor Laboratory Press. New York. (1968) . Auth . 1061-1063. Drugs. In Gene Amplification (Ed. 339 . Radiat.Human Genome Organisation Curr. Kohne D.Appels Plenum Press. Von-Hoff D. 11-25..672.F. 10-19.Double minute chromosomes and homogeneously Staining regions in tumors taken directly from patients versus human tumor cell lines.Gene amplification in a methotrexate -resistant human leukemia line K .. • Bouffer S. Linger J (1999). . • Burchner J.Genetics . • Brewer G. (1997) .Gene therapy of human severe combined immunodeficiencys. • Britten R..Telomeric sequences.DNA methylation de nova. • Britten R. R. 288. Davidson E. et all (2001) .C. 5.M. Wahl G.2359. C.Supervising the Fold. Schimke). • Cavazzana .Acad. 995 .L'acide desoxyribonucleique du noyan cellulaire. CLXV. Science. Sc. 2.DNA Damage.2353 .500. 286.J. • Boivin R. 2287 -2288.529-540.R..E.(1995) . (1991) .Calva M.A. arguments d'ordre analytique.Repeated sequences in DNA. 669 .P.M.. Science. 77. • Carathers A.. Bref.D. Sing Ch. 10.R. J. Functional Principles of Molecular Chaperones. Genes & Dev. (1988) . Genet. The FASEB J. radiation sensitivity and genomic instability Int. 226.E. Develop. 349. et all (1948) .1005. Chromosome Structure and Function -Edited by J. 484 .T. • Bird A (1999) . Opin. • Blasco M.315-322. • Bertino J.562. Press New York.M. et all (2000) . 13.Gustawson and R. Mutation and Repair -Encyclopedia of Cancer .A. Science.18. (1996) . (1968) .

• Cohen S.RNA as an Enzyme .Chemical Specificity of Nucleic Acids and Mechanism of their Enzymatic degradation. (1983) . Amer. • Chargazz E.Mitochondrial DNA. 77. 64-75. • Charlerbois R. • Darnell J.. • Davidson E.(1992) . Sci. Nat. • Conrat E. 62. Ed. 11. Amer. Jour.Genetica moleculara si actunea radiatiilor asupra ereditatii. 6. • Counter CM. Jr. Buc. 1227 . 340 . 303.108. (1985) .RNA Sci Amer.A.(4). 731 . Biol. 255. Shapiro J. Nature.Genetica si viitorul omenirii. et all.A.(5).Leonaro Jensen (2004) .General interspresion of repetitive with nonrepetitive sequence elements in the DNA of Xenopus.The Modern Science of Bacterial Genomics. 248. • Chargaff E. Buc.1232.U. 31 no. (2). Ed.738.N. ASM New.Transposable Genetic Cod for Proteine. Luana . 253.Telomere shortening associated with chromosome instability is arrested in immortal cells which express telomerase activity.1929. 61. USA.dependent RNA -Polymerase. 1-23. 192.E. 7889. Sci. Press the Enzymes. 201-209. EMBO Journal. 255. Experientia. (1976) . (1980) . Elements and Plasmid Evolution. 333. Stiintifica.Gene therapy insertional mutagenesis insights. et all (2004) .Transposable Genetic. Williams R. et all (1973) . (1955) . Nature.N.• Cech T. 15. (1966) .H. • Dave .259. Dubinin N. Vol. 68-78.Sci. (1976) . Acad. 5:1921 .10.Bacterial DNA . Davidson J (1955) .A.P. Proc. (1986) . • Craciun T.L. • Cohen S. • Chamberlin M(1982). Science. 263. Acad.(1950) . • Crivell L.Reconstruction of active tabaco mosaic virus from its protein and nucleic acid components.(5). Albatros. Moi.The Nucleic Acid Academic Press.C.P.

