P. 1
Cartea de genetica

Cartea de genetica

|Views: 1,495|Likes:
Published by m9r8o3

More info:

Published by: m9r8o3 on Mar 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/17/2013

pdf

text

original

CAPITOLUL I OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE

Biologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor ce stau la baza originii, organizarii si evolutiei organismelor vii. Desi cunoscuta din antichitate, Biologia s-a dezvoltat si se dezvolta permanent, reprezentand fundamentul teoretic pentru discipline ca : genetica, anatomia, fiziologia, embriologia, antropologia, patologia genetica, imunobiologia, biologia celulara, etc. Dezvoltarea biologiei a fost si este conditionata de dezvoltarea tehnicii si perfectionarii metodelor de studiu si cercetare, cautandu-se o permanenta preocupare de a elucida relatia omului cu universul, cu mediul inconjurator care este in permanenta schimbare. Este stiinta cu caracter nerestrictiv. Dar lumea vie se compune dintr-un mare numar de individualitati, care, prin similitudini de forma, structura, functii, se grupeaza in populatii, in specii. Similitudinile se mentin in succesiunea generatiilor in populatie datorita capacitatii de a transmite, in forma codificata, ansamblul de caractere specifice populatiei sau speciei, dar si cu particularizari fenotipice ale fiecarui individ in populatie. Diversitatea fenotipica a indivizilor in populatie este consecinta recombinarii aparatului genetic in meioza si fecundatie, a proceselor cronogenetice si cronobiologice in activitatea genomului. Este influenta unor secvente tranzitionale din genom, sau efectul distructiv indus de factori fizicochimici si biologiei agresivi, capabili sa modifice aparatul genetic al celulelor din organism. Complexitatea acestor procese particulare organismelor vii a impus aparitia unei stiinte biologice bine delimitata : GENETICA. GENETICA este stiinta ereditatii, variabilitatii si reproducerii organismelor vii. Este stiinta fundamentala. Relativ tanara, genetica a avut o evolutie rapida, diversificandu-se in mai multe directii de cercetare si anume: - genetica umana fundamentala - genetica moleculara - genetica medicala - genetica populatiei sau antropologica - cronogenetica 9

- si cronobiologia dezvoltarii organismelor. Genetica, sinteza dinamica a datelor si descoperirilor din biofizica, biochimie, biomatematica, cibernetica, semantica, citologie, etc., ne ofera „cheia" dezlegarii necunoscutelor fiintelor vii. Genetica permite sa cunoastem structura materialului ereditar, mecanismelor de conservare sau de diferentiere a caracterelor pe fond genetic, sa cunoastem factorii cu potential de modificare a structurii si functiei aparatului genetic (mutatiile). Tot genetica descifreaza macanismele si procesele de diferentiere, de dezvoltare ontogenetica (normala si/sau patologica). Ea permite elaborarea de metode pentru clonarea terapeutica, de fertilizare in vitro, etc. Prin extrapolarea principiilor Biologiei si Geneticii in patologia umana, s-a conturat o disciplina medicala fundamental : „Genetica Medicala". Genetica umana, Genetica medicala studiaza principiile, procesele, mecanismele si legile care guvemeaza diferentierea, cresterea, reproducerea si dezvoltarea indivizilor din populatiile umane. Analizeaza relatiile dintre individ si populatiile conspecifice, ca produs al evolutiei normale sau patologice a omului, in raport cu mediul sau de viata. Genetica medicala contribuie la elaborarea mijloacelor terapeutice eficiente in combaterea, corectarea si preintampinarea aparitiei bolilor genetice in familie, in populatie. Deasemenea asigura starea de sanatate fizica si psihica a omului. Recentele achizitii stiintifice in genetica confirma valoarea extrapolarii principiilor acestei stiinte in medicina, cu posibilitatea cunoasterii complexe a omului normal sau bolnav. Datorita progreselor in biologie si biogenetica, J. Bernard afirma ca Genetica este strans legata de interesele omului, de societate. De aceea spunea Bernard: „....genetica cere cu necesitate clarificarea stiintifica a proceselor biologice, abordarea stiintifica a evolutiei genomului uman, cunoasterea, la toate nivelele de organizare, a organismului si viitorul genetic al omului..." Linus Carl Pauling (1949) afirma urmatoarele: „...dintre toate sistemele naturale, materia vie este aceea care, prin imensele sale transformari, pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice inscrise in organizarea sa. Ca nu exista alt sistem ca eel biologic, care sa fie constant suprimat si simultan mentinut, si ca este suficient a ne interoga pe noi insine pentru a sti in care dintre sistemele vii actuale s-a realizat cea mai mare parte a trecerii istorice...".

10

Genetica cauta sa descifreze interrelatiile dintre componenta genetica a organismului si factorii de mediu, de a descifra interferentele de influenta si/sau efectele distinctive, intre genotip si mediul ambiant. Genetica, stiinta cu caracter nerestrictiv, studiaza complexitatea structural-functional-comportamentala a omului, in care rolul primordial il are genomul, constituit in momentul formarii zigotului prin procesul de fecundatie. Pentru o corecta apreciere a aparatului genetic care controleaza caracterele exprimate fenotipic, este necesara cunoasterea unor marimi pe care Dubinin (1969) le mentiona pentru om : - celula gametica la om contine aproximativ un sfert de microni cubi 3 (miu ) de acizi nucleici, in greutate de 4x10 12 g (grame) ; - populatia terei este estimata la sase miliarde de locuitori : 6x109; - nasterea acestui numar de oameni necesita 12xl09 gameti haploizi (6x109 ovule si 6x109 spermatozoizi); - volumul total al acizilor nucleici existent in cele 12 miliarde de gameti haploizi se estimeaza la 4,8 mm3 si o greutate de 48 mg ADN; - intr-un vol urn egal cu o picatura de ploaie este inmagazinata componenta moleculara, ADN-ul, pentru cele 6 miliarde de indivizi umani; - dar corpul uman are aproximativ 6xl013 celule, din care se distrug in 24 de ore cca 5x10" celule. Dar tot atatea se produc, asigurand regenerarea fiziologica si mentinerea integritatii morfo-functionale a organismului. Datele prezentate de Dubinin evidentiaza complexitatea constitutionala a speciei Homo sapiens.

11

CAPITOLUL II EREDITATEA LA OM
Ereditatea este functia biologica a organismelor vii de a conserva si transmite caracterele morfo-structurale, moleculare, fiziologice si comportamentale de la o generatie la cele care-i succed. Este latura sincronica, de conservare si transmitere a informatiei genetice, prin care este mentinut axul structural-functional al speciei in spatiu si timp. Ereditatea conserva caracterele, le stabilizeaza. Pentru studiul ereditatii, in fata geneticienilor au fost formulate o serie de intrebari ca: - Ce se transmite? Care este natura fizico-chimica a materialului genetic mostenit de la parinti? - Cum este transmis materialul genetic? Care sunt mecanismele ce asigura continuitatea intre generatii? - Cum actioneaza materialul genetic? - Daca raspunde destructiv la interferentele cu factorii agresivi din mediu si care sunt efectele fenotipice asupra indivizilor? Sunt intrebari fundamentale la care genetica raspunde, explica, demonstreaza, convinge. Viata precede intricatiei fenomenelor dinamice, legate de structurile specifice ale celulei, ale organismului. „Dinamismul", propriu vietii, este exprimat sub diversele activitati metabolice care asigura cresterea si functiile organismului. Suportul acestui dinamism este asigurat de moleculele proteice, cu rol structural sau enzimatic, ce se caracterizeaza prin specificitate de structura si functie. Identitatea si specificitatea proteinelor de la o generatie la alta in cadrul speciei sunt garantate si realizate prin mecanisme informational codificate, de biomoleculele genomului uman. Biomoleculele care detin, in forma codificata, informatiile genetice se caracterizeaza prin aranjari particulare ale componentelor structurale, realizand ceea ce numim „masinaria genetica", "banca genetica" de informatii din genomul organismului. Dar spre deosebire de variabilitate, ereditatea, ca functie sincronica, stabilizeaza caracterele datorita macromoleculelor codante. 12

Macromoleculele codante implicate in functiile de ereditate si variabilitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : - sa detina informatia necesara structurii, functiei si „stabilitatii" de reproducere in celulele organismului. Aceasta informatie o gasim codificata in ordonarea aperiodica a monomerilor, ca unitati de structura ce alcatuiesc aparatul genetic molecular al celulei, in ADN; - sa fie capabile de autoreplicare (autocatalitica), mecanism care asigura trecerea „nemodificata" a informatiei genetice din celula mama spre celulele fiice ce rezulta prin diviziune; - sa exercite functia heterocatalitica, cand, prin decodificarea informatiilor genetice inscrise in structura lor, sa asigure sinteza de ARN mesager care, in citoplasma, realizeaza sinteza proteinelor cu structura specifica, in conformitate cu mesajul genetic copiat. - sa prezinte o oarecare „labilitate" ca raspuns la interferanta cu factorii de mediu potentiali agresivi si cu efecteie distructive asupra moleculelor codante. Aceste conditii sunt indeplinite de acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul), care, virtual, isi exercita functiile la toate organismele: procariote si eucariote. Datorita procesului convergent intre informatia codanta si proteine, apar similitudini de forma structura si functii intre indivizii conspecifici, dar si o divergenta fenotipica interindivizi, definind individualitatile in populatie. De exemplu, fenotipul unui individ este o „sinteza" complexa de elemente mostenite de la generatiile ascendente, realizata prin procesul informativ, codificata , transmisa si mostenita. Trasaturile fenotipice le grupam in categorii de caractere dupa cum urmeaza: - caractere specifice care particularizeaza specia; - caractere intraspecifice sau individuale particulare si de diferentiere a indivizilor conspecifici; - caractere dobandite „de novo"posibile a fi inscrise in zestrea genetica a individului. Ele au efecte severe distructive - morbide sau letale - si care pot deveni transmisibile.

13

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structura in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituenti principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in forme virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiphcarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiphcarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotidelor din moleculele ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structura ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5 nucleotidele in molecula, determinant o structura liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structure in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituent! principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in fonne virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiplicarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiplicarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotideior din moleculeie ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structure ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5'-3' cupleaza nucleotidele in molecula, determinand o structure liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

fiind celule diploide. asigura sinteza de proteine cu structuri si functii specifice.4n cantitate ADN. prin care este atestat rolul ADN-ului ca suport molecular al ereditatii si variabilitatii sunt urmatoarele: . rezulta molecula de ARN mesager. cand Watson si Crick (laureati ai premiului Nobel) folosind ca metoda de studiu spectreie de difractie a razelor X.Totusi momentul „revolutionar" in studiul structurii si dispozitiei spatiale a ADN-ului este anul 1953.ADN-ul este molecula capacitata cu functia de autoreproducere. 15 . .in celulele gametice. . . .cantitatea de ADN este aceeasi in toate celulele somatice (cu aproximatie).in stadiul interfazic S are loc sinteza ADN-ului prin replicare semiconservativa. au demonstrat ca molecula ADN are o structura spatiala (o arhitectura) ordonata sub forma de dublu helix. .ADN-ul este o molecula cu structura speciala determinata de ordonarea aperiodica a nucleotidelor in catenele cuplate complementar.la organismele cu reproducere sexuata) cantitatea de ADN este redusa la jumatate in raport cu celula somatica diploida. care sunt haploide (cu numarul injumatatit de cromozomi fata de celulele somatice .in ciclul mitotic (fig. . Este functia care asigura conservarea informatiei genetice in generatiile ce succed. functia autocatalitica.cantitatea de ADN variaza in raport cu fazele ciclului celular si numarul cromozomilor : . .avand structura neramificata.1 cromatida pentru fiecare cromozom. La sfarsitul acestui stadiu cantitatea de ADN va fi de 4n.in stadiul G2 interfazic gasim: . 1) : -in stadiul interfazic Gi gasim: . Este principiul care asigura decodificarea „corecta". . Argumentele de ordin general rezultate din cercetarile biochimistilor si geneticienilor. informatia genetica din ADN este stocata si dispusa liniar. care.2n cromozomi. .2n cromozomi. .2n cantitate ADN. in citoplasma celulei.ADN-ul serveste ca tipar pentru a i se decodifica mesajul genetic inscris in structura sa. Prin decodificare si respectarea principiului complementaritatii bazelor. care se realizeaza prin replicare semiconservativa. .

2) .2n cantitate ADN.2n cromozomi. .2n cantitate ADN.. cu formarea gametilor haploizi.4n cantitate ADN.in numar cromozomi. .2n cromozomi. . Fazeieji durata (h) |P:'M! ATI MTTOZA Fig.In diviziunea secundara a meiozei : .la sfarsitul diviziunii primare celulele au : .2 cromatide pentru fiecare cromozom.in numar cromozomi. gasim : (fig.1 cromatida pentru fiecare cromozom. . . .in meioza.in stadiul G2 gasim : . . .l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice . profaza si metafaza gasim : .2 cromatide pentru fiecare cromozom. . cantitate ADN 4o ADN 2n ADN INfTERFAZA 10 12 14 16 18 imi20 Z. 16 .2n cromozomi.2n cantitate ADN.in interfaza.1 cromatida pentru fiecare cromozom.2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.in stadiul d gasim : . .In diviziunea primara a meiozei: . .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: . .

1 cromatida pentru fiecare cromozom.2n cantitate ADN.l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice .in stadiul d gasim : . 16 .2n cantitate ADN.2n cromozomi. .2 cromatide pentru fiecare cromozom.. .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: .in numar cromozomi.la sfarsitul diviziunii primare celulele au : .2n cromozomi.11111 Riwfeji durata irsTTERFAZA ^T^-s |P!M ATI * W fc MITOZA Fig. . . . 2 4 6 8 10 12 14 16 18 iiili 20 22 fc. profaza si metafaza gasim : .in numar cromozomi. .In diviziunea secundara a meiozei : .2n cantitate ADN.in interfaza.in stadiul G2 gasim : . gasim : (fig. 0 .2n cromozomi.2) . .5 C2 C.2 cromatide pentru fiecare cromozom. .in meioza. .4n cantitate ADN.In diviziunea primara a meiozei: . ADN 4n ADN 2n ADN 0. cu formarea gametilor haploizi. . .1 cromatida pentru fiecare cromozom. .2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.

apar caractere noi (normale . -la sfarsitul diviziunii secundare celulele vor avea : . Cele doua catene cuplate realizeaza o dispozitie spatiala.. catenele fimd cuplate intre ele pe principiul complementaritatii bazelor azotate componente. Fig. sau printr-un mecanism de crossing-over inegal.in numar cromozomi.in cantitate ADN. o arhitectura in dublu helix. .2n cantitate ADN. .1 cromatida pentru fiecare cromozom. 2. . . efect al actiunii agresive a factorilor potentiali mutageni.cand structura ADN este modificata.2 cromatide pentru fiecare cromozom. 17 . Observam ca in celula gametica numarul cromozomilor si cantitatea de ADN sunt reduse la jumatate in raport cu celula somatica. 2 Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celular in gametogeneza.adaptative sau patologice). Structura moleculei de acid dezoxiribonucleic (ADN) Molecula de ADN din genomul procariotelor si eucariotelor are o structura polidezoxiribonucleotidica dublu catenara.

ADN-ul este molecula inalt polimerizata. inseparabile intre ele : o baza azotata. Unitatea de structura a molecuiei de ADN Unitatea de structura a ADN-ului este nucleotidul.legaturi fosfodiester 5 -3 formand scheletul glucido-fosforic. 2. Bazele azotate pot fi purinice si pirimidinice.CM NM ■" m Fig. Bazele purinice prezinta doua heterocicluri : un hexaheterociclu (pirimidinic) si un pentaheterociclu (imidazolic). Bazele purinice in structura ADN-ului sunt : adenina (A) si guanina (G) (fig. N it C O X O HN i C O X CH XH MM C * . NM. 18 . G) si pirimidinice (T. C). o pentoza si un radical fosfat.3 Structura bazelor purinice (A. 0 I ! CM W I NM.1. Este un monomer in componenta caruia exista trei tipuri de molecule. 3).

Cuplarea celor trei componente fmalizeaza structura nucleotidului (fig.Bazele pirimidinice se prezinta sub forma unui hexaheterociclu pirimidinic. 4 Structura nucleotidului cu baza pirimidinica ( Timina ) . esterifica cu formarea nucleozidului. Esterificarea se face printr-o legatura N-glucidica.4sifig. A doua componenta din structura nucleotidului este pentoza. care se cupleaza. cuplarea stabilindu-se cu hidroxidul de la C3 sau C5 al pentozei. baza azotata si pentoza.furanozic. legatura covalenta.3). prin esterificare. A treia componenta a nucleotidului este radicalul fosfat. Esterificarea se face intre hidroxidul din pozitia Ci al pentozei si azotul din pozitia N3 la pirimidine si pozitia N9 pentru purine. Cele doua componente. Fig. esterificare C5. de nucleozid. 19 . un glucid care se prezinta ca heterociclu de tip beta ((3). In structura ADN-ului bazele pirimidinice sunt reprezentate de timina (T) si citozina (C) (fig.5). esterificare C5- Structura nucleotidului cu baza purinica (Adenina) .

ramane liber de la carbonul 5). OH 20 . Fig. 5 Structura nucleotitului cu citozina N H 0 1 O-P- 0- 0<^ J H CH.H-' H HO' P">-CM>/ li 0 H\H 1 OK H/M OK (Acidul fosforic poate esterifica si la OH de la carbonul 3. o o.

Polimerizarea nucleotidelor se face prin legaturi fosfodiesterice. Desi prezente. a pentozei nucleotidului urmator.Structura nucleotidului cu guanina OH OH o—: ADN-ul este molecula rezultata din esterificarea si ordonarea liniara acelorpatru tipuri de nucleotide. Structura primara a ADN Structura primara analizeaza modul de formare a monocatenei din structura moleculei de ADN. Bazele sunt cuplate cu hidroxidul Ci al pentozei fiecarui nucleotid.cu hidroxidul din pozitia 3' sau 5'.2. bazele azotate nu participa la realizarea structurii scheletului glucido-fosforic. Prezenta si ordinea bazelor din monocatena polinucleotidica determina specificitate structural-functionala moleculei de ADN. intre radicalul fosfat al nucleotidului. Prin polimerizare se formeaza scheletul glucido-fosforic al monocatenei liniare din molecula ADN-ului. 2. Se urmareste ordonarea nucleotidelor si gradul de polimerizare a monocatenei ADN-ului. Ordonarea 21 .

6 Structura primara a ADN (scheletui glucido-fosforic) . 6). ADN-ul Fig.esterificare 3'-5\ 22 .specifica realizeaza informatia genetica inscrisa in ADN-ul genomic (fig.

1 2 3 4 V 2' 3' 4' ... si cum ADN-ul are functia de determinism genetic. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'.. .. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor. Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN. . datorita identitatii structurii moleculelor de ADN. ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa.. care ar structura cele doua catene polinucleotidice..L_____J L_____J L____J L_____J L_____J 1_____J I______I L_____J_. Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C .prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice.-y-s'-y-S'-y-S'-y-S'-y-S'-ys'-y'S'-ys'-y-s'-y-s'-. bacterie-om. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om. cu aceleasi structuri si functii.s-ar fi realizat o informatie genetica limitata.... Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica... cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor. sa prezinte aceleasi caractere.. . iar proteinele sa prezinte 23 . conform schemei : .Nucleotidele sunt molecule orientate..cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor).. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior. structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote.... . iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5\ Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN. . Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor.. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: . Ca urmare.. atat la regnul vegetal cat si la eel animal.. ...

. Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului. iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5'.. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. . Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . L____J L____J L___J L_____J L____J L____J I____J L____J. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior.... datorita identitatii structurii moleculelor de ADN. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor. Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor. .. 1 2 3 4 1' V 3' 4' .. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic. care ar structura cele doua catene polinucleotidice. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor. sa prezinte aceleasi caractere. iar proteinele sa prezinte ......A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: .prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice.. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica. conform schemei : . structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote.. ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale... Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'.. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN....Nucleotidele sunt molecule orientate. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om. Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN. atat la regnul vegetal cat si la eel animal. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular. cu aceleasi structuri si functii...cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor). bacterie-om. Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide. .. Ca urmare..s-ar fi realizat o informatie genetica limitata.-y-s'-ys'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s''.

. aleatorie.. Ca urmare din structurile proteice ar fi trebuit sa lipseasca 16 aminoacizi (cunoscuti in structurile proteice sunt 20 aminoacizi) si prezenti numai patru tipuri .. aleatorie in monocatena ADNului s-a realizat in cursul evolutiei bio-genetice a moleculelor de ADN. Datorita ordonarii aperiodice a nucleotidelor si tripletelor se realizeaza o cantitate inepuizabila de informatie genetica depozitata in structura moleculelor de ADN. respectiv 10600. Dupa Chargaff. dar si pozitia tripletelor este aleatorie... asigura o crestere numerica a tipurilor de triplete (43 = 64 . . . prin degradare enzimatica a moleculelor de ADN. Dar genomul uman 24 .... . vom analiza o secventa „arbitrara" in componenta careia sunt 1000 nucleotide. Folosind metode fizicochimice cantitative.. ca tipuri diferite. proteine care vor exercita si functii specifice in celula. obtinindu-se marea diversitate a tipurilor de mesaje genetice depozitate in structurile ADN-ului. au o ordonare aleatorie. biochimic. 123 45 6 7 8 9 10 Analizand aceasta secventa observam ca numarul tripletelor (codonilor). L_J I____I I___J I—J L___I I___I L_J L_J l__J L_J L_.. conform principiului aperiodicitatii (ordonarea aleatorie). ce structureaza monocatena polinucleotidica a moleculei de ADN. confera fiecarei molecule de ADN specificitate structural-functionala. non-periodica.vezi codul genetic). a fost Chargaff (1950). Mesajele genetice inscrise in structurile ADN pot fi decodificate si matedalizate in molecule de ARN mesager.. ordonarea aperiodica.A T T C C G A G C T T A C G A G T T G C T T A C C C C A A T A . aceiasi aminoacizi ca structura la toate organismele vegetale si animale. imprima acestor proteine o structura specifica (conform mesajului genetic decodificat din ADN). .. Pentru o mai corecta intelegere a semnificatiei biologice a aperiodicitatii nucleotidelor ce structureaza.. se pot realiza combinatii polinucleotidice de ordinul 41000. acelasi numar de aminoacizi.. Cum ARNm este implicat direct in sinteza de proteine. monocatena polinucleotidica din molecula ADN..... Cum fiecare nucleotid este reprezentat de una din cele patru tipuri de baze azotate.aceeasi structura... in organism. Sa consideram ipotetic o secventa aperiodica din catena moleculei deADN: .... Cel care a demonstrat ca cele patru tipuri de nucleotide au o ordonare aperiodica. Informatia genetica realizata prin aperiodicitatea nucleotidelor. a demonstrat ordonarea aperiodica si ca cele patru tipuri de nucleotide.

raportul de complementaritate se bazeaza pe urmatorul rationament valoric: indiferent de specie si regn. tisulare. complementaritate care asigura cuplarea catenelor copolimerice. . Importanta structurii primare: . care este depozitata sub forma de mesaje ereditare pentru caracterele moleculare. care. Si daca folosim preceptul lui Einstein ca numarul atomilor din Univers ar fi 0.T) si Guanina cu Citozina (G-C). catenele fiind copolimerice. 2. celulare. in citoplasma.3. punti ce se stabilesc intre bazele azotate prezente in structura monocatenelor. informatia genetica este decodificata prin sinteza de ARNm. la care ADN-ul este monocatenar. de organ si pentru activitatea metabolica a organismului uman. I Complementaritatea.500.500. In consecinta [ ordonarea aperiodica ar determina combinatii de ordinul 43.asigura specificitate structural-functionala moleculelor ADN. datorita aperiodicitatii structurii primare. este cercetatorul care a demonstrat ca ADN-ul are o structura secundara dublu catenara. Catenele copolimerice sunt cuplate intre ele prin punti de hidrogen.000 perechi de nucleotide. .sub forma de mesaje genetice.000. Structura secundara a ADN Cu exceptia unor bacteriofagi. se realizeaza intre: Adenina cu Timina (A . Aceste raporturi valorice: A = T si G = C explica complemen25 . Rezultatele lui Chargaff pot fi sintetizate astfel : -intre bazele azotate intercatenare se stabilesc punti de hidrogen. determina sinteza deproteine cu structuri si functii specifice in celula.000. Chargaff stabileste raportul de complementaritate intre bazele purinice si cele pirimidinice.88 x 1079 se poate considera ca informatia genetica ar fi I inepuizabila in spatiu si timp.realizeaza informatia genetica . Chargaff (1950). toate procariotele si eucariotele au molecula ADN structurata din doua I monocatene cuplate. . <> ADN-ul este dublu catenar. in conditii fiziologice normale a structurii ADN-ului. iar cantitatea de guanina este egala cu a I citozinei.000 perechi de nucleotide.contine aproximativ 3. Folosind metode fizico-chimice de analiza cantitativa. s-a constatat ca adenina este valoric egala cu timina.

complementaritatea este demonstrata prin cinetica reactiilor fizicochimice. Acest raport complementar in baze A = T si G = C este numit „regula Chargaff” sau „ratio baza" . conform urmatoarelor principii de analiza : hidrogenul din componenta bazelor azotate are un „nucleu" cu volum mic si intens pozitiv.C = G. In consecinta. C se leaga cu G prin trei legaturi de hidrogen. . Sunt cupluri complementare in ADN: A = T. 7 Cuplarea bazelor azotate prin legaturi de hidrogen. . ..in molecula ADN-ului cu structura normala.. adenina (ca baza purinica) poate stabili doua punti de hidrogen cu timina (baza pirimidinica)..— i m /' 5 /♦ > \ / / *\ \ / A {«*•**) T l*irtft«) G foMBMI H C jcftorirt} Fig. .analiza cantitativa a moleculelor de ADN extrase de la diverse specii animale sau vegetale au evidentiat urmatorul aspect : cantitatea de A + T nu este egala cu cantitatea G + C : 26 .. hidrogenul poate primi un electron negativ de la alt atom.7)...o o-. In aceste conditii se poate stabili o legatura electrovalenta. care poate fi purina sau pirimidina . T se leaga cu A prin doua legaturi de hidrogen . iar guanina (ca baza purinica) reahzeaza trei punti de hidrogen cu citozina (baza pirimidinica). K**\ ' r r| UM.. Cuplarea complementara prin punti de hidrogen este principiul structurii secundare a moleculei de ADN...taritatea. cu care isi completeaza orbita. T = AsiG = C.. » &*\ / ?\ Ir r OH. In jurul acestui nucleu graviteaza un electron negativ (e~)... (fig... Hidrogenul reahzeaza aceste legaturi si cu atomul de azot sau cu oxigenul din structura altei baze azotate. Acest electron negativ este „incapabil" sa satisfaca sarcina pozitiva a nucleului atomic.

A+T ---------^ 1 G+C Datorita raportului valoric neunitar este confirmata aperiodicitatea ordonarii nucleotidelor in catenele copolimerice (deci intre purinele si pirimidinele din componenta celor doua catene este respectata complementaritatea de cuplare). Observam ca intre specii apar diferente valorice intre A + T si G + C. Moleculele de ARNm sunt complementare fata de secventele decodificate din ADN. complementaritatea structurii secundare confera moleculei de ADN functii bio-genetice esentiale: .pe principiul complementaritatii bazelor azotate.raportul ---------. desi intre bazele purinice si cele pirimidinice este respectata complementaritatea.la Homo sapiens (om) proportia este de 62% A + T iar G + C de 38% etc. . " . In 1978 Lints confirma aperiodicitatea cuplurilor complementare.la Bos taurus A + T este in proportie de 58% iar G + C in proportie de 42%. . G + C De exemplu: . Valoarea neunitara a raportului Chargaff confirma aperiodicitatea celor doua catene (aperiodice) copolimerice . valoric . Ca importanta. la indivizii conspecifici se mentine aproape constant si apropiat valoric.metode de analiza a structurii ADN-ului prin denaturare si renaturarea moleculei se bazeaza tot pe principiul complementaritatii bazelor purine si pirimidine. variaza in limite foarte largi.respectand principiul complementaritatii se asigura replicarea semiconservativa a ADN-ului (autocatalitica) si continuitatea informatiei genetice (functia sincronica si conservarea ei).la Saccharomyces cerevisie cuplul A + T este in proportie de 64% fatadeG + C-36%. A+T . .desi valoarea raportului Chargaff variaza valoric intre specii. se realizeaza decodificarea mesajelor genetice inscrise in structura ADN-ului de catre moleculele de ARNm. 27 . .

Structura tertiara a ADN Prin tehnica difractiei razelor X s-a stabilit ca ADN-ul are o arhitectura spatiala ordonata. Pe baza datelor obtinute prin difractia razelor X cei doi cercetatori au elaborat postulatul: „ADN-ul este molecula dublu catenara. La elaborarea modelului tridimensional. Modelul elaborat de Watson si Crick a fost publicat in 1953 in revista „Nature". . au dispozitia spatiala in dublu helix. Rezultatele obtinute de Wilkins si Franklin au confirmat ca: . Watson si Crick au folosit raportul de complementaritate intre cele doua catene copolimerice din molecula ADN. elaboreaza ipoteza asupra structurii tridimensionale a moleculei ADN din genomul celular. cuplate complementar si dispuse in interiorul moleculei au planele perpendiculare pe axa virtuala a moleculei de ADN". conform principiului complementaritatii intre purine si pirimidine (A = T si G = C). Cele doua catene sunt cuplate prin punti de hidrogen. Cuplurile complementare sunt Valori folosite in studiul moleculei ADN: lm = 102cm = 103mm = 106um = 109nm = 1010A metru centimetri milimetri micrometri nanometri Angstromi 28 . rezultate pentru care li s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicina.structura tridimensionala a ADN-ului este asemanatoare pentru procariote si eucariote. folosind tehnica difractiei razelor X. formand scheletul glucidofosforic paralel pe axa virtuala a dublului helix. Fiecare cuplu complementar de baze are un unghi de rotatie de 36° in raport cu cuplul urmator. indiferent de gradul de evolutie a speciilor. 2.pe principiul complementaritatii bazelor azotate se „construiesc" si se folosesc sondele si amprentele genetice pentru identificarea si localizarea genelor. Bazele azotate. pentru secventierea moleculelor de ADN.. cuplate complementar. urmat de Franklin in 1951. Crick si Watson care.4. fara sa cunoasca lucrarile si observatiile lui Wilkins si Franklin. Planele pentozelor cuplate cu acidul fosforic sunt dispuse la exteriorul duplexului. Catenele cuplate se spiraleaza formand un a helix iar catenele copolimerice fiind antiparalele. Planele cuplurilor complementare sunt la distanta de 3.34nm) intre ele. Wilkins (1950) este primul cercetator care a folosit tehnica difractiei razelor X in studiul moleculei ADN .cele doua catene copolimerice. In 1953. Aceasta observatie confirma ca molecula ADN are structura tridimensionala sau dispozitie spatiala.4 A (0.

se realizeaza spatial. etc. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. ceea ce asigura inserarea lor in lant. respectiv 7><10 mg ADN. precum si functiile exercitate de ADN in genom. ca : difractia luminii polarizate. desi aperiodica . molecula de ADN are o structura tertiara ordonata. In ordonarea bazelor. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3.4 nm).ADN-ul este molecula neramificata. denaturarea-renaturarea.prin dispozitia in dublu helix. . difuziunea. . proteine cu care se cupleaza ADN-ul. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. Rotatia. 1964). Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. autoradiografierea. (1966). au stabilit proprietatile fizico-chimice. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol.masa moleculara a moleculei de ADN poate fi estimata la 12-16 x 6 10 daltoni. spectrele de difractie a razelor X. 29 . La eucariote. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. Metodele folosite in studiul ADN-ului. putin rigida. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse.5 x109 perechi de nucleotide.„etajate". ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. Cuplurile A = T si G = C au simetrie. contributia puntilor de hidrogen este mica. T = A. Dupa Polland si col. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. nu plan. indiferent care este ordinea : A = T . G = C sau C = G. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. clonarea moleculei. fata de puntile de hidrogen.

se realizeaza spatial. spectrele de difractie a razelor X. contributia puntilor de hidrogen este mica. desi aperiodica . este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. 1964). G = C sau C = G.5 x109 perechi de nucleotide. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. . Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. Dupa Polland si col. etc. difuziunea. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . au stabilit proprietatile fizico-chimice. autoradiografierea. denaturarea-renaturarea.„etajate". nu plan. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. indiferent care este ordinea : A = T . (1966). Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol.masa moleculara a moleculei de ADN poate fl estimata la 12-16 x 10 daltoni. La eucariote. T = A. . fata de puntile de hidrogen. clonarea moleculei. precum si functiile exercitate de ADN in genom. proteine cu care se cupleaza ADN-ul. Rotatia. Cuplurile A = T si G = C au simetrie. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. Metodele folosite in studiul ADN-ului. ca : difractia luminii polarizate. putin rigida.prin dispozitia in dublu helix. In ordonarea bazelor. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. 29 .4 nm). spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". respectiv 7><10-9 mg ADN. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . ceea ce asigura inserarea lor in lant. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone.ADN-ul este molecula neramiflcata. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. molecula de ADN are 0 structura tertiara ordonata.

. . heterocatalitica si variabilitatea (prin mutatie. mai stabil.complementare cuplate in dispozitie rectiliniara s-ar obtine un filament ADN a carui lungime poate ajunge la 200 cm. .structura tridimensionala asigura functiile: autocatalitica. . neutralizeaza sarcinile negative. combinandu-se cu dublul helix al ADN-ului. care. Stabilitatea termodinamica a ADN-ului se asigura prin: .de proteinele histonice. 30 .fortele Van der Waals. numite si legaturi metastabile. repararea eronata sau prin recombinarea genetica a moleculelor ADN). . decat cuplul A-T.in lumina ultravioleta (UV).legaturile slabe de hidrogen. care are numai doua punti de hidrogen.interactiunile hidrofobe intre planurile cuplurilor de baze complementare si hidratarea gruparilor P04". absorbtia ADN se face la lungimea de unda de 260nm. sunt „suficiente" pentru a organiza si mentine molecula in helixuri de homopolimeri nucleotidici. desi slabe. Cuplul G-C cu trei punti de hidrogen este mai „puternic".

Dar imaginile electrono-microscopice si analizarea in lumina polarizata au consemnat ca rotatia helixurilor poate fi atat dextrogira cat si levogira. ADN-ul de tip Z si/sau forma „in agrafa. Histonele.3. cum ar fi: catenele neperechi. este ADN-ul in cere inchis covalent. Tensiunea superficiala induce „suprasolicitarea" structurii tertiare a ADN-ului cu alternative potentiale. Proteinele histonice au dispozitie discontinua. In general. impreuna cu ionii de Ca2+. cu formarea nucleozomilor si solenoizilor. in duplexul moleculei se produce si o condensare a spirelor. ac de par". Prin aceasta dispozitie histonica se mareste diametrul moleculei de ADN. S-a observat ca prin cresterea numarului de rotatii complete pe unitatea de lungime. in ADN-ul mitocondrial si cloroplaste. Daca ADN-ul are rotatia opusa fata de normal. prezent in genomul multor virusuri. au rol in mentinerea arhitecturii spatiale a ADN-ului. in care capetele moleculei de ADN sunt comprimate (constranse). Moleculele de ADN lipsite de bucle dextrogire sau levogire laterale sunt considerate molecule „relaxate". spiralizarea dublului helix al moleculei de ADN este dextrogira. 0 structura simpla. se produce o „tensiune" helicoidala crescuta. Ca alternative potentiale sunt si regiunile zonale ale duplexului ADN-ului de tip B . formate dintr-o monocatena autocomplementara. numita palindrom. Formele izomorfe de ADN (Forme „geometrice" de ADN) Din analiza moleculelor de ADN prin metoda spectrelor de difractie a razelor X. La eucariote ADN-ul se asociaza cu proteinele histonice prin legaturi saline formand nucleoproteine. Tensiunea superhelicoidala poate exista in interiorul celulelor sau nucleului celular daca exista un mecanism biologic care ar determina comprimarea capetelor moleculelor de ADN. metoda de rotatie a luminii polarizate si imaginile electronomicroscopice s-a evidentiat existenta formelor izomorfe de ADN. 31 . apar bucle dextrogire sau superinfasurare negativa („negative super coil"). sau in genomul unor procariote mici. Aceasta tensiune poate fi dispusa prin formarea unei bucle cu rotatie levogira sau superinfasurarea pozitiva („positive super coil"). Cand numarul de spiralizari pozitive creste.

Forma A Forma Z Forma B Fig. Saenger considera ca. constata ca distanta dintre cele doua catene cuplate complementar dispuse in spirala. In prezent putem vorbi de existenta a trei forme izomorfe de ADN (fig.De exemplu.8 Forme izomorfe de ADN Saenger (1984). la eucariote. molecula de ADN se poate gasi sub doua forme izomorfe: forma tip A si tip B. a descoperit ca pe secventa de 4-12 perechi de nucleotide obtinute artificial. 32 . Alexander Crick (1979). Dupa aspectul depresiunilor intercatenare. ADN-ul de tip B si ADN-ul de tip Z. apare o spiralizare diferita de cea dextrogira. chiar daca ele sunt dextrogire in lumina polarizata. folosind spectrele de difractie a razelor X. folosind metoda observatiei cristalografice cu variatia gradului de hidratare a mediului.8): ADN-ul de tip A . nu este uniforma .

iar diametrul moleculei este mai mare. Este un ADN format aproape in exclusivitate din G-C. Saenger. distanta dintre cuplurile complementare redusa. precum si prezenta moleculelor de apa. dar procesul nu este reversibil. Are existenta biologica. Guanina din ADN tip Z se gaseste la periferia moleculei. Rich (1979). si o depresiune secundara putin vizibila. de unde si numele de ADN de tipZ. iar pasul helixului dupa o revolutie completa. 33 . al caror numar variaza in raport cu gradul de depresiune. este mai mic. Este consecinta directa a interferentei stereochimice intre depresiunea larga si cea ingusta. depresiunea primara (major) are o deschidere mica. Experimental s-a obtinut aceasta tranzitie din tipul A sau B. prezentand guanina eversata spre exteriorul moleculei. conversia helixuluide tip B intr-un helix de tip A si invers. Saenger (1984) si altii au descoperit ADN-ul de tip Z ADN-ul de tip Z este forma levogira ca spiralizare a moleculei. constata diferente de dimensiune si aspect in traseul de spiralizare a celor doua catene cuplate. ADN-ul de tip B este forma hidratata a moleculei. iar scheletul glucido-fosforic al celor doua catene cuplate are aspect de zig-zag (linie franta).ADN-ul de tip A este forma deshidratata si cristalizata a moleculei. In conditii fiziologice nu s-a constatat „tranzitia" ADN -ului de tip A sau B intr-un ADN de tip Z. ADN de tip Z poate fi obtinut artificial. Helixurile se rotesc de la stanga spre dreapta. are tendinta de a se cupla spontan cu substantele necunoscute cu potential cancerigen. Si anume. analizand comparativ molecula deshidratata si cristalizata de tip A si molecula hidratata de tip B. este conditionata de hidratarea mediului in care sunt introduse cristalele. Aceasta din cauza excesului de guanina in componenta lanturilor polinucleotidice. dar foarte adanca (profunda). Acest tip nu are existenta histologica de lunga durata in ciclul celular. Este forma dextrogira. vizibila. Saenger a mai stabilit ca cele doua forme A si B sunt forme reversibile. si anume: prezenta depresiunilor primare si secundare (major si minor) (fig. Este forma care roteste lumina polarizata de la dreapta spre stanga. Depresiunea majora este cu deschidere larga dar aplatizata. Tipul A este putin alungit. Bazele azotate sunt exact perpendiculare pe axa virtuala dextrogira a helixului. Ca urmare. La ADN-ul de tip B sunt vizibile ambele depresiuni: depresiunea primara cu deschidere foarte larga dar putin adanca si depresiunea secundara. ADN-ul de tip Z are helixurile mai alungite si cu diametru mai mic fata de ADN-ul de tip B. Retine atentia deoarece. De exemplu ADN-ul de tip A prezinta un helix larg. 9). Este forma dextrogira.

in nucleul celulelor cantitatea de ADN este aceeasi. la Bos taurus. pot forma sau pot distruge reversibil. structura tipului Z „in vivo". ficat. De asemenea.5x10-l2gv . se fixeaza pe I ADN-ul nuclear in puncte precise (situsuri) ale cromozomilor. s-a intensificat si diversificat. Mirsky si Ris constata ca in componenta moleculelor de ADN exista aceleasi baze azotate. Sunt ipoteze de lucru care sustin existenta ADN-ului cu structura levogira Z „in vivo". Argumentele care presupun existenta „in vivo" a ADN-uluide tip Z la eucariote. Primii care si-au concentrat cercetarile asupra ADN-ului au fost Boivin si Vendrely (1948) care analizand ADN-ul. analizand procesul tranzitional. Se pare totusi ca acest tip de ADN Z este uneori prezent si la eucariote.enzimele nucleare. cu inalta repetitivitate a cuplului G-C. antreneaza dereglari in mecanismele reglatoare ' in expresia mesajului genetic. extras din diverse tesuturi (timus. Au mai stabilit ca nucleul diploid al celulelor somatice are o cantitate de ADN de aproximativ 6. „in vivo". pancreas. . rinichi) au constatat ca: . In 1949.Imbach si Gosselin (1982).indiferent de tesutul analizat. topoizomerazele.fata de celulele somatice diploide. indiferent de regn sau specie. 4. 34 .anticorpii produsi prin imunizare cu ADN sintetic. in gametii cu nucleul haploid. s-a observat ca trecera formei dextrogire A sau B in forma levogira Z. secvente I care in ADN-ul de tip A sau B la eucariote sunt rare". ADN-ul nuclear Dupa ce Avery (1944) a stabilit rolul fundamental al ADN-ului in ereditatea caracterelor. sunt urmatoarele: . cantitatea de ADN este redusa cu aproximativ 50% (3. In stare nativa tipul i de ADN Z. molecule cu distributie specifica si care ocupa situsuri precise in cromozomii nucleari. In prezent nu sunt cunoscute exact situsurile cromozomale unde sunt localizate moleculele ADN-ului Z si nici rolul exercitat in genomul celular. spuneau: „ADN-ul de tip Z levogir este bogat in repetitia cuplurilor G-C. la eucariote. El ar avea rol in reglarea functiei aparatului genomic. este prezent in secventele genomice ale unor virusuri potential oncogene. cercetarea ADN-ului.4x 10-12 grame).

si daca tot ADN-ul existent ar fi codant. au constatat diferente in lapiditatea de reasociere si refacere a moleculelor. ca unele specii de batracieni si pesti inferiori si chiar unele plante.Salamandra (Amphiuma). au o cantitate de ADN de 50 de ori mai mare in raport cu cantitatea de ADN la om. o neconcordanta intre cantitatea de ADN si numarul de gene codante. . . purificat dupa bxtragerea de la diverse specii de eucariote. altele reasociaza lent sau foarte lent. care elaborand si folosind tehnica „denaturarii si renaturarii ADN-ului. observa existenta unor diferente valorice. . Daca am lua in consideratie ^cantitatea de ADN" criteriu de apreciere a gradului de evolutie biologica si complexitate structural (fiinctionala .Unele plante si specii de batracieni au in genomul lor de 100 de ori mai mult ADN fata de ADN-ul genomului uman. Datorita acestor observatii. Mirsky a demonstrat urmatorul aspect: cantitatea de ADN nu este direct proportionala cu numarul cromozomilor existenti in nucleul celulelor si nici cu gradul evolutiei biologice a speciilor. De exemplu. analizand cantitatea de ADN la diverse specii de eucariote. ar trebui sa admitem pa ariciul de mare ar fi de 50 de ori mai evoluat ca soarecele. . sa prezinte un grad de polutie de 50 de ori si chiar de 100 de ori mai mare decat al omului. Mirsky (1950) a lansat ipoteza ca in genomul prganismelor vii exista o cantitate mare de ADN necodant.In 1950 Mirsky. Unele catene reasociaza intr-un timp foarte scurt. precum si unele specii de pesti inferiori.Euglena viridis contine o cantitate de ADN aproximativ egala cu cea existenta in nucleul celulelor somatice la Homo sapiens (om). Primele incercari apartin lui Marmur si col. non-functional indeterminismul genetic al sintezei de proteine. 35 .Procariotele au o cantitate ADN de 10 ori mai mare in raport cu numarul proteinelor codificate.Ariciul de mare (nevertebrat superior) contine de 50 de ori mai mult ADN decat cantitatea ADN la Rattus norvegicus (soarece). (1963). Determinarile efectuate au evidentiat urmatoarele: specii „putin" (evoluate au o cantitate mai mare de ADN nuclear. In procesul de reasociere a catenelor complementare apar diferente de timp. sau Euglena sa o pozitionam pe aceeasi treapta de evolutie cu omul actual. De exemplu: . Rezultatele obtinute i-au determinat pe geneticieni sa-si concentreze bercetarile asupra studiului ADN-ului eucariotelor. iar specii „mult" evoluate au o cantitate mai mica. S-a consemnat o neconcordanta intre cantitatea de ADN si gradul de polutie a speciilor.

hibridizarea % (Fractia neasociata) i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i 0 10-3 10-2 10-1 1 10 102 103 Cot (moli x secunde) 104 Fig.Britten si Kohne (1968). O alta observatie a fost ca in interiorul unei molecule ADN de la Bos taurus sunt secvente polinucleotidice ce difera intre ele prin viteza de renaturare. Din studiul comparativ al moleculelor de ADN procariotic si eucariotic. au urmarit cinetica procesului de denaturare-renaturare. Fragmentele folosite de ei aveau o lungime in jur de 500 perechi de nucleotide. folosind aceeasi metoda au facut un studiu comparativ al procesului de denaturare-renaturare a ADN-ului de la procariote si eucariote. concentratie molara si timp de refacere a moleculei (fig9). au obtinut o curba cu mai multe sigmoide la Bos taurus in comparatie cu cele de la E. coli 36 . Ei au extras ADN-ul de la Escherichia coli (procariot) si de la Bos taurus (eucariot) si cu fragmentele de ADN.9 Cinetica renaturarii ADN la Escherichia coli si Bos taurus (dupa Britten si Kohne .1968). a caror lungime era variabila. Rezultatele au fost urmatoarele: viteza si tipul de renaturare a ADN-ului la Escherichia coli difera semnificativ fata de renaturarea ADN la Bos taurus.

darsi o mare cantitate de ADN non-codant. Rezultatele obtinute au permis acceptatrea a trei tipuri de ADN. in genomul eucariotelor gasim : ADN inalt repetitiv. Fig. 10). TELOMER. la eucariote este o cantitate de ADN care are runctie de a codifica sinteza de proteine (are informatie genetica). CONSTRICTII SECUNDARE / D IS P E R SA T E TANDEM 1 DET EI VlINlbM GEN IETIC ARNr ARNt 37 .Aceste observatii au fost premiza elaborarii ipotezei referitoare la heterogenitatea tipurilor de ADN in genomul nuclear al eucariotelor. ADN moderat repetitiv si ADN nerepetitiv (fig. ipoteza confirmata ulterior. Dupa ei. denumit ADN „egoist".10 ADN-ul NUCLEAR DIN GENOMUL UMAN TIPURI DE ADN N ER E P ET IT IV ADN NUCLEAR * » S EC V E N T E (C O P II)U N IC E CODAN TE » FA M IL II E G EN E D CO DAN TE COPII MULTIPLE HETEROCROMATIMA CONSTITUTIVA : CENTROMER. In raport cu cinetica renaturarii si a heterogenitatii secventelor polinucleotidice constitutionale.

fortele necovalente se refac. o parte din bazele azotate dispuse etajat.1. recuplandu-se complementar cele doua catene. Autorii considera ca prin denaturare se manifesta efectul de hipercromaticitate. O alta observatie pe care au facut-o este ca in timpul denaturarii creste absorbtia in UV (k = 260nm) a bazelor azotate dupa decuplarea complementara. Autorii explica diferenta de absorbtie a UV astfel: prin rupereal puntilor de hidrogen si separarea catenelor complementare. proces numit renaturare. principiul de lucru in procesele de denaturare-renaturare este urmatorul: ADN-ul extras din celula procariota sau eucariota se fragmenteaza in I secvente de aproximativ 1000 perechi de nucleotide. Acest efect 1-au numit efect hipocromic. cu refacerea integrala a dublului helix al moleculei de ADN.4. Acest proces este numit denaturare. in timp ce I cantitatea de lumina UV absorbita de molecula de ADN in dublu helix este I mai mica.| ului. Britten si Kohne (1968) au observat ca la temperatura ridicata si un pH alcalin. catenele se recupleaza complementar. sunt partial „mascate" de scheletul glucido-fosforic al ADN. legaturile de hidrogen dintre catenele complementare se rup cu suprimarea interactiunilor Van der Waals. Denaturarea si renaturarea sunt procese reversibile. se I supun la temperatura de 100°C timp de 10 minute. Cand molecula de ADN este in dublu helix. absorbtia in UV a moleculei este mai scazuta. iar molecula de ADN isi I reface dublul helix. iar prin renaturare efectul de hipocromaticitate. bazele azotate. Cand temperatura si pH-ul sunt aduse la valorile fiziologice. In consecinta. Daca 38 . extrase si purificate. Dupa 10 minute are loc o racire lenta a mediului de reactie cand se restabilesc legaturile de hidrogen. sunt mai expuse la actiunea UV. efect denumit hipercromic. datorita spiralizarii. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular Principiul metodei: moleculele de ADN. cand catenele complementare se separa. Fragmentele se supun procesului de disociere. La aceasta temperatura si intr-un mediu alcalin. legaturile de hidrogen stabilite intre bazele I complementare se rup separandu-se catenele copolimerice. In prezent.

Cand fragmentele de ADN nu contin secvente repetitive. ADN-ul la procariote).Cot' = valoarea de comparatie a vitezei de recuplare a diferitelor secvente de ADN.este concentratia initiala a ADN-ului in moli de nucleotide /litru. 39 . Valorile Cot se exprima pe un grafic.de unde . -1 .repunem catenele singulare in conditii fiziologice (temperatura si concentratie ionica favorabila) ele se vor recupla. Cot . Parametrii care influenteaza gradul si viteza de recuplare a monocatenelor dupa denaturarea ADN-ului sunt: -concentratia initiala a ADN-ului . Pentru valoarea Cot se foloseste ca referinta valoarea Cot a unui ADN "standard" (un homopolimer) sau a unui ADN procariotic cu lungime cunoscuta. Valoarea Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN-ului si timpul necesar pentru reasocierea monocatenelor complementare exprimat in secunde. refacerea moleculei se face cu aceeasi viteza (ex. curba exprimand repetarea secventelor din genomul studiat (fig. ADN-ul la eucariote).Co . . Daca fragmentele contin secvente repetitive si nerepetitive.este timpul de renaturare in secunde. cu atat viteza de recuplare a catenelor este mai rapida iar timpul necesar refaceii moleculei ADN este mai mic. recuplarea monocatenelor se realizeaza la valori diferite de timp (ex. -timpul necesar pentru renaturare . Complexitatea genomului compus din secvente repetitive se stabileste prin curba Cot: Cot = Co x t .t. Cu cat diferenta valorii Cot este mai mica. 11).Co.

a stabilit : . . L.1 .10"4 < Cot < 0... Valoarea Cot peste 102 este un ADN nerepetitiv (dupa J.. 40 . M.. robert.ll Curba Cot. Este tipul de ADN usor de identificat si analizat..ADN-ul cu o valoare Cot cuprinsa intre 0. la care secventele au lungimi variabile cuprinse intre 100-1000 perechi de nucleotide.J 100 1000 10000 .10" exprima un ADN inalt repetitiv. In 1975. cu oligoelemente repetitive scurte (de 5-300 perechi de nucleotide) dispuse in tandemuri lungi.01 < Cot < 10 corespunde ADN-ului moderat repetitiv.1 1 Col (molxs/1) v-4 Fig.. este un ADN inalt repetitiv. studiind cinetica reasocierii catenelor complementare si curbele Cot.. Valoarea Cot 10" ....-i ____-L T 10 icr3 10° 1CT* W £ 0..Perechi de nucleotide t 1{)7 T 10 102 1£p 10« 105 1Q6 10* 1G50 10^ i_____I J. Stryer. Valoarea Cot 10 .ADN-ul cu un timp de renaturare foarte mic ..01 (renaturare foarte rapida) si refacerea integrala a moleculei. 1983).10" exprima un ADN moderat repetitiv...

5.ADN-ul la care valoarea Cot de reasociere variaza intre 10 < Cot < | l000. sunt folosite urmatoarele notatii valorice: |-pb =perechi debaze.000 kb =1. lGb = gigabaza .1000 Mb = 1. |ln analiza lungimii secventelor polinucleotidice din genomul uman si a tuturor speciilor din regnul animal si vegetal. 5.000 pb = 10° pb. timpul necesar pentru recunoastere si recuplare a catenclor complementarc este mai mare. 41 . bib = megabaza = 1000 kb = 1. se noteaza Cot '/2 si este ADN moderat repetitiv. La organismele eucariote 25-30% in totalul ADN-ului nuclear se reasociaza cu o viteza a carei valoare Cot variaza in limite largi: intre 0.1 si 10.000. Cand Cot are valoare de 50% mai mica fata de valoarea Cot a ADN inalt repetitiv. Heterogenitatea ADN-ului din genomul uman si pnctiile lui Plecand de la demons'tratiile lui Chargaff (1974) si in raport cu frecventa secventelor de ADN care apar in genomul nuclear. in genomul ^rnian gasim ADN moderat repetitiv si inalt repetitiv. |-Kb = kilobaza = 1000 pb = 10? pb. este un ADN nerepetitiv sau cu secvente junice.000. in genomul uman exista dona grupe mari de ADN: . Cinetica renaturarii ADN este in raport de logaritmul Cot. Datorita secventelor nerepetitive. care poate fi inalt repetitiv si moderat repetitiv. deci are o valoare mare.000 pb = 106 pb. In raport cu dimensiunea ■ numarul secventelor repetitive. a) ADN-ul moderat repetitiv. adica produsul concentratiei initiale si al timpului.ADN-ul repetitiv.000. . cu functia codanta sau nu. exprimat in moli litruxsecunde.1 Familii de ADN repetitiv In genomul eucariotelor si/sau unor organisme eucariote superioare rvoluate din regnul animal gasim ADN repetitiv..000.ADN-ul nerepetitiv sau cu secvente unice .

Numarul perechilor de baze este mai mare in ADN-ul moderat repetitiv. iar restul secventelor. se poate face in secvente „inrudite" dar nu identice. s-a observat ca aproximativ 90% din moleculele donate contin secvente moderat repetitive. De exemplu. prin fragmentarea moleculelor de ADN cromozomial in secvente a caror dimensiune este de aproximativ 5 Kb. ' .secventele ADN-ului moderat repetitiv nu se caracterizeaza prin repetabilitate secventiala ordonata si reasociere exacta. Secventele repetitive sunt scurte. Un alt indicator care confirma distributia discontinua a secventelor moderat repetitive este frecventa cu care clonele de ADN recombinat contin secvente de ADN moderat repetitive. Coeficientul de repetabilitate a secventelor identice variaza intre 10 104.renaturarea. Secvente moderat repetitive se pot intercala si printre moleculele de ADN nerepetitiv. respectivele secvente fiind foarte scurte.Toate moleculele din ADN-ul genomic nuclear care au valoare Cot intre aceste limite de reasociere sunt denumite ADN nulear moderat repetitive. s-au stabilit urmatoarele: . rezultand un hibrid . prin folosirea de ADN din genomul celular uman pentru prepararea unui „situs de clonare" genomica. Young (1979) a demonstrat ca secventele repetitive intermediare variaza ca numar si pozitie in ADN-ul diverselor specii. Distributia ADN-ului moderat repetitiv in cromozomi este discontinua. reasocierea. reasociind foarte lent. Diferentierile de numar si pozitie a secventelor repetitive intre indivizii conspecifici sunt si rezultatul recombinarilor intracromozomiale prin „crossing-over inegal". 42 . de disociere-reasociere. cu un numar foarte mic de cupluri complementare. Ordonarea este discontinua. a carui lungime medie este de 20 Kb. Aceasta discontinuitate in distributia intracromozomiala a ADN-ului moderat repetitiv a fost demonstrata experimental. De exemplu. urmata de procesul de denaturare la o valoare Cot corespunzatoare ADN-ului moderat repetitiv. el a mai demonstrat ca apar diferentieri de repartitie chiar intre indivizii conspecifici. De asemenea. diferentieri de repartitie intracromozomiala. In raport cu sensibilitatea la enzimele care degradeaza ADN-ul si temperatura de „topire" (TM). este nerepetitiv. Contin intre 300-1000 pb. se constata ca mai mult de 50% din totalul secventelor disociate vor forma hibrizi ADN-ADN.

IHGSC (2001). sau folosite ca markeri corelat cu diverse boli determinate genetic. in apropierea centromerului cromozomului numarul 1. camarkeri pentru identificarea indivizilor (criminalistica. Transcrierea este catalizata de enzimele ARN polimeraze III. De exemplu. In genomul uman se estimeaza un numar de aproximativ 500. Din acest grup de secvente informational active din ADN moderat repetitiv. Printre secventele ADN repetitive se mai gasesc si alte tipuri de secvente genetic active. determina sinteza histonelor (histogenele) sau gene care codifica jtipurideARNrsiARNt.a.genele ribozomale care codifica molecule de ARNr (acid ribonucleic ribozomal). 2001.genele pentru sinteza ARNt (acid ribonucleic de transport) cu locusurile pe cromozomii nr. . mentionam : .1973). au stabilit ca printre secventele de ADN moderat repetitiv se gasesc numeroase secvente codante. secventele codante sunt gene care. Pe baza indicatorilor mentionati se estimeaza existenta in genomul uman a circa 3x10' fragmente repetitive din ADN. Unii cercetetori includ secventele SINEs si Alu in grupa elementelor transpozabile. Li (2001). medicina legala). cu locusuri pe bratul scurt „p"al cromozomilor acrocentrici |(vezi cromozomii).secventele LINEs (long interspred repeated sequences) sunt secvente de 6-7 kb . Sanger (1981). se presupune existenta in genomul uman haploid a circa 200 gene pentru ARNr 5S. Whitfield (1995).000 de secvente SINES (nature. Acestea ar codifica. cu rol in activitatea replicarilor (vezi initierea sintezei ADN).). In genomul uman se estimeaza existenta a 100. Pe bratul lung „q". 1 si 6 sunt catalizate tot de ARN polimeraza III. Venter (2001). . .. genetic.000 de secvente LINEs. 0 serie de cercetatori.secventele SINEs (short interspred repeated sequences) a caror lungime este estimata intre 100 si 400 pb si reprezinta 3-5 % din totalul ADX-ului genomului uman. Se presupune a avea rol in cuplarea cromozomilor 43 . iar pentru ARNf aproximativ 1300 gene (Pardue si col. s. pot fi folosite ca marked genetici pentru studiul populatiilor. 411). informational genetic.Secventele cu pozitie si ordine neomogena intre indivizii conspecifici. ar fi locusul genei pentru ARNr 5S. diverse sinteze proteice necesare activitatii celulare. Amplificarea lor s-ar face prin reverstranscriere (retrotranspozitie). precum Pardue (1973). Conform datelor obtinute. In segmentele cromatidice denumite „organizatori nucleolari" se gasesc intre 150-200 copii genice (familia de gene ale ARN.

dispuse in tandem. Moleculele de ADN inalt repetitiv au lungimi variabile in raport cu dimensiunea secventelor si gradul de repetabilitate a secventelor. Tabel I. ADN-ul inalt repetitiv este necodant.000 de ori. Walker si col.000. prin dispunerea in tandem de peste 1. valoric. (1969) apreciau ca secventele scurte de CCCTAA GGGA TT se P°t repeta. 2001. 2001) Familia secventelor repetitive SINEs: Alu MIR MIR3 LINEs: LINEs-1 LINEs-2 LINEs-3 Elemente LTR Transpozoni ADN Numar relativ de copii in genomul uman 155800 109000 39300 75000 868000 516000 315000 37000 443000 294000 5. Intr-un studiu efectuat de Tartoff in 1975. Tipul si numarul copiilor din genomul uman al familiei ADN repetitiv (dupa IHGSC. De exemplu. Li si col. Se considera ca acest tip de ADN poate aveaun coeficient de repetabilitate a microsecventelor ce pot depasi si un milionde ori.omologi in zigomerul profazei primare a meiozei si implicare in crossing-over. este diferit fata de ADN-ul repetitiv. 44 . Este reprezentat de secvente cu dimensiuni de 1 pana la 200 pb (si mai multe). s-a constatat ca raportul bazelor A+C complementare G+C IN ADN-ul inalt repetitiv. Aceste secvente nu sunt transcrise in molecule de ARMm . fiind in exclusivitate un ADN „egoist" deoarece isi exercita numai functia de autoreplicare.. Tipuri de ADN inalt repetitiv Din totalul genomului uman.2. Se crede ca secventele SINEs si LINEs ar proveni din gene codante printr-un mecanism de retroinsertie. aproximativ 10% este ADN inalt| repetitiv.

ADN satelit. Clasificarea familiilor secventelor inalt repetitive din ADN genomic uman a fost facuta de Casanova si col.ADN mini satelit. (fig. 1996. la nivelul telomerelor si constrictiilor secundare (Tabel II) . Dupa dimensiune. . iar in cromozomii celulelor somatice secventele sunt hipermetilate (Dib si col. secventele inalt repetitive din ADN pot fi de tipul: . Tabel II. 45 . 13).ADN microsatelit. (1986). ADN-ul inalt repetitiv este localizat in zonele cu heterocromatina constitutiva (respectiv in benzile C) ale cromozomilor si anume: regiunea pericentromerica (majoritar).Tartof a mai observat ca. 1975) Specia Drosophila melanogaster Componenta secventelor repetitive AGAAG ATAAT ATATAAT AATAACATAG AGAGAAGAAG ACAAACT ATAAACT ACAAATT AT CGT ATCC CCCTAA ACACAGCGGG Drosophila viridis Cancer boscalis Pagurus pollicaris Cavia porcellus Dipodomys ordii Un studiu facut pe cromozomul Y uman a evidentiat ca secventele repetitive din celulele gametice sunt hipometilate. Secvente de ADN inalt repetitiv satelitic in regiunea pericentromerica (dupa Tartof. . . Se presupune ca ADN-ul inalt repetitiv ar avea rol in imperecherea liniara a cromozomilor in stadiul de zigonem din profaza primara a meiozei. numar si limgimea dispunerii in tandem. 12 si fig. 1999).ADN interspres (transpozonic). Bird. Nogo si col. (1985). in majoritate.

IHGSC3 (2001). Este ADN-ul cu numar foarte mare de secvente repetitive a caror lungime variaza in limite cuprinse intre 5 si 25 pb..familia de ADN satelit compusa din unitati repetitive foarte scurte. 46 . s-a stabilit ca in raport de numarul unitatilor repetitive dispuse in tandem. familia III = 1. Se apreciaza ca unitatile repetitive ale ADN-ului satelit sunt simple sau moderat complexe. Venter si col. lungimea satelitului ajunge la cca 100 kb. Prin centrifugare in gradient de densitate nu s-a putut stabili heterogenitatea complexa a secventelor ADN-ului repetitiv satelitic. secvente de tipul ATTCC.Malaspina si col. Densitatea ADN-ului satelit este determinata de componenta in baze azotate a unitatilor de repetitie .a.693 g/cm3.. Lavett (1997). care recunosc un singur situs din unitatea repetitiva.. Totusi heterogenitatea a fost demonstrata prin folosirea digestiei ADN-ului cu enzime de restrictie. (2001). Folosindu-se metoda ultracentrifugarii in gradient de densitate Ag-CsSCU..697 g/cnr) ce contin. . prin numarul bazelor/secventa. dispuse in tandem.. care-i total diferita de restul ADN-ului nuclear. s. ADN-ul satelit.. "' IHGSC = International Human Genome Sequencing Consortium . se pot identifica trei familii majore de ADN satelit: ... (1990). Prin dispunerea lor in tandem.familiile II si III (familia II = 1.

w w — a: >■* h 47 . 5 J 5 o z w 0 —»■ w z J3 z w J Q < — h U z 5 u.< " ^ 1—I ■■/J £— 1 G* o H Pi § o b z < s A. i— * " z ADN TELOMERIC ft.

prezent in toti cromozomii din genomul celulei. cu alte tipuri de ADN repetitiv. ca ADN satelit s-ar gasi localizat si in regiunile constrictiilor secundare. in regiunile heterocromatice la cromozomii Iq. pe baza cercetarilor efectuate.ry'v/vvyv/'-' s Transpozon Insertia transpozonului in gena Clranspozooy Gena cu functie mutanta modificata JWWW C Transpozon^ VSAAAA Secventa transpozomului folosit. Sunt si cromozomi genomici unde ADN-ul satelit este „combinat". ca dispersie. 16q si Yq. Un tip particular de ADN satelit este ADN-ul alfoid (alfa = a). prin altemanta repetitiva si in raporturi valorice variabile. 9q. ADN-ul satelit nu este transcris in ARNm. intracromozomic (in diverse segmente cromatidice). localizat in regiunea centromerica. Csink si Henicoff (1988) presupun. rezultat prin insertie. Satelitul alfoid centromeric are un situs cu ajutorul caruia se leaga cu o proteina centromerica specifica. D gasim localizat. Familia ADN alfoida ar contine 8 x 103 copii de unitati dispuse in tandem si reprezinta 4% din totalul genomului nuclear. In aceasta combinatie sunt identificate. Indepartarea transpozomului si refacerea initiala a genei Gena Fig. Aceasta dispersare 48 . Se caracterizeaza prin repetitivitatea in tandem a unei unitati ce contine 117 pb. 13 Dinamica transpozonului insertionat in gena dupa Clark si Wall (1992). in special. Este non-informational.

Asemenea markeri se pot folosi in studiile antropologice. Deoarece „X" poate fi orice tip de nucleotid.Aceasta imitate. Este ADN-ul genomic care. Un exemplu de microsatelit cu secvente simple.ca test genetic. In zona telomerica a cromozomilor sunt minisateliti la care unitatea repetitiva este reprezentata de un hexanucleoid de tipul . in medicina legala. care prezinta ca unitate repetabila o singura pereche de nucleotide. ADN-ul minisatelit.GGGCAGGAXG . la eucariote. Ca rol.. Se folosesc la studiul cuplurilor gemelare pentru a stabili starea de gemeni univitelini (monozigoti) sau bivitelini (dizigoti) . Sccventa comuna a ADN-ului minisatelit este .variable number of tandem repeats"). confera minisatelitilor trasaturi hipervariabile. Datorita hipervariabilitatii secventelor. ADN-ul microsatelit. Aceste secvente „simple" se pot repetade 10-20 de ori..de iinde „X" poate fi orice tip de nucleotid. realizand microsateliti de lungimi variabile.TTAGGG 3'.. in comparatie cu ADN-ul alfoid care e omniprezent in regiunea centromerica a cromozomilor. in criminalistica. Pe cromozomii sexuali x si y nu s-a identiflcat ADN minisatelit. constituite din 1 pana la 13 pb. Unitatea repetitiva are dimensiunea ce variaza intre 14 si 65 pb. in stabilirea gradului de rudenie intre indivizi. ADN-ul minisatelit telomeric ar proteja cromozomii sa nu se „degradeze" in timpul replicarii ADN. se cupleaza cu telomeraza.cromozomica combinativa ii este caracteristica ADN-ului satelit. in diagnosticul bolilor moleculare pe fond genetic. s-au consemnat diferente de mvel molecular intre indivizii conspecifici. Este distribuit in tot genomul nuclear uman.. in studiul etniilor. este microsatelitul care are repetabilitate de „n" ori a cuplului complementar A-T: 49 . repetata de sute de ori. ca amprcnte genetice. AD\-ul minisatelit este denumit si VNTR (. cu ajutorul carora se poate stabili tipul constitutional al fiecarui individ din populatie. din familie. 5'. Deasemenea au aplicabilitate. Aceasta secventializare o gasim la ADN-ul minisatelit localizat in regiunile distal-telomerice ale cromozomilor. care... dispuse in tandem pot avea lungimi ce ajung la 20 kb. Este ADN-ul alcatuit din grupe repetitive. Diferentele interindividuale variaza in limite intre 0. Datorita variatiilor individuale (prin repartitie sau prin prezenta tipului de minisatelit) minisatelitii pot fi folositi ca markeri genetici. prezinta secvente simple repetate.1 si 20 kb.

..3' .. Unele secvente „Kpn" prezinta similitudine structurala cu gena care codifica enzima transpozaza. benzile G-pozitive sunt intunecate si intens cromatice)... repetate. 3' . in special cei endogeni (RVE).5' In genomul uman exista 15% din ADN-ul microsatelit format din repetitivitatea unui singur cuplu complementar A-T...5' .AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA..5' . prin implicarea retrovirusilor.3' . determinand un accentuat poiimorfism molecular in genomul uman.. Ca distributie. Datorita diferentelor de lungime a secventelor.. ADN-ul inalt repetitiv interspres... Secventele interspres „Kpn" le gasim localizate in benzile eucromatice G-pozitive (in metafaza... Datorita unei ample diversitati pot fi folositi ca marked genetici (vezi rolul minisatelitilor)........GTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGT.... Repetitiile trinucleotidice in ADN-ul microsatelit sunt foarte rare in genomul uman. . De asemenea diversitatea microsatelitilor se realizeaza si prini activitati de transpozitie realizate de mecanismele de conversie ale ARN-ului in ADN... dar si in raport cu lungimea secventelor repetete..Familia Kpn .... Fiecare secventa „Kpn" are un capat 3' si se termina cu o „caseta" poli-A de lungime variabila... 50 . in genomul uman (Strachan si Read....... aceasta familie se gaseste si in zone cu eucromatina cromozomiala dar nu in zonele codante..... prin recombinarea ADN-ului cu formarea de repetitii interdispersabile. . aceasta familie este considerata heterogena.......5' si care reprezinta 28% din ADN-ul genomic.......... iar 28% este ADN microsatelit compus din repetarea a doua perechi de nucleotide: ... Repetitiile secventelor lungi sunt identificate la fiecare 50 Kb din genomul uman.C AC AC AC AC AC AC AC ACAC AC AC A 3' ... 1991)... In genomul uman sunt identificate doua familii de ADN inalt repetitiv interspres : familia Kpn si familia Alu. Din aceasta familie fac parte secventele lungi. Microsatelitii au o mare variabilitate determinata de numarul mononucleotidelor si binucleotidelor care intra in componenta lor......TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT... Diversitatea microsatelitilor se amplifica prin: repetari extensive a secventei initiale........ . prin pierderea unei unitati repetitive (un nucleotid) in timpul replicarii sau repararii moleculei de ADN..

in timp ce in genomul leucocitelor la bolnavii cu leucemie acuta . sunt identificati in introni si chiar in unele pseudogene sau in interiorul ADN satelit. responsabil de patru deletii si o duplicate. s-a lansat ipoteza ca familia Alu este reprezentata si de transpozoni.Sunt presupuneri ca secvente din familia „interspres Kpn" sunt implicate in procesele transpozitionale din genom. Secventele Alu in numar de aproximativ 300 -500. familia Alu este reprezentata si de transpozoni. (1995). Tot Calabretta a consemnat diferente valorice ale secventelor „Ahi" intre indivizii normali si intre cei care manifesta o anume boala pe fond genetic. Denumirea de secvente Alu este data de enzima de restrictie prin care sunt izolate din genomul celular. respectiv transpozonii. dintre care unii ar fi retrovirasi. Familia Alu poate prezenta un situs de restrictie pentru enzima Alu I. Exemplul urmator convinge diferentele numerice intre omul normal si eel bolnav. Ca lungime o secventa Alu poate ajunge pana la 300 pb. Desi lipsesc din exonii genelor. iar elementele Alu pot fi transcrise de ARN polimeraza III. 51 . Datorita diferentelor de lungime a secventelor . Calabretta si col. considera ca secventele „Alu" sunt si de origine crossing-over intragenic inegal. in genomul leucocitelor omului normal se pot identifica 50 secvente Alu. O alta diferenta intre individul normal si eel bolnav de leucemie acuta este ca in citoplasma leucocitelor la leucemici se gasesc un numar crescut de secvente Alu in forma de inel. ceea ce la individul normal lipsesc. Repetitiile „Kpn" lipsesc din exoni dar sunt prezente in introni.000. Secventele Alu apar la fiecare 4 kb. 1995). Dupa Whitfield si col.Familia interspres Alu. Calabretta a stabilit diferente de numar in populatiile celulare la acelasi individ si diferente intre indivizii conspecifici. sau secvente interspres labile (Whitfield si col. unde ar determina o accentuata instabilitate genomica la om (leucemie acuta). ar trece in citoplasma leucocitelor. Descoperita in genomul uman de catre Calabretta si col. Autorii acestei ipoteze considera ca retrovirusii din genomul uman nuclear. sunt dispuse grupat sau dispersat pe grupuri de secvente. cuplate cu „secventele unice" Hi5A . Datorita studiilor si rezultatelor obtinute. (1982). Astfel. familia Alu amplifica heterogenitatea genomului uman la nivel molecular. . s-au identificat numai 5 cupluri Alu-Hi5A. in zonele eucromatice ale cromozomilor. dar fara a fi cunoscut pana in prezent rolul lor in aceste procese.

aceste secvente repetitive reprezinta repere de interpretare si evolutie antropologica a lui Homo sapiens. secvente polinucleotidice de insertie. Secventele inserate de ADN altereaza genomul. McClintock a deschis un teren de cercetare genetica in genomul organismelor eucariote si in mod deosebit in genomul uman. cauzand modificari fenotipice ale unor caractere. Prezenta si transpozitia transpozonilor are loc la toate organismele procariote si eucariote. Ipotetic. 5. Daca se accepta ca sunt produsul si al crossing-overului inegal in meioza si autoduplicatie. Primele identificari legate de prezenta transpozonilor si miscarilor transpozitionale ale acestor secvente apartin lui Barbara McClintock in | 1950. B. au fost denumite transpozoni (fig. autorul considera ca materialul genetic cromozomial suporta frecvente modificari datorita transpozitiei unor secvente nucleotidice. 14). Au aplicabilitate bio-genetica si valoare diagnostica. Descoperirea B. care-si schimba locusul de la un cromozom la altul. McClintock (Premiul Nobel in 1983). in interiorul genomului celular.Merita aprecierea pe care cercetatorii o dau secventelor repetitive din genomul uman. amplificati prin procesele de transpozitie. prin studiul comparativ al primatelor actuale si al formelor fosile. Situindu-se printre cei care s-au ocupat in mod deosebit de procesele transpozitionale.si ale caror efecte sunt asemanatoare mutatiilor. Transpozonii.3. tree dintr-un locus in altul pe cromozomi. 12. identificarea lor poate fi folosita ca marked antropologici si paleontologici. Ca moleculele ADN-ului genomic nuclear ar contine secvente nucleotidice repetitive. 52 . Ei considera ca secventele repetitive sunt resturi ancestrale (din ADN-ul primar sau arhaic). Datorita polimorfismului accentuat. sugera ca dispunerea spatiala a moleculei de ADN cromozomial nu este constanta. Aceste secvente. Elemente genetic transpozabile Transpozonii Majoritatea secventelor inserate (SI) din familia Alu sunt transpozonii. 13.

EUCARIOTE EXCIZIE IMPRECISA OPERONUL LA LOCULDEINSERTIE ATRANSPOZONULUI SECVENTE INSERTIONATE i au TRANSPOZONI V.Fig. REARANJARI CROMOZOMIALE RETROTRANSPOZONI transpozitie "} CROMOZOMALA determina MUTATII POLARE RUPTURI (DELETII) CCROMOZOMIALE INFECTII RETROVIRALE SIDA . 14 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABII 1 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABILE L/.

inclusiv la om. S-a constatat ca inserarea este facilitata de o integraza.. Dupa Childs. Sing. iar segmentul transpozat cu numele de transpozon sau gena saritoare (Shapira. inserandu-se in alt punct de fixare al cromozomului.J. cercetatorii G. Dupa el. orfonii sunt secvente nucleotidice izolate. IS3 etc. Tot Childs emite ipoteza ca orfonii ar fi gene implicate in dezvoltarea organismului. La primele cercetari si observatii s-a presupus ca transpozitia genica este proprie numai unor fagi temperati. Transpozitiile se produc in celulele „rec"". dupa ce traverseaza membrana celulei bacteriene. S-a mai observat ca segmentul de ADN insertionat. lanseaza urmatonil concept : cand transpozonul este insertionat in interiorul sau in apropierea unei gene din cromozom. in anumite puncte (situsuri) specifice ale cromozomului inelar. sau unor virusuri oncogene. Fenomenul nu este identic formei de recombinare intre moleculele de ADN omoloage.1979). enzimatic se poate detasa. Modelele biologice folosite pentru studiu au fost bacteriile Sacharomyces cerevisiae si Ddosophila melanogaster. Din studiile efectuate. G. Enzima implicata in detasarea si insertionarea secventei de ADN ar fi transpozaza. In cazul cand transpozonul se detaseaza din acel punct insertionat. se insera aproape constant. 1992). De exemplu sunt observatii care confirma ca molecula de ADN a bacteriofagului lambda (X). Aceste situsuri sunt simbolizate prin notatiile ISi. Childs considera ca in genomul celular ar exista 0 noua clasa de gene. Brewer si Ch. (D. Dar prin continuarea si extinderea cercetari lor s-a constatat ca transpozitia genica se manifesta si la alte vietuitoare. acesta blocheaza activitatea respectivei gene. a fost numit de cercetatori transpozitie genica. iar transpozonul putandu-se insertiona ulterior pe alt cromozom.E. gena isi recapata functia initiala. De aici si denumirea de gene „saritoare". Ulterior.F. plasate in zone diferite din genomul bacterian. insertionate printre grupele de gene din componenta normala non-repetitiva a cromozomului. Snyder. 54 .Natura secventelor de insertie transpozabile a fost studiata prin fenomenele de recombinare. IS2. Dupa cum observam. pe care a denumit-o clasa de gene „orfonf. inserarea beneficiaza de existenta unor zone sau puncte din ADN-ul cromozomial care au proprietati de fixare. procesul si locul de insertionare este aleatoriu. respectiv celule al caror ADN nu se recombina prin mecanismul clasic. Fenomenul de „migrare" a unor secvente polinucleotidice din componenta unei molecule ADN in alta molecula sau in alt cromozom.

