CAPITOLUL I OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE

Biologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor ce stau la baza originii, organizarii si evolutiei organismelor vii. Desi cunoscuta din antichitate, Biologia s-a dezvoltat si se dezvolta permanent, reprezentand fundamentul teoretic pentru discipline ca : genetica, anatomia, fiziologia, embriologia, antropologia, patologia genetica, imunobiologia, biologia celulara, etc. Dezvoltarea biologiei a fost si este conditionata de dezvoltarea tehnicii si perfectionarii metodelor de studiu si cercetare, cautandu-se o permanenta preocupare de a elucida relatia omului cu universul, cu mediul inconjurator care este in permanenta schimbare. Este stiinta cu caracter nerestrictiv. Dar lumea vie se compune dintr-un mare numar de individualitati, care, prin similitudini de forma, structura, functii, se grupeaza in populatii, in specii. Similitudinile se mentin in succesiunea generatiilor in populatie datorita capacitatii de a transmite, in forma codificata, ansamblul de caractere specifice populatiei sau speciei, dar si cu particularizari fenotipice ale fiecarui individ in populatie. Diversitatea fenotipica a indivizilor in populatie este consecinta recombinarii aparatului genetic in meioza si fecundatie, a proceselor cronogenetice si cronobiologice in activitatea genomului. Este influenta unor secvente tranzitionale din genom, sau efectul distructiv indus de factori fizicochimici si biologiei agresivi, capabili sa modifice aparatul genetic al celulelor din organism. Complexitatea acestor procese particulare organismelor vii a impus aparitia unei stiinte biologice bine delimitata : GENETICA. GENETICA este stiinta ereditatii, variabilitatii si reproducerii organismelor vii. Este stiinta fundamentala. Relativ tanara, genetica a avut o evolutie rapida, diversificandu-se in mai multe directii de cercetare si anume: - genetica umana fundamentala - genetica moleculara - genetica medicala - genetica populatiei sau antropologica - cronogenetica 9

- si cronobiologia dezvoltarii organismelor. Genetica, sinteza dinamica a datelor si descoperirilor din biofizica, biochimie, biomatematica, cibernetica, semantica, citologie, etc., ne ofera „cheia" dezlegarii necunoscutelor fiintelor vii. Genetica permite sa cunoastem structura materialului ereditar, mecanismelor de conservare sau de diferentiere a caracterelor pe fond genetic, sa cunoastem factorii cu potential de modificare a structurii si functiei aparatului genetic (mutatiile). Tot genetica descifreaza macanismele si procesele de diferentiere, de dezvoltare ontogenetica (normala si/sau patologica). Ea permite elaborarea de metode pentru clonarea terapeutica, de fertilizare in vitro, etc. Prin extrapolarea principiilor Biologiei si Geneticii in patologia umana, s-a conturat o disciplina medicala fundamental : „Genetica Medicala". Genetica umana, Genetica medicala studiaza principiile, procesele, mecanismele si legile care guvemeaza diferentierea, cresterea, reproducerea si dezvoltarea indivizilor din populatiile umane. Analizeaza relatiile dintre individ si populatiile conspecifice, ca produs al evolutiei normale sau patologice a omului, in raport cu mediul sau de viata. Genetica medicala contribuie la elaborarea mijloacelor terapeutice eficiente in combaterea, corectarea si preintampinarea aparitiei bolilor genetice in familie, in populatie. Deasemenea asigura starea de sanatate fizica si psihica a omului. Recentele achizitii stiintifice in genetica confirma valoarea extrapolarii principiilor acestei stiinte in medicina, cu posibilitatea cunoasterii complexe a omului normal sau bolnav. Datorita progreselor in biologie si biogenetica, J. Bernard afirma ca Genetica este strans legata de interesele omului, de societate. De aceea spunea Bernard: „....genetica cere cu necesitate clarificarea stiintifica a proceselor biologice, abordarea stiintifica a evolutiei genomului uman, cunoasterea, la toate nivelele de organizare, a organismului si viitorul genetic al omului..." Linus Carl Pauling (1949) afirma urmatoarele: „...dintre toate sistemele naturale, materia vie este aceea care, prin imensele sale transformari, pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice inscrise in organizarea sa. Ca nu exista alt sistem ca eel biologic, care sa fie constant suprimat si simultan mentinut, si ca este suficient a ne interoga pe noi insine pentru a sti in care dintre sistemele vii actuale s-a realizat cea mai mare parte a trecerii istorice...".

10

Genetica cauta sa descifreze interrelatiile dintre componenta genetica a organismului si factorii de mediu, de a descifra interferentele de influenta si/sau efectele distinctive, intre genotip si mediul ambiant. Genetica, stiinta cu caracter nerestrictiv, studiaza complexitatea structural-functional-comportamentala a omului, in care rolul primordial il are genomul, constituit in momentul formarii zigotului prin procesul de fecundatie. Pentru o corecta apreciere a aparatului genetic care controleaza caracterele exprimate fenotipic, este necesara cunoasterea unor marimi pe care Dubinin (1969) le mentiona pentru om : - celula gametica la om contine aproximativ un sfert de microni cubi 3 (miu ) de acizi nucleici, in greutate de 4x10 12 g (grame) ; - populatia terei este estimata la sase miliarde de locuitori : 6x109; - nasterea acestui numar de oameni necesita 12xl09 gameti haploizi (6x109 ovule si 6x109 spermatozoizi); - volumul total al acizilor nucleici existent in cele 12 miliarde de gameti haploizi se estimeaza la 4,8 mm3 si o greutate de 48 mg ADN; - intr-un vol urn egal cu o picatura de ploaie este inmagazinata componenta moleculara, ADN-ul, pentru cele 6 miliarde de indivizi umani; - dar corpul uman are aproximativ 6xl013 celule, din care se distrug in 24 de ore cca 5x10" celule. Dar tot atatea se produc, asigurand regenerarea fiziologica si mentinerea integritatii morfo-functionale a organismului. Datele prezentate de Dubinin evidentiaza complexitatea constitutionala a speciei Homo sapiens.

11

CAPITOLUL II EREDITATEA LA OM
Ereditatea este functia biologica a organismelor vii de a conserva si transmite caracterele morfo-structurale, moleculare, fiziologice si comportamentale de la o generatie la cele care-i succed. Este latura sincronica, de conservare si transmitere a informatiei genetice, prin care este mentinut axul structural-functional al speciei in spatiu si timp. Ereditatea conserva caracterele, le stabilizeaza. Pentru studiul ereditatii, in fata geneticienilor au fost formulate o serie de intrebari ca: - Ce se transmite? Care este natura fizico-chimica a materialului genetic mostenit de la parinti? - Cum este transmis materialul genetic? Care sunt mecanismele ce asigura continuitatea intre generatii? - Cum actioneaza materialul genetic? - Daca raspunde destructiv la interferentele cu factorii agresivi din mediu si care sunt efectele fenotipice asupra indivizilor? Sunt intrebari fundamentale la care genetica raspunde, explica, demonstreaza, convinge. Viata precede intricatiei fenomenelor dinamice, legate de structurile specifice ale celulei, ale organismului. „Dinamismul", propriu vietii, este exprimat sub diversele activitati metabolice care asigura cresterea si functiile organismului. Suportul acestui dinamism este asigurat de moleculele proteice, cu rol structural sau enzimatic, ce se caracterizeaza prin specificitate de structura si functie. Identitatea si specificitatea proteinelor de la o generatie la alta in cadrul speciei sunt garantate si realizate prin mecanisme informational codificate, de biomoleculele genomului uman. Biomoleculele care detin, in forma codificata, informatiile genetice se caracterizeaza prin aranjari particulare ale componentelor structurale, realizand ceea ce numim „masinaria genetica", "banca genetica" de informatii din genomul organismului. Dar spre deosebire de variabilitate, ereditatea, ca functie sincronica, stabilizeaza caracterele datorita macromoleculelor codante. 12

Macromoleculele codante implicate in functiile de ereditate si variabilitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : - sa detina informatia necesara structurii, functiei si „stabilitatii" de reproducere in celulele organismului. Aceasta informatie o gasim codificata in ordonarea aperiodica a monomerilor, ca unitati de structura ce alcatuiesc aparatul genetic molecular al celulei, in ADN; - sa fie capabile de autoreplicare (autocatalitica), mecanism care asigura trecerea „nemodificata" a informatiei genetice din celula mama spre celulele fiice ce rezulta prin diviziune; - sa exercite functia heterocatalitica, cand, prin decodificarea informatiilor genetice inscrise in structura lor, sa asigure sinteza de ARN mesager care, in citoplasma, realizeaza sinteza proteinelor cu structura specifica, in conformitate cu mesajul genetic copiat. - sa prezinte o oarecare „labilitate" ca raspuns la interferanta cu factorii de mediu potentiali agresivi si cu efecteie distructive asupra moleculelor codante. Aceste conditii sunt indeplinite de acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul), care, virtual, isi exercita functiile la toate organismele: procariote si eucariote. Datorita procesului convergent intre informatia codanta si proteine, apar similitudini de forma structura si functii intre indivizii conspecifici, dar si o divergenta fenotipica interindivizi, definind individualitatile in populatie. De exemplu, fenotipul unui individ este o „sinteza" complexa de elemente mostenite de la generatiile ascendente, realizata prin procesul informativ, codificata , transmisa si mostenita. Trasaturile fenotipice le grupam in categorii de caractere dupa cum urmeaza: - caractere specifice care particularizeaza specia; - caractere intraspecifice sau individuale particulare si de diferentiere a indivizilor conspecifici; - caractere dobandite „de novo"posibile a fi inscrise in zestrea genetica a individului. Ele au efecte severe distructive - morbide sau letale - si care pot deveni transmisibile.

13

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structura in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituenti principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in forme virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiphcarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiphcarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotidelor din moleculele ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structura ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5 nucleotidele in molecula, determinant o structura liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structure in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituent! principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in fonne virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiplicarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiplicarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotideior din moleculeie ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structure ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5'-3' cupleaza nucleotidele in molecula, determinand o structure liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

avand structura neramificata. cand Watson si Crick (laureati ai premiului Nobel) folosind ca metoda de studiu spectreie de difractie a razelor X. .2n cantitate ADN. Prin decodificare si respectarea principiului complementaritatii bazelor. Este functia care asigura conservarea informatiei genetice in generatiile ce succed. . prin care este atestat rolul ADN-ului ca suport molecular al ereditatii si variabilitatii sunt urmatoarele: .2n cromozomi. Argumentele de ordin general rezultate din cercetarile biochimistilor si geneticienilor. care se realizeaza prin replicare semiconservativa. . functia autocatalitica.cantitatea de ADN este aceeasi in toate celulele somatice (cu aproximatie). in citoplasma celulei. . .ADN-ul este o molecula cu structura speciala determinata de ordonarea aperiodica a nucleotidelor in catenele cuplate complementar. .ADN-ul serveste ca tipar pentru a i se decodifica mesajul genetic inscris in structura sa. care sunt haploide (cu numarul injumatatit de cromozomi fata de celulele somatice . 1) : -in stadiul interfazic Gi gasim: .cantitatea de ADN variaza in raport cu fazele ciclului celular si numarul cromozomilor : .la organismele cu reproducere sexuata) cantitatea de ADN este redusa la jumatate in raport cu celula somatica diploida. fiind celule diploide. care.in stadiul interfazic S are loc sinteza ADN-ului prin replicare semiconservativa. . . asigura sinteza de proteine cu structuri si functii specifice. au demonstrat ca molecula ADN are o structura spatiala (o arhitectura) ordonata sub forma de dublu helix. . Este principiul care asigura decodificarea „corecta". 15 .2n cromozomi.in stadiul G2 interfazic gasim: . . La sfarsitul acestui stadiu cantitatea de ADN va fi de 4n. rezulta molecula de ARN mesager.in ciclul mitotic (fig.ADN-ul este molecula capacitata cu functia de autoreproducere. informatia genetica din ADN este stocata si dispusa liniar.in celulele gametice. .Totusi momentul „revolutionar" in studiul structurii si dispozitiei spatiale a ADN-ului este anul 1953.4n cantitate ADN.1 cromatida pentru fiecare cromozom.

. .in stadiul d gasim : .in numar cromozomi.1 cromatida pentru fiecare cromozom.in interfaza.2n cromozomi..2n cantitate ADN.la sfarsitul diviziunii primare celulele au : .in meioza. . . . gasim : (fig.2 cromatide pentru fiecare cromozom.2n cantitate ADN.2n cromozomi.2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.in stadiul G2 gasim : .2 cromatide pentru fiecare cromozom. Fazeieji durata (h) |P:'M! ATI MTTOZA Fig. profaza si metafaza gasim : . 16 . cantitate ADN 4o ADN 2n ADN INfTERFAZA 10 12 14 16 18 imi20 Z. .l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice .In diviziunea primara a meiozei: .In diviziunea secundara a meiozei : .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: .2) .1 cromatida pentru fiecare cromozom. .in numar cromozomi. cu formarea gametilor haploizi. .2n cromozomi. .4n cantitate ADN. .2n cantitate ADN. . .

.in interfaza. 0 .2n cantitate ADN. profaza si metafaza gasim : .la sfarsitul diviziunii primare celulele au : .In diviziunea secundara a meiozei : . .2n cantitate ADN. . . .2n cantitate ADN. . .11111 Riwfeji durata irsTTERFAZA ^T^-s |P!M ATI * W fc MITOZA Fig. . ADN 4n ADN 2n ADN 0.5 C2 C.2n cromozomi.4n cantitate ADN.1 cromatida pentru fiecare cromozom. . cu formarea gametilor haploizi.In diviziunea primara a meiozei: .1 cromatida pentru fiecare cromozom. 16 .in stadiul d gasim : .2 cromatide pentru fiecare cromozom.2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.in numar cromozomi.in numar cromozomi. .l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice . ..in meioza.2n cromozomi.2) .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: .2 cromatide pentru fiecare cromozom. . 2 4 6 8 10 12 14 16 18 iiili 20 22 fc. gasim : (fig.2n cromozomi.in stadiul G2 gasim : .

adaptative sau patologice). . catenele fimd cuplate intre ele pe principiul complementaritatii bazelor azotate componente. Observam ca in celula gametica numarul cromozomilor si cantitatea de ADN sunt reduse la jumatate in raport cu celula somatica. sau printr-un mecanism de crossing-over inegal. Structura moleculei de acid dezoxiribonucleic (ADN) Molecula de ADN din genomul procariotelor si eucariotelor are o structura polidezoxiribonucleotidica dublu catenara. o arhitectura in dublu helix. .2n cantitate ADN. 17 . efect al actiunii agresive a factorilor potentiali mutageni. Cele doua catene cuplate realizeaza o dispozitie spatiala. 2.cand structura ADN este modificata.in cantitate ADN.in numar cromozomi. 2 Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celular in gametogeneza.1 cromatida pentru fiecare cromozom. . . Fig.2 cromatide pentru fiecare cromozom. apar caractere noi (normale .. -la sfarsitul diviziunii secundare celulele vor avea : .

Bazele azotate pot fi purinice si pirimidinice. 2. 0 I ! CM W I NM. N it C O X O HN i C O X CH XH MM C * . o pentoza si un radical fosfat. Bazele purinice in structura ADN-ului sunt : adenina (A) si guanina (G) (fig. G) si pirimidinice (T. NM. Unitatea de structura a molecuiei de ADN Unitatea de structura a ADN-ului este nucleotidul.3 Structura bazelor purinice (A. Este un monomer in componenta caruia exista trei tipuri de molecule. inseparabile intre ele : o baza azotata. C).legaturi fosfodiester 5 -3 formand scheletul glucido-fosforic.CM NM ■" m Fig. ADN-ul este molecula inalt polimerizata. Bazele purinice prezinta doua heterocicluri : un hexaheterociclu (pirimidinic) si un pentaheterociclu (imidazolic). 3). 18 .1.

de nucleozid. legatura covalenta. Fig.3). Cele doua componente. Cuplarea celor trei componente fmalizeaza structura nucleotidului (fig. 19 . un glucid care se prezinta ca heterociclu de tip beta ((3). Esterificarea se face printr-o legatura N-glucidica. A treia componenta a nucleotidului este radicalul fosfat. care se cupleaza.5). cuplarea stabilindu-se cu hidroxidul de la C3 sau C5 al pentozei. esterificare C5. In structura ADN-ului bazele pirimidinice sunt reprezentate de timina (T) si citozina (C) (fig.4sifig. baza azotata si pentoza. Esterificarea se face intre hidroxidul din pozitia Ci al pentozei si azotul din pozitia N3 la pirimidine si pozitia N9 pentru purine.Bazele pirimidinice se prezinta sub forma unui hexaheterociclu pirimidinic. esterificare C5- Structura nucleotidului cu baza purinica (Adenina) .furanozic. A doua componenta din structura nucleotidului este pentoza. prin esterificare. esterifica cu formarea nucleozidului. 4 Structura nucleotidului cu baza pirimidinica ( Timina ) .

OH 20 . ramane liber de la carbonul 5). Fig. 5 Structura nucleotitului cu citozina N H 0 1 O-P- 0- 0<^ J H CH. o o.H-' H HO' P">-CM>/ li 0 H\H 1 OK H/M OK (Acidul fosforic poate esterifica si la OH de la carbonul 3.

Se urmareste ordonarea nucleotidelor si gradul de polimerizare a monocatenei ADN-ului. intre radicalul fosfat al nucleotidului. Polimerizarea nucleotidelor se face prin legaturi fosfodiesterice. Prezenta si ordinea bazelor din monocatena polinucleotidica determina specificitate structural-functionala moleculei de ADN. Structura primara a ADN Structura primara analizeaza modul de formare a monocatenei din structura moleculei de ADN. Desi prezente. Ordonarea 21 .Structura nucleotidului cu guanina OH OH o—: ADN-ul este molecula rezultata din esterificarea si ordonarea liniara acelorpatru tipuri de nucleotide.2. 2. Prin polimerizare se formeaza scheletul glucido-fosforic al monocatenei liniare din molecula ADN-ului.cu hidroxidul din pozitia 3' sau 5'. bazele azotate nu participa la realizarea structurii scheletului glucido-fosforic. a pentozei nucleotidului urmator. Bazele sunt cuplate cu hidroxidul Ci al pentozei fiecarui nucleotid.

6). 6 Structura primara a ADN (scheletui glucido-fosforic) . ADN-ul Fig.specifica realizeaza informatia genetica inscrisa in ADN-ul genomic (fig.esterificare 3'-5\ 22 .

Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor. sa prezinte aceleasi caractere. 1 2 3 4 V 2' 3' 4' ... iar proteinele sa prezinte 23 .L_____J L_____J L____J L_____J L_____J 1_____J I______I L_____J_. atat la regnul vegetal cat si la eel animal..... datorita identitatii structurii moleculelor de ADN. cu aceleasi structuri si functii.. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'... care ar structura cele doua catene polinucleotidice...cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor). ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic...-y-s'-y-S'-y-S'-y-S'-y-S'-ys'-y'S'-ys'-y-s'-y-s'-. . Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide. Ca urmare. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica..prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice.... iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5\ Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular.. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa.. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor.. .Nucleotidele sunt molecule orientate. . structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: .. .s-ar fi realizat o informatie genetica limitata. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor. conform schemei : . cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. .. bacterie-om.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior. .

iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5'. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor.. . cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: .A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C ...... 1 2 3 4 1' V 3' 4' ...s-ar fi realizat o informatie genetica limitata. care ar structura cele doua catene polinucleotidice.. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior... Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide. structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote... Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica.. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN. sa prezinte aceleasi caractere. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular... . Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN. cu aceleasi structuri si functii. Ca urmare. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic...Nucleotidele sunt molecule orientate.. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica.prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice. ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale.. . datorita identitatii structurii moleculelor de ADN. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . L____J L____J L___J L_____J L____J L____J I____J L____J. conform schemei : . au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa... Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor.. Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor.cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor). Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. iar proteinele sa prezinte .. bacterie-om. atat la regnul vegetal cat si la eel animal.-y-s'-ys'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s''.

prin degradare enzimatica a moleculelor de ADN. non-periodica.A T T C C G A G C T T A C G A G T T G C T T A C C C C A A T A .. asigura o crestere numerica a tipurilor de triplete (43 = 64 ... aleatorie in monocatena ADNului s-a realizat in cursul evolutiei bio-genetice a moleculelor de ADN... . imprima acestor proteine o structura specifica (conform mesajului genetic decodificat din ADN).. Folosind metode fizicochimice cantitative. Cel care a demonstrat ca cele patru tipuri de nucleotide au o ordonare aperiodica.. in organism. Dupa Chargaff. 123 45 6 7 8 9 10 Analizand aceasta secventa observam ca numarul tripletelor (codonilor). Mesajele genetice inscrise in structurile ADN pot fi decodificate si matedalizate in molecule de ARN mesager. obtinindu-se marea diversitate a tipurilor de mesaje genetice depozitate in structurile ADN-ului.. . Dar genomul uman 24 .. confera fiecarei molecule de ADN specificitate structural-functionala. dar si pozitia tripletelor este aleatorie. aceiasi aminoacizi ca structura la toate organismele vegetale si animale. Ca urmare din structurile proteice ar fi trebuit sa lipseasca 16 aminoacizi (cunoscuti in structurile proteice sunt 20 aminoacizi) si prezenti numai patru tipuri ..vezi codul genetic). Cum fiecare nucleotid este reprezentat de una din cele patru tipuri de baze azotate... a demonstrat ordonarea aperiodica si ca cele patru tipuri de nucleotide.. respectiv 10600.. L_J I____I I___J I—J L___I I___I L_J L_J l__J L_J L_.. biochimic.aceeasi structura... proteine care vor exercita si functii specifice in celula.. Cum ARNm este implicat direct in sinteza de proteine. acelasi numar de aminoacizi... monocatena polinucleotidica din molecula ADN. se pot realiza combinatii polinucleotidice de ordinul 41000. vom analiza o secventa „arbitrara" in componenta careia sunt 1000 nucleotide.. a fost Chargaff (1950). ca tipuri diferite. au o ordonare aleatorie. Datorita ordonarii aperiodice a nucleotidelor si tripletelor se realizeaza o cantitate inepuizabila de informatie genetica depozitata in structura moleculelor de ADN. Informatia genetica realizata prin aperiodicitatea nucleotidelor. aleatorie. . conform principiului aperiodicitatii (ordonarea aleatorie). . ordonarea aperiodica. Sa consideram ipotetic o secventa aperiodica din catena moleculei deADN: . Pentru o mai corecta intelegere a semnificatiei biologice a aperiodicitatii nucleotidelor ce structureaza.. ce structureaza monocatena polinucleotidica a moleculei de ADN..

determina sinteza deproteine cu structuri si functii specifice in celula. s-a constatat ca adenina este valoric egala cu timina. in conditii fiziologice normale a structurii ADN-ului.sub forma de mesaje genetice. Importanta structurii primare: . Chargaff stabileste raportul de complementaritate intre bazele purinice si cele pirimidinice. complementaritate care asigura cuplarea catenelor copolimerice.000. . toate procariotele si eucariotele au molecula ADN structurata din doua I monocatene cuplate. catenele fiind copolimerice. Rezultatele lui Chargaff pot fi sintetizate astfel : -intre bazele azotate intercatenare se stabilesc punti de hidrogen. punti ce se stabilesc intre bazele azotate prezente in structura monocatenelor. este cercetatorul care a demonstrat ca ADN-ul are o structura secundara dublu catenara.asigura specificitate structural-functionala moleculelor ADN. care. la care ADN-ul este monocatenar. Catenele copolimerice sunt cuplate intre ele prin punti de hidrogen.raportul de complementaritate se bazeaza pe urmatorul rationament valoric: indiferent de specie si regn. celulare. se realizeaza intre: Adenina cu Timina (A .3.500. I Complementaritatea. .000.realizeaza informatia genetica . Si daca folosim preceptul lui Einstein ca numarul atomilor din Univers ar fi 0. iar cantitatea de guanina este egala cu a I citozinei. 2. care este depozitata sub forma de mesaje ereditare pentru caracterele moleculare.000 perechi de nucleotide.contine aproximativ 3.500. In consecinta [ ordonarea aperiodica ar determina combinatii de ordinul 43.88 x 1079 se poate considera ca informatia genetica ar fi I inepuizabila in spatiu si timp. Chargaff (1950). . de organ si pentru activitatea metabolica a organismului uman. Structura secundara a ADN Cu exceptia unor bacteriofagi. <> ADN-ul este dublu catenar.T) si Guanina cu Citozina (G-C). in citoplasma. Aceste raporturi valorice: A = T si G = C explica complemen25 . informatia genetica este decodificata prin sinteza de ARNm. tisulare. Folosind metode fizico-chimice de analiza cantitativa.000 perechi de nucleotide. datorita aperiodicitatii structurii primare.

(fig. Hidrogenul reahzeaza aceste legaturi si cu atomul de azot sau cu oxigenul din structura altei baze azotate.7). iar guanina (ca baza purinica) reahzeaza trei punti de hidrogen cu citozina (baza pirimidinica). K**\ ' r r| UM.. T se leaga cu A prin doua legaturi de hidrogen .. care poate fi purina sau pirimidina . hidrogenul poate primi un electron negativ de la alt atom.. 7 Cuplarea bazelor azotate prin legaturi de hidrogen.taritatea.. Sunt cupluri complementare in ADN: A = T. ..C = G... In aceste conditii se poate stabili o legatura electrovalenta.. ..o o-. C se leaga cu G prin trei legaturi de hidrogen.. Acest raport complementar in baze A = T si G = C este numit „regula Chargaff” sau „ratio baza" .. cu care isi completeaza orbita.analiza cantitativa a moleculelor de ADN extrase de la diverse specii animale sau vegetale au evidentiat urmatorul aspect : cantitatea de A + T nu este egala cu cantitatea G + C : 26 . T = AsiG = C. » &*\ / ?\ Ir r OH. In consecinta.complementaritatea este demonstrata prin cinetica reactiilor fizicochimice.. conform urmatoarelor principii de analiza : hidrogenul din componenta bazelor azotate are un „nucleu" cu volum mic si intens pozitiv..— i m /' 5 /♦ > \ / / *\ \ / A {«*•**) T l*irtft«) G foMBMI H C jcftorirt} Fig. . adenina (ca baza purinica) poate stabili doua punti de hidrogen cu timina (baza pirimidinica).. Acest electron negativ este „incapabil" sa satisfaca sarcina pozitiva a nucleului atomic.in molecula ADN-ului cu structura normala. Cuplarea complementara prin punti de hidrogen este principiul structurii secundare a moleculei de ADN. In jurul acestui nucleu graviteaza un electron negativ (e~). .

. Valoarea neunitara a raportului Chargaff confirma aperiodicitatea celor doua catene (aperiodice) copolimerice . variaza in limite foarte largi. " .respectand principiul complementaritatii se asigura replicarea semiconservativa a ADN-ului (autocatalitica) si continuitatea informatiei genetice (functia sincronica si conservarea ei).metode de analiza a structurii ADN-ului prin denaturare si renaturarea moleculei se bazeaza tot pe principiul complementaritatii bazelor purine si pirimidine. la indivizii conspecifici se mentine aproape constant si apropiat valoric.la Saccharomyces cerevisie cuplul A + T este in proportie de 64% fatadeG + C-36%. Observam ca intre specii apar diferente valorice intre A + T si G + C. valoric .la Homo sapiens (om) proportia este de 62% A + T iar G + C de 38% etc. se realizeaza decodificarea mesajelor genetice inscrise in structura ADN-ului de catre moleculele de ARNm.A+T ---------^ 1 G+C Datorita raportului valoric neunitar este confirmata aperiodicitatea ordonarii nucleotidelor in catenele copolimerice (deci intre purinele si pirimidinele din componenta celor doua catene este respectata complementaritatea de cuplare). 27 . . desi intre bazele purinice si cele pirimidinice este respectata complementaritatea. In 1978 Lints confirma aperiodicitatea cuplurilor complementare.pe principiul complementaritatii bazelor azotate.desi valoarea raportului Chargaff variaza valoric intre specii.la Bos taurus A + T este in proportie de 58% iar G + C in proportie de 42%. Moleculele de ARNm sunt complementare fata de secventele decodificate din ADN. A+T . Ca importanta. G + C De exemplu: . . complementaritatea structurii secundare confera moleculei de ADN functii bio-genetice esentiale: . .raportul ---------.

La elaborarea modelului tridimensional. cuplate complementar si dispuse in interiorul moleculei au planele perpendiculare pe axa virtuala a moleculei de ADN". Structura tertiara a ADN Prin tehnica difractiei razelor X s-a stabilit ca ADN-ul are o arhitectura spatiala ordonata. pentru secventierea moleculelor de ADN. Planele pentozelor cuplate cu acidul fosforic sunt dispuse la exteriorul duplexului. Aceasta observatie confirma ca molecula ADN are structura tridimensionala sau dispozitie spatiala.cele doua catene copolimerice. Crick si Watson care. Bazele azotate. urmat de Franklin in 1951. In 1953. Cele doua catene sunt cuplate prin punti de hidrogen. Catenele cuplate se spiraleaza formand un a helix iar catenele copolimerice fiind antiparalele. formand scheletul glucidofosforic paralel pe axa virtuala a dublului helix. rezultate pentru care li s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicina. . Pe baza datelor obtinute prin difractia razelor X cei doi cercetatori au elaborat postulatul: „ADN-ul este molecula dublu catenara. conform principiului complementaritatii intre purine si pirimidine (A = T si G = C). 2. au dispozitia spatiala in dublu helix. elaboreaza ipoteza asupra structurii tridimensionale a moleculei ADN din genomul celular. cuplate complementar.pe principiul complementaritatii bazelor azotate se „construiesc" si se folosesc sondele si amprentele genetice pentru identificarea si localizarea genelor. fara sa cunoasca lucrarile si observatiile lui Wilkins si Franklin. folosind tehnica difractiei razelor X. Cuplurile complementare sunt Valori folosite in studiul moleculei ADN: lm = 102cm = 103mm = 106um = 109nm = 1010A metru centimetri milimetri micrometri nanometri Angstromi 28 .34nm) intre ele. Rezultatele obtinute de Wilkins si Franklin au confirmat ca: .structura tridimensionala a ADN-ului este asemanatoare pentru procariote si eucariote. Fiecare cuplu complementar de baze are un unghi de rotatie de 36° in raport cu cuplul urmator. Modelul elaborat de Watson si Crick a fost publicat in 1953 in revista „Nature". Planele cuplurilor complementare sunt la distanta de 3. Watson si Crick au folosit raportul de complementaritate intre cele doua catene copolimerice din molecula ADN. indiferent de gradul de evolutie a speciilor..4 A (0. Wilkins (1950) este primul cercetator care a folosit tehnica difractiei razelor X in studiul moleculei ADN .4.

respectiv 7><10 mg ADN. fata de puntile de hidrogen. ca : difractia luminii polarizate. desi aperiodica . precum si functiile exercitate de ADN in genom. etc. spectrele de difractie a razelor X. difuziunea. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. clonarea moleculei. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala.„etajate". ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor.ADN-ul este molecula neramificata. ceea ce asigura inserarea lor in lant. .prin dispozitia in dublu helix. contributia puntilor de hidrogen este mica. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. Rotatia. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . au stabilit proprietatile fizico-chimice. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. Cuplurile A = T si G = C au simetrie. T = A. molecula de ADN are o structura tertiara ordonata. denaturarea-renaturarea. Metodele folosite in studiul ADN-ului. Dupa Polland si col. autoradiografierea. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. 1964). proteine cu care se cupleaza ADN-ul. se realizeaza spatial. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. indiferent care este ordinea : A = T . De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala.5 x109 perechi de nucleotide.masa moleculara a moleculei de ADN poate fi estimata la 12-16 x 6 10 daltoni. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. G = C sau C = G. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. nu plan. 29 . (1966). La eucariote. Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". putin rigida. In ordonarea bazelor. .4 nm).

putin rigida. La eucariote.prin dispozitia in dublu helix. respectiv 7><10-9 mg ADN. (1966). Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. etc.masa moleculara a moleculei de ADN poate fl estimata la 12-16 x 10 daltoni. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . T = A. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. 1964). Rotatia. denaturarea-renaturarea. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. ca : difractia luminii polarizate. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. autoradiografierea.5 x109 perechi de nucleotide.ADN-ul este molecula neramiflcata. nu plan. proteine cu care se cupleaza ADN-ul. Dupa Polland si col. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. se realizeaza spatial. clonarea moleculei. contributia puntilor de hidrogen este mica. . indiferent care este ordinea : A = T . spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. spectrele de difractie a razelor X. desi aperiodica . Cuplurile A = T si G = C au simetrie. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. G = C sau C = G. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. ceea ce asigura inserarea lor in lant. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. Metodele folosite in studiul ADN-ului.„etajate". . In ordonarea bazelor. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. difuziunea. precum si functiile exercitate de ADN in genom. au stabilit proprietatile fizico-chimice. 29 . Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala.4 nm). Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. molecula de ADN are 0 structura tertiara ordonata. fata de puntile de hidrogen.

numite si legaturi metastabile. decat cuplul A-T. care are numai doua punti de hidrogen. sunt „suficiente" pentru a organiza si mentine molecula in helixuri de homopolimeri nucleotidici.de proteinele histonice. repararea eronata sau prin recombinarea genetica a moleculelor ADN). absorbtia ADN se face la lungimea de unda de 260nm. mai stabil.structura tridimensionala asigura functiile: autocatalitica. . neutralizeaza sarcinile negative. . desi slabe.complementare cuplate in dispozitie rectiliniara s-ar obtine un filament ADN a carui lungime poate ajunge la 200 cm.in lumina ultravioleta (UV). heterocatalitica si variabilitatea (prin mutatie. 30 . combinandu-se cu dublul helix al ADN-ului.interactiunile hidrofobe intre planurile cuplurilor de baze complementare si hidratarea gruparilor P04". . care.legaturile slabe de hidrogen. Cuplul G-C cu trei punti de hidrogen este mai „puternic".fortele Van der Waals. . . Stabilitatea termodinamica a ADN-ului se asigura prin: .

Dar imaginile electrono-microscopice si analizarea in lumina polarizata au consemnat ca rotatia helixurilor poate fi atat dextrogira cat si levogira. Moleculele de ADN lipsite de bucle dextrogire sau levogire laterale sunt considerate molecule „relaxate". sau in genomul unor procariote mici. Tensiunea superficiala induce „suprasolicitarea" structurii tertiare a ADN-ului cu alternative potentiale. formate dintr-o monocatena autocomplementara. ac de par". 31 . In general. in ADN-ul mitocondrial si cloroplaste. Daca ADN-ul are rotatia opusa fata de normal. spiralizarea dublului helix al moleculei de ADN este dextrogira. S-a observat ca prin cresterea numarului de rotatii complete pe unitatea de lungime. Prin aceasta dispozitie histonica se mareste diametrul moleculei de ADN.3. 0 structura simpla. Ca alternative potentiale sunt si regiunile zonale ale duplexului ADN-ului de tip B . cu formarea nucleozomilor si solenoizilor. metoda de rotatie a luminii polarizate si imaginile electronomicroscopice s-a evidentiat existenta formelor izomorfe de ADN. Formele izomorfe de ADN (Forme „geometrice" de ADN) Din analiza moleculelor de ADN prin metoda spectrelor de difractie a razelor X. Histonele. este ADN-ul in cere inchis covalent. Aceasta tensiune poate fi dispusa prin formarea unei bucle cu rotatie levogira sau superinfasurarea pozitiva („positive super coil"). in duplexul moleculei se produce si o condensare a spirelor. ADN-ul de tip Z si/sau forma „in agrafa. apar bucle dextrogire sau superinfasurare negativa („negative super coil"). Cand numarul de spiralizari pozitive creste. numita palindrom. Proteinele histonice au dispozitie discontinua. in care capetele moleculei de ADN sunt comprimate (constranse). La eucariote ADN-ul se asociaza cu proteinele histonice prin legaturi saline formand nucleoproteine. se produce o „tensiune" helicoidala crescuta. cum ar fi: catenele neperechi. au rol in mentinerea arhitecturii spatiale a ADN-ului. impreuna cu ionii de Ca2+. Tensiunea superhelicoidala poate exista in interiorul celulelor sau nucleului celular daca exista un mecanism biologic care ar determina comprimarea capetelor moleculelor de ADN. prezent in genomul multor virusuri.

a descoperit ca pe secventa de 4-12 perechi de nucleotide obtinute artificial. Forma A Forma Z Forma B Fig. In prezent putem vorbi de existenta a trei forme izomorfe de ADN (fig. la eucariote. folosind spectrele de difractie a razelor X. folosind metoda observatiei cristalografice cu variatia gradului de hidratare a mediului. Saenger considera ca. chiar daca ele sunt dextrogire in lumina polarizata. Alexander Crick (1979). ADN-ul de tip B si ADN-ul de tip Z. apare o spiralizare diferita de cea dextrogira.De exemplu. constata ca distanta dintre cele doua catene cuplate complementar dispuse in spirala.8 Forme izomorfe de ADN Saenger (1984). Dupa aspectul depresiunilor intercatenare. nu este uniforma . 32 .8): ADN-ul de tip A . molecula de ADN se poate gasi sub doua forme izomorfe: forma tip A si tip B.

al caror numar variaza in raport cu gradul de depresiune. Experimental s-a obtinut aceasta tranzitie din tipul A sau B. ADN-ul de tip B este forma hidratata a moleculei. prezentand guanina eversata spre exteriorul moleculei. iar pasul helixului dupa o revolutie completa. Este consecinta directa a interferentei stereochimice intre depresiunea larga si cea ingusta. iar diametrul moleculei este mai mare. de unde si numele de ADN de tipZ. Are existenta biologica. conversia helixuluide tip B intr-un helix de tip A si invers. Depresiunea majora este cu deschidere larga dar aplatizata. analizand comparativ molecula deshidratata si cristalizata de tip A si molecula hidratata de tip B. distanta dintre cuplurile complementare redusa. si o depresiune secundara putin vizibila. Helixurile se rotesc de la stanga spre dreapta. Bazele azotate sunt exact perpendiculare pe axa virtuala dextrogira a helixului. La ADN-ul de tip B sunt vizibile ambele depresiuni: depresiunea primara cu deschidere foarte larga dar putin adanca si depresiunea secundara.ADN-ul de tip A este forma deshidratata si cristalizata a moleculei. ADN de tip Z poate fi obtinut artificial. Aceasta din cauza excesului de guanina in componenta lanturilor polinucleotidice. este mai mic. Saenger (1984) si altii au descoperit ADN-ul de tip Z ADN-ul de tip Z este forma levogira ca spiralizare a moleculei. Si anume. Saenger a mai stabilit ca cele doua forme A si B sunt forme reversibile. si anume: prezenta depresiunilor primare si secundare (major si minor) (fig. 33 . ADN-ul de tip Z are helixurile mai alungite si cu diametru mai mic fata de ADN-ul de tip B. Saenger. dar procesul nu este reversibil. Rich (1979). depresiunea primara (major) are o deschidere mica. vizibila. Tipul A este putin alungit. 9). Acest tip nu are existenta histologica de lunga durata in ciclul celular. precum si prezenta moleculelor de apa. Guanina din ADN tip Z se gaseste la periferia moleculei. iar scheletul glucido-fosforic al celor doua catene cuplate are aspect de zig-zag (linie franta). Retine atentia deoarece. are tendinta de a se cupla spontan cu substantele necunoscute cu potential cancerigen. constata diferente de dimensiune si aspect in traseul de spiralizare a celor doua catene cuplate. De exemplu ADN-ul de tip A prezinta un helix larg. In conditii fiziologice nu s-a constatat „tranzitia" ADN -ului de tip A sau B intr-un ADN de tip Z. dar foarte adanca (profunda). Ca urmare. Este forma dextrogira. este conditionata de hidratarea mediului in care sunt introduse cristalele. Este un ADN format aproape in exclusivitate din G-C. Este forma care roteste lumina polarizata de la dreapta spre stanga. Este forma dextrogira.

in nucleul celulelor cantitatea de ADN este aceeasi. molecule cu distributie specifica si care ocupa situsuri precise in cromozomii nucleari. se fixeaza pe I ADN-ul nuclear in puncte precise (situsuri) ale cromozomilor. Argumentele care presupun existenta „in vivo" a ADN-uluide tip Z la eucariote. antreneaza dereglari in mecanismele reglatoare ' in expresia mesajului genetic. ADN-ul nuclear Dupa ce Avery (1944) a stabilit rolul fundamental al ADN-ului in ereditatea caracterelor. cantitatea de ADN este redusa cu aproximativ 50% (3. s-a intensificat si diversificat. Au mai stabilit ca nucleul diploid al celulelor somatice are o cantitate de ADN de aproximativ 6. 4.fata de celulele somatice diploide. In prezent nu sunt cunoscute exact situsurile cromozomale unde sunt localizate moleculele ADN-ului Z si nici rolul exercitat in genomul celular. structura tipului Z „in vivo". s-a observat ca trecera formei dextrogire A sau B in forma levogira Z. In stare nativa tipul i de ADN Z. rinichi) au constatat ca: .indiferent de tesutul analizat. „in vivo". 34 .Imbach si Gosselin (1982). extras din diverse tesuturi (timus. Primii care si-au concentrat cercetarile asupra ADN-ului au fost Boivin si Vendrely (1948) care analizand ADN-ul. In 1949. El ar avea rol in reglarea functiei aparatului genomic. la Bos taurus. cercetarea ADN-ului. secvente I care in ADN-ul de tip A sau B la eucariote sunt rare". spuneau: „ADN-ul de tip Z levogir este bogat in repetitia cuplurilor G-C. indiferent de regn sau specie. pancreas. . cu inalta repetitivitate a cuplului G-C. analizand procesul tranzitional.anticorpii produsi prin imunizare cu ADN sintetic. Sunt ipoteze de lucru care sustin existenta ADN-ului cu structura levogira Z „in vivo". la eucariote. pot forma sau pot distruge reversibil. Se pare totusi ca acest tip de ADN Z este uneori prezent si la eucariote. este prezent in secventele genomice ale unor virusuri potential oncogene. De asemenea.5x10-l2gv . Mirsky si Ris constata ca in componenta moleculelor de ADN exista aceleasi baze azotate. sunt urmatoarele: .enzimele nucleare. topoizomerazele. ficat.4x 10-12 grame). in gametii cu nucleul haploid.

care elaborand si folosind tehnica „denaturarii si renaturarii ADN-ului. au o cantitate de ADN de 50 de ori mai mare in raport cu cantitatea de ADN la om. Mirsky (1950) a lansat ipoteza ca in genomul prganismelor vii exista o cantitate mare de ADN necodant. ca unele specii de batracieni si pesti inferiori si chiar unele plante. . (1963). precum si unele specii de pesti inferiori. si daca tot ADN-ul existent ar fi codant. ar trebui sa admitem pa ariciul de mare ar fi de 50 de ori mai evoluat ca soarecele.Procariotele au o cantitate ADN de 10 ori mai mare in raport cu numarul proteinelor codificate.In 1950 Mirsky. . observa existenta unor diferente valorice. .Salamandra (Amphiuma). Mirsky a demonstrat urmatorul aspect: cantitatea de ADN nu este direct proportionala cu numarul cromozomilor existenti in nucleul celulelor si nici cu gradul evolutiei biologice a speciilor. o neconcordanta intre cantitatea de ADN si numarul de gene codante. au constatat diferente in lapiditatea de reasociere si refacere a moleculelor. De exemplu. 35 . purificat dupa bxtragerea de la diverse specii de eucariote. Datorita acestor observatii. Unele catene reasociaza intr-un timp foarte scurt. In procesul de reasociere a catenelor complementare apar diferente de timp. . altele reasociaza lent sau foarte lent. Determinarile efectuate au evidentiat urmatoarele: specii „putin" (evoluate au o cantitate mai mare de ADN nuclear. iar specii „mult" evoluate au o cantitate mai mica.Euglena viridis contine o cantitate de ADN aproximativ egala cu cea existenta in nucleul celulelor somatice la Homo sapiens (om). non-functional indeterminismul genetic al sintezei de proteine. sau Euglena sa o pozitionam pe aceeasi treapta de evolutie cu omul actual. De exemplu: . Daca am lua in consideratie ^cantitatea de ADN" criteriu de apreciere a gradului de evolutie biologica si complexitate structural (fiinctionala . Primele incercari apartin lui Marmur si col.Ariciul de mare (nevertebrat superior) contine de 50 de ori mai mult ADN decat cantitatea ADN la Rattus norvegicus (soarece). S-a consemnat o neconcordanta intre cantitatea de ADN si gradul de polutie a speciilor. Rezultatele obtinute i-au determinat pe geneticieni sa-si concentreze bercetarile asupra studiului ADN-ului eucariotelor. sa prezinte un grad de polutie de 50 de ori si chiar de 100 de ori mai mare decat al omului.Unele plante si specii de batracieni au in genomul lor de 100 de ori mai mult ADN fata de ADN-ul genomului uman. analizand cantitatea de ADN la diverse specii de eucariote.

Din studiul comparativ al moleculelor de ADN procariotic si eucariotic. folosind aceeasi metoda au facut un studiu comparativ al procesului de denaturare-renaturare a ADN-ului de la procariote si eucariote. au obtinut o curba cu mai multe sigmoide la Bos taurus in comparatie cu cele de la E. concentratie molara si timp de refacere a moleculei (fig9). hibridizarea % (Fractia neasociata) i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i 0 10-3 10-2 10-1 1 10 102 103 Cot (moli x secunde) 104 Fig. a caror lungime era variabila. O alta observatie a fost ca in interiorul unei molecule ADN de la Bos taurus sunt secvente polinucleotidice ce difera intre ele prin viteza de renaturare. Rezultatele au fost urmatoarele: viteza si tipul de renaturare a ADN-ului la Escherichia coli difera semnificativ fata de renaturarea ADN la Bos taurus.1968). Ei au extras ADN-ul de la Escherichia coli (procariot) si de la Bos taurus (eucariot) si cu fragmentele de ADN. coli 36 . Fragmentele folosite de ei aveau o lungime in jur de 500 perechi de nucleotide.Britten si Kohne (1968). au urmarit cinetica procesului de denaturare-renaturare.9 Cinetica renaturarii ADN la Escherichia coli si Bos taurus (dupa Britten si Kohne .

CONSTRICTII SECUNDARE / D IS P E R SA T E TANDEM 1 DET EI VlINlbM GEN IETIC ARNr ARNt 37 .10 ADN-ul NUCLEAR DIN GENOMUL UMAN TIPURI DE ADN N ER E P ET IT IV ADN NUCLEAR * » S EC V E N T E (C O P II)U N IC E CODAN TE » FA M IL II E G EN E D CO DAN TE COPII MULTIPLE HETEROCROMATIMA CONSTITUTIVA : CENTROMER. Fig. In raport cu cinetica renaturarii si a heterogenitatii secventelor polinucleotidice constitutionale. TELOMER. 10).Aceste observatii au fost premiza elaborarii ipotezei referitoare la heterogenitatea tipurilor de ADN in genomul nuclear al eucariotelor. ADN moderat repetitiv si ADN nerepetitiv (fig. Dupa ei. ipoteza confirmata ulterior. denumit ADN „egoist". in genomul eucariotelor gasim : ADN inalt repetitiv. darsi o mare cantitate de ADN non-codant. Rezultatele obtinute au permis acceptatrea a trei tipuri de ADN. la eucariote este o cantitate de ADN care are runctie de a codifica sinteza de proteine (are informatie genetica).

in timp ce I cantitatea de lumina UV absorbita de molecula de ADN in dublu helix este I mai mica.1. Autorii considera ca prin denaturare se manifesta efectul de hipercromaticitate. legaturile de hidrogen stabilite intre bazele I complementare se rup separandu-se catenele copolimerice. bazele azotate. sunt mai expuse la actiunea UV. O alta observatie pe care au facut-o este ca in timpul denaturarii creste absorbtia in UV (k = 260nm) a bazelor azotate dupa decuplarea complementara. cand catenele complementare se separa.| ului. Acest efect 1-au numit efect hipocromic. legaturile de hidrogen dintre catenele complementare se rup cu suprimarea interactiunilor Van der Waals. Dupa 10 minute are loc o racire lenta a mediului de reactie cand se restabilesc legaturile de hidrogen. datorita spiralizarii. se I supun la temperatura de 100°C timp de 10 minute. fortele necovalente se refac. Britten si Kohne (1968) au observat ca la temperatura ridicata si un pH alcalin. Cand molecula de ADN este in dublu helix. Daca 38 . principiul de lucru in procesele de denaturare-renaturare este urmatorul: ADN-ul extras din celula procariota sau eucariota se fragmenteaza in I secvente de aproximativ 1000 perechi de nucleotide. Denaturarea si renaturarea sunt procese reversibile. In consecinta. In prezent. efect denumit hipercromic. extrase si purificate. o parte din bazele azotate dispuse etajat. catenele se recupleaza complementar. iar molecula de ADN isi I reface dublul helix. absorbtia in UV a moleculei este mai scazuta. proces numit renaturare. recuplandu-se complementar cele doua catene. sunt partial „mascate" de scheletul glucido-fosforic al ADN. Cand temperatura si pH-ul sunt aduse la valorile fiziologice. cu refacerea integrala a dublului helix al moleculei de ADN. Autorii explica diferenta de absorbtie a UV astfel: prin rupereal puntilor de hidrogen si separarea catenelor complementare. Acest proces este numit denaturare. iar prin renaturare efectul de hipocromaticitate. Fragmentele se supun procesului de disociere. La aceasta temperatura si intr-un mediu alcalin.4. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular Principiul metodei: moleculele de ADN.

Daca fragmentele contin secvente repetitive si nerepetitive.de unde . ADN-ul la procariote). -1 . 11). 39 . curba exprimand repetarea secventelor din genomul studiat (fig.Co. Complexitatea genomului compus din secvente repetitive se stabileste prin curba Cot: Cot = Co x t .t. ADN-ul la eucariote). recuplarea monocatenelor se realizeaza la valori diferite de timp (ex.este concentratia initiala a ADN-ului in moli de nucleotide /litru. Cu cat diferenta valorii Cot este mai mica. cu atat viteza de recuplare a catenelor este mai rapida iar timpul necesar refaceii moleculei ADN este mai mic.este timpul de renaturare in secunde.Cot' = valoarea de comparatie a vitezei de recuplare a diferitelor secvente de ADN. . Valorile Cot se exprima pe un grafic. Valoarea Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN-ului si timpul necesar pentru reasocierea monocatenelor complementare exprimat in secunde. Pentru valoarea Cot se foloseste ca referinta valoarea Cot a unui ADN "standard" (un homopolimer) sau a unui ADN procariotic cu lungime cunoscuta. Cot .Co . Parametrii care influenteaza gradul si viteza de recuplare a monocatenelor dupa denaturarea ADN-ului sunt: -concentratia initiala a ADN-ului . Cand fragmentele de ADN nu contin secvente repetitive.repunem catenele singulare in conditii fiziologice (temperatura si concentratie ionica favorabila) ele se vor recupla. refacerea moleculei se face cu aceeasi viteza (ex. -timpul necesar pentru renaturare .

01 (renaturare foarte rapida) si refacerea integrala a moleculei. studiind cinetica reasocierii catenelor complementare si curbele Cot.-i ____-L T 10 icr3 10° 1CT* W £ 0.J 100 1000 10000 .. la care secventele au lungimi variabile cuprinse intre 100-1000 perechi de nucleotide.. M. a stabilit : . Este tipul de ADN usor de identificat si analizat. 40 . 1983). cu oligoelemente repetitive scurte (de 5-300 perechi de nucleotide) dispuse in tandemuri lungi....ADN-ul cu o valoare Cot cuprinsa intre 0. Stryer.1 . Valoarea Cot 10 ...10" exprima un ADN moderat repetitiv. robert.01 < Cot < 10 corespunde ADN-ului moderat repetitiv.ADN-ul cu un timp de renaturare foarte mic . este un ADN inalt repetitiv.10" exprima un ADN inalt repetitiv. ... Valoarea Cot 10" . Valoarea Cot peste 102 este un ADN nerepetitiv (dupa J..1 1 Col (molxs/1) v-4 Fig...Perechi de nucleotide t 1{)7 T 10 102 1£p 10« 105 1Q6 10* 1G50 10^ i_____I J. In 1975. L.10"4 < Cot < 0.ll Curba Cot...

ADN-ul la care valoarea Cot de reasociere variaza intre 10 < Cot < | l000.000 pb = 106 pb. La organismele eucariote 25-30% in totalul ADN-ului nuclear se reasociaza cu o viteza a carei valoare Cot variaza in limite largi: intre 0. 5. timpul necesar pentru recunoastere si recuplare a catenclor complementarc este mai mare. Cand Cot are valoare de 50% mai mica fata de valoarea Cot a ADN inalt repetitiv.1000 Mb = 1.000. Heterogenitatea ADN-ului din genomul uman si pnctiile lui Plecand de la demons'tratiile lui Chargaff (1974) si in raport cu frecventa secventelor de ADN care apar in genomul nuclear.000. adica produsul concentratiei initiale si al timpului. Datorita secventelor nerepetitive.ADN-ul repetitiv. . 41 .000.000. care poate fi inalt repetitiv si moderat repetitiv. lGb = gigabaza . 5.000 pb = 10° pb.ADN-ul nerepetitiv sau cu secvente unice .1 Familii de ADN repetitiv In genomul eucariotelor si/sau unor organisme eucariote superioare rvoluate din regnul animal gasim ADN repetitiv. bib = megabaza = 1000 kb = 1. |ln analiza lungimii secventelor polinucleotidice din genomul uman si a tuturor speciilor din regnul animal si vegetal.000 kb =1. a) ADN-ul moderat repetitiv.1 si 10.. Cinetica renaturarii ADN este in raport de logaritmul Cot. |-Kb = kilobaza = 1000 pb = 10? pb. se noteaza Cot '/2 si este ADN moderat repetitiv. deci are o valoare mare. cu functia codanta sau nu. sunt folosite urmatoarele notatii valorice: |-pb =perechi debaze. in genomul uman exista dona grupe mari de ADN: . este un ADN nerepetitiv sau cu secvente junice. in genomul ^rnian gasim ADN moderat repetitiv si inalt repetitiv. In raport cu dimensiunea ■ numarul secventelor repetitive. exprimat in moli litruxsecunde.

Contin intre 300-1000 pb. cu un numar foarte mic de cupluri complementare.renaturarea. Ordonarea este discontinua. Young (1979) a demonstrat ca secventele repetitive intermediare variaza ca numar si pozitie in ADN-ul diverselor specii. De exemplu. Secvente moderat repetitive se pot intercala si printre moleculele de ADN nerepetitiv. diferentieri de repartitie intracromozomiala.Toate moleculele din ADN-ul genomic nuclear care au valoare Cot intre aceste limite de reasociere sunt denumite ADN nulear moderat repetitive. urmata de procesul de denaturare la o valoare Cot corespunzatoare ADN-ului moderat repetitiv. se constata ca mai mult de 50% din totalul secventelor disociate vor forma hibrizi ADN-ADN. Aceasta discontinuitate in distributia intracromozomiala a ADN-ului moderat repetitiv a fost demonstrata experimental. Numarul perechilor de baze este mai mare in ADN-ul moderat repetitiv. prin fragmentarea moleculelor de ADN cromozomial in secvente a caror dimensiune este de aproximativ 5 Kb. iar restul secventelor. el a mai demonstrat ca apar diferentieri de repartitie chiar intre indivizii conspecifici. Secventele repetitive sunt scurte. respectivele secvente fiind foarte scurte. s-a observat ca aproximativ 90% din moleculele donate contin secvente moderat repetitive. De asemenea.secventele ADN-ului moderat repetitiv nu se caracterizeaza prin repetabilitate secventiala ordonata si reasociere exacta. a carui lungime medie este de 20 Kb. reasociind foarte lent. Coeficientul de repetabilitate a secventelor identice variaza intre 10 104. ' . In raport cu sensibilitatea la enzimele care degradeaza ADN-ul si temperatura de „topire" (TM). s-au stabilit urmatoarele: . de disociere-reasociere. reasocierea. Un alt indicator care confirma distributia discontinua a secventelor moderat repetitive este frecventa cu care clonele de ADN recombinat contin secvente de ADN moderat repetitive. prin folosirea de ADN din genomul celular uman pentru prepararea unui „situs de clonare" genomica. Diferentierile de numar si pozitie a secventelor repetitive intre indivizii conspecifici sunt si rezultatul recombinarilor intracromozomiale prin „crossing-over inegal". se poate face in secvente „inrudite" dar nu identice. 42 . rezultand un hibrid . Distributia ADN-ului moderat repetitiv in cromozomi este discontinua. De exemplu. este nerepetitiv.

Secventele cu pozitie si ordine neomogena intre indivizii conspecifici. Conform datelor obtinute. secventele codante sunt gene care. medicina legala). pot fi folosite ca marked genetici pentru studiul populatiilor. Pe baza indicatorilor mentionati se estimeaza existenta in genomul uman a circa 3x10' fragmente repetitive din ADN. Sanger (1981). 1 si 6 sunt catalizate tot de ARN polimeraza III.. s.a. cu locusuri pe bratul scurt „p"al cromozomilor acrocentrici |(vezi cromozomii). IHGSC (2001). De exemplu.000 de secvente SINES (nature. mentionam : . Acestea ar codifica. ar fi locusul genei pentru ARNr 5S. diverse sinteze proteice necesare activitatii celulare. Amplificarea lor s-ar face prin reverstranscriere (retrotranspozitie). in apropierea centromerului cromozomului numarul 1. iar pentru ARNf aproximativ 1300 gene (Pardue si col.secventele SINEs (short interspred repeated sequences) a caror lungime este estimata intre 100 si 400 pb si reprezinta 3-5 % din totalul ADX-ului genomului uman.secventele LINEs (long interspred repeated sequences) sunt secvente de 6-7 kb . sau folosite ca markeri corelat cu diverse boli determinate genetic. Venter (2001). camarkeri pentru identificarea indivizilor (criminalistica. Transcrierea este catalizata de enzimele ARN polimeraze III. In genomul uman se estimeaza existenta a 100.genele pentru sinteza ARNt (acid ribonucleic de transport) cu locusurile pe cromozomii nr. informational genetic. Li (2001). Unii cercetetori includ secventele SINEs si Alu in grupa elementelor transpozabile. . . In genomul uman se estimeaza un numar de aproximativ 500. au stabilit ca printre secventele de ADN moderat repetitiv se gasesc numeroase secvente codante. Whitfield (1995). determina sinteza histonelor (histogenele) sau gene care codifica jtipurideARNrsiARNt. Din acest grup de secvente informational active din ADN moderat repetitiv. genetic. In segmentele cromatidice denumite „organizatori nucleolari" se gasesc intre 150-200 copii genice (familia de gene ale ARN. precum Pardue (1973). cu rol in activitatea replicarilor (vezi initierea sintezei ADN). 411). 0 serie de cercetatori. Pe bratul lung „q".genele ribozomale care codifica molecule de ARNr (acid ribonucleic ribozomal).1973). 2001. Se presupune a avea rol in cuplarea cromozomilor 43 . se presupune existenta in genomul uman haploid a circa 200 gene pentru ARNr 5S. . Printre secventele ADN repetitive se mai gasesc si alte tipuri de secvente genetic active.).000 de secvente LINEs.

2001) Familia secventelor repetitive SINEs: Alu MIR MIR3 LINEs: LINEs-1 LINEs-2 LINEs-3 Elemente LTR Transpozoni ADN Numar relativ de copii in genomul uman 155800 109000 39300 75000 868000 516000 315000 37000 443000 294000 5. s-a constatat ca raportul bazelor A+C complementare G+C IN ADN-ul inalt repetitiv. fiind in exclusivitate un ADN „egoist" deoarece isi exercita numai functia de autoreplicare.000. este diferit fata de ADN-ul repetitiv. 44 . Tipuri de ADN inalt repetitiv Din totalul genomului uman. 2001. De exemplu. Walker si col. (1969) apreciau ca secventele scurte de CCCTAA GGGA TT se P°t repeta. ADN-ul inalt repetitiv este necodant. Aceste secvente nu sunt transcrise in molecule de ARMm . Se considera ca acest tip de ADN poate aveaun coeficient de repetabilitate a microsecventelor ce pot depasi si un milionde ori. Li si col..2. dispuse in tandem. Moleculele de ADN inalt repetitiv au lungimi variabile in raport cu dimensiunea secventelor si gradul de repetabilitate a secventelor. valoric. Se crede ca secventele SINEs si LINEs ar proveni din gene codante printr-un mecanism de retroinsertie.omologi in zigomerul profazei primare a meiozei si implicare in crossing-over.000 de ori. Intr-un studiu efectuat de Tartoff in 1975. prin dispunerea in tandem de peste 1. Tipul si numarul copiilor din genomul uman al familiei ADN repetitiv (dupa IHGSC. Tabel I. Este reprezentat de secvente cu dimensiuni de 1 pana la 200 pb (si mai multe). aproximativ 10% este ADN inalt| repetitiv.

. (1985).Tartof a mai observat ca. (1986). ADN-ul inalt repetitiv este localizat in zonele cu heterocromatina constitutiva (respectiv in benzile C) ale cromozomilor si anume: regiunea pericentromerica (majoritar). Secvente de ADN inalt repetitiv satelitic in regiunea pericentromerica (dupa Tartof. in majoritate. (fig. 45 . iar in cromozomii celulelor somatice secventele sunt hipermetilate (Dib si col. Nogo si col.ADN interspres (transpozonic). . 1996. 12 si fig. 13).ADN microsatelit. 1999). Dupa dimensiune. . la nivelul telomerelor si constrictiilor secundare (Tabel II) . Tabel II.ADN mini satelit. secventele inalt repetitive din ADN pot fi de tipul: . numar si limgimea dispunerii in tandem. Clasificarea familiilor secventelor inalt repetitive din ADN genomic uman a fost facuta de Casanova si col.ADN satelit. Bird. Se presupune ca ADN-ul inalt repetitiv ar avea rol in imperecherea liniara a cromozomilor in stadiul de zigonem din profaza primara a meiozei. 1975) Specia Drosophila melanogaster Componenta secventelor repetitive AGAAG ATAAT ATATAAT AATAACATAG AGAGAAGAAG ACAAACT ATAAACT ACAAATT AT CGT ATCC CCCTAA ACACAGCGGG Drosophila viridis Cancer boscalis Pagurus pollicaris Cavia porcellus Dipodomys ordii Un studiu facut pe cromozomul Y uman a evidentiat ca secventele repetitive din celulele gametice sunt hipometilate.

. Folosindu-se metoda ultracentrifugarii in gradient de densitate Ag-CsSCU.693 g/cm3. Se apreciaza ca unitatile repetitive ale ADN-ului satelit sunt simple sau moderat complexe. "' IHGSC = International Human Genome Sequencing Consortium . Este ADN-ul cu numar foarte mare de secvente repetitive a caror lungime variaza in limite cuprinse intre 5 si 25 pb.. s. Venter si col. Totusi heterogenitatea a fost demonstrata prin folosirea digestiei ADN-ului cu enzime de restrictie.697 g/cnr) ce contin. lungimea satelitului ajunge la cca 100 kb. secvente de tipul ATTCC. Prin dispunerea lor in tandem. IHGSC3 (2001).. (2001)... Lavett (1997).. s-a stabilit ca in raport de numarul unitatilor repetitive dispuse in tandem. 46 . familia III = 1. care recunosc un singur situs din unitatea repetitiva.. .familia de ADN satelit compusa din unitati repetitive foarte scurte. ADN-ul satelit. (1990). se pot identifica trei familii majore de ADN satelit: .familiile II si III (familia II = 1.Malaspina si col.a.. dispuse in tandem. care-i total diferita de restul ADN-ului nuclear. Prin centrifugare in gradient de densitate nu s-a putut stabili heterogenitatea complexa a secventelor ADN-ului repetitiv satelitic. Densitatea ADN-ului satelit este determinata de componenta in baze azotate a unitatilor de repetitie . prin numarul bazelor/secventa.