Significato della relativita.1838.Mitotic chromosome structure. cellular survival and the genesis of mutations Science. 51. Torino. • Filatov L. 284. • Doolittle W. 740 .C.Selfish genes the phenotype paradigm and genome evolution.like human element Cold Spring Harbor Syanp.Specialised DNA polymerases.Ed. Mc Millan. 601-603. Sci. Acad.• Deka N. and Z-DNA. Nature. Paris. • Fedoroff N. • Galton F.(1953) .R. Gosling R.Jl. • Earnshaw W. 37. • Dickerson R. London. Bio Essays. 296.451. • Filipski J. 152-154. 443.1 .(1988) .(1889). • Dib.Natural inheritance.1319-1327. 216. 319. Amer. et all (1990) .The DNA Helix and how it is read. pg.C. et all (1982) . (6).150.Repetitiv human DNA sequences. Nature. et all (1996) . • Franklin R.Chromosomal instability is correlated with telomere erosion and inactivation of G2 checkpoint function in human fibroblasts expressing human papillomavirus type 16E6 oncoprotein -Oncogene.Introduction to Molecular Medicine . 42-45. (1984) . 9. et all (1986) .Molecular configuration of sodium thymonucleate . 9. (1983) ..F.485. Ross (2002) .A comprehensive genetic map of the human genome based on 5. Wagner R. Rodman H(2002) . 16. Properties of transposon . • Einstein A.E. Sci.14.. 92-111.471-477.Periodicity of DNA Folding in Hinger Order Chromatin Structure EMBOJ. The Genetic Code and Cyclic Codes . Biol. (1968) . Quant.Nature.741.B-.V.. et all (1998) .C. • Dennis W. • Dickerson R. Sapienza C(1980) . • Friedberg E.. 475 . (1996). 380.The Anatomy of A-. • Demongeot J. C. 249.Transposable Genetic Elements in Maise -Scientific American (June). Besson J. 147. 1825.E.264 microsatellites. Science. 7/1. 1627-1630.. Spinger.E.

• Gray M. Biol. Scienzo & Tecnica. Tashian R.A. Brenci G. 423 . (2004) . • Gerbr S. Ann. Ge.A. (1978) .RNAi for research and therapy Genome Biology.P.• Gedda L.25-50. 601-634.Molecular Antropology.113-159. (1990) .983-911. Biosystems 19.I. • Green D. Cell..B. Genome.The Evolution of Eukaryotic Ribosomal DNA. Genetics.247-258. Biol. (1976) . Molec.J. 33. • Griffith F (1928) .(1971) . • Goodman M.. Ann.A. Critical Rev.A.M.. 5. ICSU Press..DNA Topoisomerases. • Grossman L. 27. Med. • Goldman M.(1989) . Essays. Milano • Gellert M (1981) . Jour Hygiene. Bio.E. Rev. Mondaroni S. • Gudas L. pg 169. 323. 818-824. 28(2). Scu USA. XX. Pardee A. Proc Nat. 72.(1980) . 9.Chronology of the gene. • Gedda L. Ann.Model for the Regulation of E. Biol. 61.Muller's rachet and the evolution of supernumerary chromosomes.2334. Biochem. • Gedda L. Brenci G. 2330 . • Goodman M..Biochemical Basis of DNA Replication Fidelity. Ann.Edition Scientifiche e Tehnichs: Ed. New York. 83 . Cell. 50. (1986) .W. • Georgopoulus C (1993) .Mitochondrial Genetics and Human Diseases. 342-. Rev. Genet.Mapping a Drosophila melanogaster "controlling element" by interallelic crossing-over. Biochem. Coli DNA Repair Functions.Origin and Evolution of Mitochondrial DNA.M. Milano.(1972) . • Green M. Brenci G. 18(12).The signifiance of pneumococcal types. (1969) .428. Shoubridge E.Role of the Major Shock Proteins as Molecular Chaperones.879-910.(1996) .126.II tempo biologica e la sua eredita. 342 . et all (1993) .F. Acad. Rev.Cronogenetica l'eredita del tempo biologico . 5.