De asemenea se losesc ca elemente implicate in transmiterea si diferentierea particulara a caractere. . enzima reverstranscriptaza va determina sinteza implementara a unei secvente polinucleotidice de ADN capabila sa se sertioneze in genomul celular. elementele transpozabile pot implicate in activitatea genomului uman. L Pe langa rolul lor ca markeri genetici. unde este o cantitate mare de ADN repetitiv. cu implicatii in etapele ontogenice.stabilirea interactiunii cu alte gene.Brewer si Sing sustin ca unii transpozoni reprezinta o gena sau agment de gena in genom. transpozonii sunt transpozati prin actiunea enzimei iverstranscriptaza. Se considera ca majoritatea transpozonilor au origine ancestrala. I Transpozonii pot fi folositi ca markeri pentru stabilirea tipului nstitutional genetic al indivizilor umani. ranspozonii pot fi identificati in genomul organismelor procariote si carote. Desi cu un potential ridicat de roluri.transpozonii determina un grad ridicat de variabilitate genetica la nivel molecular (polimorfism molecular). sau influente in care sunt implicati transpozonii. avand rolul: . De exemplu la Escherichia coli miscarile de insertie a inspozonilor se realizeaza cu o frecventa de aproximativ 1/10 replican. 55 . . la conditii deosebite de stres sau noxe fizico-chimice. La om. I Cercetatorii Strachan si Read (1999) au demonstrat ca prin folosirea ft „matrite" ARN. in stabili „labilitatea" genomului uman. in special in studiul genelor reglatoare si structurale din componenta operonilor. .capacitatea de „directionare" a actiunii genelor in timpul diferentierii si dezvoltarii organismului. capacitatea de adaptare.prin procesul de transpozitie insertionala. si aparitia diverselor structuri la individul unde s-au produs procesele transpozitionale ale segmentelor polinucleotidice. la identificarea gemenilor litelini si bivitelini. ca markeri in diversele boli pe fond genetic. pentru studii paleoontologice si antropologice. I genomul uman. . receptivitatea genomului la actiunea factorilor de mediu. induc conditii noi de reorganizare a cromozomilor. in ibilirea etapelor si evolutia speciei Homo sapiens. sau nu. un numar litre secventele genice insertionate sunt de origine transpozonica.prin numar si frecventa insertiei secventelor in genomul uman. ei pot fi contrabalansati de prezenta mutatiilor sau producerea mutatiilor „de novo" in genomul uman.

se poate transforma functia unei celule sau unui tesut normal. Palindromul O categorie de ADN repetitiv necodant este ADN-ul in palindroame. Datorita transpozonilor care indue labilitate genomica. care determina rezistenta la diverse antibiotice (penicilina. palindroamele variaza in limite foarte largi.... 5.4.. pot induce dereglari in activitatea celulelor sau tesuturilor.. . continand intre 6 pb pana la cateva sute si chiar mii de pb. cloramfenicol etc. . La unele eucariote numarul pb din componenta palindroamelor ar reprezenta pana la 50% din totalul nucleotidelor din genom. kanamicina. Orfonii ar fi gene rezultate din translocatia cromozomilor cu implicatie in dezvoltarea organismului.CCGATTAGGCAAT . Aceste fisuri cromozomale pot determina afectiuni. iar gena care confera rezistenta la tetraciclina are in zona terminala secventa de insertie IS3. Sa presupunem o secventa pe o monocatena din structura moleculei deADN: Daca se analizeaza cu atentie putem observa aparitia posibilitatii de cuplare complementara a bazelor....Un aspect important a fost relevat de Brewer si Sing.GGCT AATCCGTTA Ca lungime. Palindromul se formeaza datorita posibilitatii de realizare a autocomplementaritatii.. Ei considera ca elementele transpozabile ar fi implicate in producerea anomaliilor cromozomale de tipul: ruperi (deletii) cromozomale la nivelul situsurilor fragile.. Un exemplu care confirma posibilele modificari in activitatea organismului sunt transpozonii. formand o bucla numita palindrom: . CCGATTAGGCAAT ATTGCCTAATCGG.). Modificarile genomice induse de transpozoni ca rezistenta la antibiotice. consecinta ordonarii particulare a bazelor azotate pe o secventa monocatenara din structura ADN-ului cromozomal. sunt urmatoarele: segmentul ADN care determina rezistenta la cloramfenicol are in partea terminala secventa de insertie ISi.. boli pe fond genetic.

La eucariote consemnam concentrarea materialului ereditar in nucleu.o distributie „precisa" a materialului ereditar in timpul diviziunii mitotice sau meiotice. reprezentand totalitatea masei ereditare localizata in citoplasma. Acest ADN da nastere fenomenelor de ereditate citoplasmatica sau extracromozomiala. exista si epizomii.plasmonul sau plasmotipul este echivalentul genotipului nuclear. 57 .Homo sapiens (omul actual) ar avea aproximativ un numar de 120. Sunt identificate molecule de ADN in cloroplaste (la plante) si mitocondrii (la animale). La unele bacterii si alge. la eucariote. echivalentul genei. Schmid si col. gasim molecule de ARNm. . Concentrarea materialului ereditar in nucleul celulelor la eucariote.o mai buna „protectie" a materialului ereditar. respectiv moleculele de ADN. De retinut ca la procariote in afara de moleculele ADN care formeaza unicul cromozom. mai exact in cromozomii nucleari. au identificat secvente unice de ADN flancate la cele doua extremitati de secvente terminale de tipul: ATTCGG---------------------------------------CCGAAT ADN cu secventa unica 6. . Dar la eucariote materialul ereditar nu este in totalitate localizat in nucleu. ARN-ulm sintetizat in nucleu poate persista in citoplasma. Cantitatea ADN-ului citoplasmatic este foarte mica in raport cu cea din nucleu (0. avand o oarecare autonomie in raport cu ADN-ul nuclear (vezi mecanismele diferentierii). Terminologia folosita in studiul ereditatii citoplasmatice este urmatoarea: . este unitatea ereditara a plasmonului. Autonomia relativa a ARNm fata de nucleu s-a demonstrat experimental prin supravietuirea limitata a celulelor enucleate. asigura: . In citoplasma celulelor somatice.5 din totalul ADN-ului celular).000 palindroame. In 1975.plasmida. denumita si plasmogena. este prezent in citoplasma celulelor. care pot sintetiza proteine cu viata lunga pe baza ARNm existent in citoplasma. Genomul mitocondrial sau ereditatea citoplasmatica In evolutia biologica a organismelor vii a avut loc o specializare intracelulara. forme libere de ADN in citoplasma. materialul genetic.

Structura genomului mitocondrial Molecula ADN-ului mitocondrial este in dublu helix cu aspect circular (fig.citoplasmonul. Anderson si col. 58 . 15). . totalitatea plasmidelor ce se gasesc dispersate in citoplasma.plasmonul sau plasmotipul reprezinta totalitatea determinantilor genetici din componenta plasmidelor.. 15). In 1981. au finalizat secventierea (cartografierea) structurii moleculei de ADN mitocondrial (fig. Sanger a stabilit ca ADN-ul mitocondrial din celuleie somatice umane are in componenta sa 16590 perechi de baze (de nucleotide) pentru fiecare mitocondrie.

L-IMET PRO 59 . .Fig.1.CITOCROM OXIDAZA III segregare de tip mendelian.E 6.w . 15 ADN-ul mitocondrial CYS \ HIS . f iP 1 LYS LEU - \i .AUG "/ ASf/-ARG ' /ALA IL. 16): .nu prezinta V .Caracteristicile si functiile ereditatii citoplasmatice Din cercetarile facute pana in prezent se pot stabili urmatoarele teristici si functii ale ereditatii citoplasmatice (Fig. AS* ^. Nu respecta legile jdelienc.

respectiv ereditate' citoplasmatica. lipsita de introni.2. ADN-ul mitocondrial. iar caracterele care apar (normale sau patologice) nu respecta regulile mendeliene de segregare si transmitere.absenta fenomenului de linkage. Spermia (capul spermatozoidului cu nucleul haploid) este lipsita de masa citoplasmatica. dar independent de replicarea ADN-ului cromozomial. denumita catena usoara (notata L).molecula de ADNm. . . .replicarea moleculei ADNm este unidirectionata.molecula de ADNm detine aproximativ 37 gene cu func1" determinante. Explicatia este urmatoarea: la organismele eucariote sexuate fecundatia se realizeaza intre ovul si spermie. 1997).in componenta moleculei ADNm nu sunt proteine de tip histone si nonhistone. Ereditatea citoplasmatica sau matroclina La produsul de conceptie.posibilitatea ca unele plasmagene sa suporte mutatii. Ovula retine aproape in totalitate masa citoplasmatica.cercetarile lui Stracham si Read (2000) au stabilit ca cele do catene ale moleculei ADNm au componente nucleotidice diferite : d complementare. valoric.factorii ereditari citoplasmatici sunt detectati prin absenta segregarii in meioza (ovogeneza) sau printr-o segregare care.prin lipsa mecanismelor de reparare a moleculei ADNm in genomul mitocondrial. are foarte putine secvente repetitive.. . Preponderent detine genele pentru moleculele de ARNt si ale ARNr (Diane K. pe secvente genice. molecula de ADNm are arhitectura similara cu genomul procariotic (circulara). . 60 . fiind denumita si cate grea (notata H). Deci rezulta lipsa ADN-ului mitocondrial.se sintetizeaza semiconservativ. . In consecinta nu contine mitocondrii. nu respecta legile mendeliene. citoplasma in care se gasesc mitocondrii cu ADN. pe o catena predomina guanina. Asa se explica de ce aproape intreaga molecula ADNm isi exercita functia de determinism genetic. . de regula materna.ereditatea este uniparentala. creste riscul ratei mutatiilor. . Lavett. In Fi unele caractere sunt apropiate de cele ale genitorului matern.analizata la microscopul electronic. este de origine materna. sau are o cantitate extrem de mica. . 6. . cealalta catena este bogata in citozina. .

I ADN-ul mitocondrial este implicat. encefalopatiile. Berminat genetic de mutatii in secventele moleculei ADN-ului I mitocondrial.a. Dupa Farland (2001). dar si in fazele initiale ale j apoptozei celulare. Saado (2001). prin functia de determinism genetic la: [sinteza hem-ului. Pascale de Lonloy (2001). (2001) au studiat sindromul Leigh. sunt nemendeliene. la copil apar unele ■nsaturi de caracter apropiatc de ale mamei. Genitorul patern nu transmite acest tip de ADN citoplasmatic. muscular. Mc Farland si col. materne este Hnnoscut si sub denumirea de ereditate matroclina sau materna. Acest tip de transmitere a caracterelor uniparental.. [ epilepsia mioclonica. Ehonbridge (2001).) ADN-ul pitocondrial codifica si sinteza moleculelor de ARNt si ARNr (fig. Sunt procese care asigura energia necesara activitatii tuturor tesuturilor si ^■nelor din organism (exemple: sistemul nervos. mutatia genelor mitocondriale induce Iboli din grupul bolilor degenerative. Citoplasmonul nu se formeaza de novo. s. neuropatii. In conditii de mutageneza. 6. etc.Prin fecundatie si constituirea zigotului. mutatii induse de actiunea factorilor potential mutageni. sau o reparare limitata si incompleta (in raport cu genomul nuclear). in procesele de oxidare a grasimilor. ADN-ul mitocondrial poate fi [supus niecanismelor mutationale. etc.zigotul devenind celula diploida). zigotul care contine preponderant ADN-ul cromozomial nuclear de dubla origine (23 | cromozomi din ovul si 23 cromozomi din spermie. Mutatii in genomul mitocondrial si efecte induse Datorita incapacitatii de reparare.3. Autorii au identificat cinci modificari in structura ADN-ului 61 . de origine exogena sau endogena. ca: miopatiile. Sunt caractere transmise uniparental. De exemplu. mutatiile mitocondriale reprezinta o cauza ■portanta a bolilor umane pe fond genetic. care au avut loc intre eucariotele si [ procariotcle ancestrale (arhaice). Deoarece ADN-ul suplimentar mitocondrial este de origine materna. El se formeaza prin replicarea iinui organit „preexistent" ancestral ca rezultat al unor simbioze realizate in cursul evolutiei biologice. ADN-ul mitocondrial codifica polipeptide implicate in sistemele de fosforilare oxidativa (lantul respirator) ale celulei. In conditii normale. 16). in procesele de detoxifiere a amoniacului din ciclul Bireogenetic. contine si o cantitate suplimentara de ADN.

Aceste modificari polimorfice indue encefalopat ie necrotica subacuta. unele anomalii erau considerate boli cu specificitate de organ. pe care Mc Farland le considera mutatii homeoplas mice. In trecut. Cercetarile recente accepta ipoteza mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. miocardiop atie hipertrofica cu efuziune pleurala bilaterala. precum si scaderea activitatii citocrom C oxidazei (Cox) in muschii scheletici si cardiac. Sun t cerectari .mitocondri al. considerate modificari polimorfice de secventa.

legat de dehidrogen aza. catalizeaza transferul de electroni de pe succinat si nicotinamid adenindinuc leotid. Bolnavii cu disfunction alitati ale complexulu i Cm. manifesta mioencefal opatie si miocardiop atie . Asemenea proteine modificate indue disfunction alitati. cum ar fi: deficienta complexulu i III (Cm ubiquinolcitocrom Creductaza) din lantul mitocondria l.care au identificat proteine modificate in lantul respirator mitocondria l. care in mod normal. consecinta mutatiilor in ADN-ul mitocondria l.

2001). Un studiu interesant apartine lui Rovio si col.(Pascale de Lonay si col. 62 NU ARE LOC SEGREGARE CITOPLASMA TIC A . (2001) care au stabilit o corelatie intre mutatiile ADNpolimerazei mitocondri ale umane si infertilitate a masculina.

GENELE PENTRU ARNr 63 . 76 ADN-ul MITOCONDRIAL sau CITOPLASMATIC 7.MATERNA (MATROCLINA) Fig.Replica rea ADN-ul ui Diviziunea celulara si reproducerea organismelor asexuate si sexuate implica transmiterea integrala a informatiei genetice de la o generatie la generatiile care succed.

dintre toate sistemele naturale. Watson si Crick ( laureati ai premiului Nobel in 1953). Se considera ca nu exista alt sistem. care sa fie mai constant suprimat si simultan mentinut.. in general si in patologia umana. cercetarile ulterioare au confirmat corectitudinea: replicarea este de tip conservativ. ca toate fiintele vii. replicarea moleculei ADN este de tip semiconservativ. De exemplu. Replicarea semiconservativa a ADN-ului a deschis cai noi in cercetarea genetica.Cercetatorii au intuit si au demonstrat ca rolul primordial in I mentinerea si transmiterea informatiei genetice il are ADN-ul din genomul organismelor procariote sau eucariote. au facut urmatoarea remarca: „. omul. cum este eel biologic. Ceea ce Watson si Crick au intuit ipotetic. Catenele se separa asemanator desfacerii unui fermoar (de aici si denumirea „ipoteza fermoarului" lansata de cei do: cercetatori). Fiecare molecula va avea o catena veche si una nou sintetizata.se poate remarca urmatorul aspect: existenta postulata a perechilor specifice (complementare) sugereaza imediat un mecanism posibil de copiere a materialului genetic. fiecare complementare intre ele. pe care. Noi credem ca inainte de replicare legaturile de hidrogen se rup si ca cele doua lanturi se desperecheaza si se separa. 64 . Watson si Crick. demonstrata de Chargaff." Cei doi cercetatori.. si ca este suficienta ne interoga genetic pe noi insine pentru a sti in care din sistemele vii structurale s-a realizat trecerea istorica. in special. pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice in organizarea sa. pe baza complementaritatii bazelor azotate din dublul helix al ADN-ului. secventa de nucleotide a lantului vechi va fi riguros respectata pe catena nou formata. care complementar se vor cupla rezultand doua molecule." Conform ipotezei lansata de Watson si Crick.. Fiecare catena ce se separa din molecula in replicare va servi ca matrita (template) pentru sinteza catenei noi.. Pauling (1962) mentiona: „. Moleculele rezultate sunt identice intre ele dar identice si cu molecula ADN initiala de la care a inceput replicarea. este acela care prin intensele sale transformari. rezuma astfel replicarea ADN-ului celular: „modelul nostru de ADM este de fapt constituit din perechi tipar de nucleotide." In 1953. Fiecare lant joaca rol de tipar pentru formarea unui nou lant complementar.

c) Enzimele polimeraze catalizeaza elongarea catenelor care se cupleaza complementar pe catenele matrita completand moleculele ADN in replicare. Autoradiografiile obtinute asupra dinamicii replicarii ADN au fost examinate la microscopul electronic (J. Furca de replicare s-a studiat la procariote cu ajutorul atomilor marcati cu timidina tritiata. 17). Sinteza ADN-ului respecta trei reguli: a) Sinteza ADN-ului este copierea semiconservativa a ADN-ului in curs de replicare. Coirns. stabilit de Chargaff si demonstrat ca structure secundara a ADN de catre Watson si Crick. Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea „corecta" a ADNului genomic.1.7. este caracteristica pentru toate organismele eucariote. Desfacerea lanturilor cu ruperea puntilorde hidrogen este dezavantajata energetic dar este condusa energetic spre ATP. respectiv replicarea moleculelor de ADN.1963). 65 . Fiecare molecula rezultata va contine o catena veche (matrita) si o catena nou sintetizata (complementara pe matrita). cu respectarea principiului complementaritatii bazelor. Principiul si mecanismul replicarii Proprietatea autocatalitica. Modelul Watson-Crick prezice existenta „furcii de replicare" in cursul sintezei ADN-ului (fig. b) Sinteza ADN-ului pe catenele „matrita"se realizeaza numai in directia 5'-3' deoarece legaturile fosfodiesterice au directie defmita chimic : 5'(fosfat) terminal si 3'(hidroxil) terminal. Replicarea este semiconservativa.

2.Catena replica Uf contlnuu (eaten* conductoare) ADN ligaza Replicare discontinue prin fragmente Okazaki) Fig. care apoi sunt sudate in prezenta ADN-ligaza. Replicarea ADN se poate produce numai in directia 5'-3'. 17 Replicarea ADN „Furca"de replicare. 7. a) Microscopia electranica. Direcjia de deplasare a furcii de replicare 66 . El a demonstrat Escherichia coli. b) ultracentrifugarea in gradient de densitate. Metode de studiu Pentru a demonstra ca ADN-ul se replica semiconservativ sunt folosite variate metode dintre care mentionam: a) autoradiografia cu examinarea imaginilor la microscopul electronic . Un lant ADN se poate sintetiza continuu pe directia 5'-3'.Celalalt lant este sintetizat fragmentat (fragmente Okazoki). pentru a alcatui un lant complet. de la care procesul progreseaza pana cand apar doi cromozomi inelari in celula bacteriana. ca replicarea are un punct de initiere. Primele incercari de vizualizare a| replicarii semiconservative apartin lui Coirns (1962).

„conditionale". Mecanismele si procesele implicate in replicarea moleculelor ADN la procariote si eucariote au fost elucidate folosindu-se mutanti.18 Direc|ia de replicar b) Experimentul Meselson si Stahl. 18). s-a analizat incorporarea acestora in moleculele ADN nou sintetizate. care influenteaza efectele secundare (fenotipica) in conditii speciale. Moleculele care vor rezulta prezinta catenele „de novo" diferit colorate fata de catenele matrita si ami me: -catena matrita se prezinta de culoare inchisa (intunecata). Cei doi cercetatori au elaborat o metoda de masurare a densitatii moleculelor de ADN hibride. Acest proces progreseaza unidirectional punctului de initiere sau bidirectional (fig. Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat ca. Replicare (Orpine de replicare) I 100 kb ____f%___ Czr~ Fig. incepand cu punctul de initiere incepe ruperea puntilor de hidrogen. Contributie speciala la studiul replicarii semiconservative a ADNului genomic au avut Meselson si Stahl (1958) prin experientele la procariote. conform srtucturii dublului 67 . Aceasta metoda are aplicabilitate in studiul genomului uman in testarea mutagenitatii chimice. Metoda elaborata confirma „in vivo" ca molecula ADN se replica semiconservativ.catena nou sintetizata va fi de culoare deschisa datorita incorporarii nucleotidelor marcate. Ei au folosit pe cale fizica separarea densitatilor de diferentiere. . sau prin folosirea timidinei tritiate (3H). precursor de sinteza analog timidinei.Prin folosirea BrdU (brom-deoxi-uridina).

ce vor rezulta cuplate complementar intre ele. Meselson si Stahl. Moleculele cu concentratie si masa moleculara mare se dispun la I fundul eprubetei de ultracentrifugare. rezultatele putand fi exprimate si grafic. in raport cu masa moleculara. prinl ultracentrifugare se stratifica in benzi in CsCl. 19).fortele de sens contrar. ADN-ul. care are tendinta de a sedimenta moleculele de ADN. Cand tubul de ultracentrifugare contine un amestec de molecule ADN cu masa moleculara diferita. folosind culturi de Escherichia coli si izotopi de atomi de azot diferit marcati. au demonstrat experimental replicarea semiconservativa a ADN : a) Au cultivat celule de Escherichia coli pe un mediu de cultura marcat cu "N. In functie de valoarea medie si in raport cu generatia cercetata. 68 . Fiecare banda poate fi analizata la spectrofotometru sau autoradiografic. conform I gradientului de densitate. precursorii marcati cu N sunt incorporati in catenele nou sintetizate. separarea si repartitia moleculelor se va realiza I conform principiului: in fiecare punct concentratia si repartitia in CsCl a I moleculelor este in functie de fortele de gravitatie ale moleculelor supuse I centrifugarii. prin care moleculele ADN se dispun in benzi. Dispunerea stratificata in benzi este in relatie cu difuziunea termica a moleculelor ADN. In acest mediu marcat cu 15N. formand benzi distincte (fig. distributia este gaussiana.forta de gravitatie. . Concentratiile moleculelor ADN (in raport cu numarul generatiilor ce au succedat hibridizarii moleculare) se vor dispune bandat in gradientul de densitate. bacteriile sunt mentinute mai multe generatii pentru a avea certitudinea ca ambele catene. iar cele cu concentratie mica spre supra fa la lichidului. In timpul sintezei ADN-ului. aceste molecule vor stratifica la nivele diferite in concentratia de CsCl. cuplandu-se complementar cu catena tipar (provenita din molecula initiala in curs de replicare). molecule cu masa moleculara diferita.Principiul metodei: cand diverse molecule se supun I ultracentrifugarii prin folosirea unei solutii concentrate de CsCl. care este un azot greu. Aparitia benzilor ADN in gradient de densitate in CsCl este j rezultatul a doua forte antagoniste: . vor fi marcate cu l5N.

se va strati Ilea in partea inferioara a tubului de centrifugare. masa moleculara fiind mai mica (este un ADN usor).coli din mediul 1 care a fost marcat cu Dt greu 15N. Au extras acest ADN. Este banda ADN l4N (fig. form and o banda distincta si jdistantata fata de banda 15 N. care prin sinteza a incorporat l 4 N (azotul usor) ultracentrifugarii in gradient de densitate in CsCl. care este egala cu densitatea sa de plutire (fig. b)Un experiment asemanator au efectuat cu Escherichia coli. numai ca mediul de cultura a fost marcat cu azot usor l4N. 1-au supus ultracentrifugarii in gradient de densitate cu CsCl. coli s-a dezvoltat un interval de timp corespunzator unui singur ciclu celular (o generatie procariota). c) dupa stabilirea gradientului de densitate 15N si 14N. Deoarece aceste molecule au incorporat azot usor N . Rezultatul a fost urmatorul: aparitia unei benzi de ADN localizat I'intermediar ca distanta fata de banda 15N si banda 14N. E. Deoarece aceste molecule au incorporat in timpul sintezei numai precursori marcati cu azot greu ~N. .. In consecinta si ADN-ul genomic procariotic s-a replicat o singura data. Pe mediul III. fata de ADN-ul nemarcat (natural). prin uliracenlrifugare. au elaborat urmatorul experiment: un mediu de cultura (mediul III) marcat cu azot usor ftpe acest mediu a insamantat E. 19). ADN-ul se dispune sub forma unei benzi in regiunea de concentratie a CsCl din tub.5N/14N) j ( f i g . Este un ADN hibrid care este structural din dona catene : o catena '^N si una . A unnat extragerea ADN-ului din coloniile de E.l 9 ) . se vor stratifica in partea superioara a tubului. coli dezvoltate pe mediul de cultura si supus ultracentrifugarii in gradient de densitate intr-o soluticde CsCl. ADN-ul cu masa moleculara mai mare (un ADN grcu). supune ADN-ul.4N (. 19). Dupa o suita de generatii celulare si replicari ale ADN-ului din genomul procariotic.

Pe aces: mediu bacteriile au fost mentinute tot o singura generatie. pe care a insamantat E. d) Au continuat experimentul folosind mediul IV. Acest ADN ar corespunde genomului din generatia a II-a a bacterid E. Nicio molecula ADN nu a fost identificata la gradientul . 19 Etapele experimentului MeselsonStahl la Escherichia coli. marcat tot cu azoi usor 14N. ADN-ul extras si supus gradientului de densitate prin ultracentrifugare in CsCl s-a stratificai astfel : 50% in zona mediana a tubului (ADN hibrid 15N/14N) si si 50% in zona gradient 14N.coli recoltata din mediul III.5N. 70 .coli.M arcare N 15 G enerative "0" M a rca reN l4 G e n era tiaT V A D N extras A D N extras \ / 1 1 N14 N14 N14 ADN hibrid N15 N 14 5 0% Uitfacentfifuaare in CsCl Fig.

Explicatia data de Meselson si Stahl este urmatoarea (fig.20): Generatia F2 16N .

.

15N .

diferita de a ADN-ului N si '*N. 4 N (ADN hibrid 15N/14N).3 . In consecinta masa moleculara este 14 15. unde s-a mentinut o singura generatie celulara. intreg ADN-ul continea catenele marcate: pe mediul I cu l5N (15N/15N) iar pe mediul II cu l4 N(l4N/l4N).20 Mecanismele etapelor replicarii ADN dupa Meselson-Stahl La sfarsitul generatiilor F0. coli de pe mediul I pe mediul III marcat cu N. Deci ADN-ul marcat continea o catena 71 . Va avea o masa moleculara intermediara celor doua gradiente 1:. Trecandu-se E. I 4.Generatia ADN marcat 15N "0" Fig.N si l4N. a doua marcata cu . dupa o suta de replicari aleADN-ului genomic. ADN-ul rezultat este un ADN hibrid cu o catena marcata cu l5N. deci o singura replicare. pe parcursul mai multor generatii celulare.

de ADN-ul denaturat non helicoidal. Lantul polipeptidic al enzimei poate fi clivat in doua segmente : produsul mare de clivare de 68 Rd. dublu catenar. O remarca : raportand numarul catenelor marcate cu N si N din ADN-ul generatiilor Fi. cand incepe sinteza de „novo".ADN-ul celular se replica semiconservativ. 1 Fragmentul mare are actiune polimerazica si exonucleazica 3'-5'.Continutul relativ egal intre G si C.. dar marcata cu 14N.. Pentru esantioanele de ADN extras din generatiile F2. iar fragmentul mic are functia exonucleazica 5'-3'. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN La organismele procariote si eucariote sunt identificate urmatoarele complexe enzimatice implicate in mecanismele replicarii si sintezei moleculelor ADN: . F3. cu o masa moleculara de 103 Rd.3. Dupa cuplarea 72 .Studierea denaturarii si renaturarii ADN-ului. rezultat prin replicare in primul ciclu celular (Fi) prezinta un raport de 1:1 intre catenele 15N si 14N pentru fiecare molecula de ADN. Este enzima care introduce primul dezoxiribonucleotid la capatul 3'-0H al primerului ARN.veche marcata cu 15N si o catena noua complementara in raport cu cea veche. 19) va creste in progresie geometrica in favoarea ADN-ului 14N. Estd enzima monomerica. si care excizeaza grupuri mici de nucleotide (segmente polinucleotidice mici). ADN-ul hibrid.. 7.ADN polimeraza I este denumita si enzima Romberg. . ..F2. .etc.. raportul intre moleculele hibride ADN 15N/14N si ADN-ul cu ambele catene marcate 14N (conform experimentului fig.. ADN-ul mitocondrial are o componenta diferita in bazele azotate.Separarea ADN-ului nuclear (cromozomial) de ADN-ul mitocondrial (citoplasmatic). fata de ADN-ul nuclear. si respectiv intre A si T. Acest raport se obtine numai in conditiile cand sinteza ADN este semiconservativa.F3.se observa un „raport mendelian" (fig. Ca rol ADN polimeraza I intervine in mecanismele de replicare si corectare a erorilor ce apar in timpul formarii catenei de „novo". Experimentul Meselson si Stahl permite urmatoarele evaluari: .20).Separarea ADN-ului nativ dublu helicoidal. . denumit si fragmentul Klenov si fragmentul mic de clivare de 35 Kd..etc. Masa moleculara este media masei molecularea ADN-ului 15N si 14N.

toate implicate in replicarea ADN-ului. pe langa activitatea de tip ADN polimerazica are si o activitate primazica. ADN polimeraza I se decupleaza si intra in functie catalitica enzima ADN-polimeraza III. Actiunea exonucleazica 3'-5' corecteaza erorile posibil aparute in timpul sintezei catenei de „novo". ca enzima moderat progresiva.Rolul este putin cunoscut dar este si ea implicata in replicare. enzima nu se mai implica in replicarea ADNului. 73 . are si rol exonucleazic de tip 3'-5' si 5'-3'.nucleotidului la pozitia 3'OH al ARN primer. iarcomplexul enzimatic cu rol catalitic este reprezentat de enzimele: . Are o structura complexa formata din mai multe subunitati. II si III.ADN polimeraza III . Argumentele care intaresc ipoteza ca ADN polimeraza a are rol major in replicare sunt urmatoarele: . sinteza ADN-ului este stopata . enzima necesita prezenta unui primer ARN cugruparea 3'-OH libera.Catalizeaza (replicarea) sinteza ADN-ului directionata de matrita ADN. . Daca la procariote sunt implicate ADN polimerazele I.ADN polimeraza II . Aceasta enzima este multimerica. . polimerizand segmente pana la 10 nucleotide.enzima nu are activitate 3'-5' exonucleazica. la eucariote s-a identificat un important complex enzimatic implicat in replicare. ADN polimeraza I. Enzima a polimerazica. Holoenzima este un caomplex de 900 Kd. La eucariote sunt implicati mai multi factori in replicarea ADN-ului. ADN polimeraza I este implicata in alungirea fragmentelor Okazoki. Masa moleculara variaza intre 110-220 Kd. care asigura elongarea lantului polinucleotidic al catenei de novo care se smtctizeaza.mutantii conditionali ai genei ce actioneaza la temperatura de 42°C (temperatura nepermisiva).blocarea activitatii polimerazei a cu aphidicolina (drog). . determinand si o hidroliza a unui lant ADN. Pentru a asigura aditia precursorilor dezoxiribonucleozizi-trifosfat. iar actiunea exonucleazica 5'-3'se materializeaza prin sinteza catenei de „novo" prin indepartarea ARN primer. Este enzima inalt procesiva polimerizand aproximativ 1000 de nucleotide. . ADN polimeraza III asigura sinteza catenei de „novo" in directia 5'-3\ rol important in sinteza.ADN polimeraza de tip a (alfa).

Concentratia polimerazei 8 este crescuta in stadiul interfazic „S". Are proprietati apropiate de polimeraza a si impreuna pot fi identificate la nivelul complexului de initiere a replicarii ADN. Topoizomeraza sectioneaza o singura catena din ADN-ul in replicare.ADN helicazele . Este implicata in replicarea ADNului mitocondrial.ADN polimeraza 8 (delta).. Reactia absoarbe energia data de NAD (nicotinamid adenindinucleotid) si de ATP. . .ARN primaza sau ARN polimeraza. Pentru ca enzima polimerazica sa fie activa (conditional) este necesara prezenta cofactorului ciclina sau PCNA (prolifferating cell nuclear antigen). . Se crede ca activitatea sa este corelata cu o gena cromozomala din nucleu. Activitatea catalitica se cupleaza cu repararea ADN-ului cand apar erori in replicare.ADN ligaza .ADN polimeraza y (gama). 74 . Alte complexe enzimatice implicate in replicarea moleculelor AD sunt: . . Are o masa moleculara de aproximativ 60 Kd. Aceste belie* asigura inaintarea ruperii puntilor de hidrogen si despiralizarea catenelor* zona furcilor de replicare. Activitatea acestui complex enzimati necesita o sursa energetica asigurata de prezenta ATP-ului. Activitatea de reparare a erorilor asigurata de ADN polimeraza (3 se cupleaza cu polimeraza 8 (epsilon).este enzima care catalizeaza legatura fosfodiest intre 3'-OH de la un capat al unei catene ADN si gruparea 5'-fosfat de capatul catenei complementare a ADN-ului dublu helix.ADN polimeraza p (beta). Activitatea importanta a polimerazei 8 este 3'-5' exonucleazica. Este identificata in mitocondrie. Are o masa moleculara de 45 Kd. . Topoizomeraza sectioneaza ambele catene ale ADN.ADN topoizomerazele I si II . Este localizata in nucleul celulei eucariote. .amorsa implicate in sinteza no" catene de ADN. Ca si polimeraza p. aceasta enzinr are rol important in repararea erorilor sau a mutatiilor punctiforme ce ap-in timpul replicarii ADN-ului. Despiralizeaza helixul ADN-ul sectioneaza catenele la nivelul axului fosfodiesteric. se presupune ca cele doua enzime ar avea un precursor comun. deruleaza molecu dupa care resudeaza fisura produsa in respectivele catene.care separa catenele complementare al moleculei in curs de replicare.ADN polimeraza £ (epsilon). Deoarece inhibitorii sunt comuni si cu efecte asemanatoare cu cele ale tipului a. Este enzima c* sintetizeaza secvente scurte de ARN .

La eucariote.Proteina dnaB .dupa ce puntile dehidrogen au lost rupte si s-au scparat catenele polinucleotidice ale ADN-|ului. 7. Prin mansonare monocatenele devin stabile fara a se mai recupla. aceasta proteina stabilizeaza monocatena.In replicarea ADN-ului sunt implicate proteine de tipul: . Situsul „C" se va cupla cu proteina dnaA. impreuna cu catena complementara . a)Despiralizarea ADN-ului in curs de sinteza.Proteina dnaA . Zona este denumita situs „oriC". pe segmentele unde s-a produs despiralizarea. metilarea adeninei din secventa GATC este esentiala.4. Procesul incepe de kstusul de origine al replicarii. va construi viitoarea molecula ADN. unde incepe sinteza catenei de „novo". avand o lungime de aproximativ 245 pb. [Reactiile initicrii si activarii situsului de origine „C" sunt amplificate de Iproteinele dnaB si de helicaza. r Laprocariote este un singur situs de initiere pentru replicarea ADN-j u l u i . Primaza este enzima care asigura sinteza ARN-primer. initiind si sinteza ARN-primer.Proteina SSP (Single Strand binding-protein) .declanseaza despiralizarea dublui helix al moleculei ADN si initiaza sinteza ARN-primer sau ARN-ul amorsa.Mecanismul molecular de replicare a ADN-ului Ul. . formand complexul care declanseaza reactiile de despiralizare a ADN-ului.coparticipa la declansarea despiralizarii dublului helix. .matrita.Etapele sintezei moleculei ADN. b)Stabilizarea monocatenelor. datorita complexitatii genomului (prin numar cromozomi si cantitate ADN) sunt mai multe situsuri de initiere la nivelul aceleiasi molecule ADN. Prin ruperea puntilor de hidrogen si separarea monocatenelor. Sinteza ARN-primer se face prin activarea enzimei ARN-primaza. c) Sinteza ARN-primer (amorsa). 75 .Proteina rep (helicaza) -deasemeni coparticipa la despiralizarea dublului helix. care. . Pentru inceperea si controlul replicarii moleculei ADN. monocatenele sunt mansonate de proteinele SSP. Dupa sinteza ARN-ul primer se localizeaza la situsul de initiere.

se formeaza „furca de replicare" (fig. despiralizarea si separarea progresiva a catenelor complementare din ADN sunt directionate in ambele sensuri (sensuri opuse) ale moleculei in replicare. progresiv. La eucariote furca de replicare este bidirectionata. . 21).Initiata replicarea si ruperea puntilor de hidrogen. in sensul ca ruperea puntilor de hidrogen. prin separarea monocatenelor complementare.

coli (furca de replicare) 76 .Fig. 21 Mecanismul si enzimele implicate in sinteza ADN la E.

.

al carui numar de nucleotide poate variaintre 1000 si 2000. pe catena matrita esterificata 5' sinteza este complexa cu participarea unor factori si mecanisme particulare.intarziat sau discontinuu . Sinteza este fragmentara. Pe masura ce se esterifica nucleotidele pe catena de nuovo.este lantul conducator. Pe catena „matrita" din ADN cu esterificarea in sensul 3'-5'. .Sinteza pe catena logging . Cel care a descifrat mecanismul sintezei pe catena logging a catenei „de novo" a fosl Okazaki. Pe acest ARN-amorsa se asambleaza nucleotidele in directia 5'-3' 1 . Este lantul Jogging" . Pe aceasta catena esterificarea si sinteza catenei „de novo" este discontinua : complexa si intarziata. Deoarece sinteza catenei „de novo" se face sub actiunea enzimei ADNpolimeraza III numai in directia 5'-3'. Leading= lantul „conducator". finalizand progresiv molecula de ADN. cu sinteza continua a ADN.3'. ■cesul se demleaza astfel: ADN polimeraza III realizeaza esterificarea B' a unui fragment polinucleotidic. coparticipa helicaze. Kornberg a observat ca pe catena matrita cu esterificarea 5' . [sinteza este discontinua.Pe catena la care esterificarea este [directionata in ordinea 3'-5' sinteza este diferita fata de catena leading. sinteza catenei „de novo" urmeaza un flux continuu (leading).in prezenta ARN-primer cuplat la furca de replicare. 2 1 ) . Pentru esterificare si ■ca fragmentelor Okazaki este necesara prezenta ARN-amorsa (primer). ') Dupa initierea separarii catenelor „matrita" a ADN-ului in replicare.d) Sinteza lantului pleading si logging4". 1968). Lo ging = lantul „intarziat". ATP. sinteza catenelor de „novo" complementare in raport cu catenele matrita este neuniforma (Kornberg. ADN-polimcraza III incepe esterificarea si cuplarea in flux continuu a nucleotidelor pe matrita a carei esterificare este directionata in ordinea 5'-3'. ele se vor cupla complementar cu nucleotidele prezcnte pe catena matrita. Pentru formarea catenei de nuovo. 77 . cu sinteza g discontinua a ADN. . El a demonstrat ca pe catena logging sinteza are loc pe fragmente polinucleotidice. proteina SSP si giraza ncgativa (enzima care asigura supraspiralizarea unor nolecule).Sinteza pe catena leading . Sunt fragmented Okazaki.

Datorita diferentelor de sinteza intre catenele „leading" si Jogging" sunt consemnate urmatoarele particularitati: . 78 . De retinut ca aceste molecule ARN-primer au dimensiuni foarte mici. Pe catena matrita „leaging" sinteza catenei „de novo" avanseaza in directia 5'-3'. Dar furca de replicare prezinta pe un ram esterificarea in directia 5'-3' iar pe al doilea esterificarare in directia 3'-5'. 3'-OH sa fie folosit in sinteza ADN. Este demonstrat ca fiecare fragment Okazoki incepe sinteza in prezenta unui ARN-primer. acest ARNprimer urmeaza urmatoarele etape de formare si cuplare pe catena „matrita" a ADN-ului in replicare: .CB| formarea de fragmente scurte care sunt sintetizate (in prealabil) pe directia 5'-3'. Aceste fragmente monocatenare pot fi ulterior extinse in directie inversa fata de deschiderea furcii de replicare. . . iar pe catena „logging" sinteza se extinde pe directia 3'-5'. Este demonstrat ca prin avansarea separarii catenelor „matrita" cu formarea furcii de replicare.7.Numarul mare de molecule ARN-primer pentn.lantul polinucleotidic clogging" solicita prezenta unui numar mare de molecule ARN-primer.lantul polinucleotidic pleading" necesita prezenta unui singiu ARN-primer.2.un capat al ARN-primer generat in duplexul ADN este implica! intr-un mecanism elementar de producere a unei incizii.4.ARN-ul preformat se cupleaza cu matrita ADN. catena logging este determinat de numarul fragmentelor Okazoki ce se formeaza pentru sinteza ADN cu matrita esterificata in directia 3'-5'. continand circa 10 baze lungime. . Capatul 3'-OH al ARN-primer este elongat de o ADN-polimeraza. Cum sinteza catenelor „de novo" necesita prezenta ARN-primer (amorsa).pe matrita ADN se sintetizeaza o secventa de ARN-primer. ceea ce permite propriului capat.in reactia directa de identificare a unui nucleotid cu participarea ADN-polimerazei III. analizate si urmarite in dinamica procesului de replicare si sinteza a ADN-ului. Aceste fragmente (fragmentele Okazoki) pot fi marcate. catenele „de novo" se sintetizeaza pe ambele catene „matrita". .Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor Structura antiparalela a catenelor din molecula ADN in curs de replicare „complica" mecanismul sintezei catenelor „de novo". primeaza proteina.

Autorii au Hat ca prin tratarea amestecului obtinut din respectiva hidroliza cu nbonucleaza.Sinteza moleculei ARN-primer este catalizata de enzima ARNIpolimeraza. Incuband acesti virusi in prezenta ■HP(d-nucleozid trifosfat) a ionilor de Mg2+ sau de Mn2' au obtinut un iimer ADN sensibil la hidroliza cu dezoxiribonucleaza. 79 . 7.Recombinant DNA"). loose si Kurtz in 83 (. [ Mecanismul de actiune a transcriptiei inverse este prezentat ftnatic in fig. enzima determinata genetic de gena dnaG. [ Enzima „transcriptaza inversa" a fost izolata din oncovirusuri din Alele umane si murine (precum soareci.5. I Acest experiment elaborat de Temin si Baltimore a evidentiat ca . Bazandu-se pe aceste rezultate pnin si Baltimore au emis ipoteza ca ARN-ul viral este esential pentru ■Dlimerizarea si sinteza ADN-ului. schema elaborata de Watson. La om si murine ■area transcriptazei inverse s-a realizat atat din celule normale cat si din | cclulc canceroase. sobolani).Etape in sinteza catenelor „de novo" in replicarea ADN In 1970 Temin si Baltimore au demonstrat transcrierea „inversa" ARN'->ADN in timplul replicarii si sintezei moleculei de ADN.ADX-polimeraza dirijata de ARN" sau „transcriptaza inversa" este enzima H foloseste ARN-ul.. hibrizii ARN-ADN si ADN-ul ca matrita pentru ■carea ADN-ului din genomul celulelor. 23. Ei au Herimentat pe ribovirusul Rauscher pentru leucemia murina si pe )ribovfrusul sarcomului Raus. sinteza ADN-ului nu avea loc. 22..

1992. 22 Factorii implicati in replicarea ADN-ului (proteinele implicate) dupa Adams si col. 1992. 80 . si reprodusa dupa Clark si Wall.ADN giraza de reducere a spiralizarii ADN(despiralizarea) Helicaza de despiralizare a ADN Proteina SSB de conversie a singurei catene ADN Primozomul forma primara Holopolimeraza III Topoizomeraza de relaxare a tensiunil SSB Proteina deplasata de catena in crestere Catena intarziata ndepartarea primerulw si completarea spatiulii Polimeraza Catena Leading rapida (conducatoare) Ligaza Fig.

Secventa oligotimidinica serveste ca primer pentru actiunea revers-transcriptazei ce foloseste catena ARN ca „matrita" pentru sinteza catenei ADNc (ADNc= ADN complementar). se poate stabili urmatorul mecanism: terminatia poliadenilica din catena ARNm este hibridizata cu o catena scurta oligotimidinica.ARN 5' 3" Termina te poliA (poliade ninicS) AAAA AAAA TTTT flevers transcriptase Primer oligotimidinic virala" i ADNc c—■ NaOH AAAAAA AA TTTT B u c I S "ac de par* e ADNc ' TTTT i ADN poiimeraza I £ \ i Nucleaza* SI /..primer. Analizand etapele transcriptiei inverse in sinteza ADNc dublu catenar. cu implicarea ARN. 81 .'. JJMecanismul transcriptiei inverse. ADNc rezultat prezinta terminal o bucla in „ac de par".

legarea (covalenta) fragmentelor Okazaki adiacente. Este segmentul unde se initiaza sinteza ADN-ului. Ipoteza lui Steele ar sustine rationamentul cu privire la mecanismul genetic de mostenire a caracterelor dobandite in cursul vietii individului. Acest ultim segment va fi recunoscut de primozom. enzima denumita primaza care este codificata de gena DNA-G . .ADN dependenta. care poate fi integrat in genomul celulelor gametice.ARN potimeraza . n" si care recunosc loculde sinteza ARN-primer.indepartarea ARN-primer si inlocuirea lui cu un fragment ADNcomplementarizat(ADNc) de ARN-ul primer. n. care este un complex proteic format din: . proteinele SSB. ARN-ul primer este sintetizat de un primozom. bucla este clivata rezultand molecula de ADNc dublu catenara.c) prin degradarea ADNm cu NaOH. Desi ordinea etapelor nu este bine cunoscuta in totalitatea proceselor implicate. este folosita la sintezele artificiale ale genelor. Steele (1979) sugereaza ca ARNm din mutatiile somatice poate fi grins'' (acrosat) de un virus si transferat in gonade. 82 . Sunt proteine care se asociaza cu primaza.proteinele i.pe masura ce helicazele actioneaza pentru ruperea puntilor de hidrogen si separearea monocatenelor complementare din structura ADNului in replicare. Proprietatea revers transcriptazei (transcriptaza inversa) de a sintetiza ADN-ul cu ajutorul matritei de ARNm.doua proteine codificate de genele DNA-B si DNA-C. care va prezenta forma unui „ac de par". nu mansoneaza ultimul segment al catenelor complementare. Se mai foloseste la sinteza ADN-c ca sonda moleculara. bucla terminala a ADNc devine „primer" pentru enzima ADN-polimeraza I. Primozomul exercita rolul in sinteza ARN-primer implicat in procesele urmatoare: . pornind de la un ARN-mesager corespunzator („complementar" structurii unei gene). . . d) in prezenta nucleazei Si. pot fi considerate urmatoarele etapizari: .sinteza ARN-primer. care mansoneaza catenele pentru a nu se recupla. .extensia sa cu ADN-ul. iar cu ajutorul reverstranscriptazei sa produca ADN-c. n'.

va introduce un nou fragment Okazakic de ADN. incepe la extremitatea 3'-OH libera a moleculei de ARN-primer. Fiecare zona are importanta deoarece actioneaza ca initiator al replicarii (fig. Pentru a se cupla cu catena matrita logging se produce rotatia in ax longitudinal al fragmentului Okazaki. In genomul mamiferelor (si la om) numarul unitatilor de replicare (a repliconilor) variaza intre 2000 si 3000. Initial fragmentul Okazaki sintetizat are directia de esterificare tot 5'-3'. 83 . Fragmentul Okazaki a carei dimensiune ajunge la 1000-2000 b. sinteza ADN-ului este intarziata. La rotatia de 180° a fragmentului Okazaki este implicata o enzima-invertaza. Capatul 3'-OH al fragmentului ce se va asocia incontinuare este adiacent capatului fosfat 5'-OH al fragmentului anterior. lungimea repliconului variaza in limite foarte largi. Sensul esterificarii si de cuplare a nucleotidelor ce vor structura catena „de novo'Va fi 5'-3\ Pe masura ce se sintetizeaza catena „de novo" si cuplarea complementara cu catena matrita. Rolul invertazei este urmatorul: catena logging are directia de esterificare 5'-3'. Acest proces se deruleaza pe catena leading. Pe catena logging. In aceasta stare fragmentul Okazaki se va cupla complementar pe catena logging. La om. Legarea fragmentelor Okazaki este realizata de o enzima ADN-ligaza. care sunt codificate de gene diferite. ARN-primer este indepartat. dupa sinteza sa realizeaza o rotatie de 180° in axul longitudinal al catenei matrita cu care se va cupla complementara. iar „golul" lasat este completat de ADN-polimeraza I care prin activitatea exonucleazica. Dupa rotatie directia de esterificare a fragmentului Okazaki devine 3'-5'. Aceste zone contin un niimar de secvente prezente in genom. ca prima etapa. catalizata de ADN-polimeraza III. se sintetizeaza fragmentele Okazaki. proteinele SSB sunt indepartate. in esterificarea 5'3' si formarea catenei „de novo". dimensiunea repliconului flind determinata de Huberman si Riggs. Zona cuprinsa intre punctul de initiere si fragmentele de ADN replicat este denumita replicon. deoarece aceasta enzima este compusa din subunitati functionale. inca din 1968. Pe catena logging discontinua pe care. In urma acestei cuplari catenele devin antiparalele cu formarea in final a moleculei ADN.24). La mamifere situsurile de initiere a replicarii apar pe zone aleatorii. intre 100 si 300 kb. sunt implicate variante ale enzimei ADNpolimeraza III.Initierea sintezei ADN-ului in prezenta primozomului si a ARNprimer. unde procesul este discontinuu. nu in puncte specifice. Dupa sinteza si cuplarea fragmentului Okazaki cu catena matrita logging.

Se estimeaza ca ar fi de aproximativ 100-150 pb/sec pentru fiecare furca de replicare. ca derulare. Dupa initierea replicarii ADN-ului rata de alungire a catenelor „de novo" pare a fi constanta. Are un singur replicon cu doua furci de replicare care inainteaza in sensuri contrare pana cand se vor intalni. De exemplu la procariote. Fiecare furca de replicare are o rata de 1600 pb (perechi baze) pe secunda. La om rata replicarii in celulele somatice este mult redusa valoric. Se presupune ca activarea unei zone de origine si initiere a replicarii ADNului ar depinde de pozitia in structura tridimensionala si cuaternara a cromozomilor si mai putin de compozitia specifica in nucleotide a repliconului. intregul ADN din unicul cromozom inelar se replica in 20 minute. cS4 . complexitatea zonelor de initiere a replicarii este consecinta naturala a genomului. pentru fiecare tip de celula din organism. La Escherichia coli cromozomul prezinta o singura zona de initiere a replicarii. 24 Replicarea bidirectionala in sinteza ADN. Folosind tehnica autoradiografica de analiza a replicarii ADN-ului a observat ca furca de replicare la mamifere ar inainta cu 3kb/min. Spre deosebire de procariote. Huberman si Riggs (1968) au observat ca rata replicarii este diferita la eucariote fata de procariote.originea replicarii _______i_______ Furca Xj j j j j j \ Furca 5'------------------► 3' 5'------------------>3' 3' 4--------------------5' 3'«- Crestere Crestere Fig. care este complex si necesita mecanisme ample de activare si reglare a replicarii.

Procariotele au un singur replicon. prezenta histonelor si arhitectura cuaternara a cromozomilor (nucleozomi. La eucariote. replicarea intregului ADN genomic se face intr-un timp limitat.) la eucariote. Daca am raporta procesul la eucariote fata de procariote. Luand in consideratie numarul perechilor de nucleotide si distanta intre punctele de initiere. intr-un interval foarte scurt de timp. Huberman si Riggs au identificat formarea mai multor puncte de initiere in replicarea ADN-ului cromozomial.(Eschericia coli). Ca urmare prin structure si componenta repetitiva si nerepetitiva este putin probabil existenta unui singur situs de initiere in replicarea ADN (Cairn). Asa cum s-a mentionat. . La eucariote apar doua probleme fundamentale in replicarea ADN-ului genomic: . Spre deosebire de procariote. etc. eucariotele au in genomul celular o cantitate foarte mare de molecule ADN. arhitectura moleculelor ADN. un singur situs de initiere in replicarea ADN-ului. Se observa o replicare asincrona. trebuie sa se replice integral. se aproximeaza un numar de aproxiativ 3000 situsuri de initiere. tipul si cantitatea de ADN (repetitiv si nonrepetitiv). Sunt elemente legate de arhitectura cromozomilor care pot „introduce" „superspire negative" in morfologia cromozomilor.Daca luam in consideratie numanil cromozomilor. bucle. Asincroniile sunt legate de momentul activarii situsului de initiere si de elongatia repliconului. prin cantitatea si heterogenitatea ADN-ului. genomul este lipsit de histone si tipuri diferite de ADN (Cairn.probleme de ordin topografic determinate de structura cromatinei cromozomiale: nucleozomii. Asincronia replicarii ADN-ului se observa in stadiul interfazic „S". cuplate cu histonele si prezentand si secvente repetitive.o alta problema este ca moleculele ADN-ului in dublu helix. ar trebui ca la eucariote timpul necesar pentru replicarea integrala a ADN-ului sa fie de peste 100 ori mai mare la om fata de procariote. La om repliconii nu se replica sincron. 1962). buclele.5 x 109 pb. in stadiul interfazic S'. sunt consemnate deosebiri esentiale intre procariote si eucariote. In genomul uman punctele de initiere s-ar gasi la 150-200 kb distanta intre ele. solenoizi. solenoizii. care insumeaza in total un numar de aproximativ 3. 85 . In raport cu numarul punctelor de initiere putem aprecia numarul repliconilor / cromozom. puncte ce se gasesc la distante intre ele de 100-300 kb.

cat se considera mutatiile spontane in populatiile umane. 7.Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman ADN-ul din componenta genomului celular. In cazul cand ADN-ul n-ar avea capacitatea de autoreparare structurala. prezent la procariote si/sau eucariote. Dar ADN-ul genomic uman isi corecteaza propriile erori mutationale. de interferenta „agresiva" a unor factori exogeni sau endogeni (vezi cap. frecventa. Acestea sunt: pierderea unei baze purinice sau pirimidinice. a) Factorii endogeni . datorita interrelatiei cu factorii ambientali ai organismelor vii. manifestate ca boli genetice. Mai mult. La nivel intracelular pot avea loc o serie de procese care favorizeaza producerea leziunilor in structura ADN-ului genomic. Aceste distructii mutationale in structura ADN-ului genomic au ca efecte directe modificarea mesajelor genetice inscrise.6. de cantitatea de ADN repetitiv per molecula si cromozom. Daca s-ar mentine erorile induse in structura si functiile ADN-ului. iar ca efecte secundare aparitia unor caractere noi. mutatii). ceea ce explica incidenta scazuta a mutatiilor genice la nivel populational. urmarea hidrolizei legaturilor glicozidice. la peste 1000 de ori. Dar ADN-ul genomic dispune de mecanisme si procese prin care sa-si corecteze erorile din structura proprie. Se apreciaza ca frecventa erorilor punctiforme in structura ADN-ului. care la om se manifesta ca sindroame severe pe fond genetic. cu fiecare generatie care succede frecventa ar fi in permanenta crestere valorica. ar fi de 10~6 la nivelul intregii populatii umane. distructiv . Factorii populationali ce indue erori in structura ADN-ului genomic pot fi endogeni si/sau exogeni. ar fi alarmant de ridicata.Asincronia in activitatea repliconilor este determinata si de forma de condensare a fibrilei de ADN. 86 . de abundenta cuplurilor complementare G = C in structura repliconilor. incidenta bolilor pe fond genetic.intracelulari. poate fi influentat. atunci valoarea mutatiilor punctiforme ar creste de la 10"6.

excizie indusa de ADNglicozidaze . 87 . Endonucleazele Actioneaza asupra situsurilor apurinice/apirimidinice dupa excizia bazelor. potentiali mutageni.Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN In prezent s-a demonstrat ca in genomul celular au loc procese reparatorii. prin procese de metilare a bazelor azotate cu modificarea complementaritatii.1. mutatii). a) Complexe enzimatice ce intervin in repararea erorilor ADN. b) Factorii exogeni ce produc leziuni in ADN. care asigura integritatea structurala si functia ADN-ului. 7. ADN-polimerazele .Sunt implicate catalitic in repararea exciziilor din cateneie ADN-ului care prezinta terminatii 3'-OH.6.trans form area adeninei in hipoxantina. In procesele de reparare si realizarea integritatii ADN-ului celular sunt implicate complexe enzimatice in mecanismele desfasurate in genomul eucariotelor. factori medicamentosa factori biologici. factori chimici. Unele endonucleaze isi intensifica activitatea de reparare dupa iradierea genomului cu UV (ultraviolete). Catalogul acestor factori mutageni este impresionant valoric si mult diversificat (vezi cap. Prin iradierea cu UV unele endonucleaze excizeaza dimerii pirimidinici care se formeaza pe cateneie ADN-ului. Acest grup de endonucleaze este denumit UV-endonucleaze. In urma dezaminarii adeninei. care modiflca raportul de complementaritate. hipozantina ce rezulta va complementariza cu guanina. sau prin incorporarea eronata a bazelor in structura ADN-ului genomic. Factorii exogeni. radicalii de oxigen rezultati in concentratii crescute pot interfera distructiv (mutagen) ADN-ul. ultraviolete). cu actiune distructiva a structurii si functiei ADN-ului sunt: factori fizici (radiatii ionizante.

b) Mecanismele de reparare a erorilor din ADN la eucariote Spre deosebire de procariote. ADN in replicare. la care mecanismele de corectare a erorilor din ADN-ul genomic sunt bine studiate. datorita complexitatii genomului (numar mare de cromozomi. cupluri I nucleotidice false (necomplementare). este posibila fisura pe una sau ambele monocatene. datorita cuplarii gresite (eronate) intre purine si I pirimidine. Stoikheion = element + metron = masura). 5 Stoichiometria (gr. Sunt cercetatori care mentioneaza ca sunt posibile erori. greselile de necomplementaritate intre nucleotidele de pe catena „matrita" si cele esterificate pe catena „de novo" se pot produce in raport de 1/10000. formele tautomere ale bazelor azotate. cand asupra nucleului. 88 . Chimia fizica ce studiaza raporturile cantitative intre elemente in combinatii sau in reactii chimice.ADN-ligazele . numar mare molecule ADN. Se pot forma „dimerii". inducand suprimare de nucleotide. Topoizomerazele I si II . Erorile pot rezulta prin cuplarea incorecta intre purine/pirimidine. substitutie sau insertie de baze in catena matrita sau in cea „de novo". conform reactiilor | stoichiometrice . etc. la eucariote. dar in I procente foarte mici.Sunt enzime care cupleaza doua catene din structura moleculei ADN prin formarea de legaturi difosforice intre hidroxilii3'-OHsi5'-OH. nerespectarea principiului complementaritatii intre purine si I pirimidine (normal A-T si G-C) a nucleotidelor care se esterifica pe catena I „de novo" in raport cu catena „matrita". Erorile se produc in urmatoarele situatii: cand incepe despiralizarea si separarea catenelor. sau ionizarea lor. In timpul replicarii semiconservative cuplarea complementara intre nucleotide nu este „respectata" datorita interferentei distructive a unor factori ambientali „agresivi".care pot sectiona una sau ambele catene ale ADN-ului unde s-au produs erori in molecula.) mecanismele nu sunt complet elucidate si cunoscute. modifica I raportul de complementaritate cu formarea de dimeri si erori in structura I ADN. Dupa Covic si Stefanescu (2004). actioneaza factori potential mutageni.

MSH3 si GTBP. producand distorsiuni in dublul helix al ADN. Capacitatea de autocorectie a ADN-polimerazelor care asigura I complementaritatea corecta intre cuplurile nucleotidice in timpul sintezei fc)N- ului. molecula ADN necorectata va fi prezenta in genom ca molecula mutanta. repararea prin excizie. prezinta maladia cunoscuta sub denumirea „Xerodermie pigmentara". indivizii care prin mutatie isi pierd capacitatea de reparare a ADN-ului la actiunea UV. I repararea postreplicare.25 si fig. 4 Rata de corectare a erorilor in timpul replicarii ADN-ului este de 110' -lO"6 prin mecanismul BER si de peste 1000 de ori prin capacitatea ADN-polimerazelor de autocorectare a erorilor din ADN (Covic si Stefanescu. Repararea poate fi realizata prin mecanisme enzimatice implicate in I urmatoarele procese: fotoreactivarea enzimatica. sau repararea prin alchilare sub actiunea metil transferazei (Anca-Michaela Israil. 89 . De exemplu. iar pe cale enzimatica pot fi corectate (fig. restitutie partiala a moleculei. reparatie nerezolvata. Restitutia moleculei ADN lezata poate fi: completa.Cand ADN -polimerazele nu catalizeaza incorporarea gresita intre bazele azotate pe | catena nou sintetizata. Aceste proteine pot recunoaste erorile de imperechere. fiind identica cu structura initiala a moleculei ADN. 2004). iar cuplul MSH2 / MSH3 are capacitatea de a identifica insertiile si deletiile punctiforme ce survin in structura ADN. Prin lipsa capacitatii de reparare a „leziunilor" apar „disfunctii" severe in organism.In genomul celulelor eucariote (sau procariote) sunt sisteme care I identifica eroarea lezionala sau insertionala din ADN. 2000). La om sunt identifiacate complexe genice care codifica sinteza proteinelor MSH2. Ca mecanisme la eucariote mai consemnam: Mecanismul BER (Base Excision Repair) .26).

de ADN-polimeraze si I ADN-ligaze. 2formarea dimer-timinei. 3ruperea catenei de catre ADN .v. 4incepe corectarea leziunii catenei „de novo".25 Schema generala de reparare a ADN: 1 leziunea produsa de UV. i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ] i i i i i i i i i i ii II i i i■• i i i i i i i i i • **> i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i /s y i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ii i i i i i ii i i i i i ii Fig.u.endonucleaze si ADN-glicozidaze. 5excizia completa a regiunii lezate de UV de catre topoizomerazele I I sill. 90 . 6cuplarea si completarea sectiunii lezate si refacerea ADN-ului.

-**"!"'■ I T G ' A C 1T C 1| T G 1C 1 1A 11 | 1 | G C | | C G A 11 A G 11 "f A G C T A I A A c c G G T C G 1 1iradiere UV 1 1 A T A T dimer timinic G C C G A C G G C C G fotoliaza' (pozitionare) absorb tie onerqie UV ' I Id) T # T I * T C A G T J___I_ _I___I_ _L _ _ eliberarea enzimei G C T A C A T G T A 1 G A C C G C G C G A T 26 Etape in repararea erorilor moleculei de ADN 91 .

forma. precum si studiul lor la microscopul electronic. Prin definitie. cromozomii sunt elemente cu aspect filamentos de natura nucleo-proteica. cromozomii sunt condensati formand asa numita cromatina nucleara. In interfaza ciclului celular la eucariote. si unele procariote. Cromozomii se gasesc la toate organismele eucariote. ca in mitoza sa prezinte aspectul filamentos hipercondensati. la care numarul. pentru viata organismului. Cromozomii sunt elemente dinamice si constante. in special in metafaza mitotitca. cea mai mare cantitate de ADN este localizata in nucleu in formatiuni pe care Weldever (1883) le-a denumit cromozomi. talia sunt trasaturi caracteristice fiecarei specii. prezenti permanent in nucleul celulei. a caror functie si activitate genetica sunt esentiale pentru viata celulei. Individualizarea si analiza cromozomilor este posibila in fazele ciclului mitotic sau meiotic. 92 .CAPITOLUL III ANATOMIA GENOMULUI UMAN CROMOZOMII La organismele eucariote si om.

Morgan (1903-1911) pe Drosophila melanogaster (musculita de otet). De exemplu Mendel a formulat legile segregarii si transmiterii caracterlor ereditare. primele rezultate obtinute de geneticieni. prezenta unui cromozom acrocentric 21. in plus (cariotipul: 47.materni si paterni (Ford si Hamerton 1956). iar in 1959 Legeune. Etape in analiza genomului uman Geneticianul francez Dutrillaux (1976) considera parcurgerea a trei etape principale in analiza si studiul genomului uman si anume: . De exemplu. fiind consemnate si unele cercetari experimentale de certa valoare stiintifica cum sunt experientele lui Gr. a reusit pentru prima data. Mendel (1865) facute pe Pissum sativum (mazare). 93 . datorita dezvoltarii tehnicilor si metodelor cu aplicabilitate de studiu in genetica umana (in mod deosebit) a inceput cercetarea diversificata si aprofundata asupra genomului uman.etapa bandarii cromozomilor Totusi o etapa istorica in studiul aparatului genetic la om este „Proiectul Genomului Uman" care.XY + 21). Cu ajutorul acestei metode s-a efectuat studiul analitic al cromozomilor umani la subiectii normali sau cu diverse sindroame genetice.etapa socului hipotonic . Dar.1. iar Morgan a elaborat teoria cromozomiala a ereditatii. iar Th. genetica era abordata conceptual. au fost publicate in anul 2000. originea cromozomilor . Rezultatele lor sunt deosebit de valoroase pentru fundamentarea stiintifica a geneticii.XX + 21 sau 47. De exemplu intre 1956 . legi care au caracter universal in lumea vie a organismelor cu reproducere sexuata. sa stabileasca numarul corect de cromozomi in celulele somatice la om. Pana in 1956. Gauthie si Turpin au stabilit ca etiologie a sindromului Down.etapa trizomiilor . cercetatorul Hsu (1956).1970 s-a studiat morfologia cromozomilor. Aceasta descoperite a fost considerata atat de importanta incat atomistul Hanschka (1961) a declarat „Homo sapiens a cunoscut nucleul atomic inainte de a cunoaste numarul cromozomilor din celulele propriului corp". introducand socul hipotonic asupra celulelor mitotice.

■ Prin bandarea cromozomilor se identifica omologia corecta a cromozomilor. prin genom se considera setul complet de gene particulare fiecarei specii. care.Winkler introduce notiunea de „genom". Numarul cromozomilor la om Primele enuntari legate de genomul uman apartin lui Fleming (1882) care introduce notiunea de . superfemele. Anul 1956 este important deoarece s-a stabilit numarul corect al cromozomilor in celula somatica: 2n = 46 cromozomi. etc. considerand cromozomii segmente colorabile ale nucleului. precum si eventualele modificari. in structura cromatidelor cromozomale..A urmat apoi identificarea modificarii numarului de cromozomi. H. Hansemann (1897). Aceste studii deschid noi orizonturi de analiza teoretice dar mai ales cu aplicabilitate in patologia umana. iar Winiwater (1912) lanseaza ipoteza ca barbatii ar avea 47 cromozomi (47. 2. Dupa ce Waldeyer introduce notiunea „cromozom" a urmat incercari nereusite de a stabili numarul cromozomilor la om. ca etiologie genetica in sindroamele: Turner. In prezent. Este etapa „Proiectul Genomului Uman". Eduards. O data memorabila este anul 1970 cand incepe o noua etapa in analiza si studiul genomului uman. Incepand din anul 1980 pana in prezent analiza cromozomilor umani se extinde asupra infrastructurii si secventializarii nucelotidelor din genomul uman. cu microscopul optic si metoda Hsu nu puteau fi identificate. XX). Dupa el. X) in celula somatica iar femeia 48 cromozomi (48.crornatina''. Patau. genomul este setul haploid de cromozomi din celula gametica. 94 . considera ca celula somatica la om ar avea intre 16 si 36 cromozomi. Studiile citogenetice comparate la diverse specii eucariote au evidentiat variatii numerice in limite foarte largi (Tabel III). De exemplu. In 1920.. Etapa trizomiilor. Klinefelter. Este etapa „bandarii cromozomilor.

unul de origine materna. notata cu „2n". celulele somatice cu numar dublu de cromozomi.Tabel III. Numarul cromozomilor la unele specii de eucariote Specia Homo sapiens (om) Macaca mulata (maimuta Rhesus) Pan troglodytes (cimpanzeu) Bos taurus (bovine) Canis familiaris (cainele) Felis domestica (pisica) Eqvus cabalus (cal) Mus musculus (soarece) Raltus norvegiens (sobolan) Cyprinus carpio (crap) Drosophila melanogaster Musca domestica Ascaris megalocaphala univaleus Numar diploid de 46 V . In nucleul celulei somatice diploide. adus de spermatozoid.denumit set haploid sau garnitura gametica. garnitura diploida. adus de ovul. Omul este specie somatica diploida. Ei alcatuiesc perechea de cromozomi omologi. 42 ^ 48 60 78 V 38 ^ 64 V 40 V 42 V 104 \/ 8 v 12 2 V Din exemplele din tabel observam ca numarul cromozomilor in celulele somatice nu respecta gradul evolutiei bio-genetice si complexitatea structurala si functionala a speciilor. rezultand zigotul. aceeasi morfologie si aceeasi valoare genetica. al doilea patern. notat cu „n". In consecinta numarul cromozomilor nu este criteriu taxonomic sa stabilim evolutia si pozitia filogenetica a speciilor. Celula Scurtarea fazei haploide in favoarea celei diploide este caracteristica organismelor eucariote superioare 95 . deoarece au aceeasi dimensiune.23). De exemplu la vertebtrate sunt specii „inferioare filogenetic" cum este Cyprinus carpio cu 104 cromozomi. Speciile cu reproducere sexuata poseda doua tipuri de celule. Cum numarul diploid se realizeaza in procesul de fecundatie. in timp ce omul are 46. el poate fi numit si garnitura zigotica. diferite prin numarul de cromozomi: celulele sexuale (gametii) au un set simplu de cromozomi . Numarul cromozomilor din setul haploid gametic este de 23 (n . fiecare cromozom este dublu reprezentat. cu gameti haploizi6.

inseamna ca ea va elabora acelasi tip de ovula. si anume: la femeie avem doi cromozomi X (XX). dataorita neomologiei cromozomilor sexuali (XY). Cum la femeie intre ovulele ce pot fi elaborate prin ovogeneza nu exista diferente genetice. in functie de sex poate fi X sau Y. in celula somatica diploida sunt 44 autozomi. la barbat un X si un Y (XY). specie cu reproducere sexuata. respectiv 23 perechi de cromozomi. La om. La om. fata de celulele somatice. Sunt celulele sexuale (gametii) la care numarul cromozomilor este redus la jumatate. respectiv suma a doua seturi haploide. 27). prezentand aceeasi formula cromozomiala . Prin fuzionarea a doua celule haploide gametice se obtine zigotul. iar Y in altul. dupa pubertatea ontogenetica. Dupa functia genetica in celule exista doua grupe de cromozomi: autozomi (somatici) si heterocromozomi sau gonozomi. in spermatogeneza se vor repartiza cromozomul X intr-un garnet. ca la toate speciile cu reproducere sexuala. care. barbatul elaboreaza doua tipuri de gameti care se deosebesc prin tipul de cromozom sexual prezent. De exemplu. dispusi in 22 perechi de cromozomi omologi. X sau Y. Deaceea barbatul este considerat heterogametic. doi cate doi. Deci femeia este homogametica. ontogenetic este parcursa alternanta intre celulele somatice diploide ca numar de cromozomi (diplofaza) si celulele gametice haploide (haplofaza) (fig.somatica diploida contine 46 cromozomi (2n = 46). Heterocromozomii sunt numiti si cromozomi sexuali deoarece determina sexul genetic al individului. La barbat. care. La om celulele sexuale au 23 de cromozomi: 22 autozomi si un cromozom sexual. prin numarul cromozomilor. Dar in celula somatica exista si doi cromozomi sexuali. celula diploida din care se va dezvolta viitorul organism uman. 96 . raportati la cele doua sexe nu prezinta omologie morfo-structurala si functionala.23 X. Ca urmare. gasim un tip de celule care difera de celulele somatice.

pot influenta ciclul celular (meioza sau mitoza). dar inaintate in varsta. existenta unor celule la care lipseste un cromozom.XY^-^ 46.«" 6. modificand numarul cromozomilor. Brown (1966) a constatat la unele persoane normale. In cazul cand in organism exista o populatie celulara aneuploida. Aneuploidia apare foarte rar la subiectii normali fiziologic. anatomia si functia orgnanismului. Prin aceste modificari apar celule aneuploide (vezi mutatiile). 27 Alternanta genomului la om: diplofaza . numeric crescuta. El a gasit un procent de aproximativ 7% limfocite.haplofaza Sunt cazuri cand starea fiziologica a organismului sau influenta unor factori agresivi externi. Sunt deviatii de la numarul cromozomilor in celula somatica sau gametica. a caror etiologie clinica se incadreaza in grupul „sindroamelor genetice". se indue dereglari in morfologia. De exemplu C.XX Ovul fecundat (zigot) (2N) ▲ Spermatozoid (N) Ovul (N) •-• ® Diplofaz a I •^ Ovogonie Spermatogonie •""• ^ f(2N) (2N Haplofaza Fig. Cromozomul 97 . cu 45 cromozomi (monozomie) la unele femei care au depasit varsta de 60 ani.

41 2. Deasemenea apar diferente de dimensiune si lungime a genomului intre procariote si eucariote. 3. absent fiind probabil cromozomul Y.absent probabil.64 4. Tabel IV Exemple de dimensiune a genomului la diverse specii de organisme (publicate si analizate in cadrul proiectului de secventializare) Specia Lungimea genomului in Mb 3200 3300 180 97 12. la eucariotele inferioare genomul poate avea o lungime de aproximativ 10 Mb. Unii geneticieni considera ca lungimea genomului este concordanta cu complexitatea structurala a speciilor analizate (tabel IV) . (2001). La barbatii peste 60 de ani. unii aveau in sangele periferic 1-2% limfocite cu 45 cromozomi. HGSC (2001) -//Adams si col. (2000) CESC(1998) Goffean si col. Astfel la ciuperci dimensiunea 98 . Dimensiunea genomului uman Desi structura fizica a nuceleelor celulelor la eucariote este similara pentru toate speciile. (1996) Blattnersicol. de dimensiune a genomului.1 4. Deci aneuploidie prin pierderea unui cromozom. De exemplu. fund cromozomul X.16 16000 120000 Autorii Homo sapiens Mus musculus (soarece) Drosophila melanogaster Nematode Saccharomyces cerevisiae Escherichia coli K12 Mycobacterium tuberculosis Streptococcus pneumoniae Triticum aestivum Fritillaria assyriaca Venter si col. (2001) -//-//- Lungimea genomului este in concordanta cu complexitatea structurala o organismelor (vezi tabelul). (1998) Tettelin si col. (1997) Cole si col. in timp ce la eucariotele superioare lungimea genomului depaseste 100 000 Mb . sunt consemnate diferente de lungime.

cromozomii pot avea dimensiuni variabile. In raport cu factorii implicati. intalniti la unele nevertebrati inferioare.1 Mb) in timp ce la vertebratele superioare poate ajunge pana la 3200 Mb (la om) si 3300 Mb (la soarece). grosime) in raport cu genomul diferitelor specii eucariote. o gasim repartizata pe „segmente" moleculare in cromozomi. Iar la unele I specii de plante dimensiunea genomului este impresionanta de 16 000 si chiar 120 000 (la exemplele din tabel). s-a crezut mult timp ca exista o corelatie intre complexitatea structural-morfologica si functionala a organismelor si dimensiunea genomului nuclear la eucariote. care la om este de aproximativ 30 000 . Daca la eucariotele inferioare este o cantitate foarte mica de ADN in I genomul nuclear.cromozomi mici.genomului este foarte redusa (12. repetitiv si nerepetitiv. in raport cu existentul in genomul eucariotelor superioare I (vertebrate) explicatia ar fi urmatoarea : la eucariotele inferioare genele I functionale sunt mai grupate si au mai putin ADN repetitiv in timp ce la vertebratele superioare este o accentuata dispersare a genelor functionale in genom. De exemplu la eucariote putem observa urmatoarele dimensiune ale cromozomilor: . la reptile. . prezenti in glandele salivare la diptere (insecte). 99 . Legat de paradoxul valorii C.cromozomi uriasi sau politeni. Dar moleculele ADN sunt in strctura si functia cromozomilor. Deasemenea dimensiunea cromozomilor este conditionata si de prezenta (variabila cantitativ) moleculelor de ADN. In aceste conditii putem admite ca la eucariote putem face o clasificare a cromozomilor dupa dimensiune (talie. In Iconsecinta lungimea totala a genomului nuclear. precum si in raport de functia exercitata de celula in organism. distantate de secventele repetitive din genom.40 000 gene informational active. Dimensiunile foarte crescute la vertebratele superioare sunt legate de numarul genelor din genom. este legata si de numarul secventelor repetitive care variaza de la 106 pentru ADN inalt repetitiv pana la 103-10 pentru ADN-ul moderat repetitiv. lungimea si grosimea cromozomilor variaza in limite foarte largi. . Marea variatie a dimensiunii genomului la eucariotele superioare. intalniti la vertebratele superioare si om. Ca urmare in functie de cantitatea ADN prezenta in fiecare cromozom din totalul genomului nuclear.cromozomi mari. fata de cateva zeci de mii de copii pentru ADN cu secvente „unice". la pasari.