< " ^ 1—I ■■/J £— 1 G* o H Pi § o b z < s A. i— * " z ADN TELOMERIC ft. w w — a: >■* h 47 . 5 J 5 o z w 0 —»■ w z J3 z w J Q < — h U z 5 u.

D gasim localizat. Aceasta dispersare 48 . ADN-ul satelit nu este transcris in ARNm. Sunt si cromozomi genomici unde ADN-ul satelit este „combinat". intracromozomic (in diverse segmente cromatidice). Indepartarea transpozomului si refacerea initiala a genei Gena Fig. 13 Dinamica transpozonului insertionat in gena dupa Clark si Wall (1992). localizat in regiunea centromerica. Familia ADN alfoida ar contine 8 x 103 copii de unitati dispuse in tandem si reprezinta 4% din totalul genomului nuclear. ca ADN satelit s-ar gasi localizat si in regiunile constrictiilor secundare.ry'v/vvyv/'-' s Transpozon Insertia transpozonului in gena Clranspozooy Gena cu functie mutanta modificata JWWW C Transpozon^ VSAAAA Secventa transpozomului folosit. Satelitul alfoid centromeric are un situs cu ajutorul caruia se leaga cu o proteina centromerica specifica. cu alte tipuri de ADN repetitiv. rezultat prin insertie. in regiunile heterocromatice la cromozomii Iq. Csink si Henicoff (1988) presupun. Un tip particular de ADN satelit este ADN-ul alfoid (alfa = a). In aceasta combinatie sunt identificate. Se caracterizeaza prin repetitivitatea in tandem a unei unitati ce contine 117 pb. ca dispersie. in special. 16q si Yq. 9q. prezent in toti cromozomii din genomul celulei. pe baza cercetarilor efectuate. Este non-informational. prin altemanta repetitiva si in raporturi valorice variabile.

ca test genetic. in studiul etniilor. din familie. constituite din 1 pana la 13 pb. Unitatea repetitiva are dimensiunea ce variaza intre 14 si 65 pb. s-au consemnat diferente de mvel molecular intre indivizii conspecifici. 5'. in comparatie cu ADN-ul alfoid care e omniprezent in regiunea centromerica a cromozomilor. Deasemenea au aplicabilitate. ADN-ul minisatelit. in medicina legala. in criminalistica.variable number of tandem repeats"). la eucariote.de iinde „X" poate fi orice tip de nucleotid. Pe cromozomii sexuali x si y nu s-a identiflcat ADN minisatelit.. repetata de sute de ori. Datorita hipervariabilitatii secventelor. confera minisatelitilor trasaturi hipervariabile.GGGCAGGAXG . este microsatelitul care are repetabilitate de „n" ori a cuplului complementar A-T: 49 . dispuse in tandem pot avea lungimi ce ajung la 20 kb.Aceasta imitate. realizand microsateliti de lungimi variabile. care prezinta ca unitate repetabila o singura pereche de nucleotide. ADN-ul microsatelit. In zona telomerica a cromozomilor sunt minisateliti la care unitatea repetitiva este reprezentata de un hexanucleoid de tipul . ADN-ul minisatelit telomeric ar proteja cromozomii sa nu se „degradeze" in timpul replicarii ADN.. AD\-ul minisatelit este denumit si VNTR (.. Datorita variatiilor individuale (prin repartitie sau prin prezenta tipului de minisatelit) minisatelitii pot fi folositi ca markeri genetici. Este ADN-ul genomic care. Sccventa comuna a ADN-ului minisatelit este . care. ca amprcnte genetice. in diagnosticul bolilor moleculare pe fond genetic. Deoarece „X" poate fi orice tip de nucleotid.. se cupleaza cu telomeraza. in stabilirea gradului de rudenie intre indivizi. Aceste secvente „simple" se pot repetade 10-20 de ori. Un exemplu de microsatelit cu secvente simple. Ca rol.cromozomica combinativa ii este caracteristica ADN-ului satelit.1 si 20 kb. Asemenea markeri se pot folosi in studiile antropologice. Este ADN-ul alcatuit din grupe repetitive.. Aceasta secventializare o gasim la ADN-ul minisatelit localizat in regiunile distal-telomerice ale cromozomilor.TTAGGG 3'. prezinta secvente simple repetate. Este distribuit in tot genomul nuclear uman. Se folosesc la studiul cuplurilor gemelare pentru a stabili starea de gemeni univitelini (monozigoti) sau bivitelini (dizigoti) . Diferentele interindividuale variaza in limite intre 0.. cu ajutorul carora se poate stabili tipul constitutional al fiecarui individ din populatie.

5' .. aceasta familie este considerata heterogena.. determinand un accentuat poiimorfism molecular in genomul uman.. prin implicarea retrovirusilor..... dar si in raport cu lungimea secventelor repetete..... Datorita unei ample diversitati pot fi folositi ca marked genetici (vezi rolul minisatelitilor). .... 50 ......... 3' . prin pierderea unei unitati repetitive (un nucleotid) in timpul replicarii sau repararii moleculei de ADN. Microsatelitii au o mare variabilitate determinata de numarul mononucleotidelor si binucleotidelor care intra in componenta lor...5' In genomul uman exista 15% din ADN-ul microsatelit format din repetitivitatea unui singur cuplu complementar A-T.. repetate.. De asemenea diversitatea microsatelitilor se realizeaza si prini activitati de transpozitie realizate de mecanismele de conversie ale ARN-ului in ADN. Diversitatea microsatelitilor se amplifica prin: repetari extensive a secventei initiale....... Repetitiile secventelor lungi sunt identificate la fiecare 50 Kb din genomul uman. in special cei endogeni (RVE).... Repetitiile trinucleotidice in ADN-ul microsatelit sunt foarte rare in genomul uman. Ca distributie.. benzile G-pozitive sunt intunecate si intens cromatice).TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT... ADN-ul inalt repetitiv interspres......3' ...... Din aceasta familie fac parte secventele lungi. aceasta familie se gaseste si in zone cu eucromatina cromozomiala dar nu in zonele codante..AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA. Secventele interspres „Kpn" le gasim localizate in benzile eucromatice G-pozitive (in metafaza.. Fiecare secventa „Kpn" are un capat 3' si se termina cu o „caseta" poli-A de lungime variabila.. .5' si care reprezinta 28% din ADN-ul genomic.....C AC AC AC AC AC AC AC ACAC AC AC A 3' . in genomul uman (Strachan si Read...5' .3' .GTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGT.. iar 28% este ADN microsatelit compus din repetarea a doua perechi de nucleotide: ..Familia Kpn .. Datorita diferentelor de lungime a secventelor........ 1991)... In genomul uman sunt identificate doua familii de ADN inalt repetitiv interspres : familia Kpn si familia Alu..... Unele secvente „Kpn" prezinta similitudine structurala cu gena care codifica enzima transpozaza...... prin recombinarea ADN-ului cu formarea de repetitii interdispersabile. .

unde ar determina o accentuata instabilitate genomica la om (leucemie acuta). familia Alu este reprezentata si de transpozoni. considera ca secventele „Alu" sunt si de origine crossing-over intragenic inegal. Denumirea de secvente Alu este data de enzima de restrictie prin care sunt izolate din genomul celular. sunt identificati in introni si chiar in unele pseudogene sau in interiorul ADN satelit. Astfel. Descoperita in genomul uman de catre Calabretta si col. Calabretta a stabilit diferente de numar in populatiile celulare la acelasi individ si diferente intre indivizii conspecifici. . dar fara a fi cunoscut pana in prezent rolul lor in aceste procese. 1995). Repetitiile „Kpn" lipsesc din exoni dar sunt prezente in introni. Desi lipsesc din exonii genelor. 51 . respectiv transpozonii. Calabretta si col. (1995).Familia interspres Alu. familia Alu amplifica heterogenitatea genomului uman la nivel molecular. sunt dispuse grupat sau dispersat pe grupuri de secvente. in genomul leucocitelor omului normal se pot identifica 50 secvente Alu. in zonele eucromatice ale cromozomilor. Tot Calabretta a consemnat diferente valorice ale secventelor „Ahi" intre indivizii normali si intre cei care manifesta o anume boala pe fond genetic. in timp ce in genomul leucocitelor la bolnavii cu leucemie acuta . dintre care unii ar fi retrovirasi. s-au identificat numai 5 cupluri Alu-Hi5A. Secventele Alu apar la fiecare 4 kb. Ca lungime o secventa Alu poate ajunge pana la 300 pb. Secventele Alu in numar de aproximativ 300 -500. Familia Alu poate prezenta un situs de restrictie pentru enzima Alu I. O alta diferenta intre individul normal si eel bolnav de leucemie acuta este ca in citoplasma leucocitelor la leucemici se gasesc un numar crescut de secvente Alu in forma de inel. Autorii acestei ipoteze considera ca retrovirusii din genomul uman nuclear. (1982). ceea ce la individul normal lipsesc. s-a lansat ipoteza ca familia Alu este reprezentata si de transpozoni. Datorita studiilor si rezultatelor obtinute.Sunt presupuneri ca secvente din familia „interspres Kpn" sunt implicate in procesele transpozitionale din genom. ar trece in citoplasma leucocitelor. responsabil de patru deletii si o duplicate. iar elementele Alu pot fi transcrise de ARN polimeraza III. Datorita diferentelor de lungime a secventelor . cuplate cu „secventele unice" Hi5A .000. Dupa Whitfield si col. sau secvente interspres labile (Whitfield si col. Exemplul urmator convinge diferentele numerice intre omul normal si eel bolnav.

Elemente genetic transpozabile Transpozonii Majoritatea secventelor inserate (SI) din familia Alu sunt transpozonii. Descoperirea B. tree dintr-un locus in altul pe cromozomi. amplificati prin procesele de transpozitie. Secventele inserate de ADN altereaza genomul. care-si schimba locusul de la un cromozom la altul. McClintock a deschis un teren de cercetare genetica in genomul organismelor eucariote si in mod deosebit in genomul uman. 13. Daca se accepta ca sunt produsul si al crossing-overului inegal in meioza si autoduplicatie. 14). identificarea lor poate fi folosita ca marked antropologici si paleontologici. Datorita polimorfismului accentuat. au fost denumite transpozoni (fig. secvente polinucleotidice de insertie. McClintock (Premiul Nobel in 1983). Aceste secvente. sugera ca dispunerea spatiala a moleculei de ADN cromozomial nu este constanta. B. 5. autorul considera ca materialul genetic cromozomial suporta frecvente modificari datorita transpozitiei unor secvente nucleotidice. Au aplicabilitate bio-genetica si valoare diagnostica. Ei considera ca secventele repetitive sunt resturi ancestrale (din ADN-ul primar sau arhaic). Ipotetic.3.Merita aprecierea pe care cercetatorii o dau secventelor repetitive din genomul uman. Transpozonii. Ca moleculele ADN-ului genomic nuclear ar contine secvente nucleotidice repetitive. Prezenta si transpozitia transpozonilor are loc la toate organismele procariote si eucariote. 52 . Situindu-se printre cei care s-au ocupat in mod deosebit de procesele transpozitionale.si ale caror efecte sunt asemanatoare mutatiilor. in interiorul genomului celular. Primele identificari legate de prezenta transpozonilor si miscarilor transpozitionale ale acestor secvente apartin lui Barbara McClintock in | 1950. prin studiul comparativ al primatelor actuale si al formelor fosile. 12. aceste secvente repetitive reprezinta repere de interpretare si evolutie antropologica a lui Homo sapiens. cauzand modificari fenotipice ale unor caractere.

Fig. REARANJARI CROMOZOMIALE RETROTRANSPOZONI transpozitie "} CROMOZOMALA determina MUTATII POLARE RUPTURI (DELETII) CCROMOZOMIALE INFECTII RETROVIRALE SIDA . EUCARIOTE EXCIZIE IMPRECISA OPERONUL LA LOCULDEINSERTIE ATRANSPOZONULUI SECVENTE INSERTIONATE i au TRANSPOZONI V. 14 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABII 1 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABILE L/.

orfonii sunt secvente nucleotidice izolate. Dupa cum observam.1979).F. se insera aproape constant. acesta blocheaza activitatea respectivei gene. plasate in zone diferite din genomul bacterian. sau unor virusuri oncogene. Fenomenul nu este identic formei de recombinare intre moleculele de ADN omoloage. Ulterior. IS2. enzimatic se poate detasa. In cazul cand transpozonul se detaseaza din acel punct insertionat. IS3 etc. S-a constatat ca inserarea este facilitata de o integraza. (D. inclusiv la om.Natura secventelor de insertie transpozabile a fost studiata prin fenomenele de recombinare. Tot Childs emite ipoteza ca orfonii ar fi gene implicate in dezvoltarea organismului. Enzima implicata in detasarea si insertionarea secventei de ADN ar fi transpozaza. gena isi recapata functia initiala. Dar prin continuarea si extinderea cercetari lor s-a constatat ca transpozitia genica se manifesta si la alte vietuitoare. lanseaza urmatonil concept : cand transpozonul este insertionat in interiorul sau in apropierea unei gene din cromozom. dupa ce traverseaza membrana celulei bacteriene. in anumite puncte (situsuri) specifice ale cromozomului inelar. pe care a denumit-o clasa de gene „orfonf. Aceste situsuri sunt simbolizate prin notatiile ISi. inserandu-se in alt punct de fixare al cromozomului. G.J. S-a mai observat ca segmentul de ADN insertionat.. Fenomenul de „migrare" a unor secvente polinucleotidice din componenta unei molecule ADN in alta molecula sau in alt cromozom. insertionate printre grupele de gene din componenta normala non-repetitiva a cromozomului. Modelele biologice folosite pentru studiu au fost bacteriile Sacharomyces cerevisiae si Ddosophila melanogaster.E. Transpozitiile se produc in celulele „rec"". respectiv celule al caror ADN nu se recombina prin mecanismul clasic. Sing. 1992). a fost numit de cercetatori transpozitie genica. Childs considera ca in genomul celular ar exista 0 noua clasa de gene. cercetatorii G. Dupa Childs. Brewer si Ch. La primele cercetari si observatii s-a presupus ca transpozitia genica este proprie numai unor fagi temperati. Dupa el. 54 . inserarea beneficiaza de existenta unor zone sau puncte din ADN-ul cromozomial care au proprietati de fixare. iar segmentul transpozat cu numele de transpozon sau gena saritoare (Shapira. procesul si locul de insertionare este aleatoriu. Din studiile efectuate. iar transpozonul putandu-se insertiona ulterior pe alt cromozom. De aici si denumirea de gene „saritoare". Snyder. De exemplu sunt observatii care confirma ca molecula de ADN a bacteriofagului lambda (X).

I Cercetatorii Strachan si Read (1999) au demonstrat ca prin folosirea ft „matrite" ARN.transpozonii determina un grad ridicat de variabilitate genetica la nivel molecular (polimorfism molecular). unde este o cantitate mare de ADN repetitiv. avand rolul: . De asemenea se losesc ca elemente implicate in transmiterea si diferentierea particulara a caractere. elementele transpozabile pot implicate in activitatea genomului uman. in special in studiul genelor reglatoare si structurale din componenta operonilor. un numar litre secventele genice insertionate sunt de origine transpozonica. sau nu.Brewer si Sing sustin ca unii transpozoni reprezinta o gena sau agment de gena in genom. in stabili „labilitatea" genomului uman. I Transpozonii pot fi folositi ca markeri pentru stabilirea tipului nstitutional genetic al indivizilor umani. 55 . cu implicatii in etapele ontogenice. I genomul uman. si aparitia diverselor structuri la individul unde s-au produs procesele transpozitionale ale segmentelor polinucleotidice. Se considera ca majoritatea transpozonilor au origine ancestrala.prin procesul de transpozitie insertionala. De exemplu la Escherichia coli miscarile de insertie a inspozonilor se realizeaza cu o frecventa de aproximativ 1/10 replican. . La om. ei pot fi contrabalansati de prezenta mutatiilor sau producerea mutatiilor „de novo" in genomul uman. la conditii deosebite de stres sau noxe fizico-chimice. in ibilirea etapelor si evolutia speciei Homo sapiens.capacitatea de „directionare" a actiunii genelor in timpul diferentierii si dezvoltarii organismului. enzima reverstranscriptaza va determina sinteza implementara a unei secvente polinucleotidice de ADN capabila sa se sertioneze in genomul celular. induc conditii noi de reorganizare a cromozomilor. Desi cu un potential ridicat de roluri. pentru studii paleoontologice si antropologice. . . la identificarea gemenilor litelini si bivitelini. capacitatea de adaptare. ranspozonii pot fi identificati in genomul organismelor procariote si carote. sau influente in care sunt implicati transpozonii. . receptivitatea genomului la actiunea factorilor de mediu. L Pe langa rolul lor ca markeri genetici.prin numar si frecventa insertiei secventelor in genomul uman. transpozonii sunt transpozati prin actiunea enzimei iverstranscriptaza. ca markeri in diversele boli pe fond genetic.stabilirea interactiunii cu alte gene.

Un exemplu care confirma posibilele modificari in activitatea organismului sunt transpozonii.. boli pe fond genetic.. CCGATTAGGCAAT ATTGCCTAATCGG. care determina rezistenta la diverse antibiotice (penicilina. Palindromul O categorie de ADN repetitiv necodant este ADN-ul in palindroame. iar gena care confera rezistenta la tetraciclina are in zona terminala secventa de insertie IS3.. sunt urmatoarele: segmentul ADN care determina rezistenta la cloramfenicol are in partea terminala secventa de insertie ISi.. 5. Aceste fisuri cromozomale pot determina afectiuni. se poate transforma functia unei celule sau unui tesut normal. .. pot induce dereglari in activitatea celulelor sau tesuturilor.. formand o bucla numita palindrom: .. La unele eucariote numarul pb din componenta palindroamelor ar reprezenta pana la 50% din totalul nucleotidelor din genom. Sa presupunem o secventa pe o monocatena din structura moleculei deADN: Daca se analizeaza cu atentie putem observa aparitia posibilitatii de cuplare complementara a bazelor. Palindromul se formeaza datorita posibilitatii de realizare a autocomplementaritatii.. Ei considera ca elementele transpozabile ar fi implicate in producerea anomaliilor cromozomale de tipul: ruperi (deletii) cromozomale la nivelul situsurilor fragile..GGCT AATCCGTTA Ca lungime. cloramfenicol etc. . Datorita transpozonilor care indue labilitate genomica.). kanamicina.. Orfonii ar fi gene rezultate din translocatia cromozomilor cu implicatie in dezvoltarea organismului.Un aspect important a fost relevat de Brewer si Sing. Modificarile genomice induse de transpozoni ca rezistenta la antibiotice..CCGATTAGGCAAT . consecinta ordonarii particulare a bazelor azotate pe o secventa monocatenara din structura ADN-ului cromozomal. palindroamele variaza in limite foarte largi. continand intre 6 pb pana la cateva sute si chiar mii de pb.4.

materialul genetic. 57 . forme libere de ADN in citoplasma.o mai buna „protectie" a materialului ereditar. De retinut ca la procariote in afara de moleculele ADN care formeaza unicul cromozom. Dar la eucariote materialul ereditar nu este in totalitate localizat in nucleu. . care pot sintetiza proteine cu viata lunga pe baza ARNm existent in citoplasma. la eucariote. Genomul mitocondrial sau ereditatea citoplasmatica In evolutia biologica a organismelor vii a avut loc o specializare intracelulara. Concentrarea materialului ereditar in nucleul celulelor la eucariote. avand o oarecare autonomie in raport cu ADN-ul nuclear (vezi mecanismele diferentierii). La unele bacterii si alge.o distributie „precisa" a materialului ereditar in timpul diviziunii mitotice sau meiotice. Cantitatea ADN-ului citoplasmatic este foarte mica in raport cu cea din nucleu (0.Homo sapiens (omul actual) ar avea aproximativ un numar de 120. Schmid si col. Autonomia relativa a ARNm fata de nucleu s-a demonstrat experimental prin supravietuirea limitata a celulelor enucleate. Terminologia folosita in studiul ereditatii citoplasmatice este urmatoarea: . au identificat secvente unice de ADN flancate la cele doua extremitati de secvente terminale de tipul: ATTCGG---------------------------------------CCGAAT ADN cu secventa unica 6. mai exact in cromozomii nucleari. Acest ADN da nastere fenomenelor de ereditate citoplasmatica sau extracromozomiala. exista si epizomii. este prezent in citoplasma celulelor. ARN-ulm sintetizat in nucleu poate persista in citoplasma. reprezentand totalitatea masei ereditare localizata in citoplasma.000 palindroame.5 din totalul ADN-ului celular). Sunt identificate molecule de ADN in cloroplaste (la plante) si mitocondrii (la animale). In citoplasma celulelor somatice.plasmida. denumita si plasmogena. .plasmonul sau plasmotipul este echivalentul genotipului nuclear. gasim molecule de ARNm. In 1975. asigura: . echivalentul genei. este unitatea ereditara a plasmonului. La eucariote consemnam concentrarea materialului ereditar in nucleu. respectiv moleculele de ADN.

au finalizat secventierea (cartografierea) structurii moleculei de ADN mitocondrial (fig. Anderson si col. Structura genomului mitocondrial Molecula ADN-ului mitocondrial este in dublu helix cu aspect circular (fig. Sanger a stabilit ca ADN-ul mitocondrial din celuleie somatice umane are in componenta sa 16590 perechi de baze (de nucleotide) pentru fiecare mitocondrie. 58 . 15).citoplasmonul. totalitatea plasmidelor ce se gasesc dispersate in citoplasma.. .plasmonul sau plasmotipul reprezinta totalitatea determinantilor genetici din componenta plasmidelor. 15). In 1981.

L-IMET PRO 59 . Nu respecta legile jdelienc.Caracteristicile si functiile ereditatii citoplasmatice Din cercetarile facute pana in prezent se pot stabili urmatoarele teristici si functii ale ereditatii citoplasmatice (Fig. 16): .AUG "/ ASf/-ARG ' /ALA IL.w .1.Fig.nu prezinta V . . 15 ADN-ul mitocondrial CYS \ HIS .CITOCROM OXIDAZA III segregare de tip mendelian.E 6. f iP 1 LYS LEU - \i . AS* ^.

2. este de origine materna. Explicatia este urmatoarea: la organismele eucariote sexuate fecundatia se realizeaza intre ovul si spermie.prin lipsa mecanismelor de reparare a moleculei ADNm in genomul mitocondrial. cealalta catena este bogata in citozina.posibilitatea ca unele plasmagene sa suporte mutatii. iar caracterele care apar (normale sau patologice) nu respecta regulile mendeliene de segregare si transmitere. . . Spermia (capul spermatozoidului cu nucleul haploid) este lipsita de masa citoplasmatica. 1997).. Asa se explica de ce aproape intreaga molecula ADNm isi exercita functia de determinism genetic. molecula de ADNm are arhitectura similara cu genomul procariotic (circulara). de regula materna.in componenta moleculei ADNm nu sunt proteine de tip histone si nonhistone. sau are o cantitate extrem de mica. creste riscul ratei mutatiilor. fiind denumita si cate grea (notata H).se sintetizeaza semiconservativ. . ADN-ul mitocondrial. .analizata la microscopul electronic. pe o catena predomina guanina. Preponderent detine genele pentru moleculele de ARNt si ale ARNr (Diane K. In consecinta nu contine mitocondrii. dar independent de replicarea ADN-ului cromozomial. 6. valoric.absenta fenomenului de linkage. 60 . . Lavett.cercetarile lui Stracham si Read (2000) au stabilit ca cele do catene ale moleculei ADNm au componente nucleotidice diferite : d complementare. pe secvente genice. . .molecula de ADNm.factorii ereditari citoplasmatici sunt detectati prin absenta segregarii in meioza (ovogeneza) sau printr-o segregare care. lipsita de introni. are foarte putine secvente repetitive. Ovula retine aproape in totalitate masa citoplasmatica.replicarea moleculei ADNm este unidirectionata. respectiv ereditate' citoplasmatica. Ereditatea citoplasmatica sau matroclina La produsul de conceptie. . .molecula de ADNm detine aproximativ 37 gene cu func1" determinante. citoplasma in care se gasesc mitocondrii cu ADN. nu respecta legile mendeliene.ereditatea este uniparentala. Deci rezulta lipsa ADN-ului mitocondrial. . In Fi unele caractere sunt apropiate de cele ale genitorului matern. denumita catena usoara (notata L). .

16). care au avut loc intre eucariotele si [ procariotcle ancestrale (arhaice). prin functia de determinism genetic la: [sinteza hem-ului. Mutatii in genomul mitocondrial si efecte induse Datorita incapacitatii de reparare. s.) ADN-ul pitocondrial codifica si sinteza moleculelor de ARNt si ARNr (fig. [ epilepsia mioclonica. In conditii normale. sau o reparare limitata si incompleta (in raport cu genomul nuclear). Autorii au identificat cinci modificari in structura ADN-ului 61 . Genitorul patern nu transmite acest tip de ADN citoplasmatic. Dupa Farland (2001). in procesele de detoxifiere a amoniacului din ciclul Bireogenetic. la copil apar unele ■nsaturi de caracter apropiatc de ale mamei. mutatiile mitocondriale reprezinta o cauza ■portanta a bolilor umane pe fond genetic. Berminat genetic de mutatii in secventele moleculei ADN-ului I mitocondrial. ADN-ul mitocondrial codifica polipeptide implicate in sistemele de fosforilare oxidativa (lantul respirator) ale celulei. zigotul care contine preponderant ADN-ul cromozomial nuclear de dubla origine (23 | cromozomi din ovul si 23 cromozomi din spermie. muscular.zigotul devenind celula diploida). Ehonbridge (2001). ADN-ul mitocondrial poate fi [supus niecanismelor mutationale. neuropatii. Acest tip de transmitere a caracterelor uniparental. de origine exogena sau endogena. Sunt procese care asigura energia necesara activitatii tuturor tesuturilor si ^■nelor din organism (exemple: sistemul nervos. Deoarece ADN-ul suplimentar mitocondrial este de origine materna.a. Saado (2001). ca: miopatiile. In conditii de mutageneza. De exemplu. sunt nemendeliene. 6. Mc Farland si col. (2001) au studiat sindromul Leigh. etc. dar si in fazele initiale ale j apoptozei celulare. Pascale de Lonloy (2001). Citoplasmonul nu se formeaza de novo. mutatia genelor mitocondriale induce Iboli din grupul bolilor degenerative. El se formeaza prin replicarea iinui organit „preexistent" ancestral ca rezultat al unor simbioze realizate in cursul evolutiei biologice.3. materne este Hnnoscut si sub denumirea de ereditate matroclina sau materna. contine si o cantitate suplimentara de ADN.. encefalopatiile. Sunt caractere transmise uniparental. I ADN-ul mitocondrial este implicat. etc.Prin fecundatie si constituirea zigotului. mutatii induse de actiunea factorilor potential mutageni. in procesele de oxidare a grasimilor.

Aceste modificari polimorfice indue encefalopat ie necrotica subacuta.mitocondri al. Sun t cerectari . pe care Mc Farland le considera mutatii homeoplas mice. unele anomalii erau considerate boli cu specificitate de organ. In trecut. Cercetarile recente accepta ipoteza mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. precum si scaderea activitatii citocrom C oxidazei (Cox) in muschii scheletici si cardiac. considerate modificari polimorfice de secventa. miocardiop atie hipertrofica cu efuziune pleurala bilaterala.

consecinta mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. Asemenea proteine modificate indue disfunction alitati. Bolnavii cu disfunction alitati ale complexulu i Cm. manifesta mioencefal opatie si miocardiop atie . catalizeaza transferul de electroni de pe succinat si nicotinamid adenindinuc leotid. legat de dehidrogen aza. care in mod normal.care au identificat proteine modificate in lantul respirator mitocondria l. cum ar fi: deficienta complexulu i III (Cm ubiquinolcitocrom Creductaza) din lantul mitocondria l.

Un studiu interesant apartine lui Rovio si col.(Pascale de Lonay si col. 2001). (2001) care au stabilit o corelatie intre mutatiile ADNpolimerazei mitocondri ale umane si infertilitate a masculina. 62 NU ARE LOC SEGREGARE CITOPLASMA TIC A .

MATERNA (MATROCLINA) Fig.Replica rea ADN-ul ui Diviziunea celulara si reproducerea organismelor asexuate si sexuate implica transmiterea integrala a informatiei genetice de la o generatie la generatiile care succed. GENELE PENTRU ARNr 63 . 76 ADN-ul MITOCONDRIAL sau CITOPLASMATIC 7.

Catenele se separa asemanator desfacerii unui fermoar (de aici si denumirea „ipoteza fermoarului" lansata de cei do: cercetatori)." In 1953. 64 . si ca este suficienta ne interoga genetic pe noi insine pentru a sti in care din sistemele vii structurale s-a realizat trecerea istorica.dintre toate sistemele naturale. omul. Pauling (1962) mentiona: „. Moleculele rezultate sunt identice intre ele dar identice si cu molecula ADN initiala de la care a inceput replicarea.se poate remarca urmatorul aspect: existenta postulata a perechilor specifice (complementare) sugereaza imediat un mecanism posibil de copiere a materialului genetic. demonstrata de Chargaff. Watson si Crick.. Ceea ce Watson si Crick au intuit ipotetic. Watson si Crick ( laureati ai premiului Nobel in 1953). in special." Cei doi cercetatori. fiecare complementare intre ele.." Conform ipotezei lansata de Watson si Crick. Se considera ca nu exista alt sistem. Noi credem ca inainte de replicare legaturile de hidrogen se rup si ca cele doua lanturi se desperecheaza si se separa. pe baza complementaritatii bazelor azotate din dublul helix al ADN-ului. in general si in patologia umana. replicarea moleculei ADN este de tip semiconservativ. Fiecare catena ce se separa din molecula in replicare va servi ca matrita (template) pentru sinteza catenei noi. este acela care prin intensele sale transformari. secventa de nucleotide a lantului vechi va fi riguros respectata pe catena nou formata. pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice in organizarea sa. cum este eel biologic. pe care. care complementar se vor cupla rezultand doua molecule.Cercetatorii au intuit si au demonstrat ca rolul primordial in I mentinerea si transmiterea informatiei genetice il are ADN-ul din genomul organismelor procariote sau eucariote. Fiecare lant joaca rol de tipar pentru formarea unui nou lant complementar. care sa fie mai constant suprimat si simultan mentinut. ca toate fiintele vii.. rezuma astfel replicarea ADN-ului celular: „modelul nostru de ADM este de fapt constituit din perechi tipar de nucleotide.. De exemplu. au facut urmatoarea remarca: „. Fiecare molecula va avea o catena veche si una nou sintetizata. Replicarea semiconservativa a ADN-ului a deschis cai noi in cercetarea genetica. cercetarile ulterioare au confirmat corectitudinea: replicarea este de tip conservativ.

Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea „corecta" a ADNului genomic. Fiecare molecula rezultata va contine o catena veche (matrita) si o catena nou sintetizata (complementara pe matrita). b) Sinteza ADN-ului pe catenele „matrita"se realizeaza numai in directia 5'-3' deoarece legaturile fosfodiesterice au directie defmita chimic : 5'(fosfat) terminal si 3'(hidroxil) terminal. 17). Modelul Watson-Crick prezice existenta „furcii de replicare" in cursul sintezei ADN-ului (fig. cu respectarea principiului complementaritatii bazelor.1963). respectiv replicarea moleculelor de ADN. Furca de replicare s-a studiat la procariote cu ajutorul atomilor marcati cu timidina tritiata. Coirns. stabilit de Chargaff si demonstrat ca structure secundara a ADN de catre Watson si Crick. Replicarea este semiconservativa.1.7. Autoradiografiile obtinute asupra dinamicii replicarii ADN au fost examinate la microscopul electronic (J. este caracteristica pentru toate organismele eucariote. Principiul si mecanismul replicarii Proprietatea autocatalitica. Desfacerea lanturilor cu ruperea puntilorde hidrogen este dezavantajata energetic dar este condusa energetic spre ATP. Sinteza ADN-ului respecta trei reguli: a) Sinteza ADN-ului este copierea semiconservativa a ADN-ului in curs de replicare. 65 . c) Enzimele polimeraze catalizeaza elongarea catenelor care se cupleaza complementar pe catenele matrita completand moleculele ADN in replicare.

b) ultracentrifugarea in gradient de densitate. Replicarea ADN se poate produce numai in directia 5'-3'. ca replicarea are un punct de initiere. a) Microscopia electranica. 7. Primele incercari de vizualizare a| replicarii semiconservative apartin lui Coirns (1962).Celalalt lant este sintetizat fragmentat (fragmente Okazoki). care apoi sunt sudate in prezenta ADN-ligaza. de la care procesul progreseaza pana cand apar doi cromozomi inelari in celula bacteriana.Catena replica Uf contlnuu (eaten* conductoare) ADN ligaza Replicare discontinue prin fragmente Okazaki) Fig. Un lant ADN se poate sintetiza continuu pe directia 5'-3'. Direcjia de deplasare a furcii de replicare 66 . 17 Replicarea ADN „Furca"de replicare. El a demonstrat Escherichia coli.2. pentru a alcatui un lant complet. Metode de studiu Pentru a demonstra ca ADN-ul se replica semiconservativ sunt folosite variate metode dintre care mentionam: a) autoradiografia cu examinarea imaginilor la microscopul electronic .

. precursor de sinteza analog timidinei. s-a analizat incorporarea acestora in moleculele ADN nou sintetizate. sau prin folosirea timidinei tritiate (3H). „conditionale". incepand cu punctul de initiere incepe ruperea puntilor de hidrogen. Acest proces progreseaza unidirectional punctului de initiere sau bidirectional (fig. Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat ca. Aceasta metoda are aplicabilitate in studiul genomului uman in testarea mutagenitatii chimice. Ei au folosit pe cale fizica separarea densitatilor de diferentiere. Mecanismele si procesele implicate in replicarea moleculelor ADN la procariote si eucariote au fost elucidate folosindu-se mutanti. Metoda elaborata confirma „in vivo" ca molecula ADN se replica semiconservativ. Moleculele care vor rezulta prezinta catenele „de novo" diferit colorate fata de catenele matrita si ami me: -catena matrita se prezinta de culoare inchisa (intunecata).18 Direc|ia de replicar b) Experimentul Meselson si Stahl. Replicare (Orpine de replicare) I 100 kb ____f%___ Czr~ Fig. 18).catena nou sintetizata va fi de culoare deschisa datorita incorporarii nucleotidelor marcate. conform srtucturii dublului 67 . care influenteaza efectele secundare (fenotipica) in conditii speciale. Contributie speciala la studiul replicarii semiconservative a ADNului genomic au avut Meselson si Stahl (1958) prin experientele la procariote. Cei doi cercetatori au elaborat o metoda de masurare a densitatii moleculelor de ADN hibride.Prin folosirea BrdU (brom-deoxi-uridina).

iar cele cu concentratie mica spre supra fa la lichidului. In functie de valoarea medie si in raport cu generatia cercetata. molecule cu masa moleculara diferita.fortele de sens contrar. in raport cu masa moleculara. Moleculele cu concentratie si masa moleculara mare se dispun la I fundul eprubetei de ultracentrifugare. Dispunerea stratificata in benzi este in relatie cu difuziunea termica a moleculelor ADN. 68 . folosind culturi de Escherichia coli si izotopi de atomi de azot diferit marcati. Fiecare banda poate fi analizata la spectrofotometru sau autoradiografic. 19). care este un azot greu. precursorii marcati cu N sunt incorporati in catenele nou sintetizate. Concentratiile moleculelor ADN (in raport cu numarul generatiilor ce au succedat hibridizarii moleculare) se vor dispune bandat in gradientul de densitate. vor fi marcate cu l5N. Cand tubul de ultracentrifugare contine un amestec de molecule ADN cu masa moleculara diferita. formand benzi distincte (fig.Principiul metodei: cand diverse molecule se supun I ultracentrifugarii prin folosirea unei solutii concentrate de CsCl. ADN-ul. In acest mediu marcat cu 15N. au demonstrat experimental replicarea semiconservativa a ADN : a) Au cultivat celule de Escherichia coli pe un mediu de cultura marcat cu "N. care are tendinta de a sedimenta moleculele de ADN. Aparitia benzilor ADN in gradient de densitate in CsCl este j rezultatul a doua forte antagoniste: . distributia este gaussiana. prin care moleculele ADN se dispun in benzi. In timpul sintezei ADN-ului. rezultatele putand fi exprimate si grafic.forta de gravitatie. Meselson si Stahl. . ce vor rezulta cuplate complementar intre ele. bacteriile sunt mentinute mai multe generatii pentru a avea certitudinea ca ambele catene. conform I gradientului de densitate. prinl ultracentrifugare se stratifica in benzi in CsCl. cuplandu-se complementar cu catena tipar (provenita din molecula initiala in curs de replicare). separarea si repartitia moleculelor se va realiza I conform principiului: in fiecare punct concentratia si repartitia in CsCl a I moleculelor este in functie de fortele de gravitatie ale moleculelor supuse I centrifugarii. aceste molecule vor stratifica la nivele diferite in concentratia de CsCl.

care este egala cu densitatea sa de plutire (fig. Rezultatul a fost urmatorul: aparitia unei benzi de ADN localizat I'intermediar ca distanta fata de banda 15N si banda 14N. supune ADN-ul.. masa moleculara fiind mai mica (este un ADN usor). Deoarece aceste molecule au incorporat azot usor N .l 9 ) . Dupa o suita de generatii celulare si replicari ale ADN-ului din genomul procariotic. Au extras acest ADN. numai ca mediul de cultura a fost marcat cu azot usor l4N. Deoarece aceste molecule au incorporat in timpul sintezei numai precursori marcati cu azot greu ~N.5N/14N) j ( f i g . au elaborat urmatorul experiment: un mediu de cultura (mediul III) marcat cu azot usor ftpe acest mediu a insamantat E. 19). care prin sinteza a incorporat l 4 N (azotul usor) ultracentrifugarii in gradient de densitate in CsCl. coli s-a dezvoltat un interval de timp corespunzator unui singur ciclu celular (o generatie procariota).coli din mediul 1 care a fost marcat cu Dt greu 15N. prin uliracenlrifugare. coli dezvoltate pe mediul de cultura si supus ultracentrifugarii in gradient de densitate intr-o soluticde CsCl. se vor stratifica in partea superioara a tubului. b)Un experiment asemanator au efectuat cu Escherichia coli. ADN-ul cu masa moleculara mai mare (un ADN grcu). se va strati Ilea in partea inferioara a tubului de centrifugare. Pe mediul III. 1-au supus ultracentrifugarii in gradient de densitate cu CsCl. fata de ADN-ul nemarcat (natural). form and o banda distincta si jdistantata fata de banda 15 N. c) dupa stabilirea gradientului de densitate 15N si 14N. In consecinta si ADN-ul genomic procariotic s-a replicat o singura data. Este banda ADN l4N (fig. . E. ADN-ul se dispune sub forma unei benzi in regiunea de concentratie a CsCl din tub. Este un ADN hibrid care este structural din dona catene : o catena '^N si una . A unnat extragerea ADN-ului din coloniile de E.4N (. 19).

marcat tot cu azoi usor 14N. ADN-ul extras si supus gradientului de densitate prin ultracentrifugare in CsCl s-a stratificai astfel : 50% in zona mediana a tubului (ADN hibrid 15N/14N) si si 50% in zona gradient 14N. Acest ADN ar corespunde genomului din generatia a II-a a bacterid E. d) Au continuat experimentul folosind mediul IV.5N.coli. 19 Etapele experimentului MeselsonStahl la Escherichia coli.M arcare N 15 G enerative "0" M a rca reN l4 G e n era tiaT V A D N extras A D N extras \ / 1 1 N14 N14 N14 ADN hibrid N15 N 14 5 0% Uitfacentfifuaare in CsCl Fig.coli recoltata din mediul III. 70 . Pe aces: mediu bacteriile au fost mentinute tot o singura generatie. Nicio molecula ADN nu a fost identificata la gradientul . pe care a insamantat E.

20): Generatia F2 16N .Explicatia data de Meselson si Stahl este urmatoarea (fig.

.

15N .

I 4. diferita de a ADN-ului N si '*N.20 Mecanismele etapelor replicarii ADN dupa Meselson-Stahl La sfarsitul generatiilor F0. Va avea o masa moleculara intermediara celor doua gradiente 1:. dupa o suta de replicari aleADN-ului genomic.3 . Deci ADN-ul marcat continea o catena 71 . Trecandu-se E.Generatia ADN marcat 15N "0" Fig.N si l4N. unde s-a mentinut o singura generatie celulara. pe parcursul mai multor generatii celulare. 4 N (ADN hibrid 15N/14N). deci o singura replicare. intreg ADN-ul continea catenele marcate: pe mediul I cu l5N (15N/15N) iar pe mediul II cu l4 N(l4N/l4N). ADN-ul rezultat este un ADN hibrid cu o catena marcata cu l5N. In consecinta masa moleculara este 14 15. coli de pe mediul I pe mediul III marcat cu N. a doua marcata cu .

etc.F2... raportul intre moleculele hibride ADN 15N/14N si ADN-ul cu ambele catene marcate 14N (conform experimentului fig.se observa un „raport mendelian" (fig.F3. de ADN-ul denaturat non helicoidal. iar fragmentul mic are functia exonucleazica 5'-3'.etc. cand incepe sinteza de „novo".ADN-ul celular se replica semiconservativ.3.Separarea ADN-ului nativ dublu helicoidal.ADN polimeraza I este denumita si enzima Romberg. .. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN La organismele procariote si eucariote sunt identificate urmatoarele complexe enzimatice implicate in mecanismele replicarii si sintezei moleculelor ADN: . Masa moleculara este media masei molecularea ADN-ului 15N si 14N. Lantul polipeptidic al enzimei poate fi clivat in doua segmente : produsul mare de clivare de 68 Rd. si respectiv intre A si T. Estd enzima monomerica. denumit si fragmentul Klenov si fragmentul mic de clivare de 35 Kd. Acest raport se obtine numai in conditiile cand sinteza ADN este semiconservativa.. ADN-ul hibrid. .. O remarca : raportand numarul catenelor marcate cu N si N din ADN-ul generatiilor Fi.veche marcata cu 15N si o catena noua complementara in raport cu cea veche.Studierea denaturarii si renaturarii ADN-ului. ADN-ul mitocondrial are o componenta diferita in bazele azotate. . 19) va creste in progresie geometrica in favoarea ADN-ului 14N. si care excizeaza grupuri mici de nucleotide (segmente polinucleotidice mici). rezultat prin replicare in primul ciclu celular (Fi) prezinta un raport de 1:1 intre catenele 15N si 14N pentru fiecare molecula de ADN.. fata de ADN-ul nuclear. F3. 1 Fragmentul mare are actiune polimerazica si exonucleazica 3'-5'. Pentru esantioanele de ADN extras din generatiile F2. cu o masa moleculara de 103 Rd. Ca rol ADN polimeraza I intervine in mecanismele de replicare si corectare a erorilor ce apar in timpul formarii catenei de „novo".Continutul relativ egal intre G si C. Este enzima care introduce primul dezoxiribonucleotid la capatul 3'-0H al primerului ARN. . Dupa cuplarea 72 ..Separarea ADN-ului nuclear (cromozomial) de ADN-ul mitocondrial (citoplasmatic).20). Experimentul Meselson si Stahl permite urmatoarele evaluari: . 7. dublu catenar. dar marcata cu 14N.

ADN polimeraza I se decupleaza si intra in functie catalitica enzima ADN-polimeraza III. ADN polimeraza I este implicata in alungirea fragmentelor Okazoki. Actiunea exonucleazica 3'-5' corecteaza erorile posibil aparute in timpul sintezei catenei de „novo". sinteza ADN-ului este stopata .blocarea activitatii polimerazei a cu aphidicolina (drog). la eucariote s-a identificat un important complex enzimatic implicat in replicare.Catalizeaza (replicarea) sinteza ADN-ului directionata de matrita ADN.mutantii conditionali ai genei ce actioneaza la temperatura de 42°C (temperatura nepermisiva). pe langa activitatea de tip ADN polimerazica are si o activitate primazica. Holoenzima este un caomplex de 900 Kd. . Este enzima inalt procesiva polimerizand aproximativ 1000 de nucleotide.ADN polimeraza de tip a (alfa). ca enzima moderat progresiva. II si III. ADN polimeraza III asigura sinteza catenei de „novo" in directia 5'-3\ rol important in sinteza.ADN polimeraza II . care asigura elongarea lantului polinucleotidic al catenei de novo care se smtctizeaza. Are o structura complexa formata din mai multe subunitati. Daca la procariote sunt implicate ADN polimerazele I. Aceasta enzima este multimerica.Rolul este putin cunoscut dar este si ea implicata in replicare. .ADN polimeraza III .enzima nu are activitate 3'-5' exonucleazica. 73 . toate implicate in replicarea ADN-ului. ADN polimeraza I. Pentru a asigura aditia precursorilor dezoxiribonucleozizi-trifosfat. determinand si o hidroliza a unui lant ADN. Enzima a polimerazica. . are si rol exonucleazic de tip 3'-5' si 5'-3'. Masa moleculara variaza intre 110-220 Kd. enzima necesita prezenta unui primer ARN cugruparea 3'-OH libera. La eucariote sunt implicati mai multi factori in replicarea ADN-ului. enzima nu se mai implica in replicarea ADNului. iarcomplexul enzimatic cu rol catalitic este reprezentat de enzimele: . Argumentele care intaresc ipoteza ca ADN polimeraza a are rol major in replicare sunt urmatoarele: .nucleotidului la pozitia 3'OH al ARN primer. polimerizand segmente pana la 10 nucleotide. iar actiunea exonucleazica 5'-3'se materializeaza prin sinteza catenei de „novo" prin indepartarea ARN primer. .

Are o masa moleculara de aproximativ 60 Kd. Se crede ca activitatea sa este corelata cu o gena cromozomala din nucleu. Este enzima c* sintetizeaza secvente scurte de ARN . . se presupune ca cele doua enzime ar avea un precursor comun. Este localizata in nucleul celulei eucariote. Aceste belie* asigura inaintarea ruperii puntilor de hidrogen si despiralizarea catenelor* zona furcilor de replicare.ADN polimeraza 8 (delta).ADN ligaza . . Topoizomeraza sectioneaza ambele catene ale ADN. .ADN topoizomerazele I si II . deruleaza molecu dupa care resudeaza fisura produsa in respectivele catene.ADN polimeraza y (gama). Reactia absoarbe energia data de NAD (nicotinamid adenindinucleotid) si de ATP. Pentru ca enzima polimerazica sa fie activa (conditional) este necesara prezenta cofactorului ciclina sau PCNA (prolifferating cell nuclear antigen).ADN helicazele . Este identificata in mitocondrie. Topoizomeraza sectioneaza o singura catena din ADN-ul in replicare. Activitatea importanta a polimerazei 8 este 3'-5' exonucleazica. . Despiralizeaza helixul ADN-ul sectioneaza catenele la nivelul axului fosfodiesteric. . Alte complexe enzimatice implicate in replicarea moleculelor AD sunt: .ARN primaza sau ARN polimeraza. 74 . Are proprietati apropiate de polimeraza a si impreuna pot fi identificate la nivelul complexului de initiere a replicarii ADN.care separa catenele complementare al moleculei in curs de replicare.este enzima care catalizeaza legatura fosfodiest intre 3'-OH de la un capat al unei catene ADN si gruparea 5'-fosfat de capatul catenei complementare a ADN-ului dublu helix. Concentratia polimerazei 8 este crescuta in stadiul interfazic „S". Are o masa moleculara de 45 Kd.. Deoarece inhibitorii sunt comuni si cu efecte asemanatoare cu cele ale tipului a. Activitatea catalitica se cupleaza cu repararea ADN-ului cand apar erori in replicare.ADN polimeraza £ (epsilon). Activitatea de reparare a erorilor asigurata de ADN polimeraza (3 se cupleaza cu polimeraza 8 (epsilon). Activitatea acestui complex enzimati necesita o sursa energetica asigurata de prezenta ATP-ului. Este implicata in replicarea ADNului mitocondrial.ADN polimeraza p (beta).amorsa implicate in sinteza no" catene de ADN. aceasta enzinr are rol important in repararea erorilor sau a mutatiilor punctiforme ce ap-in timpul replicarii ADN-ului. Ca si polimeraza p. .

Prin mansonare monocatenele devin stabile fara a se mai recupla.Proteina rep (helicaza) -deasemeni coparticipa la despiralizarea dublului helix.Proteina SSP (Single Strand binding-protein) . Procesul incepe de kstusul de origine al replicarii. 75 . metilarea adeninei din secventa GATC este esentiala.matrita. c) Sinteza ARN-primer (amorsa). Zona este denumita situs „oriC". aceasta proteina stabilizeaza monocatena.In replicarea ADN-ului sunt implicate proteine de tipul: . . a)Despiralizarea ADN-ului in curs de sinteza. pe segmentele unde s-a produs despiralizarea.declanseaza despiralizarea dublui helix al moleculei ADN si initiaza sinteza ARN-primer sau ARN-ul amorsa. Sinteza ARN-primer se face prin activarea enzimei ARN-primaza.Proteina dnaA . formand complexul care declanseaza reactiile de despiralizare a ADN-ului. Situsul „C" se va cupla cu proteina dnaA. r Laprocariote este un singur situs de initiere pentru replicarea ADN-j u l u i . [Reactiile initicrii si activarii situsului de origine „C" sunt amplificate de Iproteinele dnaB si de helicaza. va construi viitoarea molecula ADN.Etapele sintezei moleculei ADN. Pentru inceperea si controlul replicarii moleculei ADN. La eucariote.coparticipa la declansarea despiralizarii dublului helix. impreuna cu catena complementara . initiind si sinteza ARN-primer. unde incepe sinteza catenei de „novo". . monocatenele sunt mansonate de proteinele SSP.dupa ce puntile dehidrogen au lost rupte si s-au scparat catenele polinucleotidice ale ADN-|ului. Dupa sinteza ARN-ul primer se localizeaza la situsul de initiere.Mecanismul molecular de replicare a ADN-ului Ul. Prin ruperea puntilor de hidrogen si separarea monocatenelor. datorita complexitatii genomului (prin numar cromozomi si cantitate ADN) sunt mai multe situsuri de initiere la nivelul aceleiasi molecule ADN. Primaza este enzima care asigura sinteza ARN-primer. avand o lungime de aproximativ 245 pb. . 7. b)Stabilizarea monocatenelor. care.4.Proteina dnaB .

se formeaza „furca de replicare" (fig. progresiv. despiralizarea si separarea progresiva a catenelor complementare din ADN sunt directionate in ambele sensuri (sensuri opuse) ale moleculei in replicare. in sensul ca ruperea puntilor de hidrogen. La eucariote furca de replicare este bidirectionata. prin separarea monocatenelor complementare. .Initiata replicarea si ruperea puntilor de hidrogen. 21).

21 Mecanismul si enzimele implicate in sinteza ADN la E.Fig.coli (furca de replicare) 76 .

.

.este lantul conducator. ele se vor cupla complementar cu nucleotidele prezcnte pe catena matrita. 1968). Pe masura ce se esterifica nucleotidele pe catena de nuovo. Este lantul Jogging" . Pe catena „matrita" din ADN cu esterificarea in sensul 3'-5'. . proteina SSP si giraza ncgativa (enzima care asigura supraspiralizarea unor nolecule). cu sinteza continua a ADN.d) Sinteza lantului pleading si logging4". sinteza catenei „de novo" urmeaza un flux continuu (leading). ■cesul se demleaza astfel: ADN polimeraza III realizeaza esterificarea B' a unui fragment polinucleotidic. Pe aceasta catena esterificarea si sinteza catenei „de novo" este discontinua : complexa si intarziata. Deoarece sinteza catenei „de novo" se face sub actiunea enzimei ADNpolimeraza III numai in directia 5'-3'. al carui numar de nucleotide poate variaintre 1000 si 2000. Kornberg a observat ca pe catena matrita cu esterificarea 5' . ') Dupa initierea separarii catenelor „matrita" a ADN-ului in replicare. El a demonstrat ca pe catena logging sinteza are loc pe fragmente polinucleotidice. Leading= lantul „conducator". finalizand progresiv molecula de ADN. 77 . ADN-polimcraza III incepe esterificarea si cuplarea in flux continuu a nucleotidelor pe matrita a carei esterificare este directionata in ordinea 5'-3'.3'. Sinteza este fragmentara. ATP. coparticipa helicaze. pe catena matrita esterificata 5' sinteza este complexa cu participarea unor factori si mecanisme particulare. Sunt fragmented Okazaki. Pentru esterificare si ■ca fragmentelor Okazaki este necesara prezenta ARN-amorsa (primer). Pentru formarea catenei de nuovo. Lo ging = lantul „intarziat". Cel care a descifrat mecanismul sintezei pe catena logging a catenei „de novo" a fosl Okazaki. sinteza catenelor de „novo" complementare in raport cu catenele matrita este neuniforma (Kornberg.Sinteza pe catena leading .in prezenta ARN-primer cuplat la furca de replicare. [sinteza este discontinua. cu sinteza g discontinua a ADN. Pe acest ARN-amorsa se asambleaza nucleotidele in directia 5'-3' 1 . 2 1 ) .Sinteza pe catena logging .Pe catena la care esterificarea este [directionata in ordinea 3'-5' sinteza este diferita fata de catena leading.intarziat sau discontinuu .

ceea ce permite propriului capat.2.4. Datorita diferentelor de sinteza intre catenele „leading" si Jogging" sunt consemnate urmatoarele particularitati: .CB| formarea de fragmente scurte care sunt sintetizate (in prealabil) pe directia 5'-3'. . analizate si urmarite in dinamica procesului de replicare si sinteza a ADN-ului. Cum sinteza catenelor „de novo" necesita prezenta ARN-primer (amorsa). De retinut ca aceste molecule ARN-primer au dimensiuni foarte mici. .in reactia directa de identificare a unui nucleotid cu participarea ADN-polimerazei III. .7. .lantul polinucleotidic pleading" necesita prezenta unui singiu ARN-primer. 3'-OH sa fie folosit in sinteza ADN.Numarul mare de molecule ARN-primer pentn. Este demonstrat ca prin avansarea separarii catenelor „matrita" cu formarea furcii de replicare. primeaza proteina. continand circa 10 baze lungime. Aceste fragmente monocatenare pot fi ulterior extinse in directie inversa fata de deschiderea furcii de replicare. Aceste fragmente (fragmentele Okazoki) pot fi marcate.pe matrita ADN se sintetizeaza o secventa de ARN-primer. Dar furca de replicare prezinta pe un ram esterificarea in directia 5'-3' iar pe al doilea esterificarare in directia 3'-5'. acest ARNprimer urmeaza urmatoarele etape de formare si cuplare pe catena „matrita" a ADN-ului in replicare: . Pe catena matrita „leaging" sinteza catenei „de novo" avanseaza in directia 5'-3'. 78 .un capat al ARN-primer generat in duplexul ADN este implica! intr-un mecanism elementar de producere a unei incizii. catenele „de novo" se sintetizeaza pe ambele catene „matrita". Capatul 3'-OH al ARN-primer este elongat de o ADN-polimeraza.ARN-ul preformat se cupleaza cu matrita ADN.Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor Structura antiparalela a catenelor din molecula ADN in curs de replicare „complica" mecanismul sintezei catenelor „de novo".lantul polinucleotidic clogging" solicita prezenta unui numar mare de molecule ARN-primer. iar pe catena „logging" sinteza se extinde pe directia 3'-5'. catena logging este determinat de numarul fragmentelor Okazoki ce se formeaza pentru sinteza ADN cu matrita esterificata in directia 3'-5'. Este demonstrat ca fiecare fragment Okazoki incepe sinteza in prezenta unui ARN-primer.

. hibrizii ARN-ADN si ADN-ul ca matrita pentru ■carea ADN-ului din genomul celulelor.ADX-polimeraza dirijata de ARN" sau „transcriptaza inversa" este enzima H foloseste ARN-ul. sinteza ADN-ului nu avea loc. Ei au Herimentat pe ribovirusul Rauscher pentru leucemia murina si pe )ribovfrusul sarcomului Raus. Incuband acesti virusi in prezenta ■HP(d-nucleozid trifosfat) a ionilor de Mg2+ sau de Mn2' au obtinut un iimer ADN sensibil la hidroliza cu dezoxiribonucleaza. I Acest experiment elaborat de Temin si Baltimore a evidentiat ca .. La om si murine ■area transcriptazei inverse s-a realizat atat din celule normale cat si din | cclulc canceroase. schema elaborata de Watson.Recombinant DNA"). 7. [ Mecanismul de actiune a transcriptiei inverse este prezentat ftnatic in fig. 22. [ Enzima „transcriptaza inversa" a fost izolata din oncovirusuri din Alele umane si murine (precum soareci. Autorii au Hat ca prin tratarea amestecului obtinut din respectiva hidroliza cu nbonucleaza.Sinteza moleculei ARN-primer este catalizata de enzima ARNIpolimeraza. loose si Kurtz in 83 (.5. 23. 79 . Bazandu-se pe aceste rezultate pnin si Baltimore au emis ipoteza ca ARN-ul viral este esential pentru ■Dlimerizarea si sinteza ADN-ului.Etape in sinteza catenelor „de novo" in replicarea ADN In 1970 Temin si Baltimore au demonstrat transcrierea „inversa" ARN'->ADN in timplul replicarii si sintezei moleculei de ADN. enzima determinata genetic de gena dnaG. sobolani).

ADN giraza de reducere a spiralizarii ADN(despiralizarea) Helicaza de despiralizare a ADN Proteina SSB de conversie a singurei catene ADN Primozomul forma primara Holopolimeraza III Topoizomeraza de relaxare a tensiunil SSB Proteina deplasata de catena in crestere Catena intarziata ndepartarea primerulw si completarea spatiulii Polimeraza Catena Leading rapida (conducatoare) Ligaza Fig. 1992. 1992. si reprodusa dupa Clark si Wall. 80 . 22 Factorii implicati in replicarea ADN-ului (proteinele implicate) dupa Adams si col.

Secventa oligotimidinica serveste ca primer pentru actiunea revers-transcriptazei ce foloseste catena ARN ca „matrita" pentru sinteza catenei ADNc (ADNc= ADN complementar).. cu implicarea ARN.'.ARN 5' 3" Termina te poliA (poliade ninicS) AAAA AAAA TTTT flevers transcriptase Primer oligotimidinic virala" i ADNc c—■ NaOH AAAAAA AA TTTT B u c I S "ac de par* e ADNc ' TTTT i ADN poiimeraza I £ \ i Nucleaza* SI /. se poate stabili urmatorul mecanism: terminatia poliadenilica din catena ARNm este hibridizata cu o catena scurta oligotimidinica. Analizand etapele transcriptiei inverse in sinteza ADNc dublu catenar. 81 . JJMecanismul transcriptiei inverse.primer. ADNc rezultat prezinta terminal o bucla in „ac de par".

proteinele i. este folosita la sintezele artificiale ale genelor.sinteza ARN-primer. bucla este clivata rezultand molecula de ADNc dublu catenara.extensia sa cu ADN-ul. Desi ordinea etapelor nu este bine cunoscuta in totalitatea proceselor implicate. Sunt proteine care se asociaza cu primaza. Primozomul exercita rolul in sinteza ARN-primer implicat in procesele urmatoare: . Proprietatea revers transcriptazei (transcriptaza inversa) de a sintetiza ADN-ul cu ajutorul matritei de ARNm. pot fi considerate urmatoarele etapizari: . Se mai foloseste la sinteza ADN-c ca sonda moleculara. enzima denumita primaza care este codificata de gena DNA-G .indepartarea ARN-primer si inlocuirea lui cu un fragment ADNcomplementarizat(ADNc) de ARN-ul primer. pornind de la un ARN-mesager corespunzator („complementar" structurii unei gene). Steele (1979) sugereaza ca ARNm din mutatiile somatice poate fi grins'' (acrosat) de un virus si transferat in gonade. n. 82 . nu mansoneaza ultimul segment al catenelor complementare.pe masura ce helicazele actioneaza pentru ruperea puntilor de hidrogen si separearea monocatenelor complementare din structura ADNului in replicare. bucla terminala a ADNc devine „primer" pentru enzima ADN-polimeraza I.ADN dependenta. Ipoteza lui Steele ar sustine rationamentul cu privire la mecanismul genetic de mostenire a caracterelor dobandite in cursul vietii individului. care va prezenta forma unui „ac de par".ARN potimeraza . . n'.legarea (covalenta) fragmentelor Okazaki adiacente. d) in prezenta nucleazei Si. care mansoneaza catenele pentru a nu se recupla. care poate fi integrat in genomul celulelor gametice. care este un complex proteic format din: . .c) prin degradarea ADNm cu NaOH. Este segmentul unde se initiaza sinteza ADN-ului. . . iar cu ajutorul reverstranscriptazei sa produca ADN-c.doua proteine codificate de genele DNA-B si DNA-C. n" si care recunosc loculde sinteza ARN-primer. Acest ultim segment va fi recunoscut de primozom. ARN-ul primer este sintetizat de un primozom. proteinele SSB.

se sintetizeaza fragmentele Okazaki. Rolul invertazei este urmatorul: catena logging are directia de esterificare 5'-3'. Capatul 3'-OH al fragmentului ce se va asocia incontinuare este adiacent capatului fosfat 5'-OH al fragmentului anterior. va introduce un nou fragment Okazakic de ADN. deoarece aceasta enzima este compusa din subunitati functionale. lungimea repliconului variaza in limite foarte largi. La om. 83 . Sensul esterificarii si de cuplare a nucleotidelor ce vor structura catena „de novo'Va fi 5'-3\ Pe masura ce se sintetizeaza catena „de novo" si cuplarea complementara cu catena matrita. Initial fragmentul Okazaki sintetizat are directia de esterificare tot 5'-3'. La rotatia de 180° a fragmentului Okazaki este implicata o enzima-invertaza. Pe catena logging discontinua pe care. Legarea fragmentelor Okazaki este realizata de o enzima ADN-ligaza. Acest proces se deruleaza pe catena leading. Fiecare zona are importanta deoarece actioneaza ca initiator al replicarii (fig. ARN-primer este indepartat. In aceasta stare fragmentul Okazaki se va cupla complementar pe catena logging. dupa sinteza sa realizeaza o rotatie de 180° in axul longitudinal al catenei matrita cu care se va cupla complementara. Pe catena logging. sunt implicate variante ale enzimei ADNpolimeraza III. Dupa sinteza si cuplarea fragmentului Okazaki cu catena matrita logging. sinteza ADN-ului este intarziata. Dupa rotatie directia de esterificare a fragmentului Okazaki devine 3'-5'. Pentru a se cupla cu catena matrita logging se produce rotatia in ax longitudinal al fragmentului Okazaki. care sunt codificate de gene diferite. incepe la extremitatea 3'-OH libera a moleculei de ARN-primer. nu in puncte specifice. dimensiunea repliconului flind determinata de Huberman si Riggs. Zona cuprinsa intre punctul de initiere si fragmentele de ADN replicat este denumita replicon. intre 100 si 300 kb. In genomul mamiferelor (si la om) numarul unitatilor de replicare (a repliconilor) variaza intre 2000 si 3000. Aceste zone contin un niimar de secvente prezente in genom. unde procesul este discontinuu.Initierea sintezei ADN-ului in prezenta primozomului si a ARNprimer. Fragmentul Okazaki a carei dimensiune ajunge la 1000-2000 b. inca din 1968. La mamifere situsurile de initiere a replicarii apar pe zone aleatorii.24). in esterificarea 5'3' si formarea catenei „de novo". proteinele SSB sunt indepartate. iar „golul" lasat este completat de ADN-polimeraza I care prin activitatea exonucleazica. ca prima etapa. In urma acestei cuplari catenele devin antiparalele cu formarea in final a moleculei ADN. catalizata de ADN-polimeraza III.