• Hames B. et all (1988) . 19. • Hopfield J. Higgings S(1985) .Jour. (1977).E. London.Conference. • Hacein . Propagation and Adaptation.Principles of Genetics.S. J.A serious adverse event after successful gene therapy for x-linked severe combined immunodeficiency. (1973) .Bey .Biochem J. 343 . Covery S. (1996) . • Hung . 209 . 1-11. New York. Gen.50.(2004). • Hardman N. (1978) .256. 255 . 28. Kew Chromosome Conference III (Ed. Beyond Genome . Oxford. Chase M (1952).N. Genet 132. 39-56 • Herskowitz I. San Francisco USA.W. • Hedges R.Trans position of ampicillin resistance from RP4 to other replicons. Biochemistry. (1974) .Movement of the Ribosome along the Messenger Ribonucleic Acid during Protein Synthesis.J.H. (1908) .Independent functions of vival protein and nucleica acid in growth of bacteriophage . Gen. 10. Science.Nucleic Acid Hybridization a Practical Approach I. San Francisco.Harrison J.L Press. et all(l 971) .Retroelements. P.D. HMSO. • Hershey A. • Heslop . New Engl. MC. Jacob A.Beyond Genome . 105 . Physiol.La recherche.• Gupta S. 4334 • Hoppfield J.118. Millan. 83. Molec. • Hung Shib J (2004) . (1986) . Vims Genes 11 (2/3). 49 .36. 348.R.217. Brandham).Chromatin and centromeric structures interphase nuclei. 75.E. Med. 234. 31-40.PNAS.Alinas et all (2003) . 989 • Hull R.. USA.Structure and Function of Repetitive DNA in Eucariotes .Shih J. 4410-4421.H.Conference.Mendelian propositions in a mixed population.J..L. • Hardy G.

Harb. Spring. (1961) .Ed. pg. Quant. • Keats U.. • Isvoranu M.Repetitive sequences in eukariotic DNA and their expression Ann.Albu D.Chronogenetics. Rees H (1982) . Flamingo. (1981) . Buc.H. Collins. Monad J. 860-921.F1. 51. Cilievici Olga (1973) . 1961.L. Buc. Acad.B. (1998) .393-401. • Jacob F.Genetica Umana .318-356.(l 984) .Initial sequencing and analysis of the human genome.the Language of the Genes. Gillimord • Jacob F. • Jarvik L. • Jones K. in Chromosomes.Genetic Regulatory Mechanism in the Synthesis of Proteins J.329.vol..• I. Myrray K. The complex code Ed. J.C. . Brenner S. si Wall W.Chromosomes.Genetica Umana . • Jelinek W.G. Springfield III. 28. Biochem.N.Ed de Clark M.813-844.W. • Jones S.Biologie Medicala .Biologie moleculara. Didactiva si Pedagogica. (1978) . Ed. Schmid C.Molec. II tempo e la vita. Biol. Rev. (International Human Genome Sequencing Consortium 2001) . Harper. Ed. London. (1975) . 344 . • Israil Anca Michaela (2000) . Nature 409. Biol.S. 51.Mol.F. (1963) .R. • Jones R.(1988) .Litografia UMF • Isvoranu M.La logique du vivant Ed.On the Regulation of DNA Replication in Bacteria Cold.Elemente de Biologie si Genetica Umana. Cuzon F. Ed Info Medica . (1993) . Medicala.(3).A Procedure for Detection of Heterologons DNA Sequence in Lamdoid Phase in Situ Hybridation. I.S. • Jacob F (1970). 189. Prezent si perspectiva.Buc • Isvoranu M. Press New York. Torino.Biol.Litografia UMF • Isvoranu M. • Isvoranu M. Chapman & Hall. (1982) . (1993) .