22A + X L = lungimea relativa a cromozomului. In ciclul mitotic incepe spiralizarea si hipercontractia (hipercondensarea) fibrilei de ADN din cromozomi (hiper .2 /x . unele noxe chimice sau agenti fizici. Onuki (1968) si Ruzicka (1973) analizand cromozomii la microscopul electronic au observat ca intr-o faza amitotica. forma si condensarea fibrilei de nuceloproteina).hiper -spiralizarea . q este bratul lung al cromozomului).5 10 /I.De exemplu. p+q = lungimea totala a cromozomului ( p este bratul scurt. Talia sau lungimea cromozomilor poate fi apreciata cu ajutorul urmatoarei relatii: L= P + q Y. De exemplu. a polibuclei. Prin procesele de hiper-spiralizare si condensare (contractia cromatidelor) cromozomii se vor scurta considerabil ca talie. filamentul de ADN se hiperspiralizeaza si condenseaza (contractia fibrilei). De exemplu. Dar lungimea si grosimea cromozomilor variaza si in raport cu fazele ciclului celular. urmata de reducerea taliei cromozomilor. talia cromozomilor s-ar reduce (aproximativ) de 20 ori. Prin aceste procese. pot fi modificate ireversibil atunci cand asupra celulei actioneaza unele medicamente (ex. in raport cu extensia posibila a fibrilei. daca ciclul mitotic se deruleaza la temperatura ridicata sau in prezenta colchicinei. Se apreciaza ca prin hiperspiralizare si condensarea fibrilei de ADN. Daca in interfaza ciclului celular. la om lungimea (talia) cromozomilor variaza intre 1. progresiv. Dar lungimea si grosimea cromozomilor. E = este suma lungimii a 22 autozomi + cromozomi sexual X (lungimea cromozomilor dintr-un set haploid). grosimea creste. Aceste procese observate sunt maxime in metafaza mitotica. iar diametrul (grosimea) intre 0. in ciclul mitotic ei se individualizeaza si sunt usor de analizat.polisolenoidica. citostatice ). cromozomii dispusi in tandem (sinapsis) sunt sub forma de filamente foarte fine si lungi (grosimea putand varia intre 35-100 A) formand cromatina nucleara.2 . cromozomii se scurteaza si se ingroasa 100 .

28) 101 .considerabil. In schimb prezenta unor compusi alchilanti indue o ireversibila despiralizare si decontractare a cromozomilor. 4. datorita procesului de hiperspiralizare si condensare in aceasta faza. se pot observa unele particularitati legate de morfologia cromozomilor. Elementele legate de morfologia cromozomilor sunt urmatoarele (fig. Morfologia cromozomilor Prin analiza cromozomilor in metafaza ciclului mitotic la microscopul optic.

Cromatidele (fig. q Fig.s. cm c.s.28) .28 Morfologia generala a cromozomilor a).c.

102 .Intr-un ciclu celular cromozomii parcurg doua etape distincte morfologic: etapa de cromozom monocromatidic si cea de cromozom dicromatidic. Etapa de cromozom monocromatidic o parcurge anafaza si telofaza ciclului mitotic precum si in stadiul Gi interfazic.

Prin aceasta repartitie a cromatidelor surori la cei doi poli ai celulei in diviziune (a cromozomilor monocromatidici) se asigura repartitia „identica" a materialului genetic in celulele fiice rezultate.A INTERFAZA MITOZA INTERFAZA Fig. La sfarsitul metafazei are loc clivajul ecuational la nivelul centromerului avand ca rezultat separarea celor doua cromatide.Stadiul de cromozom dicromatidic il gasim in stadiul G2. rezultand doua cromatide identice sau surori. fiecare cromatida separata prin clivajul centromerului (cromatidele dupa separare devin cromozomi monocromatidici) se va deplasa spre unul din polii celulei in mitoza. precum si in profaza si metafaza mitotica. Prin replicare se dubleaza cantitatea de ADN.29) pentru urmatorul ciclu celular. Din momentul separarii fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic (fig. . Cele doua cromatide se mentin cuplate pana la sfarsitul metafazei. O referire speciala este pentru stadiul S-interfazic.si dicromatidica a cromozomilor intr-un ciclu celular. In anafaza. fibrilele rezultate se vor separa. interfazic.Gj_______SjJ»_______. in punctul numit centromer. Progresiv. In stadiul S are loc replicarea semiconservativa a fibrilei de ADN din cromozomul monocromatidic. PROFAZA METAFAZA ANAFAZA_______TELOFAZ.Etapa de cromozomi dicromatidici . pe masura ce fibrila de ADN se replica semiconservativ. sau in anafaza meiozei secundare. 103 .29 Alternanta mono .

In 1999 Van Hooser si col. examinand kinetocorii la microscopul electronic. Polimorfismul centromerului poate fi observat prin variatiile cantitative ale heterocromatinei centromerice constitutive. prezinta un accentuat polimorfism. E. ca in telofaza sa aiba parte o dezansamblare. formatiuni care se dispun simetric axului longitudinal al cromozomilor. Miezul centromerului format din ADN alfa satelit. i s-a atribuit si denumirea de constrictie primara.. deoarece cromatidele in acea zona de cuplare au o grosime foarte mica. asociinduse cu proteinele centromerice (ex: CENP-A. neinformational si netranscriptibil. La cromozomii umani. Aceasta asociere este prima etapa in determinarea morfologica a centromerului. mentinandu-si pozitia la nivelul cromatidelor. domeniul de imperechere si kinetocorul. asociat cu proteina CENP-A(proteina omoloaga histonei H3) se replica la mijlocul stadiului S interfazic. Initial ei au confirmat ca la nivelul centromerului apar doua formatiuni cu aspect granular pe care le-au denumit cu kinetocor. Imaginea electronomicroscopica arata ca centromerul. este alcatuit din trei domenii: domeniul central. domenii care au fost descrise de Politi si colaboratorii (2002). observa ca au structura trilaminata si anume: stratul extern dens a carei coroana este vizibila numai cand kinetocorul nu este atasat de microtubuli. F. datorita variatiei numarului de cupluri nucleotidice in secventele repetitive (variaza intre 5 pana la 171 pb).b). B. Kinetocorii sunt domenii distincte si tranzitorii din structura centromerului. H si I). cu ajutorul carora se cupleaza de fusul mitotic. Datorita acestui aspect. la cromozomii umani ca la toate eucariotele superioare. rezultate prin replicare semiconservativa. D. ADN-ul alfa satelit. numit si constrictie primara este zona unde cele doua cromatide surori. G. Centromerul este o particularitate morfologica constant prezenta la nivelul fiecarui cromozom.Centromerul . centromerul apare ca o conexiune punctiforma. CENP-C. Ross (1977) si Clophan (1978) au stabilit ca centromerul cromozomilor are o structura complexa. ADN centromeric. Bogat in heterocromatina. 104 . centromerul este un complex de proteine si ADN repetitiv. raman unite pana la sfarsitul metafazei mitotice si in metafaza secundara meiotica. CENP-I) este implicat in organizarea centromerului (proteinele centromerice identificate sunt: CENP-A. Formandu-se la sfarsitul profazei sunt activi in metafaza si anafaza.ultrastrucutra Centromerul. C.

de a nu incepe anafaza pana cand toti cromozomii sunt toti atasati fusului de diviziune. iar bratele sunt inegale ca lungime. bratui scurt. Prin pozitia centromerelor si diferentelor de lungime intre brate.stratul intermedial" luminos ingust si clar. Kinetocorii indeplinesc trei functii: se ataseaza de captetele microtubulilor fusului de diviziune. iar bratele „p" si „q" aproape egale (p ~ q ). Bubl. care au centromerul in pozitie centrala. Au centromerul pozitionat spre extremitatea cromatidelor. cromozomi submetacentrici. La cromozomii 105 . iar bratui „q" lung (aproximativ 7-8/10 din lungimea cromozomului). 2. care pot fi egale sau inegale ca lungime. Conventional. De exemplu bratui „p" reprezinta ca lungime aproximativ 1/3 din lungimea totala a cromozomului. prin care cromatidele sunt cuplate pana la clivajul ecuational al cromozomilor. In stratul extern sunt incluse proteinele motorii CENP-E precum si proteinele punctului de control al fusului mitotic de tipul Madl.30). 3 etc.) =----------= lugimea bratului scurt x 100 / p+q lungimea totala a cromozomului. cromozomi metacentrici. in genomul uman se identifica trei tipuri morfologice de cromozomi: (fig. stratul intern dens. genereaza forte pentru deplarasarea cromozomilor deveniti prin clivaj monocromatidici. Prin pozitia centromerului in cromozom. cromatidele sunt subdivizate in doua brate. cromozomi acrocentrici. iar bratui „q" 2/3. diferenta de lungime intre brate (d) = q-p raportul intre brate (r) = —. Sunt cromozomii care au bratui „p" foarte scurt (de aproximativ 2-3/10 din lungimea cromozomului). care se continua cu heterocromatina comisurala. numit si brat proximal se noteaza cu „p" si bratui lung sau distal notat cu „q". care separa stratul extern de stratul intern.e. P Vezi tabelele V si VI. se folosesc urmatorii indici de calcul si exprimare: indicele centromeric (i. Pentru a stabili corect pozitia centromerului si diferenta de lungime intre bratele „p" si „q".

Lungimea cromozomil or Mari Mijlocii Mici Pozitia centromerului Metacentrici Submetacentri Acrocentric! A1. La unii cromozomi (1.X D 13-15 19-20 E 17-18 G21 -22.Constrictiile secundare Sunt cromozomi care au constrictii si in alte zone ale bratelor cromatidice. Deoarece este o pozitie aleatorie. Valoarea indicelui centromeric ( i.3 E B 2. 9 si 16) pozitia constrictiei secundare este constatnta in generatiile celulare care succed.acrocentric! putem terminala.Y Tabel VI.e. Clasificarea tipurilor de cromozomi dupa lungime si pozitia centromerelor.4-5 -II16 F C6-12. au fost numite constrictii secundare. Tipul de Metacentric Submetacentric Acrocentric Valoarea I. nu toti cromozomii le prezinta si nu intotdeauna sunt observabile. considera ca centromerul este in pozitie aproape METACENTRIC SUBMETACENTRIC ACROCENTRIC SATEUT PUNTE CROMATICA CENTROMER 18 17 21 22 Fig.e. Prin pozitia constanta 106 .) la tipul morfologic de cromozomi. 46-49 26-45 17-30 b) . 30 Tipuri morfologice de cromozomi umani Tabel V.

Datorita polimorfismului de dimensiune. precum si pe bratele "p" la cromozomii acrocentrici. El a stabilit ca aceste variatii dimensionale sunt caracteristici individuale. condus de profesorul Chita a constatat la pacientii cu handicap psihoneurologic (deficienta mentala). Lubb si Ruddle (1971) au identificat o constrictie secundara pe bratul "p" la cromozomul 9 uman. In 1972. Mai tarziu Dutrillaux (1971) a consemnat ca gradul de extindere spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" al cromozomului 9 variaza in limite foarte largi: de la 1 la 5 unitati. ca localizare. se pare ca ionul calciu. Uneori apare constrictie secundara in zona mediana a bratului "q" a cromozomului sexual y. o extensie spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" la la cromozomul 9. cultivand celulele timp de sase ore pe un mediu de cultura lipsit de calciu. 107 . constrictia secundara poate servi ca marker morfologic pentru identificarea indivizilor. Deci locusul genei pentru dezvoltarea psiho-neurologica ar fi in zona limitrofa constrictiei secundare pe bratul "q" cromozom 9. in apropierea centromerului.constrictia secundara este o particularitate morfologica de a indentifica un cromozom. iar colectivul de geneticieni de la facultatea de Medicina din Craiova. Gagne si Laberge au emis ipoteza ca variatiile de extindere spatiala a constrictiei secundare ar fi determinate de prezenta unui situs fragil. constrictia secundara de pe bratul "q" al cromozomului 1 a servit ca marker pentru a stabili locusul genei pentru sistemul eritrocitar genetic Duffy. 9 si 16. in schimb zona de extindere pe cromatida este variabila: spatial redusa sau extinsa. dar si ca marker pentru cartografierea cromozomilor. ar fi implicat in gradul de nespiralizare a fibrilei de nucleoproteina in zona constrictiilor (nespiralizare prin lipsa calciului). 0 observatie interesanta a fost facuta de Sasaki si Makino (1963) care. cu valoare antropologica. a constatat accentuarea constrictiei secundare la bratele "q" a cromozomilor 1. unde este ADN repetitiv. Daca pozitia constrictiei secundare poate fi constanta pentru unii cromozomi. De exemplu. Ca zone de decondensare a fibrilei de nucleoproteina. la care pozitia este pe bratele "q". Conform observatiei facute de ei. Prin extensie respectiva sau respectivele gene au fost "represate". precum si omologul sau. 9 si 16. constrictie. frecvent prezenta la populatia negroida din SUA. constrictiile secundare pot fi identificate si cu ajutorul microscopului optic la cromozomii 1.

5. Toate cele cinci perechi de acrocentrici pot avea sateliti.). Cu aspect corpuscular. satelitii sunt observati la nivelul cromozomilor acrocentrici din grupa D (cromozomii 13 . (1968) au stabilit ca la nivelul filamentelor satelitice sunt localizate genele.care cromozom acrocentric supranumerar este corect identificat din grupele D sau G (in sindrom Patau. dar numarul cromozomilor satelizati dintr-o anumita celula este variabil si nu depaseste. 108 . Aceste elemente servesc drept criterii de comparatie intre indivizi. de regula cifra 9 (Fergusson Smith si Handmarker 1963).31). Formatiunile satelitice. La om. pot servi ca marked morfologici pentru elucidarea unor mecanisme ce se produc in ciclul mitotic sau meiotic. pot fi folositi ca marked in urmatoarele cazuri: . acest nivel se asociaza cu denumirea de organizator nucleolar (fig. fenomen denumit asociatie satelitara rezultand translocatiile echilibrate (t.Dutrillaux (1972) considera ca fragilitatea constrictiilor secundare ar fi responsabila de unele translocatii intercromozomiale cum ar fi translocatia reciproca intre cromoxomul X si banda 1 q 31. Frecvent in timpul mitozei sau meiozei.care genitor este "responsabil" de non-disjunctie meiotica in trizomiile acrocentricilor. desi sunt implicate direct in patologia genetica. iar filamentele de cuplare la cromozom. de a identifica un individ (in raport de tipul constitutional genetic) de a stabili (in anumite limite) filiatia genetica. Mai rar. complexul de gene.8 S) de aceea.15) si grupa G (cromozomii 21 si 22). Satelitii. care codifica sinteza moleculelor de ARNr (ARNR: ARNr 5S si ARNr . Dimensiunea variabila si aditia diferentiata a colorantilor bazici specifici asigura un polimorfism accentuat al cromozomilor. d) Satelitii cromozomiali sunt mase mici de cromatina localizate la extremitatea terminala a bratelor "p" (scurte). apare formatiune satelitica si pe cromozomul 17. Luciani si col. extremitatile satelitare se asociaza. pe bratul "p" al acrocentricilor. prezinta o mare diversitate. datorita polimorfismului accentuat. Pe cromozomul y (acrocentric) nu apar sateliti. prin grosime si lungime. la cromozomii acrocentrici. separati de centromer prin prezenta unei constrictii secundare accentuate. robertsoniene). Uneori se observa sateliti divizati in doua portiuni de cromatida datorita prezentei a doua constrictii secundare la distante mici. Down etc. Filamentele de cuplare ale satelitilor de cromozom sunt de natura hetero cromatina constitutiva. . sunt intens si uniform colorati cu colorantii specifici.

numarul cromozomilor fiind de 24 in loc de 23) iar doi cromozomi acrocentrici au satelitii cu aceleasi particularitati [morfologice si intensitatea de aditie a colorantilor bazici speciflci. Human Molecular Genetics (1996) 109 §i 3 . Satelit a r<~ Satelit p Sateliti 2 §i 3 Satelit 1 21 Satelit (J ADNr Satelit p Sateliti 2 Satelit a tig.sa stabilim daca non-disjunctia s-a produs in meioza primara sau secundara. genetic. nondisjunctia a avut loc in meioza secundara.. 31 Dispozitia ADN-ului satelit la nivel centromeric si telomeric dupa itrachan (1996). Daca intre cromozomii acrocentrici nu consemnam identitate. De exemplu daca celula. este diplosomica (adica avem uncromozom acrocentric in plus. Read. non-disjunctia s-a produs in meioza primara.

In genomul uman organizatorii nucleolari sunt asociati cu satelitii 1 perechile de cromozomi acrocentrici 13.nucleolul. s-a putut stabili dimensiunea situsului ADN prii "masurarea" lungimii moleculei de ARNr.5. (fig. 32) 110 . dintre sateliti si bratul scurt al cromozomilo acrocentrici. in mo< exceptional AND-ul este transcris cu constituirea unei structuri nuciean postmitotice . 15. Organizatorii nucleolar! Exista dovezi care confirma ca formarea nucleolilor este dependent! de constrictiile secundare. Organizatorii nucleolari sunt regiunile cromatidice unde. 14. S-a demonstrat ca la nivelul organizatorilor nucleolari sunt situsuril< informationale codante ale ADN pentru sinteza ARNr Marcandu-se preparatele nucleare cu nitrat de argint si examinare la microscopul electronic. 21 si 22. considerate regiuni organizator nucleolari. in zona de sinteza a ARNr.

Acest aspect este important daca luam in consideratie ca in aceste regiuni „organizatori nucleolari" exista complexe repetitive care ar grupa 200-300 gene si aproximativ 2000 pseudogene. datorita (probabil) crossing-over inegal ce sar produce in profaza primara a meiozei. Ill . 32 Metafaza cu cromozomi bandati (mitoza in celula umana). Evidentierea organizatorilor nucleolari NORs. putem explica existenta regiunilor variabile si regiunile invariabile la nivelul ribozomilor.Fig. Daca acceptam aceasta ipoteza. implicate in sinteza ARNr. Clark si Wall (1996) studiind organizatorul nucleolar la cromozomul 21 uman au stabilit ca orientarea genelor componente incepe de la telomer la centromer. Aparent. secventele ADN din regiunea organizatorilor nucleolari sunt constante si stabile in ciclul mitotic. in timp ce in meioza se pot forma noi constelatii genice pentru ARNr.

Deasemenea ei an mai constatat urmatoarele : "filamentul' dintre I satelit si centromer se caracterizeaza printr-un polimorfism accentuat ca I dimensiune. Desi lung filamentul nu s-a putut identifica un crossing-over I inegal la organizatorii nucleolari pe cromozomul 21 (prin analize I citogenetice). Totusi, marcarea organizatorului nucleolar cu nitrat de argint, sau I prin tratarea cu acizi tari se obtin benzile N (de la organizator nucleolar), I punandu-se in evidenta situsurile active si non-active ale organizatorului nucleolar, confirmanduse polimorfismul accentuat al acestei zone cromatidice care se transmite mendelian. Sunt probe care demonstreaza ca prezenta organizatorului nucleolar este esentiala pentru viata si dezvoltarea celulelor. De exemplu L'Heritier (1971) a observat ca deletia completa a organizatorului nucleolar are efect letal asupra celulelor. Filogenetic s-a stabilit ca secventele invariabile ale organizatorilor I nucleolari sunt "conservate" constant, fara a se modifica structura ADN- i ului in respectivele zone, in timp ce secventele variabile sunt particulare fiecarei specii. Datorita specificitatii situsurilor de ADN ale secventelor variabile, se presupune ca in celula n-ar exista doi ribozomi identici prin tipul de ARNr Secventele variabile se modifica cu fiecare generatie celulara datorita crossingover-uk" inegal ce are loc. Deci este o pronuntata labilitate a secventelor variabile. Studiile filogenetice au evidentiat ca primatele inferioare au o singura pereche de cromozomi omologi cu organizatori nucleolari, in timp ce soarecele si urangutanul au in genom opt perechi de cromozomi cu organizatori nucleolar. 112

6. Telomerele
La nivel molecular, telomerele sunt succesiuni receptive terminale ale cromozomilor si extremitatilor liniare ale ADN (Brawn, 2002 , Dubrana sicol.,2002). Telomerele sunt complexe dezoxiribonucleo-proteice. Daca reluam defmitia emisa de Muller, pe baza observatiilor efectuate, telomerele sunt segmente cromatidice terminale a fiecarui cromozom din genom. Telomerele, desi au in componenta lor protenie si secvente repetitive de ADN, nu contin infomatie genetica (Uchiumi, 1998). Secventele repetitive din structura telomerelor pot fi: -telomere cu secvente uniform repetitive; -telomere cu secvente si lungimi variabile; - telomere cu secvente diferit repetitive, distribute neuniform. Ele au capacitatea sa programeze transcriptia, blocand diferitii factori implicati in transcriptie. Dupa Chang si col. (1995) si Griffith si col. (1998) telomerele nu sunt degradate, nu fuzioneaza cu alte capete ADN. Protejeaza cromozomii de distrugere, asigura individualitatea lor pe tot parcursul ciclului celular si protejeaza cromozomii de rearanjamente. Griffith mentioneaza ca telomerele au rol in organizarea tridimensionala a nucleului. Telomerele, ca structuri nucleoproteice la capetele cromozomilor din celula eucariotelor, sunt formate din ADN frecvent repetitiv. Secventele care se gasesc in sute de copii, dispuse in tandem, sunt alcatuite din succesiuni hexanucleotidice TTAGGG. Hexanucleotidul 5' - TTAGGG -3' studiat inca din 1985 de catre Cooke si col. Ei au studiat telomerele la comozomii sexuali X si Y la om, prezinta o mica extensie la capatul 3' terminal al moleculei de ADN in dublu helix din telomer (Tham si Zakian, 2000). Aceasta extensie la capatul 3', bogata in guanina, in anumite conditii se poate asocia in structuri cuaternare 4G. Aceasta extensie 3' masoara la mamifere 150-350 nucleotide si sunt prezente la ambele capete ale cromozomului (Williamson si col. , 1989; Wright si col; 1997; Zhong si col. 1992). Extensia 3' permite enzimei telomerazei sa mentina lungimea telomerelor.

telomer = (gr.) telos= capat; meros= parte 113

Extensia terrninala 3', bogata in guanina (G) urmata de o secventa bogata in citozina (C) poate autocomplementariza, realizand o structura in forma "ac de par" respectiv un palindrom terminal (fig. 33). AATTTTCCG / ________________ TTAAAGGC *. Fig. 33 Structura telomerica „ac de par". Strucura palindromului "ac de par" la capatul terminal 3' al ADNului telomeric asigura: - integritatea structural - moleculara a telomerului - individualitatea morfologica a cromozomului. Lungimea repetitiilor hexoanucleotidice din structura teleomerelor din cromozomii umani este de aproximativ 10-15 kpb, apreciata de Kipling si Cooke (1990), folosind tehnica Sounthern Blot TRF (terminal restriction fragments) Tot cu tehnica TRF8 s-a apreciat ca telomerele mai lungi sunt prezente pe cromozomii 1 si 2 (aproximativ 5 681 Mpb) iar cele mai scurte pe cromozomii 21 si 22 (Suda si col. 2002). Dar la nivelul cromozomi lor au fost identificate secvente repetitiv telomerice si in alte zone cromatidice decat cele terminale (Strachan si Read, 1996). De exemplu au fost puse in evidenta astfel de secvente telomerice in jurul centromeruiui, prezenta care confirma mecanisme dinamice in evolutia "filogenetica" a cromozomilor la vertebrate si om. S-a emis ipoteza ca secventele repetitive telomerice din zona centromeruiui reprezinta ADN ancestral, restant dupa fuziunea telomerica a doi cromozomi acrocentrici, fmalizandu-se o singura entitate cromozomala (exemplu fuziunea robertsoniana). Se presupune ca pozitia centromerica a secventelor repetitive telomerice ar fi consecinta reductiei telomerice prin translocatie robertsoniana , cum este cazul celulelor tumorale, sau consecinta erorilor in replicarea si repararea ADNului (ex. Cazul sindromului Bloom). '. . /

ADN

secventa unica"

TRF = telomeric repeat binding factor 114

Sindromul Bloom se caracterizeaza prin dilatarea vaselor mici din dermul fetei (teleangiectazie), o fotosensibilitate cu grave leziuni cutanate, nanism intrauterin, uneori cu evolutie catre hemopatie maligna. Dar secventele repetitive telomerice se cupleaza cu proteine specifice ce asigura stabilitate extremitatilor cromozomale, protejand I ADNul de degradare si fuziune (Wei si Price, 2003). Proteinele associate ADNului telomeric, sunt implicate in mentinerea lungimii telomerelor prin formarea buclei "t" telomerice (vezi palindromul "ac de par"), consemnat de Griffth si col. 1999). Bucla "t" nu permite accesul telomerazei la ADNul telomeric. La nivelul telomerelor cromozomilor umani, Buyon si Cach (1999) au identificat doua clase de proteine specifice care se cupleaza cu secventele repetitive ale ADNului telomeric si anume: -proteine de tip TRF1 si TRF2 care se cupleaza cu ADNul telomeric dublu catenar; - proteine cuplate cu repetitiile secventelor hexonucleotidice 5' -TTAGGG-3' din monocatena 3'. Functiile acestor proteine sunt : TRF1: controleaza lungimea telomerelor, cu rol de reglator negativ de a mentine dimensiunea telomerelor, prin inhibitia telomerazei care ar actiona la capetele cromozomilor; TRF2: mentine structura corecta a telomerelor protejand fuziunea capla-cap a cromozomilor si cu rol de a tranzita celula in diversele stadii ale ciclului celular, dar si cu rol de a mentine configuratia corecta a ADNului din extensia telomerica 3'. In caz ca proteina TFR2 se pierde, dispar cozile G cu posibilitatea fuziunii cromozomilor (Kanoh si col. 2003). La nivelul ADN-ului telomeric gasim si proteine de tipul: Pin 2 cu rol in reglarea mitotica (Kishi si Lu, 2002); PinXi un inhibitor al activitatii telomerazei; TIN 2 (TFR1- interacting nuclear protein 2) cu rol in reglarea lungimii proteinelor; Trankiraza cu rol de a elibera TRF1 endogen de pe telomere. Sunt identificate si alte tipuri de proteine telomerice cum sunt: - proteinele: Ku; - proteinele h Rapl (human represor activator protein 1); - proteinele Patl (protection of telomeres); - proteinele PTOP (Pot interacting protein);

115

6.1. Replicarea si repararea telomerelor
Prin identificarea telomerazei, complex ribonucleoproteic, s-a stabilit ca ADN-ul telomeric se replica printr-un mecanism particular care antreneaza o degradare progresiva a repetitiilor telomerice. Koering si Gilson (1998) considerau ca eroziunea telomerelor controleaza numarul de diviziuni celulare, prin pierderea controlului asupra diviziunii. Prin pierderea de ADN telomeric consecintele ar fi: - o semnificativa instabilitate a cromozomilor; - o modificare a expresiei genelor ce pot preveni modificarile arhitecturii nucleului. Pierderea de ADN telomeric cu fiecare ciclu celular ar putea fi explicata prin incapacitatea ADN-polimerazelor de a replica in intregime capatul 3 al catenei intarziate si indepartarea segmentului ARN amorsa de la capatul 5' al catenei conducatoare (vezi sinteza ADN). Aceasta ipoteza a fost lansata de Dahse si col. (1997) de Cong si Bacchetti (2000). Telomeraza sintetizeaza ADN-ul telomeric pe matrita de „ARN primer, amorsa". Implicarea ARN-ului primer si a telomerazei in sinteza telomerelor a fost demonstrata prin metoda clonarii telomerelor la cromozomii eucariotelor. Prin clonare s-a observat ca in telomer are loc o „sinteza de novo pe matrita de ADN sintetizat de novo". S-a stabilit ca ARN-ul primer, amorsa, este eel care introduce matrita pentru sinteza secventei repetitive 5'-TTAGGG-3', iar telomeraza activeaza aceasta sinteza. Sunt probe care confirma ca activitatea telomerazei are specificitate de tesut sau de linie celulara. De exemplu, la cromozomii umani din celulele gametice lungimea telomerelor este mai mare decat a telomerelor din cromozomii celulelor somatice. Explicatia ar fi ca in celula gametica numarul secventelor telomerice repetitive este mai mare (ex. in cromozomul y). Reducerea lungimii telomerelor in celulele somatice impune o reducere a activitatii telomerazei, avand ca efect pierderea progresiva de cromatina cromozomala cu fiecare ciclu celular. Ipotetic, acest proces de pierdere de cromatina cromozomala poate fi considerat un „mecanism" de „programare" si evolutie progresiva a „secventei" si moartea celulara. De aceea se presupune ca reducerea si/sau absenta activitatii telomerazei ar fi consecinta pierderii progresive a secventelor de ADN repetitive din telomere, justificand incetarea ciclului mitotic i moartea celulelor. Pe baza acestui rationament, ipotetic, se considera ca imunosenescenta precoce in sindromul Down ar fi cauzata de pierderea 116

progresiva si recesiva a telomerelor. Counter si Herby presupun acelasi mecanism si la subiectii cu senescenta ontogenica. O observatie importanta si de mare perspectiva pentru „terapia genetica" este studiul facut pe tumorile ovariene la femei privind prezenta si activitatea telomerazei, mai exact intensitatea activitatii enzimei. Un asemenea studiu facut de Clark si Wali (1996), dar mai ales prin valoarea datelor obtinute, va pune problema prevenirii „senescentei si mortii celulare" prin deletii telomerice. Ar fi o masura profilactico-preventiva deoarece in senescenta celulara, dar mai ales in celulele canceroase, activitatea telomerazei este redusa sau chiar absenta. De aceea mentinerea integritatii celulare (integritatea genetica), pentru supravietuirea si prelungirea vietii unei linii celulare normale ar presupune o refacere/reparare a telomerelor in urma fisurilor care au avut loc la acest segment cromozomial. In acest context, telomeraza este foarte eficienta in mentinerea repetitiilor telomerice existente (Biessmann si Mason, 2003), iar Dahlen si col. 2003 considera ca datorita existentei unei relatii stranse intre replicare si complexul telomerazic se mentine lungimea telomerelor si stabilitatea telomerazei, iar o mutatie la nivelul unui component din acest complex afecteaza mentinerea lungimii telomerelor. Ipoteza repararii telomerelor se bazeaza pe unele cercetari facute la nevertebrate. S-a demonstrat ca un cromozom, dupa ce a suportat o fisura telomerica (deletia telomerica), nu se mai scurteaza in urmatoarele cicluri celulare. Acest aspect evidentiaza ca secventa repetitiva care a ramas in telomer, realizeaza prin intermediul ARN-ului matrita (primer) si activitatii telomerazei o crestere a numarului de secvente telomerice repetitive, mentinand cromozomul in stare functionala din punct de vedere genetic si supravietuirea celulelor.

6.2. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor
In prezent nu s-au semnalat mecanisme active de reparare a telomerelor, dar sunt bine cunoscute efectele secundare induse de microdeletiile telomerice care nu sunt reparate. De exemplu, microdeletiile telomerice prin care se pierde ADN indue o „insuficienta" haploida a genomului cu efecte severe asupra produsului de conceptie. Asemenea microdeletii telomerice sunt identificate, ca etiologie genetica, in sindromul Wolf- Hirschom (4p") si sindromul Miller - Dieker (17p"). 117

S-a lansat ipoteza ca in celulele canceroase se produc deletn telomerice ale cromozomilor urmate de translocatii criptice „ascunse" ce s-ar stabiliza prin aditionari repetate de telomere provenite, prin deletia, de la alti cromozomi. Un asemenea mecanism se presupune pentru cromozomul 6 uman in melanom. Deasemenea, un alt criteriu etiologic de diagnostic in diversele tipuri de tumori canceroase, este analiza lungimii telomerelor. S-a observat ca in diversele celule tumorale lungimea telomerelor variaza „anormal" fata de telomerele cromozomilor din celulele normale. O confirmare a valorii acestui criteriu sunt studiile efectuate pe celulele canceroase din tumorile intracraniene. De exemplu, prin investigarea a 60 de pacienti cu tumori cerebrale s-a constatat ca in 41 din cazuri cromozomii prezentau telomere foarte lungi, fata de normal, in 21,7 cazuri telomerele erau foarte scurte si numai in 36,7 din cazuri telomerele aveau lungimea in limitele normale. Acest studiu a fost facut, luandu-se ca celule de referinta.

6.3. Rolul telomerelor
Telomerele nu contin informatie genetica, dar sunt de importanta deosebita pentru fiecare ciclu celular parcurs de o celula somatica. Ca urmare telomerele au urmatoarele atributii in viata celulei: a - datorita structurii secventelor repetitive de ADN si a „palindromului" in „ac de par", telomerele asigura integritatea celulelor si stabilizarea - individualitatea fiecarui cromozom; b - se presupune rolul telomerelor initierea cuplarii cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare a meiozei reductionale, rezultand bivalentii; c - telomerele ar functiona ca niste terminatii cromatidice „inerte" cu rol in prevenirea scurtarii cromozomului la fiecare ciclu mitotic. d - telomerele ar avea „capacitatea" de a recunoaste ADN-ul defect, nereparat. Recunoasterea cromozomilor intacti sau cu ADN defect ar explica: - repararea cromozomilor in zona telomerica; - „regenerarea" unei linii celulare, supravietuirea celulelor, cuplata functia cu activitatea telomerica - stoparea senescentei si moartea celulei. e - scurtarea telomerelor prin microdeletii, proces posibil a avea loc cu fiecare ciclu celular (respectiv ciclu mitotic), influenteaza numarul de diviziuni al respectivei linii celulare, ducand la senescenta si apoptoza celulara. Rata scurtarii telomerelor variaza intre 50-150 pb/diviziune 118

Blasca (1999) a observat ca scurtarea telomerelor la cromozomii umani 22p. datorita prezentei telomerelor scurte nu se pierde printre primii cromozomi. care. glucide.ADN-ul cromozomial ADN-ul este o prezenta constanta in structura cromozomului. De exemplu. proteine nonhistonice. hipermetilat si cu histone subacetilate. amfibienii au cea ma mare cantitate de I ADN in genomul celular in raport cu existentul ADN in genomul celulei 119 . proteine histonice. Confirmarea ese cromozomul X inactiv interfazic. ar sugera o corelatie intre structura cromatinei si mecanismul de mentinere a lungimii telomerelor. f .lungimea telomerelor la mamifere si om este influentata de structura cromatinei telomerice. cu evolutia j filogenetica a speciilor.Counter (1992). Cromozomul sexual X inactiv fund heterocromatic.telomerele sever scurtate. indue instabilitate genetica si pierderea capacitatii celulei de a se divide. Cantitatea ADN-ului cromozomial nu exprima un raport direct proportional cu complexitatea structural functionala. a). acelereaza senescenta celulelor.celulara. in nucleu exista 97-99% din totalul ADN-ului celular. In fiecare cromozom se gaseste o molecula liniara de ADN care cuprinde ADN cu secvente unice. . g . Genomul uman contine 3 x 10 pb pentru fiecare cromozom. lp si 5p. Mg. Un aspect de retinut legat de scurtarea telomerelor este cromozomul 17p uman. lipide. (a se vedea tipurile de ADN celular. In celula somatica la eucariote. iar 1-3% gasim in mitocondriile citoplasmatice. h . due la pierderea integritatii cromozomiale. ARN. ADN moderat repetitiv si ADN inalt repetitiv (cu secvente foarte scurte necodificatoare care se repeta de un numar foarte mare de ori). Ca.Stabilizarea lungimii telomerelor cu ajutorul telomerazei asigura prelungirea vietii celulei si o senescenta celulara tardiva. Structura moleculara a cromozomilor la eucariote In celulele eucariote cromozomii au in structura lor urmatoarele molecule: ADN. cercetand ciclurile mitotice si meiotice la om a observat urmatoarele: .cromozomii cu telomere scurte nu sunt recombinogenici. In cromozomi cantitatea de ADN este de 30-40%>. capitolul II). 7.

De exemplu. iar cromozomul 22.umane. In ansamblu cantitatea de proteine histonice si nonhistonice din cromozomi este de 68-72 %.7 x 10 pana la 1x10 pb. are 48 Mb. de la 1 la 22 (autozomii).2 x 10 pb. valoric descreste progresiv de la 279 Mb pana la 45 Mb pentru cromozomul 21. in componentele nucleotidice (3. Dupa Kaplan (1989). contine 279 Mb. cantitatea de ARN este foarte redusa. b) . Cantitatea complexului hibrid ADN . si 48 Mb pentru cromozomul 22. ADN-ul din cromozomii nucleari este asociat cu proteinele. Continutul pb in cromozomi umani.giga baze) s-ar gasi 3. formand complexe de nucleoproteine sau fibra de cromatina. cromozomul 1 cu lungimea cea mai mare din genomul uman. fiecare cromozom contine o molecula de ADN. in stadiul interfazic Gl.1. folosind metoda microspectrofotometrica in UV a stabilit ca. acrocentric. eel mai mic. Asemenea complexe hibride variaza cantitativ cu fazele ciclului celular. Un exemplu interesant il reprezinta lalelele (plante) care au in genom o cantitate de 10 ori mai mult ADN fata de genomul uman. In general in cromozomi cantitatea de ARN variaza intre 12 si 13 %. 7. Aceasta crestere a moleculelor de ARN in nucleu este motivata deoarece in acest stadiu are loc in celula o activitate intensa de sinteza a proteinelor.2 Gb . 120 . Prin analizele fizico-chimice si stabilirea masei moleculare a ADN. In stadiul interfazic „S" cand are loc replicarea ADN-ului cromozomial. iar moleculele de ARN sunt necesare si implicate in aceste procese de sinteza. Proteinele din fibra de cromatina pot fi de doua tipuri: proteine de tip histone si proteine non histone. Casperson. La unele eucanote lungimea moleculelor din componenta Q cromozomilor variaza intre 6.ARN-ul cromozomial In extractele nucleare s-au identificat molecule hibride ADN -ARN. Proteinele cromozomale La eucariote. cantitatea de ARN in cromozomi este crescuta.ARN este crescuta in zonele eucromatice ale cromozomului. continutul ADN-ului intracromozomial este proportional cu lungimea fiecarui cromozom. in general. De exemplu.

-H2/\ contine raporturi cantitativ egale de lizina si arginina. Genomul procariotelor este lipsit de histone. -histone sarace in lizina si putini amioacizi arginina. Histonele au in structura lor o proportie crescuta de aminoacizi cu sarcini pozitive (diamino-dicarboxilici). histonele indue modificari in procesele de transcriptie ADN —* ARN. Aceste histone au fost simbolizate cu notatiile Hi. maresc stabilitatea ADN-ului cromozomial. Asocierea histonelor cu molecula ADN. 121 .7. Cuplarea histonelor cu ADN-ul si prezenta lor in structura cromozomilor este numai la organismele eucariote. in imediata vecinatate a bifurcatiei de replicare a ADN-ului. Prin metilare. se face in stadiul S interfazic al ciclului celular. cu fibrila ADN-ului cromozomial. histonele actioneaza ca represori ai activitatii genice prin condensarea cromatinei si superspiralizarea ADN-ului. H2A. a identificat existenta a cinci tipuri de histone in structura genomului la eucariote. In raport cu continutul in aminoacizi bazici.1 Proteinele histonice Histonele reprezinta o clasa de proteine bazice. folosind metoda electroforetica si cromatografia cu schimbatori de ioni. H3 si H4 (tabel): -Hi este foarte bogata in lizina. ADN care nu mai poate functiona ca matrita in replicare. cu masa moleculara mica si incarcatura pozitiva.1. histonele lipsite de activitate enzimatica controleaza: structura tertiara in dublu helix a moleculei de ADN. -histone sarace in lizina dar bogate in arginina. si transcriere in stare superspiralizata. Histonele sunt alcatuite dintr-o catena polipeptidica cu un continut bogat in aminoacizi bazici (lizina si arginina). histonele se grupeaza in: -histone bogate in lizina si sarace in arginina. Deasemenea histonele asigura spiralizarea si condensarea cromatinei. Ele interactioneaza cu gruparile fosfat din ADN prin fortele electrostatice si ionice pentru a neutraliza incarcatura negativa a acestor grupari. ceea ce permite cuplarea cu gruparea fosfat din structura moleculei de ADN. Weintraub (1976). Structural. acetilare si fosforilare. -H213 contine un numar mai mare de lizina fata de arginina. sunt implicate in structura polinucleozomica a flbrilei de cromatina a cromozomilor nucleari. -H3 si H4 contin un numar foarte mare de arginina. H2B. Functional.

histona Hi initiaza mitoza si regleaza condensarea cromozomilor. Histonele H2A. Aceasta proteina a fost notata H. Weintraub a observat modificari posttranslationale. afectand interrelatia ADN . confirmanduse ca histona Hi nu participa la structura nucleozomului. interesanta este identificarea unei proteine cu o structura apropiata de histonele eucariotelor la Escherichia coli.histona. Modificarile produse la nivelul histonelor „altereaza" incarcatura electrica a moleculei. Totusi. Au demnostrat ca acetilarea aminoacizilor din histona H4 determina deschiderea nucleului histonic. H3 si H4 au secventa de aminoacizi conservata filogenetic. cu o masa moleculara de 21500 d. De exemplu. Matsumoto si col.Folosind electroforeza in gel.000 d 13. H] are 0 structura variabila la diferite specii.. a histonelor din timusul de vitel (dupa Elgin si Wintraub. proces asociat cu transcrierea regiunilor cromatinelor nucleare si activarea ADN-ului ca matrita in transcrierea mesajului genetic.500 d 14. reprezinta un grup de proteine relativ heterogen. 122 .. mai putina arginina Bogata in arginina Bogata in arginina Numar aminoaci zi 216 129 125 135 102 Masa molecular a 21. identificand si subtipuri de histone. H2B.775 d 15. Histonele Hi. ele fiind in raport echimolecular cu ADN-ul. 1976 ) Tipul de histona Hi H2A H2B H3 H4 Caracteristic a generala Foarte bogata in lizina Bogata in lizina si arginina in raporturi egale Contine mai multa lizina. Raportul ADNhistona are valoarea ~ 1 pentru cele patru tipuri mentionate. Tabel VII Numarul de aminoacizi si masa molecuKi. Prin tratarea fibrilei polinucleozomice cu tripsina si eliminarea histonei Hi.320 d 11. desi procariotele nu au cromozomul cu structura nucleozomica. (1980) au observat ca fosforilarea histonei Hi se asociaza cu condensarea cromozomilor: fosfokinaza . fibrila polinucleozomica nu-si modifica structura.280 d Histonele sunt prezente in genomul tuturor eucariotelor.

Daca Hi are o variabilitate accentuata filogenetic. histona H4 are 0 rata a evolutiei de 0. confirmata de identificarea a 15 .Variabilitatea subtipurilor de histona Hi. H3 si H4 sunt proteine cu o masa moleculara cuprinsa intre 22000 d si 14000 d. H3 si H4 . sau histona-nonhistona. Histonele H2A. in timp ce rata evolutiei fibrinei este de 80 mutatii. Prin iceste modificari de sarcini (+) si/sau (-) se modifica fortele de interactie ntre familia histonelor H2A. De exemplu histona H4 de la Pissum sativum (mazare) are secventa in aminoacizi aproape identica cu cea de la Bos taurus (vitel). prin fosforilare se >roduce o crestere a sarcinilor pozitive (+). Regiunea C-terminala ire aspect globular si e bogata in aminoacizi hidrofobi . acetilare sau metilare a histonelor ipar modificari post . S-a constatat ca prin fosforilare. interactional^ in irocesele de translatie si replicarea genelor. Ca urmare. prin structura. Datorita conservatorismului celor patru tipuri de histone. determinata de modificarile post-translationale. H3 si H4 sunt hidrofobe . H2B.acide la capatul Cterminal si hidrofobe -bazice la capatul N-terminal. Pentru Hi se apreciaza o evolutie mai accelerata. Datorita numarului mare de aminoacizi bazici (diaminoacizi) valoarea pH ajunge la ~ 10.30 subtipuri Hi la diverse specii. eventualele diferente ale histonelor H2A.leucina si izoleucina sau in aminoacizi destabilizatori ai duplexului ADN. apre ca modificari posttranslationale suferite. Cele mai conservatoare histone. Presiunea selectiva a conservat regiunea globulara din necesitatea nteractiunii histona-histona. prin gruparea NH2 din structura. H213. De exemplu.06 mutatii pe 100 reziduuri de aminoacizi in 100 milioane de ani. Structura invariabila filogenetic a histonelor H2A. H2B. H2B. 123 .glicina si 3rolina. iar a hemoglobinei de 20 mutatii in 100 milioane de ani.translationale. avand rol de modulare. H3 si H4 ar fi determinate de unele divergente evolutive. H3 si H4 si ADN. De exemplu. H3 si H4 se caracterizeaza printr-un conservatorism structural. H2B. sunt histonele H2A. fara a prezenta subtipuri histonice. si aproximativ 15 subfractii H] in diferitele tesuturi ale aceluiasi organism. aminoacizii interactioneaza cu electronii negativi din gruparea fosfat a ADN-ului cromozomial. Histonele H2A. Histonele H2A. H3 si H4 explica rolul universal si important in structura cromozomilor. consemnam 0 asemanare (nu identitate) a raportului de aminoacizi la histonele din genomul regnului vegetal si animal. H2B. prin acetilare sau metilare are oc o scadere a sarcinilor pozitive (+) dar cresc sarcinile negative (-).

formand nucleozomul. H3 si H4 formeaza dimeri care se vor asocia intre ei. iar cele bogate in lizina au un proces de inhibitie a ARN mai moderat. Histonele bogate in arginina inhiba sinteza ARN-ului. histonele sunt sintetizate sub controlul secventelor oligonucleotidice. Proteinele non-histonice Pe langa proteinele histone. incluse discontinuu si in ADN-ul moderat repetitiv. Genele care codifica familia proteinelor histonice sunt localizate si dispuse in tandem pe aceeasi molecula ADN. in timp ce H2A. 124 .Histona Hi se asociza. 6 si 12 aproximativ 20 de gene care codifica histonele. La eucariote. Este o clasa foarte heterogena de proteine acide. rezultand un octamer. cat si heterocromatice. Moleculele de ARNm pentru histone. Unele gene de sinteza a histonelor sunt inserate printre secventele ADN-ului moderat repetitiv. iar H3 si H4 se leaga prin resturi de arginina la cuplul complementar G -C.1. Numarul mare al secventelor genice repetate pentru histone ar fi urmarea recombinarilor intragenice inegale selectionate in evolutia biogenetica. sunt lipsite de introni. iar transcrierea lor se face separat. in jurul caruia se infasoara duplexul ADN. cu numar mic de nucleotide. mai redus. sau prin crossing-over inegal intragenic. atat in zonele eucromatice. ele fiind prezente in multe copii in genom. in structura cromatinei cromozomiale intra si proteinele non-histonice sau hertonele. Genele care codifica histonele sunt reprezentate de secvente scurte. Genele care codifica sinteza histonelor sunt transmise numai in stadiul S interfazic al ciclului celular. De exemplu Hi. Omul contine pe cromozomii 1. Histonele se cupleaza cu ADN in depresiunea (adancitura) mare a moleculei ADN. Genele care codifica histonele sunt grupate pe o secventa a moleculei ADN de 6-9 kb. H2B. Aceste gene sunt denumite si „histogene". cu ADN-ul.2. Se presupune ca histogenele sunt rezultate prin duplicatia secventelor nucleotidice din genom. 7. H2A si H2B se leaga prin resturile lizina la perechile AT. Legarea histonelor de ADN se face prin legaturi ionice intre gruparea fosfat a ADN-ului si gruparile amino ale histonelor. ca „monomer". nu sunt poliadenilate.

cum sunt: ac. HMG2. aminoacizii acizi. proteinele contractile de tipul tubulinei. Se presupune ca in genom ar exista intre 20-30 gene copii (repetate) pentru fiecare tip de HMG. Tot din grupa non-histonelor fac parte doua peptide. actinei si miozinei. singurele gene donate pana in prezent care codifica proteinele non-histonice sunt genele pentru HMG14 si HMGi 7. in stadiul S sa migreze spre nucleu. S-a mai constatat ca numai HMGi si HMG2 tree din citoplasma spre nucleu. aproximativ 115 proteine cu proprietati fizico chimice si biologice diferite. 125 . intre pH 3—■» 10. 1 dalton (d) este o unitate atomica a masei moleculare. aspartic. Pentru complexul de proteine non-histonice in special pentru clasa HMG in genomul nuclear exista un mare numar de gene repetate. Este complexul enzimatic necesar replicarii. In genomul uman. HMG14 si HMG17. ca localizare in citoplasma. notate: Scl de 170 kd9 si Sc2 de 135 kd (Sc provine de la scafoid = schela). la extremitatea opusa. in timp ce HMG14 si HMGi7 se gasesc permanent in nucleu. ac. fosfokinaze. Unele non-histone sunt sensibile la prezenta hormonilor steroizi. transcriptiei si maturarii ARNm. unde interactioneaza cu nucleozomii. glutamic. acetilaze. Aceasta dubla polaritate structurala este presupusa ca fiind interactiunea lor cu histonele si ADN-ul din cromatina nucleara. unde pot fi implicate in replicarea ADN si in transcriptie. Un grup majoritar de proteine non-histonice este reprezentat de proteinele HMG (Hight Mobility Group) prezente la toate eucariotele. replicarii moleculei de ADN. pH-ul acestor proteine non-histonice variaza pe o scara larga. Acest grup de kd (kilodalton) = 1000 daltoni. tiroxina etc. NAD-sintetaza (nicotinamid-adenindinucleotid-sintetaza). Proteinele non . Aceste gene HMG sunt lipsite de introni ca si genele care codifica histonele (si ele sunt lipsite de introni). In perioada interfazica le gasim. Sunt identificate patru tipuri principale de HMG: HMGi. etc. proteine care intervin in mecanica fusului de diviziune in metafaza si anafaza ciclului mitotic sau meiotic. Din grupa proteinelor non-histonice fac parte activatorii si represorii genelor din structure si activitatea operonilor.histonice sunt reprezentate de un complex de enzime ca: ADN-polimeraza.Sunt mult diversificate. ARN-polimeraza. Sunt bogate in aminoacizi cu pH acid. Non-histonele nu se caracterizeaza prin histospecificitate marcata. nucleaze. metilaze. ca apoi. triptofanul. Structura acestor proteine este bipolara: la o extremitate a moleculei sunt localizati aminoacizii bazici.

Eucromatina contine mari cantitati de non-histone. HeLa . dispusa liniar.nonhistone au fost identificate. dupa care vor traversa porii anvelopei nucleare. secvente nucleotidice din ADN. cu ADN-ul si ARN-ul. Unitatea de referinta pentru a analiza configuratia fibrilei de ADNproteine a fost cromozomul acrocentric numarul 13 din genomul uman. Cantitati crescute de non-histone sunt gasite in nucleii celulelor cu activitate foarte intensa. din cromozom. ADN-proteine a fost interpretata si analizata cu „erori". in celulele HeLa1 dupa eliminarea histonelor. non-histonele variaza in raport cu fazele ciclului celular. Cantitativ. sau cu tipul de celula din organism. prelevate de la bolnava si mentinute in cultura celulara continua. modifica transcriptia (o influenteaza) si stimuleaza sinteza ARNm. independenta de sinteza ADN. Proteinele nonhistonice au o rata de sinteza foarte crescuta. pot recunoaste specific. 126 . se desfasoara pe intreg ciclul celular.linie de celule epiteloide umane provenite dintr-un carcinom de col uterin. In prezent prin analiza imaginilor electronomicroscopice si a datelor rezultate din tratarea enzimatica a fibrilei ADNproteine. Se presupune ca grupul de peptide Scl si Sc2 ar avea rol in conservarea cromozomului metafazic. asigurand integritatea cromozomului. Cu rol esential in expresia genelor in timpul ciclului celular. are o lungime de 32000 JU. sau interpretarea spectrelor de difractie a razelor X. fosforilarea lor este esentiala. Sinteza lor. Deoarece non-histonele sunt implicate in activarea specifica a genelor. Pana in 1973. Proteinele non-histonice sunt sintetizate in citoplasma celulei. interactionand cu ADN-ul. dar si de degradare. asocierea ADNproteine si configuratia in interiorul cromozomilor este corect si complet elucidata. configuratia spatiala. iar heterocromatina o cantitate foarte mica. Non-histonele. Cromozomul 13 prezinta urmatoarele componente valorice: . trecand in nucleu.molecula de ADN in dublu helix. In prezent sunt identificate peste 120 tipuri diferite de nonhistone care se deosebesc intre ele si prin masa moleculara care variaza in limite foarte largi: intre 10-150 kd. Non-histonele pot interactiona cu histonele.

Comparandu-se talia cromozomiior cu numarul si lungimea moleculelor de ADN se constata diferente valorice impresionante.a. Sistemul conformational al ADN-ului in cromozomi este conditionat. Cercetatorii au cautat sa clarifice care este conformatia „anatomica" a fibrilei ADN-proteine in cromozomi. Cercetarile care au urmat (Burkholder. functia de variabilitate a aparatului genetic. cromozomii avand dimensiuni de ordinul micronilor. cromozomul 13 are o lungime de 5. stabilita de ei este de 20/1. rolul lor. supramoleculara. este integrata intr-o structura fibrilara mai complexa a carei rata de pliere. fiecare set fiind inclus in structura si arhitectura unui cromozom. cu respectarea dimensiunii cromozomului si exercitarea functiilor de baza ale ADN. formeaza mici bucle in jurul unor molecule proteice de tip histone. Primele observatii apartin lui Golumb si Bahr (1974) care au confirmat ca fibrila ADN-proteine cu diametrul de 2. genomul celular este reprezentat de seturi de molecule „liniare" de ADN. Finch (1977) s. 1999) au evindentiat ca fibrila de ADN din cromozom.. 8. prin asociere.5 .8/x si grosimea de 0. o anume dispozitie ca „arhitectura. observatii confirmate de Kornberg (1974).histona de 5 cm intr-un cromozom micrometric. La organismele eucariote sistemul conformational este bine organizat asigurand. Configuratia „anatomica" a cromozomiior La eucariote. In aceste conditii putem considera ca fibrila de ADN cuplata cu histone are o configuratie „anatomica".. Configuratia fibrilei de ADN asigura un depozit impresionant de informatie genetica in fiecare cromozom. Au clarificat implicarea proteinelor de tip histone in aceasta configuratie. 127 . de proteinele de tip histone. functia heterocatalitica.5/x) se gaseste un filament ADN a carui lungime liniara ajunge la aproximativ 5 cm. intergral functiile ADN-ului cromozomial: functia autocatalitica.6 nm.ca dimensiuni. De exemplu intr-un cromozom de talie medie din grupa III ( a carui lungime sa fie de 4. 1988 si Strachan-Read. Weintraub (1976). pentru a depozita respectiva fibrila de ADN .8/z.

S-a mai demonstrat ca in metafaza ciclului mitotic sau meiotic fibrila de nucleo-proteina realizeaza niveluri de pliere. Fibrilele A si B sunt etape de aranjare complexa a asocierii ADN-ului cu histonele. determinand o crestere in dimensiune. Kornberg (1974). 8. particulara fiecarui cromozom din genomul uman. Prin aceste observatii se confirma datele lui Golumb si Bahr (1974) ca fibrila de tip B.1.histone datorita fortelor de atractie intre moleculele de histone pentru fibrila fina de tip A si interactiei intre nucleele proteice invecinate. In prezent se accepta ca fibrilele de tip A si B sunt doua stari fizicochimice a ADN.Asocierea ADN-histone era cunoscuta inainte de anul 1970. are o dispozitie complexa. Arhitectura supramoleculara sau „anatomia" cromozomilor umani Folosindu-se metode biochimice (enzimatice) difractia razelor X si imaginile electronomicroscopice s-a observat ca in cromozom. Burkholder (1988) si Romarkrishnam (1997) au constata ca fibrila fina de tip A. Prin aceasta conformatie supramoleculara este acceptat imensul depozit de material genetic intr-un cromozom micrometric. condensare si rasucire care reduc considerabil lungimea fibrilei. au constatat ca dimensiunea fibrilei fine de tip A este de 10-11 nm. este o stare conformational. folosind metoda difractiei razelor X. supersuperspiralizare. spatial. In 1999. formand fibrila de nucleoproteica. pana la 1/10000. dar mecanismul de asociere si stabilitate nu era corect definit. Asocierea a fost denumita „fibrila fina de tip A" formata din ADN si histone. S-a stabilit ca ADN-ul se cupleaza cu histonele.spatiala a fibrilei de tip A. dimensiunea depaseste 20-30 nm. Datele actuale confirma ca in fiecare cromozom exista o fibrila de ADN cu lungime si numar perechi de baze caracteristice. Fibrila de ADN-histona realizeaza o arhitectura si conformatie „anatomica". iar prin supersuper-spiralizare si trecuta in fibrila elementara de tip B. Fibrila B avand o arhitectura mai complexa. 34): 128 . pe care au denumit-o „fibrila elementara de tip B" cu grosimea de 20-30 nm. Shachan si Read. fibrila de nucleo-proteina realizeaza o „arhitectura" dispusa pe patru nivele de organizare si dispozitie spatiala (fig. pentru fibrila elementara de tip B.

1.nivelul sau structura primara a cromozomilor .structura primara a cromozomului Unitatea de baza a structurii cromatinei nucleare este nucleozomui. 1999). cu diametrul de 1 lnm. Ca nivel al structurii primare. Fig. 34 Arhitectura supramoleculara a fibrilei de ADN in cromozomii eucariotici (dupa Strachan si Read. 35). nucleozomui este unitatea fundamentala a fibrilei fine de tipA. cu aspect perlat sau corpuscular. 8. structura cuatemara . secvente ce au un diametru de aproximativ 2nm (fig.nivelul solenoidic.1 -Nucleozomui. nivelul sau structura tertiara nivelul bucleiform. Formatiunile corpusculare sunt separate intre ele de secvente nucleotidice din structura ADN-ului. 129 .nivelul nucleozomic.hiperspiralizarea si condensarea buclelor cromozomale. nivelul sau structura secundara .

35 Nucleosomi a) structura nucleosomului b) imaginea electronomicroscopica (300.000 X) a polinucleozomica la pasare . de histone) Fig.Nucleu proteic (8 molec.

Prin metoda socului osmotic si analiza electronomicroscopica s-a evidentiat ca structura primara a cromozomului are aspect „perlat". Fiecare 130 .fibrei de cromatina Supusa actiimii enzimelor s-a stabilit ca formatiunea corpusculara care cuprinde si segmentul intercorpuscular. are un numar de aproximativ 200 pb.

H2B. forma geometrica a nucleozomului este ca 0 sfera turtita sau cilindru turtit cu diametral de l l n m si 5. iar stabilitatea fibrilei polinucleozomice este determinata de fortele de interactie existenta intre nucleozomi. cupleaza histonahistona. Spatial. Aceste modificari au loc in timpul transcrierii mesajului genetic inscris in secventa de nucleotide spiralizata in jurul nucleului din zonele eucromatice ale cromozomului. S-a stabilit ca histonele au un centru hidrofob cu radicali bazici datorita aminoacizilor arginina si lizina. Histonele H2A si H2B se ataseaza. nucleozomul a fost denumit si platisom. care se inruleaza cu o rotatie completa de 360° si trei sferturi. histonele H2A si H2B nu asigura proprietati nucleozomice in lipsa celorlalte tipuri (H3 si H4). format din 8 molecule de histone. Tetramerul H3 si H4 se cupleaza cu tetramerul format din histonele H2A si H2B intregind structura nucleului proteic. deci un octomer. se disociaza. Histonele H3 si H4 formeaza zona centrala a nucleului proteic pe care se inruleaza superhelixul de ADN. Un nucleozom este separat de nucleozomul urmator de o secventa de 60 pb. H3 si H4. metilarii sau fosforilarii histonelor. S-a constatat ca „in vivo" asamblarea histonelor in nucleozom se face in prezenta nucleopasminelor Ni si N2. Stabilitatea nucleozomului este asigurata de fortele de atractie stabilite intre histonele din nucleul proteic. cate doua molecule pe fiecare fata a tetramerului H3 si H4. Cu ajutorul topoizomerazei.5 nm inaltime. considerate modificari epigenetice. Datorita turtirii discoidal biconvexe. Nucleozomii au fost denumiti si corpusculi „m" sau particule Structura completa a nucleozomului este urmatoare octomerului de histone. cu rolul de a neutraliza respingerea electrostatica dintre histone. nucleozomul nu mai prezinta stabilitate. cate doua molecule de H2A.„perla" sau corpuscul este compus dintr-un nucleu proteic. a nucleoplasminelor Ni si N2 nucleul proteic poate fi disociat intr-un tetramer compus din H3 si H4. care se asociaza cu o secventa de 140pb din molecula ADN. In cazul acetilarii. care sunt proteine non-histonice acide. 131 . Daca H3 si H4 asigura proprietati asemanatoare nucleozomului si in absenta lui H2A si H2B . determinand stabilitate nucleozomului. In componenta nucleozomului intra si unele proteine non-histonice de tipul nucleoplasminelor Ni si N2.

Fibrila polinucleozomica realizeaza la randul ei o superinrulare de tip levogir rezultand „structuri" inalt ordonate ale cromozomilor. Prin realizarea fibrilei polinucleozomice din cromozom. In timpul replicarii ADN-ului sau de transcriere a mesajului genetic intr-o molecula de ARNm.Histona Hi nu participa la structura nucleozomului.helixul cromatinian". Aceasta Hi induce o rigiditate secventei polinucleotidice asigurand separarea nucleozomilor. difractia neutronilor si analiza imaginilor electronomicroscopice. spectre de difractie a razelor X.epigenetice". inainte si dupa ce a realizat inrularea in jurul nucleului proteic. 132 . Fosforilarea histonei Hi este semnalul care determina condensarea cromatinei cromozomale si declansarea ciclului mitotic sau meiotic. fibrila elementara de ADN isi reduce lungimea de 6-7 ori.. Aceasta secventa polinucleotidica dintre doi nucleozomi vecini se numeste fragment de legatura sau „ADNlinker". Aceste structuri echivaleaza cu „super-super-helixuri".2 -Solenoidul. 8. Hi este localizata pe secventele a cate 23 pb la intrarea si iesirea fibrilei de ADN.1988) si Vogel si Grumwald (1994) au permis enuntarea urmatoarei ipoteze : ADNul din cromozomii eucariotelor se cupleaza cu histonele formand nucleozomii. in fibrila polinucleozomica din cromozomi. nucleozomul se disociaza iar ADNul poate sa transcrie mesajul sau sa se sintetizeze prin autoreplicare. In aceste super-super-helixuri nucleozomii adiacenti sunt grupati intr-un helix comun ADN-proteina. avand dimensiune variabila (intre 30-60 nm) (fig. rezultand fibrila poli-perlata. Prin metilare acetilare sau fosforilarea aminoacizilor lizina si/sau arginina sunt modificate fortele de atractie histonahistona. polinucleozomica sau „super . 36). stabilitatea nucleozomului este redusa datorita modificarilor . Formatiunea care rezulta este numita solenoid.1.structura secundara a cromozomului Structura secundara a cromozomului a fost si este studiata prin metode cristalografice. Datele obtinute de Vogel si Matulsky (1982.

" Fig. 36 Cromatina superspiralizata (solenoidul) Prin suprainfasurare si gruparea a 6-7 nucleozomi la o rotatie de 360° se formeaza si solenoidul. Rolul histonei Hi in formarea solenoidului este important deoarece prin prezenta a doua lanturi polipeptidice asigura urmatoarele interactiuni: un lant polipeptidic interactioneaza cu ADNul dintr-un nucleozom. 133 . iar cu eel de-al doilea lant va interactiona cu ADN-ul din nucleozomul urmator. Aceasta conformatie „arhitecturala" este stabilizata de fortele de interactie ale nucleozomilor adiacenti de interactiuni intre regiunile hipervariabile N-terminale si COOH terminale ale histonelor Hi prezente pe secventa polinucleozomica ce se inruleaza.

37). in stadiul G2 interfazic. Dupa Faria cromomerele sunt configuratii sferice in permanenta schimbare. La aceasta conformatie „anatomica" supramoleculara sunt implicate si proteinele non-histonice din clasa HMG prin subtipurile HMG14 si HMG17. inconjurata de un halou de fibre ADN cu structura solenoidica. acestia prezinta 0 retea fibroasa orientata axial. Gradul eel mai inalt de compactare solenoidica a cromatinei s-a observat in nucleul spemiatozoidului cand histonele sunt inlocuite cu protamine. cu o valoare medie de 65kb. Dupa fecundatie histonele sunt reintroduse in structura fibrilei de ADN. Prin dispozitia polisolenoidica fibrila de ADN din cromozom. Aceste fibre au aspect bucleiform. isi reduce lungimea de 50 de ori. 134 . dimensiuni variabile find orientate in toate directiile (fig. fata de stadiul Gi cand fibrila polinucleozomica are 0 reducere de 7 ori. Nu erau considerate replicari sau unitati de transcriere.Histona Hi ar actiona ca o „grefa" care grupeaza nucleozomii. Cromomerele erau considerate structuri cromozomale de tranzit. O observatie interesanta apartine lui Lima de Faria (1975) care a anticipat notiunea de solenoid prin folosire de imitate cromomer .3 Bucla cromozomala ca structura tertiara Tratarea cromozomilor in metafaza mitotica sau meiotica folosind 0 solutie de NaCl 2M. Ca structura moleculara.1. ca un „fenotip cromozomal". buclele contin intre 5 pana la 200 kb ADN. 8. Aceste bucle au ca baza axul longitudinal al cromozomului. asigurand stabilitate superstructurii in solenoid.

reprodusa dupa Gosser si Laemli. Proteinele Scl si Sc2 asigura interactiuni ADN-proteina si proteina-proteina. orientate pe axul longitudinal al cromozomului. Formarea buclelor din fibrila polisolenoidica si „conservarea" lor in timpul metafazei cromozomilor este determinata de proteinele non-histonice de tipul Scl si Sc2 („Scazzold"). Prin interactiuni se formeaza o ampla retea de fibre polisolenoidice dispuse bucleiform. 3 7 Organizarea bucleiforma a flbrilei de ADN in cromozom. Se presupune ca buclele ar reprezenta subunitati functionale genetic si de replicare a cromozomilor. 135 . 1987). Buclele sunt ancorate cu proteine scheletice foarte specifice ADN-ului din regiunile SARs (Scaffold Associated Regions). Dupa Clark si Wall 1992. ADN-ul genomic este organizat in bucle de 5 si 200 Kb. prin prezenta asa numitelor replicari.Retea interna Fig. Structure tertiara.

136 .(1990) si reprodusa de Clark si Wall (1992). cromozomii sunt supusi unei hipercondensari a buclelor cu orientare in spirala (rasucire) a fibrilei de ADN bucleiform.Structura tertiara bucleiforma. 38 Structura cuaternara a cromozomului . 8.Model propus de Filipski si col. Fig. realizeaza o reducere a lungimii fibrei elementare de ADN in cromozom de aproximativ 1000 de ori. urmand axul longitudinal al cromozomului (fig.38).4 Structura cuaternara a cromozomilor In metafaza mitotica sau meiotica la eucariote.1.

Sc2.Fibrila bucleiforma se dispune spatial in razele hexametrice cu un continut ADN de aproximativ 300 kb. analizand cromozomii metafazici la mamifere. cu masa moleculara de 170 Kda si in cantitate mai mare. prin rasucire are imaginea unei bobinari. (1988) s-a constatat ca la „bobinarea" rozetelor hexometrice si condensare ar participa circa 30 proteine non-histonice de tipul HMG. Scl. nu i se cunoaste inca rolul pe care il are in structura cuaternara a cromozomilor. Fibrila de ADN dispusa in razele bucleiforme hexametrice. cu localizare la baza buclelor. asociate cu structura retelei fibroase axiale cu rol in condensarea cromozomilor in mitoza sau meioza. se obtine o fibra de 200-300 nm grosime pe axul longitudinal cromozomial. Cromozomul 1 din genomul uman are prezenta in jur de 30 de rozete hexametrice condensate. Fiecare „bobina" ar echivala cu o banda „G" la cromozomii umani. 137 . Bobinarea a cca 30 de rozete hexometrice la o rotatie de 360°. In final. apreciaza ca intr-un cromozom s-ar realiza intre 29-33 rotatii a rozetelor hexametrice. In prezent sunt identificate majoritatea proteinelor non-histonice esentiale. interactionand cu topoizomerasa II asigura hipercondensarea cromozomilor metafazici. Prin studiul arhitecturii cromozomilor metafazici de catre HelsopHarrison si col. Proteinele non-histonice de tip MARs (matrix. Filipski (1990). Numarul de rotatii a rozetelor hexametrice si hipercondensate est in raport cu cantitatea de ADN din cromozom. Prin rasucirea rozetelor hexametrice si hipercondensare se stabilesc particularitatile morfo-strcuturale ale cromozomului in metafaza mitotica si meiotica. ar realiza o grosime de 200-300 nm.associated regions). Se gasesc cate trei molecule de taza II pentru fiecare bucla de ADN. cu masa moleculara de 135Kda. a fost identificata ca topoizomeraza II a ADNului / taza II. S-au mai identificat o clasa majora de non-histone desemnate Scl si Sc2. Colectivul condus de Heslop-Harrison a indentificat ca antigenul nuclear AF2 este implicat direct in „bobinarea" si condensarea fibrilei bucleiforme. Din imaginile electromicroscopice se apreciaza ca o rotatie de 360° a fibrilei bucleiforme ar cuprinde aproximativ 30 rozete hexametrice. Se presupune ca ar avea rol in condensarea cromatinei.

iar in raport de pliere. cuplate cu histone. Extinderea si numarul 138 . de ce in cromozomi exista in forma codificata o cantitate impresionanta de infonnatie genetica pentru codificarea caratcterelor exprimate fenotipic. in cromozomi cu dimensiune de ordinul micronilor. In dinamica functionala a ciclului celular. cromatina nucleara se prezinta. 9. structura si arhitectura complexa a fiecarui cromozom. dispozitia fibrilei de nucleo-proteina si starile functionale in interfaza celulara.1. Heterocromatina (He) Heterocromatinele sunt segmentele cromatidice sau cromozomii cu structura condensata. etapizat. uniform si intens colorati in telofaza si interfaza timpurie a celulei eucariotelor. denumiti(denumite) heterocromatina. Starile fizice ale cromozomilor Heterocromatina si eucromatina Emil Henilz (1935) a observat la plante si insectele cercetate.Prin bobinarea in spirala a fibrei de ADN bucleiform. neuniform colorata: heterocromatina si eucromatina. s-a observat ca si cromozomii somatici (autozomi) au secvente heterocromatice. cu un coeficient ridicat de pliere si condensare pe lungimi si dimensiuni variabile. insotita de hipercondensare. 9. Semnalata initial la cromozomii sexuali. uniform si intens colorati (colorate). sau secvente din cromozomi. colorantii bazici specifici sunt puternic sau slab fixati in cromatina nucleara. firbila elelemtara de ADN isi reduce lungimea in metafaza de aproximativ 10000 de ori. Identificandu-se. discontinuu. Heterocromatina este determinata de secvente de ADN (moderat si inalt) repetitiv. cromozomi. intelegem si acceptam posibilitatea depozitarilor unor cantitati mari de ADN. Cercetarile au stabilit ca este o asociere intre ADNul nuclear si proteinele histone.

celula ar fi distrusa (vezi structura elomenelor). desi iieterocromatice. Aspectul caracteristic al heterocromatinei este de cromocentri. Aceeasi exceptie de la regula nonfunctionalitatii snetice prezinta „regiunile organizatori nucleolari ai acrocentricilor (RON. adica lomerari de cromatina condensata care depasesc (ca diametru) elementele ucturale ale eucromatinei. implicat in procesul de citodiereza a cromozomilor in anafaza litotica sau meiotica. indeplinesc functii vitale pentru celula.enta „structural". ride.zonelor heterocromatice sunt particularitati caracteristice fiecarui cromozom din genomul celular. in . Exceptie de la regula nonfunctionalitatii heterocromatinei romozomiale sunt si regiunile centromerilor si organizatorii nucleolari. facilitand translocatiile viabile de tip robertsonian jziuni centromerice) (Petrov. datorita kinetocorului din ltrastructura centromerica . Rolul „protector" este asigurat de secventele hexanucleotidice TTAGGG. 139 . Aceste structuri elomerice opresc scurtarea progresiva a cromozomilor. centromerul ste implicat in dinamica fiecarui cromozom. dimensiunea si integritatea structural-morfo-iinctionala a cromozomilor pe parcursul ciclurilor celulare. sunt foarte bine conservate. Regiunile heterocromatice sunt situsurile secventelor repetitive si inactive informational. asigurand nentinerea in anumite limite. filogenetic. structurii si functiei romozomilor din genomul celular. ADNul din zonele heterocromatice (repetitiv) isi exercita numai rolul „egoist" de autoreplicare. Si anume kinetocorul se cupleaza cu fusul de iviziune. Tot heterocromatina poate stabili „bariere de fertilitate".mecanismul telometric de protectie" a dimensiunii. segmentele distale ale telomenelor. De exemplu. incadrat in definitia de heterocromatina. Dupa Yunis si Yasmineh (1971) heterocromatina joaca un rol. protejand regiunile vitale ale genomului de actiunea structiva a factorilor mutageni din mediul extern. care au o replicare tardiva in stadiul S interfazic. Sunt cateva exceptii de la regula de non-functionalitate a heterocromatinei. De exemplu. Daca ar lipsi .repetitive care. Cantitatea de heterocromatina reprezinta in medie 1/5 . cu lplicatii in diversitatea animalelor in cursul evolutiei si speciatiei )arlington 1937). se gasesc mltiple locusuri pentru genele care transcriu sinteza ARN-ribozomal).1/3 din talul ADNului genomului nuclear. pe langa secventele inalt repetitive noninformationale. Protejeaza genele de la velul organizatorilor nucleolari de efectul mutatiilor si recombinarilor. 2001).

extindere dimensionala. sau prin heteropicnoza. In raport cu regiunile eucromatice care sunt izopicnotice. 9. aditia de coloranti (ca intensitate) si comportament. La om. Acest ADN este denumit si ADN. identic in evolutia si dinamica omologilor in fazele ciclului celular. Reparatia extra centromerica intercalara a He constitutive este evidenta la perechile de cromozomi autozomi 1. Folosindu-se metoda de hibridatre a ADNului in situ din cromozomul y s-a evidentiat dispunerea in tandem a secventelor inalt repetitive. He constitutiva are aceeasi localizare. constrictiilor secundare si pe bratele scurte „p" ale acrocentricilor. Supuse actiunii unor endonucleaze de restrictie si analizata componenta nucleotidica s-a constatat ca secventele din ADN inalt repetitive sunt bogate in cuplul A-T. 16 si Y si in regiunile organizatori nucleolari.9. respectiv colorare mai puternica sau mai slaba decat eucromatina. Raportata la cuplul de cromozomi omologi. este localizata in zona centromerilor. Heteropicnoza se caracterizeaza prin afmitati tinctoriale de colorare si gradul de condesare a unui cromozom.1. He constitutiva. 140 .He se caracterizeaza prin alociclie. intercalata printre segmente scurte de eucromatina a bratului lung al cromozomului Y. la nivelul telomerelor. cu localizare precisa in cromozomi. ca dimensiune intracromozomala. iar Miller (1974) a observat ca secventele inalt repetitive din cromozomii antozomi sunt bogate in 5-metil-citozina. heteropicnoza poate fi pozitiva sau negativa. prezenta constanta pe parcursul ciclurilor celulare care succed. In raport de stabilitate. He constitutiva are si localizari extracentromerice. He constituiva nu prezinta specificitate tisulara sau celulara. constant. heterocromatina nucleara este de doua tipuri: He constitutiva si He facultativa. constanta si prezenta raportata la cuplurile de cromozomi omologi. dar prin extindere.1 Heterocromatina constitutiva Heterocromatina constitutiva este formata din ADN inalt repetitiv (ADNul satelit). evidentiata prin tehnica pentru benzile „C" .satelit privit ca un ADN „banal" si inactiv. este particulara fiecarui individ. adica diferente de spiralizare intre diversele segmente cromatidice ale cromozomului.