La om rata replicarii in celulele somatice este mult redusa valoric. pentru fiecare tip de celula din organism. La Escherichia coli cromozomul prezinta o singura zona de initiere a replicarii. Spre deosebire de procariote. cS4 .originea replicarii _______i_______ Furca Xj j j j j j \ Furca 5'------------------► 3' 5'------------------>3' 3' 4--------------------5' 3'«- Crestere Crestere Fig. ca derulare. Huberman si Riggs (1968) au observat ca rata replicarii este diferita la eucariote fata de procariote. Are un singur replicon cu doua furci de replicare care inainteaza in sensuri contrare pana cand se vor intalni. De exemplu la procariote. Dupa initierea replicarii ADN-ului rata de alungire a catenelor „de novo" pare a fi constanta. care este complex si necesita mecanisme ample de activare si reglare a replicarii. 24 Replicarea bidirectionala in sinteza ADN. Folosind tehnica autoradiografica de analiza a replicarii ADN-ului a observat ca furca de replicare la mamifere ar inainta cu 3kb/min. Fiecare furca de replicare are o rata de 1600 pb (perechi baze) pe secunda. intregul ADN din unicul cromozom inelar se replica in 20 minute. Se estimeaza ca ar fi de aproximativ 100-150 pb/sec pentru fiecare furca de replicare. complexitatea zonelor de initiere a replicarii este consecinta naturala a genomului. Se presupune ca activarea unei zone de origine si initiere a replicarii ADNului ar depinde de pozitia in structura tridimensionala si cuaternara a cromozomilor si mai putin de compozitia specifica in nucleotide a repliconului.

In raport cu numarul punctelor de initiere putem aprecia numarul repliconilor / cromozom. tipul si cantitatea de ADN (repetitiv si nonrepetitiv). Huberman si Riggs au identificat formarea mai multor puncte de initiere in replicarea ADN-ului cromozomial. arhitectura moleculelor ADN.o alta problema este ca moleculele ADN-ului in dublu helix. 85 .5 x 109 pb. genomul este lipsit de histone si tipuri diferite de ADN (Cairn. intr-un interval foarte scurt de timp.) la eucariote. Spre deosebire de procariote. puncte ce se gasesc la distante intre ele de 100-300 kb. replicarea intregului ADN genomic se face intr-un timp limitat. ar trebui ca la eucariote timpul necesar pentru replicarea integrala a ADN-ului sa fie de peste 100 ori mai mare la om fata de procariote. solenoizii. cuplate cu histonele si prezentand si secvente repetitive.probleme de ordin topografic determinate de structura cromatinei cromozomiale: nucleozomii. . in stadiul interfazic S'. Procariotele au un singur replicon. trebuie sa se replice integral. un singur situs de initiere in replicarea ADN-ului. Asincroniile sunt legate de momentul activarii situsului de initiere si de elongatia repliconului. La eucariote. Daca am raporta procesul la eucariote fata de procariote. La eucariote apar doua probleme fundamentale in replicarea ADN-ului genomic: . Ca urmare prin structure si componenta repetitiva si nerepetitiva este putin probabil existenta unui singur situs de initiere in replicarea ADN (Cairn). La om repliconii nu se replica sincron. In genomul uman punctele de initiere s-ar gasi la 150-200 kb distanta intre ele. Sunt elemente legate de arhitectura cromozomilor care pot „introduce" „superspire negative" in morfologia cromozomilor. prin cantitatea si heterogenitatea ADN-ului.(Eschericia coli). 1962). se aproximeaza un numar de aproxiativ 3000 situsuri de initiere. eucariotele au in genomul celular o cantitate foarte mare de molecule ADN. Asincronia replicarii ADN-ului se observa in stadiul interfazic „S". sunt consemnate deosebiri esentiale intre procariote si eucariote. care insumeaza in total un numar de aproximativ 3. Luand in consideratie numarul perechilor de nucleotide si distanta intre punctele de initiere. Asa cum s-a mentionat. buclele. prezenta histonelor si arhitectura cuaternara a cromozomilor (nucleozomi. bucle. Se observa o replicare asincrona.Daca luam in consideratie numanil cromozomilor. etc. solenoizi.

Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman ADN-ul din componenta genomului celular. care la om se manifesta ca sindroame severe pe fond genetic.intracelulari. datorita interrelatiei cu factorii ambientali ai organismelor vii. urmarea hidrolizei legaturilor glicozidice. Mai mult.Asincronia in activitatea repliconilor este determinata si de forma de condensare a fibrilei de ADN. incidenta bolilor pe fond genetic. frecventa. de abundenta cuplurilor complementare G = C in structura repliconilor. manifestate ca boli genetice. poate fi influentat. 86 . 7. distructiv . Dar ADN-ul genomic uman isi corecteaza propriile erori mutationale. Acestea sunt: pierderea unei baze purinice sau pirimidinice. la peste 1000 de ori. atunci valoarea mutatiilor punctiforme ar creste de la 10"6. In cazul cand ADN-ul n-ar avea capacitatea de autoreparare structurala. cu fiecare generatie care succede frecventa ar fi in permanenta crestere valorica. ceea ce explica incidenta scazuta a mutatiilor genice la nivel populational. Se apreciaza ca frecventa erorilor punctiforme in structura ADN-ului. Factorii populationali ce indue erori in structura ADN-ului genomic pot fi endogeni si/sau exogeni. ar fi alarmant de ridicata. La nivel intracelular pot avea loc o serie de procese care favorizeaza producerea leziunilor in structura ADN-ului genomic. Dar ADN-ul genomic dispune de mecanisme si procese prin care sa-si corecteze erorile din structura proprie. de interferenta „agresiva" a unor factori exogeni sau endogeni (vezi cap.6. cat se considera mutatiile spontane in populatiile umane. Aceste distructii mutationale in structura ADN-ului genomic au ca efecte directe modificarea mesajelor genetice inscrise. ar fi de 10~6 la nivelul intregii populatii umane. Daca s-ar mentine erorile induse in structura si functiile ADN-ului. mutatii). a) Factorii endogeni . prezent la procariote si/sau eucariote. iar ca efecte secundare aparitia unor caractere noi. de cantitatea de ADN repetitiv per molecula si cromozom.

ultraviolete). 87 . a) Complexe enzimatice ce intervin in repararea erorilor ADN. In procesele de reparare si realizarea integritatii ADN-ului celular sunt implicate complexe enzimatice in mecanismele desfasurate in genomul eucariotelor. Acest grup de endonucleaze este denumit UV-endonucleaze. potentiali mutageni. hipozantina ce rezulta va complementariza cu guanina. sau prin incorporarea eronata a bazelor in structura ADN-ului genomic.1.Sunt implicate catalitic in repararea exciziilor din cateneie ADN-ului care prezinta terminatii 3'-OH. factori medicamentosa factori biologici. ADN-polimerazele . In urma dezaminarii adeninei. prin procese de metilare a bazelor azotate cu modificarea complementaritatii. cu actiune distructiva a structurii si functiei ADN-ului sunt: factori fizici (radiatii ionizante. Endonucleazele Actioneaza asupra situsurilor apurinice/apirimidinice dupa excizia bazelor. excizie indusa de ADNglicozidaze .Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN In prezent s-a demonstrat ca in genomul celular au loc procese reparatorii.trans form area adeninei in hipoxantina. Unele endonucleaze isi intensifica activitatea de reparare dupa iradierea genomului cu UV (ultraviolete). care asigura integritatea structurala si functia ADN-ului. 7. factori chimici. Catalogul acestor factori mutageni este impresionant valoric si mult diversificat (vezi cap. b) Factorii exogeni ce produc leziuni in ADN. Factorii exogeni. radicalii de oxigen rezultati in concentratii crescute pot interfera distructiv (mutagen) ADN-ul.6. care modiflca raportul de complementaritate. Prin iradierea cu UV unele endonucleaze excizeaza dimerii pirimidinici care se formeaza pe cateneie ADN-ului. mutatii).

Sunt cercetatori care mentioneaza ca sunt posibile erori. Stoikheion = element + metron = masura). Dupa Covic si Stefanescu (2004). la eucariote. Topoizomerazele I si II . formele tautomere ale bazelor azotate. numar mare molecule ADN. Se pot forma „dimerii". cupluri I nucleotidice false (necomplementare).care pot sectiona una sau ambele catene ale ADN-ului unde s-au produs erori in molecula. etc. este posibila fisura pe una sau ambele monocatene. datorita complexitatii genomului (numar mare de cromozomi. b) Mecanismele de reparare a erorilor din ADN la eucariote Spre deosebire de procariote. 5 Stoichiometria (gr. ADN in replicare. Erorile pot rezulta prin cuplarea incorecta intre purine/pirimidine. greselile de necomplementaritate intre nucleotidele de pe catena „matrita" si cele esterificate pe catena „de novo" se pot produce in raport de 1/10000. conform reactiilor | stoichiometrice . Chimia fizica ce studiaza raporturile cantitative intre elemente in combinatii sau in reactii chimice. datorita cuplarii gresite (eronate) intre purine si I pirimidine. modifica I raportul de complementaritate cu formarea de dimeri si erori in structura I ADN. sau ionizarea lor. Erorile se produc in urmatoarele situatii: cand incepe despiralizarea si separarea catenelor. actioneaza factori potential mutageni. inducand suprimare de nucleotide. la care mecanismele de corectare a erorilor din ADN-ul genomic sunt bine studiate.Sunt enzime care cupleaza doua catene din structura moleculei ADN prin formarea de legaturi difosforice intre hidroxilii3'-OHsi5'-OH. nerespectarea principiului complementaritatii intre purine si I pirimidine (normal A-T si G-C) a nucleotidelor care se esterifica pe catena I „de novo" in raport cu catena „matrita". In timpul replicarii semiconservative cuplarea complementara intre nucleotide nu este „respectata" datorita interferentei distructive a unor factori ambientali „agresivi". cand asupra nucleului.ADN-ligazele . 88 . dar in I procente foarte mici. substitutie sau insertie de baze in catena matrita sau in cea „de novo".) mecanismele nu sunt complet elucidate si cunoscute.

prezinta maladia cunoscuta sub denumirea „Xerodermie pigmentara". reparatie nerezolvata. molecula ADN necorectata va fi prezenta in genom ca molecula mutanta. MSH3 si GTBP. repararea prin excizie. Prin lipsa capacitatii de reparare a „leziunilor" apar „disfunctii" severe in organism. 89 . iar pe cale enzimatica pot fi corectate (fig. 2004). restitutie partiala a moleculei. fiind identica cu structura initiala a moleculei ADN. Aceste proteine pot recunoaste erorile de imperechere.26).Cand ADN -polimerazele nu catalizeaza incorporarea gresita intre bazele azotate pe | catena nou sintetizata. 2000). sau repararea prin alchilare sub actiunea metil transferazei (Anca-Michaela Israil. Repararea poate fi realizata prin mecanisme enzimatice implicate in I urmatoarele procese: fotoreactivarea enzimatica. indivizii care prin mutatie isi pierd capacitatea de reparare a ADN-ului la actiunea UV. Restitutia moleculei ADN lezata poate fi: completa. I repararea postreplicare. Ca mecanisme la eucariote mai consemnam: Mecanismul BER (Base Excision Repair) . producand distorsiuni in dublul helix al ADN. iar cuplul MSH2 / MSH3 are capacitatea de a identifica insertiile si deletiile punctiforme ce survin in structura ADN. Capacitatea de autocorectie a ADN-polimerazelor care asigura I complementaritatea corecta intre cuplurile nucleotidice in timpul sintezei fc)N- ului. De exemplu. 4 Rata de corectare a erorilor in timpul replicarii ADN-ului este de 110' -lO"6 prin mecanismul BER si de peste 1000 de ori prin capacitatea ADN-polimerazelor de autocorectare a erorilor din ADN (Covic si Stefanescu.In genomul celulelor eucariote (sau procariote) sunt sisteme care I identifica eroarea lezionala sau insertionala din ADN. La om sunt identifiacate complexe genice care codifica sinteza proteinelor MSH2.25 si fig.

i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ] i i i i i i i i i i ii II i i i■• i i i i i i i i i • **> i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i /s y i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ii i i i i i ii i i i i i ii Fig.25 Schema generala de reparare a ADN: 1 leziunea produsa de UV.v. 4incepe corectarea leziunii catenei „de novo". 5excizia completa a regiunii lezate de UV de catre topoizomerazele I I sill. de ADN-polimeraze si I ADN-ligaze. 90 .u. 3ruperea catenei de catre ADN . 2formarea dimer-timinei. 6cuplarea si completarea sectiunii lezate si refacerea ADN-ului.endonucleaze si ADN-glicozidaze.

-**"!"'■ I T G ' A C 1T C 1| T G 1C 1 1A 11 | 1 | G C | | C G A 11 A G 11 "f A G C T A I A A c c G G T C G 1 1iradiere UV 1 1 A T A T dimer timinic G C C G A C G G C C G fotoliaza' (pozitionare) absorb tie onerqie UV ' I Id) T # T I * T C A G T J___I_ _I___I_ _L _ _ eliberarea enzimei G C T A C A T G T A 1 G A C C G C G C G A T 26 Etape in repararea erorilor moleculei de ADN 91 .

prezenti permanent in nucleul celulei. cea mai mare cantitate de ADN este localizata in nucleu in formatiuni pe care Weldever (1883) le-a denumit cromozomi. Individualizarea si analiza cromozomilor este posibila in fazele ciclului mitotic sau meiotic.CAPITOLUL III ANATOMIA GENOMULUI UMAN CROMOZOMII La organismele eucariote si om. pentru viata organismului. cromozomii sunt condensati formand asa numita cromatina nucleara. 92 . Cromozomii sunt elemente dinamice si constante. cromozomii sunt elemente cu aspect filamentos de natura nucleo-proteica. ca in mitoza sa prezinte aspectul filamentos hipercondensati. In interfaza ciclului celular la eucariote. in special in metafaza mitotitca. si unele procariote. precum si studiul lor la microscopul electronic. la care numarul. talia sunt trasaturi caracteristice fiecarei specii. forma. Cromozomii se gasesc la toate organismele eucariote. a caror functie si activitate genetica sunt esentiale pentru viata celulei. Prin definitie.

a reusit pentru prima data. sa stabileasca numarul corect de cromozomi in celulele somatice la om. datorita dezvoltarii tehnicilor si metodelor cu aplicabilitate de studiu in genetica umana (in mod deosebit) a inceput cercetarea diversificata si aprofundata asupra genomului uman. Dar. primele rezultate obtinute de geneticieni. Rezultatele lor sunt deosebit de valoroase pentru fundamentarea stiintifica a geneticii.etapa bandarii cromozomilor Totusi o etapa istorica in studiul aparatului genetic la om este „Proiectul Genomului Uman" care. Mendel (1865) facute pe Pissum sativum (mazare).1970 s-a studiat morfologia cromozomilor.etapa socului hipotonic . Pana in 1956. De exemplu. cercetatorul Hsu (1956). iar Morgan a elaborat teoria cromozomiala a ereditatii. genetica era abordata conceptual. introducand socul hipotonic asupra celulelor mitotice.XX + 21 sau 47. iar Th. Gauthie si Turpin au stabilit ca etiologie a sindromului Down. iar in 1959 Legeune.1. Cu ajutorul acestei metode s-a efectuat studiul analitic al cromozomilor umani la subiectii normali sau cu diverse sindroame genetice. Morgan (1903-1911) pe Drosophila melanogaster (musculita de otet). legi care au caracter universal in lumea vie a organismelor cu reproducere sexuata.etapa trizomiilor .materni si paterni (Ford si Hamerton 1956).XY + 21). 93 . De exemplu Mendel a formulat legile segregarii si transmiterii caracterlor ereditare. au fost publicate in anul 2000. fiind consemnate si unele cercetari experimentale de certa valoare stiintifica cum sunt experientele lui Gr. prezenta unui cromozom acrocentric 21. De exemplu intre 1956 . in plus (cariotipul: 47. Aceasta descoperite a fost considerata atat de importanta incat atomistul Hanschka (1961) a declarat „Homo sapiens a cunoscut nucleul atomic inainte de a cunoaste numarul cromozomilor din celulele propriului corp". originea cromozomilor . Etape in analiza genomului uman Geneticianul francez Dutrillaux (1976) considera parcurgerea a trei etape principale in analiza si studiul genomului uman si anume: .

Patau. prin genom se considera setul complet de gene particulare fiecarei specii. superfemele. De exemplu. Hansemann (1897). iar Winiwater (1912) lanseaza ipoteza ca barbatii ar avea 47 cromozomi (47.Winkler introduce notiunea de „genom". Dupa el.. Incepand din anul 1980 pana in prezent analiza cromozomilor umani se extinde asupra infrastructurii si secventializarii nucelotidelor din genomul uman. ca etiologie genetica in sindroamele: Turner. precum si eventualele modificari. Este etapa „bandarii cromozomilor. considera ca celula somatica la om ar avea intre 16 si 36 cromozomi. In prezent.. Etapa trizomiilor. in structura cromatidelor cromozomale. 2. Eduards. Aceste studii deschid noi orizonturi de analiza teoretice dar mai ales cu aplicabilitate in patologia umana. Klinefelter. care. cu microscopul optic si metoda Hsu nu puteau fi identificate.A urmat apoi identificarea modificarii numarului de cromozomi.■ Prin bandarea cromozomilor se identifica omologia corecta a cromozomilor. genomul este setul haploid de cromozomi din celula gametica. Este etapa „Proiectul Genomului Uman". etc.crornatina''. XX). O data memorabila este anul 1970 cand incepe o noua etapa in analiza si studiul genomului uman. Numarul cromozomilor la om Primele enuntari legate de genomul uman apartin lui Fleming (1882) care introduce notiunea de . 94 . X) in celula somatica iar femeia 48 cromozomi (48. considerand cromozomii segmente colorabile ale nucleului. Anul 1956 este important deoarece s-a stabilit numarul corect al cromozomilor in celula somatica: 2n = 46 cromozomi. Studiile citogenetice comparate la diverse specii eucariote au evidentiat variatii numerice in limite foarte largi (Tabel III). Dupa ce Waldeyer introduce notiunea „cromozom" a urmat incercari nereusite de a stabili numarul cromozomilor la om. H. In 1920.

el poate fi numit si garnitura zigotica. In consecinta numarul cromozomilor nu este criteriu taxonomic sa stabilim evolutia si pozitia filogenetica a speciilor. notat cu „n". Numarul cromozomilor din setul haploid gametic este de 23 (n . adus de ovul. in timp ce omul are 46. aceeasi morfologie si aceeasi valoare genetica. Omul este specie somatica diploida. notata cu „2n". al doilea patern. Ei alcatuiesc perechea de cromozomi omologi. Numarul cromozomilor la unele specii de eucariote Specia Homo sapiens (om) Macaca mulata (maimuta Rhesus) Pan troglodytes (cimpanzeu) Bos taurus (bovine) Canis familiaris (cainele) Felis domestica (pisica) Eqvus cabalus (cal) Mus musculus (soarece) Raltus norvegiens (sobolan) Cyprinus carpio (crap) Drosophila melanogaster Musca domestica Ascaris megalocaphala univaleus Numar diploid de 46 V . diferite prin numarul de cromozomi: celulele sexuale (gametii) au un set simplu de cromozomi . unul de origine materna. garnitura diploida. In nucleul celulei somatice diploide. Cum numarul diploid se realizeaza in procesul de fecundatie. fiecare cromozom este dublu reprezentat. cu gameti haploizi6. celulele somatice cu numar dublu de cromozomi.Tabel III. deoarece au aceeasi dimensiune. rezultand zigotul.denumit set haploid sau garnitura gametica.23). adus de spermatozoid. 42 ^ 48 60 78 V 38 ^ 64 V 40 V 42 V 104 \/ 8 v 12 2 V Din exemplele din tabel observam ca numarul cromozomilor in celulele somatice nu respecta gradul evolutiei bio-genetice si complexitatea structurala si functionala a speciilor. Speciile cu reproducere sexuata poseda doua tipuri de celule. De exemplu la vertebtrate sunt specii „inferioare filogenetic" cum este Cyprinus carpio cu 104 cromozomi. Celula Scurtarea fazei haploide in favoarea celei diploide este caracteristica organismelor eucariote superioare 95 .

la barbat un X si un Y (XY). in celula somatica diploida sunt 44 autozomi. doi cate doi. Heterocromozomii sunt numiti si cromozomi sexuali deoarece determina sexul genetic al individului. Deaceea barbatul este considerat heterogametic. care. care. respectiv suma a doua seturi haploide.somatica diploida contine 46 cromozomi (2n = 46). ca la toate speciile cu reproducere sexuala. Sunt celulele sexuale (gametii) la care numarul cromozomilor este redus la jumatate. Dar in celula somatica exista si doi cromozomi sexuali. Deci femeia este homogametica. si anume: la femeie avem doi cromozomi X (XX). respectiv 23 perechi de cromozomi. Prin fuzionarea a doua celule haploide gametice se obtine zigotul. barbatul elaboreaza doua tipuri de gameti care se deosebesc prin tipul de cromozom sexual prezent. dupa pubertatea ontogenetica. in spermatogeneza se vor repartiza cromozomul X intr-un garnet. 96 . La om. Ca urmare. inseamna ca ea va elabora acelasi tip de ovula. X sau Y. 27). gasim un tip de celule care difera de celulele somatice. La om celulele sexuale au 23 de cromozomi: 22 autozomi si un cromozom sexual.23 X. Cum la femeie intre ovulele ce pot fi elaborate prin ovogeneza nu exista diferente genetice. celula diploida din care se va dezvolta viitorul organism uman. iar Y in altul. La om. La barbat. fata de celulele somatice. ontogenetic este parcursa alternanta intre celulele somatice diploide ca numar de cromozomi (diplofaza) si celulele gametice haploide (haplofaza) (fig. dataorita neomologiei cromozomilor sexuali (XY). in functie de sex poate fi X sau Y. Dupa functia genetica in celule exista doua grupe de cromozomi: autozomi (somatici) si heterocromozomi sau gonozomi. De exemplu. dispusi in 22 perechi de cromozomi omologi. raportati la cele doua sexe nu prezinta omologie morfo-structurala si functionala. prezentand aceeasi formula cromozomiala . specie cu reproducere sexuata. prin numarul cromozomilor.

numeric crescuta. In cazul cand in organism exista o populatie celulara aneuploida.XX Ovul fecundat (zigot) (2N) ▲ Spermatozoid (N) Ovul (N) •-• ® Diplofaz a I •^ Ovogonie Spermatogonie •""• ^ f(2N) (2N Haplofaza Fig.«" 6. Sunt deviatii de la numarul cromozomilor in celula somatica sau gametica. De exemplu C. pot influenta ciclul celular (meioza sau mitoza). Brown (1966) a constatat la unele persoane normale. Cromozomul 97 . a caror etiologie clinica se incadreaza in grupul „sindroamelor genetice". El a gasit un procent de aproximativ 7% limfocite. dar inaintate in varsta. 27 Alternanta genomului la om: diplofaza . se indue dereglari in morfologia. Aneuploidia apare foarte rar la subiectii normali fiziologic.haplofaza Sunt cazuri cand starea fiziologica a organismului sau influenta unor factori agresivi externi.XY^-^ 46. anatomia si functia orgnanismului. cu 45 cromozomi (monozomie) la unele femei care au depasit varsta de 60 ani. existenta unor celule la care lipseste un cromozom. Prin aceste modificari apar celule aneuploide (vezi mutatiile). modificand numarul cromozomilor.

la eucariotele inferioare genomul poate avea o lungime de aproximativ 10 Mb. Deci aneuploidie prin pierderea unui cromozom. absent fiind probabil cromozomul Y. La barbatii peste 60 de ani. (1997) Cole si col. sunt consemnate diferente de lungime. (2001). 3. (2001) -//-//- Lungimea genomului este in concordanta cu complexitatea structurala o organismelor (vezi tabelul).1 4. De exemplu. fund cromozomul X. Unii geneticieni considera ca lungimea genomului este concordanta cu complexitatea structurala a speciilor analizate (tabel IV) .absent probabil.16 16000 120000 Autorii Homo sapiens Mus musculus (soarece) Drosophila melanogaster Nematode Saccharomyces cerevisiae Escherichia coli K12 Mycobacterium tuberculosis Streptococcus pneumoniae Triticum aestivum Fritillaria assyriaca Venter si col. Deasemenea apar diferente de dimensiune si lungime a genomului intre procariote si eucariote.41 2.64 4. Astfel la ciuperci dimensiunea 98 . (1996) Blattnersicol. HGSC (2001) -//Adams si col. Tabel IV Exemple de dimensiune a genomului la diverse specii de organisme (publicate si analizate in cadrul proiectului de secventializare) Specia Lungimea genomului in Mb 3200 3300 180 97 12. (1998) Tettelin si col. (2000) CESC(1998) Goffean si col. unii aveau in sangele periferic 1-2% limfocite cu 45 cromozomi. Dimensiunea genomului uman Desi structura fizica a nuceleelor celulelor la eucariote este similara pentru toate speciile. in timp ce la eucariotele superioare lungimea genomului depaseste 100 000 Mb . de dimensiune a genomului.

Dar moleculele ADN sunt in strctura si functia cromozomilor. care la om este de aproximativ 30 000 . precum si in raport de functia exercitata de celula in organism.cromozomi mari. Dimensiunile foarte crescute la vertebratele superioare sunt legate de numarul genelor din genom. . s-a crezut mult timp ca exista o corelatie intre complexitatea structural-morfologica si functionala a organismelor si dimensiunea genomului nuclear la eucariote. este legata si de numarul secventelor repetitive care variaza de la 106 pentru ADN inalt repetitiv pana la 103-10 pentru ADN-ul moderat repetitiv. in raport cu existentul in genomul eucariotelor superioare I (vertebrate) explicatia ar fi urmatoarea : la eucariotele inferioare genele I functionale sunt mai grupate si au mai putin ADN repetitiv in timp ce la vertebratele superioare este o accentuata dispersare a genelor functionale in genom. grosime) in raport cu genomul diferitelor specii eucariote. cromozomii pot avea dimensiuni variabile. 99 . Marea variatie a dimensiunii genomului la eucariotele superioare. distantate de secventele repetitive din genom. la pasari. prezenti in glandele salivare la diptere (insecte). Iar la unele I specii de plante dimensiunea genomului este impresionanta de 16 000 si chiar 120 000 (la exemplele din tabel). In aceste conditii putem admite ca la eucariote putem face o clasificare a cromozomilor dupa dimensiune (talie. Daca la eucariotele inferioare este o cantitate foarte mica de ADN in I genomul nuclear.genomului este foarte redusa (12.cromozomi uriasi sau politeni. lungimea si grosimea cromozomilor variaza in limite foarte largi. De exemplu la eucariote putem observa urmatoarele dimensiune ale cromozomilor: .1 Mb) in timp ce la vertebratele superioare poate ajunge pana la 3200 Mb (la om) si 3300 Mb (la soarece). Legat de paradoxul valorii C. intalniti la unele nevertebrati inferioare. In Iconsecinta lungimea totala a genomului nuclear. intalniti la vertebratele superioare si om.40 000 gene informational active. Ca urmare in functie de cantitatea ADN prezenta in fiecare cromozom din totalul genomului nuclear. fata de cateva zeci de mii de copii pentru ADN cu secvente „unice". .cromozomi mici. repetitiv si nerepetitiv. o gasim repartizata pe „segmente" moleculare in cromozomi. Deasemenea dimensiunea cromozomilor este conditionata si de prezenta (variabila cantitativ) moleculelor de ADN. In raport cu factorii implicati. la reptile.

citostatice ). De exemplu. filamentul de ADN se hiperspiralizeaza si condenseaza (contractia fibrilei). Dar lungimea si grosimea cromozomilor variaza si in raport cu fazele ciclului celular. De exemplu. cromozomii se scurteaza si se ingroasa 100 . In ciclul mitotic incepe spiralizarea si hipercontractia (hipercondensarea) fibrilei de ADN din cromozomi (hiper . E = este suma lungimii a 22 autozomi + cromozomi sexual X (lungimea cromozomilor dintr-un set haploid).2 /x . Se apreciaza ca prin hiperspiralizare si condensarea fibrilei de ADN. cromozomii dispusi in tandem (sinapsis) sunt sub forma de filamente foarte fine si lungi (grosimea putand varia intre 35-100 A) formand cromatina nucleara. talia cromozomilor s-ar reduce (aproximativ) de 20 ori. progresiv. Aceste procese observate sunt maxime in metafaza mitotica. Daca in interfaza ciclului celular. p+q = lungimea totala a cromozomului ( p este bratul scurt. unele noxe chimice sau agenti fizici. forma si condensarea fibrilei de nuceloproteina). q este bratul lung al cromozomului). Talia sau lungimea cromozomilor poate fi apreciata cu ajutorul urmatoarei relatii: L= P + q Y. Onuki (1968) si Ruzicka (1973) analizand cromozomii la microscopul electronic au observat ca intr-o faza amitotica. Dar lungimea si grosimea cromozomilor. pot fi modificate ireversibil atunci cand asupra celulei actioneaza unele medicamente (ex. daca ciclul mitotic se deruleaza la temperatura ridicata sau in prezenta colchicinei.polisolenoidica. grosimea creste. a polibuclei.22A + X L = lungimea relativa a cromozomului. Prin procesele de hiper-spiralizare si condensare (contractia cromatidelor) cromozomii se vor scurta considerabil ca talie.De exemplu. in ciclul mitotic ei se individualizeaza si sunt usor de analizat. urmata de reducerea taliei cromozomilor.2 . la om lungimea (talia) cromozomilor variaza intre 1. iar diametrul (grosimea) intre 0. in raport cu extensia posibila a fibrilei.5 10 /I.hiper -spiralizarea . Prin aceste procese.

considerabil. se pot observa unele particularitati legate de morfologia cromozomilor. 4. In schimb prezenta unor compusi alchilanti indue o ireversibila despiralizare si decontractare a cromozomilor. Morfologia cromozomilor Prin analiza cromozomilor in metafaza ciclului mitotic la microscopul optic.28) 101 . datorita procesului de hiperspiralizare si condensare in aceasta faza. Elementele legate de morfologia cromozomilor sunt urmatoarele (fig.

28) .c.s. q Fig. cm c.Cromatidele (fig.s.28 Morfologia generala a cromozomilor a).

Etapa de cromozom monocromatidic o parcurge anafaza si telofaza ciclului mitotic precum si in stadiul Gi interfazic.Intr-un ciclu celular cromozomii parcurg doua etape distincte morfologic: etapa de cromozom monocromatidic si cea de cromozom dicromatidic. 102 .

interfazic.Stadiul de cromozom dicromatidic il gasim in stadiul G2. pe masura ce fibrila de ADN se replica semiconservativ.Etapa de cromozomi dicromatidici . Din momentul separarii fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic (fig. in punctul numit centromer. Progresiv. precum si in profaza si metafaza mitotica. fibrilele rezultate se vor separa.si dicromatidica a cromozomilor intr-un ciclu celular. rezultand doua cromatide identice sau surori. O referire speciala este pentru stadiul S-interfazic. 103 .A INTERFAZA MITOZA INTERFAZA Fig. PROFAZA METAFAZA ANAFAZA_______TELOFAZ.29) pentru urmatorul ciclu celular. sau in anafaza meiozei secundare. Prin replicare se dubleaza cantitatea de ADN. .29 Alternanta mono . In anafaza. Cele doua cromatide se mentin cuplate pana la sfarsitul metafazei. fiecare cromatida separata prin clivajul centromerului (cromatidele dupa separare devin cromozomi monocromatidici) se va deplasa spre unul din polii celulei in mitoza. Prin aceasta repartitie a cromatidelor surori la cei doi poli ai celulei in diviziune (a cromozomilor monocromatidici) se asigura repartitia „identica" a materialului genetic in celulele fiice rezultate. In stadiul S are loc replicarea semiconservativa a fibrilei de ADN din cromozomul monocromatidic. La sfarsitul metafazei are loc clivajul ecuational la nivelul centromerului avand ca rezultat separarea celor doua cromatide.Gj_______SjJ»_______.

E. Centromerul este o particularitate morfologica constant prezenta la nivelul fiecarui cromozom.ultrastrucutra Centromerul. observa ca au structura trilaminata si anume: stratul extern dens a carei coroana este vizibila numai cand kinetocorul nu este atasat de microtubuli. ADN-ul alfa satelit. centromerul este un complex de proteine si ADN repetitiv. D. centromerul apare ca o conexiune punctiforma. este alcatuit din trei domenii: domeniul central.Centromerul . F. 104 . numit si constrictie primara este zona unde cele doua cromatide surori. H si I). Datorita acestui aspect. deoarece cromatidele in acea zona de cuplare au o grosime foarte mica. rezultate prin replicare semiconservativa. B. Aceasta asociere este prima etapa in determinarea morfologica a centromerului. cu ajutorul carora se cupleaza de fusul mitotic. raman unite pana la sfarsitul metafazei mitotice si in metafaza secundara meiotica. domeniul de imperechere si kinetocorul. i s-a atribuit si denumirea de constrictie primara. Kinetocorii sunt domenii distincte si tranzitorii din structura centromerului. prezinta un accentuat polimorfism. Polimorfismul centromerului poate fi observat prin variatiile cantitative ale heterocromatinei centromerice constitutive. ca in telofaza sa aiba parte o dezansamblare. asociat cu proteina CENP-A(proteina omoloaga histonei H3) se replica la mijlocul stadiului S interfazic. Formandu-se la sfarsitul profazei sunt activi in metafaza si anafaza. Imaginea electronomicroscopica arata ca centromerul. C. Ross (1977) si Clophan (1978) au stabilit ca centromerul cromozomilor are o structura complexa. La cromozomii umani. asociinduse cu proteinele centromerice (ex: CENP-A. datorita variatiei numarului de cupluri nucleotidice in secventele repetitive (variaza intre 5 pana la 171 pb). Initial ei au confirmat ca la nivelul centromerului apar doua formatiuni cu aspect granular pe care le-au denumit cu kinetocor. examinand kinetocorii la microscopul electronic. CENP-C. domenii care au fost descrise de Politi si colaboratorii (2002). G. CENP-I) este implicat in organizarea centromerului (proteinele centromerice identificate sunt: CENP-A.b). Miezul centromerului format din ADN alfa satelit. ADN centromeric.. formatiuni care se dispun simetric axului longitudinal al cromozomilor. la cromozomii umani ca la toate eucariotele superioare. Bogat in heterocromatina. mentinandu-si pozitia la nivelul cromatidelor. neinformational si netranscriptibil. In 1999 Van Hooser si col.

2. cromozomi submetacentrici.30). Prin pozitia centromerelor si diferentelor de lungime intre brate. cromatidele sunt subdivizate in doua brate. prin care cromatidele sunt cuplate pana la clivajul ecuational al cromozomilor. in genomul uman se identifica trei tipuri morfologice de cromozomi: (fig. Kinetocorii indeplinesc trei functii: se ataseaza de captetele microtubulilor fusului de diviziune. Conventional. La cromozomii 105 . de a nu incepe anafaza pana cand toti cromozomii sunt toti atasati fusului de diviziune. care au centromerul in pozitie centrala. stratul intern dens. diferenta de lungime intre brate (d) = q-p raportul intre brate (r) = —. Bubl. iar bratui „q" lung (aproximativ 7-8/10 din lungimea cromozomului). care separa stratul extern de stratul intern. cromozomi acrocentrici. iar bratui „q" 2/3. numit si brat proximal se noteaza cu „p" si bratui lung sau distal notat cu „q".stratul intermedial" luminos ingust si clar.) =----------= lugimea bratului scurt x 100 / p+q lungimea totala a cromozomului. P Vezi tabelele V si VI. cromozomi metacentrici. Pentru a stabili corect pozitia centromerului si diferenta de lungime intre bratele „p" si „q". care pot fi egale sau inegale ca lungime. 3 etc. Prin pozitia centromerului in cromozom. Au centromerul pozitionat spre extremitatea cromatidelor. iar bratele „p" si „q" aproape egale (p ~ q ). Sunt cromozomii care au bratui „p" foarte scurt (de aproximativ 2-3/10 din lungimea cromozomului). De exemplu bratui „p" reprezinta ca lungime aproximativ 1/3 din lungimea totala a cromozomului.e. In stratul extern sunt incluse proteinele motorii CENP-E precum si proteinele punctului de control al fusului mitotic de tipul Madl. se folosesc urmatorii indici de calcul si exprimare: indicele centromeric (i. bratui scurt. genereaza forte pentru deplarasarea cromozomilor deveniti prin clivaj monocromatidici. care se continua cu heterocromatina comisurala. iar bratele sunt inegale ca lungime.

nu toti cromozomii le prezinta si nu intotdeauna sunt observabile. Valoarea indicelui centromeric ( i.4-5 -II16 F C6-12.acrocentric! putem terminala. Lungimea cromozomil or Mari Mijlocii Mici Pozitia centromerului Metacentrici Submetacentri Acrocentric! A1. 30 Tipuri morfologice de cromozomi umani Tabel V.3 E B 2. Deoarece este o pozitie aleatorie. 9 si 16) pozitia constrictiei secundare este constatnta in generatiile celulare care succed. Prin pozitia constanta 106 .e. La unii cromozomi (1. au fost numite constrictii secundare.e.) la tipul morfologic de cromozomi.Constrictiile secundare Sunt cromozomi care au constrictii si in alte zone ale bratelor cromatidice.X D 13-15 19-20 E 17-18 G21 -22.Y Tabel VI. 46-49 26-45 17-30 b) . Tipul de Metacentric Submetacentric Acrocentric Valoarea I. considera ca centromerul este in pozitie aproape METACENTRIC SUBMETACENTRIC ACROCENTRIC SATEUT PUNTE CROMATICA CENTROMER 18 17 21 22 Fig. Clasificarea tipurilor de cromozomi dupa lungime si pozitia centromerelor.

Daca pozitia constrictiei secundare poate fi constanta pentru unii cromozomi. cultivand celulele timp de sase ore pe un mediu de cultura lipsit de calciu. a constatat accentuarea constrictiei secundare la bratele "q" a cromozomilor 1. Lubb si Ruddle (1971) au identificat o constrictie secundara pe bratul "p" la cromozomul 9 uman. constrictiile secundare pot fi identificate si cu ajutorul microscopului optic la cromozomii 1. constrictie. cu valoare antropologica. unde este ADN repetitiv. ar fi implicat in gradul de nespiralizare a fibrilei de nucleoproteina in zona constrictiilor (nespiralizare prin lipsa calciului). Uneori apare constrictie secundara in zona mediana a bratului "q" a cromozomului sexual y. Gagne si Laberge au emis ipoteza ca variatiile de extindere spatiala a constrictiei secundare ar fi determinate de prezenta unui situs fragil. dar si ca marker pentru cartografierea cromozomilor. Conform observatiei facute de ei. 0 observatie interesanta a fost facuta de Sasaki si Makino (1963) care. Prin extensie respectiva sau respectivele gene au fost "represate". in schimb zona de extindere pe cromatida este variabila: spatial redusa sau extinsa. Ca zone de decondensare a fibrilei de nucleoproteina. 9 si 16. 9 si 16. Mai tarziu Dutrillaux (1971) a consemnat ca gradul de extindere spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" al cromozomului 9 variaza in limite foarte largi: de la 1 la 5 unitati. El a stabilit ca aceste variatii dimensionale sunt caracteristici individuale. constrictia secundara poate servi ca marker morfologic pentru identificarea indivizilor. constrictia secundara de pe bratul "q" al cromozomului 1 a servit ca marker pentru a stabili locusul genei pentru sistemul eritrocitar genetic Duffy. In 1972. condus de profesorul Chita a constatat la pacientii cu handicap psihoneurologic (deficienta mentala). Deci locusul genei pentru dezvoltarea psiho-neurologica ar fi in zona limitrofa constrictiei secundare pe bratul "q" cromozom 9. in apropierea centromerului. iar colectivul de geneticieni de la facultatea de Medicina din Craiova. se pare ca ionul calciu. frecvent prezenta la populatia negroida din SUA. precum si pe bratele "p" la cromozomii acrocentrici. ca localizare. o extensie spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" la la cromozomul 9.constrictia secundara este o particularitate morfologica de a indentifica un cromozom. precum si omologul sau. Datorita polimorfismului de dimensiune. 107 . De exemplu. la care pozitia este pe bratele "q".

108 . Toate cele cinci perechi de acrocentrici pot avea sateliti.Dutrillaux (1972) considera ca fragilitatea constrictiilor secundare ar fi responsabila de unele translocatii intercromozomiale cum ar fi translocatia reciproca intre cromoxomul X si banda 1 q 31. La om. datorita polimorfismului accentuat. sunt intens si uniform colorati cu colorantii specifici. prezinta o mare diversitate. fenomen denumit asociatie satelitara rezultand translocatiile echilibrate (t. Satelitii. complexul de gene. de regula cifra 9 (Fergusson Smith si Handmarker 1963). Frecvent in timpul mitozei sau meiozei. prin grosime si lungime.care genitor este "responsabil" de non-disjunctie meiotica in trizomiile acrocentricilor. separati de centromer prin prezenta unei constrictii secundare accentuate. desi sunt implicate direct in patologia genetica. Cu aspect corpuscular. Uneori se observa sateliti divizati in doua portiuni de cromatida datorita prezentei a doua constrictii secundare la distante mici. Dimensiunea variabila si aditia diferentiata a colorantilor bazici specifici asigura un polimorfism accentuat al cromozomilor. Filamentele de cuplare ale satelitilor de cromozom sunt de natura hetero cromatina constitutiva. d) Satelitii cromozomiali sunt mase mici de cromatina localizate la extremitatea terminala a bratelor "p" (scurte). la cromozomii acrocentrici. pot servi ca marked morfologici pentru elucidarea unor mecanisme ce se produc in ciclul mitotic sau meiotic. de a identifica un individ (in raport de tipul constitutional genetic) de a stabili (in anumite limite) filiatia genetica. iar filamentele de cuplare la cromozom.care cromozom acrocentric supranumerar este corect identificat din grupele D sau G (in sindrom Patau. acest nivel se asociaza cu denumirea de organizator nucleolar (fig. Down etc. care codifica sinteza moleculelor de ARNr (ARNR: ARNr 5S si ARNr . apare formatiune satelitica si pe cromozomul 17. Aceste elemente servesc drept criterii de comparatie intre indivizi. Mai rar.15) si grupa G (cromozomii 21 si 22). Luciani si col. (1968) au stabilit ca la nivelul filamentelor satelitice sunt localizate genele. Formatiunile satelitice.5. .8 S) de aceea. satelitii sunt observati la nivelul cromozomilor acrocentrici din grupa D (cromozomii 13 .). pot fi folositi ca marked in urmatoarele cazuri: . dar numarul cromozomilor satelizati dintr-o anumita celula este variabil si nu depaseste.31). pe bratul "p" al acrocentricilor. robertsoniene). extremitatile satelitare se asociaza. Pe cromozomul y (acrocentric) nu apar sateliti.

De exemplu daca celula. 31 Dispozitia ADN-ului satelit la nivel centromeric si telomeric dupa itrachan (1996). non-disjunctia s-a produs in meioza primara. este diplosomica (adica avem uncromozom acrocentric in plus. numarul cromozomilor fiind de 24 in loc de 23) iar doi cromozomi acrocentrici au satelitii cu aceleasi particularitati [morfologice si intensitatea de aditie a colorantilor bazici speciflci.. Human Molecular Genetics (1996) 109 §i 3 . genetic. Satelit a r<~ Satelit p Sateliti 2 §i 3 Satelit 1 21 Satelit (J ADNr Satelit p Sateliti 2 Satelit a tig. nondisjunctia a avut loc in meioza secundara.sa stabilim daca non-disjunctia s-a produs in meioza primara sau secundara. Read. Daca intre cromozomii acrocentrici nu consemnam identitate.

S-a demonstrat ca la nivelul organizatorilor nucleolari sunt situsuril< informationale codante ale ADN pentru sinteza ARNr Marcandu-se preparatele nucleare cu nitrat de argint si examinare la microscopul electronic. (fig. Organizatorii nucleolari sunt regiunile cromatidice unde. 14. In genomul uman organizatorii nucleolari sunt asociati cu satelitii 1 perechile de cromozomi acrocentrici 13. 15.5. s-a putut stabili dimensiunea situsului ADN prii "masurarea" lungimii moleculei de ARNr. Organizatorii nucleolar! Exista dovezi care confirma ca formarea nucleolilor este dependent! de constrictiile secundare.nucleolul. dintre sateliti si bratul scurt al cromozomilo acrocentrici. in zona de sinteza a ARNr. in mo< exceptional AND-ul este transcris cu constituirea unei structuri nuciean postmitotice . 21 si 22. 32) 110 . considerate regiuni organizator nucleolari.

Daca acceptam aceasta ipoteza. datorita (probabil) crossing-over inegal ce sar produce in profaza primara a meiozei. Acest aspect este important daca luam in consideratie ca in aceste regiuni „organizatori nucleolari" exista complexe repetitive care ar grupa 200-300 gene si aproximativ 2000 pseudogene. putem explica existenta regiunilor variabile si regiunile invariabile la nivelul ribozomilor. secventele ADN din regiunea organizatorilor nucleolari sunt constante si stabile in ciclul mitotic. in timp ce in meioza se pot forma noi constelatii genice pentru ARNr. Evidentierea organizatorilor nucleolari NORs. Ill . implicate in sinteza ARNr. Clark si Wall (1996) studiind organizatorul nucleolar la cromozomul 21 uman au stabilit ca orientarea genelor componente incepe de la telomer la centromer.Fig. 32 Metafaza cu cromozomi bandati (mitoza in celula umana). Aparent.

Deasemenea ei an mai constatat urmatoarele : "filamentul' dintre I satelit si centromer se caracterizeaza printr-un polimorfism accentuat ca I dimensiune. Desi lung filamentul nu s-a putut identifica un crossing-over I inegal la organizatorii nucleolari pe cromozomul 21 (prin analize I citogenetice). Totusi, marcarea organizatorului nucleolar cu nitrat de argint, sau I prin tratarea cu acizi tari se obtin benzile N (de la organizator nucleolar), I punandu-se in evidenta situsurile active si non-active ale organizatorului nucleolar, confirmanduse polimorfismul accentuat al acestei zone cromatidice care se transmite mendelian. Sunt probe care demonstreaza ca prezenta organizatorului nucleolar este esentiala pentru viata si dezvoltarea celulelor. De exemplu L'Heritier (1971) a observat ca deletia completa a organizatorului nucleolar are efect letal asupra celulelor. Filogenetic s-a stabilit ca secventele invariabile ale organizatorilor I nucleolari sunt "conservate" constant, fara a se modifica structura ADN- i ului in respectivele zone, in timp ce secventele variabile sunt particulare fiecarei specii. Datorita specificitatii situsurilor de ADN ale secventelor variabile, se presupune ca in celula n-ar exista doi ribozomi identici prin tipul de ARNr Secventele variabile se modifica cu fiecare generatie celulara datorita crossingover-uk" inegal ce are loc. Deci este o pronuntata labilitate a secventelor variabile. Studiile filogenetice au evidentiat ca primatele inferioare au o singura pereche de cromozomi omologi cu organizatori nucleolari, in timp ce soarecele si urangutanul au in genom opt perechi de cromozomi cu organizatori nucleolar. 112

6. Telomerele
La nivel molecular, telomerele sunt succesiuni receptive terminale ale cromozomilor si extremitatilor liniare ale ADN (Brawn, 2002 , Dubrana sicol.,2002). Telomerele sunt complexe dezoxiribonucleo-proteice. Daca reluam defmitia emisa de Muller, pe baza observatiilor efectuate, telomerele sunt segmente cromatidice terminale a fiecarui cromozom din genom. Telomerele, desi au in componenta lor protenie si secvente repetitive de ADN, nu contin infomatie genetica (Uchiumi, 1998). Secventele repetitive din structura telomerelor pot fi: -telomere cu secvente uniform repetitive; -telomere cu secvente si lungimi variabile; - telomere cu secvente diferit repetitive, distribute neuniform. Ele au capacitatea sa programeze transcriptia, blocand diferitii factori implicati in transcriptie. Dupa Chang si col. (1995) si Griffith si col. (1998) telomerele nu sunt degradate, nu fuzioneaza cu alte capete ADN. Protejeaza cromozomii de distrugere, asigura individualitatea lor pe tot parcursul ciclului celular si protejeaza cromozomii de rearanjamente. Griffith mentioneaza ca telomerele au rol in organizarea tridimensionala a nucleului. Telomerele, ca structuri nucleoproteice la capetele cromozomilor din celula eucariotelor, sunt formate din ADN frecvent repetitiv. Secventele care se gasesc in sute de copii, dispuse in tandem, sunt alcatuite din succesiuni hexanucleotidice TTAGGG. Hexanucleotidul 5' - TTAGGG -3' studiat inca din 1985 de catre Cooke si col. Ei au studiat telomerele la comozomii sexuali X si Y la om, prezinta o mica extensie la capatul 3' terminal al moleculei de ADN in dublu helix din telomer (Tham si Zakian, 2000). Aceasta extensie la capatul 3', bogata in guanina, in anumite conditii se poate asocia in structuri cuaternare 4G. Aceasta extensie 3' masoara la mamifere 150-350 nucleotide si sunt prezente la ambele capete ale cromozomului (Williamson si col. , 1989; Wright si col; 1997; Zhong si col. 1992). Extensia 3' permite enzimei telomerazei sa mentina lungimea telomerelor.

telomer = (gr.) telos= capat; meros= parte 113

Extensia terrninala 3', bogata in guanina (G) urmata de o secventa bogata in citozina (C) poate autocomplementariza, realizand o structura in forma "ac de par" respectiv un palindrom terminal (fig. 33). AATTTTCCG / ________________ TTAAAGGC *. Fig. 33 Structura telomerica „ac de par". Strucura palindromului "ac de par" la capatul terminal 3' al ADNului telomeric asigura: - integritatea structural - moleculara a telomerului - individualitatea morfologica a cromozomului. Lungimea repetitiilor hexoanucleotidice din structura teleomerelor din cromozomii umani este de aproximativ 10-15 kpb, apreciata de Kipling si Cooke (1990), folosind tehnica Sounthern Blot TRF (terminal restriction fragments) Tot cu tehnica TRF8 s-a apreciat ca telomerele mai lungi sunt prezente pe cromozomii 1 si 2 (aproximativ 5 681 Mpb) iar cele mai scurte pe cromozomii 21 si 22 (Suda si col. 2002). Dar la nivelul cromozomi lor au fost identificate secvente repetitiv telomerice si in alte zone cromatidice decat cele terminale (Strachan si Read, 1996). De exemplu au fost puse in evidenta astfel de secvente telomerice in jurul centromeruiui, prezenta care confirma mecanisme dinamice in evolutia "filogenetica" a cromozomilor la vertebrate si om. S-a emis ipoteza ca secventele repetitive telomerice din zona centromeruiui reprezinta ADN ancestral, restant dupa fuziunea telomerica a doi cromozomi acrocentrici, fmalizandu-se o singura entitate cromozomala (exemplu fuziunea robertsoniana). Se presupune ca pozitia centromerica a secventelor repetitive telomerice ar fi consecinta reductiei telomerice prin translocatie robertsoniana , cum este cazul celulelor tumorale, sau consecinta erorilor in replicarea si repararea ADNului (ex. Cazul sindromului Bloom). '. . /

ADN

secventa unica"

TRF = telomeric repeat binding factor 114

Sindromul Bloom se caracterizeaza prin dilatarea vaselor mici din dermul fetei (teleangiectazie), o fotosensibilitate cu grave leziuni cutanate, nanism intrauterin, uneori cu evolutie catre hemopatie maligna. Dar secventele repetitive telomerice se cupleaza cu proteine specifice ce asigura stabilitate extremitatilor cromozomale, protejand I ADNul de degradare si fuziune (Wei si Price, 2003). Proteinele associate ADNului telomeric, sunt implicate in mentinerea lungimii telomerelor prin formarea buclei "t" telomerice (vezi palindromul "ac de par"), consemnat de Griffth si col. 1999). Bucla "t" nu permite accesul telomerazei la ADNul telomeric. La nivelul telomerelor cromozomilor umani, Buyon si Cach (1999) au identificat doua clase de proteine specifice care se cupleaza cu secventele repetitive ale ADNului telomeric si anume: -proteine de tip TRF1 si TRF2 care se cupleaza cu ADNul telomeric dublu catenar; - proteine cuplate cu repetitiile secventelor hexonucleotidice 5' -TTAGGG-3' din monocatena 3'. Functiile acestor proteine sunt : TRF1: controleaza lungimea telomerelor, cu rol de reglator negativ de a mentine dimensiunea telomerelor, prin inhibitia telomerazei care ar actiona la capetele cromozomilor; TRF2: mentine structura corecta a telomerelor protejand fuziunea capla-cap a cromozomilor si cu rol de a tranzita celula in diversele stadii ale ciclului celular, dar si cu rol de a mentine configuratia corecta a ADNului din extensia telomerica 3'. In caz ca proteina TFR2 se pierde, dispar cozile G cu posibilitatea fuziunii cromozomilor (Kanoh si col. 2003). La nivelul ADN-ului telomeric gasim si proteine de tipul: Pin 2 cu rol in reglarea mitotica (Kishi si Lu, 2002); PinXi un inhibitor al activitatii telomerazei; TIN 2 (TFR1- interacting nuclear protein 2) cu rol in reglarea lungimii proteinelor; Trankiraza cu rol de a elibera TRF1 endogen de pe telomere. Sunt identificate si alte tipuri de proteine telomerice cum sunt: - proteinele: Ku; - proteinele h Rapl (human represor activator protein 1); - proteinele Patl (protection of telomeres); - proteinele PTOP (Pot interacting protein);

115

6.1. Replicarea si repararea telomerelor
Prin identificarea telomerazei, complex ribonucleoproteic, s-a stabilit ca ADN-ul telomeric se replica printr-un mecanism particular care antreneaza o degradare progresiva a repetitiilor telomerice. Koering si Gilson (1998) considerau ca eroziunea telomerelor controleaza numarul de diviziuni celulare, prin pierderea controlului asupra diviziunii. Prin pierderea de ADN telomeric consecintele ar fi: - o semnificativa instabilitate a cromozomilor; - o modificare a expresiei genelor ce pot preveni modificarile arhitecturii nucleului. Pierderea de ADN telomeric cu fiecare ciclu celular ar putea fi explicata prin incapacitatea ADN-polimerazelor de a replica in intregime capatul 3 al catenei intarziate si indepartarea segmentului ARN amorsa de la capatul 5' al catenei conducatoare (vezi sinteza ADN). Aceasta ipoteza a fost lansata de Dahse si col. (1997) de Cong si Bacchetti (2000). Telomeraza sintetizeaza ADN-ul telomeric pe matrita de „ARN primer, amorsa". Implicarea ARN-ului primer si a telomerazei in sinteza telomerelor a fost demonstrata prin metoda clonarii telomerelor la cromozomii eucariotelor. Prin clonare s-a observat ca in telomer are loc o „sinteza de novo pe matrita de ADN sintetizat de novo". S-a stabilit ca ARN-ul primer, amorsa, este eel care introduce matrita pentru sinteza secventei repetitive 5'-TTAGGG-3', iar telomeraza activeaza aceasta sinteza. Sunt probe care confirma ca activitatea telomerazei are specificitate de tesut sau de linie celulara. De exemplu, la cromozomii umani din celulele gametice lungimea telomerelor este mai mare decat a telomerelor din cromozomii celulelor somatice. Explicatia ar fi ca in celula gametica numarul secventelor telomerice repetitive este mai mare (ex. in cromozomul y). Reducerea lungimii telomerelor in celulele somatice impune o reducere a activitatii telomerazei, avand ca efect pierderea progresiva de cromatina cromozomala cu fiecare ciclu celular. Ipotetic, acest proces de pierdere de cromatina cromozomala poate fi considerat un „mecanism" de „programare" si evolutie progresiva a „secventei" si moartea celulara. De aceea se presupune ca reducerea si/sau absenta activitatii telomerazei ar fi consecinta pierderii progresive a secventelor de ADN repetitive din telomere, justificand incetarea ciclului mitotic i moartea celulelor. Pe baza acestui rationament, ipotetic, se considera ca imunosenescenta precoce in sindromul Down ar fi cauzata de pierderea 116

progresiva si recesiva a telomerelor. Counter si Herby presupun acelasi mecanism si la subiectii cu senescenta ontogenica. O observatie importanta si de mare perspectiva pentru „terapia genetica" este studiul facut pe tumorile ovariene la femei privind prezenta si activitatea telomerazei, mai exact intensitatea activitatii enzimei. Un asemenea studiu facut de Clark si Wali (1996), dar mai ales prin valoarea datelor obtinute, va pune problema prevenirii „senescentei si mortii celulare" prin deletii telomerice. Ar fi o masura profilactico-preventiva deoarece in senescenta celulara, dar mai ales in celulele canceroase, activitatea telomerazei este redusa sau chiar absenta. De aceea mentinerea integritatii celulare (integritatea genetica), pentru supravietuirea si prelungirea vietii unei linii celulare normale ar presupune o refacere/reparare a telomerelor in urma fisurilor care au avut loc la acest segment cromozomial. In acest context, telomeraza este foarte eficienta in mentinerea repetitiilor telomerice existente (Biessmann si Mason, 2003), iar Dahlen si col. 2003 considera ca datorita existentei unei relatii stranse intre replicare si complexul telomerazic se mentine lungimea telomerelor si stabilitatea telomerazei, iar o mutatie la nivelul unui component din acest complex afecteaza mentinerea lungimii telomerelor. Ipoteza repararii telomerelor se bazeaza pe unele cercetari facute la nevertebrate. S-a demonstrat ca un cromozom, dupa ce a suportat o fisura telomerica (deletia telomerica), nu se mai scurteaza in urmatoarele cicluri celulare. Acest aspect evidentiaza ca secventa repetitiva care a ramas in telomer, realizeaza prin intermediul ARN-ului matrita (primer) si activitatii telomerazei o crestere a numarului de secvente telomerice repetitive, mentinand cromozomul in stare functionala din punct de vedere genetic si supravietuirea celulelor.

6.2. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor
In prezent nu s-au semnalat mecanisme active de reparare a telomerelor, dar sunt bine cunoscute efectele secundare induse de microdeletiile telomerice care nu sunt reparate. De exemplu, microdeletiile telomerice prin care se pierde ADN indue o „insuficienta" haploida a genomului cu efecte severe asupra produsului de conceptie. Asemenea microdeletii telomerice sunt identificate, ca etiologie genetica, in sindromul Wolf- Hirschom (4p") si sindromul Miller - Dieker (17p"). 117

S-a lansat ipoteza ca in celulele canceroase se produc deletn telomerice ale cromozomilor urmate de translocatii criptice „ascunse" ce s-ar stabiliza prin aditionari repetate de telomere provenite, prin deletia, de la alti cromozomi. Un asemenea mecanism se presupune pentru cromozomul 6 uman in melanom. Deasemenea, un alt criteriu etiologic de diagnostic in diversele tipuri de tumori canceroase, este analiza lungimii telomerelor. S-a observat ca in diversele celule tumorale lungimea telomerelor variaza „anormal" fata de telomerele cromozomilor din celulele normale. O confirmare a valorii acestui criteriu sunt studiile efectuate pe celulele canceroase din tumorile intracraniene. De exemplu, prin investigarea a 60 de pacienti cu tumori cerebrale s-a constatat ca in 41 din cazuri cromozomii prezentau telomere foarte lungi, fata de normal, in 21,7 cazuri telomerele erau foarte scurte si numai in 36,7 din cazuri telomerele aveau lungimea in limitele normale. Acest studiu a fost facut, luandu-se ca celule de referinta.