. • Laemmli U. 51.The Nucleosome .chromosome.Sci.H. Ann. (1974) .1503-1508. Biochem. Karger. (1978) Genetics and Ageing.Biologic Synthesis of Deoxyribonucleic Acid. avemus Marnix 1050 Bruxelles. Paris. 345 . 133-145.G. Scientific American of prints . • Maitra V. Science. 847 . 61-87. A Repeating Unit of Histones and DNA. (1981) .D. XLII . Aun.Evolutionary Analyses on the Human Genome. • Li W. 351 -360.W. • Kornberg A (1968) . Rev. Rev. 184. Turpin R. Science. Seifarth W (1996) .Torino. • Kornberg A (1962) . et all (1982) .849. 1. • Leib . Quant. New York.. 11(2/3). and Behaviour S. University Press. (1959) .Sex chromatin and gene action in the mammalion X .D. Biochem.Office Inter . Wand H. Amer.• Kornberg A (1960) .K.national de Libraire 30. Nature. • Legeune J.Initiation Factors in Protein Synthesis. • Kornberg R. et all (1977) . Gautier M.A. F. • Lindall T (1982) .Genetique . Aun.DNA Repair Enzymes. 135.Le mongolisme premier exemple d'abberation autosomiene humaine. Virus Genes. Klug A(1981) .The Synthesis of DNA. Biol. • Kornberg R. Amer. 41-49. (1969) . • Lyon M.868-871. 14.9.H. • Lints F. • Lean S (1992) .Chromatin Structure.Mosch Chr. Hum. Freeman and Co. 51.E. Genet. Gu Z. • Lints F. • Lecomte de Noily P.Enzymatic Synthesis of DNA.131.Metaphase-chromosome structure the role of nonhistone proteins Cold Spring Harbor Symp.Instinct. Inc. John Wiley and Sous. Nekrutenco A (2001) . Enviroment.869-900. (1962) . Bassel.122124. Genetique.II tempo e la vita . Cambrige.Evolution and Biological Significance of Human Retroelements. 409. J.

S. P. • Nomura M. 2244-2245.Cancer: des reponses a vos questions.. Trends in Genetics.299. • Miles J. 23 febr. • Mendel G.119-162.C.(2004) . • Osava S.Evolution of the Genetic Code as Affected by Anticodon Content. 36.The origin and behavior of mutable loci in maize. Ver. Goldman G. • Marshall E (1999) ..Principles of DNA Cloving. (1988) .Selfish DNA: the ultimate parasite. Brunn.S.. Med. Res.Science. Br. 1019-1022.309-321. • Meselson M.75-117. et all (1981) .342.A.. Oxford.191-198. 286. Progr.53. 344 .667.. (1980) . 153. Weigle J. Biochem. (1984).Versuchen aber Pflanzen hybriden. (1989) .Denaturation and renaturation of DNA. Structure of Ribosomal RNA.. Nature.Genetherapy death prompts review of adenovirus vector . • Orgel L. (1979) .355. Nucl Ac.S.H.E. (1866) . 47.N.E. 666 .A. 4. 1.N.J. no2... (1961) . Wolf C. • Mathe G.3-44. 9. • Messing J. • Old R. Nature. 47.232-300.5. Genome Biology.P. P. An introduction to genetic engineering.W. Primrose S. 604-607.A system for Shotgun DNA sequencing -Nucleic Acid Res.B.Priciples of Gene manipulation.Regulation of the Synthesis of Ribosomal components . J. (1980) . 346 ..RNAi for research and therapy.• Marmur J.Science. • Mirsky A.Chromosome breakage accompanying genetic recombination in bacteriophage. 284. Ris H (1949) . • Michael A.. Crick F. (1950) .. Jukes Th. • Mc Clintock B. H. Verh. 163. et all (1963) . et all (1984) . naturf. 857868. Rev. Ann. Le Figaro. Blacweil Scientific Publications.Variable and constant components of chromosomes.R. • Noller H.

548..263-270. 7. 19. Microbial. • Polback J. • Pruss D. Nalure. Pathol. Symp.H. Hayes J. • Radman N (1975) .3-4. (1983) . Bacteriol. 17. Piemen Press New York.Cromosome Genetics Edward Arnold.Crit. • Rabson A. si col. • Protchard R. (1971) . London.47-52. Cambrige Univ. (1995) . Parazitol.Nucleo . Phenomenology of an inductible DNA Repair which is accomparied by Mutagenesis. (1995) . Trend Genet.Characterizing the phycal genome.G.. (2001) . Flammarion.J.3.Chromosome structure studied by nucleic acid hybridisation in cytological preparations.H. Lab. • Reinberg A.H. Paris.713-716. (2002) . Science. • Pardue M. 107. 110. 161. • Pauling L.P. 32(suppl).Independent proliferation. 171..Defects in mismatch repair promote telomerase .Recombinant DNA. 23-28. Press. Jones R.J. Epidemiologie.Aplicatii ale biologiei moleculare in taxonomie si epidemiologie.215-230. Nat.R. 17. Wolffe A. (2001) . Growth.• Otelea D. • Pardridge W.Chronobiologie et Chronotherapeutique Ed. Arch.. higher -Order Structure.. J.180.Control of DNA Synthesis in Bacteria Microb. 543. • Petrov D.170. Soc.Beyond Genome Conference San Francisco. Genet. Lundblad V. (1977) .Sickle cell anemia: A molecular disease.. 515-521. 7. et all (1969) . (2004) . • Rees H.Evolution of Genome Size : New Approaces to an Old Problem. • Rizki A. 505-509. Med. 347 .R.. Eukaryotic Gene Expression..Histone HI and Chromatin. Technology and Laborator Medicine. Virusol. Gall.somal Anathomy where are the Histones ? Bioessays. Babson A..SOS Repair Hypothesis.41.S. Chromosomes today. et all (1991) . • Ramakrishnan Y (1997) . Rev. Iver V.A et all (1949) .A.B.