El se bazeaza pe observatia ca in spermatocite si ovocite. 141 . sau extinsa la nivelul unui cromozom (total). He constitutive care contin ARNr transcris de genele cu locusuri in aceste zone cromatidice. Brown (1966) arata ca un cromozom total. efectele fiind severe pentru om. Opus ipotezei lui Ohno cercetatorul Gagne. apar nucleoli in vecinatatea constitutiva care contine ARNr transcris de genele limitrofe zonelor heterocromatidice. tendinte comportamentale deviante (criminali). identificarea si compararea cantitatii de He la Homo sapiens. He se extinde pe spatii mai mari in cromozomi. la om. 9.Ohno (1974) considera ca ADNul „banal" s-ar fi acumulat in cursul evolutiei biologice la eucariote prin autoduplicari succesive. In raport de cantitatea de He constitutiva (sau chiar facultativa) se incearca a se stabili o corespondenta cu diversele sindroame pe fond genetic. este recomandata in studiile antropologice ca diferentiere intracromozomale intre diferitele populatii umane. nu au corespondent pe cromozomul omolog. Deoarece studiile fllogenetice au evidentiat ca He are rol important in evolutia biogenetica a vertebratelor. Daca prin defect mutational sau aditional. He facultativa poate fi limitata pe segmente cromatidice dintr-un cromozom. accelerarea proceselor tumorigenetice.1. Aspectul heterocromatic nu prezinta segmente heterocromatice omoloage constante la nivelul cromozomilor omologi.2 Heterocromatina facultativa He facultativa este segmentul cromatidic unde condensarea fibrilei de ADN si fixarea uniforma si intensa a colorantior specifici. cromozom care are aspect heteropicnotic in interfaza ciclului celular. apar similitudini asemanatoare cu He constitutiva. ca efecte genetice ca He aditionala ar induce scaderea capacitatii de reproducere a omului. Se presupune. heterocromatic este numai cromozomul X la femeie. Datorita condensarii particulare a fibrilei de ADN si inactivitatea genetica din zonele cromatidice ale cromozomului. respectivele zone limitrofe zonelor heterocromatice isi inceteaza functia. Ohno sustine ca secventele dispuse in tandem in zonele heterocromatice ar „separa" genetic actiunea agentilor potentiali mutageni. care folosind metoda analizelor autoradiografice a constatat o oarecare activitate in aceste zone heterocromatice.

9. Este He cariotipica.1 Inactivarea cromozomului X Inactivarea totala a unui cromozom X din cuplul XX. este caracteristica numai mamiferelor si omului (fig.2. 142 . Atractia ar fi determinata de He constitutiva din segmentele telometrice.1. 39). la om.Deoarece He constitutiva este prezenta in cromozomul tuturor eucariotelor la toate speciile de mamifere. se presupune ca ar „proteja" centromerii si organizatorii nucleolari si ca ar interveni in proceseie de „atractie" si sinapsis a cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare din meioza. Apendicii perinucleari din polimorfonucleare. 39 Aspect morfologic al cromatinei sexuale. Fig.

Inactivarea incompleta a fost consemnata atat la femei. care intervine in inactivarea . inactivarea cromozomului X poate fi totala sau partiala.3 neinactivat.3 neinactivata contine genele care codifica unele caractere. Este starea heteropicnotica de corpuscul Barr. folosind observatiile la diverse specii de mamifere (in special marsupialele) si datele obtinute din experientele pe culturi celulare provenite de la diverse mamifere si om. Dupa Riggs. inactivarea este aleatorie. zone unde isi au locusurile alte gene codante.Xp 11.Xp 22. a fost preocuparea multor cercetatori. De retinut ca la Homo sapiens cromozomul X nu este inactivat total.cis a cromozomului X. retardul mental. In partea distala a bratului scurt (p) ramane segmentul Xpter-Xxp 22. Brown (1991). Cromozomul X inactivat in interfaza ciclului celui ce reprezinta ca o formatiune intens si uniform heterocromatica.a. Brown si Migeon. Migeon (1994) Heard si col. dar si la barbati cu sindrom Klinefelter (XXY). Lyon si Rusell au aratat ca la inceputul embriogenezei. la embrionii de mamifere XX incepe inactivarea unui cromozom X. Riggs. sistemul genetic eritrocitar Xg. la cele doua sexe (barbat si femeie) pentru caracterele somatice codificate de genele cu locusuri pe cromozomul X.2.Forma heteropicontica a cromozomului X inactivat a fost descoperita de Barr si Bertrand (1949) in nucleele hipoglosului de pisica. notat XIC. Regiunea Xpter-Xp 22. Prin inactivarea unui cromozom X la femeie se asigura un echilibro genie functional.patern sau matern. sindromul Kellman. cum ar fi: steroid sulfataza. Ei au descoperit existenta unui centru de inactivare pe cromozomul X.1 . in ziua a 16a dela fecundatie. De ce inactivarea se realizeaza pe segmente cromatidice ale cromozomului X si nu total. au lansat unele ipoteze explicative. Neinactivate sunt si regiunile Xp 21. de origine materna sau paterna este aleatorie. De exemplu Lyon (1998). (1997) s. etc. In 1961.3 si zona limitrofa a bratului q. care in raport de originea cromozomului X .1 . Xp 11. inactivarea cromozomului X se realizeaza in mai multe etape (stadii): 143 . procesul este ireversibil pentru clonele celulare descendente. dupa inactivare. Folosind metoda de marcare a cromozomilor Lyon a observat urmatoarele: inactivarea cromozomului X.

De la centrele XIC incepe inactivarea cromozomului. au observat ca in interfaza celulei somatice 46. Se presupune ca centrul XIC ar modifica arhitectura fibrilei de ADN. gena Xist poate transcrie un ARN de 15kb. Deasemnea. a activitatii de transcriptie a genelor codante limitrofe centrului XIC. Riggs si Migeon si recent Ballabio si Willard (1991) considerau ca procesul de inactivare . Deci existenta mai multor centre initiator al inactivarii (XIC).cis are loc pe axul longitudinal al X-ului. constata ca procesul de inactivare incepe de la centrul XIC. considerandu-se ca un cromozom. devenind o importanta tema de cercetare.5 terminal al genei. Pe baza datelor experimentale obtinute pe culturile celulare. langa centrul XIC se gaseste Xist care influenteaza inactivarea.a) Initierea si activarea centmlui de inactivare XIC. Clark si Wall presupun ca „in vivo" procesul inactivarii cromozomului X ar fi asemanator cu eel observat „in vitro". cromozomului X. inactivarea ar incepe in mai multe situsuri ce se gasesc la distante de 30-300 kb. Tot prin aceleasi procedee de analiza si identificare.5 kb din structure gena Xist. Ei au mai observat ca in regiunea Xqll. iar rolul ei a fost pus in evidenta folosindu-se metoda de hibridizare „in situ" si marcare cu fluorocrom. Dar procesele implicate in inactivarea cromozomului X sunt mult mai complexe. sau reactivarea.XX procesul de inactivare are loc numai la unul din cromozomii homomorfi X. Gena este activa numai in cromozomul inactivat. Coreleaza evolutia procesului de inactivare cu diminuarea. Prin structure sa. b) Disperesia intracromozomiala a procesului de inactivare. inceteaza transcrierea ARN-ului. acoperind o secventa de 1. In cazul cand in regiunea GpC metliarea se extinde asupra promotorului si a primului exon. O alta observatie facuta de Riggs si Migeon este ca in regiunea Xqll exista si o suita de insule GpC. 144 . considerate insule de metilare. progresiva. Folosindu-se marcarea cromozomilor X si metilarea. Acesta poate fi de origine materna sau paterna. dispuse in axul longitudinal al cromozomului X. are aproximativ 150 Mb ADN. iar procesul de inactivare a X-ului progreseaza. In aceste conditii se poate afirma ca activitatea genei Xist si gradul de metilare a ADN-ului influenteaza inactivarea. Activitatea genei este dependenta de gradul de metilare . iar centrul de initiere a inactivarii sa actioneze in directia —> Xist —>ARN.

I Reactivarea cromozomului X inactivat. enzime care ar cupla situsurile. are loc izinactivarea cromozomului. Cand s-a incheiat inactivarea ntr-un segment cromatidic. procesul trece la urmatorul centru XIC. Procesul s-ar desfasura in cascade.Inactivarea s-ar realiza prin alunecare progresiva gratie unor enzime ie restrictie EcoB si EcoK. procesele de inactivare si starea de corpuscul Barr in iterfaza ciclului celular au loc pe tot parcursul vietii unei femei. Reactivarea cromozomului X este dependenta : mecanismul inactivarii. Se considera ca reactivarea insumeaza procesele verse ale inactivarii. Starea heteropicnotica (heterocromatinizare) a romozomului sexual X inactivat incepe din ziua de a 16a a perioadei mbrionare. ) Mentinerea inactivarii. Cand procesul este terminat pe toata lungimca. cu formarea corpusculului Barr. Dar dupa acest interval de timp incep procesele de inactivare a XLlk" [nsa in stadiul S interfazic si in timpul ciclului mitotic sau meiotic. Aceste rocese sunt conditionate de gradul de metilare . 145 . Odata inceput. Progresiv are loc si heterocromatizarea si condensarea excesiva a mclelor (formate din ADN). formand o suita le bucle infasurate. Este cunoscut ca in zigot si in imele 16 zile de la fecundatie cuplul de cromozomi X homomorfi este activ inctional. cromozomului X. :ontinandu-se inactivarea.5' a genei Xist si de inctia de a transcrie sinteza ARN a acestei gene. iuclele hipercondensate si infasurate sunt mentinute in aceeasi stare de roteinele de esafodaj.

a) cromozo m X normal. se obtin zigorii cu XXX a sexul feminin sau XXY la sexul masculin. Prezenta si identificarea corpusculului Barr ca stare morfologica a cromozomului X inactivat. in interfaza celulara numai un cromozom X este inactivat. prezinta un dublu rol: a) Stabilirea sexului genetic primar. Consecinta non-disjunctiei.2.1 Numarul cromozomilor X inactivati La sexul feminin unde in celula somatica diploida exista doi cromozomi X homomorfi.XX sau 24.Izocromozomul X Normal X Centromer Centromerul activ (a) Pozitia centromerului inactiv Figs 40 Cromozom X bandat. iar ceilalti sunt inactivitati inseamna ca: 146 . b) Valoare diagnosctica. la o femeie normal a gasim un singur corpuscul Barr.1.XY). Prin urmare. Avand in vedere ca in celulele somatice numai un singur cromozom X este activ genetic. in meioza se pot obtine gameti diplogonozomici (24. care. in urma fecundarii cu gametii normal. b) Y cromozom. Este sexul cromozomial la femeie.1. 9. Sunt cazuri clinice de disgenezii gonozomale (heterocromozomiale) determinate de non-disjunctia cromozomilor X in gametogeneza la barbat sau la femeie.

2 Cromozomul Y in inter fata celulara Conform ipotezei lansata de Rice (1994). Hayman (1990). De exemplu. deoarece previne activitatea unor gene recesive ce pot determina aparitia unor boli in patologia umana. Clark si Wall considera ca inactivarea completa a cromozomului X este rezultatul de interferenta intre coeficientul de heterocromatizare. Schimke (1982) sustin ca regiunile DM si MO din genomul celular sunt amplificari de material genetic specific. Numarul corpusculilor „F" este direct proportional cu numarul romozomilor Y prezenti in celula somatica sau gametica. Sincler (1990) s. Regiuni dublu „minut" (DM) si regiuni marcate imogen Caracteristica genomului mamiferelor si in mod deosebit in culturile slulare umane este prezenta regiunilor dublu „minut" (DM) si regiunile larcate omogen (RMO).a au elaborat o terie in care se mentioneaza ca modelul de inactivare in mozaic a cromozomului X prezinta un avantaj. la produsul de conceptie XXY la barbat (sindrom Klinefelter) vom gasi in interaza celulelor somtice un corpuscul Barr. care confera starea de heterocromatina pe bratul lung if Datorita starii fizice a ADN-ului repetitiv. In concluzie. Clark si Wall (1996). cromozomul Y )oate fi evidentiat in interfaza celulelor somatice la barbati. cromozomul Y apare la periferia nucleului interfazic ca un :orpuscul intens fluorescent.2. daca tratam celulele somatice de la barbat cu . Datorita fluorescentei intense este denumit :orpusculul „F". Migeon (1994). (1982). respectiva zona jromatidica este intens heterocromatica. Bolile legate de X.1. vom gasi in elulele somatice (in interfaza) doi corpusculi Barr. metilare si compartimentizarea cromozomului X. f. Cercetatorii Riggs (1990). In aceste conditii.2. bio-genetic.la produsul de conceptie cu formula gonozomala XXX. determinata de cresterea cantitatii de ADN repetitiv. 147 . 9. Migeon (1994). Cromozomul Y a acumulat o cantitate crescuta de heterocromatma in cursul evolutiei sale.hinacrina. Bertino si col.

in special in celulele tumorale. Desi se autoreplica aceste DM nu sunt implicate in mecanismele ciclului mitotic. Aceasta observatie a fost posibila experimental. extinse spatial. 9. apar segmente cromatidice. De exemplu Bertino a stabilit ca linia celulara K-562. enzima care este cantitativ crescuta la pacientii tratati cu MTX. care nu sunt bandate 148 . dar sunt lipsiti de centromer (A. si anume introducand in cultura concentratii mici de hidroxine. Urmare a acestei segregari aleatorii se pot obtine celule cu o cantitate inegala de ADN. provenita de la persoane cu leucemii este rezistenta la chimioterapia cu metotrexat (MTX). Bertino si col. ca aspect. pun aceasta rezistenta la MTX pe seama amplificarii genei care codifica sinteza dihidrofolat reductaza (DHFR). In celulele tumorale rezistente la MRX s-au identificat si 20 cromozomii cu DM.Ei au remarcat prezenta acestor regiuni in culturile celulare umane. Clark si Wall mentioneaza ca DM se pot pierde prin „micronucleere". asemanator cu cromozomii normali din genomul celular. Fiecare regiune DM are un continut de aproximativ 10002000 kb ADN. Harvey 1996). Schimke (1982) si Bertino au identificat ca din 200 tumori primare umane 182 linii celulare tumorale (91%) prezentau in nucleu DM. DM dispar din celula. 9.1 Regiuni dublu „minut" (DM) Regiunile dublu „minut" (DM) se prezinta. Studiile efectuate de Bertino si col (1982) si de colectivul condus de Bermer (1991) pe culturi celulare provenite din diversele tipuri de tumori canceroase au evidentiat existenta liniilor celulare tumorale rezistente la activarea unor medicamente antimetabolice care se administreaza in tratamentul bolii canceroase.2 Regiuni marcate omogen (RMO) In 1982. ele segregand aleatoriu ca repartitie in celulele fiiice care rezulta. S-a mai observat ca DM sunt labile.2. Schimke a observat ca in cromozomii cu material genetic amplificat.2. asociindu-le cu rezistenta la unele medicamente.

in zona mediana a cromozomului unde se gaseste gena dhfr. prezinta si ?one izopicnotice denumite zone de eucromatina. pe langa segmentele heteropicnotice si supercondensate cu aditia intensa a colorantilor bazici specifici.3. mentinute mai multe cicluri celulare in cultura. sunt mai alungite in axul longitudinal al cromozomilor. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. conferind rezistenta la MTX. Aceasta ipoteza lansata de ei se bazeaza pe observatiile facute pe linii celulare de soarece tratate cu metotrexat. segmente colorate omogen. Observatiile lor au fost suplimentate de Benner si col (1991). au identificat aparitia de RMO pe cromozomul 2 din genomul celular de soarece. amplificata. care sustineau ca o astfel de amplificare de material genetic marcate omogen (RMO) s-ar realiza la locul genei care codifica sinteza enzimei dihidrofolat reductaza. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. deoarece nu sunt modificate ca dimensiune si prezenta in cromozomi la tratamentul cu concentratii mici de hidroxiuree. Regiuni marcate omogen apar in foarte putine celule din tumorile primare. 9. Eucromatina prezinta urmatoarele caracteristici: 149 . Schimke si Bertino considera ca RMO sunt urmarea amplificarii de material genetic in respectivii cromozomi.5%) apar regiuni marcate omogen (RMO). sintetizeaza o cantitate crescuta de enzima dihidrofolat reductaza. Zonele eucromatice au ^respondent pe cromzomii omologi din genomul celular. RMO sunt apreciate ca suplimentari stabile de ADN in cromozomi obtinute prin amplificari succesive. Eucromatina cromozomala Cromozomul. gena care.indiferent de tehnica de bandare folosita. Si anume. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare rezistente la MTX. iar in cinci tipuri (2. apare o extindere a regiuni lor DM si RMO. Benner presupune ca RMO ar fi si rezultatul ruperii sau translocarea RMO deja existente in ciclurile celulare anterioare. numai in 13 (6. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare resistente la MRX. Din totalul tipurilor de tumori primare. sunt mentinute pe mai multe cicluri celulare anterioare.5%) apar atat DM cat si RMO.

. . .B" prezinta unele insusiri cu caracter general si anume: prezinta o morfologie diferita fata de cromozomi. diferentierea si reproducerea indivizilor in conditii normale. prin prezenta ADN-ului reprezentativ si informational activ. 10. nu sunt esentiali pentru cresterea. nu contin gene cu informatii majore pentru activitatea celulei. acolo unde sunt cromozomi „B". In ansamblu transmiterea nemendeliana a cromozomilor „B" de la o generatie celulara (de indivizi) la alta generatie. care nu se deosebesc de cromozomii „A" (normali). Cromozomii . au talia foarte mica in raport cu cromozomii normali de tip „A". activitatea unor gene de pe cromozomii „B" se cumuleaza cu genele informational active de pe cromozomii „A". poate fi 150 .. .zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv prezinta o condensare si despiralizari normale. cromzomii „B" nu se cupleaza cu cromozomii „A" in zigonemul profazei primare a meiozei. Indivizii cu cromozomi supranumerari „B" nu se deosebesc fenotipic de indivizii conspecifici lipsiti de cromozomi „B".eucromatina are o replicare ciclica normala fata de alociclia (tardiva) de replicare a ADN-ului repetitiv din zonele heterocromatice. Este o mostenire nemendeliana.colorare slaba (normala) in interfaza celulara. Cromozomii celulari „B" Sunt cromozomii supranumerari aditionali complementului normal de cromozomi al unei specii.are o activitate intensa in interfaza celulara. se caracterizeaza prin transmitere nemendeliana de la o celula la alta de la o generatie la alta.in zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv sunt locusurile tuturor genelor cu determinism genetic in exprimarea fenotipica a caracterelor. dezvoltare a organismului. au o cantitate foarte mare de heterocromatina constitutiva. a organismului. gene implicate in procesele de crestere. . Cromozomii B.

Cromozomii „B" nu indue. ale iceluiasi organism. Se presupune ca prezenta cromozomilor B la foarte multe specii de lante si animale.upra organismelor. S-a emis ipoteza ca acesti cromozomi „B" ar avea originea intr-o trizomie a cromozomilor „A" si in mod deosebit trizomii ale cromozomilor sexuali. Genele cu locusuri pe cromozomii „B" au efecte cantivative asupra unor caractere. cumulate cu efectui genelor ce codifica unele caractere. Jones si Rees (1982) au identificat la unii cromozomi „B" secvente unice din ADN-ul component. ar avea consecinte evolutive. ca numar suplimentar ita de complementul cromozomial normal ar avea un efect genetic aditiv . Se considera ca prezenta cromozomilor B. iar la unele insecte s-au pus in evidenta secventa de ADN ribozomal. 151 . deoarece au o structura omoloaga cu acestia (Sandery si col.asemanatoare cu ereditatea nemendeliana a ADN-ului mitocondrial. Jones si Rees (1982) considera ca prezenta cromozomilor „B" in irofaza primara a meiozei influenteaza comportamentul cromozomilor „A" are isi pot modifica mecanismele de formare a chiasmelor. ceea ce explica diferente de numar intre celulele organismului cu astfel de cromozomi (Romera (1991). de ce in populatiile celulare. deoarece prin influentarea omportamentala a cromozomilor A in meioza. Uneori cromozomii „B" pot influenta cuplarea cromozomilor „A" in ) rofaza primara a meiozei iar cromozomii „A" pot influenta segregarea . genetic. Repartitia cromozomilor „B" in nucleii viitoarelor celule fiice.romozomilor „B" in timpul diviziunii (in anafaza mitotica sau meiotica). ar fi determinata de controlul secventelor de metilare si emetilare din cromozomii „A". ce au locusuri pe cromozomii „A". frin aceasta segregare aleatorie explicam. este aleatorie. 1990). apar diferente de numar ale cromozomilor „B". ar explica existenta unui lecanism genetic de adaptare la prezenta unor factori externi ce pot etermina procesele de recombinare genetica. Deasemenea Jones si Rees considera ca influenta exercitata de romozomii „B". efecte salitative in fenotipul indivizilor. favorizand si inducand cresterea adaptativa a ganismelor la fluctuatiile factorilor din mediu.

11. Benzile cromozomale
In 1969, Casperson a observat ca fiecare cromozom din setul haploid prezinta in prometafaza si metafaza mitotica sau meioza o succesiune de benzi diferit colorate: clare si intunecate. El a mai observat ca numarul, dimensiunea si ordinea benzilor sunt asemanatoare daca se studiaza fiecare cuplu de cromozomi din celula diploida. Deasemenea, numarul, ordinea si dimensiunea benzilor sunt caracteristice pentru fiecare cuplu de cromozomi omologi, dar si caracteristice fiecarui individ din populatie. Ca definitie, banda cromozomala este segmentul cromatidic clar delimitat de segmente diferit colorate. Folosindu-se tehnici diferite de colorare, benzile evidentiate pot fi identificate ca benzi fluorescente si non-fluorescente, benzi intens colorate cu Giemsa si slab colorate, etc. Dupa tratare si colorare specifica, cromozomii prezinta si o alternanta discontinua de benzi intunecate si luminoase, dispuse pe axul longitudinal al fiecarui cromozom.

11.1. Factori implicati in formarea benzilor
In aditia discontinua a colorantilor si delimitarea intercalara a benzilor intunecatte si palide, intens fluorescente sau slab fluorescente sunt implicati factori, dintre care mentionam: ADN-ul repetitiv si nerepetitiv; prezenta particulara a unor baze complementare pe diverse segmente ADN; distributia „perlata" a proteinelor histonice; plierea neuniforma a fibrilei elementare de ADN. a) ADN-ul repetitiv si nerepetitiv, factor implicat in formarea benzilor cromozomale. Cercetarile lui Guenot (1973) au scos in evidenta ca in cromozom, pe langa ADN-ul nerepetitiv, exista o cantitate apreciabila de ADN repetitiv. Guenot aduce urmatoarele argumente: Escherichia coli, cu un cromozom inelar, cantitatea de informatie asigura existenta a circa 4000 de gene informational active (E.coli are 4736.000 pb-40000 b) ce determina 152

sinteza de proteine celulare. Cum codul genetic este universal, iar masa moleculara a proteinelor sensibil egala, pe baza calculului asemanator cu eel facut la bacterii, in genotipul mamiferelor ar trebui sa existe 3x410 gene active. De exemplu, soarecele ar trebui sa contina in genom de 1000 de on mai multe gene fata de E.coli, iar omul ar trebui 3500.000 gene. Pentru a accepta acest rationament legat de stricta corespondenta a cantitatii de ADN si numarul genelor active din genomul eucariotelor ar fi trebuit indeplinita urmatoarea conditie: tot ADN-ul din celulele eucariotelor saprezinte numai scvente nerepetitive, dispuse liniar pe cromozom. Dar, in 1968, Britten si Kohne (s.a.) au descoperit ca in cromozomii mamiferelor (si la om) exista o mare cantitate de ADN repetitiv, care se pliaza (plicatureaza). Prin aceasta plicaturare in anumite secvente cromatidice cantitatea de ADN este abundenta si comasata, iar aditia colorantilor este mai intensa si uniform dispusa (benzile): aspect heterocromatic sau fluorescent. b) Diferente in componenta bazelor din ADN. Un factor care asigura configuratia neuniforma a ADN-ului si aditia colorantilor specifici cu formarea benzilor cromozomale este distribuita cuplurilor complementare a bazelor azotate. Pe fibrila elementara de ADN cromozomal, sunt zone unde predomina cuplul complementar A-T, iar in altele G-C. De exemplu in segmentele polinucleotidice repetitive bogate in A-T se fixeaza mai puternic substantele fluorescente, iar in zonele bogate in G-C fluorescenta este slaba. c) Distributia neunifonna a proteinelor histonice din fibrila polinucleozomica si polisolenoidica a ADN-ului cromozomal. Prin hidroliza enzimatica a cromozomilor metafazici, s-a constatat ca ADN-ul bogat in G-C se asociaza cu histonele bogate in arginina, iar secventele bogate in A-T se asociaza cu histonele bogate lizina. Deoarece secventele din ADN bogate in A-T sau G-C sunt distribuite pe segmente cromatidice evidentiate ca benzi intercalate si distributia histonelor bogate in lizina sau arginina din ADN-ul cromozomal are loc dupa acelasi tipar de benzi. In 1965, Littan considera ca histonele bogate in lizina produc condensarea cromatinei in cromozom, iar cele bogate in arginina ar preveni condensarea. Ca urmare Meisner (1973) afirma ca histonele au rol important in mentinerea structurii tridimensionale a cromozomilor.

153

11.2.Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor
In 1971, la Paris a avut loc a treia reuniune a geneticienilor pentru standardizarea nomemclaturii, codificarii de analiza si interpretare a benzilor cromozomale, reuniune la care s-a decis denumirea lor in benzi Q, G,R siC. (fig. 41)

C

-".

S *'
»

(9

K

I S

* A

3*3

^^

**

&

13

fto

H i:

•» is
21 22 .X X

Fig. 47 Micrografia cromozomilor a) Metafaza celulei in diviziune b) Cariotipul (46, xx) - Cromozomii - hidroliza enzimatica si colorare cu Giemsa.

154

Fig. 41 bis Cromozomii bandati prin digestie enzimatica. Cariotip normal de femeie. 1- Compararea benzilor R la stanga, benzi Q in centru si benzi G la dreapta (digestie enzimatica a cromozomului 1 uman). In 1972, Gagne, Laberge si apoi Babrow au descris o varianta a 3enzilor C si anume benzile T sau telomerice. Dutrillaux si col. (1973) au ^ompletat sistemele de marcaj si bandare evidentiind benzi „particulare" 155

prin folosirea, unei coloratii cu acridin orange, dupa tratamentul cu 5bromdeoxiuridina (BUDR).

11.2.1. Benzile Q
In 1968, Casperson, folosind clorura de chinacrina (agent alchilant fluorescent), a observat un model de benzi fluorescente pe cromozomi, separate, de zone nonfluorescente. Casperson a denumit aceste benzi, benzi Q (initiala de la quinacrina). In 1972, cercetatorii Weisblum si Haseth au stabilit ca substanta fluorescenta chinacrina se fixeaza puternic in segmentele cromatidice unde este ADN foarte bogat in cupluri complementare A-T. Miller (1973) colorand cromozomii denaturati cu anticorpi fluorescenti „anti-adenina" confirma ipoteza lui Weisblum si Heseth, obtinand benzi de tip Q. Benzile Q evidentiaza heterocromatina care contine putine gene informational active. Fiecare pereche de cromozomi omologi se caracterizeaza printr-o diversitate de benzi fluorescente ca: numar, ordonare, dimensiune, intensitatea substantei fluorescente fixata. Clorura de chinacrina se fixeaza preponderent in ADN-ul foarte bogat in A-T precum si secventele repetitive LINES. Sunt benzile cromatidice care se replica spre sfarsitul stadiului interfazic S. Termenii de apreciere a intensitatii gradului de fluorescenta a cromozomilor sunt: negativ, aproape fluorescent, palid fluorescent, mediu fluorescent, intens fluorescent, stralucitor. Metoda fluorescenta este folosita, in mod deosebit, pentru studiul cromozomului Y in scopul identificarii unor eventuale translocatii Y, intre cromozomul Y cu cromozomul X, sau cu autozomii. Deasemenea metoda fluorescenta poate fi folosita ca „marker" pentru identificarea cromozomului numarul 3 din genomul celular. Benzile Q prezinta un polimorfism „mendelian" polimorfism transmisibil si caracteristic fiecarui individ in populatie. Analiza benzilor Q este recomandata pentru studii antropogenetic (etnice), familiale, medicolegal, criminalistice. Bobrow (1971) si Casperson (1971) recomanda analiza benzilor Q in studiul derularii spermatogenezei la om si animale.

156

1.2.2. Benzile G
Ca si benzile Q, benzile G care se suprapun ca numar, ordonare, idimensiune, evidentiaza ADN-ul bogat in heterocromatina uniform condensata care cuprinde putine gene informational active. Benzile G sunt echivalente cu benzile Q fluorescente. Pentru evidentierea benzilor G, tehnica frecvent folosita este hidroliza enzimatica urmata de colorare cu Giemsa (Dutrillaux 1971). Prin metoda Dutrillaux, cromozomii apar cu aditia discontinua a colorantului Giemsa. O alternanta de benzi intens colorate si benzi palide sau foarte slab colorate (sau chiar decolorate). Colorarea neuniforma a cromozomilor ar fi determinata de „reconsctructia" diferentiala a ;romozomilor dupa distorsionarea (cauzata enzimatic) prin mutarea ;ationilor, sau de „alterarea" diferentiata a complexului ADN- histone. Benzile G apar in zonele unde exista o cantitate mare de ADN repetitiv jogat in A-T cu grad ridicat de pliere a fibrilei de ADN si bogata in lecvente repetitive LINES. In aceste regiuni cromatidice replicarea ADN-ului este tardiva in tadiul interfazic S. Constrictiile secundare de pe cromozomii 1, 9 si 16 sunt benzi G lozitive, dar Q negative. Sunt cercetatori care considera ca benzile G sunt urmarea stabilizarii au extractiei unor proteine acide. Daca adaugam actinomicina D cu cateva re inainte de obtinerea preparatelor cromozomale, apar benzi G, fara alt •atament de fixare. Actinomicina nu reactioneaza cu histonele, dar se leaga e ADN in faza interfazica G2 a ciclului celular, cand cromozomii se regatesc pentru condensarea premeiotica sau premitotica. Exceptie de la yidentiere pentru benzi G este cromozomul Y.

1.2.3. Benzile C
Benzile C reprezinta sctructurile cromatidice unde este localizata ;terocromatina constitutiva. Primii care au evidentiat si analizat benzile C i fost Amighi-Hsu (1971) si Yunis si col. (1971). In functie de tehnica folosita cromozomii sunt supusi unui tratament nic (mediu puternic alcalin) sau unui tratament termic, urmat de o ilorare cu Giemsa.

157

In prima etapa dupa denaturarea termica sau ionica a ADN-ului urmeaza renaturarea ADN-ului satelit. ADN-ul moderat repetitiv si nerepetitiv nu se renatureaza imediat. Aparitia benzilor C presupune o separare hidrolitica a bazelor purinice urmata de-o eliberare de tip p a partilor depurinizate in timpul tratamentului termic. Studiul benzilor C scoate in evidenta: continutul de ADN satelit; evidentiaza crossing-overul inegal intre cromozomii omologi si meioza; evidentiaza segmentul extins de heterocromatina centromerica spre bratul q al cromozomului 1, 9 si 12. evidentiaza segmentul extins de heterocromatina in zona distala a bratului q si o banda subtire in zona centromerului pe cromozomul Y; metoda de analiza in hibridarea celulara om-soarece.

11.2.4. Benzile R (reverse)
Benzile R se obtin prin denaturarea termica moderata si colorarea cu acridin orange. Sunt reversul benzilor G si Q. Benzile R evidentiaza situsurile ADN bogate in G-C. Metoda de evidentiere a benzlior R a fost elaborata de Dutrillaux si Lejeune(1971). S-a observat ca olicomicina, cromomicina A, sau nitromicina, introduse in mediul de cultura indue aparitia benzilor R. Benzile R evidentiaza zonele eucromatice cu „densitatea" cea mai mare de gene informational active in timp ce zonele de heterocromatina sunt foarte colorate. In zona benzilor R replicarea ADN-ului este timpurie. Se recomanda analiza benzilor R pentru identificarea remanierilor cromatidice in zonele terminale ale cromozomilor.

158

2. 1975. Benzile NOR (organizatori nucleolari) Cromozomii acrocentrici din genomul celulelor umane. Cromozomii si fazele ciclului celuiar Morfologia cromozomilor in raport cu fazele ciclului celuiar. 1975. Metoda de analiza a benzilor T serveste pentru identificarea rearanjarilor telomerice ca translocatii terminale intercromozomice.2. etc. prin tehnici diferentiate de bandare. Organizatorii nucleolari pot fi evidentiati prin colorare cu nitrat de argint (Goodpasture si Bloom. Benzile T (telomerice) Folosind o tehnica modificata de identificare a benzilor R. 159 . benzile NOR se prezinta cu o tenta galbena usor bruna. Howell si col. prin diviziune proprie.verzui. formarea adoua celule fiice fig. 11. de la un individ la altul si care se transmit mendelian. regiuni unde. 12. Dutrillaux (1973) a observat ca sunt evidentiate numai telomerele bratelor cromozomului. prezinta pe bratul scurt „p" regiuni corespunzatoare organizatorilor nucleolari.11. 42. translocatii roberstoniene. Benzile T reprezinta fractia de ADN-R cea mai rezistenta la tratamentul termic puternic. Deuton si col. Ca definitie. dupa formarea sa prin diviziunea celulei mama si momentul cand aceasta celula finalizeaza. iar telomerele apar colorate fluorescent .5. Cu aceasta colorare. anensomia de recombinare. prin prezenta genelor specifice se sintetizeaza ARNr. este studiata prin analiza imaginiior electronomicroscopice. inversiile paracentromerice.6. prin ciclul celuiar se considera ansamblul de modificari ce au loc in celula. a caror intensitate este variabila de la un cromozom la altul. Principiul metodei modificate este urmatorul: supusi cromozomii metafazici tratamentului termic puternic si colorare cu acridin orange in ultraviolete (UV) cromozomii au coloratia slab portocalie. 1976). prezenta cromozomilor inelari. autoradiografia cromozomilor marcati cu izotopi radioactivi.

cromozomii nucleari formeaza cromatina nucleara. forma ce caracterizeaza specia. se considera ca in interfaza se pastreaza 160 . Deoarece cu fiecare ciclu mitotic sau meiotic cromozomii se individualizeaza in acelasi numar.42 Ciclul celular 12.Mitoza SintGza ARN \"l Sinteza Sinteza proteicS ARN Replicarea ADN S Sinteza redus3 de ARN si proteine Sinteza de histone Fig.1. talie.Cromozomii in interfaza ciclului celular Interfaza este intervalul cuprins intre sfarsitul unei diviziuni si inceputul diviziunii celulare a ciclului celular. In interfaza ciclului celular.

42) stadiul Gl. datorita spiralizarii si condensarii foarte reduse. In interfaza. este cromozmul . 2.00 8. rrosimea fibrilei elementare de ADN-histone este de aproximativ 100 A (10 lm). La inceputul interfazei fiecare romozom este monocromatidic. Stadiul Gl Este stadiul care urmeaza dupa terminarea ciclului mitotic.00 161 .50 8.60 11. La om in interfaza.60 12. dar dupa replicarea semiconservativa a VDN. cu aspect filamentos si alungit. In interfaza cromozomii sunt decondensati. Dimensiunea si numarul cromocentrelor interfazici difera de la o specie la klta. rezultand elulele fiice. Tipul de celule Cultura limfocitara (sange periferic) Cultura fibroblasti embrionari Cultura celule HLA G1 4.mdividualitatea. Evenimentul major al cromozomilor interfazici este replicarea iparatului genetic.70 19. „condensat" heteropicnotic. in celula somatica la femeie. au talia mai nare fata de metafaza mitotica.00 G2 3. In interfaza cromozomii „pastreaza" zone cu heterocromatina . stadiul G2. iar in unele regiuni fibrila avand si grosimea de 2-3 nm (Tanaka si col.1. Perioada stadiilor interfazice la om in raport de tipul de celula nalizata. 974). abel VIII.exual X.ondensata pe care.00 s 9. Durata stadiului Gl variaza in raport cu tipul de celule somatice :udiate (Tabel VIII).00 Total ore 17. respectiv ADN-ul. cromozomii devin dicromatici (vezi morfologia cromozomilor) Interfaza se subdivide in trei stadii : (fig.00 5.70 31.70 6. Forma „condensata" este cunoscuta iub denumirea de corpuscul Barr sau cromozom X inactivat interfazic. unii cercetatori le mai denumesc cromocentre. stadiul S.1.

La inceputul stadiului Gl. La om sunt 46 cromozomi prin dispunerea. cantitatea de ADN este 2n (fig. exceptand celulele canceroase la care stadiul este foarte scurt sau absent. intre 5-10 ore.2. simultan in mai multe situsuri. in aproximativ 14 zile. stadiul Gl variaza. in tandem (contiguitate). a) Sintezele in stadiul Gl. In acest stadiu se sintetizeaza ARNm care asigura producerea de proteine necesare cresterii celulare. 12. In stadiul S replicarea ADN-ului din cromozomii eucariotelor. rezultand o cantitate dubla de ADN (4n) in cursul acestui stadiu. In Gl nu are loc sinteza de ADN. ceea ce arata ca replicarea se face. se caracterizeaza prin replicarea totala a ADN-ului cromozomial. cromozomii sunt moncromatidici continand o cantitate de ADN caracteristic speciei. se realizeaza in aproximativ 400 minute.43). bidirectionala si semiconservativa (vezi sinteza ADN-ului). 162 . Daca sinteza nu s-ar declansa simultan in mai multe situsuri si avand in vedere cantitatea de ADN din celula somatica umana ar fi trebuit sa se replice. El fiind denumit si stadiul de presinteza sau preduplicare a ADN-ului. in medie.La mamifere si om. a cromozomilor. In celulele eucariotelor replicarea este orientata. cu numar diploid de cromozomi. Fiind celula somatica. Stadiul S Cu o durata de 5-10 ore. in totalitate.1.

cantitate ADN G1 G2 M G1 Fig.2. 163 .Cromozomii mitotici Mitoza distribuie egala cantitatea de ADN intre cele doua celule fiice care vor rezulta dupa incheierea telofazei (fig. desi cantitatea de ADN este dublata. Stadiul G2 Se caracterizeaza prin incetinirea sintezei histonelor si incetarea sintezei ADN-ului din cromozomi.1. Stadiul G2 incepe dupa ce sinteza ADN-ului cromozomial este completa. In acest stadiu persita sinteza ARN. 12.44).3. Are o durata de 4-5 ore.43 Cronologia ciclului celular 12. Stadiul G2 pregateste celula pentru mitoza.

A. .

4f c E. 164 . F.B. C. 44 Fazele ciclului mitotic reprezentare schematica Mitoza intereseaza toate elementele nucleare (cariodiereza) si toate elementele citoplasmatice (citodiereza). Fig. D.

dispunandu-se perpendicular pe fibrele fusoidale. Anafaza Cu o durata de 5-8 minute.12. formand placa ecuatoriala sau metafazica. Profaza Durata profazei este de 10-15 minute. constrictiile secundare si satelitii pe acrocentrici. 12.1. dupa aspectul si „structura" cromozomilor. Dupa separare. 165 . iar cromozomii sunt bine individualizati. in numar egal. cromozomii dicromatidici migreaza catre planul ecuatorial al celulei. cromozomii se cliveaza in plan longitudinal. Cromozomii sunt mult ingrosati si scurtati datorita formarii „supersuper-helixurilor" buclelor si rasucirii fibrilei elementare a ADN+histone. 12.2.Profaza tarzie: cromozomii devin mai scurti. clivajul ecuational cand cele doua cromatide se separa. Dupa ruperea anvelopei nucleare si formarea fibrelor fusoriale. cu distributie neuniforma in nucleu. In profaza timpurie se observa la microscopul electronic o usoara infasurare (spiralizare) intre cromatidele surori.2.Profaza timpurie : cromozomii sunt inca filamentosi si subtiri. Metafaza Este faza care urmeaza profazei cu o durata de aproximativ 23-35 minute. spre cei doi poli ai :elulei. devine autonoma si se transfonna in cromozom monocromatidic independent. dupa clivajul ecuational. In metafaza. profaza se subimparte in: a) . b) . mai grosi si rigizi (drepti). monocromatidici incep sa migreze. Incep a se distinge elementele morfologice ale cromozomilor: centromerul.2.3. Fiecare cromatida.2. cromozomii. cromatidele surori ale fiecarui cromozom sunt clar delimitate.

morfologie si prin tehnici de bandare. Telofaza Incepe dupa ce cromozomii au migrat spre polii celulei. caracteristic speciei Homo sapiens).2. In metafaza ciclului mitotic cromozomii sunt dicromatidici. devin filamentosi. contur difuz.12. au stabilit ca in celula somatica diploida omul are 46 cromozomi (numar normal. cromozomii pot fi identificati in cupluri omoloage si ordonati in cariotip. bine delimitati si individualizati. In 1971. sau in culturile celulare. 13. Perfectand tehnica culturilor celulare. In finalul telofazei rezulta doua celule fiice identice intre ele si identice cu celula mama. In cele 20 minute cat dureaza telofaza. Tjio si Levan (1956). In raport de talie. Cariotipul uman normal Cromozomii individualizati in mitoza sau meioza. Tot in telofaza are loc citodiereza. 45). prezinta in metafaza mitotica o morfologie care permite o analiza de identificare (fig. 1971) Analiza cromozomilor metafazici se face pe celule recoltate din tesuturile cu potential mitotic ridicat. Incepe procesul invers fata de cum s-a derulat in profaza. respectiv separarea citoplasmei in doua jumatati. motive pentru care analiza cariotipului este recomandata in aceasta faza 166 . s-a trecut la analiza cromozomilor folosindu-se tehnici de bandare (Paris. fiecare continand cate un nucleu cu numar 2n (diploid) de cromozomi monocromatidici. compacta heterocromatica.3. Cromozomii incep a se decondensa. cromozomii se regrupeaza in evantai intr-o masa.

permite studiul cromozomilor pentru citodiagnostic in cazul copiilor nascuti cu multiple malformatii congenitale. de a stabili cauza unor 167 .eptoten Zygoten Fazele mcio/ci Cromo/omi matcrni: alb Cromozomi paterni: ncgru Fig. 45 Schema cu fazele meiozei Examenul citogenetic care grupeaza un ansamblu de metode si tehnici.Mi to/a premeiotica Ultima faza S a replicarii ADN .

Criteriile care impun examenul citogenetic prenatal sunt: . la intelegerea cat mai corecta a mecanismelor genetice in oncogeneza si imunogeneza.para. De exemplu Thompson (1986) apreciaza. Criteriile de intocmire si analiza a cariotipului respecta principiile de identificare si codificare stabilite la Denwer (1960). .esecuri de reproducere.9% pentru copii nascuti din mame primigeste .varsta inaintata a persoanei gestante (primi geste. sau in antropologia genetica si antropogeneza.1. ca riscul teoretic. retard psiho-neurologic.ambiguitate gonadica . primi .adolesenti cu un aspect impuber cum ar fi atrofia testiculars ginecomastia la baieti.nascutului cu multiple morfo si histodisplazii.5% la cele peste 43 ani. la stabilirea filiatiei genetice. genomul produsului de conceptie. Lonrda (1963). in care se gasesc celule provenite de la embrio-fat.ca prioritati sunt urmatoarele: . de a identifica aberatiile cromozomiale embrio-fetale in cazul avorturilor spontane.deficiente de crestere postnatala. se impune o „selectie" a cazurilor clinice supuse unei astfel de investigatii. necesita timp indelungat pentru a se obtine rezultatul si un personal specializat si aparatura corespunzatoare. Recomandarea analizei cariotipului la om Deoarece metodele de analiza sunt neeconomice (costisitoare). De exemplu Golbus si col. . 13. .Datorita posibilitatii de recoltare a lichidului amniotic.hermafroditisml . Examenul citogenetic contribuie la o mai buna cunoastere a hartilor cromozomale la om.riscul de recurenta in familia unde s-a nascut copil cu aneuploidie. a) Examenul prenatal . 168 . (1981) apreciaza ca sindromul Down este de 0.analiza citogenetica a nou . . Chicago (1966) si cele de la Paris (1971).cand un membru din cuplul parental prezinta o modificare in structura si morfologia unui cromozom. -stabilirea sexului genetic al fatului b) Examenul postnatal . etc. este de 50% de a se naste cu copil cu cariotip „dezechilibrat" daca unul din genitori prezinta modificari cromozomale.in tulburari grave de comportament. . se poate analiza citogenetic. deficiente in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare.primipare in jurul varstei de 35 ani si de 5.

Replicarea semiconservativa se deruleaza in stadiul S interfazic al ciclului celular. 169 . au sugerat ca si cromozomii se replica semiconservativ. Citologic. sau supuse timp indelungat unui climat cu noxe chimice poluante (boli profesionale).1. In mediul marcat cu 3H (mediu „cald") se introduce radacina plantulelor de V. Replicarea cromozomilor umani Functia de conservare (sincronica) si transmitere a informatiilor genetice in succesiunea generatiilor celulare. cromozomii se replica semiconservativ.faba.persoanele iradiate accidental sau terapeutic.. se repartizeaza egal in cele doua cromatide. Watson si Crick. prin folosirea 5-bromdezoxiuridina (BrdU) si analiza cromozomilor. 14.metoda elaborata de Taylor (1957) de analiza autoradiografica prin marcarea cromozomilor cu timidina tritiata (3H). dupa ingerare de medicamente cu efecte secundare severe (efecte cancerigene). Experimentul Taylor Taylor (1957) a lucrat pe planta Vicia faba (bobul) cultivata pe un mediu marcat cu timidina tritiata. 14. pierderi zigotice („avorturile" menstruale). . respectiv a cromozomilor). S-a demonstrat ca in stadiul S interfazic.la cuplurile cu repetate esecuri de reproducere. precursor ce poate fi incorporat in structura ADN-ului in timplul replicarii semiconservative (fig 46). care prin replicarea semiconservativa si dublare cantitativa. Replicarea cromozomilor este determinata de structura moleculara ADN.la cuplurile cu infertilitate sau sterilitate fara cauze clinice. dupa ce au stabilit structura in dublu helix si capacitatea de replicare a ADN-ului. replicarea cromozomilor a fost demonstrata prin urmatorele metode: . . sau a indivizilor din populatie. unde vor fi tinute aproximativ 8 ore (timp pentru o singura replicare a ADN-ului. sau cu avorturi spontane repetate. este asigurata de capacitatea de autoreplicare a cromozomilor din genomul celular.

crescute in primul mediu „cald" pe al doilea mediu. Urmeaza trecerea plantelor. .Analizat fiecare cromozom. care reprezinta trei generatii de celule provenite de la plantulele de V. Al treilea esantion celular (generatia a treia) se prezinta autoradiografic: . Din varful radacinilor se recolteaza un esantion celular. . jumatate din numarul de cromozomi componenti marcati. colchicinizat si supus socului hipotonic. tot „rece". 170 .Dupa 8 ore in mediul marcat.Toate placile metafazice marcate cu timidina tritiata. se spala radacina pentru indepartarea aderentelor de suprafata a substantei radioactive. a doua cromatida nemarcata. Deci un marcaj de 100%. pe mediul doi si trei se recolteaza cate un esantion celular.Toti cromozomii din placa metafazica marcati.Toti cromozomii metafazici marcati.Toate metafazele marcate cu timidina. se analizeaza autoradiografic. care. dupa tratare cu colchicina si socul hipotonic vor fi supuse analizei autoradiografice. 46): Primul esantion celular (prima generatie) prezinta: . care este „rece". respectiv lipsit de precursori marcati cu timidina tritiata. . . faba crescute pe respectivele medii de cultura. . plantele sunt scoase. Dupa 8 ore se scot din mediul doi si tree pe mediul trei. Din analiza autoradiografiei s-au obtinut urmatoarele date (fig.Fiecare din cromozomii marcati prezinta o cromatida marcata cu timidina tritiata si o cromatida nemarcata.Fiecare metafaza jumatate din numarul cromozomilor din genom cu ambele cromatide nemarcate. va prezenta o cromatida marcata cu timidina tritiata. Al doilea esantion celular ( a doua generatie de celule) prezinta: .Ambele cromatide ale fiecarui cromozom marcat. Taylor a folosit pentru analiza trei esantioane celulare. La fiecare generatie de 8 ore.

Celulele din radacina plantulelor de Vicia faba. Aceasta imagine autoradiografica demonstreaza ca cele doua cromatide sunt indentice prin continutul de ADN care a rezultat prin replicare semiconservativa.46 Experimental Taylor de a demonstra natura semiconservativa de replicare a ADN in cromozomi (dupa Clark si Wall. Dar moleculele de ADN fiind marcate. Rationamentul lui Taylor este urmatorul: (1) . in stadiul S incepe si cromozomul. in stadiul S interfazic incepe sa se replice semiconservativ. 171 . inainte de a fi crecute pe mediul „cald" marcat cu timidina tritiata. sa se replice semiconservativ pentru a repartiza egal moleculele de ADN in cele doua cromatide. 1992). care initial este monocromatidic. Prin separarea celor doua monocatene. fiecare va servi ca tipar (matrita) pentru sinteza noilor catene (complementare). In mediul marcat. ADN-ul din fiecare cromozom. Dupa Taylor aceste rezultate sunt posibile numai prin replicarea semiconservativa a cromozomilor ca rezultat al replicarii semiconservative a ADN-urilor din structura lor si repartizarii egale a ADN-ului in cele doua cromatide. datorita incorporarii respectivului nucleotid in structura moleculei de ADN.Prereplicare cu timidina Marcate 100% Marcate 50% Marcate 50% si Nemarcate 50% Fig . Dublandu-se cantitatea de ADN. au moleculele de ADN cu ambele catene nemarcate (vezi sinteza ADN). prin repartitia egala si cele doua cromatide vor fi marcate. prin acest mecanism cu timidina tritiata.

Analiza celulelor din esantionul doi reprezinta generatia a doua de celule. cu o celula in metafaza mitotica. marcata. a doua nemarcata si servind ca matrita. Introduse plantulele in mediul „cald" prin replicarea semiconservativa. Acelasi rationament si pentru esantionul celular generatia a treia. ADN-ul se replica semiconservativ. cand toti cromozomii metafazici sunt marcati dar fiecare cromozom cu o cromatida marcata si a doua nemarcata . una nemarcata. Cum cromozomii metafazici din celulele generatia a doua. a doua nemarcata. Confirmarea si demonstrarea ca replicarea cromozomilor este semiconservativa are loc in stadiul S interfazic. In generatia a doua. consemnat si la nivel cromozomial demonstreaza rolul cromozomilor in dinamica celulara. Concluzia este ca replicarea cromozomilor eucariotici are loc intre stadiul Gl si G2. de a asigura transmiterea informatiei genetice de la o generatie celulara la generatiile care succed. Prin separarea catelenor una marcata. fiecare cromozom continand ADN cu o catena. Ca urmare vor rezulta doua molecule: una marcata (catena provenita cu marcare de la prima generatie celulara).In concluzie. in a doua cromatida. dar vor prezenta o singura cromatida. sa se hipercondeseze cu delimitarea celor doua cromatide ale fiecarui cromozom. a doua molecula total nemarcata. adica in stadiul interfazic S. fiecare molecula ADN va avea o catena marcata. in esantionul unu toate metafazele au cromozomii marcati si ambele cromatide marcate. celulele puse in mediu nemarcat. explica repartitia moleculelor de ADN in cele doua cromatide. s-a realizat prin metoda fuziunii celulare. cromozomii incep sa se individualizeze in G2. Ori replicarea ADN-ului are 172 . noile catene vor integra in structura lor nucleotide nemarcate. rezultat al replicarii semiconservative: intr-o cromatida se repartizeaza molecula de ADN marcata. De exemplu: fuzionand o celula in stadiul G2 interfazic. in stadiul S. ADN nemarcat. In concluzie replicarea cromozomilor se desfasoara in baza replicarii semiconservative a ADN-ului component. rationamentul este urmatorul: Inainte de a fi introduse in primul esantion ADN cromozomal avea ambele catene nemarcate. Are loc clivajul ecuational al cromatidelor. cromozomii in G2 se condenseaza si se individualizeaza. a doua total nemarcata. daca se fuzioneaza o celula in stadiul Gl cu o celula in metafaza. prezinta o cromatida marcata. Acest mecanism. care devin cromozomi monocromatidici. Se asigura functia de ereditate ( sincronica).

loc tot in stadiul S.si intracromozomala Autoradiografic s-a stabilit comportamentul cromozomilor in stadiul S interfazic. mecanismul si timpul necesar. telomerele o sfarsesc. Rezultatele confirma asincronia de procesare si timp. Cromozomii se replica asincron Stadiul S. cromozomii asigura transmiterea integrala a informatiei genetice de la celula mama spre celulele fiice. pe masura ce se dubleaza cantitatea de ADN prin replicarea proprie. 14.1. replicarea cromozomilor se desfasoara semiconservativ in stadiul S. Ca urmare.incepe replicarea mai tarziu in stadiul S. De exemplu. Dar in timp ce zona pericentromerica incepe replicarea. In segmentele distale ale bratelor si zona pericentromerica replicarea este tarditva. o replicare sincrona. iar timpul necesar pentrti sinteza unei molecule de ADN este de cateva minute. Prin acest mecanism. conservarea informatiei in succesiunea generatiilor celulare. 173 . 14. are durata de 6-8 ore. iar constrictiile secundare replica spre sfarsitul stadiului S. in replicarea cromozomilor din genomul celular. in culturile limfocitare umane s-au observat urmatoarele diferentieri: cromozomul 1: telomerele si segmentele de eucromatina incep replicarea la inceputul stadiului S. Insa datele experimentale au stabilit ca sinteza ADN-ului si replicarea semiconservativa a cromozomilor sunt asincrone.2. timpul necesar pentru sinteza totala a ADN-ului din genom ar fi de ordinul minutelor. deci continuitatea genetica a materialului ereditar. Asincronia inter.2. stadiului S pentru replicarea semiconservativa a tuturor cromozomilor din genom. necesitand un interval de timp de aproximativ 6-8 ore pentru totala replicare a cromozomilor din genom. momentul cand se declanseaza replicarea. Daca sinteza moleculelor de ADN si a cromozomilor s-ar desfasura uniform. Cromozomul 2 .

In momentul initierii replicarii pe bratele q. replica tardiv. ca proces. Cromozomii 13-15 . Diferente in ritmul si timpul de replicare apar in functie de tipul celulei. Cromozomii 21-22 . Stabilirea si cunoasterea asincroniei replicarii semiconservative a cromozomilor are importanta deosebita in aprecierea interferentei proceselor cu actiunea dereglanta indusa de agentii potentiali mutageni (a se vedea mutageneza). De exemplu. De exemplu perechile 1 si 2 cu talie mare replica mai rapid fata de cromozomii 13.Cromozomul 15 replica la inceputul stadiului S.replicare timpurie. cromozomi cu talie medie si foarte mica. cromozomul X heteropicnotic (corpuscul Barr) initiaza replicarea la 2 ore si jumatate dupa initierea replicarii pe autozomi.replica tardiv. Cromozomii 16-18 . iar cromozomul 13 spre finalul stadiului (foarte tardiv). Cromozomii 6-12 . Cromozomii 19-20 . o termina mai repede. Pentru cromozomii sexuali X si Y. Diferente sunt consemnate intre cromozomii 1 si 2: cromozomul 2 incepe replicarea dupa ce la cromozomul 1 procesul este in plina desfasurare. inainteaza spre centromer. procesul este mai rapid si de scurta durata. Desi cromozomul 2 incepe mai repede decat cromozomul 1 replicarea.au comportament asemanator intre ei prin desfasurarea replicarii. Cromozomii 4 si 5 .Cromzomul 3 .in general. iar bratele p replica incet. Cromozomul 14 incepe replicarea cand o sfarseste cromozomul 15 si o termina cand se initiaza replicarea pe cromozomul 13. S-a mai constatat ca desfasurarea in timp a replicarii ADN-ului nu este conditionata de talia cromozomilor. Replicarea incepe de la telomere si progresiv. cromozomul 18 la sfarsit. iar cromozomul 16 la mijlocul timpului stadiului S. 174 . replicarea este tardiva.cromozomul 17 replica la inceputul stadiului S. evolutie si timp. 16 si 21.replicare timpurie.

De exemplu daca luam ca elemente de reper. Polimorfismul fiziologic este distinct de polimorfismul mutational. translocatiilor (Prokofieva -Belgovskaia. duplicatiilor. 1980). 1982) lungimea bratului q a cromozomului Y. Un polimorfism accentuat este consecinta replicarilor aditionale.Obsern. 1977). translocatiile robertsoniene etc. acrocentrici lor). sateliti dubli sau in tandem. variatii de aditie a colorantilor pe segmente cromatidice sau a gradului de fluorescenta (Simi si Tursi. Dupa Verma (1983) se crede ca variantele morfologice ar fi implicate in procese ca : riscul non-disjunctiei cromozomilor (ex. 1980) variatii ale satelitilor: dimensiune. Polimorfismul cromozomilor umani Se apreciaza ca aproximativ 5-7% dintre indivizii conspecifici se diferentiaza prin minim o particularitate morfologica sau arhitecturala a cromozomilor din genom. lungimea bratului „p" la acrocentrici (Waditu si col. Elementele care stabilesc criteriile de polimorfism cromozomial in genomul indivizilor din populatie sunt: constrictiile secundare: extindere. distanta de centromer. aditia colorantilor in respectivele zone (Krag . bandarea sau fluorescenta cromozomilor putem aprecia un accentuat polimorfism cromozomial de pana la 50% indivizi din populatie. deletiilor. absenta lor. a inversiilor. 175 . proeminenta.15.

16. Mecanismele si factorii implicati in evolutia genomuiui uman
Informatiile aduse de genetica si datele oferite de genetica populatiilor au deschis cai noi pentru descifrarea si interpretarea mecanismelor antropogenetice si evolutia bio-genetica a speciilor. Daca ne limitam la clasa hominidelor (si om), afirmam ca dispunem de probe care evidentiaza schimbari esentiale in structura si numarul cromozomilor, considerate mecanisme genetice in antropogeneza. Studiile incepute in 1962 de Chlarelli, au fost reluate, extensiv si intensiv in 1972-1973 de cercetatori ca Grouchy, Turleau, Pearson, Babrow, s.a., gratie perfectionarii tehnicilor si metodelor de studiu citogenetic.

16.1. Comparatie intre genomul uman si al pongidelor
Turleau (1972), Grouchy (1972, 1975) intr-un studiu comparat, constata semnificative diferentieri de structura, morfologie si numar intre cromozomii umani si ai pongidelor (in special Pan troglodytes -cimpanzeu). Ca diferentieri cromozomice consemnam: datorita absentei segmentului cromatidic ql, pe cromozomul uman apare constricita secundara care lipseste la cimpanzeu. Deasemenea pe bratul cromozomului 1 uman lipsesc benzile q2i si q22- La cimpanzeu sunt prezente; prin analiza benzilor, s-a constatat ca benzile Q si G de la cromozomul 2 uman corespund, prin numar, dimensiune cu cele consemnate la perechea 2 de cromozomi omologi la cimpanzeu. Grouchy (1972), considera ca la om, cromozomul 2 s-a format prin dispunerea in tandem la nivelul telomerelor bratelor p, a celor doi cromozomi din cuplul omolog 2 (translocatie robertsoniana). Prin aceasta translocatie robertsoniana, s-a redus numarul de cromozomi la 46 (numar total) cat are omul actual, fata de 48 cromozomi la Pan troglodytes (cimpanzeu). Lejeune (1970, 1973) considera aceasta fuziune centromerica un mecanism important in „speciatia" cromozomala.

176

De exemplu, prin translocatia 2p si 2q a cromozomilor de cimpanzeu, la cromozomul 2 uman apare o lacuna.

16.2. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman
Ca factori etiologici primordiali in evolutia cromozomilor umani sunt remanierile de tip mutational, cu efecte comportamentale si aparitia de noi caractere exprimate fenotipic. Dintre factorii etiologici in evolutia cromozomilor umani mentionam: a) Efectele induse de remanierile cromozomiale sunt in raport direct cu numarul indivizilor din populatie care au suportat remanierile cromozomale, cu distanta intre generatiile care au succedat. De exemplu, la Homo sapiens frecventa inversiilor pericentrice este de 0,16 x 10" . Stabilirea starii de homozigotie este urmarea directa a remanierilor cromozomale care se produc in raport cu starea de homogamie1 a populatiei. Frecventa remanierilor si realizarea starii de homogamie este invers
• •17

proportionala cu „dimensiunea" unei populatii panmictice . In populatiile mici homogamia (consangvinitatea) este mai frecventa, deci si evolutia cromozomilor este rapida. Specia Homo sapiens, reprezentata de o populatie cu numar foarte mare de indivizi, prezinta, la fiecare generatie remanieri cromozomale frecvente (modificari de structure, morfologie si functie). Deoarece la om coeficientul de cosangvinitate fiind foarte redus valoric, posibilitatea ca remanierile sa ajunga la stadiul de „homozigot" pentru cuplul de cromozomi omologi, este foarte mica. Exceptie il face incestul sau izolatele umane. b) Un factor care influenteaza evolutia cromozomilor la om este rata mutatiilor si „patologia" genica. Exemplu care conflrma rata mutatiilor ^enice, ca factor in „evolutia" cromozomilor, sunt in patologia umana: lanismul telangiectazic si ataxia telangiectazica (ataxia cerebrala
1

Populatie homogama - populaia realizata prin incrucisarea indivizilor de sexe opuse, dar u asemanari fizice, psihice, genetice si cu un stramos comun. " Populatia panmictica - populatia a carei membri componenti se incruciseaza aleatoriu: -ira selectie preferentiala, fara mutatii, fara un stramos apropiat, comun (nu onsangvinitate).
177

progresiva, cu deficiente imunologice - Ig A- si oculo-cutanate). Este cauza genetica determinata de instabilitatea cromozomala prin deficienta endonucleazei ce favorizeaza remanieri cromozomale de tipul: translocatia 14ql2 pe cromozomul 7 din genom, sau segmentul respectiv translocat pe cromozomul omolog 14. Remanieri cromozomale si o rata crescuta a mutatiilor cu efecte „deviante" in fentotip apar si in infectiile virale. In familiile consangvine riscul de homozigotare, prin remanieri cromozomale, este foarte crescut. c) Gradul crescut de consangvinitate favorizeaza un coeficient ridicat de homozigotare prin remanieri genice si cromozomale. Efectele sunt: aparitia de noi caractere fenotipice, care se fixeaza usor in genom si devin transmisibile.

Consangvinitatea accelereaza mecanismele genetice in evolutia speciilor, prin: - trecerea in stare homozigota a genelor cu aparitia de situsuri care indue rupturi cromozomale; - formarea rapida a caracterelor noi, cauzate de genele recesive rare; - cumularea efectelor compartimentale a remanierilor cromozomale cu aparitia de noi caractere.

16.3. Mecanisme in evolutia cromozomilor
(1) Primii care au stabilit ca inversiile pericentrice sunt remanierile structurale cele mai frecvente in evolutia cromozomilor umani au fost Grouchy si col. (1972). Concluzia lor se bazeaza pe studiile de citogenetica comparata intre Homo sapiens si Pongidele actuale. Ei au consemnat atat inversii pericentrice cat si paracentrice, a caror valoare sunt: a) Inversii pericentrice: - intre Homo sapiens si Pan troglodytes - 6 inversii; - intre Homo sapiens si Gorilla - 8 inversii; - intre Homo sapiens si Pongo - 7 inversii. b) Inversii paracentrice (mai rare): - Homo sapiens fata de Pan paniscus - inversie la cromozomul 7; - Homo sapiens fata de Gorilla - doua inversii la cromozomii 7 si 16; 178

- Homo sapiens fata de Pongo - trei inversii la cromozomii 7, 10, 17. Aceste inversii s-au produs pe un segment cromatidic relativ scurt. (2) Translocatiile - Un alt mecanism observat de Grouchy in evolutia cromozomilor sunt translocatiile. Desi la Homo sapeins sunt frecvente, in general, raportata ca element citogenetic, comparatie cu Pongidele, s-a constatat o singura translocatie majora intercromozomala. La om este translocatia intercromozomala prin fuziunea telomerica 2p si 2q care la Pan paniscus reprezinta un cuplu de cromozomi 2 omologi (translocatie robertsoniana). (3) Translative reprezinta un mecanism in evolutia cromozomilor umani. De exemplu: - banda q 13 de la cromozomul 11 de la Pongo este prezenta si pe cromozomul 11 la Homo; - la Pongo pe bratul scurt al cromozomului este banda pi3, prin translatie, la Homo o intalnim pe bratul q al cromozomului 20, probabil intre qll si ql2.

16.4. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor
a) Efecte cantitative. La Homo Sapiens duplicatia sau deletia unui segment cromatidic are efect morbid sau letal asupra indivului afectat. In consecinta, se apreciaza ca deletia si duplicatia au jucat un rol minor in evolutia cromozomilor de la Pongide la Homo. b) Efecte compartimentale - Modificarea structurii cromozomilor deregleaza meioza datorita neomologiei pe segmente cromatidice intre cromozomii omologi. De exemplu remanieri de tipul translocatiei echilibrate sau aneusomia'3 recombinarilor (recombinari complexe sau efecte intercromozomale) due la diminuarea fertilitatii. Aneusomii cu efecte compartimentale intracromozomice la Homo Sapiens sunt: inversiile pericentrice (mecanism de remaniere foarte activ), translocatiile.

13

Aneusomie - orice modificare de structura sau de numar a cromozomilor din genom. 179

c) Efecte asupra fenotipului - Remanierile echilibrate nu modifica fenotipul individului purtator. Ca remanieri echilibrate, translocatiile, pot fi reciproce, tralslocatie, prin fuziune centrica, insertii. Sunt si translocatii reciproce care indue modificari fenotipice. De exemplu, translocatia reciproca intre cromozomul X si un autozom, care determina monozomia partiala a autozomului. Insertia poate determina gruparea unor gene, care, normal, se gasesc la mare distanta pe cromozomi. Inversia pericentrica modifica secventa de citire a mesajului inscris in gene. Fuziunea telomerica a doi cromozomi, perturba reglarea respectivelor gene, daca citirea codificata se face de la centromer spre telomer.

16.5. Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om
Evolutia cromozomilor implica un mare numar de mecanisme. Se pare ca remanierile cromozomale in evolutia genomului, sunt dependente de structura, ultrastructura si morfologia cromozomilor. a) Ipoteza sintezei de material nou sau pierdere de material. Studiile citogenetice comparate intre Homo si Pongidae, au evindentiat ca spre deosebire de Pongidae, la Homo apar benzi Q terminale pe bratui „p", iar la bratui „q" lipsa benzilor Q terminale. Deasemenea apar diferentieri de localizare a heterocromatinei, precum si aparitia benzilor Q juxtacentromerice la cromozomii umani. Grouchy mentioneaza ca bratui p al cromozomilor acrocentrici prezinta o regiune heterocromatica, care formeaza sateliti a caror dimensiune este variabila (la om pe cromozomi 13, 14, 21, 22). Dupa Grouchy, acesti sateliti ar fi rezultatul sintezei de „novo" de material genetic, sau consecinta duplicarii unei benzi, deja existenta pe bratui scurt „p". Heterocromatina si regiunea telomerelor sunt zone cromatidice unde pot avea loc remanieri structurale datorita localizarii lor in raport cu centromerul. Se cunoaste ca centromerul si telomerele au rol important si determinant in replicarea normala a cromozomilor. b) Ipoteza schimbului neechilibrat de segmente cromatidice intre cromozomi . In profaza primara a meiozei reductionale are loc un schimb echilibrat de material genetic prin crossing-over echilibrat (egal). Sunt insa 180

si cazuri cand se realizeaza schimb neechilibrat datorita unui crossing-over inegal realizat intre cromozomii omologi. c) Ipoteza modificarii formulei cromozomale, Modificarea formulei numarului de cromozomi se realizeaza prin reducerea sau crestera numarului de cromozomi in genomul celulei. • Reducerea numarului de cromozomi din genomul organismului se poate realiza prin doua procese: malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi intre celulele fiice rezultate din meioza si mitoza (exemplu este sindromul Turner la om); fuziunea centromerica si/sau telomerica. Malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi, determina in finalul diviziunii obtinerea a doua celule fiice diferite prin numarul cromozomilor: celula monozomica, numar redus de cromozomi si celula trizomica cu un cromozom in plus. Monozomia unui cromozom autozom, sau prezenta in celula numai a cromozomului Y (lipsind cromozomul X), la om sunt cu efect letal. Cand monozomia este legata de pierderea unui cromozom X la femeie (ex. sindromul Turner , 45, X) are ca efecte pierderea unor activitati genetice care se exprima fenotipic prin: disfunctii, histodisplazii sau morfodisplazii. Fuziunea centromerica , descrisa pentru prima data in 1916 de Robertson, determina reducerea numarului de cromozomi in genom. Fuziunea telomerica. Exemplu cromozomul 2 uman provine din fuziunea telomerica a cromozomilor submetacentrici 2p si 2q de la Pan troglodytes, iar la locul fuziunii apare o lacuna. • Cresterea numarului de cromozomi in genomul celular. Legat de cresterea numarului de cromozomi in genom s-au elaborat mai multe ipoteze. Formarea de noi cromozomi prin sinteza de material centromeric. Ipoteza neacceptata. Prezenta de structuri asemanatoare centromerului, rezultate din fuziuni intercromozomice precedente, in evolutia genomului. Prin separare, aceste structuri isi reiau functia centromerica. Achizitia de cromozomi prin malsegregare. Formarea microcromozomilor. Mecanism ce poate explica prezenta centromerilor si telomerele de „rezerva". De exemplu, la om, prezenta unui microcromozom (in exces) poate fi transmis la descendenti. La copil microcromozomul mostenit se poate duplica, rezuitand doi microcromozomi, identificabili prin cuplarea lor in zigonemul profazei primare a meiozei. Microcromozomii nu indue modificari fenotipice 181

deoarece ADN-ul lor nu contine informatie genetica pentru a fi decodificata in ARNm. Prezenta lui in genom poate avea urmatoarele urmari: sa primeasca, prin translocatie echilibrata, un brat de la cromozomii cu centromer, devenind genetic functional.

16.6. Relatii intre structura si remanierea cromozomilor
- Localizarea constrictiilor secundare, rezultate prin remanieri cromozomale, pot produce modificari fenotipice majore. - Existenta situsurilor fragile pe cromozomii remaniati (exemplu pe cromozomii 10 si 14 la om). - Fisuri cromatidice la nivelul benzilor T si R, si inversii paracentrice (ex. cromozomul 7 uman). - Formarea unor structuri ce favorizeaza endoreduplicarea segmentului distal al cromozomului 2q, fuziunea sau translocatii intracromatidice.

17. Arhitectura si evolutia cromozomilor sexuali (gonozomii)
La Homo sapiens, specie cu reproducere sexuata, exista un cuplu de cromozomi, care, prin structura, morfologie si functii sunt diferiti de cromozomii autozomi. Sunt cromozomii sexuali sau gonozomii, care la barbat sunt reprezentati XY, la femeie XX. Acest cuplu, XX sau XY, se constituie in momentul fecundarii si constituirii zigotului reprezentand sexul cromozomial, genetic, al fiecarui subiect din populatia umana. Cromozomii X si Y, intervin in formula sexului genetic. Acesti cromozomi se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism, de talie, zone pseudoautozomale, grad de heterocromatinizare, etc. (fig. 47).

182

din care 2600 Kb PARI si320KbPAR2. este necesara o analiza deosebita a cromozomului Y. Regiunile pseudoautozomale ale cromozomului Y le gasim in zona terminala (distala) a bratelor cromozomului. Datorita rolului esential in conditionarea sexului genetic si somatic la barbati. 47 Cromozomul X si Y (supersia prin crossing-over) . Arhitectura cromozomului Y. S-a observat ca in profaza primara a meiozei reductionale. Se apreciaza ca cele 2920 Kb din regiunile pseudoautozomale ar >rezenta 5% din totalul ADN-ului component al cromozomului Y. regiunile eucromatice si heterocromatice. s-a observat ca acest cromozom Y.Fig. ceea ce reprezinta 2-3%. cromozomul Y este eel mai mic din genomul urnan. 17. Cele doua regiuni pseudoautozomale insumeaza 2920 Kb. Acestea sunt: PARI in zona terminala a bratului scurt (p) si PAR2 in zona terminala a bratuiui lung (q). cantitate ADN din setul haploid.1. avand aproximativ 60 Mb. se poate realiza schimb de material genetic cu regiuni omoloage de pe cromozomul >exual X. Prin folosirea tehnicilor de bandare. cum sunt: regiunile pseudoautozomale PARI si PAR2. Ca talie. prezinta regiuni distincte in strcutura sa. 183 .bandare enzimatica.

Este familia la care unitatea repetitiva are 3. Acesta observatie este urmarea efectului producerii de deletii in regiunea bratului terminal „p". (Foote si col. S-a stabilit ca in cromozomul Y aproximativ 50% este ADN cu secvente repetitive non-codante. Aceasta regiune este localizata in zona Yq distala si corespunde benzii cromozomale Yq^. In structura moleculara a cromozomului Y se gasesc si doua clase de secvente repetitive si anume SINES( Short Interspersed Elements) si LINEs (Long Interspersed Elements). Clasa LINEs.este paracentromerica pe bratul „q". 1992).900. Si anume deletia acestui segment cromatidic stopeaza meioza.000 .4 Kb. insumand intre 300. Este reprezentata de o singura familie de secvente pe cromozomul Y uman . 1988). Clasa SINEs contine secvente de 300 pb. a caror membri ocupa aproximativ 6. (Foote si col. stabilit prin analiza markerilor genetici la indivizii conspecifici. Sunt regiunile Y-specifice. regiuni care contin secvente repetitive. 1992). este noncodanta. Cromozomul Y prezinta regiunile eucromatice si heterocromatice reprezentand 95% din ADN-ul cromozomului. asigurand fertilitatea masculina. secvente care se gasesc si pe cromozomii autozomi. Regiunea heterocromatica a cromozomului Y .familia Kpn. Regiunea eucromatica Y . Aceste secvente repetitive pot fi grupate in trei mari familii: DyZ^. Polimorfismul regiunii heterocromatidice este consemnat in banda Yqn si in regiunea centromerului. Unitatea repetitiva are apfoximativ 2.000 unititati repetitive. Cartografierea cromozomului Y a evidentiat doua clase de gene care 184 . in regiunea centromerica si in regiunea paracentromerica a bratului „p". denumite si NRY (Non Recombining Y).specifica . Este considerata regiunea „inerta" datorita inactivitatii de codare.1 Kb si ar contine aproximativ 2000 secvente repetitive. Aceasta familie ar insuma 4000-6000 secvente repetitive.4 Kb. DyZ2. Clasa SINEs este reprezentata de secvente Alu. in regiunea pericentromerica a cromozomului Y. DyZ^ este ADN-ul satelit de tip alfoid.S-a mai stabilit ca regiunea PARI a bratului scurt este importanta. Secventele Alu de pe Y sunt inalt divergente in raport cu secventele Alu de pe autozomi. dar se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism. determinand azoospermia (Kostiner Dana.

intre cromozomii X si Y. 17. de un sistem de cupluri alelice. In functie de raporturile de homo . 1991). care aveau cuplul homozigot al genelor sexualizante ar fi determinat un sex. Ohno (1969). De exemplu cromozomii „sexuali" ancestrali cu morfologie identica. Datorita variabilitatii accentuate. El considera ca la speciile ancestrale de vertebrate. morfologie si functie genetica.2. Marshall si Watson. Repartizarea in cele doua clase a avut drept criterii functiile respectivelor gene. Dintr-o pereche ancestrala de cromozomi autozomi au evoluat cromozomii sexuali X si Y. 1969. iar determinarea sexului era controlata de gene. determinata de particularitati de structura. Majoritatea genelor din aceasta clasa se gasesc in copii multiple.insumeaza aproximativ 40 gene. Aceasta clasa de gene este localizata in regiunea pseudo-autozomala a cromozomului Y. lanseaza ipoteza unei evolutii particulare a cromozomilor X si Y in raport cu evolutia autozomilor.gene achizitionate in cursul evolutiei. care codifica proteine cu functie Jnductor morfogenetic" in diferentierea testiculului. Sunt localizate in regiunea nerecombinativa genetic din cromozomul Y.Evolutia cromozomilor sexuali la om Cromozomii sexuali reprezinta un tip special de evolutie genomica la mamifere si om. Din datele experimentale si studiul filogenetic al cromozomilor sexuali au fost emise diverse ipoteze ca heteromorfismul dintre X si Y ar fi rezultatul unor mecanisme genetice. in copie unica. sunt intotdeauna exprimate ca functie si au alele omoloage pe cromozomul X. Cele doua clase sunt: . motiveaza ipoteza ca heteromorfismul gonozomilor este rezultatul unui lung proces si modificari complexe in evolutia separata a cromozomilor X si Y(Ohno.si heterozigot era determinat sexul. 185 . se gaseste in doza unica: Gena SRY nu are gena omoloaga pe cromozomul X.genele derivate din perechea ancestrala de autozomi. Achizitionarea noilor gene pe cromozomul Y s-a realizat prin mecanismul de translocatie de la autozomi. iar starea heterozigota sexul opus. . Respectivele gene. cromozomii ancestrali cu rol in sexualitatea speciilor erau morfologie identici. Numai gena SRY (Sex determining Region of the Y). Acest complex de cupluri alelice implicate in sexualitate nu era o necesitate absoluta.