6.3. Rolul telomerelor
Telomerele nu contin informatie genetica, dar sunt de importanta deosebita pentru fiecare ciclu celular parcurs de o celula somatica. Ca urmare telomerele au urmatoarele atributii in viata celulei: a - datorita structurii secventelor repetitive de ADN si a „palindromului" in „ac de par", telomerele asigura integritatea celulelor si stabilizarea - individualitatea fiecarui cromozom; b - se presupune rolul telomerelor initierea cuplarii cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare a meiozei reductionale, rezultand bivalentii; c - telomerele ar functiona ca niste terminatii cromatidice „inerte" cu rol in prevenirea scurtarii cromozomului la fiecare ciclu mitotic. d - telomerele ar avea „capacitatea" de a recunoaste ADN-ul defect, nereparat. Recunoasterea cromozomilor intacti sau cu ADN defect ar explica: - repararea cromozomilor in zona telomerica; - „regenerarea" unei linii celulare, supravietuirea celulelor, cuplata functia cu activitatea telomerica - stoparea senescentei si moartea celulei. e - scurtarea telomerelor prin microdeletii, proces posibil a avea loc cu fiecare ciclu celular (respectiv ciclu mitotic), influenteaza numarul de diviziuni al respectivei linii celulare, ducand la senescenta si apoptoza celulara. Rata scurtarii telomerelor variaza intre 50-150 pb/diviziune 118

cercetand ciclurile mitotice si meiotice la om a observat urmatoarele: . glucide. datorita prezentei telomerelor scurte nu se pierde printre primii cromozomi.cromozomii cu telomere scurte nu sunt recombinogenici.Counter (1992). iar 1-3% gasim in mitocondriile citoplasmatice. in nucleu exista 97-99% din totalul ADN-ului celular. capitolul II). 7. (a se vedea tipurile de ADN celular. g . Confirmarea ese cromozomul X inactiv interfazic.ADN-ul cromozomial ADN-ul este o prezenta constanta in structura cromozomului. . care. h . due la pierderea integritatii cromozomiale. acelereaza senescenta celulelor. Cromozomul sexual X inactiv fund heterocromatic. f . In celula somatica la eucariote. Cantitatea ADN-ului cromozomial nu exprima un raport direct proportional cu complexitatea structural functionala. ar sugera o corelatie intre structura cromatinei si mecanismul de mentinere a lungimii telomerelor. Un aspect de retinut legat de scurtarea telomerelor este cromozomul 17p uman. Blasca (1999) a observat ca scurtarea telomerelor la cromozomii umani 22p. Mg.lungimea telomerelor la mamifere si om este influentata de structura cromatinei telomerice. ADN moderat repetitiv si ADN inalt repetitiv (cu secvente foarte scurte necodificatoare care se repeta de un numar foarte mare de ori). a). lipide. In fiecare cromozom se gaseste o molecula liniara de ADN care cuprinde ADN cu secvente unice. Genomul uman contine 3 x 10 pb pentru fiecare cromozom. In cromozomi cantitatea de ADN este de 30-40%>. proteine nonhistonice. ARN. lp si 5p. Ca. Structura moleculara a cromozomilor la eucariote In celulele eucariote cromozomii au in structura lor urmatoarele molecule: ADN.Stabilizarea lungimii telomerelor cu ajutorul telomerazei asigura prelungirea vietii celulei si o senescenta celulara tardiva. indue instabilitate genetica si pierderea capacitatii celulei de a se divide.celulara.telomerele sever scurtate. proteine histonice. De exemplu. amfibienii au cea ma mare cantitate de I ADN in genomul celular in raport cu existentul ADN in genomul celulei 119 . hipermetilat si cu histone subacetilate. cu evolutia j filogenetica a speciilor.

formand complexe de nucleoproteine sau fibra de cromatina. Proteinele din fibra de cromatina pot fi de doua tipuri: proteine de tip histone si proteine non histone. ADN-ul din cromozomii nucleari este asociat cu proteinele. folosind metoda microspectrofotometrica in UV a stabilit ca.7 x 10 pana la 1x10 pb.ARN este crescuta in zonele eucromatice ale cromozomului. De exemplu.giga baze) s-ar gasi 3. cantitatea de ARN in cromozomi este crescuta. eel mai mic. cromozomul 1 cu lungimea cea mai mare din genomul uman. in general. Casperson. In ansamblu cantitatea de proteine histonice si nonhistonice din cromozomi este de 68-72 %. Asemenea complexe hibride variaza cantitativ cu fazele ciclului celular. Aceasta crestere a moleculelor de ARN in nucleu este motivata deoarece in acest stadiu are loc in celula o activitate intensa de sinteza a proteinelor. de la 1 la 22 (autozomii). Continutul pb in cromozomi umani.2 Gb . Proteinele cromozomale La eucariote. In general in cromozomi cantitatea de ARN variaza intre 12 si 13 %. 7. In stadiul interfazic „S" cand are loc replicarea ADN-ului cromozomial. cantitatea de ARN este foarte redusa. Prin analizele fizico-chimice si stabilirea masei moleculare a ADN. valoric descreste progresiv de la 279 Mb pana la 45 Mb pentru cromozomul 21. contine 279 Mb. are 48 Mb. Un exemplu interesant il reprezinta lalelele (plante) care au in genom o cantitate de 10 ori mai mult ADN fata de genomul uman. Dupa Kaplan (1989). De exemplu. La unele eucanote lungimea moleculelor din componenta Q cromozomilor variaza intre 6.ARN-ul cromozomial In extractele nucleare s-au identificat molecule hibride ADN -ARN. Cantitatea complexului hibrid ADN . acrocentric. iar cromozomul 22.1.umane. b) . fiecare cromozom contine o molecula de ADN. 120 .2 x 10 pb. continutul ADN-ului intracromozomial este proportional cu lungimea fiecarui cromozom. in stadiul interfazic Gl. si 48 Mb pentru cromozomul 22. in componentele nucleotidice (3. iar moleculele de ARN sunt necesare si implicate in aceste procese de sinteza.

histonele actioneaza ca represori ai activitatii genice prin condensarea cromatinei si superspiralizarea ADN-ului. Prin metilare. histonele lipsite de activitate enzimatica controleaza: structura tertiara in dublu helix a moleculei de ADN. ADN care nu mai poate functiona ca matrita in replicare. Genomul procariotelor este lipsit de histone. Functional. histonele indue modificari in procesele de transcriptie ADN —* ARN. cu fibrila ADN-ului cromozomial. -histone sarace in lizina dar bogate in arginina. se face in stadiul S interfazic al ciclului celular. Structural. in imediata vecinatate a bifurcatiei de replicare a ADN-ului.1 Proteinele histonice Histonele reprezinta o clasa de proteine bazice. In raport cu continutul in aminoacizi bazici. histonele se grupeaza in: -histone bogate in lizina si sarace in arginina. H3 si H4 (tabel): -Hi este foarte bogata in lizina.1. si transcriere in stare superspiralizata. -H213 contine un numar mai mare de lizina fata de arginina. folosind metoda electroforetica si cromatografia cu schimbatori de ioni. Ele interactioneaza cu gruparile fosfat din ADN prin fortele electrostatice si ionice pentru a neutraliza incarcatura negativa a acestor grupari. Histonele au in structura lor o proportie crescuta de aminoacizi cu sarcini pozitive (diamino-dicarboxilici). cu masa moleculara mica si incarcatura pozitiva. -H2/\ contine raporturi cantitativ egale de lizina si arginina. H2B.7. H2A. Cuplarea histonelor cu ADN-ul si prezenta lor in structura cromozomilor este numai la organismele eucariote. -histone sarace in lizina si putini amioacizi arginina. ceea ce permite cuplarea cu gruparea fosfat din structura moleculei de ADN. maresc stabilitatea ADN-ului cromozomial. -H3 si H4 contin un numar foarte mare de arginina. Histonele sunt alcatuite dintr-o catena polipeptidica cu un continut bogat in aminoacizi bazici (lizina si arginina). acetilare si fosforilare. 121 . Aceste histone au fost simbolizate cu notatiile Hi. Weintraub (1976). Deasemenea histonele asigura spiralizarea si condensarea cromatinei. a identificat existenta a cinci tipuri de histone in structura genomului la eucariote. sunt implicate in structura polinucleozomica a flbrilei de cromatina a cromozomilor nucleari. Asocierea histonelor cu molecula ADN.

desi procariotele nu au cromozomul cu structura nucleozomica. fibrila polinucleozomica nu-si modifica structura. mai putina arginina Bogata in arginina Bogata in arginina Numar aminoaci zi 216 129 125 135 102 Masa molecular a 21. H] are 0 structura variabila la diferite specii. a histonelor din timusul de vitel (dupa Elgin si Wintraub.. proces asociat cu transcrierea regiunilor cromatinelor nucleare si activarea ADN-ului ca matrita in transcrierea mesajului genetic.500 d 14.histona. Histonele Hi. identificand si subtipuri de histone. De exemplu.320 d 11. Totusi. afectand interrelatia ADN .280 d Histonele sunt prezente in genomul tuturor eucariotelor. Au demnostrat ca acetilarea aminoacizilor din histona H4 determina deschiderea nucleului histonic. cu o masa moleculara de 21500 d. confirmanduse ca histona Hi nu participa la structura nucleozomului.histona Hi initiaza mitoza si regleaza condensarea cromozomilor. H3 si H4 au secventa de aminoacizi conservata filogenetic.Folosind electroforeza in gel.. Weintraub a observat modificari posttranslationale. Tabel VII Numarul de aminoacizi si masa molecuKi. (1980) au observat ca fosforilarea histonei Hi se asociaza cu condensarea cromozomilor: fosfokinaza . Raportul ADNhistona are valoarea ~ 1 pentru cele patru tipuri mentionate. Prin tratarea fibrilei polinucleozomice cu tripsina si eliminarea histonei Hi. Aceasta proteina a fost notata H. ele fiind in raport echimolecular cu ADN-ul. Histonele H2A. H2B.775 d 15. interesanta este identificarea unei proteine cu o structura apropiata de histonele eucariotelor la Escherichia coli. 1976 ) Tipul de histona Hi H2A H2B H3 H4 Caracteristic a generala Foarte bogata in lizina Bogata in lizina si arginina in raporturi egale Contine mai multa lizina. 122 .000 d 13. Matsumoto si col. reprezinta un grup de proteine relativ heterogen. Modificarile produse la nivelul histonelor „altereaza" incarcatura electrica a moleculei.

confirmata de identificarea a 15 . Ca urmare. H3 si H4 sunt hidrofobe . avand rol de modulare. H3 si H4 se caracterizeaza printr-un conservatorism structural. Histonele H2A.leucina si izoleucina sau in aminoacizi destabilizatori ai duplexului ADN. sau histona-nonhistona.30 subtipuri Hi la diverse specii. acetilare sau metilare a histonelor ipar modificari post . prin gruparea NH2 din structura. H2B. Regiunea C-terminala ire aspect globular si e bogata in aminoacizi hidrofobi . H2B. prin structura.Variabilitatea subtipurilor de histona Hi.acide la capatul Cterminal si hidrofobe -bazice la capatul N-terminal. H2B. 123 . prin acetilare sau metilare are oc o scadere a sarcinilor pozitive (+) dar cresc sarcinile negative (-). in timp ce rata evolutiei fibrinei este de 80 mutatii. H3 si H4 . De exemplu histona H4 de la Pissum sativum (mazare) are secventa in aminoacizi aproape identica cu cea de la Bos taurus (vitel). sunt histonele H2A.glicina si 3rolina. Histonele H2A. H2B. H2B. H3 si H4 explica rolul universal si important in structura cromozomilor. eventualele diferente ale histonelor H2A. histona H4 are 0 rata a evolutiei de 0. H3 si H4 ar fi determinate de unele divergente evolutive. S-a constatat ca prin fosforilare. H3 si H4 si ADN. prin fosforilare se >roduce o crestere a sarcinilor pozitive (+). iar a hemoglobinei de 20 mutatii in 100 milioane de ani. Presiunea selectiva a conservat regiunea globulara din necesitatea nteractiunii histona-histona. Datorita conservatorismului celor patru tipuri de histone. consemnam 0 asemanare (nu identitate) a raportului de aminoacizi la histonele din genomul regnului vegetal si animal. interactional^ in irocesele de translatie si replicarea genelor. apre ca modificari posttranslationale suferite. Datorita numarului mare de aminoacizi bazici (diaminoacizi) valoarea pH ajunge la ~ 10. De exemplu. Histonele H2A. fara a prezenta subtipuri histonice. si aproximativ 15 subfractii H] in diferitele tesuturi ale aceluiasi organism. Pentru Hi se apreciaza o evolutie mai accelerata. determinata de modificarile post-translationale. De exemplu. H213. aminoacizii interactioneaza cu electronii negativi din gruparea fosfat a ADN-ului cromozomial. Daca Hi are o variabilitate accentuata filogenetic. Prin iceste modificari de sarcini (+) si/sau (-) se modifica fortele de interactie ntre familia histonelor H2A. Cele mai conservatoare histone.translationale. H3 si H4 sunt proteine cu o masa moleculara cuprinsa intre 22000 d si 14000 d. Structura invariabila filogenetic a histonelor H2A.06 mutatii pe 100 reziduuri de aminoacizi in 100 milioane de ani.

Histonele bogate in arginina inhiba sinteza ARN-ului. Unele gene de sinteza a histonelor sunt inserate printre secventele ADN-ului moderat repetitiv. sunt lipsite de introni. Histonele se cupleaza cu ADN in depresiunea (adancitura) mare a moleculei ADN. iar cele bogate in lizina au un proces de inhibitie a ARN mai moderat. atat in zonele eucromatice. sau prin crossing-over inegal intragenic. H3 si H4 formeaza dimeri care se vor asocia intre ei. Este o clasa foarte heterogena de proteine acide. H2B. rezultand un octamer. histonele sunt sintetizate sub controlul secventelor oligonucleotidice. mai redus. cu ADN-ul. Omul contine pe cromozomii 1. Genele care codifica histonele sunt reprezentate de secvente scurte. La eucariote. in timp ce H2A. formand nucleozomul. in structura cromatinei cromozomiale intra si proteinele non-histonice sau hertonele. ca „monomer". Proteinele non-histonice Pe langa proteinele histone. 6 si 12 aproximativ 20 de gene care codifica histonele. in jurul caruia se infasoara duplexul ADN.1. 7. iar transcrierea lor se face separat. Se presupune ca histogenele sunt rezultate prin duplicatia secventelor nucleotidice din genom. nu sunt poliadenilate. Aceste gene sunt denumite si „histogene". Moleculele de ARNm pentru histone. H2A si H2B se leaga prin resturile lizina la perechile AT. Legarea histonelor de ADN se face prin legaturi ionice intre gruparea fosfat a ADN-ului si gruparile amino ale histonelor. cat si heterocromatice. 124 . Genele care codifica histonele sunt grupate pe o secventa a moleculei ADN de 6-9 kb. iar H3 si H4 se leaga prin resturi de arginina la cuplul complementar G -C.Histona Hi se asociza. Genele care codifica sinteza histonelor sunt transmise numai in stadiul S interfazic al ciclului celular. De exemplu Hi.2. incluse discontinuu si in ADN-ul moderat repetitiv. Genele care codifica familia proteinelor histonice sunt localizate si dispuse in tandem pe aceeasi molecula ADN. cu numar mic de nucleotide. Numarul mare al secventelor genice repetate pentru histone ar fi urmarea recombinarilor intragenice inegale selectionate in evolutia biogenetica. ele fiind prezente in multe copii in genom.

Un grup majoritar de proteine non-histonice este reprezentat de proteinele HMG (Hight Mobility Group) prezente la toate eucariotele. la extremitatea opusa. fosfokinaze. aspartic. In genomul uman. Structura acestor proteine este bipolara: la o extremitate a moleculei sunt localizati aminoacizii bazici. pH-ul acestor proteine non-histonice variaza pe o scara larga. 125 . aproximativ 115 proteine cu proprietati fizico chimice si biologice diferite. ARN-polimeraza. cum sunt: ac. ac. Proteinele non . Din grupa proteinelor non-histonice fac parte activatorii si represorii genelor din structure si activitatea operonilor. proteine care intervin in mecanica fusului de diviziune in metafaza si anafaza ciclului mitotic sau meiotic. transcriptiei si maturarii ARNm. nucleaze. etc. Unele non-histone sunt sensibile la prezenta hormonilor steroizi. proteinele contractile de tipul tubulinei. Aceasta dubla polaritate structurala este presupusa ca fiind interactiunea lor cu histonele si ADN-ul din cromatina nucleara. in timp ce HMG14 si HMGi7 se gasesc permanent in nucleu. ca localizare in citoplasma. metilaze. Tot din grupa non-histonelor fac parte doua peptide. replicarii moleculei de ADN. actinei si miozinei. HMG2. triptofanul. in stadiul S sa migreze spre nucleu. unde pot fi implicate in replicarea ADN si in transcriptie. Aceste gene HMG sunt lipsite de introni ca si genele care codifica histonele (si ele sunt lipsite de introni). Se presupune ca in genom ar exista intre 20-30 gene copii (repetate) pentru fiecare tip de HMG. Pentru complexul de proteine non-histonice in special pentru clasa HMG in genomul nuclear exista un mare numar de gene repetate. acetilaze. Sunt bogate in aminoacizi cu pH acid. S-a mai constatat ca numai HMGi si HMG2 tree din citoplasma spre nucleu. singurele gene donate pana in prezent care codifica proteinele non-histonice sunt genele pentru HMG14 si HMGi 7. In perioada interfazica le gasim. notate: Scl de 170 kd9 si Sc2 de 135 kd (Sc provine de la scafoid = schela). intre pH 3—■» 10. aminoacizii acizi. HMG14 si HMG17. tiroxina etc. ca apoi. Este complexul enzimatic necesar replicarii.Sunt mult diversificate.histonice sunt reprezentate de un complex de enzime ca: ADN-polimeraza. Sunt identificate patru tipuri principale de HMG: HMGi. glutamic. unde interactioneaza cu nucleozomii. Non-histonele nu se caracterizeaza prin histospecificitate marcata. NAD-sintetaza (nicotinamid-adenindinucleotid-sintetaza). Acest grup de kd (kilodalton) = 1000 daltoni. 1 dalton (d) este o unitate atomica a masei moleculare.

Proteinele non-histonice sunt sintetizate in citoplasma celulei. Non-histonele. Se presupune ca grupul de peptide Scl si Sc2 ar avea rol in conservarea cromozomului metafazic.nonhistone au fost identificate. 126 . iar heterocromatina o cantitate foarte mica. Cantitativ. sau cu tipul de celula din organism. Non-histonele pot interactiona cu histonele. In prezent prin analiza imaginilor electronomicroscopice si a datelor rezultate din tratarea enzimatica a fibrilei ADNproteine. non-histonele variaza in raport cu fazele ciclului celular. dar si de degradare. independenta de sinteza ADN. Pana in 1973. interactionand cu ADN-ul. pot recunoaste specific. In prezent sunt identificate peste 120 tipuri diferite de nonhistone care se deosebesc intre ele si prin masa moleculara care variaza in limite foarte largi: intre 10-150 kd. in celulele HeLa1 dupa eliminarea histonelor. fosforilarea lor este esentiala. prelevate de la bolnava si mentinute in cultura celulara continua. Cu rol esential in expresia genelor in timpul ciclului celular. dispusa liniar. HeLa . Sinteza lor. Unitatea de referinta pentru a analiza configuratia fibrilei de ADNproteine a fost cromozomul acrocentric numarul 13 din genomul uman. Cromozomul 13 prezinta urmatoarele componente valorice: . asigurand integritatea cromozomului. din cromozom.linie de celule epiteloide umane provenite dintr-un carcinom de col uterin. modifica transcriptia (o influenteaza) si stimuleaza sinteza ARNm. Deoarece non-histonele sunt implicate in activarea specifica a genelor. trecand in nucleu. configuratia spatiala. Proteinele nonhistonice au o rata de sinteza foarte crescuta. ADN-proteine a fost interpretata si analizata cu „erori". are o lungime de 32000 JU. Cantitati crescute de non-histone sunt gasite in nucleii celulelor cu activitate foarte intensa. asocierea ADNproteine si configuratia in interiorul cromozomilor este corect si complet elucidata. sau interpretarea spectrelor de difractie a razelor X. cu ADN-ul si ARN-ul. secvente nucleotidice din ADN.molecula de ADN in dublu helix. dupa care vor traversa porii anvelopei nucleare. Eucromatina contine mari cantitati de non-histone. se desfasoara pe intreg ciclul celular.

histona de 5 cm intr-un cromozom micrometric.a. Sistemul conformational al ADN-ului in cromozomi este conditionat.6 nm. functia de variabilitate a aparatului genetic. 1999) au evindentiat ca fibrila de ADN din cromozom. Primele observatii apartin lui Golumb si Bahr (1974) care au confirmat ca fibrila ADN-proteine cu diametrul de 2. Configuratia fibrilei de ADN asigura un depozit impresionant de informatie genetica in fiecare cromozom. este integrata intr-o structura fibrilara mai complexa a carei rata de pliere. stabilita de ei este de 20/1. cromozomul 13 are o lungime de 5. formeaza mici bucle in jurul unor molecule proteice de tip histone.8/z. Weintraub (1976).5 . supramoleculara.8/x si grosimea de 0.. fiecare set fiind inclus in structura si arhitectura unui cromozom. 1988 si Strachan-Read. o anume dispozitie ca „arhitectura. Cercetatorii au cautat sa clarifice care este conformatia „anatomica" a fibrilei ADN-proteine in cromozomi. cu respectarea dimensiunii cromozomului si exercitarea functiilor de baza ale ADN.ca dimensiuni.5/x) se gaseste un filament ADN a carui lungime liniara ajunge la aproximativ 5 cm. Au clarificat implicarea proteinelor de tip histone in aceasta configuratie. cromozomii avand dimensiuni de ordinul micronilor.. de proteinele de tip histone. pentru a depozita respectiva fibrila de ADN . functia heterocatalitica. De exemplu intr-un cromozom de talie medie din grupa III ( a carui lungime sa fie de 4. 8. 127 . Comparandu-se talia cromozomiior cu numarul si lungimea moleculelor de ADN se constata diferente valorice impresionante. rolul lor. Cercetarile care au urmat (Burkholder. observatii confirmate de Kornberg (1974). prin asociere. genomul celular este reprezentat de seturi de molecule „liniare" de ADN. Finch (1977) s. intergral functiile ADN-ului cromozomial: functia autocatalitica. In aceste conditii putem considera ca fibrila de ADN cuplata cu histone are o configuratie „anatomica". La organismele eucariote sistemul conformational este bine organizat asigurand. Configuratia „anatomica" a cromozomiior La eucariote.

supersuperspiralizare. Kornberg (1974). formand fibrila de nucleoproteica. are o dispozitie complexa. spatial. S-a mai demonstrat ca in metafaza ciclului mitotic sau meiotic fibrila de nucleo-proteina realizeaza niveluri de pliere. condensare si rasucire care reduc considerabil lungimea fibrilei. pana la 1/10000. Prin aceasta conformatie supramoleculara este acceptat imensul depozit de material genetic intr-un cromozom micrometric. este o stare conformational. Asocierea a fost denumita „fibrila fina de tip A" formata din ADN si histone. particulara fiecarui cromozom din genomul uman. dimensiunea depaseste 20-30 nm. Datele actuale confirma ca in fiecare cromozom exista o fibrila de ADN cu lungime si numar perechi de baze caracteristice. folosind metoda difractiei razelor X. au constatat ca dimensiunea fibrilei fine de tip A este de 10-11 nm. Fibrila B avand o arhitectura mai complexa. 8. pe care au denumit-o „fibrila elementara de tip B" cu grosimea de 20-30 nm. 34): 128 .Asocierea ADN-histone era cunoscuta inainte de anul 1970. fibrila de nucleo-proteina realizeaza o „arhitectura" dispusa pe patru nivele de organizare si dispozitie spatiala (fig. dar mecanismul de asociere si stabilitate nu era corect definit. determinand o crestere in dimensiune. Burkholder (1988) si Romarkrishnam (1997) au constata ca fibrila fina de tip A. pentru fibrila elementara de tip B.spatiala a fibrilei de tip A. iar prin supersuper-spiralizare si trecuta in fibrila elementara de tip B. Fibrilele A si B sunt etape de aranjare complexa a asocierii ADN-ului cu histonele. In 1999. Fibrila de ADN-histona realizeaza o arhitectura si conformatie „anatomica". Shachan si Read.histone datorita fortelor de atractie intre moleculele de histone pentru fibrila fina de tip A si interactiei intre nucleele proteice invecinate.1. Arhitectura supramoleculara sau „anatomia" cromozomilor umani Folosindu-se metode biochimice (enzimatice) difractia razelor X si imaginile electronomicroscopice s-a observat ca in cromozom. S-a stabilit ca ADN-ul se cupleaza cu histonele. Prin aceste observatii se confirma datele lui Golumb si Bahr (1974) ca fibrila de tip B. In prezent se accepta ca fibrilele de tip A si B sunt doua stari fizicochimice a ADN.

1. secvente ce au un diametru de aproximativ 2nm (fig. 1999). 35). Formatiunile corpusculare sunt separate intre ele de secvente nucleotidice din structura ADN-ului. structura cuatemara . nivelul sau structura tertiara nivelul bucleiform.structura primara a cromozomului Unitatea de baza a structurii cromatinei nucleare este nucleozomui.hiperspiralizarea si condensarea buclelor cromozomale.nivelul solenoidic.nivelul sau structura primara a cromozomilor . cu aspect perlat sau corpuscular. nucleozomui este unitatea fundamentala a fibrilei fine de tipA.1 -Nucleozomui.nivelul nucleozomic. cu diametrul de 1 lnm. Ca nivel al structurii primare. 34 Arhitectura supramoleculara a fibrilei de ADN in cromozomii eucariotici (dupa Strachan si Read. nivelul sau structura secundara . 8. 129 . Fig.

35 Nucleosomi a) structura nucleosomului b) imaginea electronomicroscopica (300.Nucleu proteic (8 molec. de histone) Fig.000 X) a polinucleozomica la pasare .

are un numar de aproximativ 200 pb.fibrei de cromatina Supusa actiimii enzimelor s-a stabilit ca formatiunea corpusculara care cuprinde si segmentul intercorpuscular. Fiecare 130 . Prin metoda socului osmotic si analiza electronomicroscopica s-a evidentiat ca structura primara a cromozomului are aspect „perlat".

deci un octomer. S-a constatat ca „in vivo" asamblarea histonelor in nucleozom se face in prezenta nucleopasminelor Ni si N2. cate doua molecule pe fiecare fata a tetramerului H3 si H4. Histonele H2A si H2B se ataseaza. Cu ajutorul topoizomerazei. considerate modificari epigenetice. Histonele H3 si H4 formeaza zona centrala a nucleului proteic pe care se inruleaza superhelixul de ADN. Nucleozomii au fost denumiti si corpusculi „m" sau particule Structura completa a nucleozomului este urmatoare octomerului de histone. care se inruleaza cu o rotatie completa de 360° si trei sferturi. Stabilitatea nucleozomului este asigurata de fortele de atractie stabilite intre histonele din nucleul proteic.„perla" sau corpuscul este compus dintr-un nucleu proteic. Spatial. determinand stabilitate nucleozomului. Un nucleozom este separat de nucleozomul urmator de o secventa de 60 pb. iar stabilitatea fibrilei polinucleozomice este determinata de fortele de interactie existenta intre nucleozomi. H3 si H4. In componenta nucleozomului intra si unele proteine non-histonice de tipul nucleoplasminelor Ni si N2.5 nm inaltime. cate doua molecule de H2A. S-a stabilit ca histonele au un centru hidrofob cu radicali bazici datorita aminoacizilor arginina si lizina. In cazul acetilarii. a nucleoplasminelor Ni si N2 nucleul proteic poate fi disociat intr-un tetramer compus din H3 si H4. cupleaza histonahistona. metilarii sau fosforilarii histonelor. Tetramerul H3 si H4 se cupleaza cu tetramerul format din histonele H2A si H2B intregind structura nucleului proteic. 131 . H2B. Daca H3 si H4 asigura proprietati asemanatoare nucleozomului si in absenta lui H2A si H2B . nucleozomul nu mai prezinta stabilitate. care sunt proteine non-histonice acide. care se asociaza cu o secventa de 140pb din molecula ADN. format din 8 molecule de histone. histonele H2A si H2B nu asigura proprietati nucleozomice in lipsa celorlalte tipuri (H3 si H4). cu rolul de a neutraliza respingerea electrostatica dintre histone. nucleozomul a fost denumit si platisom. Aceste modificari au loc in timpul transcrierii mesajului genetic inscris in secventa de nucleotide spiralizata in jurul nucleului din zonele eucromatice ale cromozomului. se disociaza. Datorita turtirii discoidal biconvexe. forma geometrica a nucleozomului este ca 0 sfera turtita sau cilindru turtit cu diametral de l l n m si 5.

Datele obtinute de Vogel si Matulsky (1982. spectre de difractie a razelor X. avand dimensiune variabila (intre 30-60 nm) (fig. 132 . difractia neutronilor si analiza imaginilor electronomicroscopice. Formatiunea care rezulta este numita solenoid. Prin metilare acetilare sau fosforilarea aminoacizilor lizina si/sau arginina sunt modificate fortele de atractie histonahistona. Aceasta secventa polinucleotidica dintre doi nucleozomi vecini se numeste fragment de legatura sau „ADNlinker". in fibrila polinucleozomica din cromozomi. fibrila elementara de ADN isi reduce lungimea de 6-7 ori.2 -Solenoidul. Aceste structuri echivaleaza cu „super-super-helixuri". Aceasta Hi induce o rigiditate secventei polinucleotidice asigurand separarea nucleozomilor. inainte si dupa ce a realizat inrularea in jurul nucleului proteic. 8.epigenetice". stabilitatea nucleozomului este redusa datorita modificarilor . nucleozomul se disociaza iar ADNul poate sa transcrie mesajul sau sa se sintetizeze prin autoreplicare. Fibrila polinucleozomica realizeaza la randul ei o superinrulare de tip levogir rezultand „structuri" inalt ordonate ale cromozomilor. In timpul replicarii ADN-ului sau de transcriere a mesajului genetic intr-o molecula de ARNm.structura secundara a cromozomului Structura secundara a cromozomului a fost si este studiata prin metode cristalografice. Prin realizarea fibrilei polinucleozomice din cromozom. Fosforilarea histonei Hi este semnalul care determina condensarea cromatinei cromozomale si declansarea ciclului mitotic sau meiotic. rezultand fibrila poli-perlata.1. In aceste super-super-helixuri nucleozomii adiacenti sunt grupati intr-un helix comun ADN-proteina. 36).helixul cromatinian". Hi este localizata pe secventele a cate 23 pb la intrarea si iesirea fibrilei de ADN. polinucleozomica sau „super .1988) si Vogel si Grumwald (1994) au permis enuntarea urmatoarei ipoteze : ADNul din cromozomii eucariotelor se cupleaza cu histonele formand nucleozomii.Histona Hi nu participa la structura nucleozomului..

" Fig. Rolul histonei Hi in formarea solenoidului este important deoarece prin prezenta a doua lanturi polipeptidice asigura urmatoarele interactiuni: un lant polipeptidic interactioneaza cu ADNul dintr-un nucleozom. Aceasta conformatie „arhitecturala" este stabilizata de fortele de interactie ale nucleozomilor adiacenti de interactiuni intre regiunile hipervariabile N-terminale si COOH terminale ale histonelor Hi prezente pe secventa polinucleozomica ce se inruleaza. 36 Cromatina superspiralizata (solenoidul) Prin suprainfasurare si gruparea a 6-7 nucleozomi la o rotatie de 360° se formeaza si solenoidul. iar cu eel de-al doilea lant va interactiona cu ADN-ul din nucleozomul urmator. 133 .

isi reduce lungimea de 50 de ori.Histona Hi ar actiona ca o „grefa" care grupeaza nucleozomii. cu o valoare medie de 65kb. Prin dispozitia polisolenoidica fibrila de ADN din cromozom. dimensiuni variabile find orientate in toate directiile (fig. acestia prezinta 0 retea fibroasa orientata axial. Gradul eel mai inalt de compactare solenoidica a cromatinei s-a observat in nucleul spemiatozoidului cand histonele sunt inlocuite cu protamine. buclele contin intre 5 pana la 200 kb ADN. asigurand stabilitate superstructurii in solenoid. Cromomerele erau considerate structuri cromozomale de tranzit. Ca structura moleculara. Dupa Faria cromomerele sunt configuratii sferice in permanenta schimbare. ca un „fenotip cromozomal". Dupa fecundatie histonele sunt reintroduse in structura fibrilei de ADN.3 Bucla cromozomala ca structura tertiara Tratarea cromozomilor in metafaza mitotica sau meiotica folosind 0 solutie de NaCl 2M. 37). fata de stadiul Gi cand fibrila polinucleozomica are 0 reducere de 7 ori. in stadiul G2 interfazic.1. Nu erau considerate replicari sau unitati de transcriere. inconjurata de un halou de fibre ADN cu structura solenoidica. 134 . Aceste fibre au aspect bucleiform. O observatie interesanta apartine lui Lima de Faria (1975) care a anticipat notiunea de solenoid prin folosire de imitate cromomer . La aceasta conformatie „anatomica" supramoleculara sunt implicate si proteinele non-histonice din clasa HMG prin subtipurile HMG14 si HMG17. 8. Aceste bucle au ca baza axul longitudinal al cromozomului.

orientate pe axul longitudinal al cromozomului. 135 . Formarea buclelor din fibrila polisolenoidica si „conservarea" lor in timpul metafazei cromozomilor este determinata de proteinele non-histonice de tipul Scl si Sc2 („Scazzold"). ADN-ul genomic este organizat in bucle de 5 si 200 Kb. 3 7 Organizarea bucleiforma a flbrilei de ADN in cromozom. Proteinele Scl si Sc2 asigura interactiuni ADN-proteina si proteina-proteina. Se presupune ca buclele ar reprezenta subunitati functionale genetic si de replicare a cromozomilor. Dupa Clark si Wall 1992. reprodusa dupa Gosser si Laemli. 1987). Prin interactiuni se formeaza o ampla retea de fibre polisolenoidice dispuse bucleiform. prin prezenta asa numitelor replicari. Buclele sunt ancorate cu proteine scheletice foarte specifice ADN-ului din regiunile SARs (Scaffold Associated Regions). Structure tertiara.Retea interna Fig.

4 Structura cuaternara a cromozomilor In metafaza mitotica sau meiotica la eucariote. urmand axul longitudinal al cromozomului (fig. 136 .38). 38 Structura cuaternara a cromozomului . realizeaza o reducere a lungimii fibrei elementare de ADN in cromozom de aproximativ 1000 de ori. Fig. cromozomii sunt supusi unei hipercondensari a buclelor cu orientare in spirala (rasucire) a fibrilei de ADN bucleiform.1. 8.(1990) si reprodusa de Clark si Wall (1992).Model propus de Filipski si col.Structura tertiara bucleiforma.

137 . In prezent sunt identificate majoritatea proteinelor non-histonice esentiale. cu localizare la baza buclelor. (1988) s-a constatat ca la „bobinarea" rozetelor hexometrice si condensare ar participa circa 30 proteine non-histonice de tipul HMG. apreciaza ca intr-un cromozom s-ar realiza intre 29-33 rotatii a rozetelor hexametrice.Fibrila bucleiforma se dispune spatial in razele hexametrice cu un continut ADN de aproximativ 300 kb. asociate cu structura retelei fibroase axiale cu rol in condensarea cromozomilor in mitoza sau meioza. Prin studiul arhitecturii cromozomilor metafazici de catre HelsopHarrison si col. Cromozomul 1 din genomul uman are prezenta in jur de 30 de rozete hexametrice condensate. Fiecare „bobina" ar echivala cu o banda „G" la cromozomii umani. Proteinele non-histonice de tip MARs (matrix. cu masa moleculara de 170 Kda si in cantitate mai mare. Bobinarea a cca 30 de rozete hexometrice la o rotatie de 360°. Numarul de rotatii a rozetelor hexametrice si hipercondensate est in raport cu cantitatea de ADN din cromozom. Se gasesc cate trei molecule de taza II pentru fiecare bucla de ADN. ar realiza o grosime de 200-300 nm. analizand cromozomii metafazici la mamifere. Fibrila de ADN dispusa in razele bucleiforme hexametrice. Sc2. Colectivul condus de Heslop-Harrison a indentificat ca antigenul nuclear AF2 este implicat direct in „bobinarea" si condensarea fibrilei bucleiforme. Se presupune ca ar avea rol in condensarea cromatinei. se obtine o fibra de 200-300 nm grosime pe axul longitudinal cromozomial. Din imaginile electromicroscopice se apreciaza ca o rotatie de 360° a fibrilei bucleiforme ar cuprinde aproximativ 30 rozete hexametrice. interactionand cu topoizomerasa II asigura hipercondensarea cromozomilor metafazici. Filipski (1990). prin rasucire are imaginea unei bobinari. Scl. S-au mai identificat o clasa majora de non-histone desemnate Scl si Sc2. In final. nu i se cunoaste inca rolul pe care il are in structura cuaternara a cromozomilor. cu masa moleculara de 135Kda.associated regions). a fost identificata ca topoizomeraza II a ADNului / taza II. Prin rasucirea rozetelor hexametrice si hipercondensare se stabilesc particularitatile morfo-strcuturale ale cromozomului in metafaza mitotica si meiotica.

in cromozomi cu dimensiune de ordinul micronilor. Cercetarile au stabilit ca este o asociere intre ADNul nuclear si proteinele histone. etapizat. colorantii bazici specifici sunt puternic sau slab fixati in cromatina nucleara. structura si arhitectura complexa a fiecarui cromozom. de ce in cromozomi exista in forma codificata o cantitate impresionanta de infonnatie genetica pentru codificarea caratcterelor exprimate fenotipic. cuplate cu histone. uniform si intens colorati (colorate). sau secvente din cromozomi. cu un coeficient ridicat de pliere si condensare pe lungimi si dimensiuni variabile. intelegem si acceptam posibilitatea depozitarilor unor cantitati mari de ADN. firbila elelemtara de ADN isi reduce lungimea in metafaza de aproximativ 10000 de ori. s-a observat ca si cromozomii somatici (autozomi) au secvente heterocromatice. Semnalata initial la cromozomii sexuali. Starile fizice ale cromozomilor Heterocromatina si eucromatina Emil Henilz (1935) a observat la plante si insectele cercetate. 9. In dinamica functionala a ciclului celular. Heterocromatina este determinata de secvente de ADN (moderat si inalt) repetitiv. Identificandu-se. discontinuu. Extinderea si numarul 138 .1. uniform si intens colorati in telofaza si interfaza timpurie a celulei eucariotelor. iar in raport de pliere. Heterocromatina (He) Heterocromatinele sunt segmentele cromatidice sau cromozomii cu structura condensata. dispozitia fibrilei de nucleo-proteina si starile functionale in interfaza celulara. denumiti(denumite) heterocromatina. neuniform colorata: heterocromatina si eucromatina. 9. insotita de hipercondensare.Prin bobinarea in spirala a fibrei de ADN bucleiform. cromozomi. cromatina nucleara se prezinta.

Aspectul caracteristic al heterocromatinei este de cromocentri. sunt foarte bine conservate. pe langa secventele inalt repetitive noninformationale. De exemplu.zonelor heterocromatice sunt particularitati caracteristice fiecarui cromozom din genomul celular.enta „structural". datorita kinetocorului din ltrastructura centromerica . 139 . Sunt cateva exceptii de la regula de non-functionalitate a heterocromatinei. centromerul ste implicat in dinamica fiecarui cromozom. De exemplu. protejand regiunile vitale ale genomului de actiunea structiva a factorilor mutageni din mediul extern. Daca ar lipsi . celula ar fi distrusa (vezi structura elomenelor). incadrat in definitia de heterocromatina. cu lplicatii in diversitatea animalelor in cursul evolutiei si speciatiei )arlington 1937). Cantitatea de heterocromatina reprezinta in medie 1/5 . asigurand nentinerea in anumite limite. 2001). in . ride. adica lomerari de cromatina condensata care depasesc (ca diametru) elementele ucturale ale eucromatinei. Aceste structuri elomerice opresc scurtarea progresiva a cromozomilor. filogenetic. Tot heterocromatina poate stabili „bariere de fertilitate".1/3 din talul ADNului genomului nuclear. indeplinesc functii vitale pentru celula. structurii si functiei romozomilor din genomul celular.repetitive care. Aceeasi exceptie de la regula nonfunctionalitatii snetice prezinta „regiunile organizatori nucleolari ai acrocentricilor (RON. desi iieterocromatice. facilitand translocatiile viabile de tip robertsonian jziuni centromerice) (Petrov. Regiunile heterocromatice sunt situsurile secventelor repetitive si inactive informational. dimensiunea si integritatea structural-morfo-iinctionala a cromozomilor pe parcursul ciclurilor celulare. Protejeaza genele de la velul organizatorilor nucleolari de efectul mutatiilor si recombinarilor. implicat in procesul de citodiereza a cromozomilor in anafaza litotica sau meiotica. Dupa Yunis si Yasmineh (1971) heterocromatina joaca un rol. Rolul „protector" este asigurat de secventele hexanucleotidice TTAGGG. segmentele distale ale telomenelor. Si anume kinetocorul se cupleaza cu fusul de iviziune.mecanismul telometric de protectie" a dimensiunii. ADNul din zonele heterocromatice (repetitiv) isi exercita numai rolul „egoist" de autoreplicare. se gasesc mltiple locusuri pentru genele care transcriu sinteza ARN-ribozomal). care au o replicare tardiva in stadiul S interfazic. Exceptie de la regula nonfunctionalitatii heterocromatinei romozomiale sunt si regiunile centromerilor si organizatorii nucleolari.

iar Miller (1974) a observat ca secventele inalt repetitive din cromozomii antozomi sunt bogate in 5-metil-citozina.satelit privit ca un ADN „banal" si inactiv. heterocromatina nucleara este de doua tipuri: He constitutiva si He facultativa. ca dimensiune intracromozomala. constanta si prezenta raportata la cuplurile de cromozomi omologi. 9. constant. He constitutiva. heteropicnoza poate fi pozitiva sau negativa. este particulara fiecarui individ. 140 . la nivelul telomerelor. constrictiilor secundare si pe bratele scurte „p" ale acrocentricilor. cu localizare precisa in cromozomi. respectiv colorare mai puternica sau mai slaba decat eucromatina. evidentiata prin tehnica pentru benzile „C" . Acest ADN este denumit si ADN. identic in evolutia si dinamica omologilor in fazele ciclului celular.1 Heterocromatina constitutiva Heterocromatina constitutiva este formata din ADN inalt repetitiv (ADNul satelit). Reparatia extra centromerica intercalara a He constitutive este evidenta la perechile de cromozomi autozomi 1. He constitutiva are aceeasi localizare.1. 16 si Y si in regiunile organizatori nucleolari. sau prin heteropicnoza. adica diferente de spiralizare intre diversele segmente cromatidice ale cromozomului. Folosindu-se metoda de hibridatre a ADNului in situ din cromozomul y s-a evidentiat dispunerea in tandem a secventelor inalt repetitive. Heteropicnoza se caracterizeaza prin afmitati tinctoriale de colorare si gradul de condesare a unui cromozom. aditia de coloranti (ca intensitate) si comportament. dar prin extindere. intercalata printre segmente scurte de eucromatina a bratului lung al cromozomului Y.9. Raportata la cuplul de cromozomi omologi. He constituiva nu prezinta specificitate tisulara sau celulara. La om. In raport de stabilitate. He constitutiva are si localizari extracentromerice. este localizata in zona centromerilor. In raport cu regiunile eucromatice care sunt izopicnotice. prezenta constanta pe parcursul ciclurilor celulare care succed.He se caracterizeaza prin alociclie. extindere dimensionala. Supuse actiunii unor endonucleaze de restrictie si analizata componenta nucleotidica s-a constatat ca secventele din ADN inalt repetitive sunt bogate in cuplul A-T.

este recomandata in studiile antropologice ca diferentiere intracromozomale intre diferitele populatii umane.1. He facultativa poate fi limitata pe segmente cromatidice dintr-un cromozom. accelerarea proceselor tumorigenetice. efectele fiind severe pentru om. respectivele zone limitrofe zonelor heterocromatice isi inceteaza functia. sau extinsa la nivelul unui cromozom (total). He se extinde pe spatii mai mari in cromozomi. In raport de cantitatea de He constitutiva (sau chiar facultativa) se incearca a se stabili o corespondenta cu diversele sindroame pe fond genetic. ca efecte genetice ca He aditionala ar induce scaderea capacitatii de reproducere a omului. 9. Ohno sustine ca secventele dispuse in tandem in zonele heterocromatice ar „separa" genetic actiunea agentilor potentiali mutageni. tendinte comportamentale deviante (criminali). apar similitudini asemanatoare cu He constitutiva. He constitutive care contin ARNr transcris de genele cu locusuri in aceste zone cromatidice. Deoarece studiile fllogenetice au evidentiat ca He are rol important in evolutia biogenetica a vertebratelor. El se bazeaza pe observatia ca in spermatocite si ovocite. cromozom care are aspect heteropicnotic in interfaza ciclului celular. nu au corespondent pe cromozomul omolog.2 Heterocromatina facultativa He facultativa este segmentul cromatidic unde condensarea fibrilei de ADN si fixarea uniforma si intensa a colorantior specifici. care folosind metoda analizelor autoradiografice a constatat o oarecare activitate in aceste zone heterocromatice. Aspectul heterocromatic nu prezinta segmente heterocromatice omoloage constante la nivelul cromozomilor omologi. 141 . Se presupune. la om.Ohno (1974) considera ca ADNul „banal" s-ar fi acumulat in cursul evolutiei biologice la eucariote prin autoduplicari succesive. Brown (1966) arata ca un cromozom total. Datorita condensarii particulare a fibrilei de ADN si inactivitatea genetica din zonele cromatidice ale cromozomului. identificarea si compararea cantitatii de He la Homo sapiens. heterocromatic este numai cromozomul X la femeie. apar nucleoli in vecinatatea constitutiva care contine ARNr transcris de genele limitrofe zonelor heterocromatidice. Opus ipotezei lui Ohno cercetatorul Gagne. Daca prin defect mutational sau aditional.

Atractia ar fi determinata de He constitutiva din segmentele telometrice. la om.1. este caracteristica numai mamiferelor si omului (fig. Este He cariotipica. 39 Aspect morfologic al cromatinei sexuale. se presupune ca ar „proteja" centromerii si organizatorii nucleolari si ca ar interveni in proceseie de „atractie" si sinapsis a cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare din meioza.2.1 Inactivarea cromozomului X Inactivarea totala a unui cromozom X din cuplul XX.Deoarece He constitutiva este prezenta in cromozomul tuturor eucariotelor la toate speciile de mamifere. Fig. 142 . Apendicii perinucleari din polimorfonucleare. 9. 39).

dupa inactivare. zone unde isi au locusurile alte gene codante. Migeon (1994) Heard si col. au lansat unele ipoteze explicative. notat XIC.3 neinactivat. inactivarea cromozomului X poate fi totala sau partiala. Regiunea Xpter-Xp 22. (1997) s. Lyon si Rusell au aratat ca la inceputul embriogenezei. dar si la barbati cu sindrom Klinefelter (XXY).3 neinactivata contine genele care codifica unele caractere.3 si zona limitrofa a bratului q. etc. Este starea heteropicnotica de corpuscul Barr. De retinut ca la Homo sapiens cromozomul X nu este inactivat total. In partea distala a bratului scurt (p) ramane segmentul Xpter-Xxp 22.1 . Brown (1991). procesul este ireversibil pentru clonele celulare descendente. Inactivarea incompleta a fost consemnata atat la femei. in ziua a 16a dela fecundatie. inactivarea este aleatorie. Neinactivate sunt si regiunile Xp 21. Xp 11. a fost preocuparea multor cercetatori. sistemul genetic eritrocitar Xg. Dupa Riggs. Riggs.2. sindromul Kellman. De exemplu Lyon (1998).Forma heteropicontica a cromozomului X inactivat a fost descoperita de Barr si Bertrand (1949) in nucleele hipoglosului de pisica. Folosind metoda de marcare a cromozomilor Lyon a observat urmatoarele: inactivarea cromozomului X. Brown si Migeon. Prin inactivarea unui cromozom X la femeie se asigura un echilibro genie functional. De ce inactivarea se realizeaza pe segmente cromatidice ale cromozomului X si nu total.a. retardul mental. In 1961.1 . care in raport de originea cromozomului X . folosind observatiile la diverse specii de mamifere (in special marsupialele) si datele obtinute din experientele pe culturi celulare provenite de la diverse mamifere si om. Cromozomul X inactivat in interfaza ciclului celui ce reprezinta ca o formatiune intens si uniform heterocromatica.Xp 22. la cele doua sexe (barbat si femeie) pentru caracterele somatice codificate de genele cu locusuri pe cromozomul X. la embrionii de mamifere XX incepe inactivarea unui cromozom X. de origine materna sau paterna este aleatorie. Ei au descoperit existenta unui centru de inactivare pe cromozomul X.Xp 11. inactivarea cromozomului X se realizeaza in mai multe etape (stadii): 143 . care intervine in inactivarea .patern sau matern. cum ar fi: steroid sulfataza.cis a cromozomului X.

De la centrele XIC incepe inactivarea cromozomului. In aceste conditii se poate afirma ca activitatea genei Xist si gradul de metilare a ADN-ului influenteaza inactivarea. considerandu-se ca un cromozom. langa centrul XIC se gaseste Xist care influenteaza inactivarea. Folosindu-se marcarea cromozomilor X si metilarea. Riggs si Migeon si recent Ballabio si Willard (1991) considerau ca procesul de inactivare . constata ca procesul de inactivare incepe de la centrul XIC. considerate insule de metilare. Tot prin aceleasi procedee de analiza si identificare.a) Initierea si activarea centmlui de inactivare XIC.5 kb din structure gena Xist. In cazul cand in regiunea GpC metliarea se extinde asupra promotorului si a primului exon. Acesta poate fi de origine materna sau paterna. iar centrul de initiere a inactivarii sa actioneze in directia —> Xist —>ARN. iar rolul ei a fost pus in evidenta folosindu-se metoda de hibridizare „in situ" si marcare cu fluorocrom. Ei au mai observat ca in regiunea Xqll. sau reactivarea.cis are loc pe axul longitudinal al X-ului. cromozomului X. Pe baza datelor experimentale obtinute pe culturile celulare. Clark si Wall presupun ca „in vivo" procesul inactivarii cromozomului X ar fi asemanator cu eel observat „in vitro". Deasemnea. devenind o importanta tema de cercetare. Dar procesele implicate in inactivarea cromozomului X sunt mult mai complexe. Deci existenta mai multor centre initiator al inactivarii (XIC). are aproximativ 150 Mb ADN. Prin structure sa. au observat ca in interfaza celulei somatice 46. dispuse in axul longitudinal al cromozomului X. Gena este activa numai in cromozomul inactivat. Activitatea genei este dependenta de gradul de metilare . inactivarea ar incepe in mai multe situsuri ce se gasesc la distante de 30-300 kb. progresiva.5 terminal al genei. gena Xist poate transcrie un ARN de 15kb. Se presupune ca centrul XIC ar modifica arhitectura fibrilei de ADN. acoperind o secventa de 1. O alta observatie facuta de Riggs si Migeon este ca in regiunea Xqll exista si o suita de insule GpC. a activitatii de transcriptie a genelor codante limitrofe centrului XIC. b) Disperesia intracromozomiala a procesului de inactivare. iar procesul de inactivare a X-ului progreseaza. Coreleaza evolutia procesului de inactivare cu diminuarea. 144 .XX procesul de inactivare are loc numai la unul din cromozomii homomorfi X. inceteaza transcrierea ARN-ului.

I Reactivarea cromozomului X inactivat. Progresiv are loc si heterocromatizarea si condensarea excesiva a mclelor (formate din ADN). ) Mentinerea inactivarii. are loc izinactivarea cromozomului. enzime care ar cupla situsurile. 145 . Se considera ca reactivarea insumeaza procesele verse ale inactivarii. procesul trece la urmatorul centru XIC. cromozomului X. cu formarea corpusculului Barr.Inactivarea s-ar realiza prin alunecare progresiva gratie unor enzime ie restrictie EcoB si EcoK. iuclele hipercondensate si infasurate sunt mentinute in aceeasi stare de roteinele de esafodaj.5' a genei Xist si de inctia de a transcrie sinteza ARN a acestei gene. Cand s-a incheiat inactivarea ntr-un segment cromatidic. Starea heteropicnotica (heterocromatinizare) a romozomului sexual X inactivat incepe din ziua de a 16a a perioadei mbrionare. formand o suita le bucle infasurate. :ontinandu-se inactivarea. Cand procesul este terminat pe toata lungimca. Reactivarea cromozomului X este dependenta : mecanismul inactivarii. Odata inceput. Dar dupa acest interval de timp incep procesele de inactivare a XLlk" [nsa in stadiul S interfazic si in timpul ciclului mitotic sau meiotic. Procesul s-ar desfasura in cascade. Este cunoscut ca in zigot si in imele 16 zile de la fecundatie cuplul de cromozomi X homomorfi este activ inctional. Aceste rocese sunt conditionate de gradul de metilare . procesele de inactivare si starea de corpuscul Barr in iterfaza ciclului celular au loc pe tot parcursul vietii unei femei.

iar ceilalti sunt inactivitati inseamna ca: 146 .2. 9. Prezenta si identificarea corpusculului Barr ca stare morfologica a cromozomului X inactivat. in interfaza celulara numai un cromozom X este inactivat.Izocromozomul X Normal X Centromer Centromerul activ (a) Pozitia centromerului inactiv Figs 40 Cromozom X bandat.XY). Este sexul cromozomial la femeie. care. Consecinta non-disjunctiei.XX sau 24. Sunt cazuri clinice de disgenezii gonozomale (heterocromozomiale) determinate de non-disjunctia cromozomilor X in gametogeneza la barbat sau la femeie. prezinta un dublu rol: a) Stabilirea sexului genetic primar.1 Numarul cromozomilor X inactivati La sexul feminin unde in celula somatica diploida exista doi cromozomi X homomorfi. Avand in vedere ca in celulele somatice numai un singur cromozom X este activ genetic.1.1. a) cromozo m X normal. se obtin zigorii cu XXX a sexul feminin sau XXY la sexul masculin. in urma fecundarii cu gametii normal. b) Y cromozom. la o femeie normal a gasim un singur corpuscul Barr. b) Valoare diagnosctica. in meioza se pot obtine gameti diplogonozomici (24. Prin urmare.

Migeon (1994). De exemplu.2. la produsul de conceptie XXY la barbat (sindrom Klinefelter) vom gasi in interaza celulelor somtice un corpuscul Barr. cromozomul Y )oate fi evidentiat in interfaza celulelor somatice la barbati. 9. Hayman (1990). deoarece previne activitatea unor gene recesive ce pot determina aparitia unor boli in patologia umana. determinata de cresterea cantitatii de ADN repetitiv. (1982). Numarul corpusculilor „F" este direct proportional cu numarul romozomilor Y prezenti in celula somatica sau gametica.2 Cromozomul Y in inter fata celulara Conform ipotezei lansata de Rice (1994). bio-genetic. f. 147 . Clark si Wall considera ca inactivarea completa a cromozomului X este rezultatul de interferenta intre coeficientul de heterocromatizare. Schimke (1982) sustin ca regiunile DM si MO din genomul celular sunt amplificari de material genetic specific.2. care confera starea de heterocromatina pe bratul lung if Datorita starii fizice a ADN-ului repetitiv. Clark si Wall (1996). cromozomul Y apare la periferia nucleului interfazic ca un :orpuscul intens fluorescent. Bertino si col. Regiuni dublu „minut" (DM) si regiuni marcate imogen Caracteristica genomului mamiferelor si in mod deosebit in culturile slulare umane este prezenta regiunilor dublu „minut" (DM) si regiunile larcate omogen (RMO). Datorita fluorescentei intense este denumit :orpusculul „F". daca tratam celulele somatice de la barbat cu . In aceste conditii. Bolile legate de X. metilare si compartimentizarea cromozomului X.hinacrina. vom gasi in elulele somatice (in interfaza) doi corpusculi Barr.la produsul de conceptie cu formula gonozomala XXX. Cromozomul Y a acumulat o cantitate crescuta de heterocromatma in cursul evolutiei sale.1. Sincler (1990) s. Migeon (1994).a au elaborat o terie in care se mentioneaza ca modelul de inactivare in mozaic a cromozomului X prezinta un avantaj. Cercetatorii Riggs (1990). respectiva zona jromatidica este intens heterocromatica. In concluzie.

enzima care este cantitativ crescuta la pacientii tratati cu MTX. Desi se autoreplica aceste DM nu sunt implicate in mecanismele ciclului mitotic. Bertino si col. provenita de la persoane cu leucemii este rezistenta la chimioterapia cu metotrexat (MTX).2.2 Regiuni marcate omogen (RMO) In 1982. si anume introducand in cultura concentratii mici de hidroxine. Schimke a observat ca in cromozomii cu material genetic amplificat. Harvey 1996). dar sunt lipsiti de centromer (A. Schimke (1982) si Bertino au identificat ca din 200 tumori primare umane 182 linii celulare tumorale (91%) prezentau in nucleu DM. ele segregand aleatoriu ca repartitie in celulele fiiice care rezulta.1 Regiuni dublu „minut" (DM) Regiunile dublu „minut" (DM) se prezinta. asemanator cu cromozomii normali din genomul celular. 9. S-a mai observat ca DM sunt labile. De exemplu Bertino a stabilit ca linia celulara K-562. Urmare a acestei segregari aleatorii se pot obtine celule cu o cantitate inegala de ADN. DM dispar din celula. apar segmente cromatidice. ca aspect. asociindu-le cu rezistenta la unele medicamente. In celulele tumorale rezistente la MRX s-au identificat si 20 cromozomii cu DM. Clark si Wall mentioneaza ca DM se pot pierde prin „micronucleere". Studiile efectuate de Bertino si col (1982) si de colectivul condus de Bermer (1991) pe culturi celulare provenite din diversele tipuri de tumori canceroase au evidentiat existenta liniilor celulare tumorale rezistente la activarea unor medicamente antimetabolice care se administreaza in tratamentul bolii canceroase. Fiecare regiune DM are un continut de aproximativ 10002000 kb ADN. care nu sunt bandate 148 . extinse spatial. 9. Aceasta observatie a fost posibila experimental. in special in celulele tumorale. pun aceasta rezistenta la MTX pe seama amplificarii genei care codifica sinteza dihidrofolat reductaza (DHFR).2.Ei au remarcat prezenta acestor regiuni in culturile celulare umane.

Regiuni marcate omogen apar in foarte putine celule din tumorile primare.indiferent de tehnica de bandare folosita. pe langa segmentele heteropicnotice si supercondensate cu aditia intensa a colorantilor bazici specifici. apare o extindere a regiuni lor DM si RMO. Observatiile lor au fost suplimentate de Benner si col (1991). Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO.5%) apar regiuni marcate omogen (RMO). sunt mentinute pe mai multe cicluri celulare anterioare. Aceasta ipoteza lansata de ei se bazeaza pe observatiile facute pe linii celulare de soarece tratate cu metotrexat. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare rezistente la MTX. numai in 13 (6. segmente colorate omogen. Si anume. sunt mai alungite in axul longitudinal al cromozomilor. Benner presupune ca RMO ar fi si rezultatul ruperii sau translocarea RMO deja existente in ciclurile celulare anterioare.3. Zonele eucromatice au ^respondent pe cromzomii omologi din genomul celular. care sustineau ca o astfel de amplificare de material genetic marcate omogen (RMO) s-ar realiza la locul genei care codifica sinteza enzimei dihidrofolat reductaza. au identificat aparitia de RMO pe cromozomul 2 din genomul celular de soarece. in zona mediana a cromozomului unde se gaseste gena dhfr. Din totalul tipurilor de tumori primare. deoarece nu sunt modificate ca dimensiune si prezenta in cromozomi la tratamentul cu concentratii mici de hidroxiuree. conferind rezistenta la MTX. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. Schimke si Bertino considera ca RMO sunt urmarea amplificarii de material genetic in respectivii cromozomi. iar in cinci tipuri (2. sintetizeaza o cantitate crescuta de enzima dihidrofolat reductaza. Eucromatina prezinta urmatoarele caracteristici: 149 . gena care. Eucromatina cromozomala Cromozomul. prezinta si ?one izopicnotice denumite zone de eucromatina. amplificata.5%) apar atat DM cat si RMO. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare resistente la MRX. mentinute mai multe cicluri celulare in cultura. 9. RMO sunt apreciate ca suplimentari stabile de ADN in cromozomi obtinute prin amplificari succesive.

.eucromatina are o replicare ciclica normala fata de alociclia (tardiva) de replicare a ADN-ului repetitiv din zonele heterocromatice. Cromozomii . cromzomii „B" nu se cupleaza cu cromozomii „A" in zigonemul profazei primare a meiozei.. diferentierea si reproducerea indivizilor in conditii normale. nu sunt esentiali pentru cresterea.B" prezinta unele insusiri cu caracter general si anume: prezinta o morfologie diferita fata de cromozomi. . Cromozomii celulari „B" Sunt cromozomii supranumerari aditionali complementului normal de cromozomi al unei specii. au talia foarte mica in raport cu cromozomii normali de tip „A"..colorare slaba (normala) in interfaza celulara. . Indivizii cu cromozomi supranumerari „B" nu se deosebesc fenotipic de indivizii conspecifici lipsiti de cromozomi „B". a organismului. gene implicate in procesele de crestere. nu contin gene cu informatii majore pentru activitatea celulei. prin prezenta ADN-ului reprezentativ si informational activ. Cromozomii B.zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv prezinta o condensare si despiralizari normale. 10. . care nu se deosebesc de cromozomii „A" (normali).are o activitate intensa in interfaza celulara. se caracterizeaza prin transmitere nemendeliana de la o celula la alta de la o generatie la alta. dezvoltare a organismului. activitatea unor gene de pe cromozomii „B" se cumuleaza cu genele informational active de pe cromozomii „A". poate fi 150 .in zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv sunt locusurile tuturor genelor cu determinism genetic in exprimarea fenotipica a caracterelor. Este o mostenire nemendeliana. acolo unde sunt cromozomi „B". au o cantitate foarte mare de heterocromatina constitutiva. In ansamblu transmiterea nemendeliana a cromozomilor „B" de la o generatie celulara (de indivizi) la alta generatie.

deoarece prin influentarea omportamentala a cromozomilor A in meioza. Uneori cromozomii „B" pot influenta cuplarea cromozomilor „A" in ) rofaza primara a meiozei iar cromozomii „A" pot influenta segregarea . ale iceluiasi organism. Deasemenea Jones si Rees considera ca influenta exercitata de romozomii „B".romozomilor „B" in timpul diviziunii (in anafaza mitotica sau meiotica). este aleatorie. Genele cu locusuri pe cromozomii „B" au efecte cantivative asupra unor caractere. ce au locusuri pe cromozomii „A".asemanatoare cu ereditatea nemendeliana a ADN-ului mitocondrial. Jones si Rees (1982) au identificat la unii cromozomi „B" secvente unice din ADN-ul component. ceea ce explica diferente de numar intre celulele organismului cu astfel de cromozomi (Romera (1991). Se considera ca prezenta cromozomilor B. ar explica existenta unui lecanism genetic de adaptare la prezenta unor factori externi ce pot etermina procesele de recombinare genetica. S-a emis ipoteza ca acesti cromozomi „B" ar avea originea intr-o trizomie a cromozomilor „A" si in mod deosebit trizomii ale cromozomilor sexuali. favorizand si inducand cresterea adaptativa a ganismelor la fluctuatiile factorilor din mediu. efecte salitative in fenotipul indivizilor. genetic. ar fi determinata de controlul secventelor de metilare si emetilare din cromozomii „A". ca numar suplimentar ita de complementul cromozomial normal ar avea un efect genetic aditiv . 1990).upra organismelor. iar la unele insecte s-au pus in evidenta secventa de ADN ribozomal. Repartitia cromozomilor „B" in nucleii viitoarelor celule fiice. frin aceasta segregare aleatorie explicam. de ce in populatiile celulare. apar diferente de numar ale cromozomilor „B". 151 . ar avea consecinte evolutive. Cromozomii „B" nu indue. Jones si Rees (1982) considera ca prezenta cromozomilor „B" in irofaza primara a meiozei influenteaza comportamentul cromozomilor „A" are isi pot modifica mecanismele de formare a chiasmelor. cumulate cu efectui genelor ce codifica unele caractere. deoarece au o structura omoloaga cu acestia (Sandery si col. Se presupune ca prezenta cromozomilor B la foarte multe specii de lante si animale.

11. Benzile cromozomale
In 1969, Casperson a observat ca fiecare cromozom din setul haploid prezinta in prometafaza si metafaza mitotica sau meioza o succesiune de benzi diferit colorate: clare si intunecate. El a mai observat ca numarul, dimensiunea si ordinea benzilor sunt asemanatoare daca se studiaza fiecare cuplu de cromozomi din celula diploida. Deasemenea, numarul, ordinea si dimensiunea benzilor sunt caracteristice pentru fiecare cuplu de cromozomi omologi, dar si caracteristice fiecarui individ din populatie. Ca definitie, banda cromozomala este segmentul cromatidic clar delimitat de segmente diferit colorate. Folosindu-se tehnici diferite de colorare, benzile evidentiate pot fi identificate ca benzi fluorescente si non-fluorescente, benzi intens colorate cu Giemsa si slab colorate, etc. Dupa tratare si colorare specifica, cromozomii prezinta si o alternanta discontinua de benzi intunecate si luminoase, dispuse pe axul longitudinal al fiecarui cromozom.

11.1. Factori implicati in formarea benzilor
In aditia discontinua a colorantilor si delimitarea intercalara a benzilor intunecatte si palide, intens fluorescente sau slab fluorescente sunt implicati factori, dintre care mentionam: ADN-ul repetitiv si nerepetitiv; prezenta particulara a unor baze complementare pe diverse segmente ADN; distributia „perlata" a proteinelor histonice; plierea neuniforma a fibrilei elementare de ADN. a) ADN-ul repetitiv si nerepetitiv, factor implicat in formarea benzilor cromozomale. Cercetarile lui Guenot (1973) au scos in evidenta ca in cromozom, pe langa ADN-ul nerepetitiv, exista o cantitate apreciabila de ADN repetitiv. Guenot aduce urmatoarele argumente: Escherichia coli, cu un cromozom inelar, cantitatea de informatie asigura existenta a circa 4000 de gene informational active (E.coli are 4736.000 pb-40000 b) ce determina 152

sinteza de proteine celulare. Cum codul genetic este universal, iar masa moleculara a proteinelor sensibil egala, pe baza calculului asemanator cu eel facut la bacterii, in genotipul mamiferelor ar trebui sa existe 3x410 gene active. De exemplu, soarecele ar trebui sa contina in genom de 1000 de on mai multe gene fata de E.coli, iar omul ar trebui 3500.000 gene. Pentru a accepta acest rationament legat de stricta corespondenta a cantitatii de ADN si numarul genelor active din genomul eucariotelor ar fi trebuit indeplinita urmatoarea conditie: tot ADN-ul din celulele eucariotelor saprezinte numai scvente nerepetitive, dispuse liniar pe cromozom. Dar, in 1968, Britten si Kohne (s.a.) au descoperit ca in cromozomii mamiferelor (si la om) exista o mare cantitate de ADN repetitiv, care se pliaza (plicatureaza). Prin aceasta plicaturare in anumite secvente cromatidice cantitatea de ADN este abundenta si comasata, iar aditia colorantilor este mai intensa si uniform dispusa (benzile): aspect heterocromatic sau fluorescent. b) Diferente in componenta bazelor din ADN. Un factor care asigura configuratia neuniforma a ADN-ului si aditia colorantilor specifici cu formarea benzilor cromozomale este distribuita cuplurilor complementare a bazelor azotate. Pe fibrila elementara de ADN cromozomal, sunt zone unde predomina cuplul complementar A-T, iar in altele G-C. De exemplu in segmentele polinucleotidice repetitive bogate in A-T se fixeaza mai puternic substantele fluorescente, iar in zonele bogate in G-C fluorescenta este slaba. c) Distributia neunifonna a proteinelor histonice din fibrila polinucleozomica si polisolenoidica a ADN-ului cromozomal. Prin hidroliza enzimatica a cromozomilor metafazici, s-a constatat ca ADN-ul bogat in G-C se asociaza cu histonele bogate in arginina, iar secventele bogate in A-T se asociaza cu histonele bogate lizina. Deoarece secventele din ADN bogate in A-T sau G-C sunt distribuite pe segmente cromatidice evidentiate ca benzi intercalate si distributia histonelor bogate in lizina sau arginina din ADN-ul cromozomal are loc dupa acelasi tipar de benzi. In 1965, Littan considera ca histonele bogate in lizina produc condensarea cromatinei in cromozom, iar cele bogate in arginina ar preveni condensarea. Ca urmare Meisner (1973) afirma ca histonele au rol important in mentinerea structurii tridimensionale a cromozomilor.