Res.Y. 81.589-591. • Sapienza C. 214. Sci. • Seidel H. Acad. et all (1992) . Band 1-3 Cold Spring Harbour Laboratory..DNA and the Genetic code N. 257.332. • Sanger F.. Present and Futur. (1977) . Cambridge. Coulson A (1975) . • Rosenthal N. La Recherche. • Sanger F.39-41. • Rownd R.DNA sequencing with chain termination inhibitors Proc. (1982) .Plasmid Replication DNA Synthesis. 5463.. Natl. Molec.(1989) . A Laboratory Manuam.. Press. (1996) .Restriction and Modification Enzymes and their Recognition sequences. • Sambrook J. Mit. 331. J.275-296.A Rapid Method for Determining Sequences in DNA by Primed Synthesis with DNA Polymerase. Acad.A. N.J. • Shapiro J. (1984) . (1989) . (1981) .Engl. • Saenger W. (1981) . Plenum Publishing Corporation. J. • Sanger F. • Rosenthal N. Jan Molinaux and Mosanichi Kogiyama. 765-768. 751-772.94.Determination of nucleotide sequences in DNA.Principles of Nucleic Acid Structure. Med.Nested Retrotransposous in the Intergenic Regions of the Genome.. • Schimke R.Molecular Clonning.Les genes santeurs.Fine Structure of a Gene .Exons as Microgenes. Ed.Cold Spring Harbour Laboratory Press. Ann. Science. Science.Genom imprinting and dominance modification . Press.5464. et all.. • San.Gene Amplification . Tikhonov A et all (1996) .14891490.• Roberts R. 564.T. 74. New York. Nucleic Acids.(1995). Second Ed. (1977) .274. Miguel P. 1205-1209. Biol. Engl. Coulson A. Mass. 24-38.DNA Sequencing N. 9.784-787. Sci. Nicklen S.M. 441-448. USA.(1995) . Science.H. J. 348 . Med.

directed DNA Synthesis.Combining genetic and physical maps. 329-361.P.The Establishment and Implications of RNA . (1950) . 42. (1976) ..Human Molecular Genetics. USA..D.S. 461-489. Science. Rev..122-128. • Stoffel Markus (2004) . Cytogenet. • Summer A.Ann.The desoxiribose nucleic acid content of animal nuclei. Acad.Conference San Francisco USA. Press New York. London. (1999) . • Temin N. Gen. Freeman and Company New York.L.On the Origin of RNA splicing and Introns. New York. Zool. Genome. • Stent G. Sci.L. Bios Scientific Publishes. • Swift H. • Suzuki D. Natl. W. (1997) .Beyond Genome .Redundant genes ..9. Vol. Ed.Chromosomes Today.. et all (1957) .M. Freeman and Company. • Stocking M. Ed.23. Freeman. 1075-1080.87 . • Tartof K. San Francisco.Molecular Genetics.Previous Hypothesis. • Smith C.169-198.H.7. (2004) . Chapman & Hall. pg. Physiol.l842-1843. Labeled Thymidine. et all (1987) . (1993) .43.H. Oxford. (1991) .A. et all (1986) . 192. 397-400.T. 151. (1985) ..Mobile Genetic Elements.58. Calender R (1978) .The Human Genome Project and Molecular Anthopology. W. 2nd Edition.Biochemistry . • Taylor J. A Introductory Narrative. Proc. (1991) . Methods Enzymol. (1983) . Chandlay A. Cell.The Organisation and Duplication of Chromosomes as Revealed by autoradiographic studies using Tritium. 349 . (1975) . • Stachan T. Read A.A...T. • Sharps P.C. • Sherman S. Cell. 11.H.Strategies for mapping and cloning macroregions of mammalion genomes. • Stryer L. • Sroffel M.• Shapiro J.San Francisco USA.91.An introduction to Genetic Analysis.335-385. Genet. Acad. Res.Beyond Genome .