Supresia genica s-ar fi realizat prin deletia intracromatidica prin care 186 . exprimat prin accentuata diferentiere de structura. 1983. Mecanismele care au precedat heteromorfismului gonozomilor umani au inceput si s-au derulat pe parcursul a 200 milioane de ani in evolutia bio-genetica a vertebratelor pana la omul actual. sustinuta de cercetarile lui Grouchy (1987). la mamifere si om. Asemenea modificari fenotipice ar putea fi considerate avantajoase pentru sexul heterogametic si neavantajoase pentru sexul homogametic. ar determina variante genetice care ar asigura exprimari fenotipice ale unor caractere. Riggs (1990).Conform ipotezei lui Ohmo. cromozom heteromorf. dimensiune si functie genetica existenta intre X si Y. cuplul de cromozomi sexuali X si Y provine dintr-o pereche homomorfa de cromozomi ancestrali. Heteromorfismul gonozomilor.over Ipotezele lansate considera ca genele sex-linkate cu efecte opuse asupra unor caractere la cele doua sexe. dar mai ampla selectia la nivelul cromozomului Y. independent (Bull. morfologica. Conform argumentelor aduse de cercetatori. ar avea un avantaj selectiv la unul din sexe. a determinat elaborarea ipotezei ca cei doi cromozomi sexuali (la mamifere si om) au evoluat separat.2. 17. urmarea recombinarilor interlocusuri (fig. Rice(1994) s. considerat factor initiator in evolutia cromozomilor sexuali. cum ar fi: afectare psihica.Un factor care diminueaza recombinarea intracromozomica a gonozomilor este selectia genelor. „degenerarea" functiei genetice a cromozomului Y. a dus la izolarea si separarea cromozomilor sexuali X si Y. Supresia prin crossing .over-ului in doi cromozomi omologi la sexul heteromorfic ce difera prin gena sexualizata. Charles Worth (1978). in special pentru cromozomul Y. diferentieri comportamentale. Selectia genelor.1. Marshall .Watson (1991) si Jablouka (1990). supresia partiala sau totala a crossing . 47) Reducerea marcata a structurii realizata prin schimbul genetic extins prin deletie. diferentiat la X si Y. heteromorfismul cromozomilor sexuali X si Y s-a realizat intr-un lung proces evolutiv prin modificari graduale. cum ar fr.a. Supresia crossing-over-ului s-ar fi realizat prin urmatoarele mecanisme: a) Supresia genelor .

supresia crossing . este posibila o reducere a coeficientului de mutatie. Ele se pot produce prin inversii pericentrice si paracentrice. Datorita neomologiei intre X si Y. Clark si Wall (1996) considera ca supresia crossing-over-ului poate fi influentata si de modificarea structurii si conformatiei cromozomilor sexuali X si Y. Dar. b) Modificari conformationale . Degenerarea structurii este realizata si prin acumularea de mutatii cauzate de „alterarea" strcuturii ADN-ului din cromozomi. Va rezulta un cromozom Y cu talia foarte mica. frecvent . determina partial.overul. se pot produce modificari conformationale in cromozomii sexuali. datorita cuplarii incomplete pe segmental cromatidic necuplat in meioza. segmental necuplat se va inactiva prin modificari conformationale. d) ^Degenerarea" functionala.sunt eliminate unele gene. care este diferit de al cromozomului X.over-ului in meioza. Datorita neomologiei cromatidelor intre X si Y cuplaroa in meioza este incompleta. La sexul feminin homogametic XX exista un rise crescut de acumulare a mutatiilor. Asemenea inactivari ar fi consecinta inversiilor. datorita omologiei celor doi cromozomi X. Dar. precum si izolarea heterocromozomilor. Daca in meioza s-ar produce un uossing-over intre cromozomii XX in zona unde a avut loc inversia intracnwnatidica. Modificarea conformatiei determina degenerarea unor structuri cromozomale a heterocromozomilor X si Y. sau prin deletia bratului „p" al cromozomului Y. c) Modificari structurale. 187 . ar rezulta gameti „aneuploizi" (corect o monozomie partiala). care la randul lor se deosebesc de cromozomii autozomi. crossing . Modificarile structurale modifica ordonarea omologiei segmentelor cromatidice si imposibilitatea de cuplare completa a cromozomilor sexuali in stadiul de zigonem al profazei primare din meioza. Rearanjamentul strcutrural al cromozomului Y. Crossing-overul se poate realiza numai la nivelul segmentelor pseudoautozomale. Datorita cuplarii incomplete in meioza.Modificarile conformationale includ heterocromatinizarea si „alternarea" timpului de replicare prin care se deosebesc cromozomii X si Y intre ei. Consecinta degenerarii structurii intre X si Y este diferentierea genetica si modificarea functiilor. urmata de aditia altor gene. cu informatii genetice diferite fata de cele eliminate. in zigonem nu se formeaza sinapsele intercromozomale si are loc. iar cromozomul X cu talia mijlocie. Modificarea conformationala explica replicarea tardiva a cromozomilor sexuali.

deoarece in meioza poate avea loc recombinarea prin crossing-over intre omologii X. In concluzie: acumularea efectelor genice. Clark si Wall (1996). deoarece contin secvente omoloage. Migeon (1994) s. cuplul de cromozomi X. 188 . Rice (1994). urmarea modificarilor conformational si structurale. achizitii de noi mutatii. Insa rata de fixare a mutatiei este mai crescuta la cromozomul Y. precum si o rata crescuta a proceselor de reparare a „defectelor" genetice produse. Clark si Wall considera ca rata mutatiilor la nivelul heterocromozomilor X si Y este apropiata valoric. intre cei doi heterocromozomi. Un exemplu de degenerare functionala. considera ca degenerarea functionala a cromozomului Y ar fi consecinta acumularii unei cantitati crescute de heterocromatina. Prin aceste mecanisme si procese se accentueaza degenerarea functionala a cromozomului Y fata de X. se considera ca acumularea de heterocromatina ar fi consecinta unei acumulari crescute de ADN „parazit" de catre cromozomul Y. cromozomii X fiind lipsiti de aceasta gena. Conform ipotezelor lansate de ei. in schimb. determina diferentierile degenerative a functiilor intre X si Y. este lipsit de crossing-over si reparare a mutatiilor.genetica a cromozomului Y. sau s-ar produce foarte putine. ADN a carui unica functie este autoreplicarea . De exemplu. Datorita relativei instabilitati degenerative sunt posibile supresii genice. Aceste particularitati legate de dinamica heterocromozomilor. Acumularea de heterocromatina ar fi avut loc dupa stabilizarea supresiei crossing over-ului si degenerarea functionala stabila. modificari conformationale si structurale. sexul va fi feminin. este ca pe bratul scurt (p) al Y-ului este locusul genei SRY (Yp 11.3) care determina sexul masculin. posibilitatile de cuplare intre cromozomii X si Y sunt la nivelul segmentelor pseudoautozomale. desi foarte mic dimensional. fiind omologi. Cauza acestor diferentieri este urmatoarea: cromozomul Y. datorita neomologiei cu X.a. determina diferentierile heterocromozomilor. Dar degenerarea functionala a cromozomilor Y nu este stabila la toate speciile de mamifere. modificarilor conformational-structurale si acumularea de mutatii. in meioza este o rata crescuta de crossing-over si reparare a mutatiilor. la Homo sapiens (omul actual) instabilitatea degenerarii cromozomului Y este evidentiata de polimorfismul accentuat in populatiile umane. In meioza. sunt elemente care determina degenerarea functional .

Replicarea fiind semiconservativa. Modelul Watson-Crick prezice existenta „ furcii de replicare" la molecula ADN in curs de sinteza . cu catenele matrita. autoradiografiile obtinute au fost examinate la microscopul electronic ( J. Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea corecta a ADNului genomic. 189 . intergind moleculele de ADN dupa replicare. Cairns 1963). fiecare molecula rezultata va fi compusa din catena veche (matrita) si catena nou sintetizata (complementara). Furca de replicare a fost evidentiata si studiata la bacterii. Enzimele polimeraze participa la elongarea noilor catene care se vor cupla. fiind considerata ca un mecanism de protejare si asigurare a dozajului genelor X linkate. Prin marcarea ADN-ului din celula bacteriana cu timidina tritiata. complementar.Conservarea cromozomilor sexuali la mamifere si om este remarcabila.

definitia genei a fost corectata si completata.CAPITOLUL IV CONCEPTUL DE GENA Johanssen introduce notiunea de gena (1909).activa si determinanta.transcriptiei s-a putut transcrie „in vitro" o molecula de ARNm complementara cu o secventa de nucleotide din structura ADN-ului (Baltimore. n-au reusit sa stabileasca dimensiunea unei gene din genom. Pana in 1970 conceptul asupra notiunii de gena se limita la a aprecia ordonarea nucleotidelor care realizeaza mesajul genetic pentru ordonarea aminoacizilor (numar si tipuri) in lanturile polipeptidice. in prezent. recombinare si mutageneza a aparatului genetic celular. care au permis studiul structurii complexe a unei gene din genom. Interesanta este definitia. fiind considerata. Prin acest procedeu genomul uman. in raport cu numarul pb din ADN-ul celular. determinand structura si proprietati specifice proteinelor. Dar nu existau tehnici prin care sa poata fi izolata gena din genomul eucariotelor. Aceasta a putut fi eliminata prin elaborarea unor tehnici care au revolutionat studiul genomului uman. Morgan (1915). Noile tehnici au permis: o Cu ajutorul revers . Dificultatea era urmatoarea: disproportia intre dimensiunea genei. elaborate dupa 1970 si in prezent. Termin 1976) o Prin folosirea endonucleazelor de restrictie s-a putut realiza decuparea ADN-ului cromozomial in fragmente cu un continut de aproximativ lOOOpb.000. apreciata la cateva mii de perechi si baze. exponent al geneticii clasice. Tehnicile elaborate de Nierenberg si Kharana (1960-1965) desi valoroase.000 pb. data genei: gena este unitatea de functie. estimat la aproximativ 3. care codifica sinteza unei proteine cu structura si functii specifice.500. unitatea informational . In prezent. gratie tehnicilor si metodelor de analiza a ADN-ului. elaborata de Th. cu un continut de 190 .

El reprezinta un sistem armonios de relatii intergenice. sunt incercari I de recombinare „in vitro" a ADN-ului celular prin introducerea de segmente ADN straine in respectiva celula. desi ea functioneaza independent" in determinismul calitativ al proteinei sintetizate in celula. a putut fi decupat in cca 106 situsuri. I o Inserarea de fragmente scurte de ADN (plasmide de 5 kb sau 40 kb I in timpul replicarii repliconilor ADN-ului genomului uman. Gena. Grupate. relevata de semnificatia mesajului genetic inscris in structura sa nucleotidica delimitata fiind de cordonul „non-sens" cu rol de punctuatie informationala. Prin acest procedeu se realizeaza amplificarea. 1978). (Old siPrimnoze 1980) o Secventializarea genei . care decodifica mesajul genetic din ADN. cu dispozitie liniara si adiacenta altor gene se inlantuie cu acestea formand grupuri linkate in axul longitudinal al cromozomului. Tot in cursul evolutiei bio-genetice s-a realizat structura cromozomului. dispuse liniar. Ordonarea genelor intracromozomale. Gena nu este delimitata de granite morfologice sau de componente chimice particulare. puriflcarea si dimensiunea genei. Gena are o delimitare functionala. intermediara fiind molecula de ARNm.prin stabilirea secventei aminoacizilor din lantul polipeptidic. care se transmit grupat de la o celula la generatiile celulare care succed. pozitie intercalata de genele vecine. Maxam si Gilbert. polipeptid codificat genetic de gena din genomul celulei. I 191 . a fiecarui organ. In prezent sunt folosite peste 200 tipuri de endonucleaze (enzime de restrictie) pentru tot atatea situsuri I din ADN-ul genomic (Roberts si col. Functionarea genei este conditionata de integrarea intr-un sistem autoreplicativ. fiecare gena ocupa o pozitie pe cromozom. 1975. Este procesul ce premerge clonarii genei ca metoda ce a revolutionat genetica actuala. Cromozomul nu este un simplu depozit de gene. s-a dezvoltat gradat in cursul evolutiei bio-genetice. Pentru secventializarea genei s-au folosit enzime ca ADN-polimeraze (Sanger si Coulson. Din studiile efectuate pana in prezent putem defini ca gena este unitatea functionala a ADN-ului cromozomal sau mitocondrial care detine mesajul genetic in forma codificata pentru determinarea si sinteza unei proteine specifice. duplicatiile genice implicate in structura fiecarui tesut. 1988).3xl09 pb. Este acceptat si demonstrat ca gena este o secventa polinucleotidica din molecula ADN-ului cromozomal inzestrat cu capacitatea de autoreplicare.

reprezentand in forma codificata.In cursul evolutiei biologice s-a realizat structura chimica. in conditiile cand asupra ADN-ului actioneaza factori exogeni agresivi. gena poate suporta modificari in structura ei. cromozomii continand ADN repetitiv (moderat si inalt repetitiv -noninformational) si nerepetitiv (informational).2 -3. H2B. H2A. mesajele genetice pentru determinarea sintezei propriilor proteine specifice. dimensiunea si stricta specificitate informationala delimitate de codonii „nonsens terminatori".5 x 109 perechi de nucleotide. cu efecte secundare asupra caracterelor exprimate fenotipic (malformatii congenitale pe fond genetic). LStrutura genelor la eucariote Analizate moleculele de ADN din cromozomul procariotelor si din cromozomii eucariotelor s-a constatat urmatoarele diferentieri: La procariote: un singur cromozom care contine o molecula gigant de ADN. tot ADN-ul este informational genetic. In ADN-ul din genomul uman exista 3. cu proteinele de tip histone (Hi. ADN-ul procariotelor nu contine secvente nucleotidice repetitive. formand complexe nucleo-proteice. Existenta familiilor de gene implicate in edificarea aceluiasi caracter. gena este complexa. 192 . ADN-ul din cromozomul procariotelor nu este cuplat cu proteinele de tip histone. genele lipsite de introni. ADN-ul eucariotelor este heterogen in raport cu structura primara. ADN-ul din componenta fiecarui cromozom este cuplat prin legaturi sterice. potentiali mutageni. activ. Structural. H3 si H4). continand introni-exoni. Desi ca unitate de functie in genomul celular si entitate stabila. La eucariote: existenta unui numar variabil de cromozomi in genom (omul are 46 cromozomi).

Dar din punct de vedere molecular.1. gena este o „colectie" liniara de secvente nucleotidice din ADN-ul cromozomial. 1. Gilbert si Tonegam (1978).1. pe baza propriilor observatii. care precede sinteza unui polipeptid in citoplasma celulei. la eucariote. Crick (1979). cantitative si functionale.Luandu-se in considerate aceste diferentieri structural. care. a dus la elaborarea ipotezei ca gena are o structura discontinua sau in mozaic.Structura genei din genomul eucariotelor Din totalul ADN-ului cromozomal al eucariotelor numai o cantitate foarte mica de ADN este exprimata informational in structurile proteice. De exemplu Sharp (1977). Din punct de vedere molecular gena la eucariote este o „colectie" liniara de secvente informational active si secvente non-informationale. Genetica moleculara a consemnat neconcordanta intre dimensiunea moleculei de ARN premesager. Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic" Din punct de vedere al geneticii formale. prin rezultate. De exemplu genele individuale considerate de Morgan entitati functionale indivizibile. are masa moleculara mai mare in raport cu ARNm citoplasmatic care a decodificat-o. prezenta pe un locus in cromozom. ca genele la eucariote sunt fundamental diferite fata de procariote. au dus la o redimensionare a notiunii de gena.1. mostenita si transmisibila. precursor al ARNm matur care se sintetizeaza la nivelul genei 193 . Se estimeaza ca din totalul ADN-ului nuclear aproximativ 5-10% este codant. sunt reprezentate de segmente nucleotidice care pot fi „fragmentate" in subunitati structurale -functionale sau nonfunctionale. s-au emis ipoteze confirmate. formuleaza ipoteza ca structura unei gene. ca unitate de transcriptie a ADN-ului genom. Discordanta masei moleculare intre cele doua stari (etape) ale ARNm.a. care a decodificat structura integrala a genei si care este identificat in nucleu si masa moleculara a ARNm prezent in citoplasma celulei. Gilbert (1985) s. Dupa 1977 se cunosc incercari si analize moleculare. recombinare si mutageneza. care determina sinteza unei molecule de ARN. 1. Datorita neconcordantei masei moleculare a ARN hibrid premesager. gena este considerata unitatea de functie.

au structura informational discontinua. 48 Schema generala a unei „gene" la eucariote. asigura sinteza unei proteine.48) 1 P I INC EXONI EXON3NC] EXON2 INTRON1 INTRON2 Fig. Sharp si Roberts au numit secventele cu mesaj genetic informational exoni. dar nu sunt inclusi in structura fnala a moleculei de ARNm matur. din 194 . Ei au observat prezenta unor structuri secventiale „suplimentare" de nucleotide non-informationale intercalate printre segmentele nucleotidice cu mesaj genetic. cu structura si functii specifice. in totalitate. Studiile lui Sharp si Roberts (premiul Nobel pentru medicina. Acest ARNm matur este eel care. este secvential heterogena.ADN non transcrisa: SA: secvente adiacente P: promotor (semnal ATA) I: initierea transcriptiei. in molecula de ARN mesager matur. ca la toate eucariotele. 1993) au evidentiat ca genele din genomul uman. mai corect sinteza unui lant polipeptidic ce va structura o molecula proteica. iar secventele liniare non-informationale introni.din ADN-ul cromozomial. Secventa noncodanta transcrisa si prezenta pe ARNmm (mesager matur) EXON Secventa codanta (transcrisa si tradusa) Secventa noncodanta (transcrisa dar absenta din ARNm matur) Exonii din structura genei sunt transcrisi in molecula de ARN premesager (precursor) iar mesajul lor il gasim. dupa traversarea anvelopei nucleare in citoplasma. Intronii sunt transcrisi in molecula hibrida de ARN pre-mesager (precursor) impreuna cu exonii.(fig. . Ei vor fi eliminati prin restrictie enzimatica. s-a preconizat ca structura genei care detine mesaj genetic este complexa.

Deasemenea s-a constatat ca. dar eliminat dupa transcrierea primara. la mamifere este o gena care determina genetic sinteza dehidrofolat reductaza (DHFR. Deci intronii nu vor fi prezenti in structure unui ARNm matur. Aceasta gena confine 186. Gena care codifica sinteza (3 . Sau gena pentru tireoglobulina in ADN. Deci gena contine un numar mare de secvente lipsite de mesaj genetic (noninformationale). contine 300 Kb iar ARNm matur are 8 Kb. Putem retine ca prin lungime si numar de nucleotide intronii sunt mult dimensionati fata de componenta exonilor. in timp ce exonii vor fi recuplati de enzimele ligaze. in timp de gena care la pasari codifica sinteza precolagenului are 50 de introni. Deci numai 9Kb corespund segmentelor exonice. De exemplu. De la un intron pana la 50 introni si chiar mai mult. 195 . in timp ce gena pentru distrofina. S-a observat ca numarul exonilor si intronilor variaza in limite largi in genele eucariotelor. Decodificarea si sinteza ARN pre .ARN premesager.1% din totalul ADN-ului din cromozomul sexual X. Un alt exemplu care confirma numarul variabil de introni in componenta genelor este gena pentru hemofilia A la om. considerau ca intron este orice segment transcris din ADN. gena care codifica sinteza actinei are un singur intron. diferenta semnificativ mai mare. va confine ca numar de introni egal cu al exonilor mai putin unul (ex 2n-l. o gena structurata in mozaic. O alta observatie a lui Shaip si Roberts este ca primul si ultimul segment polinucleotidic din structura genei in „mozaic". Din toate aceste exemple se constata neconcordanta intre structura genei din ADN cu locusul pe cromozom si structura prin numar de nucleotide din ARNm matur. insumand nucleotidele din exoni si introni. respectiv 0. formand ARNm niatur (vezi sinteza ARNm si a proteinelor). Kaplan si Delpech. de unde 2n este numarul exonilor din componenta genei structurale).mesager (precursor) este catalizata de enzima ARN-polimeraza II. Dar in molecula ARNm matur se gasesc numai 9000 pb. primul intron este relativ scurt prin prezenta nucleotidelor care-1 structureaza.000 pb. Ceilalti introni componenti ai genei structurale au lungimi variabile cuprinse intre 45 pb pana la aproape 5000 pb. iar al doilea intron este mai lung. sunt exoni. In 1990.globulinei confine doi introni. Ca urmare. care contine sase exoni. De exemplu. a carei lungime este de 2500 Kb. Gena existenta in ADN-ul cromozomal (in mozaic structural) contine 31000 pb in timp ce ARNm matur numai 2000 pb. in general. sunt nucleotidele din intronii non-informationali. transcrie un ARNm matur de 14Kb.

196 . • Componenta unei gene structurale din genomul organismului este aceeasi in toate celulele. constituind grupe de „pseudogene". apare modificare in carta de restrictie a ADNc. Este cazul histogenelor sau a genelor din genomul procariotelor (la care ADN-ul nu este cuplat cu histonele si nu exista secvente repetitive de tipul intronilor). • Intronii din componenta genei contin codoni terminatori „non-sens". De exemplu 20 histogene cu locusuri pe cromozomii 1.Prin folosirea metodelor de cartografiere prin „restrictie" si secventializarea oligonucleotidelor prin marcarea precursorilor s-au evidentiat unele caracteristici ale genelor cu structura discontinua si anume: • ordinea exonilor din structura genei din ADN-ul cromozomial este respectata si in structura ARNm matur. exoni-introni si nu dispersate. • Cand din ARN-ul m matur lipseste o secventa ce corespunde unui exon in raport cu componenta exonilor din gena care a transcris ARN premesager. carta de restrictie a ADN-ului pentru respectiva gena corespunde exact cu a ARNm obtinut prin transcrierea inversa cu ajutorul revers transcriptiei a ADNc sau a ADNm (mitocondrial). • In marea lor majoritate intronii incep in pozitia 5 cu dinucleotidele GT si sfarsesc cu dinucleotidele AT in pozitita 3'. Concluzia: ca structura genei este discontinua. Structura 3' AT are importanta ca asigura decuparea corecta a intronilor din structura genei mozaic. • Gena in mozaic incepe cu primul exon in pozitia 5. • Cand o gena structurala din genomul unui eucariot este lipsita de introni. Sunt putine exceptii de introni care incep la un capat 5' AT si sfarsesc la capatul 3' AC. al capatului opus al intronului. indiferent care este tesutul sau organul din care fac parte celulele. Ca urmare se poate afirma ca gena in „mozaic" este „fragmentata" pe secvente nucleotidice liniare. ordinea fiind stabilita din analiza ARNm matur rezultat din transcriptie si dupa eliminarea intronilor. iar ultimul exon va sfarsi in pozitia 3'. 6 si 12. in toate fazele de transcriptie a genei in ARN pre mesager (precursor).

Avantajele metodei fragmentelor de restrictie sunt urmatoarele: se poate stabili daca un fragment specific identificat este inrudit cu alte secvente din genom. Datorita metodelor si tehnicilor tot mai perfectionate de studiu in genetica. Un alt exemplu este gena pentru mioglobina umana care are o structura identica cu structura a trei exoni prezenti in structura genei pentru globina. limita capabila de determinism genetic a sintezei unui lant polipeptidic. De exemplu. cum este metoda in care se folosesc fragmentele de restrictie. De exemplu. se mentin non-informationali. gena care codifica colagenul la pasari contine un exon format din 54pb. Aceste mecanisme posibile ar fi urmatoarele: a) Evolutia genei prin duplicatia exonilor. fragmentele de restrictie pot servi ca trasori in hibridizarea ADN-ului cu scopul identificarii secventelor repetitive. Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua Asupra originii si evolutiei genelor cu structura discontinua (in „mozaic") s-au emis diverse ipoteze. c) Duplicatia genei si excizia intronilor. Este mecanismul care ar motiva existenta la eucariote a genelor cu secvente exonice repetitive. s-au emis si alte ipoteze privitor la originea. Acesti introni ca relieve ancestrale.1.2. prezentand in structura lor microsecvente repetitive. Este mecanismul care motiveaza existenta genelor omoloage dar cu un mesaj genetic diferit.1. Ei considera ca intronii ar fi resturi din molecula ADN-ului repetitiv ancestral. mecanismele si evolutia genelor cu structura discontinua la eucariote. prin clonare. exon care se multiplica de multe ori in componenta genei. lipsiti de mesaj genetic. Folosirea metodei fragmentelor de restrictie dar si a clonarii acestor fragmente (ca sonde de identificare) au permis enuntarea unor ipoteze asupra mecanismelor posibile in evolutia genei cu structura discontinua. iar exonii ar fi secvente „minimale". Ca exemplu. prin folosirea sondelor exonice putem identifica prezenta unui exon si structura diverselor gene structurale din genom. b) Conversia segmentelor nucleotidice este un mecanism posibil in evolutia genei care codifica globina si care contine trei exoni si doi introni. a unei proteine. genele pentru sinteza insulinei si anume: mamiferele si pasarile 197 . Chambon (1981) si Siidhof (1985) considera ca intronii eucariotelor ar fi relieve ale evolutiei codului genetic.

functionale. un segment polinucleotidic non-informational. iar rozatoarele au doua gene. a tipurilor de acizi ribonucleici (ARN). excizia unui intron la una din cele doua gene. 2. functie si recombinare.detin in genom o singura gena care codifica insulina. Este posibil ca prin duplicatia unei gene. este explicata prin excizia intronilor. Daca la pasare gena contine doi introni.gene ribozomale. Un exemplu este gena pentru ovotransferina la pasari care cotine 17 exoni. 198 . se considera ca locusurile in cromozomi pot fi ocupate de trei clase de gene: . d) La rozatoare prezenta a doua gene pentru codificarea insulinei. in componenta ei sa fie insertionat. Si anume se considera ca gena ancestrala pentru insulina a avut doi introni. transcriptia catalizata de ARN-polimeraza II. Dupa cum se observa prin aceste mecanisme incepe diversificarea structural-functionala a genelor. care difera structural si informational ar fi cosecinta a doua mecanisme in evolutia genei: un mecanism legat de duplicatia genei ancestrale. fata de gena ancestrala presupusa ca ar fi avut 8 exoni si 7 introni. care transcriu sinteza ARN ribozomal sub actiunea ARN. Caracteristicile genei in raport cu cromozomii din genom Gena.gene care codifica sinteza ARN transport sub actiunea ARN polimerazei III. f) Crossing-over inegal. prezinta unele caracteristici in raport cu cromozomii. prezente la rozatoare. . a doua gena numai un intron. corespunzator unui intron ca lungime si structura microrepetitiva. .polimeraza. exprimand o secventa polinucleotidica cu mesaj genetic din molecula ADN-ului cromozomal. Este mecanismul prin care se pot forma gene duplicate separate de un intron non-repetitiv.49). Datorita heterogenitatii structural . ca unitate de structura. al doilea mecanism. la soarece o gena are doi introni (la fel ca la pasari). sunt genele implicate in sinteza si reglarea genetica a proteinelor. iar prin evolutie s-a pierdut unul la gena omoloaga.gene din componenta operonilor. e) Duplicatia genelor si insertia de introni. incepe polimorfismul molecular (fig. Aceasta diferentiere in introni a geneleor pentru insulina.

Formele alele sunt rezultate evolutive realizate prin urmatoarele mecanisme: mutatii punctiforme.Locusul si formele alternative ale genei prezente pe cromozomi La eucariote. crossing-over inegal.1. convergent. fiecare tip de alela exprimand trasaturi graduale ale caracterului manifestat fenotipic. Cuplul alelomorf ocupand acelasi locus pe cromozomii omologi. Cum genele alele. dedublari sau recombinari intergenice (crossing-over inegal). In genomul celular.2. o gena salbatica a suportat o succesiune de evenimente care au determinat modificarea mesajului informational initial. poate fi separat prin diviziimea reductionala in meioza organismelor cu reproducere sexuata. prin dedublarea accidentala a unei gene sau prin dedublarea asociata cu mutatia unei gene. Polialelismul In evolutia bio-genetica. De exemplu prin mutatii punctiforme. ca forma contrastanta a genei. gena se poate prezenta sub forme alternative.1. inclusiv la om. Alela. salbatice determina exprimari fenotipice diferit nuantate ale aceluiasi caracter in raport cu eel determinat de gena ancestrala sau de origine. ca efecte genice s-au realizat variante alele pentru acelasi caracter.1. Sunt cupluri de cromozomi omologi care au pe un locus variante alelice. Cand in locusul ocupat intitial de gena ancestrala sau „salbateca" (de origine) gasim variante alelice. Formele alternative ale genei „salbatice" sau ancestrale le numim alele. 199 . Alela este varianta modificata a unei gene intr-un locus dat pe crornozom. sunt implicate in definirea aceluiasi caracter sunt numite cupluri alelomorfe. Deci locusul este spatiul si pozitia unei gene in crornozom. se considera polialelism sau polimorfism alelic. Prin dedublare si mutatia genei se presupune ca mecanism in evolutia lanturilor polipeptidice din componenta globinei din structura hemoglobinei (Hb). Polimorfismul alelic poate fi stabilit prin metoda cartarii genetice sau prin metoda de restrictie genica. genele au o dimensiune si ocupa o anumita pozitie in crornozom pe care o denumim locus. 2. sumativ.

formeaza o gnipare numita familie multigenica sau baterie mutligenica.Prin cartarea genica se identifica situsurile unde s-au produs mutatii genice. dar cu exoni comuni asigura sinteza de proteine „identice" sau inrudite. Indivizii componenti ai populatiei prezinta caracterul determinat de gena salbatica. dar cu locusuri diferite in cromozom. pot fi cu efecte „deviante" fenotipic. rezlutate prin duplicatii seriate si mutatii seriate plecand de la gena salbatica (ancestrala). in timp ce intronii. S-a mai constatat ca familia multigenica poate fi grupata pe acelasi cromozom. Aceasta ipoteza ar fi un argument explicativ de ce exonii comuni in genele nealelice au lungimi foarte scurte. Metoda permite identificarea variantelor alelice nonnale sau mutante in constitutia genetica a individului. cu dimensiuni inegale. 200 . Prin metoda de cartare a fragmentelor de restrictie s-a evidentiat existenta in genom a genelor cu locusuri diferite pe cromozom. in timp ce alta. sau in genofondul populatiei. a ramas la functia si locusul initial (fig-49). lungimea exonilor si intronilor din structura genelor duplicate. dar nu identifica mutatiile din fibrila ADN. Se considera ca dispersia acestor gene in locusuri diferite pe cromozom este rezultatul duplicatiei genice ca mecanism in evolutia biogenetica. o copie a genei ancestrale (de origine) a evoluat catre o mutatie cu schimbarea locusului. care. uneori. Se considera (ca principiu al duplicatiei genice) ca prin acest proces. Este metoda de cartare a situsurilor de restrictie secventiala. Prezenta genelor nealelice prin locusul ocupat. se considera ca duplicatia genelor ancestrale a fost mai putin divergenta pentru exoni si accentuat divergenta pentru introni. Genele cu exoni comuni. dar care au si exoni comuni. In functie de numar. care le diferentiaza. au lungimi variabile. consecinta unui mecanism de mutageneza genica. cu efecte secundare in modificarea caracterelor exprimate fenotipic. sau unul determinat de variantele alelice derivate din gena salbatica. Cartarea de restrcitie este metoda de identificare a seriei liniare a situsurilor din fibrila de ADN cromozomal. sau cu locusuri pe cromozomi diferiti in genomul celulei.

GENJL IV W L€T. cu material genetic de la un cromozom neomolog. Familia de gene inrudite grupate pe un cromozom.inlocuirea de material de pe un situs ADN din cromatida unui cromozom. 201 . dar care ocupa aceeasi pozitie in raport cu cromozomul care a raportat conversia. Conversia genica este sinonima cu transcriptia (Finchman . 14 Conversia genica . Regruparea genelor cu exoni comuni este conditia de a mentine sinonimia functionala a genelor cu convergenta transcriptionala in edificarea unui caracter.LETALA MUTATIS DUBLAf?E\ GENETICAK AC CI DEN-J \ Y~? T GENE DUPLICATE OMUTAT/E GENICA NELETALA CONTINUAREA MUTATlEi SI SELECTIA NATUff'ALA GENE CU OOUA FUNCTtl OIF Eft IT E Fig.49 Duplicatia genei in evolutia genomului.Day. Este posibil ca familia multigenica distribuita pe cromozomi diferiti sa fie rezultatul unei divergente genice insotita de conversia genica . nu sunt inrudite cu genele prezente pe acelasi cromozom dar care ocupa locusuri diferite si codifica alte caractere exprimate fenotipic. 1971).

Familia de gene pentru IgJ. Igl si IgM. IgGi. y. dispuse in tandem. este consecinta translocatiei genelor. ar fi o consecinta evolutiva a necesarului de proteina codificata de respectiva familie. necesare in cantitate mai mare pentru activitatea celulei. Cand genele inrudite se gasesc cu locusul pe cromozomi neomologi. HLA-B cu 40 variante alelice. H3 si H4 constitutiva din 10-40 secvente repetitive. IgK. Din genomul uman putem prezenta ca exemple urmatoarele familii multigenice: Familiile de gene pentru histone si ARNr. sau a unor componente transcrise. Familia geneleor care determina sinteza histonelor localizata pe cromozomul 7q32 .HLA-C cu 8 vairante. implicate in determinarea unui grup de caractere cu functionalitati sinonime sau „inrudite".E. a organismului. localizate pe cromozomul lp32 . HIA.q36. IgGi. e localizata pe cromozomul lip 1205 -pi208. 202 . prin duplicari au rezultat gene „identice" (implicate in definirea aceluiasi caracter. dupa duplicatia genica si separarea genelor din familia multigenica. cand. In genomul uman gasim multiple „baterii mutligenice" sau familii de gene. IgE. IgA2. Familia de gene pentru sistemul HLA (human leucocyte antigen) localizata in cromozomul uman 6p2105-p23.A cu 30 variante alelice. IgKV cu localizare pe bratul „p" al cromozomilor 21. HLA-D cu 12 variante si HLA-Dr cu 10 variante alelice.D. Sunt mecanisme posibile in evolutia genomului.Familia de gene este regrupata deoarece. localizata pe cromozomul 14 uman reprezentata de: IgAi. Familia genelor pentru globulinele p. IgG3. reprezentata de histonele Hi. formata din: HLA. a conversiei genice. Se considera ca dispunerea in tandem a unei gene cu formarea unei familii multigenice pe un cromozom. 5. Familia de gene pentru antigenele imunoglobulinelor. IgKC. Familia genelor pentru sistemul eritrocitar Rh respectiv gene C. IgDj. a avut loc o evolutie „divergenta". dar diferite fenotipic) aliniate in tandem. ordonate in tandem pe fibrila ADN-ului cromozomal.

iar 50 aminoacizi de la gena p. sunt ordonate locusurile genelor s. Conceptul de „linkage genie" este extins si la cromozomii umani. Cum genele p si 8 sunt adiacente (vecine).1. S-a observat ca prin crossing-over inegal a rezultat o gena „hibrida" care contine un amestec de secvente nucleotidice. (3 si 5. ( S-a demonstrat si experimental liniaritatea genelor de catre Yanovski care a lucrat pe molecula ADN-ului de la bacteriofagi ).2. in profaza meiozei reductionale s-a produs un schimb inegal de segmente cromatidice. Dar fibril a de ADN este organizata si dispusa pe toata lugimea cromozomului. Conceptul de „linkage genie" a fost elaborat inca din 1951. sau prin interrelatia familiala a sistemului genetic eritrocitar cu diverse sindroame genetice din patologia umana. in numar inegal de la gena (3 si 5. a fost demonstrata de Yanovski prin mecanismul „suprimare cu acoperire". Efectul acestui crossing-over inegal il gasim in patologia umana. 203 . Exemple care confirma liniaritatea genelor pe cromozomii umani sunt multiple. formand o fibrila unica fara discontinuitati spatiale. Cel mai demonstrativ este exemplul legat de genele p si 5 care au locusul pe cromozomul 11 uman.1.2. Cum genele sunt secvente informationale din fibrila ADN cromozomal. diferentiere si dezvoltarea organismului. cu implicare in mecanismele si procesele de crestere. care este fara discontinuitati spatiale. Este o recombinare inegala.Lepore varianta Hollandia care are un lant polipeptidic combinat : 22 aminoacizi corespund mesajului din gena 5. rezulta ca si genele sunt linkate. y . y . Acest mecanism demonstreaza liniaritatea genelor in cromozomi. liniar.2. sunt inlantuite intre ele. Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi In genomul uman exista un numar foarte mare de gene ce detin mesaj genetic codificat. Crossing-over inegal realizat pe bratul „p" al cromozomului 11 uman unde. fund transmise grupat. pe baza studiilor familiale a sistemelor genetice eritrocitare si plasmatice. realizat in zona genelor p si 8. 2. cunoscut ca sindromul Hb . referindu-se la genele cu locusuri foarte apropiate si la genele cu locusuri indepartate intre ele. Liniaritatea genelor in cromozom Consemnata de Morgan si Muller la Drosophila melanogaster. dar prezente pe acelasi cromozom.

In populatie. urmand a se observa exprimarea fenotipica a celor doua caractere in filiatia familiala. Analizandu-se caracterele determinate de doua cupluri de gene nealelice D si Fy la descendenti stabilim genele primite de un copil. adica prezenta a doua sau a mai multor gene pe un singur cromozom. Sistemul Duffy fiind conditionat de un cuplu alelic Fya (dominanta) si b Fy (recesiva). desi genele sunt inlantuite. 204 . linkage genie intre sistemul ABO si sindromul Nogel-Patella (Renwick si Lawler (1955)). Sistemul Rh este determinat de trei cupluri alelice CDE. referindu-se la genele cu locus pe acelasi cromozom. indivizii pot fi Rh+ sau Rh". Un exemplu prin care sa demonstram linkage genie este complexul de gene care codifica sistemele genetice pentru Rh si Duffy.In perioada 1951-1955 erau acceptate trei grupe de ^linkage genie" pe cromozomii autozomi din genomul uman: linkage intre genele sistemului genetic Lutheran si sistemul secretor (Mohrl951) linkage intre sistemul Rh si eliptocitoza stabilit de Lawler (1954). iar celalalt genitor dublu homozigot receziv (dd / Fy Fy ). de cuplul parental heterozigot. genetic de alela dominanta D (in stare homozigota DD sau heterozigota Dd) iar reactia negativa la alela recesiva „d" in stare homozigota. care pot fi dominante sau recesive. in care un genitor sa fie dublu heterozigot Dd / Fya Fy . Pentru analiza linkage-ului genie se poate folosi metoda „double -backross". reactia antigenica pozitiva fiind determinata. Renwick considera ca doua gene pot fi in raport sintenie (pe acelasi cromozom) dar nu si cuplate prin vecinatatea pozitiei pe cromozom.50). introduce notiunea de sintenie. Renwick (1966). iar in cazul nostru caracterele sunt pentru Rh si Duffy (fig.

F b d d f u . inlantuite teoretic. Dar raportul de segregare fund de 1:1. 50 Raport de segregare 1:1.si Duffy negativ Fig. se confirma ca cele doua cupluri de gene pentru doua caractere diferite. ceea ce ar fi insemnat ca genele sa fie neinlantuite si sa se combine aleatoriu. J. % dd Fyb Fyb. % dd Fya Fyb. 50% Rh* si Duffy pozitiv 60% Rh. au locusuri diferite pe acelasi cromozom si se transmit grupat. Linkage-ul genie al genelor CDE si Duffy (+ si -) pe cromozomul n°l urnan . Thomson si M. adica un raport de segregare de 1:1:1:1. ar fi trebuit ca descendentii sa prezinte patru genotipuri diferite si tot atatea asocieri fenotipice a respectivelor caractere: VA Dd / Fya Fyb. Genele celor doua sisteme genetice inlantuite au locusurile pe bratul „q" al cromozomului 1 uman.Thomson (1986) au elaborat un rationament si calcul pentru a stabili linkage-ul genie si anume: 205 . conform configuratie „cis" sau „trans". % DD Fyb Fyb. Daca locusurile genelor pentru Rh si Duffy nu s-ar fi gasit pe acelasi cromozom.

Apar raporturi de segregare ca abateri de la legile mendeliene cu un linkage genie neechilibrat. Prezenta combinatiilor alelice cu frecvente variabile (crescute sau reduse) in populatie. deflcienta etc. sau absenta neomutatiilor. In concluzie se poate spune ca intr-o populatie panmictica. care determina un dezechilibru in frecventa genelor legate intre ele (inlantuite) sunt rezultatul unor mecanisme in evolutia genomului. prin segregare si transmitere la descendenti. pot fi si rezultatul unor selectii naturale favorabile sau nefavorabile. care ar fi corespuns dihibridarii. cand numarul de generatii care au succedat din momentul amestecului a fost mic si insuficient pentru realizarea combinatiilor alelice in populatia devenita heterogena genetic..Sunt cazuri cand raportul de segregare a genelor inlantuite nu exprima un „linkage echilibrat". duplicatia. este asemanator monohibridarii (analiza unui singur cuplu alelic). raportul de segregare. care modifica raporturile si pozitia genelor pe cromozomii omologi. mentionam: Aparitia de neomutatii in populatie la nivelul genelor analizate si exprimate fenotipic. cu locusi diferiti pe cromozomi omologi. 3/16. Aceste abateri. Prin amestecul a doua populatii cu frecvente diferite a cuplurilor alelice inlantuite. Dar s-a demonstrat ca raportul de segregare a doua cupluri nealelice. de dinamica unei populatii. in absenta remanierilor cromozomale. fiind cazul a doua cupluri de gene nealelice pentru doua caractere diferite daca aceste cupluri n-ar fi inlantuite. l A. In exemplul mentionat. Remanierile cromozomale ca: inversiile. 3/16. sau posibilitatea reproducerii indivizilor din populatii diferite. lA. naturala. in absenta crossing-over-ului cromozomilor omologi. inlantuite pe acelasi cromozom este XA: XA (50 : 50) in loc de V*\ lA. 206 . atunci am fi avut un raport de segregare de 9/16. Ca mecanisme si factori implicati in nerespectarea segregarii intre genele inlantuite cu locusuri pe acelasi cromozom. caracterele controlate de cupluri alelice diferite dar inlantuite. 1/16.

Este mecanismul fiziologic de recombinare intre cromatidele cromozomilor omologi.1. Crossing-over-ul este schimbul de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in profaza primara a diviziunii reductionale. Prin crossing-over se constituie noi constelatii genice de dubla origine .materna si paterna pe acelasi cromozom. in meioza.3. vol. este crossing-over-ul (fig. 51).2. II) 207 .(Procesul va fi dezvoltat la variabilitate. Crossing-over-ul O alta particularitate a genelor in raport cu cromozomul pe care an locusul.

51 Interpretarea teoretica a crossing-overului.entromer Doi cromozom't omologi treclnd prin sinopsa In meioza pent i 2 cro Fiecare cromozom duplicat pentru a forma 1 ma tide diviziune meiotica C e n t r o m e r e .duplicate a doua diviaiune meiotica urmata Cro sing over Intre o pereche de cro ma tide P a t r u gameti hapIoi21 format!.over si doi noneross.aici 2 cross. 208 .over gameti Fig.

precum si in raport de enzima care catalizeaza transcrierea mesajului in molecula de ARN. care trecute in 209 . Sunt numite si gene clasa a Il-a.40000 gene functionale.proteina „supresoare" au actiune blocanta asupra dezvoltarii celulelor canceroase. gene structurale). pin produsul transcris si translat . in care sunt inscrise mesaje genetice. Tipuri de gene in genomul eucariotelor Luand in consideratie rezultatele obtinute din „Proiectul Genomului Uman" (inceput in 1980 si reorganizat). muscularul. Conform criteriului de prezenta si functie in genom. daca raportam cifra la numarul genelor de 35000 si peste 90% sin genele care codifica in orice tip de celula (Covic Sefanescu Sandovici. implicate in „cresterea tumorala". a) Clasa genelor complexe. adica aproximativ 7000 gene. familii si superfamilii de gene. se estimeaza ca in genomul uman sar gasi in jur de 35000 . Se estimeaza ca gena unica are capacitatea sa-si decodifice mesajul inscris in structura sa aperiodica.1.4. distingem clase. unde indeplinesc functii esentiale pentru viata celulelor sau sunt implicate in procesele de citodiferentiere a unor celule cu structura si functii strict specifice. In raport de functie. de exemplu neuronul. activitate si dispunerea in genom. etc. operator. Genele din clasa complexa sunt prezente si active in genomul fiecarei celule din structura organismului. aceasta clasa se subdivide in: Gene comune sau domestice al caror numar reprezinta 1/5 din totalul genelor informational active din genom. Sunt genele implicate in sinteza si reglarea sintezei de proteine in celulele eucariotelor. Pot fi considerate gene specifice . Gena unica poate sintetiza 104 molecule ARNm. Genele comune sau domestice alcatuiesc complexul de gene din componenta operonilor (gena reglatoare promotor. pot fi considerate si gene supresoare. Genele din clasa complexa se gasesc in genomul celular in copie unica sau duplicate. Genele in copie unica prezente in genomul celulei se prezinta in cuplu alelic in raport de cuplul cromozomilor omologi din celula somatica diploida. Gene in copie unica.2. sunt considerate genele care sunt implicate in citodiferentierea unor celule specifice ca structura si functii. Gene specifice. Aceste gene supresoare. De regula sunt catalizate pentru transcriere de ARN polimeraza II. intr-o molecula de ARNm. 2004).

Sunt geneticieni care desemneaza a fi o familie de gene clasa I. Majoritatea genelor ARNt sunt dispuse dispersat sau in tandem. Superfamilia genelor HLA . Superfamilia genelor pentru histone. se divide in patru familii de gene HLA-A. Transcrierea mesajului in moleculele ARNr este catalizata de enzima ARN. HLA-B. genetic. In aceasta familie. La randul lor. Prin duplicatie se obtin pseudoenele. Ca exemplu de gene duplicate si devenite functionale sunt genele unice duplicate care. unele gene in copie unica s-au duplicat. HLA-C si HLA-D. cu localizare pe cromozomii 1 si 6.polimeraza I. Copiile genice pot fi grupate cu dispunere in tandem in cromozom. Este o familie numeroasa. genele care controleaza. Gene duplicate. reprezentata de aproximativ 150. Datorita numarului foarte mare si cu o structura aproape identica. este gena duplicata 0 care codifica sinteza unui lant polipeptidic din clasa pglobinei. Familia genelor ARNt. ocupand mai multe locusuri unde se grupeaza gene diferite.200 gene. Genele duplicate se pot stabiliza si functiona prin selectia genica. formeaza o familie ce codifica lanturile polipeptidice din structura globine din Hb.Genele HLA care formeaza complexul major de histocomatibilitate (MHC) sunt localizate pe bratul scurt (p) al cromozomului 6 din genomul uman. pg 92). Se apreciaza ca aceasta familie ar fi reprezentata de cca 1300 gene. Genele acestei familii au secvente nucleotidice mici. in prezent. Familia genelor ARNr .pseudogena . in zona organizatorilor nucleolari. In cursul evolutiei biogenetice a eucariotelor. histonele alcatuiesc o superfamilie. aceste familii se grupeaza in trei clase: 210 . Genele din componenta acestei familii pot fi dispuse in tandem sau dispersate pe cromozomi neomologi.este cvasifunctionala in transcrierea mesajului genetic inscris in structura sa. dupa criteriul enzimei ARN-azei I. formand o familie sau superfamilie de gene. b) Familii si superfamilii de gene in genomul eucariotelor. 2000. iar transcrierea in ARNt este catalizata de enzima ARN polimeraza III.citoplasma dupa sinteza sa asigure 10 lanturi polipeptidice identice (Israil. Este clasa de gene care grupeaza genele prezente intr-un numar inalt de copii in genomul celulei. sau copiile genei sunt dispersate pe diversi cromozomi neomologi din genomul celulei. sinteza. Gena duplicata . Genele din aceasta familie se gasesc dispuse in tandem pe bratele scurte (p) ale cromozomilor acrocentrici. Superfamilia HLA.

IgG2. Genele superfamiliei imunoglobulinelor pot fi grupate cu dispunere in tandem. HLA-B si HLA-C. dar mai ales prin numarul lor in genomul celular. Superfamilia imunoglobulinelor este divizata in cinci familii de gene. cu K si y pentru catenele L.IgG3 si IgC4. Aceasta capacitate de sinteza a fost evidentiata de existena a trei clase de gene care codiflca lanturile polipeptide din structura anticorpilor. 5. Organismul uman are un potential genetic de a sintetiza 108 . C4 si proactivatorii C3.S.o Clasa I grupeaza genele HLA-A. De exemplu genele HLA-A sunt reprezentate de 15 alele diferite notate de la Al la A15. De exemplu familia G. prezinta sub familiile IgGi. Alu si elemente asemanatoare retrovirusurilor (transpozoni fosili).. IgM. sau genele mobile au fost descoperiti de Birnstiel si confirmati de catre MC. SINES. Fiecare familie de Ig este reprezentata de un multiplu de gene diferite. genele HLA-B de 20 alele diferite. iar familia genelor pentru IgA are doua sub familii IgAi si IgA2. a.Premiul Nobel in 1983).HG. notate cu H pentru catenele. se apreciaza ca aproximativ 45% din totalul secventelor repetitive sunt rezultate din transpozoni si retrotranspozoni. Transpozonii. IgG. Prezenta lor in genomul uman este numeric redusa. distincte prin specificitatea unor determinanti antigenici. IgE. Genele de tip HLA-D sunt reprezentate de 6 alele diferite. e. IgD. Clintock (1950 . etc.C (2001). In genomul uman s-au identificat urmatoarele familii de transpozomii: LINES. desi ca structura genele prezinta unele asemanari. Fiecare familie este impartita in sub familii. iar genele HLA-C prezinta 5 alele diferite. sau sunt disperate pe cromozomi diferiti. Superfamilia imunoglobulinelor contine familiile : IgA. o Clasa III. contine genele pentru componentele complementului C2. Din datele publicate de I. o Clasa II este reprezentata de familiile de gene de tip HLA-D si HLA-Dr. c) 211 . /x. Transpozonii si retrotranspozonii Reprezinta o clasa foarte importanta prin efectul dezorganizant al activitatii genomului.1010 tipuri diferite de anticorpi. y.

Cand un caracter are un coeficient de exprimare sub valoarea de 100% se considera penetranta redusa sau variabila (incompleta). Fenomenul de penetranta este bine observat la cuplurile gemelare univiteline (monozigoti). sau grupate in clase. a) Penetranta este capacitatea unei gene de a se exprima. 3. normala sau mutanta de a induce un caracter in fenotipul individului. finalizand prezenta unor trasaturi de caracter in fenotipul individului. familii si superfamilii. Exemple de retrotranspozoni sunt familia LINES 1 si familia Alu.1. sau cand il exprima.1 nsusi rile si functiile genelor Genele. de a induce un caracter exprimat fenotipic. 3. Variatii in expresia genelor O gena. Este frecventa unei gene dominanta sau recesiva. prin analiza caracterului pe filiatie directa sau in izolatele umane.Retrotranspozonii . prezenta in genomul celulei nu-si exercita intotdeauna capacitatea de a-si exprima mesajul printr-un caracter fenotipic.sunt secvente nucleotidice transpozate prin intermediul ARN-ului. Transpozitia transpozonilor in retrotranspozoni se face sub actiunea transcriptazei inverse. Varianta este conceptul „totul sau nimic". au insusiri particulare indeplinind functii „precise" in mecanismele materializarii informatiei genetice pe care o detin. caracterul poate avea grade variabile de manifestare. Cand gena dominanta este prezenta in doza unica (heterozigot) sau doza dubla (homozigot) iar gena recesiva in doza dubla (cuplu alelic 212 . Aceste particularitati sunt cunoscute sub denumirea de penetranta si expresivitatea genelor. in doza unica. normala sau mutanta.

5 Heterozigotii care au gena dominanta in doza unica. desi prezenta in genomul celulei.cu un cuplu alelic dominant sau recesiv. intre gene nealelice. a unui caracter (expresivitatea variabila) este conditionata de mai multi factori: natura biochimica si raportul dintre genele alelomorfe. cauzata de o gena recesiva nealelica. ajuta sa intelegem mecanismele si factorii care influenteaza expresivitatea. ar fi expresia constitutiei genotipului individului. Penetranta cu expresivitate completa sau incompleta. calitativ sau cantitativ a aceluiasi caracter la indivizii din grupul familial sau la indivizii conspecifici. Homozigotii . cu fenomenul de epistazie.homozigot). aceasta isi exercita functia de determinism genetic. 213 . este „rata de manifestare" a unui caracter. Manifestarea graduala. Penetranta incompleta poate fi comparata partial. Kelly (1980) considera ca penetranta incompleta ar fi rezultatul interactiunii mai multor alele mutante cu locusuri pe acelasi cromozom. sa intelegem manifestarea graduala a unui caracter la indivizii din populatia umana. caracterul (determinat genetic) este exprimat. dar cu implicatii convergente in definirea aceluiasi caracter. Exemple de expresivitate variabila sau incompleta la om pot fi: manifestarea particulara a hexodactiliei la nivelul membrelor. b) Expresivitatea reprezinta gradul de expresie fenotipica a unui caracter. ca urmare genele activeaza in doza dubla. Notiunile de „penetranta incompleta" si „expresivitate variabila". fara o conditie „speciala" a mediului ambiant. cand gena dominata. de polialelie. a etrodactiliei (cand de la o „simpla" sindactilie. se poate ajunge pana la reducerea numarului degetelor palmo-plantare). Expresivitatea. ca termen altemativ. Este manifestarea nuantata fenotipic. In general penetranta completa este caracteristica genelor dominante. usoara sau severa. sau pe cromozomi diferiti. proces caracteristic pentru exprimari fenotipice controlate de alele recesive. este non-functionala. precum si a relatiilor intergenice. Exceptie de la aceasta regula este procesul de epistazie. cantitativ sau xalitativ. considerandu-se penetranta completa1 . forma care poate fi moderata. de raportul cuplurilor alelomorfe cu factorii de mediu (poligenia de exemplu).

iar secventa de 5'-CCAAT3'. Detin mesaje genetice a caror informatii sunt transcrise moleculelor de ARNn. ajungandu-se la un numar de cca 3000 pb. c) Genele structurale .Expresivitatea caracterului depinde de genotipul individului de factorii endogeni si exogeni. La eucariote. Dupa Jones (1987) si Lee (1987). secventa 5'-TATA-3' s-ar repeta aproximativ 750 de ori.este secventa de nucleotide care are locusul dupa pozitia genei promotor. Ea actioneaza prin intermediul unei proteine pe care a determinat-o genetic. Situsul genei promotor precede locusul genei care initiaza transcriptia informatiei genetice in „structuri" specifice de ARNm. prin repetabilitate. ARM si ARNr.este necesara pentru initierea transcriptiei informatiei genetice. ( A se vedea sinteza proteinelor) 214 . putandu-se cupla sau decupla de proteina represor determinata genetic de gena reglator. sau pe cromozomi diferiti.este gena care actioneaza indirect asupra genei operator din componenta operonului. Penetranta si expresivitatea variabila. d) Gena reglator . ar fi consecinta diverselor mutatii. cu factorii de mediu. cunoscandu-se ca molecula proteica este etapa primara in definirea fenotipica a caracterului. Deasemenea expresivitatea caracterului este conditionat de constitutia genetica corelata. Are locusul pe acelasi cromozom cu operonul. genele pot fi: a) Gena promoter .2. In raport cu rolul exercitat in functia heterocatalitica. catalizat procesul de ARN-polimeraza. interferential. Dimensiunea se apreciaza la aproximativ 30 pb. Sunt secventele care preced locusul de start a genelor implicate in transcrierea ARNm b) Gena operator . ar contine cca. sau de raportul combinatiei cuplurilor de gene nealelice. particulara diverselor familii. promotorul care interconditioneaza cu ARN-polimeraza II ar prezenta secventele consens 5'TATA-3' si 5'-CCAAT-3\ care s-ar repeta (Barsh si Eptein (1989)). denumita represor.urmeaza ca locusurile genei operator. implicate in definirea caracterului. Functia heterocatalitica a genelor Este functia genelor implicate genetic in sinteza proteinelor. Are rolul de a regla activitatea genelor structurale. 3. 80-100 pb.

mesajele necesare pentru definirea integrala a viitorului individ. sau absenta unor activitati genice. ca unitati genomice „functionale". induce: sistarea sintezei de proteine. etc. este transmisa generatiilor celulare care succed prin mitoza (mutatii in celulele somatice). Consecintele pot fi urmatoarele: mutatia genei structurale deregleaza sinteza proteinelor (enzimelor). dezvoltarea. mutatia genelor reglator.3. asigura integritatea structuralfunctionala a organismului pe parcursul vietii sale. in componenta enzimelor . promotor. contine intregul potential genetic. obtinandu-se molecule cu calitati structural-functionale anormale. In functie de rolul proteinelor (inductori morfogenetici-explicam etiologia genetica a malformatiilor). de mecanismele implicate in evolutia bio-genetica a fiintelor vii. implicarea in infrastructura celulelor. operatoare. in care sunt inscrise. Modificarea structurii unei gene eveniment rar. in general. genetic. 215 . Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice Zigotul. Odata constituit zigotul. genele din genomul viitorului organism. diferentierea. a caror functie poate fi esentiala pentru integritatea structuralfunctionala. morfo si histodisplazii. Mutatiile genice sunt „responsabile".e) Genele mutante . sau gena reglator. regenerarea fiziologica. rezultat din procesul de fecundatie intre spermie si ovula. dereglarea homeostaziei moleculare si functionale a organismului. tesuturilor.) in organism apar dereglari in activitatea celulelor. sau este transmisa pe generatii familiale sau in populatie daca modificarea genei s-a produs in celulele gametice. promotor sau operator. au rol etiologic in majoritatea bolilor cu determinism genetic in familie. in acelasi moment ontogenetic. 3. esentiale pentru individ. cu implicare in cresterea. Gena mutanta poate fi: o gena structurala. ca imitate biologica in populatie. in anumite limite. in toate functiile care. a organismului. Genele mutante.dismetabolii. in populatie. nu-si incep activitatea de determinism genetic. codificat.

s. Un exemplu care convige despre activitatea genomului pe perioade ontogenetice. exercitandu-si functia de determinism genetic. sau isi exercita functia strict in anumite perioade ontogenetice. (cand acelasi caracter.01272 A l . alfa(a) .se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. exprimat diferential fenotipic) este sistemul genetic eritrocitar al hemoglobinelor umane (Kleihaner. Ca exemplu este cazul unor indivizi care in copilarie au parul blond sau roscat. p si 5.a252 16 Cronogenetica . Sunt indivizi heterozigoti la care o alela se comporta ca gena „dominanta" in copilarie si „recesiva" la maturitate in timp ce alela omoloaga este inactiva in copilarie. Brimhall. y.e4 Gower II . a.a. Aceste lanturi polipeptidice sunt notate simbolic : epsilon (e). beta((3) si delta(8). dar functionala la maturitate (probabil mecanismelor de pleiotropie genica. Ontogenetic.). In structura hemoglobinei (componenta proteicaglobina) normal.(xp2 2 A2 . sunt aparent active. diferite intre ele prin numarul si ordinea aminoacizilor. apar cinci tipuri de lanturi polipeptidice. etapizat.0:2 £2 Fetala Adult Fetala . 1974. in mod normal. gama(y). Structura primara a fiecarui lant polipeptidic este determinata genetic de genele structurale s. 216 . iar spre maturitae culoarea parului devine bruneta sau castanie. omul prezinta mai multe tipuri de hemoglobine (tabel IX) Perioada Embrionara Gower I . 1970. altele isi mentin starea de „inactivitate". sau un mecanism special de epistazie).Studiile cronogenetice16 au consemnat ca dupa fecundare si consituirea genotipului zigotic. unele cupluri alelice devin „active". sintetizate pe perioade ontogenetice ale omului. Fiecare gena are 0 incarcatura calitativa si cantitativa determinata in timp biologic ereditar al individului (activitate pe perioade ontogenetice).

care la nastere o gasim in concentratie de 20-30%. fiind inlocuita cu HbA]. gene inactive. Spre maturitatea biologica a individului. deoarece. Spre sfarsitul lunii a treia de sarcina. incat dupa primul an de viata postnatala o gasim in concentratie de 1-2%. hemoglobina care va domina perioada fetala a dezvoltarii intrauterine a produsului de conceptie. Analiza cronogenetica a aparatului genetic care determina hemoglobinele. inca din luna a cincea a perioadei fetale incepe a se sintetiza HbAi. HbF scade rapid. gene latente. La nastere HbF reprezinta 70-80% din totalul Hb al nou-nascutului. hemoglobinele embrionare incep a fi inlocuite de hemoglobina fetala (HbF). HbAi este inlocuita cu HbA2. 217 .Tipul de hemoglobina prezenta pe perioade ontogenetice este in raport cu activitatea cronogenetica a familiei genelor care determina acest caracter: gene active. este urmatoarea: in primele luni ale embriogenezei se sintetizeaza hemoglobina Gower I si apoi Gower II.

53). reglata de fluxul informatiei genetice. fig. Sinteza proteinelor.i ©mtroni TRANSCRIPTIA ^Ank'. NUCLEUACITOPLASMA V ^ unitoieo 30S unitcteoBOS ribozo?r. este programata genetic. este inscrisa in structura aperiodica a ADN-ului si decodoficata de moleculele de ARN (acizii ribonucleic!). (fig. 7RAN5CI ^ADN ARNp'm .CAPITOLUL V SINTEZA SI REGLAREA GENETICA A SINTEZEI PROTEINELOR Sinteza proteinelor cu structura si functii specifice este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism. 52.

MATURAREA ARN m .

52 Schema generala a sintezei proteice la eucariote (dupa Robert.TRANSFORMER* proielne Fig. 1983) 218 .

Fig 53 STRUCTURA SI SINTE-ZA ARN-ului Compus din ARN sintetizat de ADN Pnr: initial este TRANSCRIPTIA MONOCATENAR nu este folosita o catena CATENA NONTIPAR are loc pe CATENA MATRITA catalizator ARN-POLIMERAZA se leagS sinteza cornplementantate SFAR§ITUL 31 AL RIBOZEJ ! A=U G=C DIRECTIA 5'3' .

principal! sintezei COMPLEME NTARITATEA BAZELOR .

in structura ARN-ului este inlocuita cu uracilul. uracilul (U) . Fiecare tip de ARN exercita functii „precise" in sinteza proteinelor celulare.masa moleculara a ARN-ului mai mica si lungimea monocatenei mult redusa in raport cu molecula dublu catenara a ADN-ului. . Monocatena ARN-ului este complementary cu segmental polinucleotidic decodificat din ADN. la eucarite si procariote dupa decodificarea mesajului genetic si sinteza la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. ARN-ulm este implicat in mecanismele de translate. si nu prin mecanisme de translate a moleculei de ARNm. Lungimea moleculei de ARN corespunde cu numarului de nucleotide decodificate din ADN. Aceste tipuri de ARN difera intre ele prin gradul de polimerizare.si ARNt sunt transcrise de matrite genice ale ADN-ului. ARN. dupa decodificarea ADNului si sinteza. . Sinteza ARNm este conditional de situsul promotor care initiaza transcriptia.ca baze pirimidinice.cu exceptia unor virusuri la care molecula de ARN este dublu catenara.componenta glucidica din nucleotidele ARN-ului este riboza. Acizii ribonucleici se caracterizeaza printr-o accentuata heterogenitate structurala si functionala in activitatea celulei.baza pirimidinica. . respectiv de dimensiunea genei decodificate. tree in citoplasma celulei. ..ca baze puternice si citozina (C).1. molecula ARNului este monocatenara.ribonucleotidele din molecula ARN-ului contin ademina (A). timina. Acizii ribonucleic/ (ARN) Structure fundamentals a ARN este aceeasi cu cea descrisa la ADN. Moleculele de ARN. exceptand urmatoarele diferente: . 220 . In celula eucariotelor distingem trei tipuri de acizi ribonucleici: ARNm (mesager). guamina (G) . Acizii ribonucleici sunt moleculele care.(ribozom) si ARNt (transport).. pentoza care asigura polaritate moleculei de ARN. masa moleculara si structura moleculei. prezenta in structura ADN-ului. Dupa sinteza.

221 . 5.5' la procariote si de cateva ore la eucariote. ARN-ul ribozomal (ARNr) Prezent in celula in cantitate de 75 . Se caracterizeaza printr-o mare instabilitate metabolica. prin translatie. Prin decodificarea matritei din ADN. sunt formati din doua subunitati inegale. descrTselle G. si proteine. ca organite citoplasmatice. va fi inscris in sinteza si structura unei proteine specifice. Palade. Ribozomii. prin cuplarea complementara a bazelor azotate din structura. Durata de supravietuire a unei molecule variaza intre 3' . Fiecare subunitate constituie complexul ARN. Folosindu-se uridina tritiata (marcare cu tritium) s-a costatat ca ARNm se sintetizeaza in zonele eucromatice ale cromozomului.86S si 5S au regiuni helicale scurte. Cantitatea de ARNm in celula este de aproximativ 5% din totalul ARN-ului celular. In absenta ARN-ului. 1. II gasim in componenta ribozomilor si/sau mitocondriilor citoplasmatice. In subunitatea 40 S.. are o masa moleculara variabila (in functie de dimensiunea genei care a fost decodificata). In subunitatea 60 S sunt molecule ARNr cu constanta de sedimentare 5. este heterogen. are capacitatea de reinnoire rapida.1. 28S si 5S.1. respectiv in zonele unde nu este ADN repetitiv.85% din totalul ARN-ului celular.86S. ARNm va inregistra si transcrie mesajul genetic care. Moleculele ARN. In prezenta ARNm cele doua subunitati se cupleaza. formand ribozomul. ARN. ARN-ul mesager (ARNm) Molecula de ARNm este monocatenara. E. complex denumit de Tibaldi unitatea functionala a cromozomului. cele doua subunitati sunt disociate si liber dispersate in citoplasma. diferentiate prin constanta de sedimentare (S) de 60 S si 40 S. declansand procesele de translatie si sinteza proteinelor. Zonele eucromatice corespund ADN-ului nerepetitiv.2. Hetrogenitatea s-a stabilit in raport de masa moleculara si constanta de sedimentare (unitati Svedberg). cu constanta de sedimentare 18 S si 33 molecule de proteine ribozomale.28S. gasim molecula ARN.

sau polaritati functionale: la extremitatea 3'-OH este un brat liber lung.300 gene reale si aproximativ 200 pseudogene sunt implicate in sinteza ARNr 5S. Sinteza sa are loc la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial.100 ribonucleotide. 1.3. Brajele scurte ale acrocentricilor. Gavrila (2004) mentioneaza ca prin metoda draft. va prezenta o structura secundara secvential dublu catenara si o structura tertiara in trefla. spre locul de asamblare si formarea polipeptidelor care se sintetizeaza la nivelul ribozomilor. 15. activati in prealabil. locul de sinteza a ARNr. care descifreaza mesajul genetic decodificat de ARNm din ADN. Greutatea moleculara a subunitatilor ribozomale este de aproximativ 1. In prezent se estimeaza un numar de cateva sute si chiar mii de copii care asigura transcrierea ARNr. prin autocomplementaritate. s-au identificat numai 497 gene care ar codifica ARNt. Sylvester (1986). locul de sinteza a proteinei. ARNt prezinta doua situsuri.6 milioane daltoni pentru subunitatea 60 S si de 900. pozitionand si ordonand aminoacizii. studiind structura si organizarea complexelor repetitive la nivelul cromozomilor acrocentrici. 22). Moleculele de ARNr asigura cuplarea ribozomului cu ARNm si acceptarea ARNt. care analizeaza secventierea genomului uman. 14. ARN-ul de transport (ARNt) Este un ARNt adaptator. Initial este monocatenar. apreciaza la 200 . Prin cuplarea aminoacidului (forma activata a aminoacidului) de segmentul 3'-OH CCA. Attardi si col. Are rolul de transport al aminoacizilor. existenta a 1310 gene in genomul uman care codifica moleculele de ARNt. ARNt este un micropolimer continand intre 75 . continand o secventa de trei nucleotide cu bazele CCA (in ordinea proximala -> distala). 222 .000 d pentru subunitatea 40 S. Adenina terminala de la bratul liber lung se va cupla cu aminoacidul pe care-1 va transporta. dar. au estimat. ARNt il va vehicula spre ribozom. 21.ARNr se sintetizeaza la nivelul bratelor scurte (p) a cromozomilor acrocentric! (13. sunt cunoscute si sub denumirea de „organizatori nucleari". ARNr are un dublu rol: structural si catalitic (in formarea lantului polipeptidic prin legaturi peptidice). experimental. In 1971.

ca structure terfiara. La molecula ARNt. ARN-ul interference (i-ARN) In 2004. dar este §i components integranta in mecanismul de reglare fina in expresia genelor din celulele normale. In bucla exista o secventa de trei nucleotide cu rol de anticodon. De asemenea.pancreatice (M. Cum sunt unii aminoacizi recunoscuti de mai multi anticodoni. O molecula de ARNt se deosebeste de celelalte molecule ARNt prin anticodonul din bucla centrala. Daca luam in consideratie ca pentru cei 20 aminoacizi sunt 61 triplete (codoni) cu sens.30000 daltoni. Un alt aspect important este ca i-ARN poate fi folosit in sinteza insulinei de catre celulele P . dar unele molecule ar fi implicate in blocarea transcriptiei si fonnarii heterocromatinei. in celula ar trebui sa identificam existenta a 61 tipui de molecule ARNt. Stoffel. Aceasta molecula este considerate un micro interferig ARN (m i ARN). bucla C care se cupleaza cu aminoacid-sintetaza. 2004). 1. Moleculele mi-ARN ar avea functia de interferenta cu ARNm. si-ARN serveste ca molecula tinta pentru medicamentele si agentii terapeutici. Goldman a descoperit existenta unui tip de ARN: s i ARN (small interferig ARN). Aceasta redundanta asigura sinteza rapida si „corecta" a proteinelor in celule. bucla B care se ataseaza de suprafata ribozomului. se poate considera existenta unei redundante informationale pentru ARNt. 22 nucleotide. Moleculele de pre-mi-ARN sunt procesate de diferiti membri din familia ribonucleazelor clasa III. Molecula ARNt are masa moleculara ce variaza intre 23000 . Este bratul5' OH fosfosilat. Fiecare tip de ARNt are un anume anticodon pentru un anume aminoacid.a doua polaritate functionala (situs) este bucla prezenta in partea opusa a extremitatii 3'-OH. 223 .4. cu un numar de cca. Anticodonul este complementar cu codonul din ARNm unde va pozitiona aminoacidul. Molecula de i-ARN inhiba transcriptia. gasim: un brat liber scurt care contine nucleotide cu guanina. Este un ARN cu molecula foarte mica. In prezent s-au identidficat 40 tipuri de molecule ARNt.

De exemplu. Este gena care determina sinteza receptorului factorului de crestere epidermic (EGFR) in tumorile cerebrale maligne. pentru a identifica eventualele erori in cazul represiei acestora.'S-.1!I>U \ Fig.Shih (2004) care au evidentiat rolul mi-ARN in reglarea unor gene implicate in procesul dezvoltarii organismului. 1|.pulimet. pe un set de gene cu expresie alterata. Participarea moleculelor ARN la sinteza proteinelor Materializarea mesajelor genetice. Pardrige (2004) a obtinut rezultate remarcabile in studiul tumorilor cerebrale. 224 . Lavett.l>ltc. 2.54 Dogma centrala a fluxului informatiei genetice. Pardridge. i-ARN permite studiul schimbarilor in expresia uneia sau mai multor gene. (Revizuita dupa Diane K. W. 54).. respecta fluxul unidirectional si universal al informatiei genetice. De exemplu.j/a fV.Sunt cercetari efectuate de Hung . tintele actiunii mi-ARN sunt implicate si in semnalizarea si cresterea celulara. lanseaza ipoteza ca i-ARN ar putea fi foiosit in terapia genica asupra unor celule mutante. 1997). De exemplu gena EGFR normala sau care a suferit mutatii. inscrise in structura ADN (cromozomial sau mitocondrial). fiind considerat un factor de transcriptie. De asemenea. Sunt cercetatori care considera ca i-ARN poate fi foiosit. conform teoriei semantice cu respectarea dogmei centrale a geneticii (fig.irc TnimcnpUc H ADN h—------------—♦! ARN" > ADN . secvential. R<. impreuna cu colaboratorii.

55). ca program. morfologic sau molecular. Este genomul de la care se initiaza fluxul informatiei genetice. este necesara activitatea coordonata a unor enzime si proteine.Prima etapa.1. Fluxul informatiei genetice Biologia moleculara a permis descifrarea mecanismelor genetice care stau la baza formarii caracterelor exprimate fenotipic. 55 Fluxul informatiei genetice la eucariote (Schema Generala) Elementele si etapele care preced si definesc caracterele ereditare au urmatoarea ordonare: .2. Genomul este un stoc de informatii biologice. In cadrul acestui complex de 225 . ADN CONTROLUL TRANSCRIPTIEI ARN-PREMESAGER PROCESARE AKNpm CONTROLUL PROCESULUI ARN-m-MATUR CONTROLUL TRANSPORTULUI CONTROLUL ARN-m DEGRADAT TRANSPORTUL IN CITOPLASMA CONTROLUL TRANSLATIEI ARN-m INACTIV PROTEINA CONTROLUL DEGRAD ARIIPROTEINEI PROTEINA DEGRADAT A] Fig. manifestat la indivizi in populatie. in structura ADN-ului celular. reprezinta „ultimul lant" din seria etapelor biochimice controlate ontogenetic si filogenetic. Intre informatia genetica. Fiecare caracter. Marea majoritate a caracterelor sunt determinate de gene inscrise. existente in structurile moleculelor ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. Pentru a putea fi utilizate informatiile biologice. implicate intr-o succesiune complexa de reactii biochimice denumite expresia genomului. si forma finala de exprimare a caracterului se interpun o serie de etape obligatorii (fig. codificat.

05 .ARN. au constatat ca in celule.A doua etapa .Dupa formarea transcriptonului. este denumit si ARNu. Transcriptonul este reprezentat de tipurile de acizi ribonucleici implicati in sinteza proteinelor (ARNm. Transcriptonul este reprezentat de ARN. numit si ARNtm (mesagerul ARN de transfer). . s-ar ata$a de un ARNm adaugand peptide in proteinele sintetizate incorect. Proteina sintetizata este etapa primara de materializare a mesajului genetic inscris in genom.reactii biochimice se realizeaza transferul mesajului genetic in structura ARN m. Este etapa esentiala de materializare a informatiei genetice. Sinteza ARN-ului mesager.0.§i ARNt (care reprezinta transcriptonul). Dar nu toata cantitatea exprimata reprezinta transcriptonul. Albert si col. ARN. sm ARM (small nuclear). . in nucleu exista un ARN nuclear mic.-. acolo unde are loc sinteza protenelor. care datorita bogatiei in uracil (21). . ca rezultat al decodificarii genelor din genom. Albert si col.este simbolul denumirii submultiplilor unitatilor de masura. pe langa tipurile ARNm. nu este integrat in transcripton ca functionalitate. locul de asamblare a aminoacizilor in lantul polipeptidic (proteina) pe care ii transports ARN. vor forma „nisa" poligon. (1998) presupune ca acest ARNsc. pot fi cercetate cu metode imunologice sau de biochimie genetica.. In citoplasma. ARNr §i ARNt). respecta riguros structura primara a ADN-ului care este decodificata. Astfel. in calitate de caractere mendeliene. exista o cantitate apreciabila de ARN care nu este codificat. componente ale transcriptonului. acesta trece in citoplasma. In citoplasma se gaseste un ARN mic ARNsc (small citoplasmatic). iar in celulele mamiferelor cantitatea ajunge la 20 -30 pg. cand genele din genom sunt copiate prin sinteza moleculelor ARN. si ARNm -..Produsul initial al expresiei genomului este transcriptonul. a carui functie este inca neelucidata. Rezultatele 7 Picogramul (pg) . (1994) au constatat urmatoarele: cantitatea totala a ARN-ului celular se raporteaza la gradul de complexitate structural -functional^ a organismelor. Proteinele celulare.10 pg17 ARN. . conform principiului complementaritatii. De exemplu. bacteriile au o cantitate totala de 0.A patra etapa este sinteza de proteina. Acest ARNsm ar fi implicat in procesarea ARNm.A treia etapa . Nuta §i col. Transcriptonul se realizeaza prin procese de transcriere. Este unitatea care semnific5 o milionime de milionime (10'12) 226 .