153

11.2.Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor
In 1971, la Paris a avut loc a treia reuniune a geneticienilor pentru standardizarea nomemclaturii, codificarii de analiza si interpretare a benzilor cromozomale, reuniune la care s-a decis denumirea lor in benzi Q, G,R siC. (fig. 41)

C

-".

S *'
»

(9

K

I S

* A

3*3

^^

**

&

13

fto

H i:

•» is
21 22 .X X

Fig. 47 Micrografia cromozomilor a) Metafaza celulei in diviziune b) Cariotipul (46, xx) - Cromozomii - hidroliza enzimatica si colorare cu Giemsa.

154

Fig. 41 bis Cromozomii bandati prin digestie enzimatica. Cariotip normal de femeie. 1- Compararea benzilor R la stanga, benzi Q in centru si benzi G la dreapta (digestie enzimatica a cromozomului 1 uman). In 1972, Gagne, Laberge si apoi Babrow au descris o varianta a 3enzilor C si anume benzile T sau telomerice. Dutrillaux si col. (1973) au ^ompletat sistemele de marcaj si bandare evidentiind benzi „particulare" 155

prin folosirea, unei coloratii cu acridin orange, dupa tratamentul cu 5bromdeoxiuridina (BUDR).

11.2.1. Benzile Q
In 1968, Casperson, folosind clorura de chinacrina (agent alchilant fluorescent), a observat un model de benzi fluorescente pe cromozomi, separate, de zone nonfluorescente. Casperson a denumit aceste benzi, benzi Q (initiala de la quinacrina). In 1972, cercetatorii Weisblum si Haseth au stabilit ca substanta fluorescenta chinacrina se fixeaza puternic in segmentele cromatidice unde este ADN foarte bogat in cupluri complementare A-T. Miller (1973) colorand cromozomii denaturati cu anticorpi fluorescenti „anti-adenina" confirma ipoteza lui Weisblum si Heseth, obtinand benzi de tip Q. Benzile Q evidentiaza heterocromatina care contine putine gene informational active. Fiecare pereche de cromozomi omologi se caracterizeaza printr-o diversitate de benzi fluorescente ca: numar, ordonare, dimensiune, intensitatea substantei fluorescente fixata. Clorura de chinacrina se fixeaza preponderent in ADN-ul foarte bogat in A-T precum si secventele repetitive LINES. Sunt benzile cromatidice care se replica spre sfarsitul stadiului interfazic S. Termenii de apreciere a intensitatii gradului de fluorescenta a cromozomilor sunt: negativ, aproape fluorescent, palid fluorescent, mediu fluorescent, intens fluorescent, stralucitor. Metoda fluorescenta este folosita, in mod deosebit, pentru studiul cromozomului Y in scopul identificarii unor eventuale translocatii Y, intre cromozomul Y cu cromozomul X, sau cu autozomii. Deasemenea metoda fluorescenta poate fi folosita ca „marker" pentru identificarea cromozomului numarul 3 din genomul celular. Benzile Q prezinta un polimorfism „mendelian" polimorfism transmisibil si caracteristic fiecarui individ in populatie. Analiza benzilor Q este recomandata pentru studii antropogenetic (etnice), familiale, medicolegal, criminalistice. Bobrow (1971) si Casperson (1971) recomanda analiza benzilor Q in studiul derularii spermatogenezei la om si animale.

156

1.2.2. Benzile G
Ca si benzile Q, benzile G care se suprapun ca numar, ordonare, idimensiune, evidentiaza ADN-ul bogat in heterocromatina uniform condensata care cuprinde putine gene informational active. Benzile G sunt echivalente cu benzile Q fluorescente. Pentru evidentierea benzilor G, tehnica frecvent folosita este hidroliza enzimatica urmata de colorare cu Giemsa (Dutrillaux 1971). Prin metoda Dutrillaux, cromozomii apar cu aditia discontinua a colorantului Giemsa. O alternanta de benzi intens colorate si benzi palide sau foarte slab colorate (sau chiar decolorate). Colorarea neuniforma a cromozomilor ar fi determinata de „reconsctructia" diferentiala a ;romozomilor dupa distorsionarea (cauzata enzimatic) prin mutarea ;ationilor, sau de „alterarea" diferentiata a complexului ADN- histone. Benzile G apar in zonele unde exista o cantitate mare de ADN repetitiv jogat in A-T cu grad ridicat de pliere a fibrilei de ADN si bogata in lecvente repetitive LINES. In aceste regiuni cromatidice replicarea ADN-ului este tardiva in tadiul interfazic S. Constrictiile secundare de pe cromozomii 1, 9 si 16 sunt benzi G lozitive, dar Q negative. Sunt cercetatori care considera ca benzile G sunt urmarea stabilizarii au extractiei unor proteine acide. Daca adaugam actinomicina D cu cateva re inainte de obtinerea preparatelor cromozomale, apar benzi G, fara alt •atament de fixare. Actinomicina nu reactioneaza cu histonele, dar se leaga e ADN in faza interfazica G2 a ciclului celular, cand cromozomii se regatesc pentru condensarea premeiotica sau premitotica. Exceptie de la yidentiere pentru benzi G este cromozomul Y.

1.2.3. Benzile C
Benzile C reprezinta sctructurile cromatidice unde este localizata ;terocromatina constitutiva. Primii care au evidentiat si analizat benzile C i fost Amighi-Hsu (1971) si Yunis si col. (1971). In functie de tehnica folosita cromozomii sunt supusi unui tratament nic (mediu puternic alcalin) sau unui tratament termic, urmat de o ilorare cu Giemsa.

157

In prima etapa dupa denaturarea termica sau ionica a ADN-ului urmeaza renaturarea ADN-ului satelit. ADN-ul moderat repetitiv si nerepetitiv nu se renatureaza imediat. Aparitia benzilor C presupune o separare hidrolitica a bazelor purinice urmata de-o eliberare de tip p a partilor depurinizate in timpul tratamentului termic. Studiul benzilor C scoate in evidenta: continutul de ADN satelit; evidentiaza crossing-overul inegal intre cromozomii omologi si meioza; evidentiaza segmentul extins de heterocromatina centromerica spre bratul q al cromozomului 1, 9 si 12. evidentiaza segmentul extins de heterocromatina in zona distala a bratului q si o banda subtire in zona centromerului pe cromozomul Y; metoda de analiza in hibridarea celulara om-soarece.

11.2.4. Benzile R (reverse)
Benzile R se obtin prin denaturarea termica moderata si colorarea cu acridin orange. Sunt reversul benzilor G si Q. Benzile R evidentiaza situsurile ADN bogate in G-C. Metoda de evidentiere a benzlior R a fost elaborata de Dutrillaux si Lejeune(1971). S-a observat ca olicomicina, cromomicina A, sau nitromicina, introduse in mediul de cultura indue aparitia benzilor R. Benzile R evidentiaza zonele eucromatice cu „densitatea" cea mai mare de gene informational active in timp ce zonele de heterocromatina sunt foarte colorate. In zona benzilor R replicarea ADN-ului este timpurie. Se recomanda analiza benzilor R pentru identificarea remanierilor cromatidice in zonele terminale ale cromozomilor.

158

Benzile NOR (organizatori nucleolari) Cromozomii acrocentrici din genomul celulelor umane. prin diviziune proprie. Ca definitie. benzile NOR se prezinta cu o tenta galbena usor bruna. 11. dupa formarea sa prin diviziunea celulei mama si momentul cand aceasta celula finalizeaza. translocatii roberstoniene.11.5. de la un individ la altul si care se transmit mendelian. Benzile T (telomerice) Folosind o tehnica modificata de identificare a benzilor R. este studiata prin analiza imaginiior electronomicroscopice. Principiul metodei modificate este urmatorul: supusi cromozomii metafazici tratamentului termic puternic si colorare cu acridin orange in ultraviolete (UV) cromozomii au coloratia slab portocalie. autoradiografia cromozomilor marcati cu izotopi radioactivi. prezenta cromozomilor inelari. iar telomerele apar colorate fluorescent . prin ciclul celuiar se considera ansamblul de modificari ce au loc in celula. prin prezenta genelor specifice se sintetizeaza ARNr. Cromozomii si fazele ciclului celuiar Morfologia cromozomilor in raport cu fazele ciclului celuiar. prezinta pe bratul scurt „p" regiuni corespunzatoare organizatorilor nucleolari. 159 . formarea adoua celule fiice fig. 12. 42. prin tehnici diferentiate de bandare. Dutrillaux (1973) a observat ca sunt evidentiate numai telomerele bratelor cromozomului. Cu aceasta colorare. Metoda de analiza a benzilor T serveste pentru identificarea rearanjarilor telomerice ca translocatii terminale intercromozomice. a caror intensitate este variabila de la un cromozom la altul. inversiile paracentromerice. 1975. Organizatorii nucleolari pot fi evidentiati prin colorare cu nitrat de argint (Goodpasture si Bloom.verzui. 1976). regiuni unde. 1975. anensomia de recombinare. etc. Benzile T reprezinta fractia de ADN-R cea mai rezistenta la tratamentul termic puternic. Howell si col.6.2. Deuton si col.2.

cromozomii nucleari formeaza cromatina nucleara. se considera ca in interfaza se pastreaza 160 . talie.42 Ciclul celular 12. forma ce caracterizeaza specia.1.Cromozomii in interfaza ciclului celular Interfaza este intervalul cuprins intre sfarsitul unei diviziuni si inceputul diviziunii celulare a ciclului celular.Mitoza SintGza ARN \"l Sinteza Sinteza proteicS ARN Replicarea ADN S Sinteza redus3 de ARN si proteine Sinteza de histone Fig. Deoarece cu fiecare ciclu mitotic sau meiotic cromozomii se individualizeaza in acelasi numar. In interfaza ciclului celular.

974).exual X. in celula somatica la femeie. cu aspect filamentos si alungit. In interfaza cromozomii sunt decondensati.00 G2 3.60 11.70 6.00 s 9. rrosimea fibrilei elementare de ADN-histone este de aproximativ 100 A (10 lm).60 12.mdividualitatea.ondensata pe care.42) stadiul Gl. Stadiul Gl Este stadiul care urmeaza dupa terminarea ciclului mitotic.1. Evenimentul major al cromozomilor interfazici este replicarea iparatului genetic.00 161 .50 8. respectiv ADN-ul. dar dupa replicarea semiconservativa a VDN. Dimensiunea si numarul cromocentrelor interfazici difera de la o specie la klta. Perioada stadiilor interfazice la om in raport de tipul de celula nalizata. Forma „condensata" este cunoscuta iub denumirea de corpuscul Barr sau cromozom X inactivat interfazic.00 5. La om in interfaza. In interfaza cromozomii „pastreaza" zone cu heterocromatina . au talia mai nare fata de metafaza mitotica. stadiul G2.1.00 8. La inceputul interfazei fiecare romozom este monocromatidic. iar in unele regiuni fibrila avand si grosimea de 2-3 nm (Tanaka si col.70 31. stadiul S. „condensat" heteropicnotic. este cromozmul . 2. abel VIII. Tipul de celule Cultura limfocitara (sange periferic) Cultura fibroblasti embrionari Cultura celule HLA G1 4. unii cercetatori le mai denumesc cromocentre. rezultand elulele fiice. Durata stadiului Gl variaza in raport cu tipul de celule somatice :udiate (Tabel VIII).00 Total ore 17.70 19. cromozomii devin dicromatici (vezi morfologia cromozomilor) Interfaza se subdivide in trei stadii : (fig. In interfaza. datorita spiralizarii si condensarii foarte reduse.

162 . In stadiul S replicarea ADN-ului din cromozomii eucariotelor. a cromozomilor. cromozomii sunt moncromatidici continand o cantitate de ADN caracteristic speciei. se caracterizeaza prin replicarea totala a ADN-ului cromozomial. in totalitate. exceptand celulele canceroase la care stadiul este foarte scurt sau absent. Fiind celula somatica. La inceputul stadiului Gl. simultan in mai multe situsuri. ceea ce arata ca replicarea se face.2.La mamifere si om. in aproximativ 14 zile. In Gl nu are loc sinteza de ADN. In celulele eucariotelor replicarea este orientata. se realizeaza in aproximativ 400 minute. intre 5-10 ore. cantitatea de ADN este 2n (fig.1. rezultand o cantitate dubla de ADN (4n) in cursul acestui stadiu. a) Sintezele in stadiul Gl. 12. bidirectionala si semiconservativa (vezi sinteza ADN-ului). El fiind denumit si stadiul de presinteza sau preduplicare a ADN-ului. in medie. La om sunt 46 cromozomi prin dispunerea. in tandem (contiguitate).43). cu numar diploid de cromozomi. In acest stadiu se sintetizeaza ARNm care asigura producerea de proteine necesare cresterii celulare. Daca sinteza nu s-ar declansa simultan in mai multe situsuri si avand in vedere cantitatea de ADN din celula somatica umana ar fi trebuit sa se replice. stadiul Gl variaza. Stadiul S Cu o durata de 5-10 ore.

Cromozomii mitotici Mitoza distribuie egala cantitatea de ADN intre cele doua celule fiice care vor rezulta dupa incheierea telofazei (fig.3. Stadiul G2 pregateste celula pentru mitoza. 163 . 12. desi cantitatea de ADN este dublata.cantitate ADN G1 G2 M G1 Fig.2.43 Cronologia ciclului celular 12. Stadiul G2 Se caracterizeaza prin incetinirea sintezei histonelor si incetarea sintezei ADN-ului din cromozomi.1. Are o durata de 4-5 ore. In acest stadiu persita sinteza ARN.44). Stadiul G2 incepe dupa ce sinteza ADN-ului cromozomial este completa.

A. .

C.B. 44 Fazele ciclului mitotic reprezentare schematica Mitoza intereseaza toate elementele nucleare (cariodiereza) si toate elementele citoplasmatice (citodiereza). Fig. F. 4f c E. 164 . D.

Anafaza Cu o durata de 5-8 minute. dispunandu-se perpendicular pe fibrele fusoidale. 12. dupa clivajul ecuational. Incep a se distinge elementele morfologice ale cromozomilor: centromerul.Profaza tarzie: cromozomii devin mai scurti.2. mai grosi si rigizi (drepti). 12.2. profaza se subimparte in: a) .2.12. cu distributie neuniforma in nucleu. In profaza timpurie se observa la microscopul electronic o usoara infasurare (spiralizare) intre cromatidele surori. cromatidele surori ale fiecarui cromozom sunt clar delimitate.3. constrictiile secundare si satelitii pe acrocentrici.Profaza timpurie : cromozomii sunt inca filamentosi si subtiri. b) . in numar egal.2. iar cromozomii sunt bine individualizati. cromozomii dicromatidici migreaza catre planul ecuatorial al celulei. monocromatidici incep sa migreze.1. devine autonoma si se transfonna in cromozom monocromatidic independent. clivajul ecuational cand cele doua cromatide se separa. Fiecare cromatida. 165 . In metafaza. Dupa separare. cromozomii. spre cei doi poli ai :elulei. Metafaza Este faza care urmeaza profazei cu o durata de aproximativ 23-35 minute. Profaza Durata profazei este de 10-15 minute. formand placa ecuatoriala sau metafazica. Dupa ruperea anvelopei nucleare si formarea fibrelor fusoriale. dupa aspectul si „structura" cromozomilor. Cromozomii sunt mult ingrosati si scurtati datorita formarii „supersuper-helixurilor" buclelor si rasucirii fibrilei elementare a ADN+histone. cromozomii se cliveaza in plan longitudinal.

3. In 1971. au stabilit ca in celula somatica diploida omul are 46 cromozomi (numar normal. compacta heterocromatica. morfologie si prin tehnici de bandare. sau in culturile celulare. cromozomii se regrupeaza in evantai intr-o masa. Telofaza Incepe dupa ce cromozomii au migrat spre polii celulei. Tot in telofaza are loc citodiereza. 13. Cromozomii incep a se decondensa. prezinta in metafaza mitotica o morfologie care permite o analiza de identificare (fig. motive pentru care analiza cariotipului este recomandata in aceasta faza 166 . caracteristic speciei Homo sapiens). 45). bine delimitati si individualizati. s-a trecut la analiza cromozomilor folosindu-se tehnici de bandare (Paris. Incepe procesul invers fata de cum s-a derulat in profaza. Cariotipul uman normal Cromozomii individualizati in mitoza sau meioza.12. respectiv separarea citoplasmei in doua jumatati. fiecare continand cate un nucleu cu numar 2n (diploid) de cromozomi monocromatidici. In metafaza ciclului mitotic cromozomii sunt dicromatidici. cromozomii pot fi identificati in cupluri omoloage si ordonati in cariotip. In raport de talie. Perfectand tehnica culturilor celulare. contur difuz. Tjio si Levan (1956). In cele 20 minute cat dureaza telofaza. 1971) Analiza cromozomilor metafazici se face pe celule recoltate din tesuturile cu potential mitotic ridicat.2. In finalul telofazei rezulta doua celule fiice identice intre ele si identice cu celula mama. devin filamentosi.

de a stabili cauza unor 167 .eptoten Zygoten Fazele mcio/ci Cromo/omi matcrni: alb Cromozomi paterni: ncgru Fig.Mi to/a premeiotica Ultima faza S a replicarii ADN . 45 Schema cu fazele meiozei Examenul citogenetic care grupeaza un ansamblu de metode si tehnici. permite studiul cromozomilor pentru citodiagnostic in cazul copiilor nascuti cu multiple malformatii congenitale.

-stabilirea sexului genetic al fatului b) Examenul postnatal . . . Chicago (1966) si cele de la Paris (1971). Criteriile care impun examenul citogenetic prenatal sunt: .primipare in jurul varstei de 35 ani si de 5. De exemplu Thompson (1986) apreciaza. . la stabilirea filiatiei genetice.in tulburari grave de comportament.nascutului cu multiple morfo si histodisplazii. . primi . la intelegerea cat mai corecta a mecanismelor genetice in oncogeneza si imunogeneza. .5% la cele peste 43 ani. etc. De exemplu Golbus si col.para.analiza citogenetica a nou .9% pentru copii nascuti din mame primigeste . a) Examenul prenatal . se poate analiza citogenetic. Criteriile de intocmire si analiza a cariotipului respecta principiile de identificare si codificare stabilite la Denwer (1960). (1981) apreciaza ca sindromul Down este de 0.esecuri de reproducere. deficiente in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. 168 .cand un membru din cuplul parental prezinta o modificare in structura si morfologia unui cromozom. retard psiho-neurologic.deficiente de crestere postnatala.Datorita posibilitatii de recoltare a lichidului amniotic. 13. in care se gasesc celule provenite de la embrio-fat. necesita timp indelungat pentru a se obtine rezultatul si un personal specializat si aparatura corespunzatoare.adolesenti cu un aspect impuber cum ar fi atrofia testiculars ginecomastia la baieti.varsta inaintata a persoanei gestante (primi geste. este de 50% de a se naste cu copil cu cariotip „dezechilibrat" daca unul din genitori prezinta modificari cromozomale. ca riscul teoretic.ca prioritati sunt urmatoarele: . Examenul citogenetic contribuie la o mai buna cunoastere a hartilor cromozomale la om. se impune o „selectie" a cazurilor clinice supuse unei astfel de investigatii. sau in antropologia genetica si antropogeneza. Recomandarea analizei cariotipului la om Deoarece metodele de analiza sunt neeconomice (costisitoare). genomul produsului de conceptie. Lonrda (1963).riscul de recurenta in familia unde s-a nascut copil cu aneuploidie.hermafroditisml . de a identifica aberatiile cromozomiale embrio-fetale in cazul avorturilor spontane.1.ambiguitate gonadica .

. precursor ce poate fi incorporat in structura ADN-ului in timplul replicarii semiconservative (fig 46). dupa ce au stabilit structura in dublu helix si capacitatea de replicare a ADN-ului.1. unde vor fi tinute aproximativ 8 ore (timp pentru o singura replicare a ADN-ului. Watson si Crick. replicarea cromozomilor a fost demonstrata prin urmatorele metode: .metoda elaborata de Taylor (1957) de analiza autoradiografica prin marcarea cromozomilor cu timidina tritiata (3H). Replicarea semiconservativa se deruleaza in stadiul S interfazic al ciclului celular. sau cu avorturi spontane repetate. prin folosirea 5-bromdezoxiuridina (BrdU) si analiza cromozomilor. Citologic. sau supuse timp indelungat unui climat cu noxe chimice poluante (boli profesionale). Replicarea cromozomilor este determinata de structura moleculara ADN.faba. Replicarea cromozomilor umani Functia de conservare (sincronica) si transmitere a informatiilor genetice in succesiunea generatiilor celulare. 169 . S-a demonstrat ca in stadiul S interfazic. se repartizeaza egal in cele doua cromatide. este asigurata de capacitatea de autoreplicare a cromozomilor din genomul celular.la cuplurile cu infertilitate sau sterilitate fara cauze clinice. In mediul marcat cu 3H (mediu „cald") se introduce radacina plantulelor de V. 14. respectiv a cromozomilor). pierderi zigotice („avorturile" menstruale). Experimentul Taylor Taylor (1957) a lucrat pe planta Vicia faba (bobul) cultivata pe un mediu marcat cu timidina tritiata.la cuplurile cu repetate esecuri de reproducere. care prin replicarea semiconservativa si dublare cantitativa.persoanele iradiate accidental sau terapeutic. 14. dupa ingerare de medicamente cu efecte secundare severe (efecte cancerigene). . au sugerat ca si cromozomii se replica semiconservativ. . sau a indivizilor din populatie. cromozomii se replica semiconservativ.

Al doilea esantion celular ( a doua generatie de celule) prezinta: .Dupa 8 ore in mediul marcat.Toate metafazele marcate cu timidina. a doua cromatida nemarcata. Urmeaza trecerea plantelor.Fiecare din cromozomii marcati prezinta o cromatida marcata cu timidina tritiata si o cromatida nemarcata. tot „rece".Toti cromozomii metafazici marcati. Dupa 8 ore se scot din mediul doi si tree pe mediul trei.Toate placile metafazice marcate cu timidina tritiata. care reprezinta trei generatii de celule provenite de la plantulele de V. . care. colchicinizat si supus socului hipotonic. crescute in primul mediu „cald" pe al doilea mediu.Ambele cromatide ale fiecarui cromozom marcat. dupa tratare cu colchicina si socul hipotonic vor fi supuse analizei autoradiografice. La fiecare generatie de 8 ore. Taylor a folosit pentru analiza trei esantioane celulare. .Toti cromozomii din placa metafazica marcati. se analizeaza autoradiografic. jumatate din numarul de cromozomi componenti marcati. care este „rece". se spala radacina pentru indepartarea aderentelor de suprafata a substantei radioactive. Deci un marcaj de 100%. Din varful radacinilor se recolteaza un esantion celular. Al treilea esantion celular (generatia a treia) se prezinta autoradiografic: . . Din analiza autoradiografiei s-au obtinut urmatoarele date (fig. respectiv lipsit de precursori marcati cu timidina tritiata. 170 . plantele sunt scoase. faba crescute pe respectivele medii de cultura. 46): Primul esantion celular (prima generatie) prezinta: .Fiecare metafaza jumatate din numarul cromozomilor din genom cu ambele cromatide nemarcate. va prezenta o cromatida marcata cu timidina tritiata. pe mediul doi si trei se recolteaza cate un esantion celular. .Analizat fiecare cromozom. .

prin acest mecanism cu timidina tritiata. Prin separarea celor doua monocatene. 1992). 171 . Rationamentul lui Taylor este urmatorul: (1) . ADN-ul din fiecare cromozom. Aceasta imagine autoradiografica demonstreaza ca cele doua cromatide sunt indentice prin continutul de ADN care a rezultat prin replicare semiconservativa. Dublandu-se cantitatea de ADN. au moleculele de ADN cu ambele catene nemarcate (vezi sinteza ADN). in stadiul S interfazic incepe sa se replice semiconservativ. In mediul marcat. Dupa Taylor aceste rezultate sunt posibile numai prin replicarea semiconservativa a cromozomilor ca rezultat al replicarii semiconservative a ADN-urilor din structura lor si repartizarii egale a ADN-ului in cele doua cromatide.Prereplicare cu timidina Marcate 100% Marcate 50% Marcate 50% si Nemarcate 50% Fig . fiecare va servi ca tipar (matrita) pentru sinteza noilor catene (complementare). datorita incorporarii respectivului nucleotid in structura moleculei de ADN. Dar moleculele de ADN fiind marcate. care initial este monocromatidic.Celulele din radacina plantulelor de Vicia faba. inainte de a fi crecute pe mediul „cald" marcat cu timidina tritiata.46 Experimental Taylor de a demonstra natura semiconservativa de replicare a ADN in cromozomi (dupa Clark si Wall. in stadiul S incepe si cromozomul. sa se replice semiconservativ pentru a repartiza egal moleculele de ADN in cele doua cromatide. prin repartitia egala si cele doua cromatide vor fi marcate.

dar vor prezenta o singura cromatida. Are loc clivajul ecuational al cromatidelor. explica repartitia moleculelor de ADN in cele doua cromatide. care devin cromozomi monocromatidici. rationamentul este urmatorul: Inainte de a fi introduse in primul esantion ADN cromozomal avea ambele catene nemarcate. in esantionul unu toate metafazele au cromozomii marcati si ambele cromatide marcate. prezinta o cromatida marcata. Ca urmare vor rezulta doua molecule: una marcata (catena provenita cu marcare de la prima generatie celulara). una nemarcata. In concluzie replicarea cromozomilor se desfasoara in baza replicarii semiconservative a ADN-ului component. Se asigura functia de ereditate ( sincronica). noile catene vor integra in structura lor nucleotide nemarcate. Confirmarea si demonstrarea ca replicarea cromozomilor este semiconservativa are loc in stadiul S interfazic. cromozomii incep sa se individualizeze in G2. Cum cromozomii metafazici din celulele generatia a doua. fiecare cromozom continand ADN cu o catena. marcata. in stadiul S. Introduse plantulele in mediul „cald" prin replicarea semiconservativa. a doua molecula total nemarcata. In generatia a doua. cand toti cromozomii metafazici sunt marcati dar fiecare cromozom cu o cromatida marcata si a doua nemarcata . celulele puse in mediu nemarcat. s-a realizat prin metoda fuziunii celulare. cromozomii in G2 se condenseaza si se individualizeaza. ADN-ul se replica semiconservativ. consemnat si la nivel cromozomial demonstreaza rolul cromozomilor in dinamica celulara. Concluzia este ca replicarea cromozomilor eucariotici are loc intre stadiul Gl si G2. a doua nemarcata si servind ca matrita. sa se hipercondeseze cu delimitarea celor doua cromatide ale fiecarui cromozom. Acelasi rationament si pentru esantionul celular generatia a treia. cu o celula in metafaza mitotica. fiecare molecula ADN va avea o catena marcata. in a doua cromatida. adica in stadiul interfazic S. Prin separarea catelenor una marcata. De exemplu: fuzionand o celula in stadiul G2 interfazic.In concluzie. Ori replicarea ADN-ului are 172 . Analiza celulelor din esantionul doi reprezinta generatia a doua de celule. ADN nemarcat. rezultat al replicarii semiconservative: intr-o cromatida se repartizeaza molecula de ADN marcata. a doua nemarcata. a doua total nemarcata. de a asigura transmiterea informatiei genetice de la o generatie celulara la generatiile care succed. daca se fuzioneaza o celula in stadiul Gl cu o celula in metafaza. Acest mecanism.

incepe replicarea mai tarziu in stadiul S. in culturile limfocitare umane s-au observat urmatoarele diferentieri: cromozomul 1: telomerele si segmentele de eucromatina incep replicarea la inceputul stadiului S. Rezultatele confirma asincronia de procesare si timp.2. iar constrictiile secundare replica spre sfarsitul stadiului S. Cromozomul 2 .1. are durata de 6-8 ore. Insa datele experimentale au stabilit ca sinteza ADN-ului si replicarea semiconservativa a cromozomilor sunt asincrone. In segmentele distale ale bratelor si zona pericentromerica replicarea este tarditva. conservarea informatiei in succesiunea generatiilor celulare. 173 .loc tot in stadiul S. necesitand un interval de timp de aproximativ 6-8 ore pentru totala replicare a cromozomilor din genom. Asincronia inter. o replicare sincrona. Cromozomii se replica asincron Stadiul S. telomerele o sfarsesc. Dar in timp ce zona pericentromerica incepe replicarea. 14. Daca sinteza moleculelor de ADN si a cromozomilor s-ar desfasura uniform. replicarea cromozomilor se desfasoara semiconservativ in stadiul S.2. Prin acest mecanism. pe masura ce se dubleaza cantitatea de ADN prin replicarea proprie.si intracromozomala Autoradiografic s-a stabilit comportamentul cromozomilor in stadiul S interfazic. cromozomii asigura transmiterea integrala a informatiei genetice de la celula mama spre celulele fiice. Ca urmare. momentul cand se declanseaza replicarea. stadiului S pentru replicarea semiconservativa a tuturor cromozomilor din genom. deci continuitatea genetica a materialului ereditar. 14. timpul necesar pentru sinteza totala a ADN-ului din genom ar fi de ordinul minutelor. iar timpul necesar pentrti sinteza unei molecule de ADN este de cateva minute. in replicarea cromozomilor din genomul celular. De exemplu. mecanismul si timpul necesar.

iar cromozomul 16 la mijlocul timpului stadiului S. o termina mai repede.replica tardiv.Cromzomul 3 . procesul este mai rapid si de scurta durata. Diferente sunt consemnate intre cromozomii 1 si 2: cromozomul 2 incepe replicarea dupa ce la cromozomul 1 procesul este in plina desfasurare. iar bratele p replica incet. In momentul initierii replicarii pe bratele q. Cromozomii 6-12 . Cromozomul 14 incepe replicarea cand o sfarseste cromozomul 15 si o termina cand se initiaza replicarea pe cromozomul 13. Pentru cromozomii sexuali X si Y. cromozomul 18 la sfarsit.replicare timpurie. Cromozomii 16-18 . inainteaza spre centromer. Diferente in ritmul si timpul de replicare apar in functie de tipul celulei. evolutie si timp. 174 . ca proces. Cromozomii 13-15 . Replicarea incepe de la telomere si progresiv. Cromozomii 4 si 5 . Cromozomii 21-22 . Cromozomii 19-20 . S-a mai constatat ca desfasurarea in timp a replicarii ADN-ului nu este conditionata de talia cromozomilor. Stabilirea si cunoasterea asincroniei replicarii semiconservative a cromozomilor are importanta deosebita in aprecierea interferentei proceselor cu actiunea dereglanta indusa de agentii potentiali mutageni (a se vedea mutageneza). iar cromozomul 13 spre finalul stadiului (foarte tardiv). cromozomul X heteropicnotic (corpuscul Barr) initiaza replicarea la 2 ore si jumatate dupa initierea replicarii pe autozomi. cromozomi cu talie medie si foarte mica. 16 si 21.cromozomul 17 replica la inceputul stadiului S. Desi cromozomul 2 incepe mai repede decat cromozomul 1 replicarea.au comportament asemanator intre ei prin desfasurarea replicarii.Cromozomul 15 replica la inceputul stadiului S.in general.replicare timpurie. De exemplu perechile 1 si 2 cu talie mare replica mai rapid fata de cromozomii 13. De exemplu. replica tardiv. replicarea este tardiva.

Polimorfismul cromozomilor umani Se apreciaza ca aproximativ 5-7% dintre indivizii conspecifici se diferentiaza prin minim o particularitate morfologica sau arhitecturala a cromozomilor din genom. deletiilor. aditia colorantilor in respectivele zone (Krag . Polimorfismul fiziologic este distinct de polimorfismul mutational.15. bandarea sau fluorescenta cromozomilor putem aprecia un accentuat polimorfism cromozomial de pana la 50% indivizi din populatie.Obsern. 1980) variatii ale satelitilor: dimensiune. 1982) lungimea bratului q a cromozomului Y. absenta lor. duplicatiilor. translocatiile robertsoniene etc. Dupa Verma (1983) se crede ca variantele morfologice ar fi implicate in procese ca : riscul non-disjunctiei cromozomilor (ex. Elementele care stabilesc criteriile de polimorfism cromozomial in genomul indivizilor din populatie sunt: constrictiile secundare: extindere. lungimea bratului „p" la acrocentrici (Waditu si col. translocatiilor (Prokofieva -Belgovskaia. acrocentrici lor). proeminenta. Un polimorfism accentuat este consecinta replicarilor aditionale. a inversiilor. De exemplu daca luam ca elemente de reper. 1980). sateliti dubli sau in tandem. variatii de aditie a colorantilor pe segmente cromatidice sau a gradului de fluorescenta (Simi si Tursi. 175 . 1977). distanta de centromer.

16. Mecanismele si factorii implicati in evolutia genomuiui uman
Informatiile aduse de genetica si datele oferite de genetica populatiilor au deschis cai noi pentru descifrarea si interpretarea mecanismelor antropogenetice si evolutia bio-genetica a speciilor. Daca ne limitam la clasa hominidelor (si om), afirmam ca dispunem de probe care evidentiaza schimbari esentiale in structura si numarul cromozomilor, considerate mecanisme genetice in antropogeneza. Studiile incepute in 1962 de Chlarelli, au fost reluate, extensiv si intensiv in 1972-1973 de cercetatori ca Grouchy, Turleau, Pearson, Babrow, s.a., gratie perfectionarii tehnicilor si metodelor de studiu citogenetic.

16.1. Comparatie intre genomul uman si al pongidelor
Turleau (1972), Grouchy (1972, 1975) intr-un studiu comparat, constata semnificative diferentieri de structura, morfologie si numar intre cromozomii umani si ai pongidelor (in special Pan troglodytes -cimpanzeu). Ca diferentieri cromozomice consemnam: datorita absentei segmentului cromatidic ql, pe cromozomul uman apare constricita secundara care lipseste la cimpanzeu. Deasemenea pe bratul cromozomului 1 uman lipsesc benzile q2i si q22- La cimpanzeu sunt prezente; prin analiza benzilor, s-a constatat ca benzile Q si G de la cromozomul 2 uman corespund, prin numar, dimensiune cu cele consemnate la perechea 2 de cromozomi omologi la cimpanzeu. Grouchy (1972), considera ca la om, cromozomul 2 s-a format prin dispunerea in tandem la nivelul telomerelor bratelor p, a celor doi cromozomi din cuplul omolog 2 (translocatie robertsoniana). Prin aceasta translocatie robertsoniana, s-a redus numarul de cromozomi la 46 (numar total) cat are omul actual, fata de 48 cromozomi la Pan troglodytes (cimpanzeu). Lejeune (1970, 1973) considera aceasta fuziune centromerica un mecanism important in „speciatia" cromozomala.

176

De exemplu, prin translocatia 2p si 2q a cromozomilor de cimpanzeu, la cromozomul 2 uman apare o lacuna.

16.2. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman
Ca factori etiologici primordiali in evolutia cromozomilor umani sunt remanierile de tip mutational, cu efecte comportamentale si aparitia de noi caractere exprimate fenotipic. Dintre factorii etiologici in evolutia cromozomilor umani mentionam: a) Efectele induse de remanierile cromozomiale sunt in raport direct cu numarul indivizilor din populatie care au suportat remanierile cromozomale, cu distanta intre generatiile care au succedat. De exemplu, la Homo sapiens frecventa inversiilor pericentrice este de 0,16 x 10" . Stabilirea starii de homozigotie este urmarea directa a remanierilor cromozomale care se produc in raport cu starea de homogamie1 a populatiei. Frecventa remanierilor si realizarea starii de homogamie este invers
• •17

proportionala cu „dimensiunea" unei populatii panmictice . In populatiile mici homogamia (consangvinitatea) este mai frecventa, deci si evolutia cromozomilor este rapida. Specia Homo sapiens, reprezentata de o populatie cu numar foarte mare de indivizi, prezinta, la fiecare generatie remanieri cromozomale frecvente (modificari de structure, morfologie si functie). Deoarece la om coeficientul de cosangvinitate fiind foarte redus valoric, posibilitatea ca remanierile sa ajunga la stadiul de „homozigot" pentru cuplul de cromozomi omologi, este foarte mica. Exceptie il face incestul sau izolatele umane. b) Un factor care influenteaza evolutia cromozomilor la om este rata mutatiilor si „patologia" genica. Exemplu care conflrma rata mutatiilor ^enice, ca factor in „evolutia" cromozomilor, sunt in patologia umana: lanismul telangiectazic si ataxia telangiectazica (ataxia cerebrala
1

Populatie homogama - populaia realizata prin incrucisarea indivizilor de sexe opuse, dar u asemanari fizice, psihice, genetice si cu un stramos comun. " Populatia panmictica - populatia a carei membri componenti se incruciseaza aleatoriu: -ira selectie preferentiala, fara mutatii, fara un stramos apropiat, comun (nu onsangvinitate).
177

progresiva, cu deficiente imunologice - Ig A- si oculo-cutanate). Este cauza genetica determinata de instabilitatea cromozomala prin deficienta endonucleazei ce favorizeaza remanieri cromozomale de tipul: translocatia 14ql2 pe cromozomul 7 din genom, sau segmentul respectiv translocat pe cromozomul omolog 14. Remanieri cromozomale si o rata crescuta a mutatiilor cu efecte „deviante" in fentotip apar si in infectiile virale. In familiile consangvine riscul de homozigotare, prin remanieri cromozomale, este foarte crescut. c) Gradul crescut de consangvinitate favorizeaza un coeficient ridicat de homozigotare prin remanieri genice si cromozomale. Efectele sunt: aparitia de noi caractere fenotipice, care se fixeaza usor in genom si devin transmisibile.

Consangvinitatea accelereaza mecanismele genetice in evolutia speciilor, prin: - trecerea in stare homozigota a genelor cu aparitia de situsuri care indue rupturi cromozomale; - formarea rapida a caracterelor noi, cauzate de genele recesive rare; - cumularea efectelor compartimentale a remanierilor cromozomale cu aparitia de noi caractere.

16.3. Mecanisme in evolutia cromozomilor
(1) Primii care au stabilit ca inversiile pericentrice sunt remanierile structurale cele mai frecvente in evolutia cromozomilor umani au fost Grouchy si col. (1972). Concluzia lor se bazeaza pe studiile de citogenetica comparata intre Homo sapiens si Pongidele actuale. Ei au consemnat atat inversii pericentrice cat si paracentrice, a caror valoare sunt: a) Inversii pericentrice: - intre Homo sapiens si Pan troglodytes - 6 inversii; - intre Homo sapiens si Gorilla - 8 inversii; - intre Homo sapiens si Pongo - 7 inversii. b) Inversii paracentrice (mai rare): - Homo sapiens fata de Pan paniscus - inversie la cromozomul 7; - Homo sapiens fata de Gorilla - doua inversii la cromozomii 7 si 16; 178

- Homo sapiens fata de Pongo - trei inversii la cromozomii 7, 10, 17. Aceste inversii s-au produs pe un segment cromatidic relativ scurt. (2) Translocatiile - Un alt mecanism observat de Grouchy in evolutia cromozomilor sunt translocatiile. Desi la Homo sapeins sunt frecvente, in general, raportata ca element citogenetic, comparatie cu Pongidele, s-a constatat o singura translocatie majora intercromozomala. La om este translocatia intercromozomala prin fuziunea telomerica 2p si 2q care la Pan paniscus reprezinta un cuplu de cromozomi 2 omologi (translocatie robertsoniana). (3) Translative reprezinta un mecanism in evolutia cromozomilor umani. De exemplu: - banda q 13 de la cromozomul 11 de la Pongo este prezenta si pe cromozomul 11 la Homo; - la Pongo pe bratul scurt al cromozomului este banda pi3, prin translatie, la Homo o intalnim pe bratul q al cromozomului 20, probabil intre qll si ql2.

16.4. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor
a) Efecte cantitative. La Homo Sapiens duplicatia sau deletia unui segment cromatidic are efect morbid sau letal asupra indivului afectat. In consecinta, se apreciaza ca deletia si duplicatia au jucat un rol minor in evolutia cromozomilor de la Pongide la Homo. b) Efecte compartimentale - Modificarea structurii cromozomilor deregleaza meioza datorita neomologiei pe segmente cromatidice intre cromozomii omologi. De exemplu remanieri de tipul translocatiei echilibrate sau aneusomia'3 recombinarilor (recombinari complexe sau efecte intercromozomale) due la diminuarea fertilitatii. Aneusomii cu efecte compartimentale intracromozomice la Homo Sapiens sunt: inversiile pericentrice (mecanism de remaniere foarte activ), translocatiile.

13

Aneusomie - orice modificare de structura sau de numar a cromozomilor din genom. 179

c) Efecte asupra fenotipului - Remanierile echilibrate nu modifica fenotipul individului purtator. Ca remanieri echilibrate, translocatiile, pot fi reciproce, tralslocatie, prin fuziune centrica, insertii. Sunt si translocatii reciproce care indue modificari fenotipice. De exemplu, translocatia reciproca intre cromozomul X si un autozom, care determina monozomia partiala a autozomului. Insertia poate determina gruparea unor gene, care, normal, se gasesc la mare distanta pe cromozomi. Inversia pericentrica modifica secventa de citire a mesajului inscris in gene. Fuziunea telomerica a doi cromozomi, perturba reglarea respectivelor gene, daca citirea codificata se face de la centromer spre telomer.

16.5. Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om
Evolutia cromozomilor implica un mare numar de mecanisme. Se pare ca remanierile cromozomale in evolutia genomului, sunt dependente de structura, ultrastructura si morfologia cromozomilor. a) Ipoteza sintezei de material nou sau pierdere de material. Studiile citogenetice comparate intre Homo si Pongidae, au evindentiat ca spre deosebire de Pongidae, la Homo apar benzi Q terminale pe bratui „p", iar la bratui „q" lipsa benzilor Q terminale. Deasemenea apar diferentieri de localizare a heterocromatinei, precum si aparitia benzilor Q juxtacentromerice la cromozomii umani. Grouchy mentioneaza ca bratui p al cromozomilor acrocentrici prezinta o regiune heterocromatica, care formeaza sateliti a caror dimensiune este variabila (la om pe cromozomi 13, 14, 21, 22). Dupa Grouchy, acesti sateliti ar fi rezultatul sintezei de „novo" de material genetic, sau consecinta duplicarii unei benzi, deja existenta pe bratui scurt „p". Heterocromatina si regiunea telomerelor sunt zone cromatidice unde pot avea loc remanieri structurale datorita localizarii lor in raport cu centromerul. Se cunoaste ca centromerul si telomerele au rol important si determinant in replicarea normala a cromozomilor. b) Ipoteza schimbului neechilibrat de segmente cromatidice intre cromozomi . In profaza primara a meiozei reductionale are loc un schimb echilibrat de material genetic prin crossing-over echilibrat (egal). Sunt insa 180

si cazuri cand se realizeaza schimb neechilibrat datorita unui crossing-over inegal realizat intre cromozomii omologi. c) Ipoteza modificarii formulei cromozomale, Modificarea formulei numarului de cromozomi se realizeaza prin reducerea sau crestera numarului de cromozomi in genomul celulei. • Reducerea numarului de cromozomi din genomul organismului se poate realiza prin doua procese: malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi intre celulele fiice rezultate din meioza si mitoza (exemplu este sindromul Turner la om); fuziunea centromerica si/sau telomerica. Malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi, determina in finalul diviziunii obtinerea a doua celule fiice diferite prin numarul cromozomilor: celula monozomica, numar redus de cromozomi si celula trizomica cu un cromozom in plus. Monozomia unui cromozom autozom, sau prezenta in celula numai a cromozomului Y (lipsind cromozomul X), la om sunt cu efect letal. Cand monozomia este legata de pierderea unui cromozom X la femeie (ex. sindromul Turner , 45, X) are ca efecte pierderea unor activitati genetice care se exprima fenotipic prin: disfunctii, histodisplazii sau morfodisplazii. Fuziunea centromerica , descrisa pentru prima data in 1916 de Robertson, determina reducerea numarului de cromozomi in genom. Fuziunea telomerica. Exemplu cromozomul 2 uman provine din fuziunea telomerica a cromozomilor submetacentrici 2p si 2q de la Pan troglodytes, iar la locul fuziunii apare o lacuna. • Cresterea numarului de cromozomi in genomul celular. Legat de cresterea numarului de cromozomi in genom s-au elaborat mai multe ipoteze. Formarea de noi cromozomi prin sinteza de material centromeric. Ipoteza neacceptata. Prezenta de structuri asemanatoare centromerului, rezultate din fuziuni intercromozomice precedente, in evolutia genomului. Prin separare, aceste structuri isi reiau functia centromerica. Achizitia de cromozomi prin malsegregare. Formarea microcromozomilor. Mecanism ce poate explica prezenta centromerilor si telomerele de „rezerva". De exemplu, la om, prezenta unui microcromozom (in exces) poate fi transmis la descendenti. La copil microcromozomul mostenit se poate duplica, rezuitand doi microcromozomi, identificabili prin cuplarea lor in zigonemul profazei primare a meiozei. Microcromozomii nu indue modificari fenotipice 181

deoarece ADN-ul lor nu contine informatie genetica pentru a fi decodificata in ARNm. Prezenta lui in genom poate avea urmatoarele urmari: sa primeasca, prin translocatie echilibrata, un brat de la cromozomii cu centromer, devenind genetic functional.

16.6. Relatii intre structura si remanierea cromozomilor
- Localizarea constrictiilor secundare, rezultate prin remanieri cromozomale, pot produce modificari fenotipice majore. - Existenta situsurilor fragile pe cromozomii remaniati (exemplu pe cromozomii 10 si 14 la om). - Fisuri cromatidice la nivelul benzilor T si R, si inversii paracentrice (ex. cromozomul 7 uman). - Formarea unor structuri ce favorizeaza endoreduplicarea segmentului distal al cromozomului 2q, fuziunea sau translocatii intracromatidice.

17. Arhitectura si evolutia cromozomilor sexuali (gonozomii)
La Homo sapiens, specie cu reproducere sexuata, exista un cuplu de cromozomi, care, prin structura, morfologie si functii sunt diferiti de cromozomii autozomi. Sunt cromozomii sexuali sau gonozomii, care la barbat sunt reprezentati XY, la femeie XX. Acest cuplu, XX sau XY, se constituie in momentul fecundarii si constituirii zigotului reprezentand sexul cromozomial, genetic, al fiecarui subiect din populatia umana. Cromozomii X si Y, intervin in formula sexului genetic. Acesti cromozomi se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism, de talie, zone pseudoautozomale, grad de heterocromatinizare, etc. (fig. 47).

182

1. s-a observat ca acest cromozom Y.bandare enzimatica. Prin folosirea tehnicilor de bandare. se poate realiza schimb de material genetic cu regiuni omoloage de pe cromozomul >exual X. Cele doua regiuni pseudoautozomale insumeaza 2920 Kb.Fig. ceea ce reprezinta 2-3%. Arhitectura cromozomului Y. este necesara o analiza deosebita a cromozomului Y. regiunile eucromatice si heterocromatice. cromozomul Y este eel mai mic din genomul urnan. prezinta regiuni distincte in strcutura sa. cum sunt: regiunile pseudoautozomale PARI si PAR2. 17. avand aproximativ 60 Mb. Datorita rolului esential in conditionarea sexului genetic si somatic la barbati. 183 . din care 2600 Kb PARI si320KbPAR2. S-a observat ca in profaza primara a meiozei reductionale. Acestea sunt: PARI in zona terminala a bratului scurt (p) si PAR2 in zona terminala a bratuiui lung (q). Ca talie. Regiunile pseudoautozomale ale cromozomului Y le gasim in zona terminala (distala) a bratelor cromozomului. 47 Cromozomul X si Y (supersia prin crossing-over) . Se apreciaza ca cele 2920 Kb din regiunile pseudoautozomale ar >rezenta 5% din totalul ADN-ului component al cromozomului Y. cantitate ADN din setul haploid.

Aceste secvente repetitive pot fi grupate in trei mari familii: DyZ^. Este reprezentata de o singura familie de secvente pe cromozomul Y uman .Este familia la care unitatea repetitiva are 3. Clasa SINEs contine secvente de 300 pb. Aceasta regiune este localizata in zona Yq distala si corespunde benzii cromozomale Yq^. Sunt regiunile Y-specifice. Cromozomul Y prezinta regiunile eucromatice si heterocromatice reprezentand 95% din ADN-ul cromozomului.900. Aceasta familie ar insuma 4000-6000 secvente repetitive. Polimorfismul regiunii heterocromatidice este consemnat in banda Yqn si in regiunea centromerului. determinand azoospermia (Kostiner Dana. in regiunea pericentromerica a cromozomului Y.S-a mai stabilit ca regiunea PARI a bratului scurt este importanta. 1992).000 . este noncodanta. Regiunea heterocromatica a cromozomului Y . (Foote si col. Clasa SINEs este reprezentata de secvente Alu. 1988). in regiunea centromerica si in regiunea paracentromerica a bratului „p".specifica . stabilit prin analiza markerilor genetici la indivizii conspecifici. Regiunea eucromatica Y . Si anume deletia acestui segment cromatidic stopeaza meioza. a caror membri ocupa aproximativ 6. denumite si NRY (Non Recombining Y). DyZ^ este ADN-ul satelit de tip alfoid.4 Kb. asigurand fertilitatea masculina. Clasa LINEs. insumand intre 300. Unitatea repetitiva are apfoximativ 2. Cartografierea cromozomului Y a evidentiat doua clase de gene care 184 .este paracentromerica pe bratul „q".familia Kpn. Acesta observatie este urmarea efectului producerii de deletii in regiunea bratului terminal „p". Secventele Alu de pe Y sunt inalt divergente in raport cu secventele Alu de pe autozomi. 1992). (Foote si col.4 Kb. S-a stabilit ca in cromozomul Y aproximativ 50% este ADN cu secvente repetitive non-codante. Este considerata regiunea „inerta" datorita inactivitatii de codare.1 Kb si ar contine aproximativ 2000 secvente repetitive. secvente care se gasesc si pe cromozomii autozomi. In structura moleculara a cromozomului Y se gasesc si doua clase de secvente repetitive si anume SINES( Short Interspersed Elements) si LINEs (Long Interspersed Elements). regiuni care contin secvente repetitive.000 unititati repetitive. dar se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism. DyZ2.

motiveaza ipoteza ca heteromorfismul gonozomilor este rezultatul unui lung proces si modificari complexe in evolutia separata a cromozomilor X si Y(Ohno.insumeaza aproximativ 40 gene. iar determinarea sexului era controlata de gene.Evolutia cromozomilor sexuali la om Cromozomii sexuali reprezinta un tip special de evolutie genomica la mamifere si om. 1991). in copie unica. cromozomii ancestrali cu rol in sexualitatea speciilor erau morfologie identici. morfologie si functie genetica. determinata de particularitati de structura.si heterozigot era determinat sexul. In functie de raporturile de homo . lanseaza ipoteza unei evolutii particulare a cromozomilor X si Y in raport cu evolutia autozomilor. Repartizarea in cele doua clase a avut drept criterii functiile respectivelor gene. care codifica proteine cu functie Jnductor morfogenetic" in diferentierea testiculului. iar starea heterozigota sexul opus. de un sistem de cupluri alelice. De exemplu cromozomii „sexuali" ancestrali cu morfologie identica. El considera ca la speciile ancestrale de vertebrate. Dintr-o pereche ancestrala de cromozomi autozomi au evoluat cromozomii sexuali X si Y. Ohno (1969). Din datele experimentale si studiul filogenetic al cromozomilor sexuali au fost emise diverse ipoteze ca heteromorfismul dintre X si Y ar fi rezultatul unor mecanisme genetice. Achizitionarea noilor gene pe cromozomul Y s-a realizat prin mecanismul de translocatie de la autozomi. Respectivele gene. se gaseste in doza unica: Gena SRY nu are gena omoloaga pe cromozomul X. Majoritatea genelor din aceasta clasa se gasesc in copii multiple. Acest complex de cupluri alelice implicate in sexualitate nu era o necesitate absoluta. Sunt localizate in regiunea nerecombinativa genetic din cromozomul Y. intre cromozomii X si Y.2. Cele doua clase sunt: .genele derivate din perechea ancestrala de autozomi. .gene achizitionate in cursul evolutiei. 1969. Marshall si Watson. Numai gena SRY (Sex determining Region of the Y). Aceasta clasa de gene este localizata in regiunea pseudo-autozomala a cromozomului Y. care aveau cuplul homozigot al genelor sexualizante ar fi determinat un sex. sunt intotdeauna exprimate ca functie si au alele omoloage pe cromozomul X. 17. 185 . Datorita variabilitatii accentuate.

sustinuta de cercetarile lui Grouchy (1987). a dus la izolarea si separarea cromozomilor sexuali X si Y. cromozom heteromorf. Rice(1994) s. diferentieri comportamentale. cum ar fi: afectare psihica. Mecanismele care au precedat heteromorfismului gonozomilor umani au inceput si s-au derulat pe parcursul a 200 milioane de ani in evolutia bio-genetica a vertebratelor pana la omul actual. Supresia crossing-over-ului s-ar fi realizat prin urmatoarele mecanisme: a) Supresia genelor . in special pentru cromozomul Y.Conform ipotezei lui Ohmo. Supresia prin crossing . dar mai ampla selectia la nivelul cromozomului Y. cuplul de cromozomi sexuali X si Y provine dintr-o pereche homomorfa de cromozomi ancestrali. ar determina variante genetice care ar asigura exprimari fenotipice ale unor caractere. Riggs (1990).a.Un factor care diminueaza recombinarea intracromozomica a gonozomilor este selectia genelor. a determinat elaborarea ipotezei ca cei doi cromozomi sexuali (la mamifere si om) au evoluat separat. ar avea un avantaj selectiv la unul din sexe. 1983. considerat factor initiator in evolutia cromozomilor sexuali. Selectia genelor. exprimat prin accentuata diferentiere de structura. morfologica. 17.2. diferentiat la X si Y. heteromorfismul cromozomilor sexuali X si Y s-a realizat intr-un lung proces evolutiv prin modificari graduale. „degenerarea" functiei genetice a cromozomului Y. Conform argumentelor aduse de cercetatori. dimensiune si functie genetica existenta intre X si Y. Heteromorfismul gonozomilor. Asemenea modificari fenotipice ar putea fi considerate avantajoase pentru sexul heterogametic si neavantajoase pentru sexul homogametic.1.over Ipotezele lansate considera ca genele sex-linkate cu efecte opuse asupra unor caractere la cele doua sexe. independent (Bull. 47) Reducerea marcata a structurii realizata prin schimbul genetic extins prin deletie. cum ar fr.over-ului in doi cromozomi omologi la sexul heteromorfic ce difera prin gena sexualizata. Charles Worth (1978).Watson (1991) si Jablouka (1990). Supresia genica s-ar fi realizat prin deletia intracromatidica prin care 186 . urmarea recombinarilor interlocusuri (fig. Marshall . supresia partiala sau totala a crossing . la mamifere si om.

supresia crossing . sau prin deletia bratului „p" al cromozomului Y. iar cromozomul X cu talia mijlocie. crossing . 187 . precum si izolarea heterocromozomilor.sunt eliminate unele gene. se pot produce modificari conformationale in cromozomii sexuali. Modificarea conformationala explica replicarea tardiva a cromozomilor sexuali. datorita omologiei celor doi cromozomi X.overul. Consecinta degenerarii structurii intre X si Y este diferentierea genetica si modificarea functiilor.Modificarile conformationale includ heterocromatinizarea si „alternarea" timpului de replicare prin care se deosebesc cromozomii X si Y intre ei. urmata de aditia altor gene. Daca in meioza s-ar produce un uossing-over intre cromozomii XX in zona unde a avut loc inversia intracnwnatidica. cu informatii genetice diferite fata de cele eliminate. care la randul lor se deosebesc de cromozomii autozomi. Datorita neomologiei cromatidelor intre X si Y cuplaroa in meioza este incompleta. frecvent . ar rezulta gameti „aneuploizi" (corect o monozomie partiala). Crossing-overul se poate realiza numai la nivelul segmentelor pseudoautozomale. Dar. Ele se pot produce prin inversii pericentrice si paracentrice. Asemenea inactivari ar fi consecinta inversiilor. c) Modificari structurale.over-ului in meioza. Rearanjamentul strcutrural al cromozomului Y. Degenerarea structurii este realizata si prin acumularea de mutatii cauzate de „alterarea" strcuturii ADN-ului din cromozomi. Va rezulta un cromozom Y cu talia foarte mica. in zigonem nu se formeaza sinapsele intercromozomale si are loc. determina partial. Modificarile structurale modifica ordonarea omologiei segmentelor cromatidice si imposibilitatea de cuplare completa a cromozomilor sexuali in stadiul de zigonem al profazei primare din meioza. Modificarea conformatiei determina degenerarea unor structuri cromozomale a heterocromozomilor X si Y. datorita cuplarii incomplete pe segmental cromatidic necuplat in meioza. Dar. La sexul feminin homogametic XX exista un rise crescut de acumulare a mutatiilor. segmental necuplat se va inactiva prin modificari conformationale. este posibila o reducere a coeficientului de mutatie. Datorita neomologiei intre X si Y. Datorita cuplarii incomplete in meioza. d) ^Degenerarea" functionala. b) Modificari conformationale . care este diferit de al cromozomului X. Clark si Wall (1996) considera ca supresia crossing-over-ului poate fi influentata si de modificarea structurii si conformatiei cromozomilor sexuali X si Y.

ADN a carui unica functie este autoreplicarea . sexul va fi feminin. se considera ca acumularea de heterocromatina ar fi consecinta unei acumulari crescute de ADN „parazit" de catre cromozomul Y. Datorita relativei instabilitati degenerative sunt posibile supresii genice. datorita neomologiei cu X. 188 . determina diferentierile heterocromozomilor. desi foarte mic dimensional. Dar degenerarea functionala a cromozomilor Y nu este stabila la toate speciile de mamifere. sunt elemente care determina degenerarea functional . Migeon (1994) s. Aceste particularitati legate de dinamica heterocromozomilor. posibilitatile de cuplare intre cromozomii X si Y sunt la nivelul segmentelor pseudoautozomale. De exemplu. Acumularea de heterocromatina ar fi avut loc dupa stabilizarea supresiei crossing over-ului si degenerarea functionala stabila. sau s-ar produce foarte putine. In concluzie: acumularea efectelor genice. Prin aceste mecanisme si procese se accentueaza degenerarea functionala a cromozomului Y fata de X. modificarilor conformational-structurale si acumularea de mutatii. este lipsit de crossing-over si reparare a mutatiilor. cuplul de cromozomi X. considera ca degenerarea functionala a cromozomului Y ar fi consecinta acumularii unei cantitati crescute de heterocromatina. fiind omologi. Cauza acestor diferentieri este urmatoarea: cromozomul Y.genetica a cromozomului Y. intre cei doi heterocromozomi. Conform ipotezelor lansate de ei. Clark si Wall considera ca rata mutatiilor la nivelul heterocromozomilor X si Y este apropiata valoric.deoarece in meioza poate avea loc recombinarea prin crossing-over intre omologii X. urmarea modificarilor conformational si structurale. Clark si Wall (1996). este ca pe bratul scurt (p) al Y-ului este locusul genei SRY (Yp 11.a. in meioza este o rata crescuta de crossing-over si reparare a mutatiilor. la Homo sapiens (omul actual) instabilitatea degenerarii cromozomului Y este evidentiata de polimorfismul accentuat in populatiile umane. modificari conformationale si structurale. deoarece contin secvente omoloage. Insa rata de fixare a mutatiei este mai crescuta la cromozomul Y. determina diferentierile degenerative a functiilor intre X si Y. in schimb. achizitii de noi mutatii. In meioza. Un exemplu de degenerare functionala. precum si o rata crescuta a proceselor de reparare a „defectelor" genetice produse. Rice (1994). cromozomii X fiind lipsiti de aceasta gena.3) care determina sexul masculin.

cu catenele matrita.Conservarea cromozomilor sexuali la mamifere si om este remarcabila. fiecare molecula rezultata va fi compusa din catena veche (matrita) si catena nou sintetizata (complementara). Furca de replicare a fost evidentiata si studiata la bacterii. intergind moleculele de ADN dupa replicare. Replicarea fiind semiconservativa. Enzimele polimeraze participa la elongarea noilor catene care se vor cupla. Prin marcarea ADN-ului din celula bacteriana cu timidina tritiata. 189 . Modelul Watson-Crick prezice existenta „ furcii de replicare" la molecula ADN in curs de sinteza . Cairns 1963). fiind considerata ca un mecanism de protejare si asigurare a dozajului genelor X linkate. Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea corecta a ADNului genomic. complementar. autoradiografiile obtinute au fost examinate la microscopul electronic ( J.

cu un continut de 190 . in prezent. Morgan (1915). Interesanta este definitia. unitatea informational . gratie tehnicilor si metodelor de analiza a ADN-ului. elaborate dupa 1970 si in prezent. definitia genei a fost corectata si completata. fiind considerata. Termin 1976) o Prin folosirea endonucleazelor de restrictie s-a putut realiza decuparea ADN-ului cromozomial in fragmente cu un continut de aproximativ lOOOpb. Tehnicile elaborate de Nierenberg si Kharana (1960-1965) desi valoroase. In prezent. Noile tehnici au permis: o Cu ajutorul revers . data genei: gena este unitatea de functie. exponent al geneticii clasice. Dar nu existau tehnici prin care sa poata fi izolata gena din genomul eucariotelor. Aceasta a putut fi eliminata prin elaborarea unor tehnici care au revolutionat studiul genomului uman. determinand structura si proprietati specifice proteinelor. apreciata la cateva mii de perechi si baze.CAPITOLUL IV CONCEPTUL DE GENA Johanssen introduce notiunea de gena (1909).activa si determinanta.500.transcriptiei s-a putut transcrie „in vitro" o molecula de ARNm complementara cu o secventa de nucleotide din structura ADN-ului (Baltimore.000 pb. Prin acest procedeu genomul uman.000. n-au reusit sa stabileasca dimensiunea unei gene din genom. estimat la aproximativ 3. Pana in 1970 conceptul asupra notiunii de gena se limita la a aprecia ordonarea nucleotidelor care realizeaza mesajul genetic pentru ordonarea aminoacizilor (numar si tipuri) in lanturile polipeptidice. elaborata de Th. care au permis studiul structurii complexe a unei gene din genom. Dificultatea era urmatoarea: disproportia intre dimensiunea genei. recombinare si mutageneza a aparatului genetic celular. care codifica sinteza unei proteine cu structura si functii specifice. in raport cu numarul pb din ADN-ul celular.