.Molecular Biology of the Gene.1304-1354.H.290-291. John Hopkins.M. Menlo Park. • Vafa O. (1987) . London. Biol. 3rd Benjamin. et all (1969) . Levan A. Science.291. 403. • Tjio J. Nature.. (1956) .C. Hereditas. 42.TRF2 protect human telomeres from end -to-end fusions Cell. Biophys.B.C. Amsterdam. (1982) . et all (2001) .J et all (1979) . North . Baltimore.C.. Lima de Faria. • Uday Tirlapur Kussten Konig (2002). • Vandenberg S. (2000) .1-6. • Watson J. 94109.Progress in human behaviour genetics.The Chromosome Number of Man..Chromatin Containing CENP-A and alpha . Nature.et all.. 282.F. • Venter J. • Travers A (1999) .Holland. Zakian V.. (1968) . in Hand . (1997) . Sci.satellite DNA is a makor component of the inner kinetochore plate Curr.Tehniques in Molecular Biology.Handed Double Helical Fragment at Atomic Resolution. Nature.409. 350 .24. • Wang A. 401-413.Trends Biochem.H. 909. Croom Helm.34-35.DNA Topoisomerases Sci.897-900. • Walker P. Ed. Amer..860-921.Laser-transfection. • The International Human Sequencing Cosortium (2001) .book of molecular cytology.680-686.. • Van Steensel B.1-9.D. • Wang J.The Location on the Linker Histone on the nucleosome . (1976) . Biochem.H.Highly repetitive DNA in rodents.Telomeric Tethers Nature.G. 247 (1).92.The Human Genome. 418. • Wang J.7.M. 4-7.A. Sequencing and Initial Analysis.Molecular Structure of a Left .The sequence of the Human Genome.(1998) . • Walker F.. Gaastra W (1983) .Recent Studies of DNA Topoisomerases..• Tham W. Sullivan K.

Ann.Uber den Nachweis der Vererbung bei Menschen. Fischer Verlag.C. 4. • Winkler H (1930) . 64. 76. (1908) .J. • Weide H.369-382. evolution and genic heterogenerty.Die Konversion der Gene .N. in Horizons in Biochemistry Academic Press. • Williamson R. Crick F. Nature. 737-738.H.964-967. A structure for Deoxyribose Nucleic Acid. Stutgart. Vatel Naturk. • Zuckerkandl E. et all (1991) . Jh. Technol. • Whitfield L. Rev. Genomics. Biochem.Molecular disease. New York -■ 351 . (1985) .. Trends Bio.Inducible DNA Repair Systems. Wurtt. (1993) . Nature.Molecular Structure of Nucleic Acid. Ver. 171.. Pauling I (1962) .H. • Weinberg W.Molecular Structure of Deoxipentose Nucleic Acids. (1979) . Ed.6274 . • Watson J. • Wlker G. Jena.425-457.autosomed sex .159-161.D.41 Kilobases of analyzed sequence from the pseudo . (1953a) . .S.Genetic Implication of the Structure of Deoxyribonucleic Acid.C.D.. 27.Middle repetitiv DNA.C (1953b) .740. P. Gustav Fisher. et all (1995) .306-311.W.From genome mapping to gene therapy.6278. 738 .• Watson J. 11.Biotechnology. a fluid component of the Drosophile genome. • Young M.A.Crick F. Nature. 171.determining regions of the short arm of human y chromosome.S. • Wilkins MHF et all (1953) .