Daca urmarim fluxul informatiei genetice. pornindu-se de la programul „central". fluxul informatiei genetice se divizeaza in etape si subetape. Tot in grupul „semantidei secundare" sunt si moleculele de ARNr si ARNt care. biopolimerii celulari pot fi clasificati si etapizati dupa gradul semnificatiei genetice si participare la edificarea caracterelor fenotipice. desi are structura §i 227 . pana la raspunsul final (produsul final). Acest releu este important deoarece. in raport de implicarea fiecarui component in mecanismul sintezei de proteine.este reprezentata de molecula de ADN ca program central.Semantida tertiara . Avand durata scurta de supravietuire. cand este cazul. copiind mesajul genetic din ADN si trecut in citoplasma. acesta trece. indeplinesc functii precise in mecanismele sintezei de proteine. printr-o serie de relee. stiinta care se ocupa cu studiul caracterelor moleculare in populatie. rezultat si control specific. aplicabilitatea interpretative a datelor.este molecula de proteina. prin translatie. transcrie mesajul codificat al genelor din semantida primara (ADN). nu are capacitatea de autoreplicare si reparare. Ca semantida primara. asigura.Semantida primara . .obtinute cu metodele de biologie moleculara. ADN-ul are stabilitate metabolica. dupa ce au fost transcrise din ADN. controlate genetic si influentate de factorii exogeni. program realizat prin dispunerea aperiodica a nucleotidelor in structura primara. „releele" genetice sunt divizate in urmatoarele etape: . semantida tertiara. Aceasta dispunere stabileste programul informational genetic pentru sinteza unei proteine. a facut posibila conturarea homotipologiei.Semantida secundara . capacitate de autoreplicare si. Realizate ontogenetic. Fluxul informatiei genetice poate fi analog cu sistemele cibernetice unde. Conform teoriei semantice. este determinata de semantida secundara (fig.reprezentata de ARNm. autorepararea programului (autocorectarea). Conform teoriei semantice. Conform programului copiat de semantida secundara din molecula de ADN (semantida primara). caracterele exprimate fenotipic sunt si particularizeaza pe fiecare individ in populatie. conform teoriei semantice (Pauling). . 56). ordonarea aminoacizilor in structura proteinei.A cincea etapa ia in analiza modalitatile de participare si constituire a caracterelor morfo-anatomice la care proteinele sunt implicate direct. . care.

DN primarS Semantida secimdaia . nu are capacitatea de a define un program folosit in sinteza specifica a altor proteine.\DAT PROTEINE- ca enzune MACROMORFOLOGICE (coiifoinuitii aiiatomomoxfo-stiuctmale) LIPIDE .\RN111 DEGR. Structura si functia sa specifica asigura exprimarea fenotipica a trasaturilor de caracter prin care se particularizeaza fiecare individ.functie specifica.ARN MICROMORFOLOGICE (Moleculaie) CONTROLUL . Semantida ________^ A.

) care pot fi identificate si care asigura constitutia genetica moleculara a individului. Sinteza lor este asigurata de proteina specifica din structura si functia unei enzime. 56 Fluxul informatiei genetice in acord cu teoria semantica Caracterele realizate de semantida tertiara (proteinele) pot fi de nivel molecular sau ca structuri morfo-anatomice. Dar sunt proteine implicate in structura diverselor tesuturi si organe. sistemele genetice eritrocitare si plasmatice. in infrastructura celulei. In celula./ MOLECULE EPISEMANTICE Fig. finalizand caracterele anatomo-structurale.GLUCIDE PRODUSI DE METABOLISM ________ ___________. 228 . nu exprima total informatia primelor trei semantide. ca produs final. Sunt caractere episemantice deoarece. in organism se sintetizeaza polizaharide si polilipide. In organism se gasesc un numar impresionant de molecule proteice sau molecule heteroproteice (Ig. Caracterele episemantice. HLA. etc.

sau codifica specific. S-a demonstrat ca unitatea de functie a codului genetic este codonul. adica codonul univoc. G (gnanina). necesare pentru codificarea unui aminoacid din structura unei proteine. cod realizat prin ordinea aperiodica a bazelor azotate in structura primara a acestor biomolecule. ca rezultat al transcriptiei si care ordoneaza. secventa aminoacizilor din structura unei proteine. Orice informatie genetica este reprezentata conventional. deflnind individul ca unitate biologica. Prin asocierea „frazelor logice. Cunoscandu-se elementele de baza care asigura informatia genetica se pune urmatoarea problema. 229 . notiune introdusa de Crick in 1961.3. Initial s-a presupus ca unitatea de functie cu care opereaza codul genetic este reprezentata de un singur nucleotid. informatia genetica este determinate de secventa nucleotidelor din structura moleculei de ADN. C ( citozina). se obtine mesajul integral pentru definirea unei molecule proteice exprimata fenotipic. Ca defmitie. codificate" se obtin mesajele genetice implicate in definirea caracterelor exprimate fenotipic. cum un alfabet genetic. Ordinea aperiodica intracatenara a bazelor azotate define§te mesajul genetic. Informatia genetica este inscrisa in moleculele acizilor nucleici (ARN) sub forma codificata. Dupa elucidarea structurii. codificat. Succesiunea cuvintelor de cod ordoneaza. copiata de ARNm. T (timina) sau U (pentru ARNm). traduce informatia genetica intr-un limbaj proteic in structura caruia gasim 20 amioacizi. proprietatilor §i functiei bio-genetice a ADN-ului s-a trecut la descifrarea codului genetic. „fraze logice". Deci informatia genetica lucreaza „cifrat". Totalul simbolurilor care pot servi la realizarea unui mesaj genetic sau informatie. respectiv „20 litere". Informatia genetica este conservata si multiplicata prin functia autocatalitica a moleculei ADN-ului (prin replicare semiconservativa). Codul genetic Intelegerea fluxului informatiei genetice impune si cunoasterea modului cum sunt codificate mesajele in structura ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. Simbolurile se asociaza intre ele in „cuvinte de cod" prin care este exprimat mesajul genetic. reprezinta codul genetic. prin simboluri (semne). reprezinta alfabetul genetic. Crick considera codonul o succesiune de baze azotate. cuprins din patru simboluri : A (adenina). Cifm prin care informatia este logic exprimata.

.. Numarul codonilor realizati prin combinarea nucleotidelor . patru fiind nespecificati genetic. justificand denumirea de codon degenerat sau redundant. dimensional.. Este un numar insuficient de codoni fata de eel al aminoacizilor. Plusul numeric de codoni asigura redundanta informationala. C-G ar specifica fiecare un alt aminoacid.1. Proprietatile codului genetic Analizat codul genetic are urmatoarele proprietati: a) Unitatea de functie a codului genetic este codonul format din secventa liniara a trei nucleotide. codificarea multipla este asigurata de codonii sinonimi.este de 64.43 . Nici codonul biunivoc nu se accepta. Deci codonul univoc nu este acceptat. reprezinta o eventuala protectie contra unor posibile mutafii si prevenirea efectelor lor in celula. in structurile proteice indiferent de specie si grad de evolutie sa gasim numai patru aminoacizi. Este o tripleta.Daca nucleoidul univoc specifica strict un aminoacid. chiar daca se admite ca in formarea codonilor joaca rol si ordinea bazelor: A-T.. 3. Codonul biunivoc ar specifica numa 16 aminoacizi. Se obtine un numar mai mare de codoni in raport cu numarul necesar pentru cei 20 aminoacizi. Pentru 18 aminoacizi. Acelasi rationament si in cazul codonului biunivoc cand s-ar obtine 42 = 16 codoni. codonii formati vor fi urmatorii: . Numai triptofanul si metionina sunt codificati de cate un singur codon. De exemplu. restui de 16 fiind nespecificati si si ar trebui sa lipseasca din structurile proteice. Existenta codonilor sinonimi pentru un aminoacid asigura corecta si rapida sinteza a proteinelor. Prin aceasta asociere si ordonare.. respectiv o succesiune de trei nucleotide adiacente.. S-a demonstrat ca unii aminoacizi pot fi codificati de 2. 4 sau 6 codoni. codonul este de tip triunivoc.". Ca urmare. s-a demonstrat si acceptat ca. iar trei codoni sunt nonsens. G-C. Ca fiecare aminoacid este codificat ca o tripleta. daca in gena ADN-ului avem secventa „. numarul codonilor obtinut ar fi de 41 = 4. Raportat la numarul de 20 aminoacizi. 61 codoni specifica cei 20 aminoacizi. T-A. 230 . deci numai patru tipuri diferite de codoni. numarul combinatiilor posibile este de 43 = 64. sau 44 codoni in plus. Din totalul de 64 codoni. Gratie experientei lui Nierenberg si Matthali (1961).. Codonul triunivoc este acceptat. b) Codul genetic este degenerat."ATT-GCC-ATT-ATG-GCA-TAA". Numar insuficient de codoni.ATTGCCATTATGGCATAA.. sunt codonii cu sens.

De exemplu Korana.. T prin A. glutamic. adica nerespectarea corespondentei stricte un codon un anume tip de aminoacid. ar trebui acceptata si ambiguitatea. polipeptidul va fi structurat numai din ac. poate asigura sinteza unui homopolipeptid format din lizina.c) Codul genetic nu este ambiguu... etc. Glutamic.G-AAG-AAG-Aag. UAG. GAA-GAA-GAA . Deci. de exemplu: C prin G. functie si specificitate diferita. In cazul ca tranzatia incepe cu nucleotidul al treilea 231 . nu sunt „virgule".. Tipul de aminoacid incorporat in homopolipeptid depinde de punctul de unde este citit mesajul codificat.. secventa de 10 dezoxi ribonucleotide realizeaza un milion de combinatii sau mesaje genetice diferite pentru sinteza aceluiasi numar de lanturi polipetidice cu structura. A prin U. arginina sau doar din ac. Daca am lua in analiza o secventa de 15 nucleotide combinatii posibile vor fi de 415. nesuperpozabil. d) Codul genetic are codon initiator. etc. f) Codul genetic inscris in molecula ADN este necunoscut in structura ARNm prin complementaritatea bazelor. G prin C. iar tripletele formale vor fi . e) Codul genetic are semne de punctuatie. Codonul AUG care specifica metionina. UGA. i) Codul genetic nu este suprapus. a facut urmatoarele observatii: secventa . Fiecare codon are bazele proprii care nu participa la formarea si functia altui codon (Khorana. 1968). Daca citirea incepe de la primul nucleotid.. Prezenta lor semnifica „sfarsitul translatiei" mesajului genetic necesar pentru sinteza proteinei.. Deci doi codoni vecini nu au nucleotid comun. polipeptidul va avea in componenta sa lizina. intre codoni nu sunt „semne" de separare.. g) Posibilitatile de amplificare a codului genetic sunt inepuizabile. Semnele de punctuatie sunt asigurate de codonii nonsens terminatori. Ar fi nerespectarea citirii in flux continuu a mesajului genetic. De exemplu. h) Codonii din structura ADN (respectiv ARNm) nu sunt separati intre ei prin prezenta unui nucleotid neintegrat in componenta codonului. GAA GAA GAA . Un anume codon cu sens recunoasje un singur tip de aminoacid. pentru a demonstra nesuprapunerea codului genetic.. este eel de la care se initiaza procesul de translate a mesajului genetic din ARNm (codonul complementar din structura ADN-ului este TAC)... Codonii nonsens sunt urmatorii: UAA. Deci cateva milioane.. Codonii terminatori cu rol de punctuatie genetica delimiteaza dimensiunea si continutul mesajului si sunt reprezentati de triplete bine definite.. Daca citirea incepe cu al doilea nucleotid . Daca ar fi codul genetic suprapus.

care actionand asupra moleculelor de ADN celular. Hemoglobina obtinuta avea caracteristicile Hb de iepure. Deasemenea s-a demonstrat ca un anume codon va codifica acelasi tip de aminoacid. „universalitatea codului genetic". Interesant este calculul probabilistic efectuat de Wright in 1966. GA-AGA-AGA-AGA . Datorita universalitatii codului genetic s-a reusit biosinteza hemoglobinei prin folosirea ribozomilor si ARNm din reticulocitele de iepure. indiferent specia. 57).. se pot obtine aproape 3000 tipuri de alele noi (vezi mutatia genetica). polipeptidul va contine arginina. Ceea ce difera insa este ordonarea codonilor in structura acidului nucleic al fiecarei specii.. deci suprapunerea este exclusa. Sunt factori exogeni. De ce? Pentru ca tripletele (codonii) din ADN-ul cromozomilor de la iepure codifica aceeasi aminoacizi ca si codonii de la E coli. Daca s-ar inlocui o singura baza din cele 1000 existente. k) Codul genetic se poate modifica prin mecanisme de mutageneza. 232 .. Este stabilit ca in structure acizilor nucleici gasim aceleasi tipuri de nucleotide indiferent regnul (animal sau vegetal) indiferent care este gradul de evolutie a speciilor (procariote sau eucariote. prin doza sau efect. potential mutageni.. j) Codul genetic este universal.vom avea codonii . El face urmatorul calcul: daca gena ar avea 1000 nucleotide. etc. Aceasta caracteristica. De exemplu codonul UUU specifica fenilalanina la toate speciile. in prezenta ARNt de la Escherichia coli. bacterii sau mamifere). specie. pot induce modificari in structura ADNului. posibilitatea combinarii secventei nucleotide este de 41000 sau 10600. Distributia pozitionala a aceluiasi codon in mesajul genetic din ADN confera specificitate structural-functionala a aparatului genetic pentru fiecare individ. are importanta in ingineria genetica. pot modifica mesajul genetic (fig.

• Odata inceputa initierea codificarii se va continua cu sinteza ARN-ului m.. 233 . care fmalizeaza proteomul. TCiA TGA : ATG | c_____ ATG c . actionand strict in zona genelor active.. mesaj inscris in structura primara a moleculei de ADN. TGC Fig... Procesele de codare si decodare sunt complexe. 57 Efecte induse prin procesul de mutageneza (dupa Crick. Este etapa care modifica structura cromatinei si pozitionarea genelor active din nucleozom.Transcriptonul este unitatea functionala de codificare a mesajului genetic in ARN. • Ansamblu complex de initiere compus din diverse proteine care conlucreaza pentru codificarea genelor in ARN.. In decodare sunt implicare doua tipuri de ARN: ARNr si ARNt.. la nivelul carora se va sintetiza ARNm. CTT ! non-sen* GCA Gena cu insert 1a unei baze Gena cu supriinarea unei baze ATG : OCT TGC1 ATG nonsens : AAT GC. forma transmisa a mesajului genetic necesar sintezei unei proteine cu structura si functii specifice. Codarea §i decodarea ARN-ului (sinteza proteinelor) a) Codarea . Codarea transcriptonului cuprinde ARNm. b) Decodarea este procesul complex de traductie (translate) a mesajului genetic din ARNm in proteina. ATG ! CTG CAT GAA ■nonseiis . necesitand unnatoarele etape: • Accesarea transcriptonului din genom...Gena salbateca Gena cu substitutia iinei baze ATG ATG : CAT : GCA . Acest complex este foarte important deoarece initierea este un proces cu inalta tinta. care copieaza mesajul genelor din transcripton. 1961) 4.

(2001) studiind transcriptonii din 8 linii celulare. Transcriptonul uman este substantial mai complex fata de eel al procariotelor §i al unor levuri (Saccharomyces cerevisiae). La eucariote. la care sunt implicati spliceosomii (cu rol in cuplarea corecta a exonilor dupa decuplarea de introni). mentinut in succesiunea generatiilor prin replicare semiconservativa sj transmis la descendenti (a se vedea sinteza ADN-ului sj aplicarea cromozomilor). 5. Transcriptorul nu este sintetizat de „novo" in celula. Intronii sunt subunitati genice noninformationale care sunt codificati impreuna cu exonii. in organism. conform principiului complementaritatii bazelor azotate: ADN: AGCT ARN UCGA. cantitatea de ARNm variaza (cantitativ) intre diversele tipuri de celule canceroase. confine codul pentru sinteza ARNm. Exemplu sunt diferentele transcriptonului intre 234 .• O alta etapa este procesarea molecului ARN-ului. • Formarea lantului polipeptidic si formarea structurii proteinei si configuratia corecta a structurii tridimensionale si cuaternare a proteinelor. cod care este trecut in sinteza si structura ARNm. au descoperit diferente cantitative la moleculele de ARNm care au fost transcrise de transcripton. genele transcriptonului uman au inceput sa fie identificate. in structuri proteomice specifice. Transcriptia nu rezulta din sinteza transcriptonului. Interesanta este descoperirea facuta de ei ca in moleculele codificate de transcriptoni. components semnificativa. de exemplu. Transcriptonul uman. De§i putin cunoscute. El este mo§tenit de la ascendenti. normale si canceroase. Acest ARN precursor pentru a deveni ARN m matur (functional) este supus unor mecanisme de procesare. Din aceasta codificare mixta a genei (exoni-introni) se formeaza ARN premesager sau primar. Transcriptonul §i transcrierea informatiei genetice m structura ARNm Transcriptonul. iar acesta va specifica structura proteomului. gena are structura discontinue sau in mozaic continand exoni §i introni. • Ansamblul complex al translatiei (traductiei) mesajului genetic din ARNmm intr-o structura proteica. Caron si col. Este rezultatul decodificarii mesajului din ADN.

sunt proteine trans-activatoare pentru fiecare ARNpolimeraza (la eucariote importanta pentru transcrierea mesajului genetic i este ARN-polimeraza II).transcriptorul. j 6. se deschid noi perspective cu implicare J inpatologie: . . TATA sau GC si CAAT. .ribonucleotidelor activate. ce serveste ca matrifa de \ sinteza a ARNm precursor (ARN premesager) i .elementelor cis-reglatoare in amonte de latura centrala a transcriptorului din regiunea laturei 5.descoperirea unor noi modalitati de tratare a bolii canceroase. sau a j altor boli pe fond genetic. in structura ADN-ului celular. J 1997). . .i celulele cancerului de colon si cele ale cancerului pancreatic (Zhang si col. care. II sj III.complexul enzimatic al ARN polimerazelorl. analizand | transcriptonul in doua forme de leucemie (leucemia limfoblastica acuta si | leucemia mieloida acuta) au constatat diferente cantitative a ARNm celular. Transcnerea transcriptonului Pentru transcrierea (traductia) mesajului genetic Tnscris si j transcripton este necesara prezenta urmatoarelor elemente: | . considerate ca elemente de start al transcriptiei. 235 . Aceste elemente sunt prezentate de casetele 5.diagnosticul diferential in diversele tipuri de cancer la om. Cei care au initiat analiza transcriptonului in diagnosticul diferential j in diversele tipuri de cancer au fost Golub §i col (1999). Prin analiza transcriptonului si stabilirea diferentelor calitative si | cantitative a moleculelor de ARNm.activatorilor: .

Fiind copiate ambele secvente. 58 Interrelatia cuplarii transcriptiei §i translatiei Spre deosebire de procariote. se desfasoara in doua etape: • prima etapa este codificarea integrala a genei la eucariote (exonii si intronii) cu formarea molecului de ARN premesager (precursor).OPERON asigura i TRANSCRIPTIA 1 Permite In citoplasma opreste CONFORMATIA f adopta TRANSLATIA rezulta CONFORMATIA PROTEINE ENZIME ARN-m adopta AMINOACID Concentratia crescuta in aminoacizi___________carid T ARN-m concentratia in aminoacizi scazuta T Fig. formata din exoni si introni. intronii si exonii. 236 . traductia sau transcrierea mesajului genetic si maturarea ARNm. pentru a deveni functional. la eucariote gena are o structure discontinua (in mozaic).

forma sub care trece in citosolul celulei traversand porii anvelopei nucleare.1. .. Pentru procariote. considerate catena transcripton sau codanta. principiul complementaritatii bazelor: ADN: .5' ATGC.3'ARN.. proteina sigma (a) se decupleaza de gena promotor.. Etapele formarii ARNm. actioneaza o proteina stop.. mesajul codificat pentru formarea ARN-m incepe cu nucleotidul care are adenina A. iar cateva 5'—->3' va lua aspectul de bucla monocatenara. Initierea transcriptiei.. 6. rezultand ARNmm (mesager matur).. 6. Odata cuplata enzima incepe transcrierea codului inscris in structura genei. In zona „tintita" pentru initierea transcriptiei..La procariote. Pentru sinteza ARNm se parcurg urmatoarele etape: . se fixeaza ARN-polimeraza. elongatia si stoparea.. cu capetele complementare libere. Cand transcrierea ajunge spre terminarea genei. pe situsul start care corespunde promotorului si in prezenta proteinei sigma (o). ... a) . Catena complementary 5'—>3' este necodanta sau non-transcripton. Sinteza ARNm are loc numai pe catena cu directia 5'—»3'. o proteina speciala „rho" care are proprietatea sa recunoasca 237 ...stoparea (terminarea) transcriptiei.. rezultand molecula de ARN-m. Secventa promotor -TATAAT.se gaseste in amonte de situsul start pentru sinteza ARNm.. Despiralizarea situsului de initiere se face sub actiunea helicazei si enzimei dna.. Deoarece gena la procariote nu contine introni initierea transcriptiei se deruleaza in modul urmator: ARN-polimeraza actioneaza asupra transcriptonului.1.. Sinteza ARN-m pe catena ADN respecta. cele doua catene ale moleculei ADN se separa..UACG. Dupa o secventa de 10 nucleotide de la inceperea transcrierii mesajului.elongatia transcriptiei...... Dupa despiralizarea transcriptonului.initierea transcriptiei..• a dotia etapa este procesarea ARN pre-mesager.1.

codificarea mesajului in ARN p. gena va fi transcrisa in totalitate (si exonii si intronii). La eucariote.. la care gena contine introni si exoni. La eucariote. Spre deosebire de procariote. in timp ce la eucariote activitatea de transcriere este catalizata de trei tipuri de enzime: ARN polimeraza I este prezenta in zona organizatori nucleolari la cromozomi acrocentrici. prezenta in nucleoplasm^. • la procariote in sinteza ARNm este implicata numai enzima ARN polimeraza. La procariote ARN-polimeraza recunoaste gena care va transmite ARN-m. CCAGCCATG) implicata in declansarea si prereglarea sintezei ARN premesager. rezulta direct molecula de ARNm functional. este dispersata in nucleoplasms. In amonte de situsul de initiere este o secventa 5'->3' (5' . bogat in GC si recunoscut de proteina „rho". numai dupa ce s-a fixat enzima ARN-polimeraza II. Catalizeaza sinteza ARNr. datorita existentei ADN-ului repetitiv noninformational. va incheia sinteza ARNm. copierea mesajului 238 . ARN polimeraza II. Ca ARN premesager. Catalizeaza sinteza ARN pre-mesager.. ARN polimeraza HI.m. unde este ADN nerepetitiv genetic informational. din transcrierea codului. catalizeaza sinteza precursorilor ARNt. Codonul stop. are loc numai in zonele eucromatice ale cromozomului. Deoarece situsul de initiere contine codonul initiativ TAC pentru metionina. deoarece ADN-ul genei nu contine introni. Dupa terminarea transcriptiei. ADN-ul isi reface integritatea moleculara dublu catenara. b) La eucariote. La procariote. • la procariote se transcrie orice gena indiferent de pozitia sa in molecula ADN. la eucariote transcriptia mesajului genetic este mai complexa. Initierea transcriptiei la eucariote are loc la nivelul situsului de initiere. Fixarea enzimei are loc numai dupa recunoasterea situsului TATA-box al promotorului de la capatul 5' —> al transcriptorului. acesta este supus unor etape de procesare pentru a se obtine ARN mesager matur. rezultand in prima etapa un ARN premesager (precursor). Deosebirile intre sinteza ARNm la procariote si eucariote sunt urmatoarele: • la procariote gena (lipsita de introni) va fi total transcrisa rezultand ARNm.tripleta „stop" din gena transcrisa.

1. 16.2. Accesarea va asigura respectivelor gene accesibilitatea de a fi decodificate in ARN (fig. 1983) 239 . AON SE MANIFEST A Fig. .genetic in ARNpm va incepe cu AUG . acolo unde sunt gene active.Accesarea genomului si procesarea ARN premesager Procesarea genomului implica procese ce vor influenta structura cromatinei sj pozitionarea nucleozonului. 59 Transcriptia informatiei genetice in structura ARNm (dupa Robert.corespondentul complementar in ARNm. 59).

6. Dupa ce proteina „rho" a recunoscut codonul stop §i s-a incheiat transcrierea mesajului din gena. .. Pentru a-si exercita functia proteomica. 240 . Caracteristica ansamblului complex de initiere este „tinta exacta" de actionare din genom. modificarile sunt urmatoarele: la capatul 5' al ARNm precursor se va cupla o molecula 7-metil guanozina. Excizia are loc in punctele de contact dintre exoni-introni. La sfarsitul transcrierii genei. Singurul ARNm lipsit de coada poliadenilica este eel care codifica sinteza histonelor. Pentru prima etapa. Orice eroare modifica mesajul genetic. Este etapa de separare a exonilor de introni. precum §i cuplarea cu sub-unitatea ribozomica 60 S. denumita situs donor si cuplul 3'-AG situs acceptor. Procesarea pre-ARNm La eucariote gena este structurata sin exoni si introni.1. rezulta ARNm nefunctional. unde. Modificarea celor doua extremitati ale ARNm precursor asigura urmatoarele semnificatii: . ARN precursor este supus proceselor de procesare. iar la capatul 3' o secventa poliadenilat. II §i III pentru copierea codului in structurile ARN. Trecerea de la ARN precursor la Arnmm se face in doua etape: . Lipsa acestuia ar face nefunctional ARNm. O remarca! La eucariote nu exista ARNmm lipit de coada poliadenilica.prima etapa este legata de modificarea capetelor 5' si 3' a ARNm precursor.a doua etapa este procesarea propriu-zisa a ARN precursor. acest precursor ARNm este supus unui complex de procesare. in ARN precursor. .1.stabilitate §i protectie fata de actiunea endonucleazelor. exista cuplul 5'-GU.dupa maturizare. Secventa poliadenilat este denumita §i „situs de incheiere a transcriptiei". asigura transportul ARNm din nucleu in citoplasma (faciliteaza traversarea anvelopei nucleare). denumita si coada adenilica. „tintele" adiacente genelor active. separare exacta. numit pre ARNm sau precursor.2.Ansamblul complex implicat in initierea transcrierii mesajului genetic din gene cuprinde setul de proteine sigma (a) si rho care vor conlucra cu ARN polimerazele I. A doua etapa este procesarea ARNm precursor.

Chambon (1981) a incercat sa explice originea. care urmeaza codonului stop si care. se vor matisa. Conform ipotezei lor. de matisare a intronilor si sudarea exonilor. Ei considera ca asa numitele „relicve" intronice ar fi avut si vor avea importanta deosebita in evolutia biologica. s-ar fi diversificat in secvente mici de ARN (small nuclear) cu rol in procesele de cataliza si formare a ARNm matur. . Spliceosomii sunt segmente de snARN (small nuclear ARN) cu capacitate catalitica (enzimatica). Dupa aceasta procesare care are loc in nucleu. Dupa separarea exonilor de introni. intronii „relicva" ar avea aceeasi origine cu ADN-ul repetitiv. Chambon lanseaza urmatoarea ipoteza: spliceosomii (autorul a folosit termenul de enzima ancestrala) cu rol catalitic operand asupra preARNm pentru a rezulta ARNm matur. sunt implicati in procesul de splicin (matisare).2 si 17 q. ar fi evoluat plecand de la o singura ribonucleoproteina ancestrala si care in evolutia biologica. matisandu-i in ordinea exacta. prin actiunea selectiei. sub actiunea endonucleazei. aparent „fara functie". se obtine molecula de ARNmm (functionala). drojdia) s-ar fi pierdut in cursul evolutiei. 241 . ARNmm trece in citoplasma celulei unde prin procesele de translate va asigura sinteza unei molecule de proteina cu structura si functie specifica. exonii se vor cupla. dar care s-au perpetuat in succesiunea generatiilor. ' Spliceosomii au un dublu rol: recunosc punctul delimitant dintre exoni si introni care vor fi recuplati.De consemnat: fiecare gena transcrisa este incadrata dc doua situsuri: .situsul terminator. In urma recuplarii exonilor si eliminarea intronilor. semnificatia si rolul intronilor in genomul eucariotelor. Dupa Chambon. chiar daca este neutilizabil. ataseaza „coada" poliadenilica de molecula ARNm precursor. cum se gaseau in structura genei transcrise. Observand mecanismele de procesare.situsul initiator de care se leaga ARN polimeraza II. Un rol esential in procesele de matisare il au „spliceosomiP. P. intronii „relicva" ar fi existat la toate organismele vii. Mai optimista este ipoteza lansata de Gilbert si Tonegawa (1981). dar organismele cu ciclu de dezvoltare foarte rapid (eubacteriile. In asociere cu ARNm precursor. In genomul uman se apreciaza exitenta a circa 22 gene a caror locasuri ar fi pe cromozoml 17 p 11.

celula hepatica se presupune ca are 10000-20000 tipuri diferite de proteine. Sinteza de proteine Proteomul este produsul final al genomului.. 2000) (fig. Translatia sau transcrierea mesajului genetic din ARNmm 7. determinand noi proteine. 7. 60). 1994.. §i cuprinde toate proteinele dintr-o celula intr-un anume moment.1.Dupa Gilbert si Tonegawa. Ca hepatocitul ar contine aproximativ 0. pentru ca prin combinatie cu mecanismele de crossing-over inegal si duplicatie-deficienta ar fi putut crea. noi caractere (nromale sau patologice). o celula tipica mamiferelor.5 mg sau 18-20% din greutatea totals a celulei (Alberts si col. Lodish si col. noi secvente genice active. intronii „relicva" n-ar fi inactivi. De exemplu. 242 . si creeaza. iar mecanismul „excizie-lipitura" in timpul procesarii ARNm precursor ar avea un avantaj evolutiv.

cantitativ. Dupa cum observam. Translafia este procesul de decodificare a informafiei genetice din ARNmm. Materializarea proteomului este rezultatul unui complex de procese de translatie (traductie) a mesajului genetic. 1979). inscris prin transcriere si matisare in ARNm matur. proteomul. 243 . 60 Mecanismul asamblarii aminoacizilor si elongatia lantului polipeptidic (dupa Gallien. care asigura ordonarea secvenfiala specified a aminoacizilor. este complet si mult diversificat calitativ. polimerizarea lor prin formarea de legaturi polipeptidice intr-o secventS polipeptidica.Fig.

. . au un diametru de 15-20 nm.metionil . .Palade.E.1. care este ribozomul cu ARNr.moleculele care asigura traducerea informatiei genetice din ARNmm. . formand polizomul sau poliriobozomul (G. .polipeptidaze. reprezentate de ARNt ce contin anticodonii.codul genetic mscris prin traductia genei si prezent in citoplasma ca ARNm matur. Posibilitatea ca o molecula de ARNm sa fie explorata de mai multi riozomi. Premiul Nobel 1974). Gratie formarii polizomului se poate sintetiza. o mare instabilitate si degradare rapida. . 244 . La procariote Pentru translate sunt necesare urmatoarele componente: . IF2 §i IF3 . Fiecare molecula de ARNm va fi „explorata" de un ribozom. 7. 1953.o molecula de guanozin trifosfat ca sursa de energie (GTP).factorul de initiere.ARNt. .elongatia. compusj din doua subunitati. cu formarea mai multor lanturi polipeptidice identice. . . S-a observat insa. enzime de formare a legaturilor peptidice intre aminoacizi.ARNt initiator: formil . Sinteza moleculelor proteice se desfasoara in trei etape: .ARNm cu codonl initiator sau start: AUG. . ca aceeasi molecula de ARNm poate fi „explorata" seriat de mai multi ribozomi. Ajuns in citoplasma.factori de initiere EF1. .1.factorul de elongatie si ATP. Cele doua subunitati inegale vor fi cuplate prin legaturi stabilizate de ionii de Mg + (a se vedea ARNr).ribozomii: subunitatile 50S si 30S. caracterizat de un „turnover" foarte rapid. prin amplificare complexul proteomic din celula.terminalizarea. In citoplasma. este conditionata de faptul ca in celula avem o cantitate mica de ARNm (ccj 4%).Pentru transcrierea mesajului genetic si formarea lantului polipeptidic sunt necesare: .aminoacizi. transcriptorul asigura translatia (citirea) mesajului genetic.nisa de asamblare a aminoacizilor. ARNm se va cupla cu ribozomii care.initierea. materializat intr-o structure polipeptidica.

Prin cuplarea cu subunitatea nare.tranferazei si donorului de energie GTP. Pe acest complex se fixeaza ARNm si o molecula de ARNt cu anticodonul complementar codonului de initiere. va fi integrat in situsul P al ubunitatii mari. care transporta metionina activata si cuplata sub forma de formil . acest complex vine in contact cu codonul AUG din ARNm. va icoperi si codonul ce urmeaza codonului initiator AUG. Spatiul codonului coperit in aval de codonul initiator reprezinta situsul A al ribozomului. subunitatile 245 . RNt2 se va gasi acum in tusul P. In timpul Dngatiei mesajul genetic transcris in ARNm de la ADN.ARNti. dar subunitatea care. rin aceasta alunecare in directia 5'-3'a ARNm. care a transportat metionina. impreuna cu GTP (sursa energetica) (IF = factori de initiere. este materializat tr-o molecula proteica sintetizata. ozomul se disociaza in cele doua subunitati. este liber.Pe subunitatea 30S a ribozomului se fixeaza factori de initiere IF1. ce va fi itrodus in situsul A liber. rezultand un dipeptid. In timpul elongatiei cu sinteza polipeptidului sunt posibile erori. Soseste al doilea ARNt2 ce transporta alt aminoacid. Prin liberarea situsului P. >upa formarea dipeptidului. Cand ribozomul ajunge la codonul non-sens sau stop (UAG. intre ninoacidul 2 cu aminoacidul 3. IF2 si IF3. Cand in citoplasma ajunge un alt ARNm. separare facilitate de un factor proteic (PF). In urma acestei eliberari ajunge ARNt3 ce va transporta al 3-lea ninoacid pe care-1 va introduce in situsul A.metionil . rezultand un tripeptid. Dupa stopare complexul ribozom-ARNmlipeptid se separa. Sub actiunea enzimei. ARNt. se Dimeaza legatura peptidica intre cei doi aminoacizi. sunt proteine ce intervin in initierea §i sinteza proteica). iar situsul A liber. se stabileste legatura peptidica. ce t fi corectate sau nu. are. Este ARNt. dispersandu-se in Dplasma. UAA j UGA) alunecarea se opre§te. prin cuplare cu subunitatea mica. sub ctiunea enzimei peptidil . Dupa ocuparea celor doua situsuri (P §i A). ARNt] din situsul P este eliberat. subunitatea ribozomica mica se va cupla :u subunitatea mare constituind ribozomul. Dupa terminalizarea translatiei §i eliberarea lantului polipeptidic. sub ictiunea factorului de initiere IF2. ribozomul va inainta pe ARNm ocupand in aval de xlonul de initiere o secventa de trei nucleotide (al 2-lea codon pe ARNm). initial. Procesul de avansare a ribozomului pe ARNm si formarea gaturilor peptidice intre amioacizi este denumit elongatie. intre jptidul transferazei si GTP. Dupa cuplare.

Dupa ocuparea situsurilor. in special IF2. 7. situsurile P si A din subunitatea 60 S ribozomala. Acest anticodon din ARNt va avea un codon complementar in componenta ARNm.ARNt.Aminoacidul initiator . Cand se ajunge la codonul stop (UAG. datorita . lantul polipeptidic se va separa de ribozom.ARNmm semnal care contine obligatoriu in pozitia unu. urmate de dislocarea subunitatilor ribozomale. catalizata de peptidul-transferaza din subunitatea mare a ribozomului.2. Recunoasterea o asigura anticodonul din ARNt.1. . si dispersia lor in citoplasma. UAA sau UGA). Prin alunecare. La aceste procese participa ATP ca sursa de energie si amino-acil-ARNt-sintetaza care va recunoaste aminoacidul activat pentru a fi transportat.64) . . forma activata a aminoacidului.62. -GTP. 246 . codonul de initiere AUG in apropierea capatului 5' al ARNmm. Elongatia are loc in directia 5'—*3' a moleculei de ARNmm. are pe subunitatea mica doua locuri de legatura cu ARNm si ARNt. Aminoacidul. vor ocupa in ordine ti si t2. intre cei doi aminoacizi se stabileste o legatura peptidica.ARNt. La eucariote La eucariote translatia este similara cu cea descrisa la procariote dar mai complex! Initierea translatiei la eucariote necesita: (fig. La factorii de elongatie se implica EF-Tu pe care se fixeaza GTP. Dupa fiecare eliberare a situsului A va fi introdus cate un aminoacid translocat de ARNt.ATP.alunecarii" ribozomului pe molecula ARNmm.63. ARNt-1-initiator acceptor si ARNt-2-acceptor pentru al doilea aminoacid. .. se cupleaza la bratul liber lung de adenina distala. si de ARNmm. situsul A se va elibera. Din acest moment incepe elongatia sintezei polipeptidului. se stabileste legatura peptidica intre aminoacizi. de care se leaga un factor de eliberare. Prin decuplarea EF-Tu de aminoacid . .Factorul de initiere.metionina. Ribozomul cu situsurile P si A pe subunitatea mare. dupa prealabila identificare de catre anticodonul din bucla. 61. sursa energetica pentru activarea aminoacizilor.ribozomale sunt supuse acelorasi procese si etape in translatia mesajului genetic.

Fig. 61 Nivele de control in sinteza protemelor la eucoriote SINTEZA PROTEINEI t REGLARE realizata prin MULTIPLE NIVELE DE CONTROL ?I INFLUENTE conditionate de .

SI RETROINTHBITIE) PROTEIN A ACTIVATOARE ONDUCTIE) CONTROL influetyeazS ■» pozmv '' PROMOTOR OPERATOR / . 62 REGLAREA ACTTaTATH GENELOR IN SINTEZA DE PROTEINE LA PROCARIOTE (REPRESEE .Fig.

63 REGLARE PRIN REPRESIE ENZIMATICA A SINTEZEI DE PROTEINE Fonna lnutaiita- GENA TRANS to Produce \ OPERON INACTTV mi se leaaa de are caracteristica ■ FORMA *) ALOSTERICA sail nil produce PROTEINA REPRESOR TRANSCRIPTIA Wocheazri ARN-POLIMERAZA -se blocheazfl .Fig.

Fig.64 Iiuluctia euzunatica a suite zei de proteme la Procariote GEN TRANS procuce PROTEINA ACTIVATOR nelegate de promotor legate de Permite INACTIVA GENA PROMOTOR ARN-POLIMERAZEI mitiaza cuplarea la TRANSCRIPTIA .

tipul §i succesiunea aminoacizilor. De exemplu. a proteinelor. .functia contractila a proteinelor. feritina inmagazineaza Fe in ficat. etc. la toate nivelele de organizare morfo-anatomica a organismului.reglarea proceselor celulare mediate de proteine.functia de protectie a celulelor din tesuturi si a corpului. .functia de depozitare a proteinelor. proteinele au o gama larga de functii. hemoproteina (hemoglobina) transporta gazele din si in celula (oxigenul. reziduuri componente in structura lor. in organism. albumina. etc. citokinele (proteine). gliadinele inmagazineaza aminoacizii in seminte de graii inactive. anticorpii (imunoglobulina) sau unele proteine sunt implicate in coagularea sangelui.S. . Functia catalitica a proteinei este sub forma de enzime. . 251 . mesaje codante. De exemplu. interleukinele regleaza mitoza §i diferentierea celulara etc. Proprietatile fizico-chimice.. .functia catalitica in reactiile metabolice de sinteza sau hidroliza care au loc in celula.Rolul proteinelor nou sintetizate in viata celulei. CO2). ce pot fi transcrise in ARNm §i traductionate in structuri proteice putem sa acceptam marea diversitate a proteinelor in celule.functia in infrastructura celulei. enzimele sunt implicate in biosinteza acizilor nucleici. Ca functii a proteinelor nou-sintetizate mentionam: . Datorita imensei diversitati de structura. . Ca functie catalitica. de exemplu actina §i miozina din fibrele citoscheletice ale fibrelor musculare. De exemplu. hormonii extracelulari. Sunt unele proteine care transporta acizii gra§i. DacS luam in analiza diversitatea mesajelor genetice inscrise in structura aperiodica a ADN-ului.functia de transportator. De exemplu: activatorii care leaga genomul de influenta genelor (individuale sau grupuri de gene). lipidelor. Proteinele sunt integrate in toate compartimentele ce formeaza citoscheletul celular. insulina (regleaza glicemia). carbohidratilor. functia §i specificitatea unei proteine sunt determinate de numarul. forma care asigura energia celulei.

Sunt insa diferente fenotipice. crossingover inegal. set haploid exista numai in celulele reproducatoare. este necesara dezvoltarea notiunilor de genom. Aceasta este reprezentata de totalitatea genelor existente in cele doua seturi haploide primite de la genitori (din celula diploida). In sens larg. etc si care indeplineste functie genetica. Fenotipul . Ca urmare. Alelele avand "comportament" dominant sau recesiv. fenotipul este ansamblul de caractere anatomo-structurale. sau componenti ai aceleiasi familii. genomul este totalitatea genelor existente in celula gametica. este numita alela. Caracterele observabile sunt produse prin interactiunea informatiei genetice existenta in genotipul individului dar si in mediul sau de viata. aparuta prin mutatie. moleculare si metabolicofunctionale ale fiecarui organism. cantitative sau calitative in exprimarea aceluiasi caracter la indivizii conspecifici. In fiecare pereche de omologi sunt inscrise genele care contin mesajele pentru sinteza unei proteine cu structura specifica pentru definirea caracterelor unui organism. Fiecare gena ocupa un locus "precis" in cromozomi. Caracterele cu exprimari fenotipice diferentiate intre indivizi. de factorii ecologici. Sunt 252 . sau prin duplicitate. sunt conditionate sau influentate de factorii de mediu. Forma sub care exista o gena pe un locus dat in cromozom. La eucariotele cu reproducere sexuata. Dotatia cromozomica din celula diploida (genotipul) este constituita din doua serii de cromozomi omologi: materni (23 de cromozomi) si patemi (23 de cromozomi). dar si genele din ADN-ul mitocondrial. Pe cuplul de cromozomi omologi fiecare gena este dublu reprezentata. genotip si fenotip.Genotipului i se "opune" fenotipul. constituind un cuplu alelic sau gene alelomorfe. in gameti.Capitolul VI RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA ALOMULUI Pentru intelegerea relatiilor inter-genice si raportul gena-caractermediu. Genomul reprezinta totalitatea genelor existente intr-un set haploid de cromozomi la organismele cu reproducere sexuata. Genotipul este constitutia genetica a organismului. "Identitatile" fenotipice intre indivizi pentru un anumit caracter sunt rezultatul unei constitute genice sinonime.

1. Relatii intre cupluri alelice.este gena care exprima fenotipic caracterul atat in starea homozigota (doza dubla). . Diversitatea fenotipica reprezinta gama de reactii fenotipice a unui genotip particular (constitutional genetic) ca norma de reactie a individului la influentele induse sau conditionate de factorii ecologici.alela . Doua alele nu pot coexista pe acelasi locus. raporturi cu efecte semiletale sau letale. care in ansamblul lor definesc individul ca unitate biologica (morfotipica) in cadrul populatiei. 1.locus . ocupand acelasi locus ca si gena normala. unde exista o pereche de cromozomi omologi. la care factorii din mediul extern pot influenta exprimarea nuantata.dominanta . . Modelarile fenotipice se pot analiza la diverse niveluri de organizare a biosistemelor: caractere de nivel molecular. Interferentele conditionale intre genotip si mediul ambiental.este pozitia si „spatiul" ocupat de o gena in cromozom. cat si in starea heterozigota (doza unica).cand locusurile omoloage sunt ocupate de alele neidentice.caractere.heterozigot . 253 .1.homozigot . sunt strans legate. Pentru a intelege corect aceste relatii sunt necesare urmatoarele notiuni: . a speciei. de organ sau sisteme de organe. codominanta. a aceluiasi caracter. cu predispozitie genetica.starea in care locusurile omoloage sunt ocupate de alele identice. in special caracterele poligenice. sau de interrelatiile intre cuplurile de gene nealelice. in modelarea si gradul de manifestare a unor trasaturi fenotipice. .Relatiile intergenice Exprimarea fenotipica a unui caracter ereditar este conditionata de relatiile existente in cadrul unui cuplu alelic. tisular. cuplurile de gene alelice ocupa aceleasi locusuri in cromozomii respectivi. In cadrul cuplurilor alelice apar relatii de dominanta. In celula somatica diploida. etc.este o varianta a unei gene realizata prin mutatie sau crossingover inegal. . graduala.

in doza unica.recesiva . In aceste conditii. care nu intra in „concurenta" cu proteina „activa" in nici o reactie in care aceasta ar fi implicata. prin care pot fi identificate mici diferentieri a caracterului determinat de gena dominanta la indivizii heterozigoti in comparatie cu cei homozigoti. De exemplu sa presupunem cuplul de alele „A" si „a". ca produs al mutatiei. alela dominanta este frecvent prezenta la indivizii speciei care traiesc in conditii naturale. „semiletale" sau fara efecte fenotipice. mentinandu-se in concentratie crescuta numai in populatiile consanguine.1. pe cand alela „a" este recesiva „latenta". la prima vedere. sunt letale. Conditiile ca o alela sa fie dominanta sau recesiva sunt urmatoarele: alela este dominanta cand. alela este recesiva atunci cand induce sinteza unei biomolecule „nula functional". 1. prezinta un fenotip identic cu eel homozigot A/A. Acest lucru se poate observa daca sunt folosite tehnici de finete.. aceasta trasatura. Alela recesiva. asigurandu-se dispersia lor in genofondul populatiei. fara a se exprima caracterul. Aceasta diferentiere fenotipica poate fi explicata astel si anume. cand se incruciseaza doi indivizi de sexe diferite si care au gene diferite pentru acelasi caracter. Si anume in stare homozigota genele mutante nu permit dezvoltarea . sau cele conservate artificial (notate cu -). ca o gena dominanta in starea heterozigota (doza unica) nu intotdeauna este suficienta prin activitatea sa codanta pentru a asigura in „totalitate" functia de exprimare fenotipica a caracterului.este gena care asigura exprimarea fenotipica a caracterului uman in stare homozigota. In general.recesivitate Notiunea de dominanta . iar in prezenta genei dominante este nonfunctionala. La eucariotele superioare normale. sau anemic functionala.recesivitate devine evidenta la eucariotele superioare sexuate. care sa asigure functiile celulei sau organismului. este de regula eliminata prin selectie naturala. genele mutante corespund recesivilor „letale". Relatiile de dominanta .1. alela A este dominanta „prevalenta". fiind denumita si alela salbatica (+). iar in stare heterozigota se mentin in genotipul hibrizilor. Nu intotdeauna alela dominanta isi mentine absolut. Subiectul heterozigot A/a. 254 . este capabila sa sintetizeze o cantitate suficienta de proteina „activa".

Acest aspect il putem consemna la om cand.1 . dominante sau recesive. Mohr si Wriedt au studiat un cuplu cosangvin. iar efectul a fost letal la copil. continand fiecare gena dominanta mutanta (cu efecte semiletale) iar copilul nascut era homozigot dominant mutant. morfodisplazia este mult mai severa).1. deoarece in aceasta formula dominanta exprimarea fenotipica determinata de genele mutante a fost cu expresivitate completa (100%). la care cei doi genitori (el si ea) erau purtatori de brachidactilie moderata. au evidentiat unele dificultati de interpretare si abatere de la legile ereditatii dominante si recesive.lA cand ambii genitori sunt heterozigozi (A-a) (fig. Uneori intre cuplurile alelice.Dificultati statistice Studiile genetice de respectare a legilor mendeliene de segregare a caracterelor mogenice (monofactoriale) stabilesc ca raportul de segregare a unui caracter dominant este de XA .Dificultatile si exceptiile de la leg He dominantei si recesivitatii Analiza caracterelor monogenice.65) sau de 3A . Sunt mai multi factori de "eroare" ce intervin in interpretarea caracterelor dominante sau recesive. Cei doi cercetatori au considerat ca genitorii erau heterozigoti. o gena mutanta dominanta in stare heterozigota. sunt raporturi de codominanta (a se vedea lucrarile practice) 1. 255 . Acest cuplu a dat nastere la un copil la care lipseau degetele din regiunea palmara si plantara insotite de multiple malformatii scheletice. De exemplu.1. determinand moartea la un an dupa nastere. al carei grad de exprimare fenotipica a displaziei somatice este diferit in raport cu homozigotul dominant mutant (la acesta.65).V% daca unul din genitori este heterozigot (Aa) (fig. a).

fara casatorii consanguine. Dar asemenea raporturi de segregare nu sunt respectate in totdeauna in genetica medicala deoarece numarul familiilor studiate (pentru acelasi caracter) este mic. 65 Ereditatea autozomal dominanta si recesiva Aceste raporturi de segregare sunt respectate in cazul cand este analizata o populatie (cazul izolatelor umane) sau sunt studiate un numar mare de familii cu descendenta numeroasa. A a a H■H A a Aa a T A a t 1 T A a t f f *Y Aa Aa 50% (1/2) i6 aa rr ?f aa ff 0f AA_______Aa______Aa .gena dominanta a -•• gena ret*siva Fig. 18 Populatia panmictica .reditare recesiva A . Dar corecta analiza genetica impune folosirea sondelor genice pentru a stabili starea de heterozigot a purtatorilor (in special) de gena recesiva.dominant sau recesiv (transmis genetic) este si situatia cand ancheta medico -genetica se adreseaza exclusiv la copiii aparent sanatosi din familie. Studiile efectuate pana in prezent au identificat exceptii de nerespectare si interpretare incorecta a legilor ereditatii dominante si recesive. fara neomutatii. 50% (1/2) 75%(3/4) 25%(1/4) Ereditate dominanta F. b) Exceptii de la legile ereditatii dominante. v aa . Dificultate in stabilirea caracterului . 256 . sau numarul indivizilor studiati dintr-o populatie 1R panmictica este mic.p^pulatia la care incrucisarea intre indivizi este aleatorie (nu selectiva).A a aa ''■• f M .

penetranta este de 100%(p completa). . teoretic: . c) Exceptii de la legile ereditatii recesive. peristazia. Acest proces poate fi explicat astfel: Sunt gene dominante cu penetranta variabila. Penetranta completa sau incompleta se apreciaza in raport de prezenta caracterului exprimat fenotipic. s. Ca urmare. ii) Expresivitatea. 19 Peristazia .epistazia sau influentata de mediul "extern" peristazia19. dar si de alti factori.un factor peristatic poate actiona la distanta asupra expresivitatii unei gene (vezi epistazia).m. Sa urmarim urmatorul exemplu. se manifesta saltatoriu. la nivel familial.varsta si sexul imprima expresivitati marcate a caracterelor ereditare (de exemplu: guta. caracterul autozomal dominant trebuie sa fie exprimat fenotipic la fiecare generatie ce succede (deoarece caracterul dominant este exprimat in stare homozigota AA si heterozigota Aa). etc). Penetranta poate fi completa (totala) sau incompleta (la care manifestarea fenotipica a caracterului dominant este si saltatorie). Pentru gena dominanta penetranta poate fi determinata de constitutia genotipica a indivizilor. Sunt unele caractere dominante care.De la legile ereditatii dominante sunt considerate urmatoarele exceptii: i) Penetranta. 257 .d. de mediul "intern" . De exemplu: . penetranta este un concept statistic deflnit prin frecventa exprimarii fenotipice a unui caracter determinat de gena dominanta in starea heterozigota. .epistazia + peristazia.daca respectivul caracter este prezent la 8 din cei 10 membrii. Si expresivitatea este un factor ca exceptie de la legile dominaiitei. fie de interferenta ambilor factori .daca o familie formata din 10 membri prezinta aceiasi caracter.totalitatea factorilor din mediul exterior care pot influenta expresia fenotipica a genelor. In mod normal. calvitia. Deasemenea.a. Exceptiile de la legile ereditatii recesive sunt: expresivitatea variabila a unui caracter recesiv care este conditionata de aceiasi factori ca cei care intervin in ereditatea dominanta: epistazia. Expresivitatea poate fi conditionata de modul de viata al individului (alimentatia). penetranta este de 80%(p incompleta). hemocromatoza.

1. care se gaseste si in sange la Macaca mulata (Maimuta Rhesus). iar persoanele Rh. . 1. Exemplu de efect letal al genei mutante este morfo-displazia labiopalatoschizis (buza de iepure. . uneori. depaseste valoarea de lA (conform legilor mendeliene). din populatie. neviabile eliminand respectivii indivizi din populatie. 258 . S-a mai constatat ca raportul de segregare a unui caracter autozomal recesiv. Efectele letale si eliminarea indivizilor din familie. homozigote recesive. Se considera gene letale cand in stare homozigota.Gene (alele) semiletale. precum si la cuplurile de genitori consanguini. indue dereglari morfostructural-functionale. La om.3. In stare homozigota efectele acestei gene mutante sunt letale.2.(care au gena recesiva d) pot fi d/d.ducand la avortul spontan.sau prin inducerea infertilitatii si incapacitatatea de reproducere a indivizilor tarati.postnatal: . fenotipic. Investigatiile genetice asupra acestei morfodisplazii au evidentiat ca unele forme pe fond genetic viabile sunt din punct de vedere constitutional la indivizii heterozigoti. gura de lup).Gena Rhesus la om20 Efectul semiletal indus de o gena poate fi exemplificat prin analiza sistemului genetic eritrocitar Rh.pleiotropia unei gene poate determina trasaturi fenotipice variabile. pot avea loc: .inainte de varsta pubertatii si reproducerii. normali. severe. Aceasta remarca este rezultatul studiului statistic realizat in fratiile care au numai copii. Persoanele Rh+ (caracter determinat de gena dominanta D) pot fi homozigote D/D sau lieterozigote D/d. 1. barbatii sau femeile pot avea Rh+ sau Rh-.1. Rh este gena responsabila de producerea unui antigen numit Rhesus.Gene (alele) cu efect letal Lints (1981) considera ca printre cauzele responsabile de modificarea raporturilor mendeliene este letalitatea indusa de gena mutanta.prenatal: . sau reducerea viabilitatii anumitor genotipuri.

spre sfarsitul perioadei fetale. dar prezente in genomul celular. in stare homozigota are efect semiletal. Antigenul este substanta (molecula. incepe sa elaboreze antigenul Rh+.realizeaza un act de conceptie.cand o femeie sau un barbat sunt Rh.Rh+. fiind Rh+. Indivizii homozigoti recesivi d/d Rh -. poate duce la moartea nou-nascutului. Indivizii Rh+ (genotip D/d sau D/D) la care gena D este dominanta au in organism antigenul Rh+. va declansa o reactie anigen-anticorp.si lipsita de antigen. gena d (recesiva). care elaborand anticorpi anti . introdusa in organismul omului (sau la orice alt mamifer). care uneori. trecand in organismul matern gestant. mama trimite spre fat anticorpi antiRh+ in sangele viitorului copil.antigenului Rh+ al fatului. ca gene diferite. determinand un proces de izoaglutinare. tesut) care. desi nu au antigen in organism au capacitatea de a elabora anticorpi anti Rh-. .si au anticorpi anti Rh+. poate declansa reactia antigen-anticorp la mama. celula.Produsul de conceptie va fi obligatoriu heterozigot D/d. avand antigenul Rh+. dar implicate in definirea unui caracter.2. Elaborarea anticorpilor Rh poate duce la urmatoarele accidente: . Cum mama fiind Rh. sau prin circulatie fetala. Sa presupunem ca doi genitori: sotul D/D homozigot Rh+. Produsul de conceptie. analizat la nivelul organismului ca imitate biologica. 259 .pe perioada fetala a sarcinii. In exemplul nostra. elaboreaza un antigen. induce formarea de anticorpi specifici antigenului. in prezenta antigenului Rh+ va incepe elaborarea de anticorpi anti Rh. . Relatii (raporturi) intre genele nealelice Un caracter. Fatul.Persoanele cu gena dominanta D. Cele care sunt homozigote recesive sunt lipsite de antigen si sunt Rh-. trecand in organismul matern . inducand o anemie hemolitica. Antigenul Rh+ de la fat poate traversa placenta. este epistazia. Un aspect al relatiilor intre cupluri de gene nealelice (gene diferite informational). sotia d/d homozigot pentru Rh. 1. conform constitutiei sale genetice. poate fi conditionat fenotipic de influenta altor gene nealelice. Sunt accidentele de transfuzie. in cazul unei transfuzii de la o persoana Rh+ apar reactii de incompatibilitati de Rh. deci Rli+.

260 . epistazia este "interactiunea genica in care o gena dominanta sau recesiva. ca gena epistatica. ca sistem genetic eritrocitar pentru grupa sanguina ABH(O).2.1. Epistazia Termen introdus de Bateson (1905 si 1909). iar genele a caror exprimare fenotipica este influentata (fiind non-functionale genetic) de gena nealelica. influenteaza functia de determinism genetic. care ocupa locusuri diferite pe bratul scurt al cromozomului 9. efectiv de una din gene. fenotipul unui caracter depinde. in exprimarea fenotipica a unui caracter dat de gene nealelice" dominante sau recesive. sunt numite hipostatice.1. influenteaza activitatea genetica a genei dominante). In relatiile de epistazie. Acest sistem este determinat genetic de doua cupluri de gene nealelice. Epistazia poate exista sub doua forme: epistazia genelor dominante (gena dominanta fiind epistatica) si epistazia genelor recesive (gena recesiva. cand ambele tipuri de gene nealelice sunt prezente in genotip. Un exemplu clasic de epistazie este fenotipul Bombay. Genele "modificatoare" sunt numite epistatice.

Fig. 66 EPISTAZIA GENE AUTOZOMALE SEGREGARE INDEPENDENTA l EPISTAZIE FORME DE ERORI SI/SAU RAPORTSEGREG ARE MODIFICAT 261 .

iar pe eritrocitele respectivului individ nu vom gasi antigenul A sau B. Relatia intre genele epistatice si hipostatice este cunoscuta sub denumirea de fenotip Bombay . Alelele IA si IB codifica sinteza unor transferaze specifice care intervin in cuplarea unor molecule pe substante H ce constituie antigenele de grup sanguin A sau B. va fixa o molecula de acetilgalactozamina. aparent grupa "O". nu se modifica substanta H. va fi de grup 0(H). Lipsind substanta H. Dar in situatia cand in locusul H gasim un cuplu alelic homozigot recesiv h/h in organism nu se mai sintetizeaza substanta H. in stare homozigota i/i nu se sintetizeaza nici o enzima (transferaza). Ca urmare alela recesiva h in stare homozigota h/h are rol epistatic blocheaza "formarea antigenelor. deoarece in acest oras indian s-a identificat o familie in care femeia avea constitutia genetica h/h. formand pe substanta H antigenul de grupa A. nu se formeaza antigenul de grup A sau B. iar alela IB.Locusul H poate fi ocupat de alela dominanta H. sotul avea constitutia genetica H/h. Locusul H poate fi ocupat si de alela recesiva h. Casatorita. Acest antigerTde baza" H este un precursor care cupleaza o molecula de fucoza formand substanta H. De exemplu. Locusul I ocupat de alela A. chiar daca in locusul I avem genele dominante IA si IB. Alela A si B sunt codominante. IA/i. codificata de la IA. care in stare homozigota (h/h) nu are capacitatea de a sintetiza enzima fucoziltransferaza. determina genetic sinteza antigenului "de baza" H. Copilul rezultat din acest cuplu a fost grupa AB. Daca locusul I este ocupat de alela recesiva"i". transferaza specifica. iar alelele I si I care sunt dominante. fixeaza pe substanta H o molecula de galactoza (antigenul de grupa B). alela B sau de alela recesiva "i". Cuplarea este catalizata de enzima fucoziltransferaza. IB/i. care in stare homozigota (H/H) sau heterozigota (H/h). 262 . care codifica transferaza specifica. enzima codificata de gena dominanta H. sunt gene hipostatice.

2. s-a luat in consideratie ca unui cuplu de alele cu locus unic pe cromozomi omologi. ii corespunde un efect "precis". in majoritatea sindroamelor este consemnat un foarte "bogat" tablou simptomatologic. De exemplu. Ca urmare studiile genetice au luat in analiza si au considerat existenta mai multor raporturi si mecanisme genetice intre genotip . 2. organelor. si factorul proteic determinat genetic de respectiva gena. In consecinta este greu sa acceptam ca diversificarea morfotipurilor (normale sau patologice) sunt consecinta unei singure gene normale sau mutante. Pleiotropia Cand o mutatie duce la aparitia unei gene cu efecte patologice asupra organismului. Dar relatiile gene-caractere pentru eucariotele superioare ca evolutie (respectiv omul) sunt mult mai complexe.fenotip mediu. probabilistic.1. Permite sa apreciem. polialelismul. Studiile clinice au evidentiat ca o gena mutanta (recesiva) poate induce un complex clinic simptomatologie drept criteriu de diagnostic si etiologic al unei boli. activitatea celulara. cum sunt pleiotropia. induce expresivitatea fenotipica a doua sau mai multor caractere care sunt indisolubil "legate" prin fenomenul de "cascada" si influenta genetica. Relatii gena . observabil la nivelul fenotipului prin intermediul unei proteine cu structura si functii specifice. coeficientul de aparitie a unui caracter la descendenti. in patologia genetica transmisibila ereditar.caracter . monogenia. este numita pleiotropa. Ca definitie.mediu Plecand de la relatiile inter-genetice. Complexul clinic indus de o gena recesiva mutanta. O gena dominanta sau recesiva respecta legile mendeliene de segregare genotipica si expimare fenotipica a caracterului. poate fi o polidisplazie (un complex multiplu modificat morfo-structuralanatomic). mult diversificat si sumativ. (Figura 67) 263 . poligenia (cu interferente de raporturi de influenta cu factorii de mediu). sau o disfunctie metabolica majora deregland activitatea tesuturilor. prin pleiotropism intelegem cazul cand o gena recesiva.

trebuie sa cercetam cum respectiva enzima este activa (diferit) in diversele tipuri de celule si tesuturi (Grouchy). explica astfel efectul de pleiotropie a unei gene: "o gena este pleiotropa daca enzima determinata de ea este activa pe un substrat proteic situat in diverse locuri ale lantului energetic. A lua in considerare pleiotropia genelor. 67 Pleiotropia Grouchy.GENA MUTANTA RECESIVA CU INFLUENTA PLEIOTROPA GENA PLEIOTROPA (RECESIVA) MUTANTA SINTEZA INDUCTOR MORFOGENETIC MODIFICAT SINTEZA UNEI ENZIME ANORMALA DIFERENTIAZA IN CASCADA LA DISTANTA CALE METABOLIC A SECUNDARA INFLUENTA ALTOR GENE DISFUNCTIONALITATI TISULARE/ORGANE PRODUSI SECUNDARI TOXICI Fig. sau daca enzima intervine in reactii chimice unde comporta substraturi diferite. Acest 264 .

sa poata sintetiza doua produse proteice diferite " (citat de Tridon. Pleiotropia rezulta din inlantuirea cauzala care leaga activitatea primara a unei gene mutante "pleiotropa" de procesul de dezvoltare si morfogeneza embrio-fetala in care este implicata. consideram existenta unor relatii interferentiale de functii intre gene diferite. determinata de o gena. Celula diferentiata devine inductoare prin proteina elaborata. cum ar fi: longevitatea. sa participe la sinteza directa a mai multor proteine diferite. Conform teoriei lui Child. ca segment dintr-un lant ADN. Acest proces este cauza multor manifestari ereditare normale sau patologice. aptitudinile intelectuale sau simptome si semne clinice variate ce insotesc un sindrom genetic. respectiva gena. Fiecare etapa din "cascada" diferentierilor 265 . dar mentinandu-si specificitatea de substrat. 1966). interferente de influenta in timpul proceselor de diferentiere. distincte. este putin probabil ca aceeasi gena. devine inductoare pentru diferentierea altor tipuri de celule. modificand mai multe caractere. Consideram ca diferentierea este determinata de substante inductoare de natura proteica. Termenul de "relatii pleiotropice" desemneaza situatiile cand o gena inlocuita cu alela mutanta are repercursiuni fenotipice complexe. asupra carora proteina inductor primar. Este o inductie "in cascada" a carei secventa este riguros programata genetic cu aparitia unui larg evantai de celule si/sau tesuturi-organe diferite. particapand la diferentierea altor tipuri de celule sau tesuturi. Tuchmann-Duplessis (1972) descria celula embrionara ca un sistem citologic complex. in enzime. pot deveni proteine inductor morfogenetic. spune Grouchy.pleiotropism se explica mai bine prin multipotentialitatea unei enzime. De exemplu. alte informatii din genotip sunt traduse in proteine. poate influenta gene din respectivele celule (este posibil ca proteina inductor primar sa fie proteina reglator sau represor asupra functiei genelor). Cand o celula s-a diferentiat. Dar. Unele molecule proteice determinate de o gena. este sinteza unei molecule proteice cu structura si functii strict specifice. ca semantida tertiara. la nivelul organismului. direct sau indirect. in toate cazurile. pleiotropia nu se limiteaza la nivelul actiunii primare a genelor care. care pot forma lanturi metabolice pentru noi functii celulare sau tisulare. care detine intregul program genetic pentru diferentiere. Inducerea etapizata a procesului de diferentiere poate fi comparata cu teoria gradientilor de crestere si diferentiere elaborata de Child. La organismele superioare.

) este implicata in a finaliza dezvoltarea completa a unui tesut. . efilat). sa fie modificat prin mutatia unei gene (ex. Efectele sunt rezultatul starii "inalt integrate" a metabolismului celular si dezvoltarii organismului. retinita pigmentara. rinichi polichistic. nas acvilin. secundar. etc. Dar.sindromul Rubinstein-Taybi in care sunt asociate malformatii de tipul: falanga terminala la police si haluce cu aspect de paleta. sa urmeze o diferentiere patologica.sindromul Meckel. 2. nas subtire. boala caracterizandu-se prin: obezitate. microoftalmie. Acelasi mecanism de interferente protein-enzime este si in dereglarea proceselor metabolice. tertiar. In patologie gasim frecvent procesul de pleiotropism indus de gene recesive mutante. recesiva).tisulare (etapele reprezentand si organizatori morfogenetici cu potential genetic primar. anoftalmie. schimbarea structurii unei substante active are repercursiuni variate in timpul dezvoltarii ontogenetice. polidactilie. .etc. nanism proportionat si armonios. .„linie pura" din populatie homozigoti pentru caracterele cercetate. cataracta. Ca urmare. Raporturi de monohibridare si de dihibridare Mendel (1866) a fost primul genetician care a folosit metoda incrucisarii si hibridarea la organisme "simple" care se deosebesc intre ele printr-un caracter unic sau un numar mic de caractere bine delimitate si usor de reperat. cretinism. epicanthus. organ sau organism. meningocel occipital etc.cu dizarmonie craniofaciala (fata mica. dintr-o "cascada" inductiva.2. Gena mutanta in stare homozigota induce o asociere de malformatii si anume: polidactilie. ca intregul lant ce urmeaza punctului unde s-a produs mutatia. hipertricoza si atrofie cutanata. atrofie optica. microcefalie. 266 .sindromul Laurence-Moon-Biedl la care gena are efect pleiotropic. este suficient ca un singur inductor morfogenetic. pleiotropia este capacitatea unei gene mutante de a produce efecte multiple si "aparent" independente.sindromul Hcdlerman-Streiff-Francois. cataracta. cand. anomalii dentare. retinand pentru exemplificare urmatoarele: . Numai intr-o asemenea inlantuire se insereaza pleiotropia. . Pentru aceasta a selectat parentali .sindromul Holt-Oram prezinta aplazia policelui si comunicare interventriculara. deficienta mentala.

atat pentru caracterele normale. iar fenotipic este exprimat caracterul (A). 68). Prin fecundare. dar si indivizi care. hibrizii primei generatii (filiatia Fi) sunt asemanatori intre ei". Fenotipul va fi asemanator cu al genitorului care este homozigot dominant. Aceste legi. vor contine numai cate un singur factor ereditar. inseamna ca alela "A" este dominanta iar alela "a" recesiva.2. Legile lui Mendel Mendel enunta urmatoarele legi sau reguli de transmitere si segregare a caracterelor: a) uniformitatea hibrizilor primei . Cand din cuplurile alelice AA si aa ale parentalilor. Gametii haploizi elaborati de fiecare parental homozigot. 267 . Rezultatele obtinute i-au permis sa stabileasca legile fundamentale ale geneticii .1. Din punct de vedere genetic sunt puri pentru cuplul alelornorf. Pe baza acestei observatii a presupus ca fiecare trasatura de caracter este determinate de o pereche de "factori" ereditari sau gene alele (termen folosit in prezent). 2. Deoarece in F2 apare fenomenul de segregare a caracterelor. dar genetic heterozigoti la nivelul cuplului alelic (Aa) (fig. in raport de 3:1 cand sunt alele-dominante recesive sau 1:2:1 cand sunt codominante. in procente "fixe". segrega. iar prin fecundatie cele doua alele se vor reintalni refacand cuplul alelomorf. rezulta hibrizi Aa. se confirma urmatoarele: indivizii parentali (P) sunt homozigoti A/A si a/a. b)Segregarea hibrizilor in generatia F? Mendel a observat ca in F2 apar indivizi care au fenotipul asemanator cu al genitorilor din Fi. hibrizii F] primind cate o alela de la fiecare parental vor fi 100% heterozigoti Aa. sau prin mai multe caractere (polihidrare).generatii (Fi) Enuntul legii este urmatorul: "daca este o incrucisare intre doi indivizi care difera printr-un singur caracter (monohibridare). au caracter de generalitate la organismele cu reproducerea sexuata. Genele alele se vor separa in meioza genitorilor.legile segregarii caracterelor la descendenti. o singura alela.Mendel a incrucisat organisme care se deosebeau printr-un singur caracter (monohidrare). prin doua caractere (dihibridare). prezinta fenotipul parentalilor incrucisati initial. cat si pentru cele patologice.

INTERACTIUNI GENIC'E DfflBRIDAREA Segregate nomiala O GO LINKAGE GENIC cand FAC'TORI EPIGENETK'I PENETRANTA REDUSA ENDOGENI/EXOGENI Poate zi CODOMINANTA MODIFICA RAPORTUL DE SEGREGARE 0 GENA BLOCHEAZA ACTIVITATEA ALTEI GENE INFLUENTEAZA EXPRESI\TTATEA GENEI INFLUENTATA DE EPLSTAZIE SAU DE FACTORI DE MEDIU AMBELE ALELE EXPRIMA TRASATURILE DE CARACTER Fig. 68 Dihibndarea .

care. iar raportul de segregare va fi 1:2:1 . nu sunt uniformi din punct de vedere genotipic. respectiv un raport de segregare 3:1. fiecare cu un cuplu alelic dominant pentru acelasi caracter A1A1 si A2A2. in raport cu parentalii reprezinta generatia F2. O remarca: in cuplul alelic dominant/recesiv A si a. Cum alela A este dominanta. iar caracterul recesiv "a" se va exprima numai in stare homozigota a/a. Caracterul recesiv apare numai cand se reintalnesc doi heterozigoti purtatori cu acelasi tip de alela recesiva rezultand ca probabilitate de 25%. Dar descendentii F2 cu trasatura de caracter dominanta A. dar este "mascata" de alela dominanta. manifestat caracterul dominat de alela dominanta.In cazul cand avem doi parentali. ea exista in genotip. 269 . homozigoti a/a.A/a x A/a. In astfel de situatii consideram ca alelele A] si A2 sunt codominante. caracterul fenotipic determinat de aceasta alela se va exprima atat in stare homozigota A/A. Incrucisandu-se genitori hibrizi din Fi . incrucisandu-se doi hibrizi heterozigoti. heterozigoti. Verificarea a fost demonstrate prin analiza descendentului F3 rezultati prin reincrucisarea parentalilor a/a cu hibrizii F2. cat si in starea heterozigota A/a. iar 25% descendenti cu fenotipul recesiv "a" (asemanator cu al parentalului homozigot recesiv a/a). 25% homozigoti A2A2 §i 50% homozigoti A1A2. Exceptie de la aceasta regula este epistazia. Rezultatele sunt urmatoarele: hibrizii F2 au constitutia genetica in urmatoarele raporturi: 25% sunt homozigoti dominanti A/A. Aceasta remarca ajuta sa intelegem corect transmiterea bolilor autozomal recesive. vor prezenta trasaturi fenotipice distincte: 75% vor prezenta caracterul dominant A (asemanator parentalului homozigot dominant A/A) dar si al genitorului hibrid Fi heterozigot A/a. O analiza neavizata ar considera ca alela recesiva "a" ar fi eliminate din genotipul hibrizilor Fi. Va rezulta un raport de segregare valoric de 75/25%. cat si cea determinate de alela A2. fiecare A1/A2 (A1A2 x A1A2) in Fi se vor obtine raporturile: 25% homozigoti A1A1. in starea lor heterozigota A/a nu este corespondenta intre genotip. vor rezulta hibrizi A1A2 (heterozigoti) ce vor prezenta fenotipic si trasatura de caracter determinate de alela Ai. In cazul alelelor codominante. 25% homozigoti recesivi a/a si 50% heterozigoti A/a. care este Aa si fenotip. In realitate. c) Segregarea independents a caracterelor sau legea asortarii independente. descendentii lor.

in populatie. Legea segregarii independente a caracterelor demonstreaza ca genele diferite cu locusuri pe cromozomi diferiti (neomologi). Raportul constant de segregare este respectat in urmatoarele circumstante: incrucisarea indivizilor sa fie aleatorie. nu selectiva.Aceasta lege a fost stabilita prin analiza dihibridarii. sau legea numerelor mari. Aceasta lege. vor segrega si asorta independent. fara consanguinitate a cuplurilor de genitori. respectiv segregarea a doua caractere diferite. 69). a fost analizata matematic de catre Hardy si Weinberg la studiul genetic al poputiilor panmictice. sa nu existe emigrari. factori care modifica raportul valoric al segregarii caracterelor (fig. determinate de cupluri nealelice (gene diferite) ce au locusuri pe cromozomi neomologi. . nu sunt inlantuite (linkage genie). imigrari. in respectiva populatie sa nu apara mutatie la genele analizate.

270 Fin 69 INTERACTRTNI GENICE -J OGENA BLOCHEAZA EXPRESIACELEI DE-ADOUAGENE AMBELE ALELE EXPRMAT E INCOMPLETASAU C0D0M1NANTA DATORITA EPISTAZIEI SAUMEDIU LUI FARA REGREGARE INDEPENBENTA MASCULII SE DIFERENTIAZA DE FEMELE .

.

la om. controlate monofactorial.numarul mic de descendenti si de generatii ce pot fi analizate. atat pe filiate directa. .2. Raportui de segregare si exprimarea fenotipica a caracterelor sunt condifionate de: raportui de functionalitate genetica existent intre genele alele.daca la plante si animale interpretarea §i stabilirea raportului de segregare incepe de la cuplu parental homozigoti (dominat si recesiv). la descendentii rezultafi pe fiecare generatie. se impune a studia sisteme relativ simple. a se efectua "incrucisari" consanguine pentru a se obtine linie "pura". datorita caracterului de universalitate biogenetica.2. Conform raportului "gena-caracter" la om sunt caractere care segrega mendelian. 272 . Aplicarea legilor mendeliene la om intampina unele dificultati de interpretare cauzate de: .dominante. plecandu-se de la cuplul parental. 2. cat si la heredocolaterali. la specia umana nu este conceput. Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la om Legile mendeliene. cde -recesive. sunt aplicate si verificate §i la om. Studiul transmiterii mendeliene impune cercetarea sistematica a unei boli la nivel familial pe generatiile ce succed.2. Pentru a studia legile mendeliene la om. de un cuplu alelic. de numarul cuplurilor de alele examinate.3. . de locusul alelelor pe cromozomi: autozomi sau pe cromozomii sexuali. La om sunt analizate urmatoarele tipuri de trasmitere a caracterelor: ereditatea monogenica (monofactoriala) si ereditatea poligenica (multifactoriala).2. experimental. pentru edificarea unui caracter participa mai multe sisteme. Transmiterea autozomal dominanta Sistemul Rhesus (Rh) este determinat de trei cupluri de gene inlantuite pe bratul q al cromnozomilor perechi 1: CDE . motiv pentru care urmarirea legilor care guvemeaza transmiterea caracterelor ereditare este dificila.

vor fi Rh+. Toti descendentii ce vor rezulta dintr-un cuplu parental homozigoti D/D si d/d. oferind falsa imagine ca acesti descendenti ar fi mostenit numai gena D. Pentru a demonstra transmiterea autozomala "pentru comoditatea exemplului". Antigenul "D" care da caracterul de Rh+ este determinat genetic de alela D (indivizii putand fi D/D .homozigoti dominant sau D/d heterozigoti). Sa consideram o incrucisare Tntre un barbat Generatia parentala Generatia FI (descendentii primei generatii) D/D(? d/d $ D A D Dd Dd D Dd Dd Rh+. sa admitem ca locusul genei pentru Rh ar fi ocupat de un singur tip de gena: D alela dominanta. consemnam noncorespondenta intre genotip si fenotip. cum gena "d" este recesiva. homozigot dominant D/D si o femeie Rh. Caracterul de Rh. "d" alela recesiva. prezinta urmatoarele posibilitati de combinare genetica si segregare fenotipica: Constitutia genetica a fiecami descendent prezinta urmatoarele probabilitati de combinare a gametilor si constituire a zigotului. din care 273 . Genitori din FI Generatia F2 (descendentii generatiei a doua) c?Dd $Dd D D D DD Dd d Dd dd Descendentii rezultati din cuplul heterozigot D/d. din acest cuplu toti descendentii vor fi genetic heterozigoti D/d.homozigota recesiva d/d.16%. in gametogeneza lor. se vor obtine in meioza 50% gameti cu alela dominanta D si 50% cu alela recesiva d. dar fenotipic vor fi Rh+. Pentru aceasta prima generatie. Daca indivizii FI heterozigoti (D/d) se incruciseaza intre ei. dar numai in stare homozigota.Contrar acestui complex de gene nealelice. indivizii in populatii se grupeaza in doua clase: Rh+ in proportie de circa 86% si Rh. Sistemul Rh limitat numai la cuplul alelic D/d poate fi considerat (aparent) un caracter "mendelian simplu" monofactorial.este determinat genetic de alela "d". in prezenta genei dominante "D" nu-si exercita functia de determinism genetic.

iar cea de Rh.' Caracterele monofactoriale (sistemele moleculare episemantice: sistemele genetice eritrocitare si plasmatice.de 25%>. iar cea de Rh.de 25%o.Toti descendentii vor fi Rh+. Prin simplificare se obtine un raport de segregare de 3:1.50%o descendenti Rh+ si 50%o Rh-. dactilie colaboni retinian. De exemplu.Toti descendentii vor fi Rh+ homozigoti (D/D). se va dezvolta: 25% homozigot dominant D/D. acro-osteoliza. molecule specifice active. etc. dar 50% vor fi homozigoti D/D. absenta incisivilor laterali.Toti descendentii vor fi Rh+. acondroplazia. brachi. 25%o d/d si 50% D/d -constitute genetica.potential. . inseamna ca probabilitatea ca un descendent sa prezinte exprimat fenotipic starea de Rh+ va fi de 75%o.Toti descendentii vor fi Rh. . . cu exceptia fenomenului de epistazie genica. 50% heterozigot D/d si 25%) homozigoti recesivi d/d. . cand urmarim un caracter determinat de o gena dominanta normala sau patologica.Rh+ si homozigoti d/d pt. 274 . Aceleasi raporturi de segregare si combinare independenta pot fi consemnate in transmiterea unor boli autozomal dominante. cum gena dominanta D determina caracterul in stare homozigota D/D si heterozigota D/d.si homozigoti d/d. iar 25% Rh-dintre care 25% D/D. procent care reprezinta probabilitatea ca zigotul sa fie homozigot recesiv d/d. protein-enzime etc. Dar vor fi heterozigoti D/d pt. Rh-. Respectand acelasi rationament si cuplare aleatorie intre indivizii conspecifici in populatie se pot realiza §ase variante de cupluri (casatorii) si anume: Cupluri de genitori l)D/DxD/D 2) D/D x D/d 3) D/D x d/d 4) D/d x D/d 5) D/d x d/d 6) d/d x d/d Descendenti posibili .75%) descendenti pot fi Rh+. 50%> heterozigoti D/d. dar heterozigoti D/d.) respecta acest model de segregare si combinare independenta a caracterelor la indivizii din populatie. . daca starea de Rh+ va fi de 75% in F2. polidactilia.