Pentru secventializarea genei s-au folosit enzime ca ADN-polimeraze (Sanger si Coulson. a fiecarui organ. a putut fi decupat in cca 106 situsuri.3xl09 pb. fiecare gena ocupa o pozitie pe cromozom. Prin acest procedeu se realizeaza amplificarea. s-a dezvoltat gradat in cursul evolutiei bio-genetice. 1975.prin stabilirea secventei aminoacizilor din lantul polipeptidic. duplicatiile genice implicate in structura fiecarui tesut. dispuse liniar. 1978). Gena are o delimitare functionala. 1988). pozitie intercalata de genele vecine. El reprezinta un sistem armonios de relatii intergenice. cu dispozitie liniara si adiacenta altor gene se inlantuie cu acestea formand grupuri linkate in axul longitudinal al cromozomului. relevata de semnificatia mesajului genetic inscris in structura sa nucleotidica delimitata fiind de cordonul „non-sens" cu rol de punctuatie informationala. I 191 . desi ea functioneaza independent" in determinismul calitativ al proteinei sintetizate in celula. care decodifica mesajul genetic din ADN. Maxam si Gilbert. Este procesul ce premerge clonarii genei ca metoda ce a revolutionat genetica actuala. (Old siPrimnoze 1980) o Secventializarea genei . intermediara fiind molecula de ARNm. Cromozomul nu este un simplu depozit de gene. polipeptid codificat genetic de gena din genomul celulei. Grupate. Gena nu este delimitata de granite morfologice sau de componente chimice particulare. Din studiile efectuate pana in prezent putem defini ca gena este unitatea functionala a ADN-ului cromozomal sau mitocondrial care detine mesajul genetic in forma codificata pentru determinarea si sinteza unei proteine specifice. I o Inserarea de fragmente scurte de ADN (plasmide de 5 kb sau 40 kb I in timpul replicarii repliconilor ADN-ului genomului uman. puriflcarea si dimensiunea genei. care se transmit grupat de la o celula la generatiile celulare care succed. Functionarea genei este conditionata de integrarea intr-un sistem autoreplicativ. In prezent sunt folosite peste 200 tipuri de endonucleaze (enzime de restrictie) pentru tot atatea situsuri I din ADN-ul genomic (Roberts si col. Este acceptat si demonstrat ca gena este o secventa polinucleotidica din molecula ADN-ului cromozomal inzestrat cu capacitatea de autoreplicare. Tot in cursul evolutiei bio-genetice s-a realizat structura cromozomului. sunt incercari I de recombinare „in vitro" a ADN-ului celular prin introducerea de segmente ADN straine in respectiva celula. Ordonarea genelor intracromozomale. Gena.

192 . ADN-ul din cromozomul procariotelor nu este cuplat cu proteinele de tip histone. LStrutura genelor la eucariote Analizate moleculele de ADN din cromozomul procariotelor si din cromozomii eucariotelor s-a constatat urmatoarele diferentieri: La procariote: un singur cromozom care contine o molecula gigant de ADN. cromozomii continand ADN repetitiv (moderat si inalt repetitiv -noninformational) si nerepetitiv (informational). formand complexe nucleo-proteice. genele lipsite de introni. mesajele genetice pentru determinarea sintezei propriilor proteine specifice. gena este complexa. ADN-ul din componenta fiecarui cromozom este cuplat prin legaturi sterice.In cursul evolutiei biologice s-a realizat structura chimica. Existenta familiilor de gene implicate in edificarea aceluiasi caracter. Structural. In ADN-ul din genomul uman exista 3. La eucariote: existenta unui numar variabil de cromozomi in genom (omul are 46 cromozomi). in conditiile cand asupra ADN-ului actioneaza factori exogeni agresivi. activ. dimensiunea si stricta specificitate informationala delimitate de codonii „nonsens terminatori". potentiali mutageni.5 x 109 perechi de nucleotide. reprezentand in forma codificata. gena poate suporta modificari in structura ei. tot ADN-ul este informational genetic.2 -3. H3 si H4). H2A. cu proteinele de tip histone (Hi. ADN-ul procariotelor nu contine secvente nucleotidice repetitive. cu efecte secundare asupra caracterelor exprimate fenotipic (malformatii congenitale pe fond genetic). H2B. ADN-ul eucariotelor este heterogen in raport cu structura primara. Desi ca unitate de functie in genomul celular si entitate stabila. continand introni-exoni.

Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic" Din punct de vedere al geneticii formale. recombinare si mutageneza. ca genele la eucariote sunt fundamental diferite fata de procariote. care a decodificat structura integrala a genei si care este identificat in nucleu si masa moleculara a ARNm prezent in citoplasma celulei. formuleaza ipoteza ca structura unei gene. care. 1. prezenta pe un locus in cromozom. 1.1. De exemplu Sharp (1977). Dar din punct de vedere molecular. precursor al ARNm matur care se sintetizeaza la nivelul genei 193 . ca unitate de transcriptie a ADN-ului genom. Gilbert si Tonegam (1978). pe baza propriilor observatii. Gilbert (1985) s. Din punct de vedere molecular gena la eucariote este o „colectie" liniara de secvente informational active si secvente non-informationale. sunt reprezentate de segmente nucleotidice care pot fi „fragmentate" in subunitati structurale -functionale sau nonfunctionale. a dus la elaborarea ipotezei ca gena are o structura discontinua sau in mozaic. Crick (1979). Datorita neconcordantei masei moleculare a ARN hibrid premesager. cantitative si functionale. mostenita si transmisibila. are masa moleculara mai mare in raport cu ARNm citoplasmatic care a decodificat-o. au dus la o redimensionare a notiunii de gena. gena este considerata unitatea de functie. la eucariote.1.Structura genei din genomul eucariotelor Din totalul ADN-ului cromozomal al eucariotelor numai o cantitate foarte mica de ADN este exprimata informational in structurile proteice.Luandu-se in considerate aceste diferentieri structural. Dupa 1977 se cunosc incercari si analize moleculare. prin rezultate. De exemplu genele individuale considerate de Morgan entitati functionale indivizibile. Discordanta masei moleculare intre cele doua stari (etape) ale ARNm.a. Se estimeaza ca din totalul ADN-ului nuclear aproximativ 5-10% este codant. care determina sinteza unei molecule de ARN. gena este o „colectie" liniara de secvente nucleotidice din ADN-ul cromozomial. care precede sinteza unui polipeptid in citoplasma celulei. Genetica moleculara a consemnat neconcordanta intre dimensiunea moleculei de ARN premesager. s-au emis ipoteze confirmate.1.

dar nu sunt inclusi in structura fnala a moleculei de ARNm matur. Secventa noncodanta transcrisa si prezenta pe ARNmm (mesager matur) EXON Secventa codanta (transcrisa si tradusa) Secventa noncodanta (transcrisa dar absenta din ARNm matur) Exonii din structura genei sunt transcrisi in molecula de ARN premesager (precursor) iar mesajul lor il gasim. Ei vor fi eliminati prin restrictie enzimatica. este secvential heterogena. 48 Schema generala a unei „gene" la eucariote. iar secventele liniare non-informationale introni. Acest ARNm matur este eel care. s-a preconizat ca structura genei care detine mesaj genetic este complexa. Sharp si Roberts au numit secventele cu mesaj genetic informational exoni. asigura sinteza unei proteine.(fig. dupa traversarea anvelopei nucleare in citoplasma. mai corect sinteza unui lant polipeptidic ce va structura o molecula proteica. Ei au observat prezenta unor structuri secventiale „suplimentare" de nucleotide non-informationale intercalate printre segmentele nucleotidice cu mesaj genetic. 1993) au evidentiat ca genele din genomul uman. . au structura informational discontinua. in molecula de ARN mesager matur. din 194 . Studiile lui Sharp si Roberts (premiul Nobel pentru medicina.48) 1 P I INC EXONI EXON3NC] EXON2 INTRON1 INTRON2 Fig. ca la toate eucariotele.ADN non transcrisa: SA: secvente adiacente P: promotor (semnal ATA) I: initierea transcriptiei.din ADN-ul cromozomial. Intronii sunt transcrisi in molecula hibrida de ARN pre-mesager (precursor) impreuna cu exonii. in totalitate. cu structura si functii specifice.

195 . sunt nucleotidele din intronii non-informationali. iar al doilea intron este mai lung.mesager (precursor) este catalizata de enzima ARN-polimeraza II. Deci intronii nu vor fi prezenti in structure unui ARNm matur. transcrie un ARNm matur de 14Kb.000 pb. considerau ca intron este orice segment transcris din ADN. gena care codifica sinteza actinei are un singur intron. O alta observatie a lui Shaip si Roberts este ca primul si ultimul segment polinucleotidic din structura genei in „mozaic". care contine sase exoni. Aceasta gena confine 186. Gena care codifica sinteza (3 . Ca urmare. diferenta semnificativ mai mare. S-a observat ca numarul exonilor si intronilor variaza in limite largi in genele eucariotelor. la mamifere este o gena care determina genetic sinteza dehidrofolat reductaza (DHFR. respectiv 0. in timp ce gena pentru distrofina. va confine ca numar de introni egal cu al exonilor mai putin unul (ex 2n-l. Deci numai 9Kb corespund segmentelor exonice. primul intron este relativ scurt prin prezenta nucleotidelor care-1 structureaza. In 1990. Sau gena pentru tireoglobulina in ADN. in general. Putem retine ca prin lungime si numar de nucleotide intronii sunt mult dimensionati fata de componenta exonilor. insumand nucleotidele din exoni si introni. Deasemenea s-a constatat ca. Kaplan si Delpech. in timp ce exonii vor fi recuplati de enzimele ligaze. Dar in molecula ARNm matur se gasesc numai 9000 pb. formand ARNm niatur (vezi sinteza ARNm si a proteinelor). Gena existenta in ADN-ul cromozomal (in mozaic structural) contine 31000 pb in timp ce ARNm matur numai 2000 pb. Din toate aceste exemple se constata neconcordanta intre structura genei din ADN cu locusul pe cromozom si structura prin numar de nucleotide din ARNm matur. contine 300 Kb iar ARNm matur are 8 Kb. Decodificarea si sinteza ARN pre . a carei lungime este de 2500 Kb. de unde 2n este numarul exonilor din componenta genei structurale). De exemplu. dar eliminat dupa transcrierea primara. Un alt exemplu care confirma numarul variabil de introni in componenta genelor este gena pentru hemofilia A la om.globulinei confine doi introni.1% din totalul ADN-ului din cromozomul sexual X. Deci gena contine un numar mare de secvente lipsite de mesaj genetic (noninformationale). o gena structurata in mozaic.ARN premesager. Ceilalti introni componenti ai genei structurale au lungimi variabile cuprinse intre 45 pb pana la aproape 5000 pb. De exemplu. sunt exoni. in timp de gena care la pasari codifica sinteza precolagenului are 50 de introni. De la un intron pana la 50 introni si chiar mai mult.

Sunt putine exceptii de introni care incep la un capat 5' AT si sfarsesc la capatul 3' AC. • Cand din ARN-ul m matur lipseste o secventa ce corespunde unui exon in raport cu componenta exonilor din gena care a transcris ARN premesager. 196 . al capatului opus al intronului. • Gena in mozaic incepe cu primul exon in pozitia 5. Ca urmare se poate afirma ca gena in „mozaic" este „fragmentata" pe secvente nucleotidice liniare. Concluzia: ca structura genei este discontinua. 6 si 12.Prin folosirea metodelor de cartografiere prin „restrictie" si secventializarea oligonucleotidelor prin marcarea precursorilor s-au evidentiat unele caracteristici ale genelor cu structura discontinua si anume: • ordinea exonilor din structura genei din ADN-ul cromozomial este respectata si in structura ARNm matur. De exemplu 20 histogene cu locusuri pe cromozomii 1. indiferent care este tesutul sau organul din care fac parte celulele. • Componenta unei gene structurale din genomul organismului este aceeasi in toate celulele. in toate fazele de transcriptie a genei in ARN pre mesager (precursor). • Intronii din componenta genei contin codoni terminatori „non-sens". carta de restrictie a ADN-ului pentru respectiva gena corespunde exact cu a ARNm obtinut prin transcrierea inversa cu ajutorul revers transcriptiei a ADNc sau a ADNm (mitocondrial). Structura 3' AT are importanta ca asigura decuparea corecta a intronilor din structura genei mozaic. exoni-introni si nu dispersate. constituind grupe de „pseudogene". • Cand o gena structurala din genomul unui eucariot este lipsita de introni. Este cazul histogenelor sau a genelor din genomul procariotelor (la care ADN-ul nu este cuplat cu histonele si nu exista secvente repetitive de tipul intronilor). ordinea fiind stabilita din analiza ARNm matur rezultat din transcriptie si dupa eliminarea intronilor. apare modificare in carta de restrictie a ADNc. • In marea lor majoritate intronii incep in pozitia 5 cu dinucleotidele GT si sfarsesc cu dinucleotidele AT in pozitita 3'. iar ultimul exon va sfarsi in pozitia 3'.

Este mecanismul care motiveaza existenta genelor omoloage dar cu un mesaj genetic diferit. prin folosirea sondelor exonice putem identifica prezenta unui exon si structura diverselor gene structurale din genom. exon care se multiplica de multe ori in componenta genei.2. Avantajele metodei fragmentelor de restrictie sunt urmatoarele: se poate stabili daca un fragment specific identificat este inrudit cu alte secvente din genom. Acesti introni ca relieve ancestrale. Ei considera ca intronii ar fi resturi din molecula ADN-ului repetitiv ancestral. Ca exemplu. limita capabila de determinism genetic a sintezei unui lant polipeptidic. prin clonare. cum este metoda in care se folosesc fragmentele de restrictie. Folosirea metodei fragmentelor de restrictie dar si a clonarii acestor fragmente (ca sonde de identificare) au permis enuntarea unor ipoteze asupra mecanismelor posibile in evolutia genei cu structura discontinua. lipsiti de mesaj genetic. b) Conversia segmentelor nucleotidice este un mecanism posibil in evolutia genei care codifica globina si care contine trei exoni si doi introni. Chambon (1981) si Siidhof (1985) considera ca intronii eucariotelor ar fi relieve ale evolutiei codului genetic.1. gena care codifica colagenul la pasari contine un exon format din 54pb. Un alt exemplu este gena pentru mioglobina umana care are o structura identica cu structura a trei exoni prezenti in structura genei pentru globina. Aceste mecanisme posibile ar fi urmatoarele: a) Evolutia genei prin duplicatia exonilor. Este mecanismul care ar motiva existenta la eucariote a genelor cu secvente exonice repetitive. s-au emis si alte ipoteze privitor la originea. prezentand in structura lor microsecvente repetitive. De exemplu. Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua Asupra originii si evolutiei genelor cu structura discontinua (in „mozaic") s-au emis diverse ipoteze. mecanismele si evolutia genelor cu structura discontinua la eucariote. genele pentru sinteza insulinei si anume: mamiferele si pasarile 197 . Datorita metodelor si tehnicilor tot mai perfectionate de studiu in genetica. se mentin non-informationali. iar exonii ar fi secvente „minimale". c) Duplicatia genei si excizia intronilor.1. De exemplu. fragmentele de restrictie pot servi ca trasori in hibridizarea ADN-ului cu scopul identificarii secventelor repetitive. a unei proteine.

incepe polimorfismul molecular (fig.detin in genom o singura gena care codifica insulina. prezente la rozatoare. Dupa cum se observa prin aceste mecanisme incepe diversificarea structural-functionala a genelor. 198 . fata de gena ancestrala presupusa ca ar fi avut 8 exoni si 7 introni. e) Duplicatia genelor si insertia de introni. .functionale. transcriptia catalizata de ARN-polimeraza II. iar rozatoarele au doua gene. Datorita heterogenitatii structural . excizia unui intron la una din cele doua gene. a tipurilor de acizi ribonucleici (ARN). care transcriu sinteza ARN ribozomal sub actiunea ARN. in componenta ei sa fie insertionat. . la soarece o gena are doi introni (la fel ca la pasari). d) La rozatoare prezenta a doua gene pentru codificarea insulinei. un segment polinucleotidic non-informational.polimeraza. Aceasta diferentiere in introni a geneleor pentru insulina. Este posibil ca prin duplicatia unei gene. Un exemplu este gena pentru ovotransferina la pasari care cotine 17 exoni. f) Crossing-over inegal. iar prin evolutie s-a pierdut unul la gena omoloaga. care difera structural si informational ar fi cosecinta a doua mecanisme in evolutia genei: un mecanism legat de duplicatia genei ancestrale.gene care codifica sinteza ARN transport sub actiunea ARN polimerazei III. ca unitate de structura.gene ribozomale. corespunzator unui intron ca lungime si structura microrepetitiva. 2. sunt genele implicate in sinteza si reglarea genetica a proteinelor. Caracteristicile genei in raport cu cromozomii din genom Gena. exprimand o secventa polinucleotidica cu mesaj genetic din molecula ADN-ului cromozomal. al doilea mecanism.49).gene din componenta operonilor. Si anume se considera ca gena ancestrala pentru insulina a avut doi introni. Este mecanismul prin care se pot forma gene duplicate separate de un intron non-repetitiv. Daca la pasare gena contine doi introni. este explicata prin excizia intronilor. se considera ca locusurile in cromozomi pot fi ocupate de trei clase de gene: . prezinta unele caracteristici in raport cu cromozomii. a doua gena numai un intron. functie si recombinare.

sumativ. salbatice determina exprimari fenotipice diferit nuantate ale aceluiasi caracter in raport cu eel determinat de gena ancestrala sau de origine.1. Formele alternative ale genei „salbatice" sau ancestrale le numim alele. gena se poate prezenta sub forme alternative. 199 . crossing-over inegal. sunt implicate in definirea aceluiasi caracter sunt numite cupluri alelomorfe. Polialelismul In evolutia bio-genetica.1. Alela. o gena salbatica a suportat o succesiune de evenimente care au determinat modificarea mesajului informational initial. Cand in locusul ocupat intitial de gena ancestrala sau „salbateca" (de origine) gasim variante alelice. dedublari sau recombinari intergenice (crossing-over inegal). 2. genele au o dimensiune si ocupa o anumita pozitie in crornozom pe care o denumim locus. In genomul celular. ca efecte genice s-au realizat variante alele pentru acelasi caracter. Cuplul alelomorf ocupand acelasi locus pe cromozomii omologi. De exemplu prin mutatii punctiforme. Prin dedublare si mutatia genei se presupune ca mecanism in evolutia lanturilor polipeptidice din componenta globinei din structura hemoglobinei (Hb). poate fi separat prin diviziimea reductionala in meioza organismelor cu reproducere sexuata. Formele alele sunt rezultate evolutive realizate prin urmatoarele mecanisme: mutatii punctiforme. Sunt cupluri de cromozomi omologi care au pe un locus variante alelice. Alela este varianta modificata a unei gene intr-un locus dat pe crornozom. fiecare tip de alela exprimand trasaturi graduale ale caracterului manifestat fenotipic. prin dedublarea accidentala a unei gene sau prin dedublarea asociata cu mutatia unei gene. inclusiv la om.Locusul si formele alternative ale genei prezente pe cromozomi La eucariote.2. Deci locusul este spatiul si pozitia unei gene in crornozom. Polimorfismul alelic poate fi stabilit prin metoda cartarii genetice sau prin metoda de restrictie genica.1. ca forma contrastanta a genei. se considera polialelism sau polimorfism alelic. Cum genele alele. convergent.

Prin metoda de cartare a fragmentelor de restrictie s-a evidentiat existenta in genom a genelor cu locusuri diferite pe cromozom. Cartarea de restrcitie este metoda de identificare a seriei liniare a situsurilor din fibrila de ADN cromozomal. dar cu locusuri diferite in cromozom. sau in genofondul populatiei. dar care au si exoni comuni. Prezenta genelor nealelice prin locusul ocupat. uneori. care. Aceasta ipoteza ar fi un argument explicativ de ce exonii comuni in genele nealelice au lungimi foarte scurte. cu dimensiuni inegale. dar cu exoni comuni asigura sinteza de proteine „identice" sau inrudite. 200 . cu efecte secundare in modificarea caracterelor exprimate fenotipic. Se considera ca dispersia acestor gene in locusuri diferite pe cromozom este rezultatul duplicatiei genice ca mecanism in evolutia biogenetica. in timp ce alta. sau cu locusuri pe cromozomi diferiti in genomul celulei. Genele cu exoni comuni. Se considera (ca principiu al duplicatiei genice) ca prin acest proces.Prin cartarea genica se identifica situsurile unde s-au produs mutatii genice. Este metoda de cartare a situsurilor de restrictie secventiala. S-a mai constatat ca familia multigenica poate fi grupata pe acelasi cromozom. dar nu identifica mutatiile din fibrila ADN. o copie a genei ancestrale (de origine) a evoluat catre o mutatie cu schimbarea locusului. formeaza o gnipare numita familie multigenica sau baterie mutligenica. pot fi cu efecte „deviante" fenotipic. In functie de numar. se considera ca duplicatia genelor ancestrale a fost mai putin divergenta pentru exoni si accentuat divergenta pentru introni. rezlutate prin duplicatii seriate si mutatii seriate plecand de la gena salbatica (ancestrala). care le diferentiaza. Metoda permite identificarea variantelor alelice nonnale sau mutante in constitutia genetica a individului. consecinta unui mecanism de mutageneza genica. au lungimi variabile. in timp ce intronii. Indivizii componenti ai populatiei prezinta caracterul determinat de gena salbatica. sau unul determinat de variantele alelice derivate din gena salbatica. lungimea exonilor si intronilor din structura genelor duplicate. a ramas la functia si locusul initial (fig-49).

49 Duplicatia genei in evolutia genomului. nu sunt inrudite cu genele prezente pe acelasi cromozom dar care ocupa locusuri diferite si codifica alte caractere exprimate fenotipic.GENJL IV W L€T. cu material genetic de la un cromozom neomolog. 1971). 201 .Day. Regruparea genelor cu exoni comuni este conditia de a mentine sinonimia functionala a genelor cu convergenta transcriptionala in edificarea unui caracter. Familia de gene inrudite grupate pe un cromozom. 14 Conversia genica .inlocuirea de material de pe un situs ADN din cromatida unui cromozom. Conversia genica este sinonima cu transcriptia (Finchman . dar care ocupa aceeasi pozitie in raport cu cromozomul care a raportat conversia.LETALA MUTATIS DUBLAf?E\ GENETICAK AC CI DEN-J \ Y~? T GENE DUPLICATE OMUTAT/E GENICA NELETALA CONTINUAREA MUTATlEi SI SELECTIA NATUff'ALA GENE CU OOUA FUNCTtl OIF Eft IT E Fig. Este posibil ca familia multigenica distribuita pe cromozomi diferiti sa fie rezultatul unei divergente genice insotita de conversia genica .

Familia genelor pentru globulinele p.A cu 30 variante alelice. localizate pe cromozomul lp32 . Familia de gene pentru sistemul HLA (human leucocyte antigen) localizata in cromozomul uman 6p2105-p23. HLA-D cu 12 variante si HLA-Dr cu 10 variante alelice. IgK. IgKC.E. dar diferite fenotipic) aliniate in tandem. Familia de gene pentru IgJ. a conversiei genice. Cand genele inrudite se gasesc cu locusul pe cromozomi neomologi.HLA-C cu 8 vairante. Sunt mecanisme posibile in evolutia genomului. HLA-B cu 40 variante alelice. sau a unor componente transcrise. Din genomul uman putem prezenta ca exemple urmatoarele familii multigenice: Familiile de gene pentru histone si ARNr. H3 si H4 constitutiva din 10-40 secvente repetitive. IgG3. IgGi. In genomul uman gasim multiple „baterii mutligenice" sau familii de gene. 202 . IgDj. Igl si IgM.Familia de gene este regrupata deoarece. a avut loc o evolutie „divergenta". formata din: HLA. dispuse in tandem. necesare in cantitate mai mare pentru activitatea celulei. cand. implicate in determinarea unui grup de caractere cu functionalitati sinonime sau „inrudite". y. Se considera ca dispunerea in tandem a unei gene cu formarea unei familii multigenice pe un cromozom. IgKV cu localizare pe bratul „p" al cromozomilor 21. e localizata pe cromozomul lip 1205 -pi208. Familia geneleor care determina sinteza histonelor localizata pe cromozomul 7q32 . Familia de gene pentru antigenele imunoglobulinelor. a organismului. ordonate in tandem pe fibrila ADN-ului cromozomal. ar fi o consecinta evolutiva a necesarului de proteina codificata de respectiva familie. dupa duplicatia genica si separarea genelor din familia multigenica. localizata pe cromozomul 14 uman reprezentata de: IgAi. 5. IgE. HIA. prin duplicari au rezultat gene „identice" (implicate in definirea aceluiasi caracter.D. Familia genelor pentru sistemul eritrocitar Rh respectiv gene C. IgA2. este consecinta translocatiei genelor.q36. IgGi. reprezentata de histonele Hi.

Dar fibril a de ADN este organizata si dispusa pe toata lugimea cromozomului. Cum genele p si 8 sunt adiacente (vecine). y . in numar inegal de la gena (3 si 5. care este fara discontinuitati spatiale.1. 2. Conceptul de „linkage genie" a fost elaborat inca din 1951. a fost demonstrata de Yanovski prin mecanismul „suprimare cu acoperire". Efectul acestui crossing-over inegal il gasim in patologia umana. diferentiere si dezvoltarea organismului. in profaza meiozei reductionale s-a produs un schimb inegal de segmente cromatidice.1. Acest mecanism demonstreaza liniaritatea genelor in cromozomi. Exemple care confirma liniaritatea genelor pe cromozomii umani sunt multiple. iar 50 aminoacizi de la gena p. sunt inlantuite intre ele. y . formand o fibrila unica fara discontinuitati spatiale. rezulta ca si genele sunt linkate.2. cu implicare in mecanismele si procesele de crestere.Lepore varianta Hollandia care are un lant polipeptidic combinat : 22 aminoacizi corespund mesajului din gena 5. Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi In genomul uman exista un numar foarte mare de gene ce detin mesaj genetic codificat. Este o recombinare inegala. Crossing-over inegal realizat pe bratul „p" al cromozomului 11 uman unde. S-a observat ca prin crossing-over inegal a rezultat o gena „hibrida" care contine un amestec de secvente nucleotidice. Liniaritatea genelor in cromozom Consemnata de Morgan si Muller la Drosophila melanogaster. referindu-se la genele cu locusuri foarte apropiate si la genele cu locusuri indepartate intre ele.2. liniar. Cum genele sunt secvente informationale din fibrila ADN cromozomal. Cel mai demonstrativ este exemplul legat de genele p si 5 care au locusul pe cromozomul 11 uman. sau prin interrelatia familiala a sistemului genetic eritrocitar cu diverse sindroame genetice din patologia umana.2. fund transmise grupat. pe baza studiilor familiale a sistemelor genetice eritrocitare si plasmatice. Conceptul de „linkage genie" este extins si la cromozomii umani. realizat in zona genelor p si 8. sunt ordonate locusurile genelor s. 203 . (3 si 5. dar prezente pe acelasi cromozom. ( S-a demonstrat si experimental liniaritatea genelor de catre Yanovski care a lucrat pe molecula ADN-ului de la bacteriofagi ). cunoscut ca sindromul Hb .

In populatie. in care un genitor sa fie dublu heterozigot Dd / Fya Fy . Renwick considera ca doua gene pot fi in raport sintenie (pe acelasi cromozom) dar nu si cuplate prin vecinatatea pozitiei pe cromozom. care pot fi dominante sau recesive. Sistemul Rh este determinat de trei cupluri alelice CDE. 204 . linkage genie intre sistemul ABO si sindromul Nogel-Patella (Renwick si Lawler (1955)). de cuplul parental heterozigot. referindu-se la genele cu locus pe acelasi cromozom. Renwick (1966). iar celalalt genitor dublu homozigot receziv (dd / Fy Fy ). Analizandu-se caracterele determinate de doua cupluri de gene nealelice D si Fy la descendenti stabilim genele primite de un copil. genetic de alela dominanta D (in stare homozigota DD sau heterozigota Dd) iar reactia negativa la alela recesiva „d" in stare homozigota. Un exemplu prin care sa demonstram linkage genie este complexul de gene care codifica sistemele genetice pentru Rh si Duffy. desi genele sunt inlantuite. Sistemul Duffy fiind conditionat de un cuplu alelic Fya (dominanta) si b Fy (recesiva). introduce notiunea de sintenie. reactia antigenica pozitiva fiind determinata.50). adica prezenta a doua sau a mai multor gene pe un singur cromozom. Pentru analiza linkage-ului genie se poate folosi metoda „double -backross".In perioada 1951-1955 erau acceptate trei grupe de ^linkage genie" pe cromozomii autozomi din genomul uman: linkage intre genele sistemului genetic Lutheran si sistemul secretor (Mohrl951) linkage intre sistemul Rh si eliptocitoza stabilit de Lawler (1954). urmand a se observa exprimarea fenotipica a celor doua caractere in filiatia familiala. indivizii pot fi Rh+ sau Rh". iar in cazul nostru caracterele sunt pentru Rh si Duffy (fig.

ceea ce ar fi insemnat ca genele sa fie neinlantuite si sa se combine aleatoriu.Thomson (1986) au elaborat un rationament si calcul pentru a stabili linkage-ul genie si anume: 205 . 50 Raport de segregare 1:1. Genele celor doua sisteme genetice inlantuite au locusurile pe bratul „q" al cromozomului 1 uman. inlantuite teoretic. % dd Fya Fyb. se confirma ca cele doua cupluri de gene pentru doua caractere diferite. Daca locusurile genelor pentru Rh si Duffy nu s-ar fi gasit pe acelasi cromozom. % dd Fyb Fyb.F b d d f u . Linkage-ul genie al genelor CDE si Duffy (+ si -) pe cromozomul n°l urnan . J. Thomson si M. % DD Fyb Fyb. 50% Rh* si Duffy pozitiv 60% Rh. adica un raport de segregare de 1:1:1:1. ar fi trebuit ca descendentii sa prezinte patru genotipuri diferite si tot atatea asocieri fenotipice a respectivelor caractere: VA Dd / Fya Fyb. conform configuratie „cis" sau „trans". Dar raportul de segregare fund de 1:1. au locusuri diferite pe acelasi cromozom si se transmit grupat.si Duffy negativ Fig.

Prezenta combinatiilor alelice cu frecvente variabile (crescute sau reduse) in populatie. in absenta remanierilor cromozomale. 3/16. In concluzie se poate spune ca intr-o populatie panmictica. Prin amestecul a doua populatii cu frecvente diferite a cuplurilor alelice inlantuite. Ca mecanisme si factori implicati in nerespectarea segregarii intre genele inlantuite cu locusuri pe acelasi cromozom. pot fi si rezultatul unor selectii naturale favorabile sau nefavorabile. atunci am fi avut un raport de segregare de 9/16.Sunt cazuri cand raportul de segregare a genelor inlantuite nu exprima un „linkage echilibrat". caracterele controlate de cupluri alelice diferite dar inlantuite. mentionam: Aparitia de neomutatii in populatie la nivelul genelor analizate si exprimate fenotipic. Aceste abateri. Dar s-a demonstrat ca raportul de segregare a doua cupluri nealelice. fiind cazul a doua cupluri de gene nealelice pentru doua caractere diferite daca aceste cupluri n-ar fi inlantuite. care modifica raporturile si pozitia genelor pe cromozomii omologi. In exemplul mentionat. care determina un dezechilibru in frecventa genelor legate intre ele (inlantuite) sunt rezultatul unor mecanisme in evolutia genomului. prin segregare si transmitere la descendenti. sau posibilitatea reproducerii indivizilor din populatii diferite. care ar fi corespuns dihibridarii. duplicatia. Remanierile cromozomale ca: inversiile. inlantuite pe acelasi cromozom este XA: XA (50 : 50) in loc de V*\ lA. deflcienta etc. cu locusi diferiti pe cromozomi omologi. naturala. in absenta crossing-over-ului cromozomilor omologi. cand numarul de generatii care au succedat din momentul amestecului a fost mic si insuficient pentru realizarea combinatiilor alelice in populatia devenita heterogena genetic. l A. sau absenta neomutatiilor. de dinamica unei populatii. lA. 3/16. 1/16. este asemanator monohibridarii (analiza unui singur cuplu alelic).. 206 .Apar raporturi de segregare ca abateri de la legile mendeliene cu un linkage genie neechilibrat. raportul de segregare.

Crossing-over-ul O alta particularitate a genelor in raport cu cromozomul pe care an locusul. Prin crossing-over se constituie noi constelatii genice de dubla origine .2.3. Crossing-over-ul este schimbul de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in profaza primara a diviziunii reductionale.materna si paterna pe acelasi cromozom. 51). este crossing-over-ul (fig.(Procesul va fi dezvoltat la variabilitate. vol. in meioza.1. II) 207 . Este mecanismul fiziologic de recombinare intre cromatidele cromozomilor omologi.

over gameti Fig.duplicate a doua diviaiune meiotica urmata Cro sing over Intre o pereche de cro ma tide P a t r u gameti hapIoi21 format!.aici 2 cross. 51 Interpretarea teoretica a crossing-overului.entromer Doi cromozom't omologi treclnd prin sinopsa In meioza pent i 2 cro Fiecare cromozom duplicat pentru a forma 1 ma tide diviziune meiotica C e n t r o m e r e .over si doi noneross. 208 .

Pot fi considerate gene specifice . Genele in copie unica prezente in genomul celulei se prezinta in cuplu alelic in raport de cuplul cromozomilor omologi din celula somatica diploida. Genele comune sau domestice alcatuiesc complexul de gene din componenta operonilor (gena reglatoare promotor. De regula sunt catalizate pentru transcriere de ARN polimeraza II. 2004). daca raportam cifra la numarul genelor de 35000 si peste 90% sin genele care codifica in orice tip de celula (Covic Sefanescu Sandovici. Genele din clasa complexa se gasesc in genomul celular in copie unica sau duplicate. activitate si dispunerea in genom. de exemplu neuronul. aceasta clasa se subdivide in: Gene comune sau domestice al caror numar reprezinta 1/5 din totalul genelor informational active din genom. Gene specifice.1. operator. Aceste gene supresoare.2. Gene in copie unica. etc. implicate in „cresterea tumorala". sunt considerate genele care sunt implicate in citodiferentierea unor celule specifice ca structura si functii. a) Clasa genelor complexe. in care sunt inscrise mesaje genetice. unde indeplinesc functii esentiale pentru viata celulelor sau sunt implicate in procesele de citodiferentiere a unor celule cu structura si functii strict specifice. intr-o molecula de ARNm. Conform criteriului de prezenta si functie in genom. muscularul. pot fi considerate si gene supresoare. se estimeaza ca in genomul uman sar gasi in jur de 35000 . gene structurale). Sunt numite si gene clasa a Il-a. familii si superfamilii de gene. Genele din clasa complexa sunt prezente si active in genomul fiecarei celule din structura organismului. care trecute in 209 . distingem clase. pin produsul transcris si translat . Tipuri de gene in genomul eucariotelor Luand in consideratie rezultatele obtinute din „Proiectul Genomului Uman" (inceput in 1980 si reorganizat).40000 gene functionale. Gena unica poate sintetiza 104 molecule ARNm. In raport de functie.4. precum si in raport de enzima care catalizeaza transcrierea mesajului in molecula de ARN.proteina „supresoare" au actiune blocanta asupra dezvoltarii celulelor canceroase. Se estimeaza ca gena unica are capacitatea sa-si decodifice mesajul inscris in structura sa aperiodica. adica aproximativ 7000 gene. Sunt genele implicate in sinteza si reglarea sintezei de proteine in celulele eucariotelor.

In cursul evolutiei biogenetice a eucariotelor.200 gene.Genele HLA care formeaza complexul major de histocomatibilitate (MHC) sunt localizate pe bratul scurt (p) al cromozomului 6 din genomul uman. iar transcrierea in ARNt este catalizata de enzima ARN polimeraza III. Se apreciaza ca aceasta familie ar fi reprezentata de cca 1300 gene. Datorita numarului foarte mare si cu o structura aproape identica. Superfamilia HLA. Genele din aceasta familie se gasesc dispuse in tandem pe bratele scurte (p) ale cromozomilor acrocentrici.polimeraza I. Prin duplicatie se obtin pseudoenele.citoplasma dupa sinteza sa asigure 10 lanturi polipeptidice identice (Israil. Majoritatea genelor ARNt sunt dispuse dispersat sau in tandem. HLA-B. Copiile genice pot fi grupate cu dispunere in tandem in cromozom.este cvasifunctionala in transcrierea mesajului genetic inscris in structura sa. Este o familie numeroasa. pg 92).pseudogena . La randul lor. Familia genelor ARNt. genele care controleaza. Gena duplicata . este gena duplicata 0 care codifica sinteza unui lant polipeptidic din clasa pglobinei. Superfamilia genelor HLA . Familia genelor ARNr . sinteza. Sunt geneticieni care desemneaza a fi o familie de gene clasa I. Gene duplicate. b) Familii si superfamilii de gene in genomul eucariotelor. in prezent. se divide in patru familii de gene HLA-A. genetic. sau copiile genei sunt dispersate pe diversi cromozomi neomologi din genomul celulei. reprezentata de aproximativ 150. Transcrierea mesajului in moleculele ARNr este catalizata de enzima ARN. aceste familii se grupeaza in trei clase: 210 . Ca exemplu de gene duplicate si devenite functionale sunt genele unice duplicate care. in zona organizatorilor nucleolari. 2000. dupa criteriul enzimei ARN-azei I. cu localizare pe cromozomii 1 si 6. formand o familie sau superfamilie de gene. Genele duplicate se pot stabiliza si functiona prin selectia genica. Genele din componenta acestei familii pot fi dispuse in tandem sau dispersate pe cromozomi neomologi. histonele alcatuiesc o superfamilie. Este clasa de gene care grupeaza genele prezente intr-un numar inalt de copii in genomul celulei. unele gene in copie unica s-au duplicat. Genele acestei familii au secvente nucleotidice mici. ocupand mai multe locusuri unde se grupeaza gene diferite. In aceasta familie. formeaza o familie ce codifica lanturile polipeptidice din structura globine din Hb. HLA-C si HLA-D. Superfamilia genelor pentru histone.

C4 si proactivatorii C3. IgE.. Organismul uman are un potential genetic de a sintetiza 108 . contine genele pentru componentele complementului C2. Transpozonii. Superfamilia imunoglobulinelor contine familiile : IgA. sau genele mobile au fost descoperiti de Birnstiel si confirmati de catre MC. IgG2. IgG. De exemplu familia G.HG.1010 tipuri diferite de anticorpi. In genomul uman s-au identificat urmatoarele familii de transpozomii: LINES. iar familia genelor pentru IgA are doua sub familii IgAi si IgA2. cu K si y pentru catenele L. /x.Premiul Nobel in 1983). Prezenta lor in genomul uman este numeric redusa. Fiecare familie este impartita in sub familii. Superfamilia imunoglobulinelor este divizata in cinci familii de gene. c) 211 . HLA-B si HLA-C. IgD. IgM. dar mai ales prin numarul lor in genomul celular. Aceasta capacitate de sinteza a fost evidentiata de existena a trei clase de gene care codiflca lanturile polipeptide din structura anticorpilor. SINES. etc.o Clasa I grupeaza genele HLA-A. iar genele HLA-C prezinta 5 alele diferite. sau sunt disperate pe cromozomi diferiti. Alu si elemente asemanatoare retrovirusurilor (transpozoni fosili). prezinta sub familiile IgGi. e. Din datele publicate de I. a. notate cu H pentru catenele. genele HLA-B de 20 alele diferite.IgG3 si IgC4.C (2001). o Clasa III. desi ca structura genele prezinta unele asemanari. Genele superfamiliei imunoglobulinelor pot fi grupate cu dispunere in tandem. o Clasa II este reprezentata de familiile de gene de tip HLA-D si HLA-Dr. 5. Clintock (1950 . Transpozonii si retrotranspozonii Reprezinta o clasa foarte importanta prin efectul dezorganizant al activitatii genomului. y.S. Fiecare familie de Ig este reprezentata de un multiplu de gene diferite. De exemplu genele HLA-A sunt reprezentate de 15 alele diferite notate de la Al la A15. se apreciaza ca aproximativ 45% din totalul secventelor repetitive sunt rezultate din transpozoni si retrotranspozoni. Genele de tip HLA-D sunt reprezentate de 6 alele diferite. distincte prin specificitatea unor determinanti antigenici.

finalizand prezenta unor trasaturi de caracter in fenotipul individului. normala sau mutanta. familii si superfamilii. caracterul poate avea grade variabile de manifestare. Fenomenul de penetranta este bine observat la cuplurile gemelare univiteline (monozigoti). prin analiza caracterului pe filiatie directa sau in izolatele umane.Retrotranspozonii . Aceste particularitati sunt cunoscute sub denumirea de penetranta si expresivitatea genelor. Variatii in expresia genelor O gena. a) Penetranta este capacitatea unei gene de a se exprima. Varianta este conceptul „totul sau nimic". in doza unica.1. sau grupate in clase. prezenta in genomul celulei nu-si exercita intotdeauna capacitatea de a-si exprima mesajul printr-un caracter fenotipic. Transpozitia transpozonilor in retrotranspozoni se face sub actiunea transcriptazei inverse. normala sau mutanta de a induce un caracter in fenotipul individului. Cand gena dominanta este prezenta in doza unica (heterozigot) sau doza dubla (homozigot) iar gena recesiva in doza dubla (cuplu alelic 212 . au insusiri particulare indeplinind functii „precise" in mecanismele materializarii informatiei genetice pe care o detin. sau cand il exprima.sunt secvente nucleotidice transpozate prin intermediul ARN-ului. Cand un caracter are un coeficient de exprimare sub valoarea de 100% se considera penetranta redusa sau variabila (incompleta). 3. Este frecventa unei gene dominanta sau recesiva. Exemple de retrotranspozoni sunt familia LINES 1 si familia Alu. de a induce un caracter exprimat fenotipic. 3.1 nsusi rile si functiile genelor Genele.

cu fenomenul de epistazie. caracterul (determinat genetic) este exprimat. sa intelegem manifestarea graduala a unui caracter la indivizii din populatia umana. Penetranta cu expresivitate completa sau incompleta. intre gene nealelice. ajuta sa intelegem mecanismele si factorii care influenteaza expresivitatea. Este manifestarea nuantata fenotipic. proces caracteristic pentru exprimari fenotipice controlate de alele recesive. este „rata de manifestare" a unui caracter. este non-functionala. cantitativ sau xalitativ. Manifestarea graduala. Exemple de expresivitate variabila sau incompleta la om pot fi: manifestarea particulara a hexodactiliei la nivelul membrelor. 213 . de raportul cuplurilor alelomorfe cu factorii de mediu (poligenia de exemplu). forma care poate fi moderata. Penetranta incompleta poate fi comparata partial. cauzata de o gena recesiva nealelica. ca termen altemativ. desi prezenta in genomul celulei. ar fi expresia constitutiei genotipului individului. ca urmare genele activeaza in doza dubla. usoara sau severa.homozigot). dar cu implicatii convergente in definirea aceluiasi caracter. Expresivitatea. fara o conditie „speciala" a mediului ambiant. b) Expresivitatea reprezinta gradul de expresie fenotipica a unui caracter. aceasta isi exercita functia de determinism genetic. cand gena dominata. calitativ sau cantitativ a aceluiasi caracter la indivizii din grupul familial sau la indivizii conspecifici. de polialelie. In general penetranta completa este caracteristica genelor dominante. considerandu-se penetranta completa1 . Notiunile de „penetranta incompleta" si „expresivitate variabila". Homozigotii . se poate ajunge pana la reducerea numarului degetelor palmo-plantare). sau pe cromozomi diferiti. a etrodactiliei (cand de la o „simpla" sindactilie. 5 Heterozigotii care au gena dominanta in doza unica. Kelly (1980) considera ca penetranta incompleta ar fi rezultatul interactiunii mai multor alele mutante cu locusuri pe acelasi cromozom. precum si a relatiilor intergenice. a unui caracter (expresivitatea variabila) este conditionata de mai multi factori: natura biochimica si raportul dintre genele alelomorfe. Exceptie de la aceasta regula este procesul de epistazie.cu un cuplu alelic dominant sau recesiv.

2. ar contine cca. In raport cu rolul exercitat in functia heterocatalitica. ARM si ARNr. particulara diverselor familii. prin repetabilitate. genele pot fi: a) Gena promoter . c) Genele structurale .urmeaza ca locusurile genei operator. cunoscandu-se ca molecula proteica este etapa primara in definirea fenotipica a caracterului. sau de raportul combinatiei cuplurilor de gene nealelice. 80-100 pb.este necesara pentru initierea transcriptiei informatiei genetice. Penetranta si expresivitatea variabila. Situsul genei promotor precede locusul genei care initiaza transcriptia informatiei genetice in „structuri" specifice de ARNm.este gena care actioneaza indirect asupra genei operator din componenta operonului.este secventa de nucleotide care are locusul dupa pozitia genei promotor. interferential. Dimensiunea se apreciaza la aproximativ 30 pb. ( A se vedea sinteza proteinelor) 214 . Are rolul de a regla activitatea genelor structurale. Detin mesaje genetice a caror informatii sunt transcrise moleculelor de ARNn. Sunt secventele care preced locusul de start a genelor implicate in transcrierea ARNm b) Gena operator . 3. promotorul care interconditioneaza cu ARN-polimeraza II ar prezenta secventele consens 5'TATA-3' si 5'-CCAAT-3\ care s-ar repeta (Barsh si Eptein (1989)). Dupa Jones (1987) si Lee (1987). Functia heterocatalitica a genelor Este functia genelor implicate genetic in sinteza proteinelor. Are locusul pe acelasi cromozom cu operonul. catalizat procesul de ARN-polimeraza. putandu-se cupla sau decupla de proteina represor determinata genetic de gena reglator. ar fi consecinta diverselor mutatii.Expresivitatea caracterului depinde de genotipul individului de factorii endogeni si exogeni. sau pe cromozomi diferiti. d) Gena reglator . iar secventa de 5'-CCAAT3'. Deasemenea expresivitatea caracterului este conditionat de constitutia genetica corelata. La eucariote. secventa 5'-TATA-3' s-ar repeta aproximativ 750 de ori. cu factorii de mediu. ajungandu-se la un numar de cca 3000 pb. implicate in definirea caracterului. denumita represor. Ea actioneaza prin intermediul unei proteine pe care a determinat-o genetic.

In functie de rolul proteinelor (inductori morfogenetici-explicam etiologia genetica a malformatiilor).3. Modificarea structurii unei gene eveniment rar. rezultat din procesul de fecundatie intre spermie si ovula. morfo si histodisplazii. 215 . dereglarea homeostaziei moleculare si functionale a organismului. a organismului. asigura integritatea structuralfunctionala a organismului pe parcursul vietii sale. ca imitate biologica in populatie. esentiale pentru individ. Genele mutante. cu implicare in cresterea. au rol etiologic in majoritatea bolilor cu determinism genetic in familie. promotor. operatoare. ca unitati genomice „functionale". implicarea in infrastructura celulelor. in anumite limite. sau absenta unor activitati genice. de mecanismele implicate in evolutia bio-genetica a fiintelor vii.e) Genele mutante . Mutatiile genice sunt „responsabile". genele din genomul viitorului organism. sau gena reglator. etc. este transmisa generatiilor celulare care succed prin mitoza (mutatii in celulele somatice). contine intregul potential genetic. induce: sistarea sintezei de proteine. in populatie. tesuturilor. codificat. mesajele necesare pentru definirea integrala a viitorului individ. sau este transmisa pe generatii familiale sau in populatie daca modificarea genei s-a produs in celulele gametice. regenerarea fiziologica. genetic. in componenta enzimelor . Gena mutanta poate fi: o gena structurala. in care sunt inscrise. a caror functie poate fi esentiala pentru integritatea structuralfunctionala. diferentierea. 3. in general. Odata constituit zigotul. dezvoltarea. Consecintele pot fi urmatoarele: mutatia genei structurale deregleaza sinteza proteinelor (enzimelor).dismetabolii. nu-si incep activitatea de determinism genetic.) in organism apar dereglari in activitatea celulelor. obtinandu-se molecule cu calitati structural-functionale anormale. in toate functiile care. in acelasi moment ontogenetic. Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice Zigotul. promotor sau operator. mutatia genelor reglator.

iar spre maturitae culoarea parului devine bruneta sau castanie. unele cupluri alelice devin „active". in mod normal. y. dar functionala la maturitate (probabil mecanismelor de pleiotropie genica.). apar cinci tipuri de lanturi polipeptidice. Brimhall. 1974. alfa(a) . 1970. Fiecare gena are 0 incarcatura calitativa si cantitativa determinata in timp biologic ereditar al individului (activitate pe perioade ontogenetice). beta((3) si delta(8). Ontogenetic.(xp2 2 A2 . Aceste lanturi polipeptidice sunt notate simbolic : epsilon (e).a. sau un mecanism special de epistazie). sau isi exercita functia strict in anumite perioade ontogenetice.se ocupa cu dimensiunea temporala a genei.a252 16 Cronogenetica . a.Studiile cronogenetice16 au consemnat ca dupa fecundare si consituirea genotipului zigotic. p si 5. diferite intre ele prin numarul si ordinea aminoacizilor. gama(y). (cand acelasi caracter. sintetizate pe perioade ontogenetice ale omului. exprimat diferential fenotipic) este sistemul genetic eritrocitar al hemoglobinelor umane (Kleihaner.e4 Gower II . Structura primara a fiecarui lant polipeptidic este determinata genetic de genele structurale s.0:2 £2 Fetala Adult Fetala . exercitandu-si functia de determinism genetic. sunt aparent active. In structura hemoglobinei (componenta proteicaglobina) normal. omul prezinta mai multe tipuri de hemoglobine (tabel IX) Perioada Embrionara Gower I .01272 A l . s. etapizat. Un exemplu care convige despre activitatea genomului pe perioade ontogenetice. Ca exemplu este cazul unor indivizi care in copilarie au parul blond sau roscat. Sunt indivizi heterozigoti la care o alela se comporta ca gena „dominanta" in copilarie si „recesiva" la maturitate in timp ce alela omoloaga este inactiva in copilarie. 216 . altele isi mentin starea de „inactivitate".

hemoglobinele embrionare incep a fi inlocuite de hemoglobina fetala (HbF). fiind inlocuita cu HbA]. hemoglobina care va domina perioada fetala a dezvoltarii intrauterine a produsului de conceptie. gene inactive. care la nastere o gasim in concentratie de 20-30%. La nastere HbF reprezinta 70-80% din totalul Hb al nou-nascutului. HbF scade rapid. Spre maturitatea biologica a individului. este urmatoarea: in primele luni ale embriogenezei se sintetizeaza hemoglobina Gower I si apoi Gower II. Spre sfarsitul lunii a treia de sarcina. gene latente. inca din luna a cincea a perioadei fetale incepe a se sintetiza HbAi. incat dupa primul an de viata postnatala o gasim in concentratie de 1-2%. deoarece. 217 . Analiza cronogenetica a aparatului genetic care determina hemoglobinele. HbAi este inlocuita cu HbA2.Tipul de hemoglobina prezenta pe perioade ontogenetice este in raport cu activitatea cronogenetica a familiei genelor care determina acest caracter: gene active.

fig. este inscrisa in structura aperiodica a ADN-ului si decodoficata de moleculele de ARN (acizii ribonucleic!). 53). NUCLEUACITOPLASMA V ^ unitoieo 30S unitcteoBOS ribozo?r. este programata genetic. 52. reglata de fluxul informatiei genetice.i ©mtroni TRANSCRIPTIA ^Ank'.CAPITOLUL V SINTEZA SI REGLAREA GENETICA A SINTEZEI PROTEINELOR Sinteza proteinelor cu structura si functii specifice este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism. (fig. 7RAN5CI ^ADN ARNp'm . Sinteza proteinelor.

MATURAREA ARN m .

1983) 218 . 52 Schema generala a sintezei proteice la eucariote (dupa Robert.TRANSFORMER* proielne Fig.

Fig 53 STRUCTURA SI SINTE-ZA ARN-ului Compus din ARN sintetizat de ADN Pnr: initial este TRANSCRIPTIA MONOCATENAR nu este folosita o catena CATENA NONTIPAR are loc pe CATENA MATRITA catalizator ARN-POLIMERAZA se leagS sinteza cornplementantate SFAR§ITUL 31 AL RIBOZEJ ! A=U G=C DIRECTIA 5'3' .

principal! sintezei COMPLEME NTARITATEA BAZELOR .

respectiv de dimensiunea genei decodificate. Dupa sinteza. Monocatena ARN-ului este complementary cu segmental polinucleotidic decodificat din ADN. prezenta in structura ADN-ului. In celula eucariotelor distingem trei tipuri de acizi ribonucleici: ARNm (mesager). Fiecare tip de ARN exercita functii „precise" in sinteza proteinelor celulare.componenta glucidica din nucleotidele ARN-ului este riboza. pentoza care asigura polaritate moleculei de ARN.. . la eucarite si procariote dupa decodificarea mesajului genetic si sinteza la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial.baza pirimidinica.ca baze puternice si citozina (C).ca baze pirimidinice. ARN. Acizii ribonucleici se caracterizeaza printr-o accentuata heterogenitate structurala si functionala in activitatea celulei. Moleculele de ARN. exceptand urmatoarele diferente: .si ARNt sunt transcrise de matrite genice ale ADN-ului..cu exceptia unor virusuri la care molecula de ARN este dublu catenara. 220 . Aceste tipuri de ARN difera intre ele prin gradul de polimerizare. timina. guamina (G) . . dupa decodificarea ADNului si sinteza.1. Acizii ribonucleic/ (ARN) Structure fundamentals a ARN este aceeasi cu cea descrisa la ADN. molecula ARNului este monocatenara.masa moleculara a ARN-ului mai mica si lungimea monocatenei mult redusa in raport cu molecula dublu catenara a ADN-ului. in structura ARN-ului este inlocuita cu uracilul. si nu prin mecanisme de translate a moleculei de ARNm. uracilul (U) . . Sinteza ARNm este conditional de situsul promotor care initiaza transcriptia. ARN-ulm este implicat in mecanismele de translate. . masa moleculara si structura moleculei. tree in citoplasma celulei. Acizii ribonucleici sunt moleculele care.ribonucleotidele din molecula ARN-ului contin ademina (A).(ribozom) si ARNt (transport). Lungimea moleculei de ARN corespunde cu numarului de nucleotide decodificate din ADN.

Prin decodificarea matritei din ADN. gasim molecula ARN. sunt formati din doua subunitati inegale. are capacitatea de reinnoire rapida. respectiv in zonele unde nu este ADN repetitiv. ARNm va inregistra si transcrie mesajul genetic care.85% din totalul ARN-ului celular. Se caracterizeaza printr-o mare instabilitate metabolica. 221 . In subunitatea 40 S. Ribozomii. 5.2.1. ARN.. complex denumit de Tibaldi unitatea functionala a cromozomului. Palade. E. va fi inscris in sinteza si structura unei proteine specifice. 28S si 5S. cu constanta de sedimentare 18 S si 33 molecule de proteine ribozomale. Durata de supravietuire a unei molecule variaza intre 3' . declansand procesele de translatie si sinteza proteinelor. formand ribozomul.86S. este heterogen. ca organite citoplasmatice.1. Fiecare subunitate constituie complexul ARN. Folosindu-se uridina tritiata (marcare cu tritium) s-a costatat ca ARNm se sintetizeaza in zonele eucromatice ale cromozomului. diferentiate prin constanta de sedimentare (S) de 60 S si 40 S. prin translatie. Zonele eucromatice corespund ADN-ului nerepetitiv. descrTselle G. si proteine. In prezenta ARNm cele doua subunitati se cupleaza. Cantitatea de ARNm in celula este de aproximativ 5% din totalul ARN-ului celular. II gasim in componenta ribozomilor si/sau mitocondriilor citoplasmatice. cele doua subunitati sunt disociate si liber dispersate in citoplasma. In absenta ARN-ului. prin cuplarea complementara a bazelor azotate din structura. ARN-ul ribozomal (ARNr) Prezent in celula in cantitate de 75 .86S si 5S au regiuni helicale scurte.5' la procariote si de cateva ore la eucariote. Hetrogenitatea s-a stabilit in raport de masa moleculara si constanta de sedimentare (unitati Svedberg). are o masa moleculara variabila (in functie de dimensiunea genei care a fost decodificata). Moleculele ARN.28S. 1. ARN-ul mesager (ARNm) Molecula de ARNm este monocatenara. In subunitatea 60 S sunt molecule ARNr cu constanta de sedimentare 5.

s-au identificat numai 497 gene care ar codifica ARNt. Sylvester (1986). activati in prealabil. In 1971. sau polaritati functionale: la extremitatea 3'-OH este un brat liber lung. Prin cuplarea aminoacidului (forma activata a aminoacidului) de segmentul 3'-OH CCA. care descifreaza mesajul genetic decodificat de ARNm din ADN. dar.300 gene reale si aproximativ 200 pseudogene sunt implicate in sinteza ARNr 5S. care analizeaza secventierea genomului uman. spre locul de asamblare si formarea polipeptidelor care se sintetizeaza la nivelul ribozomilor.100 ribonucleotide. Brajele scurte ale acrocentricilor. 1. Attardi si col. Initial este monocatenar. ARNt il va vehicula spre ribozom. Greutatea moleculara a subunitatilor ribozomale este de aproximativ 1. sunt cunoscute si sub denumirea de „organizatori nucleari". 22). Are rolul de transport al aminoacizilor. In prezent se estimeaza un numar de cateva sute si chiar mii de copii care asigura transcrierea ARNr.000 d pentru subunitatea 40 S.6 milioane daltoni pentru subunitatea 60 S si de 900. ARNt este un micropolimer continand intre 75 . 14. experimental. 15. pozitionand si ordonand aminoacizii. continand o secventa de trei nucleotide cu bazele CCA (in ordinea proximala -> distala). existenta a 1310 gene in genomul uman care codifica moleculele de ARNt. studiind structura si organizarea complexelor repetitive la nivelul cromozomilor acrocentrici. au estimat. Sinteza sa are loc la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. ARNt prezinta doua situsuri.3. 222 . ARN-ul de transport (ARNt) Este un ARNt adaptator. va prezenta o structura secundara secvential dublu catenara si o structura tertiara in trefla. Adenina terminala de la bratul liber lung se va cupla cu aminoacidul pe care-1 va transporta. Gavrila (2004) mentioneaza ca prin metoda draft. prin autocomplementaritate. 21. locul de sinteza a ARNr. locul de sinteza a proteinei. ARNr are un dublu rol: structural si catalitic (in formarea lantului polipeptidic prin legaturi peptidice). Moleculele de ARNr asigura cuplarea ribozomului cu ARNm si acceptarea ARNt. apreciaza la 200 .ARNr se sintetizeaza la nivelul bratelor scurte (p) a cromozomilor acrocentric! (13.

In bucla exista o secventa de trei nucleotide cu rol de anticodon. ca structure terfiara. Este un ARN cu molecula foarte mica. in celula ar trebui sa identificam existenta a 61 tipui de molecule ARNt. Moleculele de pre-mi-ARN sunt procesate de diferiti membri din familia ribonucleazelor clasa III. si-ARN serveste ca molecula tinta pentru medicamentele si agentii terapeutici. Moleculele mi-ARN ar avea functia de interferenta cu ARNm. bucla C care se cupleaza cu aminoacid-sintetaza. dar unele molecule ar fi implicate in blocarea transcriptiei si fonnarii heterocromatinei. Este bratul5' OH fosfosilat. Aceasta redundanta asigura sinteza rapida si „corecta" a proteinelor in celule. Daca luam in consideratie ca pentru cei 20 aminoacizi sunt 61 triplete (codoni) cu sens. 1. 22 nucleotide. Aceasta molecula este considerate un micro interferig ARN (m i ARN). O molecula de ARNt se deosebeste de celelalte molecule ARNt prin anticodonul din bucla centrala. Molecula de i-ARN inhiba transcriptia.4. dar este §i components integranta in mecanismul de reglare fina in expresia genelor din celulele normale. 223 . In prezent s-au identidficat 40 tipuri de molecule ARNt.30000 daltoni. 2004). Fiecare tip de ARNt are un anume anticodon pentru un anume aminoacid. Un alt aspect important este ca i-ARN poate fi folosit in sinteza insulinei de catre celulele P . cu un numar de cca. Stoffel.pancreatice (M. se poate considera existenta unei redundante informationale pentru ARNt. De asemenea. bucla B care se ataseaza de suprafata ribozomului. Cum sunt unii aminoacizi recunoscuti de mai multi anticodoni. Molecula ARNt are masa moleculara ce variaza intre 23000 . Goldman a descoperit existenta unui tip de ARN: s i ARN (small interferig ARN). ARN-ul interference (i-ARN) In 2004. Anticodonul este complementar cu codonul din ARNm unde va pozitiona aminoacidul.a doua polaritate functionala (situs) este bucla prezenta in partea opusa a extremitatii 3'-OH. La molecula ARNt. gasim: un brat liber scurt care contine nucleotide cu guanina.

lanseaza ipoteza ca i-ARN ar putea fi foiosit in terapia genica asupra unor celule mutante. tintele actiunii mi-ARN sunt implicate si in semnalizarea si cresterea celulara. De exemplu. 1|. De exemplu gena EGFR normala sau care a suferit mutatii. Lavett. conform teoriei semantice cu respectarea dogmei centrale a geneticii (fig. inscrise in structura ADN (cromozomial sau mitocondrial).Sunt cercetari efectuate de Hung . 2. 54). Participarea moleculelor ARN la sinteza proteinelor Materializarea mesajelor genetice.54 Dogma centrala a fluxului informatiei genetice.irc TnimcnpUc H ADN h—------------—♦! ARN" > ADN . pe un set de gene cu expresie alterata. impreuna cu colaboratorii. De asemenea.j/a fV. 1997). Pardridge. secvential. De exemplu.1!I>U \ Fig. Sunt cercetatori care considera ca i-ARN poate fi foiosit.l>ltc.pulimet. fiind considerat un factor de transcriptie. pentru a identifica eventualele erori in cazul represiei acestora. W.. 224 . Este gena care determina sinteza receptorului factorului de crestere epidermic (EGFR) in tumorile cerebrale maligne.'S-. R<. Pardrige (2004) a obtinut rezultate remarcabile in studiul tumorilor cerebrale. (Revizuita dupa Diane K. respecta fluxul unidirectional si universal al informatiei genetice. i-ARN permite studiul schimbarilor in expresia uneia sau mai multor gene.Shih (2004) care au evidentiat rolul mi-ARN in reglarea unor gene implicate in procesul dezvoltarii organismului.

55 Fluxul informatiei genetice la eucariote (Schema Generala) Elementele si etapele care preced si definesc caracterele ereditare au urmatoarea ordonare: . Intre informatia genetica. existente in structurile moleculelor ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. Genomul este un stoc de informatii biologice. reprezinta „ultimul lant" din seria etapelor biochimice controlate ontogenetic si filogenetic. ADN CONTROLUL TRANSCRIPTIEI ARN-PREMESAGER PROCESARE AKNpm CONTROLUL PROCESULUI ARN-m-MATUR CONTROLUL TRANSPORTULUI CONTROLUL ARN-m DEGRADAT TRANSPORTUL IN CITOPLASMA CONTROLUL TRANSLATIEI ARN-m INACTIV PROTEINA CONTROLUL DEGRAD ARIIPROTEINEI PROTEINA DEGRADAT A] Fig. si forma finala de exprimare a caracterului se interpun o serie de etape obligatorii (fig. codificat. implicate intr-o succesiune complexa de reactii biochimice denumite expresia genomului. manifestat la indivizi in populatie. ca program. Fluxul informatiei genetice Biologia moleculara a permis descifrarea mecanismelor genetice care stau la baza formarii caracterelor exprimate fenotipic. Este genomul de la care se initiaza fluxul informatiei genetice. Pentru a putea fi utilizate informatiile biologice.Prima etapa. este necesara activitatea coordonata a unor enzime si proteine. Marea majoritate a caracterelor sunt determinate de gene inscrise. 55). in structura ADN-ului celular.2. Fiecare caracter. morfologic sau molecular.1. In cadrul acestui complex de 225 .

care datorita bogatiei in uracil (21). Este unitatea care semnific5 o milionime de milionime (10'12) 226 . s-ar ata$a de un ARNm adaugand peptide in proteinele sintetizate incorect. este denumit si ARNu.ARN. si ARNm -. .reactii biochimice se realizeaza transferul mesajului genetic in structura ARN m.este simbolul denumirii submultiplilor unitatilor de masura. Proteinele celulare. Este etapa esentiala de materializare a informatiei genetice. Albert si col.. Transcriptonul este reprezentat de ARN. ARNr §i ARNt). Transcriptonul se realizeaza prin procese de transcriere. conform principiului complementaritatii. pot fi cercetate cu metode imunologice sau de biochimie genetica. (1994) au constatat urmatoarele: cantitatea totala a ARN-ului celular se raporteaza la gradul de complexitate structural -functional^ a organismelor.Dupa formarea transcriptonului. acesta trece in citoplasma.-. in nucleu exista un ARN nuclear mic. Proteina sintetizata este etapa primara de materializare a mesajului genetic inscris in genom. cand genele din genom sunt copiate prin sinteza moleculelor ARN. . a carui functie este inca neelucidata. numit si ARNtm (mesagerul ARN de transfer). Transcriptonul este reprezentat de tipurile de acizi ribonucleici implicati in sinteza proteinelor (ARNm. sm ARM (small nuclear). iar in celulele mamiferelor cantitatea ajunge la 20 -30 pg.0. De exemplu.A patra etapa este sinteza de proteina. pe langa tipurile ARNm.. Dar nu toata cantitatea exprimata reprezinta transcriptonul. Albert si col. ARN. bacteriile au o cantitate totala de 0. In citoplasma. ca rezultat al decodificarii genelor din genom. In citoplasma se gaseste un ARN mic ARNsc (small citoplasmatic). componente ale transcriptonului. in calitate de caractere mendeliene. acolo unde are loc sinteza protenelor. Acest ARNsm ar fi implicat in procesarea ARNm.Produsul initial al expresiei genomului este transcriptonul. Rezultatele 7 Picogramul (pg) .A treia etapa .05 . au constatat ca in celule. locul de asamblare a aminoacizilor in lantul polipeptidic (proteina) pe care ii transports ARN. (1998) presupune ca acest ARNsc. nu este integrat in transcripton ca functionalitate. vor forma „nisa" poligon. Nuta §i col. Sinteza ARN-ului mesager. . exista o cantitate apreciabila de ARN care nu este codificat. . Astfel.§i ARNt (care reprezinta transcriptonul).10 pg17 ARN. respecta riguros structura primara a ADN-ului care este decodificata.A doua etapa .