A/a x A/a Descendentii genotipuri Fenotipuri (A) x (A) A/A Toti bolnavi. V2 sanatosi (a) x (a) a/a Toti sanatosi.A/AxA/A 2.caracterul autozomal dominant se transmite pe filiatie directa (bunici—^parinti —->copii —mepoti . .A/A x A/a 3. si cu "a" gena recesiva "normala". riscul sau sansa de a naste copil cu respectivul caracter determinat de gena dominanta va fi de " (50%).a/a x a/a Criteriile de interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) familial pentru caracterele normale sau patologice si stabilirea ca se transmit autozomal dominant: . VA (A sau a) x (A sau a) VA A/A. 2/4 A/a. Uneori sunt si factori "secundari" ce pot influenta frecventa si expresivitatea caracterului.nasterea unui copil cu caracterul dominant (normal sau patologic). starea de homozigot induce efecte severe. Pentru o boala cu transmitere autozomal dominanta. . . Abated de la aceasta regula apar in cazurile de epistazie. '/4 a/a normali (sanatosi) (A sau a) x (a) !/2 Aa.caracterul se manifesta in egala masura la ambele sexe. (A) x (A sau a) Vi A/A. 275 .. Gameti 5. incat produsul de conceptie devine neviabil inca din perioada embrio-fetala aerstat spontan (neviabil).cand un parental este heterozigot. notandu-se cu "A" gena dominanta pentru acondroplazie. . '/2 a/a Vi bolnavi. (A) x (a) A/a Toti bolnavi. Vi A/a Toti bolnavi.). necesita ca eel putin unul din parinti sa prezinte caracterul iar genotipic sa fie heterozigot sau homozigot. pe verticala. VA bolnavi..caracterul se manifesta si in starea de heterozigot a subiectului.in tabelul urmator vom prezenta riscul de transmitere si aparitie a acondroplaziei la descendenti. Genotipul parental l.A/A x a/a 4.A/a x a/a 6. modificand raportul "sex ratio".

In stare heterozigot. Se/Se x Se/Se Gameti (se) x (se) (se) x (Se sau se) (Se sau se) x (Se sau se) (se) x (Se) (Se sau se) x (Se) ' (Se) x (Se) Descendentii Genotipuri Fenotipuri se/se Toti nesecretori Vz se/se si Vz Vi necesretori. etc. tatasemia majora. in prezenta alelei dominante este "inactiva".4. . XA A nesecretori.caracterul se manifests in egala masura la ambele sexe. dar §i foarte multe boli. XA Se/se secretori l VA se/se. In tabelul urmator expunem ca probabilitate. Boli cu transmitere autozomal recesive pot fi urmatoarele (cateva exemple): oligofrenia fenil piruvica (fenilcetonuria). este mascata. gena pentru secretor este dominanta (Se). Din punct de vedere genetic. drept constitute genetica. se/se x Se/se 5. In populatie indivizii pot prezenta. alcaptomenia. siclemia. albinismul. Pentru a demonstra transmiterea si raportul de segregare a unui caracter determinat genetic de gena recesiva. vom folosi sistemul genetic plasmatic de secretor (Se) si nesecretor (se). se exprima fenotipic numai la subiectii homozigoti. se/se x Se/se 3. unul din cuplurile alelice: Se/Se homozigoti dominanti. iar pentru nesecretor este recesiva (se). mucoviscidioza. Se/se x Se/Se 6. se/se x se/se 2. lA Se/se. 2/4 secretori Se/se Toti secretori Vi Se/se. 276 .Transmiterea autozomal recesiva Caracterul determinat genetic de o gena recesiva. 2/4 Se/se secretori. se/se homozigoti recesivi si Se/se heterozigoti. acatalazemia. Criteriile de analiza si interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) pentru a stabili ca un caracter (normal sau patologic) es+e transmis si determinat genetic de gena autozomal recesiva. Se/se x Se/se 4. gena recesiva.2. Vi Toti secretori Se/Se Se/Se Toti secretori In populatiile umane sunt identificate multe caractere normale cu transmitere autozomal recesive. sunt urmatoarele: . urmatoarele cupluri de genitori: Genotipul parental 1.2.

caracterul va fi nuantat identificand trasaturile de caracter corespunzator fiecarei alele din cupiul alelomorf.Transmiterea autozomal codominanta Cand doua alele. . fiecare isi exercita functia de determinism genetic.indivizii heterozigoti.. Genele codominante care determina acest sistem sunt: gena dominanta Hpl pentru tipul de Hpl si gena dominant! Hp2 pentru Hp2.2. purtatori in genotip de gena recesiva sunt lipsiti de caracterul recesiv. purtatori de gena recesiva.5 . probabilitatea de a naste copil cu caracterul recesiv este E (25%). exprimanduse fenotipic. in prezenta alelei dominante. In casatoriile consanguine. este inactiva. caracterul autozomal recesiv are o frecventa mai mare. cand se combina prin fecundare.nasterea unui copil care sa prezinte caracterul autozomal recesiv (m stare homozigota) este posibila daca ambii parentali sunt heterozigoti. rezultand cupiul alelelor codominante. deoarece gena recesiva. Pentru demonstratie ne vom folosi de sistemul genetic plasmatic al haptoglobulinelor (Hp). 277 . sunt dominante. 2. cu acelasi locus pe cromozomi omologi. mascata.

Hpl/Hpl x Hpl/Hp2 3. cele doua sexe se diferentiaza genetic prin cuplul de cromozomi sexuali x si y. a studiat comportamentul cromozomilor X la femeie unde avem un cuplu XX.Hpl/Hpl x Hpl/Hpl 2. si consemnand diferente si in activitatea genetica intre cromozomul X si Y. si functionala. La sexul masculin intre cromozomii sexuali X si Y se remarca o accentuata neurologie morfologica. Lyon (1962). al doilea de origine materna. cuplu care se stabileste prin procesul de fecundare a gametilor si formarea zigotului diploid.Ereditatea legata de cromozomii sexuali La mamifere si omul actual. dimensional^.2. Hpl/Hpl x Hp2/Hp2 4. in raport cu sexul masculin care are un singur cromozom X. 278 . Hpl/Hp2x Hpl/Hp2 Gametii (Hpl)x(Hpl) (Hpl)x(Hpl sau Hp2) (Hpl) x (Hp2) (Hpl sau Hp2) x (Hpl sauHp2) 5.Hpl/Hp2x Hp2/Hp2 6. Sexul feminin are doi cromozomi x(xx): un cromozom x este de origine paterna.. 2. Hp2/Hp2 x Hp2/Hp2 (Hpl sau Hp2) x (Hp2) (Hp2) x (Hp2) Descendentii genotipuri Fenotipuri Toti cu haptoglobin^ Hpl/Hl Hpl Hpl/Hpl sau i/icuHpl !/2cuHp Hpl/Hp2 l-Hp2 Toti cuHpl-Hp2 Hpl/Hp2 (heterozigoti) l X A Hpl/Hpl A vor avea Hpl!/4 Hp2/Hp2 Hpl lA vor avea 2/4 Hpl/Hp2 Hp2Hp2 2/4 vor avea HplHp2 1 Vi vor avea Hpl/2Hpl/Hp2 Yi Hp2 Vi vor avea Hp2/Hp2 Hp2~ Hp2 Hp2/Hp2 Toti cu Hp2-Hp2 . plecand de la aceste diferente a cuplurilor de cromozomi sexuali la cele doua sexe.6.in populatie sunt posibile urmatoarele cupluri parentali: Genotipul parental l. al doilea fiind Y.

gena fiind recesiva in raport cu gena omoloaga (dominanta) de pe cromozomul x normal. In cazul cand pe cromozomul X de origine materna se gasesc unele gene mutante. va fi inactivat in toate generatiile celulare ce succed din respectiva celula.5-2 p diametru) intens heterocromatic. Ca urmare femeia se considera purtatoare si transmitatoare a genei mutante. caracterul determinat de gena mutanta. sau cromozomul x cu gena mutanta prezenta. exprimand fenotipic. Genele X-linkage din acest segment cromatidic nefiind inactivate isi vor exercita functia de determinism genetic in cupluri alelice. Alte observatii facute de Lyon sunt urmatoarele: a) . Dar. Ca acest segment din bratul p al cromozomului X inactivat isi exercita activitatea genetica in cuplul alelomorf cu a cromozomului noninactivat se confirma prin diferenta valorica a doua tipuri de molecule (determinate de gene cu locusuri pe bratul Xp) prin care se diferentiaza cele doua sexe: gena care determina genetic sinteza de steroid. in celulele somatice (m interfaza) un cromozom X este inactivat. identificat ca o formatiune corpusculara (1. b) . La femeie. prin disjunctia cromozomilor sexuali se pot obtine urmatoarele tipuri de gameti. La barbat cromozomul X si cromozomul Y raman activi la nivelul intregii populatii celulare din organism. Exceptie de la acest proces face segmentul distal al bratului p a cromozomului X. fara a i se manifesta fenotipic boala.Inactivarea cromozomului X nu este realizata in totalitate. ovulul poate avea cromozomul x fara gena mutanta. diferiti prin cromozomii sexuali: La femeie. la barbat aceastea isi pot exercita functia genetica in doza mica. in ovogeneza.Inactivarea cromozomului X matern sau X-ul patern in celula somatica la femeie este aleatorie. Aceste molecule sunt produse in cantitate dubla la femeie. RaportuI valoric fiind 50% ovul cu x normal si 50% ovul cu x mutant. acel cromozom X inactivat. Prin aceasta inactivare se asigura un echilibru intre genele X-linkage de pe cromozomul X la sexul masculin si cromozomul X neinactivat de la sexul feminin. sulfataza si gena pentru antigenul Xg eritrocitar. In meioza. fata de continutul la barbat. la sexul feminin. un echilibru constant genetic si fenotipic a caracterele determinate de genele cu locusuri pe cromozomii X intre cele doua sexe. boala nu se manifesta. Unul va fi inactivat. 279 . matern sau patern. valoric. dupa inactivare. din corespondentul omolog al cromozomului X noninactivat.Observatiile lui Lyon sunt urmatoarele: pentru a se mentine. daca un cromozom x are o gena mutanta.

La barbat, in spermatogeneza, obtinem doua tipuri de spermii: spermie care are cromozomul y si spermie cu cromozomul x, care, fiind de origine materna, poate contine gena mutanta sau nu. Prin fecundare se pot obtine zigoti diploizi care, limitat la cuplul de cromozomi sexuali pot prezenta: XX; XX*m; XY; X*mY. Datorita omologiei genelor alelomorfe intre cromozomii X la femeie si neomologiei genice intre cromozomii X si Y la barbat, segregarea caracterelor respects legile mendeliene, dar transmiterea genelor mutante si manifestarea fenotipica a respectivelor caractere este diferita in raport cu determinismul genetic al genelor autozomale. La om caracterele X-linkage si Y-linkage se transmit: ereditatea legata de Y; ereditatea recesiva legata de X si ereditatea dominanta legata deX. a) - Ereditatea Y-linkata sau holandrica pe cromozomul Y, pe bratul scurt se gaseste gena TDF (factorul determinant testicular) care nu se gaseste pe cromozomul x. Caracterul determinat genetic de TDF este un exemplu de ereditate holandrica sau a cromozomului Y. Prin intermediul cromozomului Y, barbatii vor transmite gena TDF numai la descendentii de sex masculin. Cum cromozomul X nu poseda gena TDF, fiicele nu vor primi aceasta gena. Un alt exemplu de ereditate holandrica este gena pentru hipertricoza urechilor. Este un caracter care, la unii barbati, se prezinta cu par lung la lobul urechilor. b) - Ereditatea X-linkage recesiva in cazul cand unul din cei doi cromozomi X la femeie are o gena mutanta, ea va fi recesiva in raport cu alela omoloaga normala dominanta. Ca urmare, o femeie heterozigota, purtatoare a genei mutante recesive, nu va manifesta boala, in schimb este potential transmitatoare a respectivei gene la descendentul de sex masculin la care se va manifesta boala. Probabilitatea ca un ovul dezvoltat in meioza sa prezinte cromozomul x cu gena mutanta este de 50%. Ca exemplu demonstrativ de transmitere a unui caracter determinat de gena X-linkage recesiva vom folosi „distrofia musculara Duchene". Aceasta distrofie caracterizata prin slabirea progresiva a musculaturii proximale, este urmarea unei sinteze masive a enzimei creatin kinazei (C.K.). Cum boala se manifesta numai la sexul masculin cu debut inca din copilarie si decesul la 20 de ani, boala este determinate de gena recesiva X280

linkage. Cand o femeie purtatoare a respectivei gene mutante se casatoreste cu un barbat normal rezultatul, ca probabilitate de recombinare prin fecundatie, va fi: 25% fetite normale XX, 25% fetite purtatoare XXCK, 25% baieti normali Xy si 25% baieti cu distrofia musculara Duchene X*CKY. Observam ca fiicele care au primit X-ul matern cu gena mutanta devin purtatoare si potential transmitatoare, dar somatic sanatoase. Cand zigotul Xy primeste prin ovul cromozomul X matern cu gena mutanta, devenind X*CKy, copilul de sex masculin care se va dezvolta si naste va fi bolnav de distrofia musculara Duchene. Ceilalti posibili descendenti XX si Xy, vor fi normali si nepurtatori de gena mutanta. In prezent sunt identificate 310 gene recesive X-linkage la om. Ca boli date de gene recesive X-linkage care se manifesta la barbati mentionam: daltonismul, hemofilia, albinismul, diabetul insipid nefragen, deflcienta in G6 PD (glucoza - 6 - fosfat de hidrogenaza) s.a. . c) - Ereditatea X-linkage dominanta sunt cunoscute cazuri familiale cand pe cromozomul X se gase§te gena mutanta, care are raport de dominanta fata de gena „normala" recesiva. In populatie, genotipurile si fenotipurile pot fi: XX femeie normala; XX* femeie heterozigota bolnava; Xy barbat normal; X*y barbat bolnav. Daca mama este heterozigota XX* (bolnava si gena mutanta dominanta prezenta), va transmite boala atat la fetite cat si la baieti:

XX*

x

XY

XX
9normala heterozigota

XY

XX* X*Y
(^bolnav

(^normal $bolnava

281

Daca tatal poseda pe cromozomul X gena mutanta dominanta, va transmite boala numai la fetite, baietii vor fi sanatosi:

XX
/\

x X v*

X*Y ^

X

XX

Xy

XX* Xy

fetita bolnava heterozigota Cand dominanta este completa, toti purtatorii genei mutante va manifesta fenotipic boala. Femeile heterozigole manifesto semnele morbide atenuat. Pentru sexul masculin, unele gene mutante dominante cu locus pe cromozomul X, pot avea si efecte letale. Exemplu de boala data de gena dominanta X-linkage este rahitisml vitamina-D-rezistent care se manifesta atat la barbati catr si la femei. Deosebirea prin care se manifesta boala la barbati si femei este urmatoarea: la barbati este uniform severa, in timp ce la femeia heterozigota, datorita lyonizarii unui cromozom X, este variabil afectata (cu variatii de manifestare a bolii). Sistemul eritrocitar Xg, hipoplazia emailului, hipoplazia dermala, sunt deasemenea ereditare cu transmitere X-linkage dominanta, precum si hiperkeratoza foliculara („Keratosis follicularis spinulosa decalvans eum ophian"). Persoanele cu hiperkeratoza foliculara au o pierdere totala sau partiala a genelor, sprancenelor si a parului capilar. Efectele keratozei foliculare sunt mai severe la barbati X*ky decat la femei. Aceasta diferenta de exprimare fenotipica se explica prin starea de heterozigot a femeii, care, avand o alela normala, compenseaza, prin atenuare, activitatea genei mutante dominanta.

282

2.3. Ereditatea poligenica - multifactoriala. Ereditatea "cantitativa"
Inca din 1889, Galton a observat la speciile studiate, prezenta unor caractere care nu respectau continuitatea naturala sau "identitatea" manifestata la fenotipul descendentilor. El a constatat caractere a caror exprimare fenotipica variaza in limite foarte largi (+ la -), de la o extrema la alta, pe care le-a denumit "caractere cantitative" sau "biometrice". Studiile care au urmat observatiilor lui Galton au stabilit urmatoarele: daca trasaturile de caracter (calitative), care respecta legile mendeliene, particularizate prin "discontinuitate mendeliana", caracterele "cantitative" (inteligenta, talia, greutatea, susceptibilitatea la boli cu predispozitie genetica ca: diabetul, boala canceroasa, procesele degenerative pe fond genetic, melanodermia), prin manifestarea fenotipica graduala, au o distribute gaussiana la membrii familiei, la indivizii conspecifici. Acest tip de transmitere este determinat genetic de un multiplu de cupluri genice nonalelice care au locusuri diferite pe cromatidele cromozomului, sau pe cromozomi diferiti. Fiecare cuplu genie cu activitate convergenta in definirea caracterului determinat poligenic, are efecte sumative: efecte negative prin diminuarea progresiva in exprimarea caracterului somatic, sau cu efecte pozitive, caracterul accentuandu-se progresiv pe parcursul ontogeniei indivizilor. Poligenia determina fenotipuri "valoric" diferite ale unui caracter chiar in cadrul familial Ereditatea poligenica nu respecta legile mendeliene de transmitere si segregare a caracterelor. Genele cu actiune convergenta asupra unui caracter poligenic pot fi dominante sau recesive. Datorita dispersiei genelor pe cromozomi diferiti, in meioza are loc disjunctia cuplurilor de cromozomi omologi (materni - paterni) rezultand gameti haploizi. Prin fecundarea gametilor se realizeaza recombinarea genomica, definirea zigotului diploid. Datorita disjunctiei si recombinarii cromozomilor (recombinare aleatorie) se asigura si o recombinare a genelor cu locusuri pe respectivii cromozomi, rezultand constelatii genice care nu respecta, ca determinism si segregare, legile mendeliene, ci distributia caracterelor exprimate fenotipic fiind de tip gaussian. Sub aspect "cantitativ" caracteru exprimat fenotipic, variaza in limite foarte largi (+ spre -). 283

Caracterele poligenice nu pot fi catalogate pe grupe: cantitativ sau calitativ distincte. In mod normal, acest grup de caractere se incadreaza in limitele de toleranta ale speciei, ale populatiei. Un exemplu de caracter poligenic prezentat este melanodermia. Melanodermia, caracter poligenic cu distribute geografica este determinat si transmis poligenic. Se considera ca pigmentatia cutanata este transmisa poligenic. Pigmentatia cutanata o gasim accentuata la populatiile negroide si nepigmentata (sau slab pigmentata) la populatiile caucaziene (albinos). Arbitrar, sa presupune ca melanodermia ar fi determinata de trei cupluri de gene nealelice, cu locusuri difeilie pe cromozomi celulari. Genele pentru melanodermie sunt dominante la populatia negroida si recesive la caucazieni. Sa consideram existenta urmatoarelor genotipuri in respectivele populatii, triplu homozigote dominante si recesive: - AA, BB, CC - homozigoti in populatia negroida, cupluri dominante; - Aa, bb, ce - homozigoti recesivi pentru populatia caucaziana Formarea unui cuplu de genitori: femeie alba, triplu homozigota recesiva, cu un barbat negroid, triplu homozigot dominant; putem observa ca descendentii mulatri vor fi descendenti cu pigmentatia cutanata asemanatoare cu a genitorului negroid, de§i descendentii vor avea genotipurile heterozigote: Aa, Bb, Ce, ceea ce confirma caracterul dominant al cuplurilor de gene pentru melanodermie. Daca se vor cupla doi descendenti mulatri heterozigoti (Aa, Bb, Ce fiecare), descendentii vor prezenta o melanodermie variabil nuantata fenotipic, pigmentatia variind, gradual, intre alb si negroid. Diversificarea fenotipic in F2 este rezultatul combinatiilor genotipului celor sase cupluri de gene nealelice heterozigote, ilustrand segregarea independenta a caracterelor poligenice, ilustrand continuitate fenotipica a melanodermiei.

2.3.1. Relatii genotip - mediu sau caractere poligenice multifactoriale
Caracterele poligenice, desi determinate genetic, sunt influentate de interference ale factorilor de mediu intern ale indivizilor, sau mediul extern (factori ambientali, de mediu) (fig. 70) Factorii externi indue influente cantitative sau calitative asupra caracterelor poligenice, sau cu predispozitie genetica. Factorii externi (ecologici) ce actioneaza asupra fenotipului pot induce influente ce pot depasi limitele de toleranta ale speciei, ale
284

individului, determinand modificari asupra caracterelor care, uneori, sunt neconforme cu legile geneticii formale. Raspunsul sistemelor poligenice variaza in raport cu doza, tipul factorilor de influenta a mediului, depinde de intensitatea masurabila a factorilor de "interventie". Sunt cazuri cand nu putem detecta intensitatea interventiei unor factori de mediu in "modelarea" unui caracter poligenic exprimat fenotipic. In aceste cazuri implicat este numai genotipul, complexul genelor nealelice care indue variatii (vezi poligenia). Ereditatea multifactorial a, unde este o "conlucrare" conditionata intre factorii genetici si cei din mediul ambiental in edificarea unui caracter, nu trebuie confundata cu ereditatea poligenica. Ereditatea multifactoriala particularizeaza variatiile caracterelor masurabile, metrice si mai putin descriptibile. Variatia are un aspect continuu, indivizii prezentand orice valoare posibila cuprinsa intre doua limite extreme. Dublul determinism a caracterelor cantitative poate fi ilustrat daca analizam talia corpului la om. Se stie ca talia, determinata de complexe de gene nealelice dominante sau recesive, cu locusuri pe cromozomi diferiti, este influentata de factorii alimentari, de mediu. De exemplu, o alimentatie bogata in proteine stimuleaza cresterea taliei individului. De asemenea, multe malformatii congenitale multiple sunt expresia ereditatii multifactoriale, urmarea interferentelor dintre sistemul poligenic si influenta nefavorabila a unor factori "agresivi" din mediu care deregleaza mecanismele de diferentiere embrio-fetala (Fraser, 1980; Friedman si col., 1992; Frets si Niermajer, 1990).

285

DEZVOLTAREA /CRESTEREA SI DIFERENTIEREA EMBRIOFETALA

imp ica DIFERENTIERII __ ca parte a DEZVOLTAREA DECIZIILOR

REGLAREA LA MAI MULTE NIVELE

-care implies

Care pot implica'

LEGATURI (CORELARI) ALTERNATIVE

PREZENTA SAU ABSENTA GENELOR SPECIFICE

REARAHJARI ALE ADN pnn

Perdru a produce ' COMUTATOARE SPECIFICE DE COMUATATOARE SPECIFICE DE ACTIVARE/ DEZACTIVARE RECOMBINAREA SITUSURILOR (REGIUKILOR) SPECIFICE CRESTEREA care permit LANTURI (NODURI) AUTOREGLATOARE

ACTIVARE/DEZ ACTI VA RE COMUATATOR DE ACTI VARE/DEZ ACTI VA RE PENTRU ALTE GENE Perdru fmalisarea Ce condace la

VARIABILITATII

Carasjvms la

DECIZIILOR ANTERIOARE

DEZVOLTAREA RELEELOR DIRECTIONATfl

MEDIU

Ca're DIFERITE CAI

Fig. 70 Diferentierea in cascada

286 .

nu intreg genomul. 287 . convergent. din populatie. elaborand teoria relativitatii formuleaza simplist notiunea de cronogenetica: "un paradox al ceasurilor". potential. nu toate genele inscrise codificat in genom. dupa constituirea zigotului. raportata activitatea la perioadele ontogenetice. geamanul trimis in spatiu ar trebui sa fie mai tanar fata de eel ramas pe pamant. cu etapizarea activitatii genelor din constitutia genetica a individului. El considera ca la mtoarcere. In consecinta putem mentiona ca sistemele poligenice cu activitate convergenta in definirea unui caracter "respecta" principiile cronogenetice si cronobiologice in dezvoltarea organismului. celulare. Este o etapizare ontogenetica «in activitatea genomului constitutional a gruparilor poligenice implicate.3. Langevin inlocuieste orologiile lui Einstein cu doi gemeni: "unui trimis in spatiul cosmic. De aceea putem vorbi de cronogenetica si cronobiologia activitatii genomului si dezvoltarii organismului. celalalt ramas pe pamant". Ulterior. Cronogenetica se ocupa cu "timpul biologic primitiv". Cronogenetica se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. in definirea unui caracter multifactorial. isi incep activitatea de determinism genetic. tisulare. zigotul confine zestrea genetica mostenita de la genitori. 3. cu "timpul ereditar" mo§tenit si.1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman Dupa fecundare si constituire. Pentru intelegerea corecta a notiunilor de cronogenetica si cronobiologie sunt necesare cateva precizari: Einstein (1905). se desprinde ideea ca studiul gemenilor univitelini ajuta sa analizam si sa stabilim caracterele poligenice normale sau patologice. in evolutia exprimarii fenotipice a respectivelor trasaturi morfo -structurale si functionale. Zigotul este "toti-potent" genetic. Este zestrea genetica pentru definirea caracterelor moleculare. Notiuni de cronogenetica si cronobiologie asupra caracterelor multifactohale Analiza corecta si extinsa asupra caracterelor poligenice cu dependenta de factorii de mediu au consemnat ca exprimarea fenotipica variaza pe parcursul ontogenezei individului. organe si activitatea psiho-neurologica a individului care se va dezvolta. transmis de fiecare individ din familie. Insa. Din comparatia elaborata de Langevin.

sa prezinte aceeasi evolutie si durata in timp. ce poate fi exprimata cantitativ sau calitativ in cursul dezvoltarii ontogenetice a fiecarui individ. exprimat la membrii componenti ai familiei.se presupune ca timpul genetic respecta partial legile mendeliene Sincronismul activitatii genelor confirma ca manifestarea unui caracter normal sau patologic poate fi repetat exprimat in aceleasi perioade ontogenetice la membrii familiei. Se poate observa ca un caracter poligenic prezinta variatii. Rezultatul acestor inter-relatii reprezinta timpul mixt. Epifenomenul confirma existenta timpului biologic primar (genetic).si intercromozomica. cat si la descendentii familiilor. Alterarea timpului biologic primar (genetic) se produce prin mutatii. dar fara identitate (sincronism) in aspectul cantitativ sau calitativ al caracterului. Intre timpul fizic exogen ritmic si timpul biologic primar se stabilesc interrelatii conditionale. Aceasta diferentiere in exprimarea aceluiasi caracter la membrii familiei. care este timpul sau durata de functionare. sau in diverse perioade ontogenetice ale individului. factor genetic determinant poate fi modificat prin "alterari" mutationale.Timpul ereditar poate fi supus mecanismelor de variabilitate prin recombinare si/sau mutageneza. Studiul parametrilor timpului biologic primar pot fi teste reale de referinta. Este timpul biologic ereditar al fiecarei gene. prevenire si prognoza in exprimarea fenotipica a caracterului poligenic. Gena nu este numai calitativa-cantitativa.variabilitatea genotipului este si temporara. Mathe' (1979) lanseaza ipoteza ca timpul biologic primar (genetic). Din definitia cronogeneticii se poate consemna: . repetate la aceleasi perioade ontogenetice atat la membrii componenti din familie. . de identificare. Fiecare gena are o incarcatura de informatie in forma codificata determinata in cursul evolutiei bio-genetice. . Aceste modificari s-au produs in cursul evolutiei bio-genetice a organismelor. Sincronismul genelor si izocronismul familial sunt epifenomene de origine genetica. 288 . sau la indivizi conspecifici. o gradualitate fenotipica in raport cu etapa ontogenetica a individuali. gena activand intr-o anume etapa ontogenetica in dezvoltarea individului.gena define a patra dimensiune. Variatii graduate apar. crossing-over inegal sau prin recombinare intra. normal sau patologic. autoduplicatii. este cunoscuta ca "izocronism familial".

stabilitate prin repararea structurii genei. Ergonul sau stabilitatea genei este rezultatul existentei si mentinerii factorilor poligenici mosteniti. In conceptul timpului mixt putem consemna latura operationala si latura cauzala. In notiunea de timp mixt este inclusa notiunea de getiotip temporal. 289 . nu este in contradictie in conditiile dezvoltarii individului in limite de toleranta nomiala ale mediului. Operationala deoarece aparatul genetic constitutional determina inductia informational determinanta a genelor ce definesc ontogenetic caracterele. Aceasta relatie reprezinta ritmurile timpului fizic in raport cu ritmul de raspuns al organismului la actiunea si influenta factorilor de mediu. Sunt caracterele cu dualitate interferentiala: factorii genetici (mosteniti) si influenta factorilor de mediu. Daca limitele de toleranta normala sunt depasite (. gena demonstreaza o variabilitate normala sau deviant-mutanta. 3. Este un timp ritmic de solicitare a proceselor vitale ale organismului. apar diverse boli.2 Stabilitatea genei sau ergon In contextul temporal. datorita capacitatii de raspuns la actiunea factorilor endogeni sau exogeni ai organismului. Ritmul de raspuns al organismului la actiunea mediului este timpul exogen. Timpul mixt nu este antagonist timpului biologic primar (genetic). care prin efectul aditiv si sumativ sunt diversificat exprimate valoric. . Genotipul temporal reprezinta functia de stabilitate relativa a genei. sau calitativ. prin epistazie temporala. In notiunea de cronobiologie sunt integrate caracterele multifactoriale cu dependenta partiala de influenta factorilor externi. prin pleiotropie sau prin neomutatie. Dupa exercitarea functiei. Este timpul ce corespunde activitatii genei intr-o anume perioada ontogenetica. indusa de factori agresivi din mediu. la care timpul biologic primar (genetic) aduce un aport substantial ca raspuns la timpul exogen (la actiunea factorilor de mediu). componenta esentiala a timpului biologic primitiv. Apar caractere modificate fata de normal determinate de influenta distructiva. in fenotipul indivizilor.Cronobiologia studiaza relatia dintre timpul fizic si timpul biologic. Ergonul este rezultatul a trei nivele de conditionare: .stabilitatea repetarii informatiei sau redundanta informationala. gena isi poate inceta activitatea fund represata de alte gene.stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia. .sau +) apar efecte antagonice intre timpul mixt si timpul biologic primar.

dezechilibrand complexul poligenic cu modificarea. la om. Datorita acestei stabilitati metabolice si capacitatii de replicare semiconservativa. Variatiile. Acest dualism determina exprimari variabile asupra caracterelor poligenice. cantitative sau calitative. valorica. iar actiunea lor este exercitata timp indelungat asupra genomului. Desi cu redundanta informationala. Hb a2y2 (fetala). Hb a2s2 (embrionara II). timp si tipul de factor. sistemul hemoglobinelor umane ilustreaza aceasta ipoteza.a) Stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia Plecand de la proprietatile fizico-chimice ale ADN-ului s-a constatat ca aceasta biomolecula are o mare stabilitate metabolica fata de moleculele ARN sau proteine. Observam ca sinonimia genei poate fi "dezechilibrata" functional in genomul celular in raport de factorii extemi sau factorii proprii individului. Hb a2p2 (adulta I). se asigura latura sincronica. Modificarea fenotipica a caractemlui ar fi si consecinta genelor transpozabile ce pot influenta activitatea unor gene. a caractemlui exprimat. . diferentiem diferite tipuri de hemoglobina. De exemplu. caracterele poligenice prezinta variatii fenotipice si in raport cu perioadele ontogenetice ale individului. acestia pot deveni factori agresivi potential mutageni. iar informatiile genetice sunt inscrise codificat in stmctura aperiodica a ADN-ului genomic. de alte gene din componenta complexului. Variatiile cantitative sau calitative ale caracterelor determinate genetic de complexe poligenice ar fi explicate astfel: . Caracterele poligenice normale sau patologice beneficiaza de redundanta informationala. de conservare si continuitate a informatiei genetice. Astfel. prezente pe perioade ontogenetice diferite si anume: Hb e4 (embrionara I). 290 . dar factorii de mediu pot prezenta variatii ca doza. se asigura sincronismul informational in spatiu si timp al genomului uman. intensitate. . ale caracterelor poligenice isi gasesc explicatia urmatoare: componenta genetica este constant mostenita. prezenta si functionala in genomul individului.este posibil ca genele din complexul poligenic de control al unui caracter sa fie represate dupa o perioada de activitate ontogenetica.sau +).dualismul interferential stabilit intre componentele genice (dominante si/sau recesive) si factorii externi.un alt argument care explica variatiile individuale in manifestarea fenotipica a caractemlui poligenic este urmatorul: cand factorii extemi depasesc limita de toleranta (. Hb a282 (adulta II). ceea ce ar induce un raspuns diferentiat al organismului.

Stabilitatea relativa a genei explica variabilitatea timpului biologic primar.si interindividual. Fiecare gena structurala este o "repetitie" in dublu exemplar. . poate avea un numar mai mare sau mai mic de cupluri complementare A = T si G = C.de variabilitatea coeficientului de reparare a genelor redundante "alterate". etapizata ontogenetic a caracterului.De exemplu. dar ele se diferentiaza prin tripletele componente. Diferentierea este determinata de componenta in cuplurile complementare si anume: sunt gene sinonime care au acelasi mesaj genetic pentru determinarea sintezei unei proteine.asigura variabilitatea informatiei genetice pe perioade echivalente de timp. Insasi Watson considera variabilitatea timpului biologic intra. sunt caractere a caror exprimare fenotipica variaza in raport cu varsta individului. distructiv. O gena din complexul genelor sinonime. . ceea ce determina o diferenta a timpului necesar pentru decodificare. prin numarul puntilor de hidrogen in raport de cuplul complementar A = T sau G = C. .redundanta non-mutanta garanteaza dezvoltarea nonnala a individului si manifestarea in limite de toleranta normala a caracterelor.genetica. genele redundante. ca urmare diferente in numarul puntilor de hidrogen. La organismele cu reproducere sexuata. Aceste diferente indue variatii in stabilitatea si timpul de functionare a genelor sinonime. de actiunea factorilor agresivi externi ce tintesc. Aceasta diferenta in sinonimia genelor poate fi transmisa 291 . intra. conditioneaza si individualizeaza ergonul genie.variabilitatea fenotipica a caracterului exprimat si determinat genetic.si interindividual ca fiind neintamplatoare. Stabilitatea fizico-chimica a genelor sinonime poate diferi de la o gena la alta. .in raport de "epuizarea" progresiva a redundantei genice. prezenta cromozomilor omologi asigura redundanta informational . garanteaza evolutia "corecta". cum ar fi hemoglobinele umane. Ca semnificatie bio-genetica redundanta informationala asigura: . ca o consecinta a evolutiei biogenetice primare a genomului.raportarea proceselor desfasurate pe fiecare etapa ontogenetica. . Pentru aprecierea valorii redundantei pot fi folositi urmatorii parametri: . Dar selectia adaptativa stabileste valoarea redundantei pentru fiecare gena.de sistemul polinucleozomic care protejeaza. In aceste conditii apare notiunea de "cronon".

Dupa Britten si Davidson (1968). va fi transcrisa in structura unei proteine. Redundanta asigura entropia materiei vii. Variabilitatea timpului biologic individual poate fi determinata si de alti factori cum sunt: raportul dintre valoarea puntilor de hidrogen si temperatura de denaturare. diferenta rezultata din cuplurile complementare a bazelor azotate componente. ARNm. Deci stabilitatea poate fi "deteriorata" prin procese si mecanisme diverse. • Factor conditional al chronomului este si raportul valoric intre cantitatea de informatie existenta in ADN si calitatea informatiei decodificata in ARNm. care trecuta in citoplasma. In consecinta. de concentratia mediului. Mesajul complet pentru edificarea unui caracter ar reprezenta maximum de informatie genetica. masura a redundantei. Durata informatiei sau chronomul Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este durata de timp cat functioneaza o gena pentru determinarea sintezei tipului de ARN-m si edificarea proteinei cu structura si functii specifice. prin mecanisme de restrictie enzimatica.5 . 292 . de mediul acid. Dar datorita structurii in mozaic a genei la eucariote.15% din totalul puntilor de hidrogen. Sunt factori de variabilitate a sinonimiei si redundantei care influenteaza coeficientul de stabilitate a genelor implicate in definirea unui caracter multifactorial. redundanta informationala a ADNului este asigurata de sinonimia genelor in raport de complexitatea formarii caracterelor poligenice. intre mesajul decodificat din ADN si eel ajuns in citoplasma ar trebui sa existe valori identice. poli A + G + T etc. Teoretic. nu intotdeauna ARNm cuprinde in totalitate Chronomul genei din ADN. poli A + T. precum si a timpului de functionare a informatiei codificata de structura acestora. de cantitatea informatiei daca toate nucleotidele componente ce formeaza mesajul genetic ar fi echiprobabile. de recuplare a exonilor informationali. Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este conditionat de: • Raportul dintre dimensiunea mesajului genetic inscris in structura genei. se pot produce defecte. Se apreciaza ca o gena sinonima difera de gena omoloaga prin ± 12. elimina dezordinile in organism.descendentilor. de eliminare a intronilor si actiunea ligazei. Tot factor de influenta este ordinea crescanda a complexitatii structurii genelor sinonime cum ar fi: ordinea poli-A.

Dobzhausky facea urmatoarea rem area: "este raspandita opinia conform careia genotipul unui individ ramane neschimbat din momentul 293 .50%). In concluzie. Datorita particularitatilor ergonice ale fiecarei gene din complexul sistemului poligenic explicam diferentele E/C. Evaluarea raportului E/C permite sa apreciem gradul de stabilitate a genei (ergonul). ergon. Raportul E/C permite sa apreciem stabilitatea genotipului constitutional al individului. Aceasta dimensiune a fost demonstrata prin studiul cuplurilor gemelare univiteline ("homozigoti"). Studiul confirma ca fenotipic caracterele poligenice sunt exprimate cu o coincidenta valorica de aproximativ 0. chronon. Este posibil ca unele boli pe care individul le prezinta in diverse perioade ontogenetice. Ergonul este o notiune "complexa" care insumeaza mai multe componente: factorii de mediu pot induce mutatii ireversibile in structura genelor. iar chrononul genei este evaluat pentru fiecare individ din cuplul gemelar. Gena neomutanta prezinta alta dimensiune temporala fata de gena salbatica. consideram ca redundanta genei este asigurata pe un timp limitat. Nu aceeasi valoare a fost stabilita la gemenii bivitelini (raportul fiind de aproximativ 0. Ergonul unei gene difera de ergonul altor gene din complexul poligenic ce determina un caracter. Sistemul ergon/chronon (E/C) Sistemul ergon/chronon reprezinta a patra dimensiune a genei. economice si acelasi nivel de cultura. stabilitatea fiind relativa. Mutatiile se produc cu viteze invers proportionate cu chrononul. calitate. Ca informatia genetica sa fie citita in totalitate si materializata in structuri proteice trebuie respectate inter-relatiile redundantei si limitele de toleranta normala asigurate intre: cantitate. care acumulate. in aceleasi conditii sociobiologice.• In durata informatiei si functiei genei timpul temporal (chronomul) poate fi influentat de eventuale imbolnaviri ale organismului care modifica mecanismele activitatii unor gene. cu gradul de stabilitate a genei. partiala. sa apreciem timpul potential de activitate a genei (chrononul). Chrononul este o notiune "simpla". sa induca modificari in structura unor gene. pot fi materializate in sinteze eronate de molecule proteice sau dereglari in reglajul genetic al sintezei de proteine. Stabilitatea genei este evaluata in raport de durata de functionare si manifestare a caracterului determinat genetic (ergonul).90% pe perioade ontogenetice la gemenii proveniti din acelasi cadru familial.

Aceasta afirmatie nu este corecta. Timpul activitatii diferentiate a genelor din complexul poligenic si ritmul de functionare sunt datorate componentelor nucleotidelor complementare: numar crescut sau redus al cuplurilor A = T sau G = C. Neconcordantele cronogenetice E/C pot fi determinate de repartitia pe cromozomi diferiti a operonilor implicati in edificarea aceluiasi caracter.introducerea interactiunii operative de tip represie si transcriere. Aceste distructii genice pot avea efecte secundare nefavorabile pentru organism. Factorii externi pot modifica raportul E/C prin: . intre informatia . 294 . care existau in genom in perioada embrionara sau copilarie". Uneori raportul E/C poate fi modificat chiar in cadrul aceluiasi operon datorita neconcordantei interactiunilor (influenta si raspuns) dintre gena reglator si genele structurale. Aceste neconcordante in activitatea operonilor pot influenta variatii ontogenetice in manifestarea unui caracter. structura genei. .alterarea inform atiei genetice inscrisa in structura genei. Sunt operoni cu activitate rapida.capacitatea de reparare a ADN unde este inscrisa. respectiv a patra dimensiune a genei. dar pot influenta distructiv structura si functia unei gene. codificat. Parametrii de calcul a raportului E/C. Neconcordanta este determinata de momentul inceperii functiei de decodificare a mesajelor inscrise in structura genelor structurale dar si a timpului necesar decodificarii. .stabilitatea moleculara a genei.redundanta informationala a genelor implicate in definirea caracterului poligenic. in timp ce fenotipul se modifica continuu. Dobzhausky (1965) confirma ca factorii de mediu au influente aditive in expresivitatea fenotipica a caracterelor poligenice.fecundatiei si pana la moarte.genetica si factorii de mediu.modificarea stabilitatii structurii genei. iar prin depasirea limitelor de toleranta normale se trece in patologia individului. sunt: . altii cu ritm variabil. . In raportul E/C factorul timp modifica valoarea interactiunii alelice si intergenice din complexul poligenic. . deoarece la adult functioneaza alte gene.

pentru a stabili "cuantumul valoric" al componentei genetice a individului si influenta aditiva indusa de factorii externi sunt folosite metodele: . bio-sociologie a evidentiat ca variatiile fenotipice ale caracterelor poligenice sunt determinate de doi factori: . statistic. Datele obtinute. metoda este un studiu comparativ al caracterelor prezente la parinti si manifestate la descendenti. a) Studii familiale si analiza pedigree-ului Analiza membrilor componenti din familie este o metoda clasica pentru studiul geneticii umane. 295 . metoda se bazeaza pe principiul stabilirii "riscului" familial ca probabilitate de transmitere a unui caracter normal sau patologic la indivizi. Pentru a demonstra dualitatea conditional si interference intre constitutia genetica primara si influentele induse de factorii de mediu. gradul si componenta genetica familiala. deoarece fiecare descendent mosjeneste de la fiecare parental 50% din constitutia genetica realizata prin fecundare. Prin aceste studii comparative stabilim o anume relativitate. Valorile inregistrate se compara intre membrii familiei si cu valorile indivizilor neinruditi din populatie.studii familiale si analiza pedigree-ului.3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale Perfectionarea metodelor citogenetice. Folosita initial de Galton. In esenta. conditionali si influenta. pe filiatie directa si heredocolaterali.factorii genetici determinant din constitutia individului. in care se dezvolta individul pe tot parcursul vietii sale. Metoda are un caracter relativ limitat ca interpretare si aplicabilitate. unnarindu-se manifestarea caracterului poligenic pe perioade ontogenetice. Metoda impune un studiu familial dinamic. . Aceasta analiza permite sa stabilim riscul familial al unor boli poligenice. precum si substratul genetic predispozant.factorii de mediu.studiul susceptibilitatii caracterelor biologice si markerilor genetici. . genetica antropologica.studiul copiilor adoptati.studiul cuplurilor de gemeni. evidentiaza ca heritabilitatea conflrma conceptul ereditarist. . Permite o evaluare subiectiva asupra trasaturilor poligenice.3. Metoda se bazeaza pe principiul ereditarist. . biologie moleculara.

concluzie rezultata din studiul pedigree-ului. modelele genetice folosite la studiul pedigree-ului mentionam: . 296 .SML ("single major locus"). In aceste conditii la membrii familiei ar trebui sa existe genotipurile: homozigoti dominanti. In analiza pedigree-ului se impune necesitatea elaborarii unor modele statistice pentru a stabili concordanta genetica in cadrul familial. respectand legile mendeliene. educative. homozigoti recesivi si heterozigoti. Pentru caracterele poligenice sunt elaborate noi concepte de analiza a pedigree-ului. pedigree-ul stabileste mecanismele comportamentului dominant sau recesiv al genelor din complexul poligenic implicat in edificarea caracterelor cu manifestare multifactoriala (genotip-mediu).Ca varianta a studiilor familiaie este intocmirea si analiza pedigree-ului. In consecinta. Fiecare din cei doi factori are efecte minime. . Caracterele poligenice nu confirma legile mendeliene. cum ar fi influentele culturale. exprimarea fenotipica a genotipurilor mentionate. Baron considera ca parametrii modelului SML sunt urmatorii: frecventa alelelor. Acest model ia in analiza doi factori de concomitenta si influenta: complexul de gene si factorii de mediu ce influenteaza caracterul exprimat fenotipic. Daca metoda studiului familial stabileste similitudiunea si heritabilitatea intre membrii familiei. Miron Baron (1990) apreciaza ca penetranta redusa explica manifestarea variabila a caracterului intre indivizi. De exemplu. se alege modelul MFP. Dintre. dar sumative. Noile concepte pun accentul pe studiul penetrantei incomplete sau cu determinism genetic variabil.Daca variatiile ar respecta modelul SML. Prin metoda MFP se obtine un prag care evidentiaza limitele de toleranta ale individului pentru fenotipul caracterului determinat poligsnic.MFP.modelul locusului unic major .modelul poligenic multifactorial . transmiterea si segregarea caracterului pot evidentia participarea unui singur cuplu alelic. La analiza valorica a pragului pot fi asociati si factorii non-genetici. socio-economice. pragul si masura variatiei mediului. de fenocopii sau cazuri familiaie sporadice. Pragul valoric corespunde gradului de implicare al factorilor genetici si al factorilor de mediu in edificarea caracterului poligenic. Dar caracterele multifactoriale sunt determinate de multiple cupluri de gene nealelice.

metoda studiului familial si metoda de analiza a pedigree-ului la studiul caracterelor poligenice. caractere cu manifestari fenotipice diferentiate pe perioade ontogenetice ale indivizilor. concept care separa influentele relative genotip-mediu. varianta "E". Fenotipul caracterelor multifactoriale reprezinta "suma" a trei valori: . .modelul mixt al carui principiu este: "combina transmiterea unei gene din fondul poligenic si efectele mediului".modelul SML cu mai mult de doua alele.contributia factorilor intamplatori din mediu."e". 297 .modelul poligenic prin care se apreciaza efectele sumative ale fiecarui locus genie din sistemul poligenic. . de pleiotropie etc. factorii genetice sunt mai importanti."g". .contributia factorilor genetici aditionali cu varianta "G". La om.modelul multifactorial cu prag Metodele prezentate. in populatie. cum sunt: . Caracterele multifac tori ale continue au distribute gaussiana in familie. . Caracterele multifactoriale pot fi grupate in trei clase: . Cu cat heritabilitatea este mai accentuata. . In cazul cand se depaseste de doua ori variatia standard (x2 ±2G) normala se considera valori exceptional ce depasesc limitele de toleranta.modelul analizei a doua locusuri care urmareste analiza a doua cupluri de gene nealelice care interactioneaza in grade diferite. impun argumente si interpreted mai ample.trasaturi multifactoriale cu prag "fenotipic".contributia mediului in functie de varianta "B".trasaturi multifactoriale cu variatie continua.Geneticienii au conceput si alte modele de analiza in transmiterea caracterelor poligenice. in special a datelor obtinute din studiul familial. Ca urmare. Uneori. normale sau patologice."b". . pentru studiul familial si analiza pedigree-ului este necesara calcularea heritabilitatii genetice. Relatia pentru a exprima heritabilitatea va fi: H2 = G/ (G + B + E) Heritabilitatea este masura prin care stabilim rolul factorului genetic in definirea caracterului poligenic. . valorile scalei gaussiene fiind cuprinse intre cele doua extremitati ale scalei. in populatie. un caracter poligenic cu variatie continua are o distribute normala in familie. pedigree-ul poate prezenta erori de interpretare cauzate de epistazia genica .

aceeasi marked genetici.studiul aceluiasi caracter la indivizii neinruditi.gemeni bivitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. Gemenii DZ pot fi de sexe diferite. Un criteriu de analiza cu un aport substantial de stabilire a cuantumului valoric al complexului poligenic. cu un fenotip aproape identic. Aceasta regula isi gaseste aplicabilitate interpretativa pentru caracterele poligenice. rezultat dintr-un singur ovul fertilizat.Rezultatele pe care Larmat (1977) le-a sintetizat sunt urmatoarele (tabel): 298 . La MZ se pot consemna unele diferentieri in expresivitate (variabila) pentru caracterele cu dependenta de mediu. a doua ovule de catre doua spermii. Cuplurile gemelare pot fi: .cuplul gemelar monozigot (MZ). Astfel de studii incepute de Galton (1905) si continuate de diversj cercetatori (Larmat 1977.) au urmarit analiza diferentelor intre sistemul poligenic determinant al unui caracter si gradul de influenta a factorilor de mediu. cu formarea a doi zigoti. gemeni univitelini care prin separare se dezvolta in conditii diferite de mediu si viata socio-economica. Ca urmare s-au cautat alte criterii de a studia poligenia caracterelor. corelat cu aportul factorilor de mediu in definirea unui caracter multifactorial. . Importanta este aplicabilitatea metodei si in studiul bolilor multifactoriale din populatiile umane. au 50% identitate genetica. studiul fratriei gemenilor cu aceleasj conditii de viata cu a cuplului gemelar. Reinberg 1991.cuplul gemelar dizigot (DZ) rezulta din fecundarea.a. .gemeni univitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. Monod 1970. Lean 1992. dar gradul de exprimare fenotipica este cu dependenta de factorii de mediu". La cuplurile gemelare MZ si DZ se poate urmari si stabili gradul de influenta a factorilor de mediu in expresivitatea caracterelor poligenice. identitatea fiind de aproape 100%. . Gemenii monozigoti (MZ) au acelasi sex. Metoda respecta o regula elaborata de Tourraine: "cand concordanta este regula iar discordanta exceptia. caracterul este determinat genetic. Athanasiu 1995 s. markerii genetici cu identitate de 50%. un studiu corect respecta urmatoarele criterii de analiza a cuplurilor gemelare: . ii reprezinta studiul cuplurilor gemelare. Au aceeasi zestre genetica. Jones 1993. iar manifestarea caracterelor multifactoriale mult diferentiata. concomitenta. Pentru a se obtine date concludente.b) Studiul cuplurilor gemelare S-a facut observatia ca studiul familial si metoda pedigree-ului ofera date nerelevante asupra caracterelor poligenice.

87 0.92 0. Explicatia acestei diferentieri este urmatoarea: gemenii MZ au aceeasi zestre genetica 299 .42 0. neuniform.76 0.77 0. 1977).86 0.53 0.25 0.51 0. Diferenta coeficientului de corelare poate ajunge pana la 25%.77 0.55 0.90 0.53 0. prezinta o diferenta semnificativa valoric. la aceiasi factori de mediu.Lffturi studiate Neumansi col.94 (in raport de autorui studiului).42 0.1Z crescuti separat Gemeni DZ crescuti impreuna Fratria crescuta impreuna cu cuplurile gemelare Fratria crescuta separat de cuplurile gemelare Indivizi neinruditi dar crescuti impreuna cu fratria si cuplul gemelar 0.50 0. fiind obtinute valori cuprinse intre 0. . Burt Erlenmeyer Kimling Jarvik Schields Zozzo Gemeni MZ crescuti impreuna Gemeni >. separati si dezvoltati in conditii diferite de mediu. in expresivitatea caracterelor poligenice sunt consecinta raspunsului diferit.0.Coeficientul de corelare intre gemenii univitelini crescuti in acelasi mediu familial variaza in limite statistic nesemnificative.Coeficientul de corelare intre MZ. Diferentele mici.54 0.49 0. nesemnificative.6 0.28 0.90 .41 0.94 0. .23 Exprimarea coeficientului de corelare multifactorial a la cuplurile gemelare in raport de fratrie si indivizii neinruditi (dupaLarmat.75 0.

acesti factori au indus modificari asupra caracterului poligenic. Ace§ti factori au efecte aditive si interferand cu constitutia genetica. Aceasta corespondenta valorica in expresivitatea unui caracter in fratrie fata de DZ este datorata genotipului constitutional care prezinta acelasj raport . expresivitatea fenotipica diferita a aceluiasi caracter evidentiaza influenta aditiva (pozitiv sau negativ) indusa de factorii de mediu asupra genotipului.de 50%o fata de MZ. socioeconomice si culturale. cu influenta factorilor de mediu. uneori unii factori putand modifica gene din complexul poligenic. Deci nu putem neglija influenta mediului asupra caracterelor poligenice. Geamanul separat de mediul familial a reactionat diferit la noile conditii de dezvoltare. Prin separare si dezvoltarea in conditii de mediu diferite.(~ 100%). cu predispozitie genetica si cu dependenta partiala de factorii de mediu vor avea expresivitatea fenotipica in raport de numarul cuplurilor de gene nealelice (dominante sau recesive) cu actiune convergenta in determinarea caracterului. sau diferente de expresivitate a aceluiasj caracter pe perioade ontogenetice ale individului Concluziile ce se desprind din studiul cuplurilor gemelare (MZ si DZ) si fratriile acestora sunt: caracterele poligenice . determina diferente graduale in expresivitatea fenotipica a aceluiasj caracter la indivizii conspecifici.Valorile total diferite in expresivitatea caracterelor poligenice intre gemenii MZ si DZ. a caracterelor multifactoriale. desi dezvoltati in acela§i mediu familial. Rezultatele obtinute la cuplurile MZ. MZ si fratria. camine familiale sau orfelinate.Cat priveste coeficientul de corelare intre cuplurile gemelare si fratrie. dar si de prezenta si influenta factorilor de mediu ce actioneaza asupra genotipului. dar fiind separati si dezvoltati in alte conditii geografice. valorile sunt apropiate cu valorile corespunzatoare gemenilor DZ. . . unde au alte conditii de dezvoltare. . rezulta din aceste studii ca nu se absolutizeaza conceptul ereditarist constitutia genetica nu are rolul singular determinant in expresivitatea 300 .multifactoriale. Diferenta ajunge pana la 50% la DZ fata de MZ. Ca urmare si raspunsul DZ la aceleasi conditii de mediu va fi total diferit fata de MZ. confirma diferentele de corelare. prezinta diferente ce pot ajunge pana la valori de aproape 75% fata de MZ si de 25% daca raportarile se fac la DZ si fratria cuplului gemelar DZ. dar separati prin adoptie. care.Analiza coeficientului de corelare intre indivizii neinruditi dar dezvoltati in acelasi mediu familial cu DZ. sunt cauzate de constitutia genetica diferita intre acesti gemeni.

301 . se bazeaza pe itele obtinute din studiile cuplurilor gemelare MZ siDZ.DMZ) / DDZ (1) Diferenta rezultata din aceasta relatie poate fi exprimata ca rianta VMZ2' prin relatia: H = (VDZ . . e confirma conceptul dualist. Geno tipul. Aportul constitutiei genetice a complexului poligenic in expresivitatea lotipica a caracterului poate fi apreciat in raport de aportul componentei 'ML = varianta MZ este media patratelor decalajului dintre performantele obtinute de :are individ din cuplul MZ in raport cu valoarea medie a cuplului MZ. initiat de Holzinger si izvoltat de Larmat ("Genetica inteligentei".VMZ)/ VDZ (2) 5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice Varianta genotipica.upra genotipului in expresivitatea unui caracter poligenic se foloseste letoda de calcul a heritabilitatii.aracterului poligenic nu se neaga rolul ambientului in dezvoltarea rganismului si edificarea caracterelor poligenice . Criteriile de calcul sunt: .76). 1977 pg.4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale Pentru stabilirea efectului sumativ de influenta a factorilor de mediu . prin efecte sumative. exprima suma variatiei de influenta a factorilor de mediu si egalitatii genotipului intre gemenii DZ diferenta intre valorile DMZ si DDZ a indivizilor din fiecare cuplu melar exprima efectele sumative ale cuplurilor de gene nealelice fectele determinismului genetic). decalajul valoric mai mare intre DZ.conceptul ambientalist 5 remarca o dualitate interferentiala intre genotip si influenta mediului are. DZ. Calculul heritabilitatii caracterelor poligenice. raportata la fiecare membru din cuplul gemelar Z. rezulta din valoarea raportului dintre rianta genotipului (VG) si varianta fenotipului (VF): VG/VF."diferenta medie a expresivitatii caracterului stabilita la MZ )MZ) cu acelasi genotip. asigura variatii fenotipice in manifestarea aracterelor poligenice." Respectand aceste criterii de calcul se •tine urmatoarea relatie a expresivitatii heritabilitatii: H = (DDZ . reprezinta variatia ambientala. componenta principala in exprimarea lotipica a caracterului poligenic.

valoarea data" de dominanta genelor (VD) si valoarea data de interactiunile intergenice (VI). Componentii variantei sunt: VG . VE . fata de valoarea variantei dezvoltarii normale a individului. Varianta data de mediu este inclusa in varianta totala a caracterelor. ca efect sumativ "suplimentar" (aditional) a factorilor de mediu modificati. VF = VA + VD + VI + VE ~~ Covarianta . se dezvolta in conditii diferite de mediu. In aceste cazuri un factor din mediul extern poate amplifica sau diminua valoric manifestarea caracterului multifactorial. Ea se exprima prin relatia: VG = VA + VD + VI.varianta devierilor induse de mediu. se introduce notiunea de covarianta (COVGE). Varianta genotipica este suma a trei valori: valoarea ameliorarii aditive a caracterului (VA). EF . Aportul mediului plus componenta genetica influenteaza diferenjial valoarea si gradul expresivitatii fenotipice a caracterelor poligenice la om. Relatia va fi: VE = VG + VE + 2COVGE Covarianta se introduce in calculul VE (variantei fenotipice) numai in conditiile carid membrii cuplului MZ. influentand un caracter 302 .varianta genotipica rezultata din recombinarile aparatului genetic. prin separare. Varianta este media acestor diferente ridicata la patrat. COVGE este varianta valorilor geno tipice (VG) si variatia valorilor fenotipice (E).poligenic. Ca varianta negenetica. Covarianta.mediului. Abaterea de la valoarea medie a familiei sau a populatiei este exprimata prin varianta. reprezinta valoarea sumativa indusa de influenta factorilor de mediu extern asupra gradului de exprimare fenotipica a caracterului multifactorial . Sunt cazun cand apar diferente intre variatia indusa valoric de mediu si variatia genotipica.varianta totala a fenotipului caracterului poligenic.capacitatea mai multor factori de a varia similar sau suplimentar. Varianta (variatiile individuale). Cand individul se dezvolta in alte conditii de mediu sau cand la conditiile normale actioneaza un factor suplimentar capabil a influenta expresivitatea caracterului poligenic. Varianta indusa de mediu. astfel incat vor avea conditii de mediu diferite. Acest aport se stabileste prin mas ararea caracterului exprimat fenotipic la gemenii DZ sau MZ separati prin adoptie.

norabile. a inceput sa fie studiat intensiv. INGINERIA GENETICA §1 LONAREA GENOMULUI UMAN RINCIPII Suportul molecular din genomul organismelor. care determine si *ura functiile de ereditate si variabilitate. Studiile ce au urniat au stabilit structura tridimensionals a moleculei ADN. in analiza genomului. rolul ADN-ului in transformarea virulentei la bacterii. Progresele tehnice. extensiv. principii si aplicabilitatea ingineriei genetice si clonarea omului uman. au stabilit functiile si vitatea semantics in definirea unor caractere exprimate fenotipic. stabileste tipul constitutional genetic caracteristic fiecarui vid conspecific. lerimental. din genomul celulelor umane.apitoiul VII &RTOGRAFIEREA. prin structura si . din anul 1944 cand Avery si Mc Leod au demonstrat. Intelegerea importantei acestor studii impune prezentarea etapelor. ultrastructura sau arhitectura tiala (cuaternara) a cromozomului celular.tiile sale. care. 303 . perfectionarea metodelor au permis abordarea r studii care au revolutionat genetica: incercari de cartografiere a omului uman. a ADN-ului.

Dupa o suita de formulari. adapate la influentele modificatoare ale mediului inconjurator. Tipul constitutional genetic Daca in conceptia filozofilor antici prin constitute se intelegea structura fizica a individului. starea sa anatomica stabila. se impune elaborarea unei formulari cuprinzatoare care sa exprime esenta constitutiei bio-genetice. in masura in care acesta formeaza.Structura corporala si caracterul". 0 stare relativ stabila deoarece depind in ultima instanta de factorii genetici. prin care se caracterizeaza individul. Nascuta din neccsitatea de a explica functiile de ereditate §i variabilitate (sincronica si diacronica). Pende.. definea tipul constitutional in urmatorii termeni: „este ansamblul caracterelor unui individ grefate pe ereditatea sa". Pentru intelegerea corecta a conceptului „tip constitutional genetic" al individului uman.. fiziologiei §i caracterologiei". Aceste ipoteze §i definitii au fost elaborate de psihologi. a evidentia progresele realizate in ingineria genetica cu implicatii in patologia umana. In 1922. in lucrarea .Parhon (1930) definea tipul constitutional ca o . Kretschmer redefine§te notiunea de tip constitutional considerand-o un „ansamblu al intregului organism. Dar in acela^i timp este sj o stare care poate deveni instabila pentru ca pot interveni factori externi organismului.1. endocrinologi §i geneticieni. Sunt particularitati determinate genetic. neurologi. definitia contureaza clar ca trasaturile morfo-fiziologice §i comportamentele 304 . psihiatri. De exemplu.C. Mai tarziu. pentru a valorifica efortul de cartografiere a genomului. fiziologice §i psihologice. s-a ajuns la o definitie cuprinzatoare elaborate de Delaunay (1969). compozitia sa chimica. normale sau patologice ale omului. exponent al scolii constitutional italiene considera tipul constitutional ca un ansamblu de particularitati morfologice. I. o entitate somato-psihica cu o interpretare activa si o interdependent^ constants a morfologiei. Kretschmer (1921). etc. El considera terenul sau tipul constitutional al individului uman „o stare a materiei vii care rezulta din prezenta in celula a unui mare numar de constituenti chimici.. „conformatie morfologica a unui individ dat. incomplete sau eronate. sau inerenti lui". spune Pende. modul de functionare a diverselor organe si felul in care el se comporta din punct de vedere psihic". ulterior au fost elaborate definitii si ipoteze referitor la tipul constitutional al individului. In 1934.

Deci principiul biologic de realizare a termenul constitutional genetic isi gaseste fundamentul in ADN-ul genomic. macro. Desi mostenite caracterele de la ascendenti. prin zestrea genetica. sunt inscrise. Totusi. tisulara. este relativ constant pentru specie. consecinta actiunii factorilor mezologici „agresivi". in meioza fiecarui genitor. trasaturile normale. cu formarea zigotului din care se dezvolta un nou organism). Au continuitate genetica. valoric sunt amplificate.„instabilitatea" caracterelor ereditare. . dar calitativ este particular fiecarui individ. stabilitatea este relativa deoarece in perioada dezvoltarii embriofetale. comportamentale au un determinism genetic mostenit de individ de la ascendenti. moleculare. 305 . pigmentatia. greutatea. trasaturile de caracter. temperamentul. posibilitatile de recombinare a aparatului genetic. prezentand o constitute bio-moleculara. La organismele cu reproducere sexuata si om.reprezinta raportul de interdependenta stabilit intre factorii genetici si factorii externi. mecanismele genetice implicate in diferentierea viitorului organism pot fi „dereglate". De aceea se considera ca fiecare individ este o fiinta unica. Neidentitatea fenotipica intre genitori si descendent este rezultatul diversitatii genotipurilor realizate prin recombinarea genetica a genomului in meioza genitorilor si unirea aleatorie a gametilor haploizi (ovulspermie.si intracromozomale. organogeneza. morfologica si functionala in raport cu indivizii conspecifici. consemnam diversitate in exprimarea fenotipica. in genomul fiecarui individ. Consecintele acestor „dereglari" in aparatul genetic pot fi: . Se cunoaste ca ADN-ul cromozomal din nucleu. consemnam diferentieri. comportamentul. in forma codificata. Caracterele morfologice exprimate fenotipic au un determinism genetic. Latura morfologica si componentele tipului constitutional au valoare practica si teoretica deosebita deoarece stabileste particularul si individualul fenotipului: forma corpului. deviante sau patologice. care controleaza diferentierea celulara. Toate trasaturile de caracter.si micromorfologice. structurala. Sunt procese si factori ce pot duce la modificarea tipului constitutional al individului. Ele se realizeaza prin recombinari inter.aparitia unor dezechilibre in tiparele informational-codificate genetic. originala si irepetabila genetic. talia. Aceste posibilitati de recombinare a genomului indue marea diversitate a constelatiilor genice. lipsa unei totale identitati somatice.

ingineria genetica §i clonarea genomica.Daca diversitatea constelatiilor genice este consecinta recombinarilor inter.5 miliarde perechi de nucleotide. Metode de analiza a structurii ADN Principii In studiul genomului uman sunt etape care au pernis elaborarea proiectului de decodificare. datorita microaparaturii §i metodelor de cercetare realizate pentru cartografierea genomului. C).si intracromozomice. este anul marcat cu o descoperire de importanta bio-medicala esentiala: „ingineria genetica sau tehnologia ADN-ului recomnbinant". Aceste studii au permis descifrarea §i implicarea ADN-ului in ereditatea si variabilitatea organismelor vii. in schimb specificitatea structurii fiecarei molecule de ADN (in care sunt inscrise codificat informatiile genetice pentru fiecare trasatura de caracter) este explicate prin posibilitatea de ordonare aperiodica a celor patru baze azotate (A. G. Este etapa conturarii noului compartiment de cercetare: „biologia si genetica moleculara". In prezent se cunoaste ca in genomul uman se gasesc aproximativ 3. O etapa deosebita in studiul biologiei §i geneticii moleculare incepe in anul 1970. T. cand. experimented pe Diplococcus pneumoniae au stabilit rolul ADN-ului in ereditate. Descifrarea structurii ADN-ului a fost posibila folosind metode sj tehnici moderne de studiu si cercetare. cu implicatii in practica bio-medicala si inginerie genetica. A urmat anul 1953 cand. 306 . cartografiere si clonare. In prezent. este anul 1944 cand Avery si Mc Leod. impune cunoa§terea structurii ADN-ului (vezi capitolul 2 . Waxon §i Crick (laureatii premiului Nobel) au stabilit structura tridimensionala a ADN-ului. 2. a modificat virulenta la microorganisme. prin transformarea moleculei. Ca prima etapa.Structura ADN-ului celular). iar Chargaff complementaritatea bazelor azotate.

analiza facandu-se pe generatii celulare in functie de atomul marcat folosit.Spectrul de difractie a razelor X Este o tehnica cristalografica. bazata pe capacitatea moleculei de ADN de a cristaliza in saruri de litiu si sodiu. a moleculelor de ADN. Datele se aduna pe clisee spectrale de difractie a razelor X si analizate prin ecuatiile transformarii Fourier. Ca metoda calitativa. nucleotidele se vor marca cu N14 sau N15.81 m/'sec2 307 . Aceasta metoda. calitativa. nu ajuta la stabilirea structurii totale a moleculei de ADN. c) .V. Pentru identificarea catenelor si. Metoda se bazeaza pe urmatorul principiu: ADN-ul extras din celula si purificat. lumina UV in lungimea de unda de 260 nm23. respectiv.Ca principii. apoi se supune centrifugarii la 140.Ultracentrifugarea in gradient de densitate Metoda a fost elaborata de Meselson si Stahl in 1958 pentru a demonstra ca ADN-ul dublu catenar (respectand principiul complementaritatii bazelor azotate de cupiare a celor doua catene polinucleotidice) se replica semiconservativ.000 g24. Principiul metodei se bazeaza pe proprietatea moleculei de ADN de a absorbi specific.1 nm (nanometri) G = acceleratia gravitationala = 9. metodele folosite pentru analiza structurii ADN-ului sunt urmatoarele: a) . Metoda descrie structura ADN-ului pana la nivelul a 10 milionimi de milimetru. timp de 24 ore.Denaturarea . se introduce intr-o solutie de CsCl (clorura de cesiu). UV ajuta sa identificam prezenta acestor molecule in celuUL b) .) metoda absorbtiei ADN-ului in UV a fost elaborate de Casperson in 1936. d) .renaturarea prin variatii termice 23 24 " 'A = 10"'° m = 0.Absorbtia in ultraviolete (U.

Denaturarea moleculei de ADN se face timp de 10 minute la temperatura de 100° C in solutie apoasa. gratie metodei puse la punct de Cairus. in timp ce secventele nerepetitive reasociaza lent. In raport cu valoarea Cot rezultatul si interpretarea sunt urmatoarele: cu cat valoarea Cot este mai mica. Denaturarea se considera ireversibila. Parametrii care asigura gradul si viteza de renaturare a ADN-ului denaturat sunt: concentratia initiala (Co) si timpul (t) de refacere a moleculei ADN.Studiul ADN-ului la microscopul electronic cu transmisie Incepand din 1960. intr-un timp mai indelungat.Secventele repetitive se reasociaza intr-un timp rapid.cot = valoarea de comparare a vitezei de reasociere a secventelor monocatenare de ADN. catenele complementare se recupleaza. Metoda se foloseste in hibridarile moleculare ADN-ADN sau ADN-ARN. catenele raman separate. Cand solutia se raceste lent. cu atat valoarea de asociere a catenelor complementare este mare si invers.Principiul metodei este urmatorul: se incalzeste ADN-ul in solutie apoasa. se realizeaza renaturarea moleculei. se examineaza molecula de ADN prin vizualizare la microscopul electronic. iar vascozitatea scade. In aceste conditii termice cele doua catene complementare ale moleculei se separa prin ruperea puntilor de hidrogen. In aceste conditii denaturarea este reversibila. Primele observatii au fost facute pe ADN-ul bacteriofagilor dupa prealabiia distrugere si eliminare a capsidei proteice. Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN si timpul de reactie pentru reasociere care se exprima in secunde: Cot . Prin denaturare creste absorbtia in UV a bazelor azotate libere. catenele nu se mai recupleaza. e) . Viteza de repetabilitate este determinata de complementaritatea secventelor polinucleotidice: secvente complementar repetabile sau secvente nerepetabile. Daca solutia este racita brusc. 308 .

Respectand principiul cronogenetic si onobiologic. in industria de medicamente 1. Metode de analiza a genelor. :scifreaza reglarea genetica a sintezei de proteine. cu respectarea complementaritatii ileotidelor din structura genei investigate si nucleotidele ordonate in ida genetica. clarifica mecanismele translatiei infonnatiei genetice. pot fi folosite in mecanismele de *inerie genetica. in modificarea virulentei bacteriilor. Cartografierea enomului uman Identificarea.usul exact al genei pe cromozom. activitatea lor. in terapia bolilor pe fond genetic (determinate de gene itante). . locusul si analiza unei gene din cromozomul genomic. . lensiunea si componenta nucleotidica a genei folosindu-se sonde 309 . Studiul genelor din genomul celular da posibilitatea de a urmari pe ape ontogenetice. dau posibiliatea de a elucida comportamentul si amplificarea unei gene : poate fi clonata. prin identificarea si structura genei. sunt metode care. Prin metoda hibridizarii moleculei de ADN evidentiem daca gena utanta este mostenita de la ascendenti. sau prin identificarea diversilor markeri genetici. momentul inceperii stoparii activitatii lor. Dupa separare se identified pozitia. Hibridizarea ADN-ului genomic Una din metodele recomandate pentru complexul de activitati si :ntificare a genelor este hibridizarea ADN-ului din genomul celular. daca este un produs mutagen „de vo" (neomutatie). Principiul metodei este urmatorul: separam termic catenele nplementare din molecula ADN. Pentru aceasta analiza se folosesc sondele genetice care recunosc lele normale sau anormale. efectele deviante a unei gene mutante asupra nului. sau identificam formarea unei clone celulare capabila initieze un proces genetic tumorigen etc. De asemenea.. identificam prezenta genelor in genom.

...Blot Principiul metodei: se foloseste o sonda specifica...ATT TC G G C A T T G A T T G G .. De exemplu: sa presupunem secventa polinucleotidica pe monocatena ADN: . fibroblasti...extragenea ADN-ului genomic din limfocite............... marcata cu 32p...Blot sunt urmatoarele: .... ... 310 ...... Sondele sunt marcate cu izotopi radioactivi.... prin fragmentare...eliberarea ADN-ului extras (fragmentare) cu ajutorul unei enzime de restrictie corespunzatoare. complementar. care a fost separata sub actiunea enzimelor de restrictie......monocatenare de ADN. a) Metoda Southern .. Conform principiului complementaritatii... care au structura cunoscuta.... se va cupla cu o secventa omoloaga din genomul celular.. Deci.. A AG C C G T A AC A.. este realizata daca: ADN-ul separat termic monocatenar are structura omoloaga cu sonda folosita.. Etapele metodei Southern .. Este metoda de transfer Southern ....... Se folosesc diverse metode de hibridizare moleculara. secvente cu o dimensiune pana m 20 Kb. La nivelul siturilor de restrictie se pot obtine. sonda (sau sondele) se va / se vor cupla complementar pe secventa monocatenara „omoloaga" a ADN-ului analizat. AAGCCGTAACTA. prin folosirea sondelor genetice........ celule amnidice... Conform principiului complementaritatii bazelor.Blot........ sonda se va cupla pe secventa monocatenei din ADN genomic.A T T T C G G C ATTGATTGG. vilozitati coriale.... etc... sau sonde fluorescente......... -denaturarea fragmentelor de restrictie pentru separarea monocatenelor.. |<------------------------------>| daca sonda artificial sintetizata si marcata cu 32p are componenta §i ordonarea in nucleotide de tipul: .. respectiv cu o gena. astfel: ADN.......... care.... separata termic.... refacand structura bicatenara a ADN. IIII III III III III IIIIII III II Sonda....... hibridizarea......

Este o metoda cu aplicabilitate in consultul si sfatul genetic familial. sau prin ipilarizare.se hibridizeaza fragmentul monocatenar cu sonda preparata ntetic. . Metoda Northern . unde vor fi imobilizate. pentru ibilirea tipului constitutional al individului analizat. si diagnosticul prenatal. prin icrodelatii sau prin insertii genice. in antropologie. Metoda permite identificarea organismului.identificarea genelor cu mutatii punctiforme din genom.Blot este urmatorul: . ARNm va complementariza cu o sonda mocatenara de ADN marcat cu ~ p (ADNc denaturat). stabilim tipul de gena. criminalistica. . care la randul sau complementariza cu oligonucleotidele ADN-ului antisens. .identificarea unei gene normale in genomul celular.trecerea fragmentelor monocatenare pe geluri de agaroza. ..molecula hibrida dublucatenara din fragmentul DN monocatenar restrictionat si sonda complementary se supun spalarii. Metoda permite identificarea si localizarea genei pe cromozom. 311 . Cuplarea respecta principiul complementaritatii bazelor azotate.complexul format . Metoda FISH sau hibridizarea in situ a ADN Analiza se face direct pe genomul celular. sau ntificarea microdeletiilor.evidentierea complexului hibrid dublu catenar cu ajutorul unui mnal care este un indicativ pentru identificarea dimensiunii si pozitiei igmentului hibridizat. . Pentru identificarea si pozitia genei folosesc sonde marcate cu substante fluorescente (FISH).Blot Principiu: se foloseste molecula de ARNm extras din celula >anismului investigat. in stabilirea tipului netic si incompatibilitafile genetice intre indivizi. cand cromozomii se sesc in prometafaza ciclului mitatic. Avantajul metodei Southern . jasemenea ajuta sa stabilim care dintre genitorii unui copil are in genomul Dpriu gena mutanta transmisa descendentului. sau cu izotopi tioactivi de tipul 32p. daca este heterozigot ntru o gena mutanta. In medicina legala.prepararea sondelor si marcarea lor radioactiva.

asupra cartografierii genomului uman. sfatul genetic si aprecierea riscului de transmitere si aparitia unor boli pe fond genetic. Cu ajutorul lor putem obtine urmatoarele date cu valoare interpretativa: .stabilirea si cunoasterea tipului constitutional genetic al fiecarui individ din familie sau populatie.identificarea ADN-ului viral.Metodele de hibridizare a ADN-ului genomic au importanta si aplicabilitate in biologie si medicina. .stabilim gradul de rudenie intre indivizi. . . .diagnosticul bolilor genetice.stabilirea diagnosticului genetic prenatal si postnatal pentru bolile pe fond genetic. ca principiu genetic. precum si filiatia genetica. 312 . pentru cartografierea genomica.ajuta.identificam numarul secventelor repetate in genom.2.consultul genetic. in practica grefelor si transplantelor.analiza incarcaturii genetice a populatiei prin imigrarea indivizilor si asimilarea unor gene ce le erau particulare in genafondul populatiei autohtone. identitatea genetica a indivizilor conspecifici. . . Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic Inca din 1909 atenfia geneticienilor s-a concentrat asupra identificarii si localizarii genelor in genomul organismelor. .permite identificarea markerilor genetici specifici. deoarece permite: . celulari sau tisulari. la stabilirea compatibilitatii sau incompatibilitatii genetice. numarul de copii polinucleotidice. Cartografierea genomului uman este de importanta deosebita. 3. . Pe parcursul cercetarilor efectuate s-au folosit si se folosesc variate metode pentru localizarea genelor pe cromozomi. evidentierea secventelor specifice de ADN si ARN din celule si tesuturi.

meioza.Df-. Ca exemple de haplotipuri genomice mentionam: sistemul HLA pe bratul scurt al cromozomului 6.3. celular. sistemul Rh si Duffy pe bratul lung al cromozomului 1. se considera ca fiecare cromozom are in componenta sa un numar foarte mare de gene.2. Datorita raportului valoric stabilit intre numarul genelor si numarul cromozomilor din genom. incepe de la cuplul parental (P) care sunt dublu homozigoti si anume. Este „linkage-ul genie". Genele care se gasesc inlantuite si ocupa un segment cromatidic din cromozom formeaza un haplotip.Df-/Rh. si dimensiunea unei gene informational activa. un genitor dublu homozigot dominant Rh+ Df+/Rh+ Df+. nu sunt independente.si intercromozomica in timpul diviziunii reductionale . al doilea dublu homozigot recesiv Rh. care ocupa locusuri proprii.1. Cum in meioza. la diversitatea si multitudinea trasaturilor fenotipice de nivel molecular. organism in ansamblu. s.a. In mod natural haplotipul genelor inlantuite se transmite grupat. se desprinde urmatoarea observatie si concluzie: numarul genelor codante din structura ADN-ului cromozomial este considerabil de mare. confirmand ca genele cu locusuri pe un cromozom nu sunt izolate. Morgan este primul cercetator care a demonstrat linkage-ul genelor. a numarului perechilor de nucleotide din genom. 71). 313 . Analiza si interpretarea de transmitere si segregare a caracterelor determinate de genele din haplotip. tisular. de organ. setul de gene din fiecare cromozom se repartizeaza in gametii haploizi impreuna cu cromozomul „gazda". Ele se gasesc intanite si se transmit grupate. a) Linkage-ul genie Daca raportam numarul cromozomilor din genomul celulei umane. Pentru evidentierea si valoarea genetica vom analiza sistemele genetice eritrocitare Rh si Duffy (a se vedea sistemele genetice) (fig. Cartografierea genetica Metodele clasice de a realiza cartografierea genelor sunt legate de analiza linkage-ul genetic si recombinarea intra.

. 71 Linkageul genie intre genele pentru Rh si Duffy pe bratul q al cromozomului 1. _ .DfB.____________„' 25% Rh._. 314 .Fl Rh+y \7 Rh+ Dff OO Dfr F2 Homozigo t dominant . «.. 25% Heterozigoti 50% 75%Rh+Df+ Homozigot recesiv 25% V.aport de segregare 3:1 Fig.___*M_ _..

vor rezulta descendenti.Df-. genetic. 100% vor fi heterozigoti Rh+ Df+/Rh.Df. Cum raportul de segregare va fi de 3:1. va elabora numai gameti Rh-Df. stabilim raportul de segregare fenotipica de 3:1. 315 . inseamna ca respectivele gene Rh+) prezentate de o suita de trei gene. care. fenotipul posibil exprimat va fi de 75% Rh+ Df+ si 25% Rh. vor poseda urmatoarele genotipuri si fenotipuri exprimate: 25% dublu homozigoti dominanti (Rh+ Df+/Rh+ Df+). In cazul cand descebndentii heterozigoti Rh+ Df+/Rh.Df-. Acest raport probalistic este determinat de gena dominanta care este functional codanta atat in cuplu homozigot cat si in starea heterozigota. Dar in modelul prezentat sunt doua caractere distincte. C D E dominante. Prin fecundatia celor doua tipri de gameti vor rezulta descendenti.este functional numai in cuplu alelic homozigot.Df-/ Rh. Deci in F2 este un raport de segregare 3:1 care aminteste de raportul de segregare monofactonal (monohibridare). dar caracterul de Rh+ este dat de gena dominanta D) si gena Df (dominanta Df+ sau recesiva Df-) se confirma ca respectivele gene au locusuri pe acolo si cromozom (cromozom 1) sunt linkate si se transmit grupat. Daca raportam valorile ce se pot obtine. fiecare va elabora doua tipuri de gameti ce se vor diferentia prin cromozomul care contine Rh+ Df+ si Rh. iar Rh.se vor cupola pentru reproducere.Df..(vezi figura).Df-) si 25% dublu homozigoti recesivi (Rh. care.Df-. probalistic.Rh+ miRhDf- Legenda: y if Q • Modul de transmitere si regregarea genetica cu exprimarea fenotipica a celor doua caractere diferite confirma linkage-ul genie §i anume: Cuplul parental elaboreaza gameti haploizi care: la genitorul dublu homozigot dominant. Prin fecundarea acestor gameti „puri" din punct de vedere genie. fiecare garnet va contine numai cromozom cu Rh+ Df+. 50%o dublu heterozigoti (Rh+ Df+/Rh.Df-). homozigot recesiv. iar celalalt genitor. sau c d e recesive. iar fenotipic toti vor fi Rh+ Df+ (caractere codioficate de gene dominante).

b) . Gena „sonda" are rolul de a recunoaste markerul genetic de interes. dupa Morgan. au evidentiat ca disjunctia independents a caracterelor nu este intotdeauna conforms cu legile mendeliene de segregare. c) . diagnostic si explorarea produselor genice se folosesc sondele si amprentele genetice. Aceste abated. la a aprecia distanta intre gene.Analiza crossing-over-ului Observatiile facute pana in prezent plecand de la observatiile clasice. crossing-over-ul este schimbul reciproc de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in timpul meiozei. s-ar produce intr-un numar mic de celule genetice in timpul profazei primare a primei diviziuni meiotice reductionale. au fost denumite „crossing-over". Crossing-over-ul. ca „accidente" genetice. O sonda ADN sau ARN trebuie sa contina o secventa de eel putin 20 nucleotide. Primele observatii apartin lui Morgan care a observat la Drosophila melanogaster necorcondanta intre genotipul genitorilor si fenotipul descendentilor. in sensul abaterii de la raportul de segregare mendeliana. Se apreciaza ca frecventa de realizare a crossing-over-ului este direct proportionala a distantei locusului unei gene in raport cu centromerul cromozomului. permite sa stabilim harta cromozomica pentru identificarea genelor cu locusuri pe cupluri de cromozomi omnologi. Sonda are rolul de a recunoaste gena pentru care este complementary. recunoasterea fiind bazata pe hibridizarea moleculara. 1 Kb = 1000 perechi de nucleotide). Ca definitie. Frecventa de recombinare serveste drept criteriu. Sondele directe au omologie cu gena din ADN-ul genomului celular supus studiului. Frecventa de producere a crossing-over-ului este raportul dintre descendentii recombinati si numarul total de descendenti. Se folosesc frecvent urmatoarele sonde directe: 316 .Metoda sondelor si a amprentelor genetice Pentru identificarea genotipului si cartografierea cromozomi lor. Unitatea de masura a crossing-over-ului este centrimorfanul (1 cM = 1000 kb. Crossing-over-ul s-a demonstrat a fi un mecanism de recombinare intre cromozomii omologi (intracromozomica) si care modifica valoric raportul probalistic de segregare fenotipica a caracterelor mendeliene. cu locusuri pe acelasi cromozom. Sondele pot fi directe sau indirecte.

sau copii de ADNc sintetizate de ARNm.Sonde de ADN genomic. 317 .sunt sondele obtinute prin clonare. . dar pot contine unele secvente ce corespund ADN-ului moderat repetitiv. . Sondele indirecte nu vor contine secvente dispersate de ADN inalt repetitiv. Sondele indirecte. sunt secvente de ARN monocatenar. frecvent. Ambele tipuri de gene sunt incluse intr-un vector recombinant.1.necesita un timp foarte lung de executie si foarte complicata ca manevre de lucru (in special capilarizarea secventelor denaturate).trecerea secventelor denaturate prin capilarizare pe un suport solid (filtru de nitroglicerina sau nylon). Inconvenientele metodei sunt: . Aceste sonde pot identifica secventa exonica sau intronul din structura genei studiate. -oligosondele de sinteza. Metoda sondelor ajuta sa identificam deletiile complete homozigote.ribosondele. .ADNc . Sunt fragmente de ADN din ADN-ul genomului celular. Etapele de lucru ale metodei Southern sunt urmatoarele (vezi capitolul VII. Sondele indirecte evidentiaza RFLP-ul (polimorfismul lungimii fragmentului de restrictie) considerat marker genetic. obtinute cu ARN-polimeraza. .denaturarea prin hibridizare in prezenta unei sonde monocatenare marcata cu izotopi radioactivi.denaturarea secventelor polinucleotidice ale ADN-ului „in situ". Deasemenea putem identifica deletiile partiale greu identificabile. Sunt secvente scurte de nucleotide de ADN monocatenar. metoda Southern. Ele sunt folosite pentru explorarea unei gene necunoscuta sau care nu este inca clonata. Este metoda care permite vizualizarea unei secvente unice.identiflcarea duplexuri lor formate prin complementaritate intre sondele marcate si secvente din ADN. Pentru siguranta si explorare corecta se pot folosi mai multe tipuri de enzime de restrictie pentru a stabili daca modiflcarea identificata de o anume enzima de restrictie este sau nu rezultatul unei mutatii punctiforme prin care s-ar putea creea un situs suplimentar. sau hemizigote daca semnalul radioactiv lipseste. . Pentru analiza ADN-ului genomic se foloseste. a si b): . . .. punctul 3.fragmentarea ADN-ului genomic prin electroforeza in gel de agaroza.metoda nu poate fi automatizata.

consecinta a deletiilor cromatidice) apar modificari corespunzatoare in cantitatea de proteina specific sintetizata sau in activitatea enzimelor. Junien (1978) au semnalat ca in trizomie activitatea unei enzime va fi de 150%. Dar s-a constatat ca in anomaliile cromozomiale de numar (trizomii sau monozomii). cantitativ. Harris si Watkins (1965). Hayes (1953) s. se considers ca doua gene alelomorfe. La om.ca fiecare alela structural^ codifica. 318 . Weiss si Green (1967). De exemplu. (1960).c) . produsul proteic celular. Bethare. Aceste efecte sunt explicate prin existenta unui supradosaj genie in genom. De exemplu.Dozajul genie la subiectii cu aberatii cromozomiale Metodele „morganiene". a enzimelor. produsul cantitativ al enzimei. Cavalli-Sforza (1950). sau monozomiile parti ale. in succesiunea generatiilor intrafamiliale sau in populatie. verificand ipoteza lui Harris. Lederberg (1952). care se bazeaza pe observarea simultana a diverselor caractere. ca distribute. Daca incercarile de cartografiere genica a cromozomi lor prin analiza linkge-ului genie si crossing-over-ul erau un . apoi au urmat cercetarile lui Eplirussi si Weiss (1965). de mica importanta pentru perioada 1911. ulterior s-au intensificat cercetarile pentru realizarea cartografierii genomului la organismele vii. cercetarile lui Lederberg si Tatum (1946). Ipoteza Harris raspunde la doua concepte: . Conform ipotezei lui Harris. confirmand ipoteza. in anomaliile cromozomiale de structura (trizomiile partiale realizate prin translocatii cromatidice. care codifica aceasi enzima (proteina) asigura o activitate de 100%. cercetarile lui Sinet. Migeori (1968) s. primele incercari apartin lui Barski si col. folosind procesul de conjugare bacteriana au cartografiat genomul procariotului Escherichia coli. iar in monozomie se va reduce la 50%.a. . Ca o imbunatatire a modalitatilor de cartografiere genica a fost ipoteza lansata de Harris (1965). sunt metode limitate. respectiv analiza linkageului genie si crossing-over intracromozomal. in conditiile fiziologice.a. si urmarite. In functie la care pereche de cromozomi s-a produs respectiva mutatie se poate stabili locusul respectivelor gene.joc de estetica stiintifica". in cazul trizomiilor complete sau partiale sau sub dozaj genie in cazul monozomiilor complete sau partiale. El elaboreaza ipoteza „efectului cantitativ" al genelor in genomul organismului.ca genele controleaza metabolismele prin codificarea determinata in sinteza proteinelor.

99%. pentru timpul respectiv. care au demonstrat fezabilitatea idei asamblarii fragmentelor cu secventa mica in genomuri complexe si complete. a fagului H si a virususlui SV40 intre anii 1977-1982. . au permis folosirea ESTs („Expressed sequenci taglin"). . La Inceputul anului 1980 a fost lansata ideea „Proiectul Genomului Uman" de catre D. cum este „random shatgun sequencing". lansata ca metoda de studiu.lipsa tehnologiei performante. Ideea. secventele polinucleotidice din ADN-ul genomului uman. Botstein si R. care au asigurat dezvoltarea unui sistem de clonare prin insertia in genom a fragmentelor de 319 . tehnica de secventiere automata. . .existenta sistemelor poligenice cu activitate convergenta pentru acelasi caracter (caracterele poligenice). a caror gene au locusuri pe cromozomi neomologi. .programele de cercetare care au dezvoltat hartile fizice a clonelor inserate cu informatia genetica specifics genoamelor la Saccharamyces cerevisiae. a intampinat dificultati legate de: . exprimat prin numarul foarte mare de gene.obstacolul etic de a nu se experimenta la om „in vivo". a fost cartografierea genomului uman prin folosirea amprentelor electrofonetice de fragmente de restrictie a ADN-ului. Elaborarea „Proiectului Genomului Uman" a fost posibila datorita urmatoarelor cercetari „cheie" anticipate si anume: . Secvente fara Gap-uri informationale. . .uneori. In aceeasi pcrioada s-a realizat „construirea" de cromozomi bacterieni artificiali (Bacterian artificial chromosome .un ciclu reproductiv tardiv si limitat (la distanta de aproximativ 20 ani intre generatii).dezvoltarea noilor tehnici performante si metoda de secventiere a fragmentelor de ADN complementar (ADNc). cu o acuratete de 99. Hartile fizice au permis izolarea genelor bazata numai pe pozitia acestora pe cromozom.numar relativ mare de cromozomi omologi (la om 23 perechi). cand s-au descifrat cu succes. „Proiectul Genomului Uman" a avut finalitate in 1999.complexitatea aparatului genetic.Cartografierea genomului uman. Davis. incertitudinea filiatiei genetice „legale". a metodelor de finete care ar fi permis patrunderea in infracosmosul structural si functional al genomului uman.Bac). .secventierea genomului virusului Q174. cu lungimi polimorfice.

hibridarea cu o sonda ADN urmata de detectarea „mis-watch-en" prin denaturarea in gel. RFLP-urile pot fi intragenice sau extragenice. Aceasta diferenta punctiforma determina o paleta foarte mare de locusuri polimorfe. consemnat in cartografierea cromozomului si analiza tipului constitutional genetic la om. Daca este homozigot. Genomul uman prezinia o paleta larga de variatii dimensionale individuale a situsurilor de restrictie. pentru detectare. fiecare tip de fragment de restrictie se prezinta in cuplu alelic pe cromozomii omologi. la individul heterozigot raportul cuplului alelic de restrictie este codominant. . ca tip variabil in genom. fiecare sistem alelic de restrictie este particular „specific" unui locus polimorf. in majoritate. dar care. RFLP este determinat de cuplul sonda-enzima de restrictie ce corespunde unui locus din ADN-ul cromozomial.ADN de lungime mare. reprezentand (ca valoare genetica) un marker genetic.2. sunt neutre.hibridarea prin ribosonda care corespunde unei gene sau fragment din gena si care corespunde si evidentiaza RFLP exonic sau intronic. 3. cuplul alelic de restrictie prezinta identitate dominanta. ceea ce amplified numarul locusurilor explorate de sonde. reprezinta marked genotipici codominanti. Variabilitatea RFLP-urilor este determinate de diferenta de 1 la 200 nucleotide (1/200). .amplificarea secventierii unui segment cuprins intre doua amorse. 320 . In consecinta. RFLP sunt variatii individuale ale secventelor de ADN ce pot fi identificate prin modificarea hartii de restrictie. se transmite mendelian.2. folosindu-se metoda Southern. Cand sondele sunt lungi. cu o enzima de restrictie. Fiecare fragment de restrictie. Explorarea polimorfismului secvential a situsurilor de restrictie se realizeaza in urmatoarele etape: . Pentru organismele cu reproducere sexuata. care prezentau mai multa stabilitate decar cele inserate in cosmide. Polimorfismul de restrictie Polimorfisml de restrictie (RPLP = polimorfismul lungimii fragmentelor de restrictie). enzimele de restrictie le fragmenteaza. Ribosonda este asociata.

omoloaga cu q. Prin relatia PIC putem calcula frecventa teoretica a unui cuplu alelic. In cazul cand se folosesc variate tipuri de enzime de restrictie. sau organisme nou reprogramate genetic. ingineria genetica incepe inca din 1969 cand Beckwith si col. 4. au izolat. analiza si manipularea materialului genetic. in scopul obtinerii de noi structuri genetice. In aceste cazuri cuplul sonda/enzima induce doua variante ca alternative: Este sistemul +/. Ca istoric. cromozomi. Genetica moleculara a revolutionat medicina moleculara prin folosirea unor metode de diagnostic. aceeasi sonda poate identifica mai multe RFLp-uri diferite. polimorfismul frecventei alelice in populatie. sau celule. Notiuni de inginerie genetica §i clonare Incepand cu anul 1944 s-a conturat un nou departament de cercetari genetice: genetica moleculara (Avery). care poate fi homozigot sau heterozigot. putem calcula PIC-ul (polymorphism information content) al unui RFLP autozomal.(p2 + q2). RFLP-urile bialelice pot fi exprimate valoric prin legea Hardy-Weinberg. Cu ajutorul relatiei PIC se poate aprecia polimorfismul de restrictie la nivelul unei populatii. cand o alela este notata cu p. de sinteza. Conform legii HardyWeinberg. pentru prima data.RFLP-urile bialelice corespund polimorfismului prin mutatii punctiforme dand un singur situs de restrictie. conform relatiei: PIC = 1 . Acest aspect confirma ca un cuplu sonda-enzima defmeste un sistem alelic diferit. RFLP-urile multialelice reprezinta un polimorfism de repetitie sau de rearanjare liniara a genelor componente ale unui cuplu de cromozomi omologi. complexul genelor ce formeaza operonul 321 .(p2 + 2 p2 q2 + q2) respectiv PIC = 1 . Cand pe acelasi cromozom se asociaza doua sau mai multe variante non-alelice avem un haplotip. cu gene. Clonarea si ingineria genetica insumeaza procedee efectuate „in vitro". In acest mod se stabileste daca genotipurile din genofondul unei populatii se gasesc in echilibru sau nu. iar valorile obtinute pot fi comparate cu valorile determinarilor practice a RFLP-urilor.ce poate fi analizat pe autoradiograma prin metoda Southern. examinare.

Prezenta promotorului in genomul vectorului permit clonare si analiza exprimarii fragmentului de ADN pasager clonat. 2001): . mentionam: . Gena „lac" acrosandu-se de molecula ADN a bacteriofagului. ca donatori spre genomul primitor sau viitoarea gazda. microinjectia cu ADN. reverstranscriptaze. . in genomul primitor. §. Metodele ingineriei genetice elaborate se bazeaza pe molecula „ADN vector" sau „caraus". Au in structura lor secvente de tip promotor. cand sunt fuzionati protoplastii celulei.a.vectori de clonare prin inlocuire . produce liza genomului bacterian.vectori de clonare. Sunt vectorii care insertioneaza un singur ADN-pasager la un situs unic de restrictie al vectorului ( nu ofera posibilitatea de a se analiza exprimarea mesajului genetic in genomul primitor pe care il aduce ADN-ul pasager).socul electric. lipozomii.recombinant foloseste un complex de enzime cum sunt: endonucleazele de restrictie. 322 . In raport cu posibilitatilor de studiu a exprimarii fragmentelor de ADN-pasager insertionate. . Ca metode non-virale.inginerie genetica celulara. polimeraze. Folosind mecanismul transductiei bacteriene. bombardarea cu particule ADN. cu rol de vector se folose§te genomul viral. Tehnicile pot fi: . care nu contin secvente de tip promotor.„lac" la Escherichia coli. gene denumite initial. Frecvent. insertioneaza gena in noul genom inducand un nou caracter (sinteza lactozei). transfexie cu laser. iar acesta folosind alta bacterie ca gazda. Sunt insa si metode non-virale pentru transferul genelor din genomul celular sau al individului. dupa prealabila digestie enzimatica cu endonucleaza de restrictie.Tehnica ADN . Urmarea lizei. -inginerie genetica moleculara. bacteriofagul care se multiplied in bacterie ca celula gazda. exonucleaze. fosfotaze alcaline. Tehnologiile de inginerie genetica se bazeaza pe „constuctia" de vectori de clonare. vectorii se clasifica in (Covic si col. bazata pe tehnologiile ADN-ului recombinat. sau viitoarea gazda. Prin tehnologia ADN-ului recombinat „in vitro" se obtin molecule de ADN recombinate care pot fi folosite in clonarea genelor.. ADN-ul genomic se fragmenteaza.ADN-ul clonat inlocuieste (substituie) un fragment din molecula ADN-ului vectorial. folosite pentru insertionarea directa a genei in genomul celulelor tinta. electroporatia. pe izolarea genelor folosire in clonare. care transports si introduce gena sau cromozomul dorit. . ADN-ligozele. etc. ADN pasager sau ADN heterolog.vectori de clonare si exprimare.

Sunt bacteriofagi mici a caror structura hibrida este compusa din genomul filamentos de bacteriofag si de plasmid. Ei sunt: .vectori cronogenici. Nu actioneaza divergent.vectori hibrizi. . . cand se pot realiza amplicari selective a unei gene sau detectia specifica a unei gene. Sunt folosifi ca vectori de fragmente ADN-pasager pentru tulpini bacteriene de genuri (taxonomii) diferite. Sunt vectorii care au replicare stabila.In raport de structura si mod de actiune. Au actiune de vectori numai la tulpinile din acelasi gen taxonomic. . Vectorii pot fi clasificati si dupa modul de actiune asupra gazdei. 323 .vectori naveta (shuffle). vectorii pot fi: . Sunt unitaxonomici.prezenti in citoplasma bacteriilor. are la baza tehnici ale ADN recombinant. Sunt alcatuiti dintr-o molecula mica de ADN.vectori plasmidiali . n-au actiune distributive.vectori virali . .vectori cosmide cu structura hibrida: bacteriofag si plasmid.au originea si structura de genom viral. cu replicare independents fata de cromozomul bacteriei. Ingineria genetica cu implicatii in clonarea genomurilor heterogene.

. .Traductia eficienta in celulele in repaus „in vitro" si „in vivo" Virusuri adenoasociate (AAV) .Toxicitate .Titru important.Necesita diviziuni celulare pentru amplificarea ADNrecombinant.Integrarea nepersistenta in nucleu .Folosesc bacteria drept gazda.Transfer genie nuclear ineficient .Integrare semialeatorie. Permit insertia. .Transductia la nivelul celulei in repaus Lipozomi .Toate genele virale pot fi inlaturate.Toate genele virale pot fi inlaturate. nu formeaza agenti infectiosi.Lipsa specificitatii de tesut Dezavantaje .Inofensivi.Titru relativ scazut. . .Recombinant relativ singur. .Numai pentru fragmente mici de ADN. . .Imunogenitate semnificativa . . . .Integrarea in genomul celulei gazda. .Fragmentele ADN pot avea dimensiuni mari Cosmide .Genom incomplet elucidat.Recombinant singur. Adenovirusuri .Imunogenitate neglkijabila . .Expresia este stabiia .Tabel X Vectori folositi pentru ADN-ul recombinant Tipul de vector Retrovirusuri Avantaje .Obtinerea este dificila.Frecvente preexpuneri. .

in diversificarea genotipurilor intre indivizii conspecifici. daca se foloseste ADN-ul ca matrita. prin procedeul de inductie sau represia operonului. cu expresivitati fenotipice variabile. cand se foloseste o tehnologie complexa. .1.serveste la identificarea markerilor genetici cu aplicabilitate in medicina legala..ajuta la cartografierea cromozomilor si elaborarea hartii genetice la om. animal).este tehnica amplificarii genelor „in vitro" (PCR). antropologie.ajuta la identificarea si izolarea unei clone genetice. .. 325 . este recombinarea artificiala sau tehnologia ADN-ului recombinant realizata in vitro (in conditii de laborator). 4.Cupleaza fragmente de ADN genomic. vegetal. . Acest mod de recombinare are un rol important in evolutia speciilor.putem cunoaste si elucida mecanismele de reglare in expresivitatea genei. se bazeaza pe introducerea unei cantitati de informatie genetica suplimentara in genomul unui organism (bacterie.sa identificam mutatiile punctiforme. progres al biotehnologiei moderne. cunoscuta sub denumirea de inginerie genetica. criminalistica. Opus recombinarii naturale. ADN-ul recombinant Principiu Recombinarea naturala a ADN-ului genomic are loc in meioza (elaborarea gametilor) si fecundatie. Cromozomi artificiali BACs §i YACs Incorporeaza fragmente foarte lungi de ADN sunt plasmide cu centromere si talomere impale . Recombinarea artificiala a ADN-ului (Genetic Enginering). Este recombinarea (naturala) care asigura incadrarea indivizilor conspecifici in limitele normale de toleranta ale speciei. etc. .. .

prin cuplarea a doua fragmente ADN. dupa prealabila replicare a ADN-ului genomic.cuplarea fragmentului specific cu un fragment ADN al vectorului la nivelul capetelor adezive. Fragmentele obtinute sub actiunea enzimelor de restrictie prezinta capete adezive. Dupa insertionarea fragmentului ADN donor. Este molecula de ADN recombinant. vor confine si segmentul de ADN recombinant. Aceste procese sunt rezultatul ingineriei genetice. vor incepe procesele de transcriere si translate a mesajului inscris in segmentul specific provenit de la donator. In replicarea genomului celulei primitor este implicat §i segmentul specific de ADN provenit de la celula donator. In ingineria genetica sunt doi factori genetici esentiali: genomul primitorului (este eel care accepta insertionarea genei vehiculate de vector spre celula tinta (viitoarea gazda) si gena de interes. iar mecanismele sunt denumite „clonarea ADN". sau ADN-ul hibrid.Ca tehnologie. care va cupla vectorul specific de la „donator". Ca celule tinta (primitor) folosite in ingineria genetica sau clonare pot fi: 326 .dupa cuplarea celor doua fragmente. care va fi introdusa in celula primitor. iar celulele rezultate din diviziunile realizate.sectionarea ADN-ului din genomul vectorului. comportarea fiecarui segment: segmentul specific provenit de la donator si segmentul ADN al vectorului. Cuplarea este catalizata de enzime ADN-ligaze. finalizand sinteze proteice cu structura si functii specifice asa cum se prezentau in celula donator. celulele primitor incep a se multiplica. Fiecare fragment din ADN-ul vectorului prezinta capete adezive. . prin intermediul ligazelor. . . se obtine ADN-ul recombinant. Prin cuplarea fragmentelor ADN. ce provin de la specii sau organisme diferite. .odata introdus fragmentul in celula gazda. obtinuta artificial sau izolata din genomul altei celule normale. . recombinarea ADN-ului „in vitro" se realizeaza in urmatoarele etape: .daca fragmentul de ADN recombinant este acceptat de celula gazda (primitor).sectionarea ADN-ului in fragmente specifice. segmentul rezultat (ADN vector + ADN fragment specific) se introduce in celula gazda (primitor). Cuplarea fragmentelor de ADNc heterogenetic se realizeaza prin intermediul capetelor complementare coezive. Deci. se urmareste in dinamica. se obtine un ADN heterogen ca origine informationala.

metodele folosite in cartografiere. Acest procedeu are un randament slab.permit sa determinam daca un sindrom pe fond genetic este cauzat de insertionarea in genomul uman al unui genom strain (de exemplu retrovirusii. Ca importanta bio-medicala a acestor explorari consemnam urmatoarele: . virusul HIV). . . Analiza genotipului. servesc la corectarea unor defecte genice.microinjectia.ajuta sa. servesc pentru explorarea gradului de exprimare fenotipica a produselor determinate de genele informational-active. 327 . sunt folosite diverse sisteme de analiza.serveste la identificarea cromozomului sexual X lyonizat interfazic la nivelul celulelor unui tesut sau organ.permit o analiza a influentelor etapizate ontogenetic. si sa devina stabila si functionala. inginerie genetica si clonare. . .. . . Dintre aceste sisteme mentionam: .cotransformarea. stabilim etapele ontogenetice in activitatea genelor -respectiv aspecte cronogenetice in activitatea genomului uman.ajuta la stabilirea manifestarilor fenotipice a caracterelor genetice caracterizate prin penetranta si expresivitate variabila (completa sau partiala). .cotransfectia. Este procesul de analiza directa a unui ADNexogen in culturile celulare la eucariote. Este o analiza cronobiologica a interferentelor dintre genotip-fenotip-factori de mediu. Analiza functieie genei artificiale Pentru a stabili functia unei gene artificiale (ADNc) „in vitro". 4. induse de factorii de mediu asupra genotipului. a) Cotransformarea. numai 1-2 pot manifesta competenta de incorporare a genei exogene. deoarece s-a observat ca intr-o populatie celulara in cultura de 103-106 celule. servesc explorarilor genice cu valoare diagnostic^.celulele gametice (germinale) pentru a se preveni prin inginerie genetica transmiterea defectului la descendenti.2. direct analizat.celulele somatice in scopul cercetarii limitate a unor disfunctii genetice ale individului.

de catre virusul care a acrosat gena. 328 . provenite de la iepure si soarece in celulele renale de maimuta. atunci cand sunt cunoscute secventele capetelor fragmentului de ADN. Metoda foarte sensibila.au fost transformate in fibroblaste TK+ prin intermediul virusului Herpes simplex (HSV1). cu incercari reusite. Amplificarea PCR este o reactie in lant a unei secvente ADN. Prin acest procedeu s-a reusit insertionarea genelor pentru P globulina. care a simplificat toata procedura de executie si elaborarea unei aparaturi care sa asigure cicluri simple de temperatura (ciclizator termal). Este metoda de studiu a promotorilor specifici pentru ARN-polimeraza II si III. datorita existentei unor oligonucleotide amorsa care initieaza sinteza secventei ADN. b) Cotransfectia. este legat de gena timidinkinaza (TK). La om incercari reusite s~au obtinut cu gena p (beta) a globulinei. Metoda PCR (polymerase chain reaction) Metoda PCR este procedeul de clonare acelulara a ADN-ului. Genele au fost vehiculate de virusul SV40c) Microinjectia. Insertionarea este realizata in culturile celulare.(celule L. rapida si selectiva a unei secvente ADN sau ARN dintr-un amestec complex. in genomul unei celule eucariote pe care a folosit-o ca gazda. dezvoltate in cultura. Fibroblastele TK. Inconvenientul procedeului este ca insertionarea genei in celula eucariota se poate realiza numai „in vitro". 4. Datorita acestor noi descoperiri si aparatura ciclizatorului termal. lipsite de gena pentru timidinkinaza).S-a lucrat cu fibroblasti de soarece TK. Principiul procedeului este cuplarea fizica a unei gene din genomul eucariotic. la genomul ADN al unui virus. Metoda a fost perfectata prin folosirea ADN-polimerazei termostabile. Introducerea genei prin cotransfectie. Metoda PCR (polymerase chain reaction) a fot elaborate in 1985 de catre Kary Mullis (Premiul Nobel pentru chimie in 1993). prin introducerea in zona stabila a genei p globulinei umane in celulele teratocarcinoame de soarece.3. Ca procedeu tehnic este introducerea unei gene (direct) in ovocitele de xenopus (ariciul de mare).Acest procedeu. Metoda asigura amplificarea directs. virus care detinea in genomul sau gena TK (de origine exogena si acrosata de la o alta celula TK+).

Oligonucleotide primer are capatul 3'-OH liber de care se vor oligonucleotide^ ADN si vor forma noul lant.detectarea patogenilor.denaturarea termica a ADN-ului dublu catenar.determinarea sexului: primerii flancheaza regiunea tinta a /entelor specifice ale cromozomului sexual Y. fibroza chistica. s. . a-1-itripsina.toda PCR este intensiv folosita in cercetare.. emie. Principiul metodei este urmatorul: se foloseste ca matrita o secventa :ifica de ADN monocatenar. . . Metoda de amplificare PCR este o reactie in lant a unei secvente de ^. Coreea Huntington. dar si in laboratoarele de letica clinica pentru geno-diagnostic. metoda PCR permite: . distrofia miotonica. . Ca aplicatii. . Prin acest procedeu secventa poate fi amplificata de aproximativ 1 ird de ori. se poate amplifica Jm. Alungirea amorsei se in sensul 5'-3'.„calirea" primerilor prin racirea secventelor ADN denaturate. Primerii oligonucleotidici sunt denumiti si amplimeri.determinarea unor noi secvente de ADN. Procedeul este denumit clonare jlara. Extensia primerilor urmeaza urmatoarele etape: i prima etapa este denaturarea ADN-ului ce va fi folosit ca matrita cu ml unei ADN-polimeraze si prezenta de dNTP. prin denaturari termice si polimerizarea secventei de ADN in enta oligonucleotidelor amorsa. fenilcetonurie.extensia primerilor cu ADN-polimeraza la temperatura optima de ie a enzimei.diagnosticul clinic in: P-talasemie. Daca se foloseste enzima reverstranscriptaza. cu ajutorul careia se sintetizeaza „in vitro" lant complementar ADNc in prezenta ADN polimerazei si a unui onucleotid primar (amorsa) in componenta caruia exista 15-20 eotide. I a doua etapa urmeaza o suita de denaturari ale ADN-ului dublu lar matrita. polipoza adenomatoasa familiala.determinarea mutatiilor si neomutatiilor.izolarea si constituirea unor noi clone de ADN etc. 329 . . Aceste denaturari sunt realizate astfel: . .a.

. in care: . hibridizarea celulara) sau metoda PCR dau posibilitatea inducerii de noi functii celulare in genomul gazda.x = numarul de copii ale matritei initiale. matrita pentru un alt ciclu de amplificare. ADN primer. folosite in ingineria si clonarea genetica.4. Datorita excesului de tinta moleculara numarul ciclurilor repetabile este modificat ca eficienta dupa 25-30 cicluri. Ca metode fizice de clonare mentionam: . datorita excesului de tinta moleculara. Se injecteaza gena interesata. Numarul final de cicluri de amplificari succesive ale regiunii tinta poate fi exprimat prin formula: (2n . transferul cromozomilor la specii diferite. Prin acest mecanism explicam de ce secventa de ADN tinta amplificata se poate amplifica selectiv. Metode fizice Tn clonare §i ingineria genetica Tehnica ADN-ului recombinant. direct in genomul din nucleul celulei primitor. la randul ei. de identificare a unor mutatii. cu lungimea nedeterminata obtinut dupa ciclul2. Datorita considerentelor etice. cu variate procedee de lucru (grefa de nuclei heterostadiali sau heterospecifici. care.2n = primul produs obtinut dupa primul ciclu si produsii secundari. 330 . . de 220 daca eficienta este de 100% pentru fiecare ciclu.Microinjectia cu ADN. biochimistii si biofizicienii au diversificat si perfectat metodele de cercetare genetica. 4. neomutatii sau a unor secvente noi de ADN in genomul celulei umane. elaborand metode fizice de lucru. se ajunge la o rata de aplificare exponentiala a genei tinta. ciclu dupa ciclu.2n)x. pana la 1 miliard de ori.Fiecare repetare a sintezei catenelor. de a stabili diagnosticul clinic genetic a unor maladii. Dar geneticienii. Calculele apreciaza ca dupa o suita de 20 cicluri PCR. devine. sau secventa de oligonucleotide. Metoda se aplica „in vitro" pe celule sau linii celulare.n = numarul de cicluri. reprezinta un ciclu de amplificare. Fiecare sinteza a lantului nou de ADN. Modificarea eficientei este cauzata de posibilitatea cresterii enzimei ADN-polimerazei termostabila. in conditii optime se limiteaza la o rata de amplificari de 106. dar si pentru a genera animale transgenice. metoda nu este acceptata si aplicata la om.

. Pentru reusita transfectiei genice arhitectura celulei nu trebuie sa se modifice. Este forma de a transfera si a introduce gena in celula tinta. Metoda este eficienta cand se aplica unei populatii celulare care are un indice ridicat de proliferare celulara. d) . Reusita clonarii este de 100%. sobolani. in celula tinta (primitor). in 1990. Rhesus. 331 . Bombardamentul consta din particule din aur acoperite cu ADN precipitat. Prin acesti pori va penetra ADN provenit de la donator. Rezultate foarte bune au fost obtinute de Yang (1992) sj Cheng si col.Electroporatia (electrotransfectia) Principiul metodei este urmatorul: se formeaza pori hidrofili in membrana celulei tinta. Metoda a fost elaborata de Yang si col.Bombardamentul cu particule ADN Este un transfer genie balistic. (1993) la soared.Transfectia cu laser Celulele mamiferelor pot f\ transfectate cu gene de la donator folosindu-se un femtosecond pulse laser. Este aplicabila celulelor monocite. c) .. sub actiunea unui camp electric. limfocite si in culturile de fibroblasti. hamsteri.

......................... Structura secundara a ADN.................1...................................... Unitatea de structura a moleculei de ADN............ Principiul si mecanismul replicarii............3.............................................................................................59 6................................................................................................2............9 OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE...............................................................56 6.................2............................................... HETEROGENITATEA ADN-ULUI DIN GENOMUL UMAN SI FUNCTIILE LUI .................31 (FORME „GEOMETRICE " DEADN)..................................................................SUPORTUL MOLECULAR AL EREDITATII........................4..............................................................................................................41 5.............9 CAPITOLUL II...................................................................... FORMELE IZOMORFE DE ADN................................C aracteristicile sifunctiile ereditatii citoplasmatice...............................12 l.......................12 EREDITATEA LA OM....7 CAPITOLUL 1.........................................................M utatii in genomul mitocondrial si efecte induse..........2............................................................................41 5.................................................3........................REPLICAREA ADN-ULUI.34 4.........................................................................................................52 Transpozonii..... Tipuri de ADN inalt repetitiv.........................60 6...................................25 2........................... STRUCTURA MOLECULEI DE ACID DEZOXIRIBONUCLEIC (ADN)17 2..44 5..................................... Structura primara a ADN....................52 5..........63 7..............................CUPRINS PREFATA..61 7..21 2.............................. ADN-UL NUCLEAR..........................1..................................................................................... GENOMUL MITOCONDRIAL SAU EREDITATEA CITOPLASMATICA 57 6......... Structura tertiara a ADN......................................65 332 ...........Er editatea citoplasmatica sau matroclina........................ Palindromul..........................................................................................................28 3.14 2................3...............1..................................... Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular.......................31 4..4.. Elemente genetic transpozabile...............................................38 5...............................1.............................1 Familii de ADN repetitiv............................18 2..................................................................

................................................... Proteinele cromozomale....98 4............. 138 9.121 7........1.1...............................................93 2..........2 -Solenoidul.2..............120 7......................1....1 .Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN......92 1.1........................72 7................................................................92 :ROMOZOMII............ Replicarea si repararea telomerelor......................2.........2...136 9......... Heterocromatina (He)...........................3 Bucla cromozomala ca structura tertiara............................Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman.....1.......5. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor.. 101 5..75 7.................... STRUCTURA MOLECULARA A CROMOZOMILOR LA EUCARIOTE......................... Rohd telomerelor...............................6............................... Arhitectiira supramolecidara sau „anatomia " cromozomilor umani......................1...........1.....1 Heterocromatina constitutiva....................structura secundara a cromozomului............................6..........1................................................ NUMARULCROMOZOMILORLAOM.................................................94 3........................4..116 6.129 8..............................................119 7............86 7...............................79 7.............structura primara a cromozomului................1 Proteinele histonice....................................................................1........4.....Etape in sinteza catenelor .......................140 333 .............113 6...........................1..................3.................................118 7..............................87 :APITOLUL HI................................................................................................................. STARILE FIZICE ALE CROMOZOMILOR...92 VNATOMIA GENOMULUI UMAN...... 138 HETEROCROMATINA SI EUCROMATINA...................................................1.......138 9....3...............................................................1..............4................................................ Metode de studiu................... CONFIGURATIA „ANATOMICA" A CROMOZOMILOR....1 -Nucleozomul........................................... Enzime si proteine implicate in replicarea ADN......................7...................................................... DLMENSIUNEA GENOMULUI UMAN .......132 8...........66 7.........124 8..75 7.. ETAPE IN ANALIZA GENOMULUI UMAN............... 128 8........Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor....................................................78 7...........................................................................117 6............................................ 127 8....134 8........... de novo'' in replicarea ADN....................Mecanismul molecular de replicare a ADN-uhd............. 110 6............................... MORFOLOGIA CROMOZOMILOR. ORGANIZATORII NUCLEOLARI.............2......4 Structura cuaternara a cromozomilor........................................ Proteinele non-histonice........................... TELOMERELE....Etapele sintezei moleculei ADN....

..........1.....1.141 9.............................................3.......148 9...Benzile R (reverse)...161 12......................................................................1.........Benzile NOR (organizatori nucleolari).......1..1....... CROMOZOMII SI FAZELECICLULUI CELULAR................. Asincronia inter-si intracromozomala......................................142 9........ Eucromatina cromozomala......2.... Factori implicati in formarea benzilor....2.................................159 12.. Cromozomii se replica asincron...............................2 Regiuni marcate omogen (RMO)........Benzile G........173 14...........1.........2.3............................................165 12....................2...................2...............3.................. Telofaza................... Cromozomii mitotici.......1.............2.......146 9......168 14.....................Profaza. Regiuni dublu ..1..................1........Anafaza......... POLIMORFISMUL CROMOZOMILOR UMANI 175 16..1...2 Cromozomul Y in interfata celulara......156 11...........................2 Heterocromatina facultativa..150 11..........................9.....1.........2...............Metafaza...................................158 11...........................................................................169 14...................................2..............................................................Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor...................................Benzile Q...............2......2....160 12......... Stadiul G2.....................1 Numarul cromozomii or X inactivati....157 11..................................................152 11.2................................157 11............165 12.......................................................................................................... Experimentul Taylor.........152 11..................................................147 9..................173 15....................147 9................1...........................................................169 14.154 11.........2..... MECANISMELE SI FACTORII IMPLICATI IN EVOLUTIA GENOMULUI UMAN ..............................163 12....................................2.................159 12.....................159 11.....................................................3...2.........................minut" (DM) si regiuni marcate omogen......... Stadiul Gl............... CARIOTIPUL UMAN NORMAL......... CROMOZOMII CELULARI„B"............................................2.....................163 12..........166 13......................................2......4...........................166 13.........148 9.........................2..............2.............6.........162 12.............................1..................... REPLICAREACROMOZOMILORUMANI..2.......................................... 176 334 ..........................................1 Inactivarea cromozomului X..............5.........................165 12.........1......... StadiulS........................2.............................Benzile C.. Recomandarea analizei cariotipului la om.149 10.............2.........1.............. BENZILE CROMOZOMALE.2...............1............1 Regiuni dublu „minut" (DM)...........................2...................................................Benzile'T (telomerice)................ Cromozomii in interfaza ciclului celular....................3.............

...........209 3............2.......................1...................................186 CAPITOLUL IV.................221 1............................ l. Variatii in expresia genelor........1......... ARN-ul ribozomal (ARNr).......185 17.......2.....2...... CARACTERISTICILE GENEI IN RAPORT CU CROMOZOMII DIN GENOM......................... Mecanisme in evolutia cromozomilor............................Evolutia cromozomilor sexuali la om.......207 2....... Relatii intre structura si remanierea cromozomilor......16....................................1............................ Crossing-over-ul....................................1..........................................197 2..... 198 2.......................................................203 2............179 16...........176 16............221 335 .....................180 16............................... 192 1...................190 CONCEPTUL DE GENA................over........... Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua.... Liniaritatea genelor in cromozom.......1... 182 17...........1........................ Comparatie intre genomul uman si al pongidelor.2.212 3.................................. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor.................... 218 1......2.....................220 /......3........... Arhitectura cromozomului Y....... Tipuri de gene in genomul eucariotelor..................................... /..........3.. ARN-ul mesager (ARNJ.........182 17................................................................................ Polialelismul..............212 3.....................6......1.....2............Structura genei din genomul eucariotelor................................................1.INSUSIRILESI FUNCTIILE GENELOR................... ACIZII RIBONUCLEIC! (ARN).199 2................................................................................... Functia heterocatalitica a genelor.........177 16.......183 17....1..................................................1...........................3...................199 2........... Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic"....................203 2...................................178 16.................215 CAPITOLUL V....................4...........................................................2.......................... Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice.............193 1......190 l...........1...................................2.......... Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om....................... Supresia prin crossing.....193 1...4. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman............1........Locusul siformele alternative ale genei prezente pe cromozomi........1.............................214 3.......218 SINTEZA $1 REGLAREA GENETICA A SINTEZEl PROTEINELOR.............................................STRUTURAGENELORLA EUCARIOTE....................5.................1..... ARHITECTURA SI EVOLUTIA CROMOZOMILOR SEXUALI (GONOZOMII)... Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi........................................

.............254 1...............263 2..............MEDIU...........................................1.....................1.CARACTER .................259 1...............................253 1....1..........255 1..........229 3........1 .......................4...3.2.............2..............2.....................................1.................................................................242 7.......................................... Legile lui Mendel.....258 1......................................2.......1..........1...223 2.......Dificultatile si exceptiile de la legile dominantei si recesivitatii ..........1.... Etapele formarii ARNm...............2..................246 8JR..........1...... CODAREA SI DECODAREA ARN-ULUI (SINTEZA PROTEINELOR)233 5..........................................1........................premesager.............1.............. Raporturi de monohibridare si de dihibridare.......1........................................................RELATIILE INTERGENICE............ Relatiile de dominanta ............................................................................260 2.................1...2.....251 CAPITOLULVI........242 7..239 6.................. ARN-ul interference (i-ARN)................................2..................... Relatii intre cupluri alelice................ TRANSCRIPTONUL SI TRANSCRIEREA INFORMATIEI GENETICE IN STRUCTURA ARNM..........3.................................1................ Sinteza deproteine. La eucariote......................... CODUL GENETIC.....240 7.Accesarea genomului si procesarea ARN ....... Proprietatile codului genetic..1.................253 1.....................1....Gene (alele) semiletale...............................................Gene(alele)cuefectletal...........................1...... Epistazia. Procesarea pre-ARNm.............1...............1................................... Pleiotropia... La procariote.............................................................1......222 1............ Initierea transcripjiei............................258 1...267 336 .......OLUL PROTEINELOR NOU SINTETIZATE IN VIATA CELULEI......... PARTICIPAREA MOLECULELOR ARN LA SINTEZA PROTEINELOR 224 2......................237 6............237 6.......................................................1...................234 6.......................................... ARN-ul de transport (ARNJ.......Gena Rhesus la om.235 6........................263 2.............266 2............... Fluxul informatiei genetice..........1.....................................252 RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA AL OMULUI252 1 ...................................................1...............1............................................................................ elongafia §i stoparea.....244 7....225 3....... Relatii (raporturi) intre genele nealelice...............230 4.. TRANSCRIEREA TRANSCRIPTONULUI................... TRANSLATE SAU TRANSCRIEREA MESAJULUI GENETIC DIN ARNMM.........................2..... RELATII GENA ........recesivitate...................

.....2.............2..........................306 PRINCIPII...... Polimorfismul de restrictie.....2..1..303 CLONAREA GENOMULUI UMAN.............................4........... Metode fizice in clonare si ingineria genetica.............283 2.............................mediu sau caractere poligenice multifactoriale........................................... Cartografierea genetica........276 2................................ Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic....327 4................2.......320 4...............6............ ADN-ul recombinant....2 Stabilitatea genei sau ergon....................... ...................3..................................................................................5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice.........Transmiterea autozomal codominanta........303 PRINCIPII......2.... Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la 272 2...................................3...........................................278 2..... Ereditateapoligenica ......................2..1.3... Metoda PCR (polymerase chain reaction)................2.........2...3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale................................................... METODE DE ANALIZA A STRUCTURII ADN..................................2.............................5 ................................328 4.......................................................... 284 om 3..321 4..........306 3.. Analiza functieie genei artificiale..........................277 2...........4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale...........295 3...............313 3...........................303 1.. NOTIUNI DE CRONOGENETICA SI CRONOBIOLOGIE ASUPRA CARACTERELOR MULTIFACTORIALE...............272 2.......................301 CAPITOLUL VII.......2.......289 3...............325 4...........................................Ereditatea legata de cromozomii sexuali.........................................TIPUL CONSTITUTIONAL GENETIC............. Relatii genotip ........... INGINERIA GENETICA §1... Ereditatea "cantitativa".............................4.............................................1.....309 3............... Transmiterea autozomal dominanta........ NOTIUNI DE INGINERIE GENETICA §1 CLONARE.....287 3.........................multifactoriala..................Transmiterea autozomal recesiva...287 3........................................2.............325 Principiu.........301 3.....2............................... METODE DE ANALIZA A GENELOR.....312 3......................................................................... Hibridizarea ADN-ului genomic.......................304 2...................3.............................................................................................330 337 .................... 1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman.................1....................303 CARTOGRAFIEREA............ CARTOGRAFIEREA GENOMULUI UMAN 309 3..

London.Molecular Biology of the cell. Hum.studies on the chemical nature of the substance inducing transformation of pneumocaccal types. The Role of Reverse Transcription in Shaping the Eukariotic Genome Cell. 481-482.a (1986) .Does the Chaperone Heat Shock Protein hsp 70. New York • Alberts B. Ed.Retrovirus and Retrotranscription. 192. Bucuresti.The human thyroglobin gene a polymorphic marker localised distal to C .MYC on chromosome 8 band q 24.(1979) . • Anderson S.521-529 • Athanasiou A (1995) . McLeod CM. 138-143. et all (1989) . et all. Dev.E.(1985) . 40. • Batimore D.P. • Angelier N.40.632-636. Nature.Chronopsihologia .The Biochemistry of the Nucleic Acid. 397.The organisation of the genes in the human mitochondrial Genom and their mode of identification Acad. pg 443-469 • Avery O.(1994) . Chapmann and Hall. J. • Athanasiou A(1998) .Med.. • Baas F et all (1985) . Genet. • Batimore D. 69. 1 Oth Edition.Viruses Polymerases and Cancer Science.Bibliografle Selectiva • Adams R. M. et all (1996) .(1976) . vol U no 10. Press. New York.L s. Modern. (1998) . Oscar Print.Genomic Sequence. 176-180. Play a Role in the Control Development Process Int.T.Tratat de psihologie medicala. • Attardi G. Mc Carty. 338 .G. Biol.

Von-Hoff D. • Blasco M.Repeated sequences in DNA.J.315-322.Acad.. • Bouffer S.2353 .Double minute chromosomes and homogeneously Staining regions in tumors taken directly from patients versus human tumor cell lines.A.Telomeric sequences. Science. (1996) .DNA Damage. 339 . • Boivin R.529-540. 2287 -2288. Science. Press New York.E. The FASEB J. radiation sensitivity and genomic instability Int. (1991) .The analysis of Chromosome Organisation by Experimental Manipulation. Develop. (1968) . 77.D. • Brewer G.Telomeres and telomerase. 484 . • Carathers A.A.. 288. 11-25.P..1005. Genet. 286.. depositaire des caracteres hereditaires.. Davidson E.Gene therapy of human severe combined immunodeficiencys. 995 . Opin. 1061-1063. New York.M.562. Science.Calva M.(1995) . Functional Principles of Molecular Chaperones. arguments d'ordre analytique.Human Genome Organisation Curr. New York.Supervising the Fold. 226..R.H.2359.Appels Plenum Press. • Bernardi G. Bref.Gustawson and R.C. et all (1948) . 5. J.DNA methylation de nova.R. • Cavazzana . 13.T. 669 .Cancer.E. 161. Genes & Dev.• Benner S. • Bertino J. (1988) .Gene amplification in a methotrexate -resistant human leukemia line K .M. Chromosome Structure and Function -Edited by J. C. • Burchner J. In Gene Amplification (Ed..L'acide desoxyribonucleique du noyan cellulaire. R.500. . Gasser S. et all (2001) .Genetics . • Britten R. • Burkholder G.672. et all (2000) . 349. (1968) . • Britten R. (1997) . Sc. CLXV. 10-19. Sing Ch.D. Kohne D. Mutation and Repair -Encyclopedia of Cancer . 2. Radiat.F. et all (1982) .Redundanta informationala -Science. Wahl G.18. • Bird A (1999) . 10. Drugs. Schimke). Cold Spring Harbor Laboratory Press. Auth . Linger J (1999).M.

dependent RNA -Polymerase. Amer.E. (1986) .Transposable Genetic Cod for Proteine. • Chamberlin M(1982). Buc. Nat. USA.(5). Ed.P. 255. Dubinin N. Luana . (1983) .Transposable Genetic. Stiintifica. Jr. Davidson J (1955) .A. 263. 31 no. 77. 62. Moi. 5:1921 .1929. 731 .(5). 248. Williams R. 340 .(1950) . 303. Biol. 7889. • Conrat E. Amer.Genetica si viitorul omenirii. • Chargaff E. Experientia.1232.General interspresion of repetitive with nonrepetitive sequence elements in the DNA of Xenopus.The Nucleic Acid Academic Press. • Cohen S. (2).L. 64-75. et all. • Darnell J. (1985) .738. Elements and Plasmid Evolution. Sci. (1980) . Ed. 15. (1976) . Nature. 192. Buc. Acad.Sci.U. • Counter CM. Nature. et all (2004) . 255.A. Acad.RNA Sci Amer.A.Chemical Specificity of Nucleic Acids and Mechanism of their Enzymatic degradation.N.Gene therapy insertional mutagenesis insights.108.(1992) . 253.RNA as an Enzyme .N. Proc.Reconstruction of active tabaco mosaic virus from its protein and nucleic acid components.Telomere shortening associated with chromosome instability is arrested in immortal cells which express telomerase activity. Vol.H. Press the Enzymes. (1955) . • Craciun T. (1976) . • Charlerbois R.• Cech T..259.(4). et all (1973) . Science.P.Genetica moleculara si actunea radiatiilor asupra ereditatii. 68-78.10. Albatros.Mitochondrial DNA. 11. Jour. (1966) .Bacterial DNA .The Modern Science of Bacterial Genomics. 6. Shapiro J. • Chargazz E. EMBO Journal. • Crivell L. 201-209. ASM New. 333.C. 61. • Cohen S. 1227 . Sci. • Davidson E.Leonaro Jensen (2004) . 1-23. • Dave .

Paris. 92-111. • Friedberg E. London.14. 37.(1953) .Transposable Genetic Elements in Maise -Scientific American (June). Mc Millan.451. • Doolittle W. 147. The Genetic Code and Cyclic Codes . C. Gosling R. • Dickerson R.Ed.485.E.1838.Molecular configuration of sodium thymonucleate . (1984) . • Filatov L.Specialised DNA polymerases.A comprehensive genetic map of the human genome based on 5. • Demongeot J. pg.C.R. Properties of transposon .Selfish genes the phenotype paradigm and genome evolution. Ross (2002) .The Anatomy of A-.1 .Jl. 284. Quant. Besson J. 1627-1630. Nature. Bio Essays.E. 1825. Torino.Periodicity of DNA Folding in Hinger Order Chromatin Structure EMBOJ. cellular survival and the genesis of mutations Science. 42-45. Biol. • Dennis W. Sci. • Filipski J. 740 . • Dickerson R. 9.264 microsatellites. Nature. 380. et all (1986) .F. 319..The DNA Helix and how it is read. 9. 249.Nature. Spinger.E. et all (1996) . et all (1998) .150. • Dib. Amer. and Z-DNA. 296. 216.Mitotic chromosome structure.C.Chromosomal instability is correlated with telomere erosion and inactivation of G2 checkpoint function in human fibroblasts expressing human papillomavirus type 16E6 oncoprotein -Oncogene.(1988) . 601-603.B-.471-477.Natural inheritance. • Franklin R. • Galton F. 16.(1889)... • Earnshaw W. (1996).Repetitiv human DNA sequences. Wagner R.. Sapienza C(1980) . (1983) . Acad. • Fedoroff N. 443. Rodman H(2002) . • Einstein A.. 152-154. Sci.1319-1327. Science. (6). 51.Introduction to Molecular Medicine . et all (1990) .741. 7/1.• Deka N. (1968) .C.like human element Cold Spring Harbor Syanp. 475 .V. et all (1982) . Significato della relativita.

428. 423 .J. (1976) .I.Role of the Major Shock Proteins as Molecular Chaperones. Rev.126. 83 .Cronogenetica l'eredita del tempo biologico . pg 169.Muller's rachet and the evolution of supernumerary chromosomes. Biol. • Green M. • Georgopoulus C (1993) .W. Biosystems 19. (1986) . • Gray M. • Gerbr S. Med. Ge. Ann. Coli DNA Repair Functions.247-258. Biol. Mondaroni S. Jour Hygiene.DNA Topoisomerases.B.113-159. 342 . • Griffith F (1928) .Edition Scientifiche e Tehnichs: Ed. Shoubridge E. • Gudas L. (1978) . 18(12). Ann.A. • Goodman M.. Biochem.. XX. ICSU Press. Essays. 818-824. 50. • Goodman M.F. (1990) . Rev.. Milano • Gellert M (1981) . 27. 5.E. Brenci G. Tashian R. Genome. Genetics.M. Milano. 9. Pardee A.(1980) .(1996) .P.Chronology of the gene. Scienzo & Tecnica. 72. Critical Rev. Cell. Bio. 5. (1969) . 33. Biol. Proc Nat.Molecular Antropology.A.Mitochondrial Genetics and Human Diseases. Scu USA. • Goldman M. Ann. Ann.Origin and Evolution of Mitochondrial DNA. • Green D. 28(2). Biochem. Cell.II tempo biologica e la sua eredita. New York..25-50. • Gedda L. Molec.879-910. Rev.The Evolution of Eukaryotic Ribosomal DNA.Mapping a Drosophila melanogaster "controlling element" by interallelic crossing-over. et all (1993) .RNAi for research and therapy Genome Biology.Model for the Regulation of E. (2004) .983-911.• Gedda L. • Grossman L.The signifiance of pneumococcal types.A.A. 601-634.(1989) .M. • Gedda L. Genet. 323.(1971) . 2330 .(1972) .2334. 342-. Brenci G. 61.Biochemical Basis of DNA Replication Fidelity. Brenci G. Acad..

255 . • Hedges R. et all(l 971) . Biochemistry.Jour.Shih J.H. Genet 132. 348. 31-40.E. 234. (1996) . 75.Structure and Function of Repetitive DNA in Eucariotes .Mendelian propositions in a mixed population.W. 4410-4421. • Hacein .Conference. San Francisco. 105 .Chromatin and centromeric structures interphase nuclei.L.La recherche. HMSO. Science.J.Biochem J.Trans position of ampicillin resistance from RP4 to other replicons.36. Physiol. Beyond Genome .256.Beyond Genome . 39-56 • Herskowitz I. • Hung Shib J (2004) . Jacob A. • Hershey A. et all (1988) .Alinas et all (2003) . 83. • Hames B.Bey . 343 . Gen.J.Movement of the Ribosome along the Messenger Ribonucleic Acid during Protein Synthesis. New York. Chase M (1952). (1986) . • Hung .50.S. 19.Conference. San Francisco USA. Higgings S(1985) .E. Covery S.(2004).Retroelements. Oxford. • Heslop . Vims Genes 11 (2/3). (1974) . • Hardy G. Med. 209 . 1-11.PNAS.Nucleic Acid Hybridization a Practical Approach I.L Press. Brandham). (1978) .H.D.N. 10. 989 • Hull R. Molec.R. Propagation and Adaptation. USA.Principles of Genetics. • Hardman N. New Engl.A serious adverse event after successful gene therapy for x-linked severe combined immunodeficiency. 28.Harrison J. P.Independent functions of vival protein and nucleica acid in growth of bacteriophage . J. London. Millan.118. MC..• Gupta S. (1908) . (1973) . • Hopfield J. Gen. (1977). Kew Chromosome Conference III (Ed. 4334 • Hoppfield J.217. 49 ..

Buc.S. • Jarvik L. 51. Collins.C. (1993) .329.813-844.A Procedure for Detection of Heterologons DNA Sequence in Lamdoid Phase in Situ Hybridation. Flamingo.Ed de Clark M.Biol. .393-401. 51.Chronogenetics. Nature 409. • Keats U. • Isvoranu M. • Jacob F (1970). Schmid C.(1988) .. Quant.H. Ed. Rees H (1982) . (1998) . Acad.S. (International Human Genome Sequencing Consortium 2001) .G. Harb.F.W. • Isvoranu M..Repetitive sequences in eukariotic DNA and their expression Ann. • Jacob F.(3). Monad J.vol. Biochem. (1963) . Cilievici Olga (1973) . 344 .Genetica Umana .• I. • Jones K. J. Myrray K. Prezent si perspectiva. (1993) . in Chromosomes. Ed. 28.Mol. Didactiva si Pedagogica.La logique du vivant Ed. The complex code Ed.Initial sequencing and analysis of the human genome.318-356. 1961.Chromosomes. Buc. I. (1975) . II tempo e la vita. (1982) . Ed Info Medica .Litografia UMF • Isvoranu M.Genetica Umana . Chapman & Hall. Springfield III. Biol.On the Regulation of DNA Replication in Bacteria Cold.Litografia UMF • Isvoranu M.Biologie moleculara.B. • Israil Anca Michaela (2000) .F1.Ed.Genetic Regulatory Mechanism in the Synthesis of Proteins J.Elemente de Biologie si Genetica Umana. (1961) . (1978) . 860-921. • Jones S. (1981) . Harper.Albu D.R.Biologie Medicala .L. Biol. • Jelinek W. 189. Brenner S. si Wall W.(l 984) .Molec. Spring. pg.Buc • Isvoranu M. Press New York. London.the Language of the Genes. Medicala. Cuzon F. Torino.N. Gillimord • Jacob F. • Jones R. Rev.

• Kornberg A (1960) .H. Scientific American of prints .H. and Behaviour S. Enviroment. 409.national de Libraire 30. Genetique. (1962) . F. 51. John Wiley and Sous. • Laemmli U. New York. 847 .Sci.Office Inter . Klug A(1981) . Science.Instinct.1503-1508. • Li W. (1978) Genetics and Ageing. Biol. • Lean S (1992) . et all (1977) .A. • Kornberg R.Evolution and Biological Significance of Human Retroelements. • Legeune J. Aun. Gu Z. Virus Genes.122124.D. Ann. Aun.E. 135.Le mongolisme premier exemple d'abberation autosomiene humaine. Seifarth W (1996) . 1.G. • Kornberg R.Biologic Synthesis of Deoxyribonucleic Acid. 14. Gautier M. Quant.Mosch Chr. Amer. Biochem. 61-87.849.131. • Lints F. Hum.Chromatin Structure. Karger.Initiation Factors in Protein Synthesis. 345 . Paris. Amer. • Lindall T (1982) .Metaphase-chromosome structure the role of nonhistone proteins Cold Spring Harbor Symp. Wand H. Bassel. 351 -360. 41-49..The Nucleosome . Turpin R. Nature. • Lyon M. (1981) .868-871. avemus Marnix 1050 Bruxelles. Cambrige.DNA Repair Enzymes. Freeman and Co. • Lecomte de Noily P.Genetique .The Synthesis of DNA. XLII . J. (1974) . • Kornberg A (1962) . Biochem. University Press. Rev. A Repeating Unit of Histones and DNA. • Maitra V. Nekrutenco A (2001) .Enzymatic Synthesis of DNA. • Leib . (1959) . 11(2/3).K. 51..W. • Kornberg A (1968) . 184.9. 133-145. Genet. • Lints F. (1969) .Torino. Science.II tempo e la vita . Inc.Evolutionary Analyses on the Human Genome.869-900. Rev.D.chromosome. et all (1982) .Sex chromatin and gene action in the mammalion X .

• Michael A. • Orgel L. Crick F. 344 . 153.E. Blacweil Scientific Publications. (1980) .RNAi for research and therapy.Priciples of Gene manipulation. P. • Mendel G.J.S. 47. Goldman G.5. (1984). Structure of Ribosomal RNA.S. An introduction to genetic engineering. Res..Variable and constant components of chromosomes. Verh. H. • Messing J.355. • Mc Clintock B. Nature. • Nomura M. naturf.W.B. Jukes Th. Trends in Genetics. (1989) . 2244-2245. • Meselson M.191-198. • Noller H.Regulation of the Synthesis of Ribosomal components . Med.H. 857868...Science.119-162.A system for Shotgun DNA sequencing -Nucleic Acid Res.N.A. 23 febr. 163. • Miles J. 9..Science.Versuchen aber Pflanzen hybriden.Evolution of the Genetic Code as Affected by Anticodon Content. Br. Biochem. Progr. Le Figaro. (1980) ..299. Ris H (1949) . 666 .C. 47. Nucl Ac. (1950) .R. • Osava S. Brunn. 1019-1022. 604-607. (1961) .The origin and behavior of mutable loci in maize. et all (1984) ..Denaturation and renaturation of DNA. no2. • Mirsky A..P. • Marshall E (1999) . • Old R. Primrose S.53..A. Rev. J. et all (1963) . (1979) . Ann. Nature.. (1988) . 284.342.Principles of DNA Cloving.• Marmur J. • Mathe G. Genome Biology. 286.232-300.75-117.667. 4. Weigle J.309-321.. 346 .Chromosome breakage accompanying genetic recombination in bacteriophage.(2004) .N. 1.Genetherapy death prompts review of adenovirus vector .3-44.S. 36. P. Ver. Wolf C. (1866) . Oxford.E.Selfish DNA: the ultimate parasite. et all (1981) .Cancer: des reponses a vos questions..

Virusol. 23-28. Pathol.47-52. • Pardue M. (2001) . • Petrov D. Paris. 515-521. Cambrige Univ.. 19. 505-509.B. Chromosomes today. 7.H. Rev. (2004) . et all (1969) . Med.R.Control of DNA Synthesis in Bacteria Microb.Nucleo .Beyond Genome Conference San Francisco. 17. Phenomenology of an inductible DNA Repair which is accomparied by Mutagenesis. • Rees H. 543.P. si col. (2002) .. 107. Symp. Eukaryotic Gene Expression. Growth. • Polback J.. Lundblad V. Hayes J. • Pruss D. et all (1991) . Science.548..Aplicatii ale biologiei moleculare in taxonomie si epidemiologie. 110. Wolffe A. J.180.Characterizing the phycal genome.263-270. • Ramakrishnan Y (1997) .Histone HI and Chromatin. (1971) . Iver V..• Otelea D. (2001) . London. 7. • Reinberg A.Evolution of Genome Size : New Approaces to an Old Problem. • Rabson A. Arch.Recombinant DNA..215-230.3. Trend Genet. Gall. (1977) . 347 . Babson A. Lab. 32(suppl). (1983) . Microbial.J. • Pauling L.713-716. Epidemiologie. Bacteriol. Flammarion. (1995) .H. Soc.S.A.J. (1995) .Chronobiologie et Chronotherapeutique Ed.Cromosome Genetics Edward Arnold. • Protchard R. Nat.. Technology and Laborator Medicine.Chromosome structure studied by nucleic acid hybridisation in cytological preparations. Genet. Piemen Press New York. higher -Order Structure.Independent proliferation.G.Defects in mismatch repair promote telomerase .R.A et all (1949) .170. • Pardridge W. 17.. Nalure. Press. • Radman N (1975) .somal Anathomy where are the Histones ? Bioessays. 171. Parazitol. • Rizki A.3-4. 161..Sickle cell anemia: A molecular disease. Jones R.SOS Repair Hypothesis.41.Crit.H.

Mit. et all.J.. Second Ed.(1995) . Miguel P. Sci. Sci. Press.Y. 74. Biol. Plenum Publishing Corporation. 441-448. • San. A Laboratory Manuam. 331. • Sapienza C.• Roberts R.Molecular Clonning. Res. Press.5464. Med. 348 .589-591.274. • Rosenthal N. 81.Plasmid Replication DNA Synthesis. 9.Restriction and Modification Enzymes and their Recognition sequences. (1977) . • Rosenthal N. • Rownd R.Nested Retrotransposous in the Intergenic Regions of the Genome.DNA and the Genetic code N. • Sanger F. (1981) . Coulson A.. Ed. (1989) . 1205-1209. Present and Futur.Cold Spring Harbour Laboratory Press. Acad.14891490. La Recherche. 765-768.Determination of nucleotide sequences in DNA.A.Exons as Microgenes. Nicklen S. Acad. • Sanger F. et all (1992) . • Sambrook J. 564..H.Fine Structure of a Gene .332. Science.M. Natl. • Saenger W.. Ann. 751-772..Engl. 5463.39-41. • Seidel H.Principles of Nucleic Acid Structure. Science. (1982) .Genom imprinting and dominance modification . Band 1-3 Cold Spring Harbour Laboratory.94. 24-38. Cambridge. • Shapiro J. New York. Jan Molinaux and Mosanichi Kogiyama.. • Sanger F.Les genes santeurs. Engl. J. Coulson A (1975) .Gene Amplification .784-787. 257. (1984) . J. Med.T. N. Nucleic Acids. Mass.(1989) . J.275-296. Science. • Schimke R. Tikhonov A et all (1996) .DNA Sequencing N. (1996) .A Rapid Method for Determining Sequences in DNA by Primed Synthesis with DNA Polymerase. Molec. USA. (1977) .(1995).DNA sequencing with chain termination inhibitors Proc. (1981) . 214.

Cell.Human Molecular Genetics. New York.58. et all (1987) .91. Sci.7. • Smith C. Zool. • Sherman S. San Francisco. Freeman and Company New York. Physiol. Natl. • Stachan T.H. Chandlay A.9.Combining genetic and physical maps. Res. • Stent G.T.On the Origin of RNA splicing and Introns.87 ..Conference San Francisco USA. (1999) .Previous Hypothesis. Cell. (1950) .l842-1843..L. • Sroffel M. • Stoffel Markus (2004) . Ed. Cytogenet. (2004) . Chapman & Hall. 397-400. • Summer A. Genet. et all (1986) . Gen. 11. W. (1985) . 461-489.The Human Genome Project and Molecular Anthopology. Vol. 192.335-385. • Swift H. Rev.122-128. • Stryer L. Oxford. • Temin N. Freeman.Chromosomes Today. (1997) . pg.H. Methods Enzymol.169-198.P.L.Beyond Genome .Molecular Genetics.Beyond Genome . 1075-1080. • Tartof K.C. Genome. Acad. et all (1957) . Science. 42.S. Bios Scientific Publishes. • Sharps P. • Taylor J. W. (1975) .• Shapiro J. Press New York.. 349 .Mobile Genetic Elements. Acad.H.The Organisation and Duplication of Chromosomes as Revealed by autoradiographic studies using Tritium.M. Calender R (1978) . USA. 151...43. London.Biochemistry . 329-361. Read A. (1991) . Proc.A..A.Ann.Redundant genes . • Stocking M.Strategies for mapping and cloning macroregions of mammalion genomes. (1991) .San Francisco USA. A Introductory Narrative..directed DNA Synthesis. (1993) . (1976) .The desoxiribose nucleic acid content of animal nuclei. • Suzuki D. (1983) . Freeman and Company.D.23. Ed. Labeled Thymidine..T. 2nd Edition.The Establishment and Implications of RNA .An introduction to Genetic Analysis.

909.Progress in human behaviour genetics..M.409.book of molecular cytology. Nature. 3rd Benjamin.290-291. Lima de Faria.(1998) . (1976) . • Watson J.. John Hopkins.Chromatin Containing CENP-A and alpha .Handed Double Helical Fragment at Atomic Resolution.. (1956) .H.Laser-transfection. 350 . et all (2001) . (2000) .34-35. Gaastra W (1983) .. Sequencing and Initial Analysis.860-921. Nature.• Tham W.C. Biophys.Molecular Structure of a Left ..1304-1354. North . (1968) . • The International Human Sequencing Cosortium (2001) . Sci.H. • Walker P. Croom Helm. 247 (1). (1982) ..The sequence of the Human Genome. Science. Zakian V.. (1997) .Telomeric Tethers Nature. Amsterdam. Hereditas. (1987) .DNA Topoisomerases Sci. Baltimore.B. in Hand .The Human Genome.J et all (1979) . Amer.M. 418.. Menlo Park. • Wang J.Holland.D.7. • Travers A (1999) .. Ed. 42. 4-7. • Wang J. 403. 282. 401-413.The Location on the Linker Histone on the nucleosome .H.C. Sullivan K..C.F.24. 94109. • Tjio J. Biol. • Vafa O.1-9.897-900. • Van Steensel B.TRF2 protect human telomeres from end -to-end fusions Cell.et all. Biochem.G.Recent Studies of DNA Topoisomerases.1-6.Molecular Biology of the Gene.A. • Walker F. • Vandenberg S.Tehniques in Molecular Biology.The Chromosome Number of Man. • Wang A.Trends Biochem. Nature.92.680-686. • Uday Tirlapur Kussten Konig (2002). Levan A. • Venter J.291.satellite DNA is a makor component of the inner kinetochore plate Curr. et all (1969) . London.Highly repetitive DNA in rodents.

306-311. Technol. A structure for Deoxyribose Nucleic Acid.S.369-382.Crick F. . Rev. • Young M.W.A.159-161.C. • Wilkins MHF et all (1953) .41 Kilobases of analyzed sequence from the pseudo . evolution and genic heterogenerty. Fischer Verlag. Gustav Fisher. • Wlker G.Biotechnology. 738 .Molecular disease. • Weinberg W.autosomed sex . • Winkler H (1930) . Jena.6278. Crick F. P.6274 .Inducible DNA Repair Systems.D. (1908) . Pauling I (1962) . Nature. Genomics.D. Nature. Ed.425-457. 171.• Watson J. 11. • Weide H. (1979) . • Williamson R. Wurtt.Die Konversion der Gene . 737-738.From genome mapping to gene therapy. Ver. Trends Bio. Ann. Vatel Naturk. 171. Stutgart. • Whitfield L.Genetic Implication of the Structure of Deoxyribonucleic Acid. (1993) .740.Middle repetitiv DNA. 27.C (1953b) . in Horizons in Biochemistry Academic Press.N.H. (1985) .C. (1953a) . New York -■ 351 .964-967.. • Watson J. 76. et all (1991) . Biochem. 64. et all (1995) .. Nature.Molecular Structure of Deoxipentose Nucleic Acids.Molecular Structure of Nucleic Acid.determining regions of the short arm of human y chromosome.J. a fluid component of the Drosophile genome.H..S. • Zuckerkandl E. 4.Uber den Nachweis der Vererbung bei Menschen. Jh.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->