Realizate ontogenetic. Avand durata scurta de supravietuire. ADN-ul are stabilitate metabolica. . Daca urmarim fluxul informatiei genetice.este molecula de proteina. semantida tertiara. in raport de implicarea fiecarui component in mecanismul sintezei de proteine.A cincea etapa ia in analiza modalitatile de participare si constituire a caracterelor morfo-anatomice la care proteinele sunt implicate direct. ordonarea aminoacizilor in structura proteinei. 56). Conform programului copiat de semantida secundara din molecula de ADN (semantida primara).reprezentata de ARNm. printr-o serie de relee. capacitate de autoreplicare si. fluxul informatiei genetice se divizeaza in etape si subetape. Conform teoriei semantice.este reprezentata de molecula de ADN ca program central. pornindu-se de la programul „central". pana la raspunsul final (produsul final). nu are capacitatea de autoreplicare si reparare. asigura.Semantida primara . care. stiinta care se ocupa cu studiul caracterelor moleculare in populatie. aplicabilitatea interpretative a datelor. indeplinesc functii precise in mecanismele sintezei de proteine. prin translatie. Aceasta dispunere stabileste programul informational genetic pentru sinteza unei proteine. cand este cazul. dupa ce au fost transcrise din ADN. . Ca semantida primara.Semantida secundara . „releele" genetice sunt divizate in urmatoarele etape: .obtinute cu metodele de biologie moleculara. controlate genetic si influentate de factorii exogeni. acesta trece. caracterele exprimate fenotipic sunt si particularizeaza pe fiecare individ in populatie. program realizat prin dispunerea aperiodica a nucleotidelor in structura primara. desi are structura §i 227 . Acest releu este important deoarece. copiind mesajul genetic din ADN si trecut in citoplasma. . a facut posibila conturarea homotipologiei. autorepararea programului (autocorectarea). Tot in grupul „semantidei secundare" sunt si moleculele de ARNr si ARNt care. rezultat si control specific. conform teoriei semantice (Pauling). transcrie mesajul codificat al genelor din semantida primara (ADN). Fluxul informatiei genetice poate fi analog cu sistemele cibernetice unde. Conform teoriei semantice. biopolimerii celulari pot fi clasificati si etapizati dupa gradul semnificatiei genetice si participare la edificarea caracterelor fenotipice. este determinata de semantida secundara (fig.Semantida tertiara .

ARN MICROMORFOLOGICE (Moleculaie) CONTROLUL .DN primarS Semantida secimdaia .functie specifica.\DAT PROTEINE- ca enzune MACROMORFOLOGICE (coiifoinuitii aiiatomomoxfo-stiuctmale) LIPIDE . nu are capacitatea de a define un program folosit in sinteza specifica a altor proteine. Semantida ________^ A. Structura si functia sa specifica asigura exprimarea fenotipica a trasaturilor de caracter prin care se particularizeaza fiecare individ.\RN111 DEGR.

in infrastructura celulei. 56 Fluxul informatiei genetice in acord cu teoria semantica Caracterele realizate de semantida tertiara (proteinele) pot fi de nivel molecular sau ca structuri morfo-anatomice. Sinteza lor este asigurata de proteina specifica din structura si functia unei enzime. In celula. HLA. 228 . Sunt caractere episemantice deoarece. In organism se gasesc un numar impresionant de molecule proteice sau molecule heteroproteice (Ig. finalizand caracterele anatomo-structurale. Dar sunt proteine implicate in structura diverselor tesuturi si organe. sistemele genetice eritrocitare si plasmatice. etc.) care pot fi identificate si care asigura constitutia genetica moleculara a individului. nu exprima total informatia primelor trei semantide. Caracterele episemantice. in organism se sintetizeaza polizaharide si polilipide. ca produs final./ MOLECULE EPISEMANTICE Fig.GLUCIDE PRODUSI DE METABOLISM ________ ___________.

copiata de ARNm. cum un alfabet genetic. 229 . Codul genetic Intelegerea fluxului informatiei genetice impune si cunoasterea modului cum sunt codificate mesajele in structura ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. Totalul simbolurilor care pot servi la realizarea unui mesaj genetic sau informatie. prin simboluri (semne). Deci informatia genetica lucreaza „cifrat". Prin asocierea „frazelor logice. Succesiunea cuvintelor de cod ordoneaza. C ( citozina). G (gnanina). Cunoscandu-se elementele de baza care asigura informatia genetica se pune urmatoarea problema. Crick considera codonul o succesiune de baze azotate. adica codonul univoc. proprietatilor §i functiei bio-genetice a ADN-ului s-a trecut la descifrarea codului genetic. Simbolurile se asociaza intre ele in „cuvinte de cod" prin care este exprimat mesajul genetic. informatia genetica este determinate de secventa nucleotidelor din structura moleculei de ADN. deflnind individul ca unitate biologica. Informatia genetica este conservata si multiplicata prin functia autocatalitica a moleculei ADN-ului (prin replicare semiconservativa). cod realizat prin ordinea aperiodica a bazelor azotate in structura primara a acestor biomolecule. Informatia genetica este inscrisa in moleculele acizilor nucleici (ARN) sub forma codificata. sau codifica specific. Cifm prin care informatia este logic exprimata. secventa aminoacizilor din structura unei proteine. se obtine mesajul integral pentru definirea unei molecule proteice exprimata fenotipic. necesare pentru codificarea unui aminoacid din structura unei proteine. Dupa elucidarea structurii. Ordinea aperiodica intracatenara a bazelor azotate define§te mesajul genetic. T (timina) sau U (pentru ARNm). Initial s-a presupus ca unitatea de functie cu care opereaza codul genetic este reprezentata de un singur nucleotid. Ca defmitie. „fraze logice". notiune introdusa de Crick in 1961. reprezinta alfabetul genetic.3. codificate" se obtin mesajele genetice implicate in definirea caracterelor exprimate fenotipic. respectiv „20 litere". S-a demonstrat ca unitatea de functie a codului genetic este codonul. reprezinta codul genetic. traduce informatia genetica intr-un limbaj proteic in structura caruia gasim 20 amioacizi. codificat. cuprins din patru simboluri : A (adenina). ca rezultat al transcriptiei si care ordoneaza. Orice informatie genetica este reprezentata conventional.

43 . Numai triptofanul si metionina sunt codificati de cate un singur codon. patru fiind nespecificati genetic. Gratie experientei lui Nierenberg si Matthali (1961). S-a demonstrat ca unii aminoacizi pot fi codificati de 2. reprezinta o eventuala protectie contra unor posibile mutafii si prevenirea efectelor lor in celula. numarul codonilor obtinut ar fi de 41 = 4. Nici codonul biunivoc nu se accepta. Proprietatile codului genetic Analizat codul genetic are urmatoarele proprietati: a) Unitatea de functie a codului genetic este codonul format din secventa liniara a trei nucleotide. Prin aceasta asociere si ordonare. Este o tripleta. justificand denumirea de codon degenerat sau redundant.. b) Codul genetic este degenerat. Numar insuficient de codoni. codonii formati vor fi urmatorii: . numarul combinatiilor posibile este de 43 = 64. Ca fiecare aminoacid este codificat ca o tripleta. Pentru 18 aminoacizi. iar trei codoni sunt nonsens. chiar daca se admite ca in formarea codonilor joaca rol si ordinea bazelor: A-T. restui de 16 fiind nespecificati si si ar trebui sa lipseasca din structurile proteice. respectiv o succesiune de trei nucleotide adiacente. codificarea multipla este asigurata de codonii sinonimi. deci numai patru tipuri diferite de codoni.. s-a demonstrat si acceptat ca.este de 64. De exemplu. Ca urmare.Daca nucleoidul univoc specifica strict un aminoacid. sunt codonii cu sens. Codonul biunivoc ar specifica numa 16 aminoacizi. Plusul numeric de codoni asigura redundanta informationala.". Numarul codonilor realizati prin combinarea nucleotidelor . dimensional. sau 44 codoni in plus. Este un numar insuficient de codoni fata de eel al aminoacizilor. 4 sau 6 codoni. Existenta codonilor sinonimi pentru un aminoacid asigura corecta si rapida sinteza a proteinelor. Acelasi rationament si in cazul codonului biunivoc cand s-ar obtine 42 = 16 codoni."ATT-GCC-ATT-ATG-GCA-TAA"... 61 codoni specifica cei 20 aminoacizi. G-C. daca in gena ADN-ului avem secventa „. Din totalul de 64 codoni. Raportat la numarul de 20 aminoacizi. codonul este de tip triunivoc. in structurile proteice indiferent de specie si grad de evolutie sa gasim numai patru aminoacizi... Se obtine un numar mai mare de codoni in raport cu numarul necesar pentru cei 20 aminoacizi. T-A. 3.1. Deci codonul univoc nu este acceptat. C-G ar specifica fiecare un alt aminoacid. Codonul triunivoc este acceptat. 230 .ATTGCCATTATGGCATAA...

Deci cateva milioane. adica nerespectarea corespondentei stricte un codon un anume tip de aminoacid. polipeptidul va fi structurat numai din ac. de exemplu: C prin G. GAA-GAA-GAA . h) Codonii din structura ADN (respectiv ARNm) nu sunt separati intre ei prin prezenta unui nucleotid neintegrat in componenta codonului. g) Posibilitatile de amplificare a codului genetic sunt inepuizabile. nu sunt „virgule".. polipeptidul va avea in componenta sa lizina. Prezenta lor semnifica „sfarsitul translatiei" mesajului genetic necesar pentru sinteza proteinei. i) Codul genetic nu este suprapus. Codonii nonsens sunt urmatorii: UAA. Daca citirea incepe de la primul nucleotid. Daca citirea incepe cu al doilea nucleotid . ar trebui acceptata si ambiguitatea.. functie si specificitate diferita. Glutamic...G-AAG-AAG-Aag.. a facut urmatoarele observatii: secventa . 1968). De exemplu Korana. Codonii terminatori cu rol de punctuatie genetica delimiteaza dimensiunea si continutul mesajului si sunt reprezentati de triplete bine definite.. Ar fi nerespectarea citirii in flux continuu a mesajului genetic... f) Codul genetic inscris in molecula ADN este necunoscut in structura ARNm prin complementaritatea bazelor. e) Codul genetic are semne de punctuatie. UAG. Daca ar fi codul genetic suprapus. pentru a demonstra nesuprapunerea codului genetic. Deci doi codoni vecini nu au nucleotid comun.. Deci.. Semnele de punctuatie sunt asigurate de codonii nonsens terminatori. A prin U.c) Codul genetic nu este ambiguu. GAA GAA GAA ... arginina sau doar din ac. Daca am lua in analiza o secventa de 15 nucleotide combinatii posibile vor fi de 415. Codonul AUG care specifica metionina. d) Codul genetic are codon initiator. nesuperpozabil. Un anume codon cu sens recunoasje un singur tip de aminoacid. iar tripletele formale vor fi . UGA. este eel de la care se initiaza procesul de translate a mesajului genetic din ARNm (codonul complementar din structura ADN-ului este TAC). etc. Fiecare codon are bazele proprii care nu participa la formarea si functia altui codon (Khorana. G prin C. In cazul ca tranzatia incepe cu nucleotidul al treilea 231 . De exemplu. glutamic. Tipul de aminoacid incorporat in homopolipeptid depinde de punctul de unde este citit mesajul codificat.. T prin A. intre codoni nu sunt „semne" de separare. etc. secventa de 10 dezoxi ribonucleotide realizeaza un milion de combinatii sau mesaje genetice diferite pentru sinteza aceluiasi numar de lanturi polipetidice cu structura. poate asigura sinteza unui homopolipeptid format din lizina.

Sunt factori exogeni. De exemplu codonul UUU specifica fenilalanina la toate speciile.. Ceea ce difera insa este ordonarea codonilor in structura acidului nucleic al fiecarei specii. specie. etc.. Aceasta caracteristica. pot induce modificari in structura ADNului. De ce? Pentru ca tripletele (codonii) din ADN-ul cromozomilor de la iepure codifica aceeasi aminoacizi ca si codonii de la E coli. El face urmatorul calcul: daca gena ar avea 1000 nucleotide. potential mutageni. j) Codul genetic este universal.. Hemoglobina obtinuta avea caracteristicile Hb de iepure. Daca s-ar inlocui o singura baza din cele 1000 existente. indiferent specia. posibilitatea combinarii secventei nucleotide este de 41000 sau 10600.. Datorita universalitatii codului genetic s-a reusit biosinteza hemoglobinei prin folosirea ribozomilor si ARNm din reticulocitele de iepure. in prezenta ARNt de la Escherichia coli.vom avea codonii . Este stabilit ca in structure acizilor nucleici gasim aceleasi tipuri de nucleotide indiferent regnul (animal sau vegetal) indiferent care este gradul de evolutie a speciilor (procariote sau eucariote. Interesant este calculul probabilistic efectuat de Wright in 1966. deci suprapunerea este exclusa. GA-AGA-AGA-AGA . Deasemenea s-a demonstrat ca un anume codon va codifica acelasi tip de aminoacid. care actionand asupra moleculelor de ADN celular. polipeptidul va contine arginina. „universalitatea codului genetic". are importanta in ingineria genetica. se pot obtine aproape 3000 tipuri de alele noi (vezi mutatia genetica). 57). bacterii sau mamifere). prin doza sau efect. 232 . k) Codul genetic se poate modifica prin mecanisme de mutageneza. pot modifica mesajul genetic (fig. Distributia pozitionala a aceluiasi codon in mesajul genetic din ADN confera specificitate structural-functionala a aparatului genetic pentru fiecare individ.

necesitand unnatoarele etape: • Accesarea transcriptonului din genom. TCiA TGA : ATG | c_____ ATG c .. care fmalizeaza proteomul.. • Ansamblu complex de initiere compus din diverse proteine care conlucreaza pentru codificarea genelor in ARN. Acest complex este foarte important deoarece initierea este un proces cu inalta tinta. ATG ! CTG CAT GAA ■nonseiis .. 233 . 1961) 4. 57 Efecte induse prin procesul de mutageneza (dupa Crick. Codarea transcriptonului cuprinde ARNm.. Codarea §i decodarea ARN-ului (sinteza proteinelor) a) Codarea .. Procesele de codare si decodare sunt complexe.Transcriptonul este unitatea functionala de codificare a mesajului genetic in ARN. la nivelul carora se va sintetiza ARNm. Este etapa care modifica structura cromatinei si pozitionarea genelor active din nucleozom.. care copieaza mesajul genelor din transcripton. b) Decodarea este procesul complex de traductie (translate) a mesajului genetic din ARNm in proteina..Gena salbateca Gena cu substitutia iinei baze ATG ATG : CAT : GCA . mesaj inscris in structura primara a moleculei de ADN. In decodare sunt implicare doua tipuri de ARN: ARNr si ARNt. CTT ! non-sen* GCA Gena cu insert 1a unei baze Gena cu supriinarea unei baze ATG : OCT TGC1 ATG nonsens : AAT GC. forma transmisa a mesajului genetic necesar sintezei unei proteine cu structura si functii specifice.. TGC Fig. • Odata inceputa initierea codificarii se va continua cu sinteza ARN-ului m. actionand strict in zona genelor active.

de exemplu. Caron si col. Exemplu sunt diferentele transcriptonului intre 234 . 5. Din aceasta codificare mixta a genei (exoni-introni) se formeaza ARN premesager sau primar. la care sunt implicati spliceosomii (cu rol in cuplarea corecta a exonilor dupa decuplarea de introni). au descoperit diferente cantitative la moleculele de ARNm care au fost transcrise de transcripton. Transcriptonul §i transcrierea informatiei genetice m structura ARNm Transcriptonul. gena are structura discontinue sau in mozaic continand exoni §i introni. El este mo§tenit de la ascendenti. Interesanta este descoperirea facuta de ei ca in moleculele codificate de transcriptoni. in organism. cantitatea de ARNm variaza (cantitativ) intre diversele tipuri de celule canceroase. in structuri proteomice specifice.• O alta etapa este procesarea molecului ARN-ului. De§i putin cunoscute. Transcriptia nu rezulta din sinteza transcriptonului. (2001) studiind transcriptonii din 8 linii celulare. iar acesta va specifica structura proteomului. cod care este trecut in sinteza si structura ARNm. Este rezultatul decodificarii mesajului din ADN. Transcriptonul uman este substantial mai complex fata de eel al procariotelor §i al unor levuri (Saccharomyces cerevisiae). La eucariote. Transcriptonul uman. confine codul pentru sinteza ARNm. conform principiului complementaritatii bazelor azotate: ADN: AGCT ARN UCGA. Acest ARN precursor pentru a deveni ARN m matur (functional) este supus unor mecanisme de procesare. normale si canceroase. components semnificativa. mentinut in succesiunea generatiilor prin replicare semiconservativa sj transmis la descendenti (a se vedea sinteza ADN-ului sj aplicarea cromozomilor). • Ansamblul complex al translatiei (traductiei) mesajului genetic din ARNmm intr-o structura proteica. • Formarea lantului polipeptidic si formarea structurii proteinei si configuratia corecta a structurii tridimensionale si cuaternare a proteinelor. Intronii sunt subunitati genice noninformationale care sunt codificati impreuna cu exonii. genele transcriptonului uman au inceput sa fie identificate. Transcriptorul nu este sintetizat de „novo" in celula.

transcriptorul. . sau a j altor boli pe fond genetic. Prin analiza transcriptonului si stabilirea diferentelor calitative si | cantitative a moleculelor de ARNm. .activatorilor: . j 6. considerate ca elemente de start al transcriptiei. .diagnosticul diferential in diversele tipuri de cancer la om. II sj III. 235 . J 1997).sunt proteine trans-activatoare pentru fiecare ARNpolimeraza (la eucariote importanta pentru transcrierea mesajului genetic i este ARN-polimeraza II).complexul enzimatic al ARN polimerazelorl.i celulele cancerului de colon si cele ale cancerului pancreatic (Zhang si col.descoperirea unor noi modalitati de tratare a bolii canceroase. Cei care au initiat analiza transcriptonului in diagnosticul diferential j in diversele tipuri de cancer au fost Golub §i col (1999).elementelor cis-reglatoare in amonte de latura centrala a transcriptorului din regiunea laturei 5. Transcnerea transcriptonului Pentru transcrierea (traductia) mesajului genetic Tnscris si j transcripton este necesara prezenta urmatoarelor elemente: | . analizand | transcriptonul in doua forme de leucemie (leucemia limfoblastica acuta si | leucemia mieloida acuta) au constatat diferente cantitative a ARNm celular. TATA sau GC si CAAT. ce serveste ca matrifa de \ sinteza a ARNm precursor (ARN premesager) i . Aceste elemente sunt prezentate de casetele 5. se deschid noi perspective cu implicare J inpatologie: . in structura ADN-ului celular.ribonucleotidelor activate. care. .

formata din exoni si introni. intronii si exonii. pentru a deveni functional.OPERON asigura i TRANSCRIPTIA 1 Permite In citoplasma opreste CONFORMATIA f adopta TRANSLATIA rezulta CONFORMATIA PROTEINE ENZIME ARN-m adopta AMINOACID Concentratia crescuta in aminoacizi___________carid T ARN-m concentratia in aminoacizi scazuta T Fig. traductia sau transcrierea mesajului genetic si maturarea ARNm. 58 Interrelatia cuplarii transcriptiei §i translatiei Spre deosebire de procariote. 236 . la eucariote gena are o structure discontinua (in mozaic). se desfasoara in doua etape: • prima etapa este codificarea integrala a genei la eucariote (exonii si intronii) cu formarea molecului de ARN premesager (precursor). Fiind copiate ambele secvente.

Deoarece gena la procariote nu contine introni initierea transcriptiei se deruleaza in modul urmator: ARN-polimeraza actioneaza asupra transcriptonului... Dupa despiralizarea transcriptonului.3'ARN. o proteina speciala „rho" care are proprietatea sa recunoasca 237 .1. pe situsul start care corespunde promotorului si in prezenta proteinei sigma (o). proteina sigma (a) se decupleaza de gena promotor.UACG. elongatia si stoparea.. Sinteza ARNm are loc numai pe catena cu directia 5'—»3'...initierea transcriptiei. Etapele formarii ARNm... iar cateva 5'—->3' va lua aspectul de bucla monocatenara. Pentru sinteza ARNm se parcurg urmatoarele etape: ..1.. Catena complementary 5'—>3' este necodanta sau non-transcripton... Initierea transcriptiei. forma sub care trece in citosolul celulei traversand porii anvelopei nucleare. . In zona „tintita" pentru initierea transcriptiei..1. considerate catena transcripton sau codanta.La procariote.. Cand transcrierea ajunge spre terminarea genei.• a dotia etapa este procesarea ARN pre-mesager. 6.stoparea (terminarea) transcriptiei.. Despiralizarea situsului de initiere se face sub actiunea helicazei si enzimei dna. .se gaseste in amonte de situsul start pentru sinteza ARNm.elongatia transcriptiei. rezultand molecula de ARN-m. Pentru procariote. Sinteza ARN-m pe catena ADN respecta... a) . Odata cuplata enzima incepe transcrierea codului inscris in structura genei.5' ATGC. cele doua catene ale moleculei ADN se separa. actioneaza o proteina stop. principiul complementaritatii bazelor: ADN: .. cu capetele complementare libere. 6.. Dupa o secventa de 10 nucleotide de la inceperea transcrierii mesajului. se fixeaza ARN-polimeraza.. Secventa promotor -TATAAT... mesajul codificat pentru formarea ARN-m incepe cu nucleotidul care are adenina A. rezultand ARNmm (mesager matur)...

CCAGCCATG) implicata in declansarea si prereglarea sintezei ARN premesager. la care gena contine introni si exoni. copierea mesajului 238 . ARN polimeraza II. la eucariote transcriptia mesajului genetic este mai complexa. La procariote ARN-polimeraza recunoaste gena care va transmite ARN-m. in timp ce la eucariote activitatea de transcriere este catalizata de trei tipuri de enzime: ARN polimeraza I este prezenta in zona organizatori nucleolari la cromozomi acrocentrici.. gena va fi transcrisa in totalitate (si exonii si intronii). rezulta direct molecula de ARNm functional. ARN polimeraza HI. va incheia sinteza ARNm. are loc numai in zonele eucromatice ale cromozomului.tripleta „stop" din gena transcrisa. • la procariote in sinteza ARNm este implicata numai enzima ARN polimeraza. rezultand in prima etapa un ARN premesager (precursor). numai dupa ce s-a fixat enzima ARN-polimeraza II. Dupa terminarea transcriptiei. La eucariote. este dispersata in nucleoplasms. Fixarea enzimei are loc numai dupa recunoasterea situsului TATA-box al promotorului de la capatul 5' —> al transcriptorului. Catalizeaza sinteza ARNr. codificarea mesajului in ARN p. deoarece ADN-ul genei nu contine introni. prezenta in nucleoplasm^. • la procariote se transcrie orice gena indiferent de pozitia sa in molecula ADN. b) La eucariote. Codonul stop. ADN-ul isi reface integritatea moleculara dublu catenara. In amonte de situsul de initiere este o secventa 5'->3' (5' . Spre deosebire de procariote. Catalizeaza sinteza ARN pre-mesager. din transcrierea codului. bogat in GC si recunoscut de proteina „rho". Deosebirile intre sinteza ARNm la procariote si eucariote sunt urmatoarele: • la procariote gena (lipsita de introni) va fi total transcrisa rezultand ARNm. Ca ARN premesager. catalizeaza sinteza precursorilor ARNt.. La eucariote. datorita existentei ADN-ului repetitiv noninformational. Initierea transcriptiei la eucariote are loc la nivelul situsului de initiere.m. Deoarece situsul de initiere contine codonul initiativ TAC pentru metionina. acesta este supus unor etape de procesare pentru a se obtine ARN mesager matur. unde este ADN nerepetitiv genetic informational. La procariote.

16.corespondentul complementar in ARNm.genetic in ARNpm va incepe cu AUG . . acolo unde sunt gene active. 59).Accesarea genomului si procesarea ARN premesager Procesarea genomului implica procese ce vor influenta structura cromatinei sj pozitionarea nucleozonului. 59 Transcriptia informatiei genetice in structura ARNm (dupa Robert.2.1. AON SE MANIFEST A Fig. Accesarea va asigura respectivelor gene accesibilitatea de a fi decodificate in ARN (fig. 1983) 239 .

1. Procesarea pre-ARNm La eucariote gena este structurata sin exoni si introni. O remarca! La eucariote nu exista ARNmm lipit de coada poliadenilica. precum §i cuplarea cu sub-unitatea ribozomica 60 S.1. 6. La sfarsitul transcrierii genei. Orice eroare modifica mesajul genetic.2. iar la capatul 3' o secventa poliadenilat. Este etapa de separare a exonilor de introni. Singurul ARNm lipsit de coada poliadenilica este eel care codifica sinteza histonelor.a doua etapa este procesarea propriu-zisa a ARN precursor.Ansamblul complex implicat in initierea transcrierii mesajului genetic din gene cuprinde setul de proteine sigma (a) si rho care vor conlucra cu ARN polimerazele I. asigura transportul ARNm din nucleu in citoplasma (faciliteaza traversarea anvelopei nucleare). Excizia are loc in punctele de contact dintre exoni-introni. . 240 . modificarile sunt urmatoarele: la capatul 5' al ARNm precursor se va cupla o molecula 7-metil guanozina.. Trecerea de la ARN precursor la Arnmm se face in doua etape: . A doua etapa este procesarea ARNm precursor. II §i III pentru copierea codului in structurile ARN. Modificarea celor doua extremitati ale ARNm precursor asigura urmatoarele semnificatii: . denumita situs donor si cuplul 3'-AG situs acceptor. Caracteristica ansamblului complex de initiere este „tinta exacta" de actionare din genom. Pentru prima etapa. ARN precursor este supus proceselor de procesare. denumita si coada adenilica. Dupa ce proteina „rho" a recunoscut codonul stop §i s-a incheiat transcrierea mesajului din gena.dupa maturizare. in ARN precursor. acest precursor ARNm este supus unui complex de procesare. Secventa poliadenilat este denumita §i „situs de incheiere a transcriptiei". „tintele" adiacente genelor active. separare exacta.stabilitate §i protectie fata de actiunea endonucleazelor. Lipsa acestuia ar face nefunctional ARNm.prima etapa este legata de modificarea capetelor 5' si 3' a ARNm precursor. rezulta ARNm nefunctional. unde. numit pre ARNm sau precursor. Pentru a-si exercita functia proteomica. exista cuplul 5'-GU. .

s-ar fi diversificat in secvente mici de ARN (small nuclear) cu rol in procesele de cataliza si formare a ARNm matur. Mai optimista este ipoteza lansata de Gilbert si Tonegawa (1981). Dupa Chambon. Ei considera ca asa numitele „relicve" intronice ar fi avut si vor avea importanta deosebita in evolutia biologica. semnificatia si rolul intronilor in genomul eucariotelor. 241 . se vor matisa.situsul terminator. intronii „relicva" ar fi existat la toate organismele vii. ataseaza „coada" poliadenilica de molecula ARNm precursor.situsul initiator de care se leaga ARN polimeraza II. matisandu-i in ordinea exacta. care urmeaza codonului stop si care. dar organismele cu ciclu de dezvoltare foarte rapid (eubacteriile. sunt implicati in procesul de splicin (matisare). se obtine molecula de ARNmm (functionala). chiar daca este neutilizabil.Chambon (1981) a incercat sa explice originea. ar fi evoluat plecand de la o singura ribonucleoproteina ancestrala si care in evolutia biologica. prin actiunea selectiei. Dupa separarea exonilor de introni. Un rol esential in procesele de matisare il au „spliceosomiP. aparent „fara functie". In urma recuplarii exonilor si eliminarea intronilor. Observand mecanismele de procesare. Dupa aceasta procesare care are loc in nucleu. Conform ipotezei lor. dar care s-au perpetuat in succesiunea generatiilor. P.2 si 17 q. cum se gaseau in structura genei transcrise. In asociere cu ARNm precursor. In genomul uman se apreciaza exitenta a circa 22 gene a caror locasuri ar fi pe cromozoml 17 p 11. intronii „relicva" ar avea aceeasi origine cu ADN-ul repetitiv. sub actiunea endonucleazei. ARNmm trece in citoplasma celulei unde prin procesele de translate va asigura sinteza unei molecule de proteina cu structura si functie specifica. drojdia) s-ar fi pierdut in cursul evolutiei. . Spliceosomii sunt segmente de snARN (small nuclear ARN) cu capacitate catalitica (enzimatica). exonii se vor cupla. Chambon lanseaza urmatoarea ipoteza: spliceosomii (autorul a folosit termenul de enzima ancestrala) cu rol catalitic operand asupra preARNm pentru a rezulta ARNm matur.De consemnat: fiecare gena transcrisa este incadrata dc doua situsuri: . de matisare a intronilor si sudarea exonilor. ' Spliceosomii au un dublu rol: recunosc punctul delimitant dintre exoni si introni care vor fi recuplati.

intronii „relicva" n-ar fi inactivi. noi caractere (nromale sau patologice).. celula hepatica se presupune ca are 10000-20000 tipuri diferite de proteine.1. Translatia sau transcrierea mesajului genetic din ARNmm 7.. Sinteza de proteine Proteomul este produsul final al genomului. 2000) (fig.Dupa Gilbert si Tonegawa. 60). §i cuprinde toate proteinele dintr-o celula intr-un anume moment. 242 . Ca hepatocitul ar contine aproximativ 0. Lodish si col. De exemplu. noi secvente genice active. determinand noi proteine. o celula tipica mamiferelor. 1994. iar mecanismul „excizie-lipitura" in timpul procesarii ARNm precursor ar avea un avantaj evolutiv.5 mg sau 18-20% din greutatea totals a celulei (Alberts si col. 7. pentru ca prin combinatie cu mecanismele de crossing-over inegal si duplicatie-deficienta ar fi putut crea. si creeaza.

proteomul. polimerizarea lor prin formarea de legaturi polipeptidice intr-o secventS polipeptidica. inscris prin transcriere si matisare in ARNm matur. este complet si mult diversificat calitativ. 243 . cantitativ.Fig. Materializarea proteomului este rezultatul unui complex de procese de translatie (traductie) a mesajului genetic. Dupa cum observam. 60 Mecanismul asamblarii aminoacizilor si elongatia lantului polipeptidic (dupa Gallien. care asigura ordonarea secvenfiala specified a aminoacizilor. 1979). Translafia este procesul de decodificare a informafiei genetice din ARNmm.

Posibilitatea ca o molecula de ARNm sa fie explorata de mai multi riozomi. .initierea. S-a observat insa.ARNt initiator: formil .E.Palade.ARNm cu codonl initiator sau start: AUG. .ribozomii: subunitatile 50S si 30S. 7. 244 .factorul de elongatie si ATP. . Premiul Nobel 1974). prin amplificare complexul proteomic din celula. Ajuns in citoplasma.metionil .terminalizarea. reprezentate de ARNt ce contin anticodonii.factorul de initiere. .factori de initiere EF1.elongatia. . . In citoplasma. . materializat intr-o structure polipeptidica.Pentru transcrierea mesajului genetic si formarea lantului polipeptidic sunt necesare: . .o molecula de guanozin trifosfat ca sursa de energie (GTP). formand polizomul sau poliriobozomul (G. cu formarea mai multor lanturi polipeptidice identice. este conditionata de faptul ca in celula avem o cantitate mica de ARNm (ccj 4%). au un diametru de 15-20 nm. compusj din doua subunitati.codul genetic mscris prin traductia genei si prezent in citoplasma ca ARNm matur.aminoacizi. caracterizat de un „turnover" foarte rapid.1. .polipeptidaze. La procariote Pentru translate sunt necesare urmatoarele componente: . transcriptorul asigura translatia (citirea) mesajului genetic. enzime de formare a legaturilor peptidice intre aminoacizi. Cele doua subunitati inegale vor fi cuplate prin legaturi stabilizate de ionii de Mg + (a se vedea ARNr). Fiecare molecula de ARNm va fi „explorata" de un ribozom.moleculele care asigura traducerea informatiei genetice din ARNmm. 1953. o mare instabilitate si degradare rapida. ca aceeasi molecula de ARNm poate fi „explorata" seriat de mai multi ribozomi. .nisa de asamblare a aminoacizilor. care este ribozomul cu ARNr. IF2 §i IF3 .ARNt. Gratie formarii polizomului se poate sintetiza. .1. Sinteza moleculelor proteice se desfasoara in trei etape: . ARNm se va cupla cu ribozomii care.

dispersandu-se in Dplasma. In timpul elongatiei cu sinteza polipeptidului sunt posibile erori. rezultand un dipeptid.tranferazei si donorului de energie GTP. rezultand un tripeptid. se Dimeaza legatura peptidica intre cei doi aminoacizi. impreuna cu GTP (sursa energetica) (IF = factori de initiere. subunitatea ribozomica mica se va cupla :u subunitatea mare constituind ribozomul. ce t fi corectate sau nu. Sub actiunea enzimei. ce va fi itrodus in situsul A liber. este materializat tr-o molecula proteica sintetizata. Dupa stopare complexul ribozom-ARNmlipeptid se separa. iar situsul A liber. Cand ribozomul ajunge la codonul non-sens sau stop (UAG. In urma acestei eliberari ajunge ARNt3 ce va transporta al 3-lea ninoacid pe care-1 va introduce in situsul A. sub ctiunea enzimei peptidil . RNt2 se va gasi acum in tusul P. Procesul de avansare a ribozomului pe ARNm si formarea gaturilor peptidice intre amioacizi este denumit elongatie. este liber. IF2 si IF3. ribozomul va inainta pe ARNm ocupand in aval de xlonul de initiere o secventa de trei nucleotide (al 2-lea codon pe ARNm). intre jptidul transferazei si GTP. care a transportat metionina. sunt proteine ce intervin in initierea §i sinteza proteica).ARNti. initial. intre ninoacidul 2 cu aminoacidul 3. ARNt] din situsul P este eliberat. acest complex vine in contact cu codonul AUG din ARNm. rin aceasta alunecare in directia 5'-3'a ARNm. Este ARNt. Prin cuplarea cu subunitatea nare. prin cuplare cu subunitatea mica. se stabileste legatura peptidica. ozomul se disociaza in cele doua subunitati. UAA j UGA) alunecarea se opre§te. >upa formarea dipeptidului. Dupa terminalizarea translatiei §i eliberarea lantului polipeptidic. separare facilitate de un factor proteic (PF). va fi integrat in situsul P al ubunitatii mari. Spatiul codonului coperit in aval de codonul initiator reprezinta situsul A al ribozomului. sub ictiunea factorului de initiere IF2.Pe subunitatea 30S a ribozomului se fixeaza factori de initiere IF1. Dupa ocuparea celor doua situsuri (P §i A). Soseste al doilea ARNt2 ce transporta alt aminoacid. Prin liberarea situsului P. In timpul Dngatiei mesajul genetic transcris in ARNm de la ADN.metionil . Cand in citoplasma ajunge un alt ARNm. care transporta metionina activata si cuplata sub forma de formil . Dupa cuplare. va icoperi si codonul ce urmeaza codonului initiator AUG. are. subunitatile 245 . Pe acest complex se fixeaza ARNm si o molecula de ARNt cu anticodonul complementar codonului de initiere. ARNt. dar subunitatea care.

de care se leaga un factor de eliberare. . in special IF2. si dispersia lor in citoplasma. situsurile P si A din subunitatea 60 S ribozomala.62. datorita .ARNt.64) . La factorii de elongatie se implica EF-Tu pe care se fixeaza GTP..63. sursa energetica pentru activarea aminoacizilor. 7. Dupa ocuparea situsurilor. catalizata de peptidul-transferaza din subunitatea mare a ribozomului. Ribozomul cu situsurile P si A pe subunitatea mare. si de ARNmm. UAA sau UGA).1. Prin decuplarea EF-Tu de aminoacid .ARNt. -GTP. Recunoasterea o asigura anticodonul din ARNt. forma activata a aminoacidului. Dupa fiecare eliberare a situsului A va fi introdus cate un aminoacid translocat de ARNt. Aminoacidul. Prin alunecare. Din acest moment incepe elongatia sintezei polipeptidului. se cupleaza la bratul liber lung de adenina distala.ATP. dupa prealabila identificare de catre anticodonul din bucla.ribozomale sunt supuse acelorasi procese si etape in translatia mesajului genetic. lantul polipeptidic se va separa de ribozom. Cand se ajunge la codonul stop (UAG. ARNt-1-initiator acceptor si ARNt-2-acceptor pentru al doilea aminoacid.2. Acest anticodon din ARNt va avea un codon complementar in componenta ARNm. are pe subunitatea mica doua locuri de legatura cu ARNm si ARNt.alunecarii" ribozomului pe molecula ARNmm. . se stabileste legatura peptidica intre aminoacizi. situsul A se va elibera. La aceste procese participa ATP ca sursa de energie si amino-acil-ARNt-sintetaza care va recunoaste aminoacidul activat pentru a fi transportat. . Elongatia are loc in directia 5'—*3' a moleculei de ARNmm.Factorul de initiere.metionina.ARNmm semnal care contine obligatoriu in pozitia unu. codonul de initiere AUG in apropierea capatului 5' al ARNmm. . La eucariote La eucariote translatia este similara cu cea descrisa la procariote dar mai complex! Initierea translatiei la eucariote necesita: (fig. 61. urmate de dislocarea subunitatilor ribozomale.Aminoacidul initiator . vor ocupa in ordine ti si t2. intre cei doi aminoacizi se stabileste o legatura peptidica. 246 .

Fig. 61 Nivele de control in sinteza protemelor la eucoriote SINTEZA PROTEINEI t REGLARE realizata prin MULTIPLE NIVELE DE CONTROL ?I INFLUENTE conditionate de .

62 REGLAREA ACTTaTATH GENELOR IN SINTEZA DE PROTEINE LA PROCARIOTE (REPRESEE .SI RETROINTHBITIE) PROTEIN A ACTIVATOARE ONDUCTIE) CONTROL influetyeazS ■» pozmv '' PROMOTOR OPERATOR / .Fig.

Fig. 63 REGLARE PRIN REPRESIE ENZIMATICA A SINTEZEI DE PROTEINE Fonna lnutaiita- GENA TRANS to Produce \ OPERON INACTTV mi se leaaa de are caracteristica ■ FORMA *) ALOSTERICA sail nil produce PROTEINA REPRESOR TRANSCRIPTIA Wocheazri ARN-POLIMERAZA -se blocheazfl .

64 Iiuluctia euzunatica a suite zei de proteme la Procariote GEN TRANS procuce PROTEINA ACTIVATOR nelegate de promotor legate de Permite INACTIVA GENA PROMOTOR ARN-POLIMERAZEI mitiaza cuplarea la TRANSCRIPTIA .Fig.

gliadinele inmagazineaza aminoacizii in seminte de graii inactive. CO2). Proprietatile fizico-chimice. forma care asigura energia celulei. . a proteinelor. proteinele au o gama larga de functii. albumina. . 251 .reglarea proceselor celulare mediate de proteine. . in organism. ce pot fi transcrise in ARNm §i traductionate in structuri proteice putem sa acceptam marea diversitate a proteinelor in celule.functia catalitica in reactiile metabolice de sinteza sau hidroliza care au loc in celula.Rolul proteinelor nou sintetizate in viata celulei. . lipidelor. tipul §i succesiunea aminoacizilor. . Sunt unele proteine care transporta acizii gra§i. Datorita imensei diversitati de structura. Ca functii a proteinelor nou-sintetizate mentionam: .S.. mesaje codante.functia contractila a proteinelor. etc. la toate nivelele de organizare morfo-anatomica a organismului. anticorpii (imunoglobulina) sau unele proteine sunt implicate in coagularea sangelui.functia de protectie a celulelor din tesuturi si a corpului.functia de transportator. enzimele sunt implicate in biosinteza acizilor nucleici. De exemplu: activatorii care leaga genomul de influenta genelor (individuale sau grupuri de gene). De exemplu.functia in infrastructura celulei. Ca functie catalitica. citokinele (proteine). functia §i specificitatea unei proteine sunt determinate de numarul. hemoproteina (hemoglobina) transporta gazele din si in celula (oxigenul. de exemplu actina §i miozina din fibrele citoscheletice ale fibrelor musculare. reziduuri componente in structura lor. interleukinele regleaza mitoza §i diferentierea celulara etc. feritina inmagazineaza Fe in ficat. De exemplu. insulina (regleaza glicemia). etc. Functia catalitica a proteinei este sub forma de enzime. DacS luam in analiza diversitatea mesajelor genetice inscrise in structura aperiodica a ADN-ului.functia de depozitare a proteinelor. hormonii extracelulari. Proteinele sunt integrate in toate compartimentele ce formeaza citoscheletul celular. De exemplu. carbohidratilor. .

Aceasta este reprezentata de totalitatea genelor existente in cele doua seturi haploide primite de la genitori (din celula diploida). Fiecare gena ocupa un locus "precis" in cromozomi. Genomul reprezinta totalitatea genelor existente intr-un set haploid de cromozomi la organismele cu reproducere sexuata. de factorii ecologici. etc si care indeplineste functie genetica. In fiecare pereche de omologi sunt inscrise genele care contin mesajele pentru sinteza unei proteine cu structura specifica pentru definirea caracterelor unui organism.Capitolul VI RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA ALOMULUI Pentru intelegerea relatiilor inter-genice si raportul gena-caractermediu. Alelele avand "comportament" dominant sau recesiv. Pe cuplul de cromozomi omologi fiecare gena este dublu reprezentata. Sunt 252 . sunt conditionate sau influentate de factorii de mediu. Genotipul este constitutia genetica a organismului. fenotipul este ansamblul de caractere anatomo-structurale. cantitative sau calitative in exprimarea aceluiasi caracter la indivizii conspecifici. Forma sub care exista o gena pe un locus dat in cromozom. Sunt insa diferente fenotipice.Genotipului i se "opune" fenotipul. Caracterele cu exprimari fenotipice diferentiate intre indivizi. este necesara dezvoltarea notiunilor de genom. La eucariotele cu reproducere sexuata. In sens larg. aparuta prin mutatie. dar si genele din ADN-ul mitocondrial. sau componenti ai aceleiasi familii. moleculare si metabolicofunctionale ale fiecarui organism. Fenotipul . in gameti. constituind un cuplu alelic sau gene alelomorfe. genomul este totalitatea genelor existente in celula gametica. sau prin duplicitate. crossingover inegal. Caracterele observabile sunt produse prin interactiunea informatiei genetice existenta in genotipul individului dar si in mediul sau de viata. set haploid exista numai in celulele reproducatoare. "Identitatile" fenotipice intre indivizi pentru un anumit caracter sunt rezultatul unei constitute genice sinonime. genotip si fenotip. este numita alela. Ca urmare. Dotatia cromozomica din celula diploida (genotipul) este constituita din doua serii de cromozomi omologi: materni (23 de cromozomi) si patemi (23 de cromozomi).

Pentru a intelege corect aceste relatii sunt necesare urmatoarele notiuni: .alela . sau de interrelatiile intre cuplurile de gene nealelice. In cadrul cuplurilor alelice apar relatii de dominanta. 1. codominanta. graduala.este o varianta a unei gene realizata prin mutatie sau crossingover inegal. la care factorii din mediul extern pot influenta exprimarea nuantata.dominanta .starea in care locusurile omoloage sunt ocupate de alele identice. In celula somatica diploida. Interferentele conditionale intre genotip si mediul ambiental. cuplurile de gene alelice ocupa aceleasi locusuri in cromozomii respectivi. . in special caracterele poligenice. . . de organ sau sisteme de organe.este pozitia si „spatiul" ocupat de o gena in cromozom. cu predispozitie genetica.este gena care exprima fenotipic caracterul atat in starea homozigota (doza dubla). etc. ocupand acelasi locus ca si gena normala. Diversitatea fenotipica reprezinta gama de reactii fenotipice a unui genotip particular (constitutional genetic) ca norma de reactie a individului la influentele induse sau conditionate de factorii ecologici. care in ansamblul lor definesc individul ca unitate biologica (morfotipica) in cadrul populatiei. unde exista o pereche de cromozomi omologi. sunt strans legate. cat si in starea heterozigota (doza unica). in modelarea si gradul de manifestare a unor trasaturi fenotipice. a aceluiasi caracter. . Relatii intre cupluri alelice. tisular.locus . 253 .caractere.homozigot .heterozigot . Modelarile fenotipice se pot analiza la diverse niveluri de organizare a biosistemelor: caractere de nivel molecular.1.cand locusurile omoloage sunt ocupate de alele neidentice.Relatiile intergenice Exprimarea fenotipica a unui caracter ereditar este conditionata de relatiile existente in cadrul unui cuplu alelic. raporturi cu efecte semiletale sau letale. Doua alele nu pot coexista pe acelasi locus. 1. a speciei.

recesivitate devine evidenta la eucariotele superioare sexuate.recesiva . In general. iar in stare heterozigota se mentin in genotipul hibrizilor. De exemplu sa presupunem cuplul de alele „A" si „a". Conditiile ca o alela sa fie dominanta sau recesiva sunt urmatoarele: alela este dominanta cand. pe cand alela „a" este recesiva „latenta". la prima vedere. fiind denumita si alela salbatica (+). „semiletale" sau fara efecte fenotipice. prezinta un fenotip identic cu eel homozigot A/A. Aceasta diferentiere fenotipica poate fi explicata astel si anume. La eucariotele superioare normale. care nu intra in „concurenta" cu proteina „activa" in nici o reactie in care aceasta ar fi implicata.. alela dominanta este frecvent prezenta la indivizii speciei care traiesc in conditii naturale. mentinandu-se in concentratie crescuta numai in populatiile consanguine. In aceste conditii. in doza unica. Alela recesiva. Si anume in stare homozigota genele mutante nu permit dezvoltarea . fara a se exprima caracterul. prin care pot fi identificate mici diferentieri a caracterului determinat de gena dominanta la indivizii heterozigoti in comparatie cu cei homozigoti.1. alela A este dominanta „prevalenta". 1. aceasta trasatura. cand se incruciseaza doi indivizi de sexe diferite si care au gene diferite pentru acelasi caracter. asigurandu-se dispersia lor in genofondul populatiei. ca produs al mutatiei.1. care sa asigure functiile celulei sau organismului. genele mutante corespund recesivilor „letale". Relatiile de dominanta . alela este recesiva atunci cand induce sinteza unei biomolecule „nula functional". ca o gena dominanta in starea heterozigota (doza unica) nu intotdeauna este suficienta prin activitatea sa codanta pentru a asigura in „totalitate" functia de exprimare fenotipica a caracterului. sunt letale. sau anemic functionala. este de regula eliminata prin selectie naturala. este capabila sa sintetizeze o cantitate suficienta de proteina „activa". Subiectul heterozigot A/a.este gena care asigura exprimarea fenotipica a caracterului uman in stare homozigota. iar in prezenta genei dominante este nonfunctionala. sau cele conservate artificial (notate cu -). Nu intotdeauna alela dominanta isi mentine absolut. 254 . Acest lucru se poate observa daca sunt folosite tehnici de finete.recesivitate Notiunea de dominanta .

sunt raporturi de codominanta (a se vedea lucrarile practice) 1. al carei grad de exprimare fenotipica a displaziei somatice este diferit in raport cu homozigotul dominant mutant (la acesta. la care cei doi genitori (el si ea) erau purtatori de brachidactilie moderata. Cei doi cercetatori au considerat ca genitorii erau heterozigoti. a).1 . au evidentiat unele dificultati de interpretare si abatere de la legile ereditatii dominante si recesive.V% daca unul din genitori este heterozigot (Aa) (fig. Uneori intre cuplurile alelice.65) sau de 3A . deoarece in aceasta formula dominanta exprimarea fenotipica determinata de genele mutante a fost cu expresivitate completa (100%). determinand moartea la un an dupa nastere. 255 . morfodisplazia este mult mai severa).1.Dificultatile si exceptiile de la leg He dominantei si recesivitatii Analiza caracterelor monogenice. De exemplu. o gena mutanta dominanta in stare heterozigota. iar efectul a fost letal la copil.Dificultati statistice Studiile genetice de respectare a legilor mendeliene de segregare a caracterelor mogenice (monofactoriale) stabilesc ca raportul de segregare a unui caracter dominant este de XA .65).lA cand ambii genitori sunt heterozigozi (A-a) (fig. dominante sau recesive.1. Mohr si Wriedt au studiat un cuplu cosangvin. Acest cuplu a dat nastere la un copil la care lipseau degetele din regiunea palmara si plantara insotite de multiple malformatii scheletice.Acest aspect il putem consemna la om cand. Sunt mai multi factori de "eroare" ce intervin in interpretarea caracterelor dominante sau recesive. continand fiecare gena dominanta mutanta (cu efecte semiletale) iar copilul nascut era homozigot dominant mutant.

Studiile efectuate pana in prezent au identificat exceptii de nerespectare si interpretare incorecta a legilor ereditatii dominante si recesive. b) Exceptii de la legile ereditatii dominante. sau numarul indivizilor studiati dintr-o populatie 1R panmictica este mic. 256 . Dar corecta analiza genetica impune folosirea sondelor genice pentru a stabili starea de heterozigot a purtatorilor (in special) de gena recesiva. v aa . 18 Populatia panmictica . fara neomutatii. fara casatorii consanguine. A a a H■H A a Aa a T A a t 1 T A a t f f *Y Aa Aa 50% (1/2) i6 aa rr ?f aa ff 0f AA_______Aa______Aa .gena dominanta a -•• gena ret*siva Fig.reditare recesiva A .A a aa ''■• f M .p^pulatia la care incrucisarea intre indivizi este aleatorie (nu selectiva). 50% (1/2) 75%(3/4) 25%(1/4) Ereditate dominanta F. Dar asemenea raporturi de segregare nu sunt respectate in totdeauna in genetica medicala deoarece numarul familiilor studiate (pentru acelasi caracter) este mic. Dificultate in stabilirea caracterului .dominant sau recesiv (transmis genetic) este si situatia cand ancheta medico -genetica se adreseaza exclusiv la copiii aparent sanatosi din familie. 65 Ereditatea autozomal dominanta si recesiva Aceste raporturi de segregare sunt respectate in cazul cand este analizata o populatie (cazul izolatelor umane) sau sunt studiate un numar mare de familii cu descendenta numeroasa.

caracterul autozomal dominant trebuie sa fie exprimat fenotipic la fiecare generatie ce succede (deoarece caracterul dominant este exprimat in stare homozigota AA si heterozigota Aa).varsta si sexul imprima expresivitati marcate a caracterelor ereditare (de exemplu: guta. dar si de alti factori. Penetranta poate fi completa (totala) sau incompleta (la care manifestarea fenotipica a caracterului dominant este si saltatorie). ii) Expresivitatea.De la legile ereditatii dominante sunt considerate urmatoarele exceptii: i) Penetranta. De exemplu: .d. se manifesta saltatoriu. Deasemenea. c) Exceptii de la legile ereditatii recesive. . teoretic: . penetranta este de 80%(p incompleta). peristazia. .a. hemocromatoza. Acest proces poate fi explicat astfel: Sunt gene dominante cu penetranta variabila.daca respectivul caracter este prezent la 8 din cei 10 membrii.un factor peristatic poate actiona la distanta asupra expresivitatii unei gene (vezi epistazia).epistazia sau influentata de mediul "extern" peristazia19. 19 Peristazia . penetranta este de 100%(p completa).epistazia + peristazia. Sunt unele caractere dominante care.daca o familie formata din 10 membri prezinta aceiasi caracter. Si expresivitatea este un factor ca exceptie de la legile dominaiitei. Sa urmarim urmatorul exemplu. Ca urmare. la nivel familial. calvitia. 257 . de mediul "intern" . Exceptiile de la legile ereditatii recesive sunt: expresivitatea variabila a unui caracter recesiv care este conditionata de aceiasi factori ca cei care intervin in ereditatea dominanta: epistazia. In mod normal. penetranta este un concept statistic deflnit prin frecventa exprimarii fenotipice a unui caracter determinat de gena dominanta in starea heterozigota.totalitatea factorilor din mediul exterior care pot influenta expresia fenotipica a genelor. fie de interferenta ambilor factori . Expresivitatea poate fi conditionata de modul de viata al individului (alimentatia). Pentru gena dominanta penetranta poate fi determinata de constitutia genotipica a indivizilor.m. etc). s. Penetranta completa sau incompleta se apreciaza in raport de prezenta caracterului exprimat fenotipic.

barbatii sau femeile pot avea Rh+ sau Rh-.3. Investigatiile genetice asupra acestei morfodisplazii au evidentiat ca unele forme pe fond genetic viabile sunt din punct de vedere constitutional la indivizii heterozigoti. precum si la cuplurile de genitori consanguini. Exemplu de efect letal al genei mutante este morfo-displazia labiopalatoschizis (buza de iepure.Gena Rhesus la om20 Efectul semiletal indus de o gena poate fi exemplificat prin analiza sistemului genetic eritrocitar Rh. 1. S-a mai constatat ca raportul de segregare a unui caracter autozomal recesiv.Gene (alele) semiletale. 1.inainte de varsta pubertatii si reproducerii. Aceasta remarca este rezultatul studiului statistic realizat in fratiile care au numai copii. sau reducerea viabilitatii anumitor genotipuri.1. Rh este gena responsabila de producerea unui antigen numit Rhesus. gura de lup). care se gaseste si in sange la Macaca mulata (Maimuta Rhesus). In stare homozigota efectele acestei gene mutante sunt letale.postnatal: . La om. uneori. Persoanele Rh+ (caracter determinat de gena dominanta D) pot fi homozigote D/D sau lieterozigote D/d. pot avea loc: . normali. . din populatie.(care au gena recesiva d) pot fi d/d. severe.pleiotropia unei gene poate determina trasaturi fenotipice variabile. 258 .sau prin inducerea infertilitatii si incapacitatatea de reproducere a indivizilor tarati.prenatal: .1. .ducand la avortul spontan. iar persoanele Rh. Se considera gene letale cand in stare homozigota.2. depaseste valoarea de lA (conform legilor mendeliene). fenotipic.Gene (alele) cu efect letal Lints (1981) considera ca printre cauzele responsabile de modificarea raporturilor mendeliene este letalitatea indusa de gena mutanta. Efectele letale si eliminarea indivizilor din familie. homozigote recesive. indue dereglari morfostructural-functionale. neviabile eliminand respectivii indivizi din populatie.

realizeaza un act de conceptie. gena d (recesiva).pe perioada fetala a sarcinii. Antigenul Rh+ de la fat poate traversa placenta. 1. fiind Rh+. poate duce la moartea nou-nascutului. ca gene diferite. Produsul de conceptie. conform constitutiei sale genetice. induce formarea de anticorpi specifici antigenului. in prezenta antigenului Rh+ va incepe elaborarea de anticorpi anti Rh. Sa presupunem ca doi genitori: sotul D/D homozigot Rh+. Cum mama fiind Rh. va declansa o reactie anigen-anticorp. in stare homozigota are efect semiletal. Elaborarea anticorpilor Rh poate duce la urmatoarele accidente: . desi nu au antigen in organism au capacitatea de a elabora anticorpi anti Rh-. poate declansa reactia antigen-anticorp la mama.si lipsita de antigen. deci Rli+. introdusa in organismul omului (sau la orice alt mamifer).Rh+. Relatii (raporturi) intre genele nealelice Un caracter. trecand in organismul matern .si au anticorpi anti Rh+. . Antigenul este substanta (molecula.antigenului Rh+ al fatului. . poate fi conditionat fenotipic de influenta altor gene nealelice.Persoanele cu gena dominanta D. tesut) care. elaboreaza un antigen. Indivizii Rh+ (genotip D/d sau D/D) la care gena D este dominanta au in organism antigenul Rh+.cand o femeie sau un barbat sunt Rh. analizat la nivelul organismului ca imitate biologica. dar implicate in definirea unui caracter.2. In exemplul nostra. mama trimite spre fat anticorpi antiRh+ in sangele viitorului copil. sau prin circulatie fetala. Un aspect al relatiilor intre cupluri de gene nealelice (gene diferite informational). avand antigenul Rh+. in cazul unei transfuzii de la o persoana Rh+ apar reactii de incompatibilitati de Rh. care uneori. care elaborand anticorpi anti . este epistazia. Indivizii homozigoti recesivi d/d Rh -. sotia d/d homozigot pentru Rh. Fatul. spre sfarsitul perioadei fetale. celula. trecand in organismul matern gestant. dar prezente in genomul celular. inducand o anemie hemolitica. Sunt accidentele de transfuzie. Cele care sunt homozigote recesive sunt lipsite de antigen si sunt Rh-. determinand un proces de izoaglutinare. 259 .Produsul de conceptie va fi obligatoriu heterozigot D/d. incepe sa elaboreze antigenul Rh+.

ca gena epistatica. Epistazia Termen introdus de Bateson (1905 si 1909). Epistazia poate exista sub doua forme: epistazia genelor dominante (gena dominanta fiind epistatica) si epistazia genelor recesive (gena recesiva. Acest sistem este determinat genetic de doua cupluri de gene nealelice.2. 260 . In relatiile de epistazie. Genele "modificatoare" sunt numite epistatice. fenotipul unui caracter depinde. ca sistem genetic eritrocitar pentru grupa sanguina ABH(O). sunt numite hipostatice. influenteaza activitatea genetica a genei dominante). cand ambele tipuri de gene nealelice sunt prezente in genotip. care ocupa locusuri diferite pe bratul scurt al cromozomului 9. in exprimarea fenotipica a unui caracter dat de gene nealelice" dominante sau recesive.1. efectiv de una din gene. iar genele a caror exprimare fenotipica este influentata (fiind non-functionale genetic) de gena nealelica. Un exemplu clasic de epistazie este fenotipul Bombay.1. influenteaza functia de determinism genetic. epistazia este "interactiunea genica in care o gena dominanta sau recesiva.

66 EPISTAZIA GENE AUTOZOMALE SEGREGARE INDEPENDENTA l EPISTAZIE FORME DE ERORI SI/SAU RAPORTSEGREG ARE MODIFICAT 261 .Fig.

Copilul rezultat din acest cuplu a fost grupa AB. care in stare homozigota (H/H) sau heterozigota (H/h). in stare homozigota i/i nu se sintetizeaza nici o enzima (transferaza). Lipsind substanta H. alela B sau de alela recesiva "i". Locusul I ocupat de alela A. aparent grupa "O". va fixa o molecula de acetilgalactozamina. iar pe eritrocitele respectivului individ nu vom gasi antigenul A sau B. Casatorita. De exemplu. Relatia intre genele epistatice si hipostatice este cunoscuta sub denumirea de fenotip Bombay . nu se formeaza antigenul de grup A sau B.Locusul H poate fi ocupat de alela dominanta H. Cuplarea este catalizata de enzima fucoziltransferaza. IA/i. IB/i. codificata de la IA. iar alela IB. formand pe substanta H antigenul de grupa A. enzima codificata de gena dominanta H. sotul avea constitutia genetica H/h. sunt gene hipostatice. transferaza specifica. fixeaza pe substanta H o molecula de galactoza (antigenul de grupa B). Alela A si B sunt codominante. care codifica transferaza specifica. Daca locusul I este ocupat de alela recesiva"i". va fi de grup 0(H). Acest antigerTde baza" H este un precursor care cupleaza o molecula de fucoza formand substanta H. iar alelele I si I care sunt dominante. determina genetic sinteza antigenului "de baza" H. 262 . Ca urmare alela recesiva h in stare homozigota h/h are rol epistatic blocheaza "formarea antigenelor. care in stare homozigota (h/h) nu are capacitatea de a sintetiza enzima fucoziltransferaza. nu se modifica substanta H. deoarece in acest oras indian s-a identificat o familie in care femeia avea constitutia genetica h/h. chiar daca in locusul I avem genele dominante IA si IB. Locusul H poate fi ocupat si de alela recesiva h. Alelele IA si IB codifica sinteza unor transferaze specifice care intervin in cuplarea unor molecule pe substante H ce constituie antigenele de grup sanguin A sau B. Dar in situatia cand in locusul H gasim un cuplu alelic homozigot recesiv h/h in organism nu se mai sintetizeaza substanta H.

fenotip mediu. poate fi o polidisplazie (un complex multiplu modificat morfo-structuralanatomic). observabil la nivelul fenotipului prin intermediul unei proteine cu structura si functii specifice. in patologia genetica transmisibila ereditar. Permite sa apreciem. sau o disfunctie metabolica majora deregland activitatea tesuturilor. Complexul clinic indus de o gena recesiva mutanta. s-a luat in consideratie ca unui cuplu de alele cu locus unic pe cromozomi omologi. In consecinta este greu sa acceptam ca diversificarea morfotipurilor (normale sau patologice) sunt consecinta unei singure gene normale sau mutante. coeficientul de aparitie a unui caracter la descendenti. induce expresivitatea fenotipica a doua sau mai multor caractere care sunt indisolubil "legate" prin fenomenul de "cascada" si influenta genetica. (Figura 67) 263 .1. este numita pleiotropa. Pleiotropia Cand o mutatie duce la aparitia unei gene cu efecte patologice asupra organismului. ii corespunde un efect "precis". mult diversificat si sumativ. Ca definitie. Relatii gena . 2. O gena dominanta sau recesiva respecta legile mendeliene de segregare genotipica si expimare fenotipica a caracterului. polialelismul. organelor.mediu Plecand de la relatiile inter-genetice. De exemplu. Dar relatiile gene-caractere pentru eucariotele superioare ca evolutie (respectiv omul) sunt mult mai complexe. prin pleiotropism intelegem cazul cand o gena recesiva. poligenia (cu interferente de raporturi de influenta cu factorii de mediu). in majoritatea sindroamelor este consemnat un foarte "bogat" tablou simptomatologic. Studiile clinice au evidentiat ca o gena mutanta (recesiva) poate induce un complex clinic simptomatologie drept criteriu de diagnostic si etiologic al unei boli. activitatea celulara.caracter . monogenia. probabilistic. cum sunt pleiotropia. si factorul proteic determinat genetic de respectiva gena.2. Ca urmare studiile genetice au luat in analiza si au considerat existenta mai multor raporturi si mecanisme genetice intre genotip .

Acest 264 . trebuie sa cercetam cum respectiva enzima este activa (diferit) in diversele tipuri de celule si tesuturi (Grouchy). 67 Pleiotropia Grouchy. A lua in considerare pleiotropia genelor. sau daca enzima intervine in reactii chimice unde comporta substraturi diferite. explica astfel efectul de pleiotropie a unei gene: "o gena este pleiotropa daca enzima determinata de ea este activa pe un substrat proteic situat in diverse locuri ale lantului energetic.GENA MUTANTA RECESIVA CU INFLUENTA PLEIOTROPA GENA PLEIOTROPA (RECESIVA) MUTANTA SINTEZA INDUCTOR MORFOGENETIC MODIFICAT SINTEZA UNEI ENZIME ANORMALA DIFERENTIAZA IN CASCADA LA DISTANTA CALE METABOLIC A SECUNDARA INFLUENTA ALTOR GENE DISFUNCTIONALITATI TISULARE/ORGANE PRODUSI SECUNDARI TOXICI Fig.

pleiotropia nu se limiteaza la nivelul actiunii primare a genelor care. devine inductoare pentru diferentierea altor tipuri de celule. spune Grouchy. modificand mai multe caractere. Acest proces este cauza multor manifestari ereditare normale sau patologice. la nivelul organismului. Unele molecule proteice determinate de o gena. determinata de o gena. interferente de influenta in timpul proceselor de diferentiere. distincte. Cand o celula s-a diferentiat. cum ar fi: longevitatea. ca segment dintr-un lant ADN. De exemplu. respectiva gena. ca semantida tertiara. sa poata sintetiza doua produse proteice diferite " (citat de Tridon. consideram existenta unor relatii interferentiale de functii intre gene diferite. La organismele superioare. in enzime. Termenul de "relatii pleiotropice" desemneaza situatiile cand o gena inlocuita cu alela mutanta are repercursiuni fenotipice complexe. Tuchmann-Duplessis (1972) descria celula embrionara ca un sistem citologic complex. Pleiotropia rezulta din inlantuirea cauzala care leaga activitatea primara a unei gene mutante "pleiotropa" de procesul de dezvoltare si morfogeneza embrio-fetala in care este implicata. direct sau indirect. Consideram ca diferentierea este determinata de substante inductoare de natura proteica. care pot forma lanturi metabolice pentru noi functii celulare sau tisulare. asupra carora proteina inductor primar. 1966). care detine intregul program genetic pentru diferentiere. in toate cazurile. dar mentinandu-si specificitatea de substrat. Este o inductie "in cascada" a carei secventa este riguros programata genetic cu aparitia unui larg evantai de celule si/sau tesuturi-organe diferite. este putin probabil ca aceeasi gena. alte informatii din genotip sunt traduse in proteine. este sinteza unei molecule proteice cu structura si functii strict specifice. particapand la diferentierea altor tipuri de celule sau tesuturi. poate influenta gene din respectivele celule (este posibil ca proteina inductor primar sa fie proteina reglator sau represor asupra functiei genelor).pleiotropism se explica mai bine prin multipotentialitatea unei enzime. Dar. sa participe la sinteza directa a mai multor proteine diferite. pot deveni proteine inductor morfogenetic. Celula diferentiata devine inductoare prin proteina elaborata. Fiecare etapa din "cascada" diferentierilor 265 . aptitudinile intelectuale sau simptome si semne clinice variate ce insotesc un sindrom genetic. Inducerea etapizata a procesului de diferentiere poate fi comparata cu teoria gradientilor de crestere si diferentiere elaborata de Child. Conform teoriei lui Child.

sindromul Hcdlerman-Streiff-Francois.) este implicata in a finaliza dezvoltarea completa a unui tesut. . organ sau organism. . deficienta mentala. atrofie optica. In patologie gasim frecvent procesul de pleiotropism indus de gene recesive mutante. 2. sa fie modificat prin mutatia unei gene (ex. Raporturi de monohibridare si de dihibridare Mendel (1866) a fost primul genetician care a folosit metoda incrucisarii si hibridarea la organisme "simple" care se deosebesc intre ele printr-un caracter unic sau un numar mic de caractere bine delimitate si usor de reperat. Numai intr-o asemenea inlantuire se insereaza pleiotropia. anomalii dentare. etc. cretinism.sindromul Laurence-Moon-Biedl la care gena are efect pleiotropic. . Dar. cand.sindromul Meckel.cu dizarmonie craniofaciala (fata mica. Ca urmare. ca intregul lant ce urmeaza punctului unde s-a produs mutatia. rinichi polichistic. secundar. recesiva). sa urmeze o diferentiere patologica. 266 . dintr-o "cascada" inductiva. boala caracterizandu-se prin: obezitate. nas subtire. Gena mutanta in stare homozigota induce o asociere de malformatii si anume: polidactilie.sindromul Rubinstein-Taybi in care sunt asociate malformatii de tipul: falanga terminala la police si haluce cu aspect de paleta. retinita pigmentara. Acelasi mecanism de interferente protein-enzime este si in dereglarea proceselor metabolice.etc. tertiar. hipertricoza si atrofie cutanata. este suficient ca un singur inductor morfogenetic. .„linie pura" din populatie homozigoti pentru caracterele cercetate. nas acvilin. efilat). microcefalie. cataracta. schimbarea structurii unei substante active are repercursiuni variate in timpul dezvoltarii ontogenetice. meningocel occipital etc. nanism proportionat si armonios.2.tisulare (etapele reprezentand si organizatori morfogenetici cu potential genetic primar. retinand pentru exemplificare urmatoarele: . pleiotropia este capacitatea unei gene mutante de a produce efecte multiple si "aparent" independente. Efectele sunt rezultatul starii "inalt integrate" a metabolismului celular si dezvoltarii organismului. anoftalmie. polidactilie. cataracta.sindromul Holt-Oram prezinta aplazia policelui si comunicare interventriculara. epicanthus. Pentru aceasta a selectat parentali . microoftalmie.

rezulta hibrizi Aa. 68). o singura alela. vor contine numai cate un singur factor ereditar. hibrizii F] primind cate o alela de la fiecare parental vor fi 100% heterozigoti Aa. Prin fecundare. Genele alele se vor separa in meioza genitorilor.2. sau prin mai multe caractere (polihidrare). iar prin fecundatie cele doua alele se vor reintalni refacand cuplul alelomorf. au caracter de generalitate la organismele cu reproducerea sexuata. inseamna ca alela "A" este dominanta iar alela "a" recesiva. hibrizii primei generatii (filiatia Fi) sunt asemanatori intre ei". Din punct de vedere genetic sunt puri pentru cuplul alelornorf. in procente "fixe". Fenotipul va fi asemanator cu al genitorului care este homozigot dominant. Deoarece in F2 apare fenomenul de segregare a caracterelor. in raport de 3:1 cand sunt alele-dominante recesive sau 1:2:1 cand sunt codominante. dar genetic heterozigoti la nivelul cuplului alelic (Aa) (fig. 2. Rezultatele obtinute i-au permis sa stabileasca legile fundamentale ale geneticii . prin doua caractere (dihibridare). b)Segregarea hibrizilor in generatia F? Mendel a observat ca in F2 apar indivizi care au fenotipul asemanator cu al genitorilor din Fi. dar si indivizi care. se confirma urmatoarele: indivizii parentali (P) sunt homozigoti A/A si a/a. Gametii haploizi elaborati de fiecare parental homozigot. segrega. Legile lui Mendel Mendel enunta urmatoarele legi sau reguli de transmitere si segregare a caracterelor: a) uniformitatea hibrizilor primei . iar fenotipic este exprimat caracterul (A). Pe baza acestei observatii a presupus ca fiecare trasatura de caracter este determinate de o pereche de "factori" ereditari sau gene alele (termen folosit in prezent).Mendel a incrucisat organisme care se deosebeau printr-un singur caracter (monohidrare). 267 .generatii (Fi) Enuntul legii este urmatorul: "daca este o incrucisare intre doi indivizi care difera printr-un singur caracter (monohibridare). Cand din cuplurile alelice AA si aa ale parentalilor. Aceste legi. prezinta fenotipul parentalilor incrucisati initial. atat pentru caracterele normale.legile segregarii caracterelor la descendenti. cat si pentru cele patologice.1.

68 Dihibndarea .INTERACTIUNI GENIC'E DfflBRIDAREA Segregate nomiala O GO LINKAGE GENIC cand FAC'TORI EPIGENETK'I PENETRANTA REDUSA ENDOGENI/EXOGENI Poate zi CODOMINANTA MODIFICA RAPORTUL DE SEGREGARE 0 GENA BLOCHEAZA ACTIVITATEA ALTEI GENE INFLUENTEAZA EXPRESI\TTATEA GENEI INFLUENTATA DE EPLSTAZIE SAU DE FACTORI DE MEDIU AMBELE ALELE EXPRIMA TRASATURILE DE CARACTER Fig.

In cazul alelelor codominante. Va rezulta un raport de segregare valoric de 75/25%. respectiv un raport de segregare 3:1. iar 25% descendenti cu fenotipul recesiv "a" (asemanator cu al parentalului homozigot recesiv a/a).A/a x A/a. Aceasta remarca ajuta sa intelegem corect transmiterea bolilor autozomal recesive. Caracterul recesiv apare numai cand se reintalnesc doi heterozigoti purtatori cu acelasi tip de alela recesiva rezultand ca probabilitate de 25%. iar raportul de segregare va fi 1:2:1 . Dar descendentii F2 cu trasatura de caracter dominanta A. incrucisandu-se doi hibrizi heterozigoti. manifestat caracterul dominat de alela dominanta. In realitate. in raport cu parentalii reprezinta generatia F2. cat si cea determinate de alela A2. care. in starea lor heterozigota A/a nu este corespondenta intre genotip. ea exista in genotip. Rezultatele sunt urmatoarele: hibrizii F2 au constitutia genetica in urmatoarele raporturi: 25% sunt homozigoti dominanti A/A. In astfel de situatii consideram ca alelele A] si A2 sunt codominante.In cazul cand avem doi parentali. Incrucisandu-se genitori hibrizi din Fi . homozigoti a/a. cat si in starea heterozigota A/a. fiecare A1/A2 (A1A2 x A1A2) in Fi se vor obtine raporturile: 25% homozigoti A1A1. 25% homozigoti recesivi a/a si 50% heterozigoti A/a. descendentii lor. Exceptie de la aceasta regula este epistazia. c) Segregarea independents a caracterelor sau legea asortarii independente. vor prezenta trasaturi fenotipice distincte: 75% vor prezenta caracterul dominant A (asemanator parentalului homozigot dominant A/A) dar si al genitorului hibrid Fi heterozigot A/a. vor rezulta hibrizi A1A2 (heterozigoti) ce vor prezenta fenotipic si trasatura de caracter determinate de alela Ai. 269 . iar caracterul recesiv "a" se va exprima numai in stare homozigota a/a. fiecare cu un cuplu alelic dominant pentru acelasi caracter A1A1 si A2A2. 25% homozigoti A2A2 §i 50% homozigoti A1A2. O remarca: in cuplul alelic dominant/recesiv A si a. nu sunt uniformi din punct de vedere genotipic. heterozigoti. Verificarea a fost demonstrate prin analiza descendentului F3 rezultati prin reincrucisarea parentalilor a/a cu hibrizii F2. caracterul fenotipic determinat de aceasta alela se va exprima atat in stare homozigota A/A. care este Aa si fenotip. dar este "mascata" de alela dominanta. Cum alela A este dominanta. O analiza neavizata ar considera ca alela recesiva "a" ar fi eliminate din genotipul hibrizilor Fi.

Raportul constant de segregare este respectat in urmatoarele circumstante: incrucisarea indivizilor sa fie aleatorie. . nu sunt inlantuite (linkage genie). sau legea numerelor mari. in respectiva populatie sa nu apara mutatie la genele analizate. fara consanguinitate a cuplurilor de genitori. imigrari. sa nu existe emigrari. Legea segregarii independente a caracterelor demonstreaza ca genele diferite cu locusuri pe cromozomi diferiti (neomologi). in populatie. 69). a fost analizata matematic de catre Hardy si Weinberg la studiul genetic al poputiilor panmictice. factori care modifica raportul valoric al segregarii caracterelor (fig. vor segrega si asorta independent. respectiv segregarea a doua caractere diferite. Aceasta lege. nu selectiva. determinate de cupluri nealelice (gene diferite) ce au locusuri pe cromozomi neomologi.Aceasta lege a fost stabilita prin analiza dihibridarii.

270 Fin 69 INTERACTRTNI GENICE -J OGENA BLOCHEAZA EXPRESIACELEI DE-ADOUAGENE AMBELE ALELE EXPRMAT E INCOMPLETASAU C0D0M1NANTA DATORITA EPISTAZIEI SAUMEDIU LUI FARA REGREGARE INDEPENBENTA MASCULII SE DIFERENTIAZA DE FEMELE .

.

2. Pentru a studia legile mendeliene la om.dominante. motiv pentru care urmarirea legilor care guvemeaza transmiterea caracterelor ereditare este dificila. . pentru edificarea unui caracter participa mai multe sisteme. de locusul alelelor pe cromozomi: autozomi sau pe cromozomii sexuali. Studiul transmiterii mendeliene impune cercetarea sistematica a unei boli la nivel familial pe generatiile ce succed. Raportui de segregare si exprimarea fenotipica a caracterelor sunt condifionate de: raportui de functionalitate genetica existent intre genele alele. cat si la heredocolaterali. La om sunt analizate urmatoarele tipuri de trasmitere a caracterelor: ereditatea monogenica (monofactoriala) si ereditatea poligenica (multifactoriala). .daca la plante si animale interpretarea §i stabilirea raportului de segregare incepe de la cuplu parental homozigoti (dominat si recesiv).3. Conform raportului "gena-caracter" la om sunt caractere care segrega mendelian. se impune a studia sisteme relativ simple. controlate monofactorial. 272 . Transmiterea autozomal dominanta Sistemul Rhesus (Rh) este determinat de trei cupluri de gene inlantuite pe bratul q al cromnozomilor perechi 1: CDE .2. Aplicarea legilor mendeliene la om intampina unele dificultati de interpretare cauzate de: . a se efectua "incrucisari" consanguine pentru a se obtine linie "pura". de un cuplu alelic. de numarul cuplurilor de alele examinate. experimental. sunt aplicate si verificate §i la om.numarul mic de descendenti si de generatii ce pot fi analizate.2.2. 2. cde -recesive.la om. plecandu-se de la cuplul parental. datorita caracterului de universalitate biogenetica. la descendentii rezultafi pe fiecare generatie. atat pe filiate directa. la specia umana nu este conceput. Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la om Legile mendeliene.

se vor obtine in meioza 50% gameti cu alela dominanta D si 50% cu alela recesiva d. Pentru aceasta prima generatie. in gametogeneza lor.homozigoti dominant sau D/d heterozigoti). Antigenul "D" care da caracterul de Rh+ este determinat genetic de alela D (indivizii putand fi D/D . Pentru a demonstra transmiterea autozomala "pentru comoditatea exemplului".Contrar acestui complex de gene nealelice. dar fenotipic vor fi Rh+. "d" alela recesiva. consemnam noncorespondenta intre genotip si fenotip.homozigota recesiva d/d. Sa consideram o incrucisare Tntre un barbat Generatia parentala Generatia FI (descendentii primei generatii) D/D(? d/d $ D A D Dd Dd D Dd Dd Rh+. din acest cuplu toti descendentii vor fi genetic heterozigoti D/d. in prezenta genei dominante "D" nu-si exercita functia de determinism genetic. homozigot dominant D/D si o femeie Rh. Daca indivizii FI heterozigoti (D/d) se incruciseaza intre ei. prezinta urmatoarele posibilitati de combinare genetica si segregare fenotipica: Constitutia genetica a fiecami descendent prezinta urmatoarele probabilitati de combinare a gametilor si constituire a zigotului. Genitori din FI Generatia F2 (descendentii generatiei a doua) c?Dd $Dd D D D DD Dd d Dd dd Descendentii rezultati din cuplul heterozigot D/d.16%. cum gena "d" este recesiva. Caracterul de Rh. dar numai in stare homozigota. vor fi Rh+.este determinat genetic de alela "d". din care 273 . indivizii in populatii se grupeaza in doua clase: Rh+ in proportie de circa 86% si Rh. oferind falsa imagine ca acesti descendenti ar fi mostenit numai gena D. sa admitem ca locusul genei pentru Rh ar fi ocupat de un singur tip de gena: D alela dominanta. Sistemul Rh limitat numai la cuplul alelic D/d poate fi considerat (aparent) un caracter "mendelian simplu" monofactorial. Toti descendentii ce vor rezulta dintr-un cuplu parental homozigoti D/D si d/d.

75%) descendenti pot fi Rh+. 50%> heterozigoti D/d. . dar 50% vor fi homozigoti D/D. De exemplu. dar heterozigoti D/d. 25%o d/d si 50% D/d -constitute genetica. brachi. inseamna ca probabilitatea ca un descendent sa prezinte exprimat fenotipic starea de Rh+ va fi de 75%o. se va dezvolta: 25% homozigot dominant D/D.Toti descendentii vor fi Rh+.) respecta acest model de segregare si combinare independenta a caracterelor la indivizii din populatie. cu exceptia fenomenului de epistazie genica. Dar vor fi heterozigoti D/d pt. dactilie colaboni retinian. . etc.Toti descendentii vor fi Rh+ homozigoti (D/D). . 50% heterozigot D/d si 25%) homozigoti recesivi d/d. Respectand acelasi rationament si cuplare aleatorie intre indivizii conspecifici in populatie se pot realiza §ase variante de cupluri (casatorii) si anume: Cupluri de genitori l)D/DxD/D 2) D/D x D/d 3) D/D x d/d 4) D/d x D/d 5) D/d x d/d 6) d/d x d/d Descendenti posibili . 274 .' Caracterele monofactoriale (sistemele moleculare episemantice: sistemele genetice eritrocitare si plasmatice.Rh+ si homozigoti d/d pt. acondroplazia. molecule specifice active. iar cea de Rh. polidactilia.de 25%o.potential. absenta incisivilor laterali. .Toti descendentii vor fi Rh. Aceleasi raporturi de segregare si combinare independenta pot fi consemnate in transmiterea unor boli autozomal dominante. acro-osteoliza. .Toti descendentii vor fi Rh+. iar 25% Rh-dintre care 25% D/D.si homozigoti d/d.50%o descendenti Rh+ si 50%o Rh-. Rh-. cum gena dominanta D determina caracterul in stare homozigota D/D si heterozigota D/d. daca starea de Rh+ va fi de 75% in F2. protein-enzime etc. iar cea de Rh. Prin simplificare se obtine un raport de segregare de 3:1. cand urmarim un caracter determinat de o gena dominanta normala sau patologica.de 25%>. procent care reprezinta probabilitatea ca zigotul sa fie homozigot recesiv d/d.

A/a x A/a Descendentii genotipuri Fenotipuri (A) x (A) A/A Toti bolnavi. necesita ca eel putin unul din parinti sa prezinte caracterul iar genotipic sa fie heterozigot sau homozigot.A/A x A/a 3. Pentru o boala cu transmitere autozomal dominanta. (A) x (A sau a) Vi A/A. modificand raportul "sex ratio".A/AxA/A 2.). starea de homozigot induce efecte severe. 275 . Abated de la aceasta regula apar in cazurile de epistazie. riscul sau sansa de a naste copil cu respectivul caracter determinat de gena dominanta va fi de " (50%)...A/a x a/a 6.caracterul se manifesta si in starea de heterozigot a subiectului. pe verticala.a/a x a/a Criteriile de interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) familial pentru caracterele normale sau patologice si stabilirea ca se transmit autozomal dominant: .nasterea unui copil cu caracterul dominant (normal sau patologic). 2/4 A/a. .caracterul autozomal dominant se transmite pe filiatie directa (bunici—^parinti —->copii —mepoti .in tabelul urmator vom prezenta riscul de transmitere si aparitie a acondroplaziei la descendenti. Gameti 5.cand un parental este heterozigot. V2 sanatosi (a) x (a) a/a Toti sanatosi. incat produsul de conceptie devine neviabil inca din perioada embrio-fetala aerstat spontan (neviabil). Genotipul parental l. . si cu "a" gena recesiva "normala". (A) x (a) A/a Toti bolnavi.A/A x a/a 4. VA (A sau a) x (A sau a) VA A/A. VA bolnavi. '/4 a/a normali (sanatosi) (A sau a) x (a) !/2 Aa. notandu-se cu "A" gena dominanta pentru acondroplazie. '/2 a/a Vi bolnavi. Vi A/a Toti bolnavi. . Uneori sunt si factori "secundari" ce pot influenta frecventa si expresivitatea caracterului.caracterul se manifesta in egala masura la ambele sexe. .

se exprima fenotipic numai la subiectii homozigoti. In stare heterozigot. se/se x Se/se 5. gena pentru secretor este dominanta (Se). dar §i foarte multe boli. se/se x se/se 2. Se/se x Se/Se 6. 2/4 secretori Se/se Toti secretori Vi Se/se. Criteriile de analiza si interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) pentru a stabili ca un caracter (normal sau patologic) es+e transmis si determinat genetic de gena autozomal recesiva. etc. acatalazemia. . vom folosi sistemul genetic plasmatic de secretor (Se) si nesecretor (se). Se/se x Se/se 4. In tabelul urmator expunem ca probabilitate.caracterul se manifests in egala masura la ambele sexe.2.2. drept constitute genetica. se/se homozigoti recesivi si Se/se heterozigoti. In populatie indivizii pot prezenta. siclemia. 276 . in prezenta alelei dominante este "inactiva". este mascata. albinismul. Vi Toti secretori Se/Se Se/Se Toti secretori In populatiile umane sunt identificate multe caractere normale cu transmitere autozomal recesive.Transmiterea autozomal recesiva Caracterul determinat genetic de o gena recesiva. urmatoarele cupluri de genitori: Genotipul parental 1. tatasemia majora. XA A nesecretori. Boli cu transmitere autozomal recesive pot fi urmatoarele (cateva exemple): oligofrenia fenil piruvica (fenilcetonuria). se/se x Se/se 3. iar pentru nesecretor este recesiva (se). Din punct de vedere genetic. 2/4 Se/se secretori. Pentru a demonstra transmiterea si raportul de segregare a unui caracter determinat genetic de gena recesiva. mucoviscidioza. Se/Se x Se/Se Gameti (se) x (se) (se) x (Se sau se) (Se sau se) x (Se sau se) (se) x (Se) (Se sau se) x (Se) ' (Se) x (Se) Descendentii Genotipuri Fenotipuri se/se Toti nesecretori Vz se/se si Vz Vi necesretori. XA Se/se secretori l VA se/se. lA Se/se. unul din cuplurile alelice: Se/Se homozigoti dominanti. sunt urmatoarele: . alcaptomenia. gena recesiva.4.

2.2. mascata. . purtatori de gena recesiva. caracterul va fi nuantat identificand trasaturile de caracter corespunzator fiecarei alele din cupiul alelomorf. In casatoriile consanguine.Transmiterea autozomal codominanta Cand doua alele. sunt dominante. in prezenta alelei dominante.. cu acelasi locus pe cromozomi omologi. rezultand cupiul alelelor codominante. purtatori in genotip de gena recesiva sunt lipsiti de caracterul recesiv. Pentru demonstratie ne vom folosi de sistemul genetic plasmatic al haptoglobulinelor (Hp). 277 . este inactiva. exprimanduse fenotipic.indivizii heterozigoti. caracterul autozomal recesiv are o frecventa mai mare. Genele codominante care determina acest sistem sunt: gena dominanta Hpl pentru tipul de Hpl si gena dominant! Hp2 pentru Hp2. cand se combina prin fecundare.nasterea unui copil care sa prezinte caracterul autozomal recesiv (m stare homozigota) este posibila daca ambii parentali sunt heterozigoti. deoarece gena recesiva. probabilitatea de a naste copil cu caracterul recesiv este E (25%). fiecare isi exercita functia de determinism genetic.5 .

Hpl/Hp2x Hpl/Hp2 Gametii (Hpl)x(Hpl) (Hpl)x(Hpl sau Hp2) (Hpl) x (Hp2) (Hpl sau Hp2) x (Hpl sauHp2) 5. Lyon (1962). 2. Hpl/Hpl x Hp2/Hp2 4.2.Hpl/Hpl x Hpl/Hpl 2.6. dimensional^. cele doua sexe se diferentiaza genetic prin cuplul de cromozomi sexuali x si y. plecand de la aceste diferente a cuplurilor de cromozomi sexuali la cele doua sexe. cuplu care se stabileste prin procesul de fecundare a gametilor si formarea zigotului diploid. si consemnand diferente si in activitatea genetica intre cromozomul X si Y. a studiat comportamentul cromozomilor X la femeie unde avem un cuplu XX.Ereditatea legata de cromozomii sexuali La mamifere si omul actual. al doilea fiind Y. Hpl/Hpl x Hpl/Hp2 3. in raport cu sexul masculin care are un singur cromozom X..in populatie sunt posibile urmatoarele cupluri parentali: Genotipul parental l. al doilea de origine materna. 278 . si functionala. Hp2/Hp2 x Hp2/Hp2 (Hpl sau Hp2) x (Hp2) (Hp2) x (Hp2) Descendentii genotipuri Fenotipuri Toti cu haptoglobin^ Hpl/Hl Hpl Hpl/Hpl sau i/icuHpl !/2cuHp Hpl/Hp2 l-Hp2 Toti cuHpl-Hp2 Hpl/Hp2 (heterozigoti) l X A Hpl/Hpl A vor avea Hpl!/4 Hp2/Hp2 Hpl lA vor avea 2/4 Hpl/Hp2 Hp2Hp2 2/4 vor avea HplHp2 1 Vi vor avea Hpl/2Hpl/Hp2 Yi Hp2 Vi vor avea Hp2/Hp2 Hp2~ Hp2 Hp2/Hp2 Toti cu Hp2-Hp2 .Hpl/Hp2x Hp2/Hp2 6. La sexul masculin intre cromozomii sexuali X si Y se remarca o accentuata neurologie morfologica. Sexul feminin are doi cromozomi x(xx): un cromozom x este de origine paterna.

matern sau patern. La femeie. Dar. identificat ca o formatiune corpusculara (1. daca un cromozom x are o gena mutanta. va fi inactivat in toate generatiile celulare ce succed din respectiva celula. Alte observatii facute de Lyon sunt urmatoarele: a) . fata de continutul la barbat. La barbat cromozomul X si cromozomul Y raman activi la nivelul intregii populatii celulare din organism. prin disjunctia cromozomilor sexuali se pot obtine urmatoarele tipuri de gameti. diferiti prin cromozomii sexuali: La femeie. acel cromozom X inactivat. exprimand fenotipic. la barbat aceastea isi pot exercita functia genetica in doza mica. Ca acest segment din bratul p al cromozomului X inactivat isi exercita activitatea genetica in cuplul alelomorf cu a cromozomului noninactivat se confirma prin diferenta valorica a doua tipuri de molecule (determinate de gene cu locusuri pe bratul Xp) prin care se diferentiaza cele doua sexe: gena care determina genetic sinteza de steroid.Inactivarea cromozomului X matern sau X-ul patern in celula somatica la femeie este aleatorie. sau cromozomul x cu gena mutanta prezenta. Unul va fi inactivat. Genele X-linkage din acest segment cromatidic nefiind inactivate isi vor exercita functia de determinism genetic in cupluri alelice. in ovogeneza. la sexul feminin. sulfataza si gena pentru antigenul Xg eritrocitar. b) . 279 . din corespondentul omolog al cromozomului X noninactivat. un echilibru constant genetic si fenotipic a caracterele determinate de genele cu locusuri pe cromozomii X intre cele doua sexe. In cazul cand pe cromozomul X de origine materna se gasesc unele gene mutante.Inactivarea cromozomului X nu este realizata in totalitate. gena fiind recesiva in raport cu gena omoloaga (dominanta) de pe cromozomul x normal. in celulele somatice (m interfaza) un cromozom X este inactivat. Aceste molecule sunt produse in cantitate dubla la femeie. Prin aceasta inactivare se asigura un echilibru intre genele X-linkage de pe cromozomul X la sexul masculin si cromozomul X neinactivat de la sexul feminin. fara a i se manifesta fenotipic boala. Ca urmare femeia se considera purtatoare si transmitatoare a genei mutante. dupa inactivare.Observatiile lui Lyon sunt urmatoarele: pentru a se mentine. valoric. RaportuI valoric fiind 50% ovul cu x normal si 50% ovul cu x mutant. caracterul determinat de gena mutanta. ovulul poate avea cromozomul x fara gena mutanta. Exceptie de la acest proces face segmentul distal al bratului p a cromozomului X. In meioza. boala nu se manifesta.5-2 p diametru) intens heterocromatic.

La barbat, in spermatogeneza, obtinem doua tipuri de spermii: spermie care are cromozomul y si spermie cu cromozomul x, care, fiind de origine materna, poate contine gena mutanta sau nu. Prin fecundare se pot obtine zigoti diploizi care, limitat la cuplul de cromozomi sexuali pot prezenta: XX; XX*m; XY; X*mY. Datorita omologiei genelor alelomorfe intre cromozomii X la femeie si neomologiei genice intre cromozomii X si Y la barbat, segregarea caracterelor respects legile mendeliene, dar transmiterea genelor mutante si manifestarea fenotipica a respectivelor caractere este diferita in raport cu determinismul genetic al genelor autozomale. La om caracterele X-linkage si Y-linkage se transmit: ereditatea legata de Y; ereditatea recesiva legata de X si ereditatea dominanta legata deX. a) - Ereditatea Y-linkata sau holandrica pe cromozomul Y, pe bratul scurt se gaseste gena TDF (factorul determinant testicular) care nu se gaseste pe cromozomul x. Caracterul determinat genetic de TDF este un exemplu de ereditate holandrica sau a cromozomului Y. Prin intermediul cromozomului Y, barbatii vor transmite gena TDF numai la descendentii de sex masculin. Cum cromozomul X nu poseda gena TDF, fiicele nu vor primi aceasta gena. Un alt exemplu de ereditate holandrica este gena pentru hipertricoza urechilor. Este un caracter care, la unii barbati, se prezinta cu par lung la lobul urechilor. b) - Ereditatea X-linkage recesiva in cazul cand unul din cei doi cromozomi X la femeie are o gena mutanta, ea va fi recesiva in raport cu alela omoloaga normala dominanta. Ca urmare, o femeie heterozigota, purtatoare a genei mutante recesive, nu va manifesta boala, in schimb este potential transmitatoare a respectivei gene la descendentul de sex masculin la care se va manifesta boala. Probabilitatea ca un ovul dezvoltat in meioza sa prezinte cromozomul x cu gena mutanta este de 50%. Ca exemplu demonstrativ de transmitere a unui caracter determinat de gena X-linkage recesiva vom folosi „distrofia musculara Duchene". Aceasta distrofie caracterizata prin slabirea progresiva a musculaturii proximale, este urmarea unei sinteze masive a enzimei creatin kinazei (C.K.). Cum boala se manifesta numai la sexul masculin cu debut inca din copilarie si decesul la 20 de ani, boala este determinate de gena recesiva X280

linkage. Cand o femeie purtatoare a respectivei gene mutante se casatoreste cu un barbat normal rezultatul, ca probabilitate de recombinare prin fecundatie, va fi: 25% fetite normale XX, 25% fetite purtatoare XXCK, 25% baieti normali Xy si 25% baieti cu distrofia musculara Duchene X*CKY. Observam ca fiicele care au primit X-ul matern cu gena mutanta devin purtatoare si potential transmitatoare, dar somatic sanatoase. Cand zigotul Xy primeste prin ovul cromozomul X matern cu gena mutanta, devenind X*CKy, copilul de sex masculin care se va dezvolta si naste va fi bolnav de distrofia musculara Duchene. Ceilalti posibili descendenti XX si Xy, vor fi normali si nepurtatori de gena mutanta. In prezent sunt identificate 310 gene recesive X-linkage la om. Ca boli date de gene recesive X-linkage care se manifesta la barbati mentionam: daltonismul, hemofilia, albinismul, diabetul insipid nefragen, deflcienta in G6 PD (glucoza - 6 - fosfat de hidrogenaza) s.a. . c) - Ereditatea X-linkage dominanta sunt cunoscute cazuri familiale cand pe cromozomul X se gase§te gena mutanta, care are raport de dominanta fata de gena „normala" recesiva. In populatie, genotipurile si fenotipurile pot fi: XX femeie normala; XX* femeie heterozigota bolnava; Xy barbat normal; X*y barbat bolnav. Daca mama este heterozigota XX* (bolnava si gena mutanta dominanta prezenta), va transmite boala atat la fetite cat si la baieti:

XX*

x

XY

XX
9normala heterozigota

XY

XX* X*Y
(^bolnav

(^normal $bolnava

281

Daca tatal poseda pe cromozomul X gena mutanta dominanta, va transmite boala numai la fetite, baietii vor fi sanatosi:

XX
/\

x X v*

X*Y ^

X

XX

Xy

XX* Xy

fetita bolnava heterozigota Cand dominanta este completa, toti purtatorii genei mutante va manifesta fenotipic boala. Femeile heterozigole manifesto semnele morbide atenuat. Pentru sexul masculin, unele gene mutante dominante cu locus pe cromozomul X, pot avea si efecte letale. Exemplu de boala data de gena dominanta X-linkage este rahitisml vitamina-D-rezistent care se manifesta atat la barbati catr si la femei. Deosebirea prin care se manifesta boala la barbati si femei este urmatoarea: la barbati este uniform severa, in timp ce la femeia heterozigota, datorita lyonizarii unui cromozom X, este variabil afectata (cu variatii de manifestare a bolii). Sistemul eritrocitar Xg, hipoplazia emailului, hipoplazia dermala, sunt deasemenea ereditare cu transmitere X-linkage dominanta, precum si hiperkeratoza foliculara („Keratosis follicularis spinulosa decalvans eum ophian"). Persoanele cu hiperkeratoza foliculara au o pierdere totala sau partiala a genelor, sprancenelor si a parului capilar. Efectele keratozei foliculare sunt mai severe la barbati X*ky decat la femei. Aceasta diferenta de exprimare fenotipica se explica prin starea de heterozigot a femeii, care, avand o alela normala, compenseaza, prin atenuare, activitatea genei mutante dominanta.

282

2.3. Ereditatea poligenica - multifactoriala. Ereditatea "cantitativa"
Inca din 1889, Galton a observat la speciile studiate, prezenta unor caractere care nu respectau continuitatea naturala sau "identitatea" manifestata la fenotipul descendentilor. El a constatat caractere a caror exprimare fenotipica variaza in limite foarte largi (+ la -), de la o extrema la alta, pe care le-a denumit "caractere cantitative" sau "biometrice". Studiile care au urmat observatiilor lui Galton au stabilit urmatoarele: daca trasaturile de caracter (calitative), care respecta legile mendeliene, particularizate prin "discontinuitate mendeliana", caracterele "cantitative" (inteligenta, talia, greutatea, susceptibilitatea la boli cu predispozitie genetica ca: diabetul, boala canceroasa, procesele degenerative pe fond genetic, melanodermia), prin manifestarea fenotipica graduala, au o distribute gaussiana la membrii familiei, la indivizii conspecifici. Acest tip de transmitere este determinat genetic de un multiplu de cupluri genice nonalelice care au locusuri diferite pe cromatidele cromozomului, sau pe cromozomi diferiti. Fiecare cuplu genie cu activitate convergenta in definirea caracterului determinat poligenic, are efecte sumative: efecte negative prin diminuarea progresiva in exprimarea caracterului somatic, sau cu efecte pozitive, caracterul accentuandu-se progresiv pe parcursul ontogeniei indivizilor. Poligenia determina fenotipuri "valoric" diferite ale unui caracter chiar in cadrul familial Ereditatea poligenica nu respecta legile mendeliene de transmitere si segregare a caracterelor. Genele cu actiune convergenta asupra unui caracter poligenic pot fi dominante sau recesive. Datorita dispersiei genelor pe cromozomi diferiti, in meioza are loc disjunctia cuplurilor de cromozomi omologi (materni - paterni) rezultand gameti haploizi. Prin fecundarea gametilor se realizeaza recombinarea genomica, definirea zigotului diploid. Datorita disjunctiei si recombinarii cromozomilor (recombinare aleatorie) se asigura si o recombinare a genelor cu locusuri pe respectivii cromozomi, rezultand constelatii genice care nu respecta, ca determinism si segregare, legile mendeliene, ci distributia caracterelor exprimate fenotipic fiind de tip gaussian. Sub aspect "cantitativ" caracteru exprimat fenotipic, variaza in limite foarte largi (+ spre -). 283

Caracterele poligenice nu pot fi catalogate pe grupe: cantitativ sau calitativ distincte. In mod normal, acest grup de caractere se incadreaza in limitele de toleranta ale speciei, ale populatiei. Un exemplu de caracter poligenic prezentat este melanodermia. Melanodermia, caracter poligenic cu distribute geografica este determinat si transmis poligenic. Se considera ca pigmentatia cutanata este transmisa poligenic. Pigmentatia cutanata o gasim accentuata la populatiile negroide si nepigmentata (sau slab pigmentata) la populatiile caucaziene (albinos). Arbitrar, sa presupune ca melanodermia ar fi determinata de trei cupluri de gene nealelice, cu locusuri difeilie pe cromozomi celulari. Genele pentru melanodermie sunt dominante la populatia negroida si recesive la caucazieni. Sa consideram existenta urmatoarelor genotipuri in respectivele populatii, triplu homozigote dominante si recesive: - AA, BB, CC - homozigoti in populatia negroida, cupluri dominante; - Aa, bb, ce - homozigoti recesivi pentru populatia caucaziana Formarea unui cuplu de genitori: femeie alba, triplu homozigota recesiva, cu un barbat negroid, triplu homozigot dominant; putem observa ca descendentii mulatri vor fi descendenti cu pigmentatia cutanata asemanatoare cu a genitorului negroid, de§i descendentii vor avea genotipurile heterozigote: Aa, Bb, Ce, ceea ce confirma caracterul dominant al cuplurilor de gene pentru melanodermie. Daca se vor cupla doi descendenti mulatri heterozigoti (Aa, Bb, Ce fiecare), descendentii vor prezenta o melanodermie variabil nuantata fenotipic, pigmentatia variind, gradual, intre alb si negroid. Diversificarea fenotipic in F2 este rezultatul combinatiilor genotipului celor sase cupluri de gene nealelice heterozigote, ilustrand segregarea independenta a caracterelor poligenice, ilustrand continuitate fenotipica a melanodermiei.

2.3.1. Relatii genotip - mediu sau caractere poligenice multifactoriale
Caracterele poligenice, desi determinate genetic, sunt influentate de interference ale factorilor de mediu intern ale indivizilor, sau mediul extern (factori ambientali, de mediu) (fig. 70) Factorii externi indue influente cantitative sau calitative asupra caracterelor poligenice, sau cu predispozitie genetica. Factorii externi (ecologici) ce actioneaza asupra fenotipului pot induce influente ce pot depasi limitele de toleranta ale speciei, ale
284

individului, determinand modificari asupra caracterelor care, uneori, sunt neconforme cu legile geneticii formale. Raspunsul sistemelor poligenice variaza in raport cu doza, tipul factorilor de influenta a mediului, depinde de intensitatea masurabila a factorilor de "interventie". Sunt cazuri cand nu putem detecta intensitatea interventiei unor factori de mediu in "modelarea" unui caracter poligenic exprimat fenotipic. In aceste cazuri implicat este numai genotipul, complexul genelor nealelice care indue variatii (vezi poligenia). Ereditatea multifactorial a, unde este o "conlucrare" conditionata intre factorii genetici si cei din mediul ambiental in edificarea unui caracter, nu trebuie confundata cu ereditatea poligenica. Ereditatea multifactoriala particularizeaza variatiile caracterelor masurabile, metrice si mai putin descriptibile. Variatia are un aspect continuu, indivizii prezentand orice valoare posibila cuprinsa intre doua limite extreme. Dublul determinism a caracterelor cantitative poate fi ilustrat daca analizam talia corpului la om. Se stie ca talia, determinata de complexe de gene nealelice dominante sau recesive, cu locusuri pe cromozomi diferiti, este influentata de factorii alimentari, de mediu. De exemplu, o alimentatie bogata in proteine stimuleaza cresterea taliei individului. De asemenea, multe malformatii congenitale multiple sunt expresia ereditatii multifactoriale, urmarea interferentelor dintre sistemul poligenic si influenta nefavorabila a unor factori "agresivi" din mediu care deregleaza mecanismele de diferentiere embrio-fetala (Fraser, 1980; Friedman si col., 1992; Frets si Niermajer, 1990).

285

DEZVOLTAREA /CRESTEREA SI DIFERENTIEREA EMBRIOFETALA

imp ica DIFERENTIERII __ ca parte a DEZVOLTAREA DECIZIILOR

REGLAREA LA MAI MULTE NIVELE

-care implies

Care pot implica'

LEGATURI (CORELARI) ALTERNATIVE

PREZENTA SAU ABSENTA GENELOR SPECIFICE

REARAHJARI ALE ADN pnn

Perdru a produce ' COMUTATOARE SPECIFICE DE COMUATATOARE SPECIFICE DE ACTIVARE/ DEZACTIVARE RECOMBINAREA SITUSURILOR (REGIUKILOR) SPECIFICE CRESTEREA care permit LANTURI (NODURI) AUTOREGLATOARE

ACTIVARE/DEZ ACTI VA RE COMUATATOR DE ACTI VARE/DEZ ACTI VA RE PENTRU ALTE GENE Perdru fmalisarea Ce condace la

VARIABILITATII

Carasjvms la

DECIZIILOR ANTERIOARE

DEZVOLTAREA RELEELOR DIRECTIONATfl

MEDIU

Ca're DIFERITE CAI

Fig. 70 Diferentierea in cascada

286 .

De aceea putem vorbi de cronogenetica si cronobiologia activitatii genomului si dezvoltarii organismului. din populatie. Ulterior. Este o etapizare ontogenetica «in activitatea genomului constitutional a gruparilor poligenice implicate. Notiuni de cronogenetica si cronobiologie asupra caracterelor multifactohale Analiza corecta si extinsa asupra caracterelor poligenice cu dependenta de factorii de mediu au consemnat ca exprimarea fenotipica variaza pe parcursul ontogenezei individului.3. Langevin inlocuieste orologiile lui Einstein cu doi gemeni: "unui trimis in spatiul cosmic. zigotul confine zestrea genetica mostenita de la genitori. convergent. Din comparatia elaborata de Langevin. Cronogenetica se ocupa cu "timpul biologic primitiv". raportata activitatea la perioadele ontogenetice. Zigotul este "toti-potent" genetic. isi incep activitatea de determinism genetic. cu etapizarea activitatii genelor din constitutia genetica a individului.1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman Dupa fecundare si constituire. El considera ca la mtoarcere. Este zestrea genetica pentru definirea caracterelor moleculare. celalalt ramas pe pamant". cu "timpul ereditar" mo§tenit si. se desprinde ideea ca studiul gemenilor univitelini ajuta sa analizam si sa stabilim caracterele poligenice normale sau patologice. elaborand teoria relativitatii formuleaza simplist notiunea de cronogenetica: "un paradox al ceasurilor". organe si activitatea psiho-neurologica a individului care se va dezvolta. in evolutia exprimarii fenotipice a respectivelor trasaturi morfo -structurale si functionale. Insa. in definirea unui caracter multifactorial. potential. geamanul trimis in spatiu ar trebui sa fie mai tanar fata de eel ramas pe pamant. 3. transmis de fiecare individ din familie. nu toate genele inscrise codificat in genom. In consecinta putem mentiona ca sistemele poligenice cu activitate convergenta in definirea unui caracter "respecta" principiile cronogenetice si cronobiologice in dezvoltarea organismului. Cronogenetica se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. Pentru intelegerea corecta a notiunilor de cronogenetica si cronobiologie sunt necesare cateva precizari: Einstein (1905). celulare. nu intreg genomul. 287 . dupa constituirea zigotului. tisulare.

Din definitia cronogeneticii se poate consemna: . Aceste modificari s-au produs in cursul evolutiei bio-genetice a organismelor. dar fara identitate (sincronism) in aspectul cantitativ sau calitativ al caracterului. Variatii graduate apar. Aceasta diferentiere in exprimarea aceluiasi caracter la membrii familiei. Fiecare gena are o incarcatura de informatie in forma codificata determinata in cursul evolutiei bio-genetice. exprimat la membrii componenti ai familiei.variabilitatea genotipului este si temporara. crossing-over inegal sau prin recombinare intra.si intercromozomica. repetate la aceleasi perioade ontogenetice atat la membrii componenti din familie. gena activand intr-o anume etapa ontogenetica in dezvoltarea individului. Rezultatul acestor inter-relatii reprezinta timpul mixt. prevenire si prognoza in exprimarea fenotipica a caracterului poligenic. Este timpul biologic ereditar al fiecarei gene. ce poate fi exprimata cantitativ sau calitativ in cursul dezvoltarii ontogenetice a fiecarui individ. autoduplicatii. cat si la descendentii familiilor. sau la indivizi conspecifici. care este timpul sau durata de functionare.se presupune ca timpul genetic respecta partial legile mendeliene Sincronismul activitatii genelor confirma ca manifestarea unui caracter normal sau patologic poate fi repetat exprimat in aceleasi perioade ontogenetice la membrii familiei. factor genetic determinant poate fi modificat prin "alterari" mutationale. Epifenomenul confirma existenta timpului biologic primar (genetic). o gradualitate fenotipica in raport cu etapa ontogenetica a individuali. Mathe' (1979) lanseaza ipoteza ca timpul biologic primar (genetic). Gena nu este numai calitativa-cantitativa. Intre timpul fizic exogen ritmic si timpul biologic primar se stabilesc interrelatii conditionale. Se poate observa ca un caracter poligenic prezinta variatii. Studiul parametrilor timpului biologic primar pot fi teste reale de referinta. 288 . Alterarea timpului biologic primar (genetic) se produce prin mutatii. sau in diverse perioade ontogenetice ale individului.Timpul ereditar poate fi supus mecanismelor de variabilitate prin recombinare si/sau mutageneza. este cunoscuta ca "izocronism familial".gena define a patra dimensiune. normal sau patologic. . de identificare. . sa prezinte aceeasi evolutie si durata in timp. Sincronismul genelor si izocronismul familial sunt epifenomene de origine genetica.

componenta esentiala a timpului biologic primitiv.sau +) apar efecte antagonice intre timpul mixt si timpul biologic primar. in fenotipul indivizilor. . In notiunea de timp mixt este inclusa notiunea de getiotip temporal. care prin efectul aditiv si sumativ sunt diversificat exprimate valoric.2 Stabilitatea genei sau ergon In contextul temporal. Sunt caracterele cu dualitate interferentiala: factorii genetici (mosteniti) si influenta factorilor de mediu. gena demonstreaza o variabilitate normala sau deviant-mutanta. nu este in contradictie in conditiile dezvoltarii individului in limite de toleranta nomiala ale mediului. Este un timp ritmic de solicitare a proceselor vitale ale organismului. Este timpul ce corespunde activitatii genei intr-o anume perioada ontogenetica. apar diverse boli. datorita capacitatii de raspuns la actiunea factorilor endogeni sau exogeni ai organismului. 3. prin epistazie temporala. Timpul mixt nu este antagonist timpului biologic primar (genetic). prin pleiotropie sau prin neomutatie. . Dupa exercitarea functiei. In conceptul timpului mixt putem consemna latura operationala si latura cauzala. Ergonul este rezultatul a trei nivele de conditionare: . 289 . indusa de factori agresivi din mediu. In notiunea de cronobiologie sunt integrate caracterele multifactoriale cu dependenta partiala de influenta factorilor externi.stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia.stabilitate prin repararea structurii genei. Ritmul de raspuns al organismului la actiunea mediului este timpul exogen. Aceasta relatie reprezinta ritmurile timpului fizic in raport cu ritmul de raspuns al organismului la actiunea si influenta factorilor de mediu. gena isi poate inceta activitatea fund represata de alte gene. Daca limitele de toleranta normala sunt depasite (. Operationala deoarece aparatul genetic constitutional determina inductia informational determinanta a genelor ce definesc ontogenetic caracterele. la care timpul biologic primar (genetic) aduce un aport substantial ca raspuns la timpul exogen (la actiunea factorilor de mediu). Apar caractere modificate fata de normal determinate de influenta distructiva. Genotipul temporal reprezinta functia de stabilitate relativa a genei. Ergonul sau stabilitatea genei este rezultatul existentei si mentinerii factorilor poligenici mosteniti.Cronobiologia studiaza relatia dintre timpul fizic si timpul biologic. sau calitativ.stabilitatea repetarii informatiei sau redundanta informationala.

prezenta si functionala in genomul individului. timp si tipul de factor. ceea ce ar induce un raspuns diferentiat al organismului. Hb a2s2 (embrionara II). iar actiunea lor este exercitata timp indelungat asupra genomului.un alt argument care explica variatiile individuale in manifestarea fenotipica a caractemlui poligenic este urmatorul: cand factorii extemi depasesc limita de toleranta (. cantitative sau calitative. Modificarea fenotipica a caractemlui ar fi si consecinta genelor transpozabile ce pot influenta activitatea unor gene. diferentiem diferite tipuri de hemoglobina. intensitate. Hb a2p2 (adulta I). Caracterele poligenice normale sau patologice beneficiaza de redundanta informationala. de alte gene din componenta complexului. . acestia pot deveni factori agresivi potential mutageni. Variatiile cantitative sau calitative ale caracterelor determinate genetic de complexe poligenice ar fi explicate astfel: . . 290 . de conservare si continuitate a informatiei genetice. Variatiile. Hb a2y2 (fetala). Observam ca sinonimia genei poate fi "dezechilibrata" functional in genomul celular in raport de factorii extemi sau factorii proprii individului. Datorita acestei stabilitati metabolice si capacitatii de replicare semiconservativa. dezechilibrand complexul poligenic cu modificarea. caracterele poligenice prezinta variatii fenotipice si in raport cu perioadele ontogenetice ale individului. se asigura latura sincronica. prezente pe perioade ontogenetice diferite si anume: Hb e4 (embrionara I). dar factorii de mediu pot prezenta variatii ca doza. Acest dualism determina exprimari variabile asupra caracterelor poligenice. De exemplu. se asigura sincronismul informational in spatiu si timp al genomului uman. Hb a282 (adulta II).sau +). ale caracterelor poligenice isi gasesc explicatia urmatoare: componenta genetica este constant mostenita.a) Stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia Plecand de la proprietatile fizico-chimice ale ADN-ului s-a constatat ca aceasta biomolecula are o mare stabilitate metabolica fata de moleculele ARN sau proteine. la om. sistemul hemoglobinelor umane ilustreaza aceasta ipoteza. Astfel. valorica.dualismul interferential stabilit intre componentele genice (dominante si/sau recesive) si factorii externi. iar informatiile genetice sunt inscrise codificat in stmctura aperiodica a ADN-ului genomic.este posibil ca genele din complexul poligenic de control al unui caracter sa fie represate dupa o perioada de activitate ontogenetica. a caractemlui exprimat. Desi cu redundanta informationala.

asigura variabilitatea informatiei genetice pe perioade echivalente de timp. cum ar fi hemoglobinele umane. de actiunea factorilor agresivi externi ce tintesc. Fiecare gena structurala este o "repetitie" in dublu exemplar. Diferentierea este determinata de componenta in cuplurile complementare si anume: sunt gene sinonime care au acelasi mesaj genetic pentru determinarea sintezei unei proteine.si interindividual ca fiind neintamplatoare. intra. Stabilitatea fizico-chimica a genelor sinonime poate diferi de la o gena la alta. sunt caractere a caror exprimare fenotipica variaza in raport cu varsta individului.in raport de "epuizarea" progresiva a redundantei genice. Stabilitatea relativa a genei explica variabilitatea timpului biologic primar. prin numarul puntilor de hidrogen in raport de cuplul complementar A = T sau G = C. dar ele se diferentiaza prin tripletele componente. ca urmare diferente in numarul puntilor de hidrogen.raportarea proceselor desfasurate pe fiecare etapa ontogenetica. ca o consecinta a evolutiei biogenetice primare a genomului. . . O gena din complexul genelor sinonime. . Ca semnificatie bio-genetica redundanta informationala asigura: . La organismele cu reproducere sexuata. Aceasta diferenta in sinonimia genelor poate fi transmisa 291 . genele redundante.si interindividual. Insasi Watson considera variabilitatea timpului biologic intra.variabilitatea fenotipica a caracterului exprimat si determinat genetic. In aceste conditii apare notiunea de "cronon". . .redundanta non-mutanta garanteaza dezvoltarea nonnala a individului si manifestarea in limite de toleranta normala a caracterelor.De exemplu.de variabilitatea coeficientului de reparare a genelor redundante "alterate". garanteaza evolutia "corecta".genetica.de sistemul polinucleozomic care protejeaza. prezenta cromozomilor omologi asigura redundanta informational . ceea ce determina o diferenta a timpului necesar pentru decodificare. conditioneaza si individualizeaza ergonul genie. etapizata ontogenetic a caracterului. Dar selectia adaptativa stabileste valoarea redundantei pentru fiecare gena. poate avea un numar mai mare sau mai mic de cupluri complementare A = T si G = C. distructiv. Pentru aprecierea valorii redundantei pot fi folositi urmatorii parametri: . Aceste diferente indue variatii in stabilitatea si timpul de functionare a genelor sinonime.

de eliminare a intronilor si actiunea ligazei. Dupa Britten si Davidson (1968). se pot produce defecte. precum si a timpului de functionare a informatiei codificata de structura acestora. redundanta informationala a ADNului este asigurata de sinonimia genelor in raport de complexitatea formarii caracterelor poligenice. Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este conditionat de: • Raportul dintre dimensiunea mesajului genetic inscris in structura genei. Se apreciaza ca o gena sinonima difera de gena omoloaga prin ± 12. Mesajul complet pentru edificarea unui caracter ar reprezenta maximum de informatie genetica. Teoretic. de recuplare a exonilor informationali. Dar datorita structurii in mozaic a genei la eucariote. diferenta rezultata din cuplurile complementare a bazelor azotate componente.15% din totalul puntilor de hidrogen. poli A + G + T etc. In consecinta.descendentilor. masura a redundantei. intre mesajul decodificat din ADN si eel ajuns in citoplasma ar trebui sa existe valori identice. Sunt factori de variabilitate a sinonimiei si redundantei care influenteaza coeficientul de stabilitate a genelor implicate in definirea unui caracter multifactorial. nu intotdeauna ARNm cuprinde in totalitate Chronomul genei din ADN.5 . prin mecanisme de restrictie enzimatica. de mediul acid. elimina dezordinile in organism. ARNm. de cantitatea informatiei daca toate nucleotidele componente ce formeaza mesajul genetic ar fi echiprobabile. Variabilitatea timpului biologic individual poate fi determinata si de alti factori cum sunt: raportul dintre valoarea puntilor de hidrogen si temperatura de denaturare. • Factor conditional al chronomului este si raportul valoric intre cantitatea de informatie existenta in ADN si calitatea informatiei decodificata in ARNm. care trecuta in citoplasma. va fi transcrisa in structura unei proteine. Redundanta asigura entropia materiei vii. 292 . Durata informatiei sau chronomul Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este durata de timp cat functioneaza o gena pentru determinarea sintezei tipului de ARN-m si edificarea proteinei cu structura si functii specifice. de concentratia mediului. poli A + T. Deci stabilitatea poate fi "deteriorata" prin procese si mecanisme diverse. Tot factor de influenta este ordinea crescanda a complexitatii structurii genelor sinonime cum ar fi: ordinea poli-A.

50%). ergon. Stabilitatea genei este evaluata in raport de durata de functionare si manifestare a caracterului determinat genetic (ergonul). Sistemul ergon/chronon (E/C) Sistemul ergon/chronon reprezinta a patra dimensiune a genei. Aceasta dimensiune a fost demonstrata prin studiul cuplurilor gemelare univiteline ("homozigoti"). Chrononul este o notiune "simpla". Nu aceeasi valoare a fost stabilita la gemenii bivitelini (raportul fiind de aproximativ 0.• In durata informatiei si functiei genei timpul temporal (chronomul) poate fi influentat de eventuale imbolnaviri ale organismului care modifica mecanismele activitatii unor gene. pot fi materializate in sinteze eronate de molecule proteice sau dereglari in reglajul genetic al sintezei de proteine. Datorita particularitatilor ergonice ale fiecarei gene din complexul sistemului poligenic explicam diferentele E/C. In concluzie. Raportul E/C permite sa apreciem stabilitatea genotipului constitutional al individului. Evaluarea raportului E/C permite sa apreciem gradul de stabilitate a genei (ergonul). stabilitatea fiind relativa. calitate.90% pe perioade ontogenetice la gemenii proveniti din acelasi cadru familial. chronon. partiala. Studiul confirma ca fenotipic caracterele poligenice sunt exprimate cu o coincidenta valorica de aproximativ 0. iar chrononul genei este evaluat pentru fiecare individ din cuplul gemelar. cu gradul de stabilitate a genei. sa apreciem timpul potential de activitate a genei (chrononul). Mutatiile se produc cu viteze invers proportionate cu chrononul. Dobzhausky facea urmatoarea rem area: "este raspandita opinia conform careia genotipul unui individ ramane neschimbat din momentul 293 . sa induca modificari in structura unor gene. care acumulate. Gena neomutanta prezinta alta dimensiune temporala fata de gena salbatica. Ergonul este o notiune "complexa" care insumeaza mai multe componente: factorii de mediu pot induce mutatii ireversibile in structura genelor. Este posibil ca unele boli pe care individul le prezinta in diverse perioade ontogenetice. in aceleasi conditii sociobiologice. economice si acelasi nivel de cultura. Ergonul unei gene difera de ergonul altor gene din complexul poligenic ce determina un caracter. Ca informatia genetica sa fie citita in totalitate si materializata in structuri proteice trebuie respectate inter-relatiile redundantei si limitele de toleranta normala asigurate intre: cantitate. consideram ca redundanta genei este asigurata pe un timp limitat.

Aceste distructii genice pot avea efecte secundare nefavorabile pentru organism. . structura genei. Timpul activitatii diferentiate a genelor din complexul poligenic si ritmul de functionare sunt datorate componentelor nucleotidelor complementare: numar crescut sau redus al cuplurilor A = T sau G = C.genetica si factorii de mediu. . Neconcordanta este determinata de momentul inceperii functiei de decodificare a mesajelor inscrise in structura genelor structurale dar si a timpului necesar decodificarii. in timp ce fenotipul se modifica continuu.alterarea inform atiei genetice inscrisa in structura genei.modificarea stabilitatii structurii genei. altii cu ritm variabil. Dobzhausky (1965) confirma ca factorii de mediu au influente aditive in expresivitatea fenotipica a caracterelor poligenice. deoarece la adult functioneaza alte gene. sunt: . Aceste neconcordante in activitatea operonilor pot influenta variatii ontogenetice in manifestarea unui caracter. Parametrii de calcul a raportului E/C. Factorii externi pot modifica raportul E/C prin: . respectiv a patra dimensiune a genei.introducerea interactiunii operative de tip represie si transcriere.capacitatea de reparare a ADN unde este inscrisa. codificat. Uneori raportul E/C poate fi modificat chiar in cadrul aceluiasi operon datorita neconcordantei interactiunilor (influenta si raspuns) dintre gena reglator si genele structurale. care existau in genom in perioada embrionara sau copilarie". In raportul E/C factorul timp modifica valoarea interactiunii alelice si intergenice din complexul poligenic.fecundatiei si pana la moarte. dar pot influenta distructiv structura si functia unei gene. Aceasta afirmatie nu este corecta. . intre informatia .redundanta informationala a genelor implicate in definirea caracterului poligenic. . Neconcordantele cronogenetice E/C pot fi determinate de repartitia pe cromozomi diferiti a operonilor implicati in edificarea aceluiasi caracter. iar prin depasirea limitelor de toleranta normale se trece in patologia individului. 294 . Sunt operoni cu activitate rapida.stabilitatea moleculara a genei.

Permite o evaluare subiectiva asupra trasaturilor poligenice. biologie moleculara. evidentiaza ca heritabilitatea conflrma conceptul ereditarist. 295 . . Valorile inregistrate se compara intre membrii familiei si cu valorile indivizilor neinruditi din populatie. unnarindu-se manifestarea caracterului poligenic pe perioade ontogenetice.3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale Perfectionarea metodelor citogenetice. Pentru a demonstra dualitatea conditional si interference intre constitutia genetica primara si influentele induse de factorii de mediu. genetica antropologica.studii familiale si analiza pedigree-ului. bio-sociologie a evidentiat ca variatiile fenotipice ale caracterelor poligenice sunt determinate de doi factori: . in care se dezvolta individul pe tot parcursul vietii sale.studiul susceptibilitatii caracterelor biologice si markerilor genetici. statistic. a) Studii familiale si analiza pedigree-ului Analiza membrilor componenti din familie este o metoda clasica pentru studiul geneticii umane. pentru a stabili "cuantumul valoric" al componentei genetice a individului si influenta aditiva indusa de factorii externi sunt folosite metodele: . pe filiatie directa si heredocolaterali. Metoda are un caracter relativ limitat ca interpretare si aplicabilitate.studiul copiilor adoptati. Metoda se bazeaza pe principiul ereditarist.studiul cuplurilor de gemeni. Datele obtinute. metoda se bazeaza pe principiul stabilirii "riscului" familial ca probabilitate de transmitere a unui caracter normal sau patologic la indivizi. Prin aceste studii comparative stabilim o anume relativitate. . Folosita initial de Galton.factorii genetici determinant din constitutia individului. . deoarece fiecare descendent mosjeneste de la fiecare parental 50% din constitutia genetica realizata prin fecundare. precum si substratul genetic predispozant. In esenta. Aceasta analiza permite sa stabilim riscul familial al unor boli poligenice. metoda este un studiu comparativ al caracterelor prezente la parinti si manifestate la descendenti. gradul si componenta genetica familiala. Metoda impune un studiu familial dinamic. conditionali si influenta. .factorii de mediu.3.

de fenocopii sau cazuri familiaie sporadice. socio-economice. Miron Baron (1990) apreciaza ca penetranta redusa explica manifestarea variabila a caracterului intre indivizi. In consecinta. Baron considera ca parametrii modelului SML sunt urmatorii: frecventa alelelor. educative. respectand legile mendeliene. Noile concepte pun accentul pe studiul penetrantei incomplete sau cu determinism genetic variabil. concluzie rezultata din studiul pedigree-ului. transmiterea si segregarea caracterului pot evidentia participarea unui singur cuplu alelic. Prin metoda MFP se obtine un prag care evidentiaza limitele de toleranta ale individului pentru fenotipul caracterului determinat poligsnic. Acest model ia in analiza doi factori de concomitenta si influenta: complexul de gene si factorii de mediu ce influenteaza caracterul exprimat fenotipic. pedigree-ul stabileste mecanismele comportamentului dominant sau recesiv al genelor din complexul poligenic implicat in edificarea caracterelor cu manifestare multifactoriala (genotip-mediu). exprimarea fenotipica a genotipurilor mentionate. cum ar fi influentele culturale. Daca metoda studiului familial stabileste similitudiunea si heritabilitatea intre membrii familiei. De exemplu. pragul si masura variatiei mediului. In aceste conditii la membrii familiei ar trebui sa existe genotipurile: homozigoti dominanti.modelul poligenic multifactorial .MFP. Dar caracterele multifactoriale sunt determinate de multiple cupluri de gene nealelice. 296 . In analiza pedigree-ului se impune necesitatea elaborarii unor modele statistice pentru a stabili concordanta genetica in cadrul familial. Caracterele poligenice nu confirma legile mendeliene. se alege modelul MFP. Pentru caracterele poligenice sunt elaborate noi concepte de analiza a pedigree-ului.SML ("single major locus"). Pragul valoric corespunde gradului de implicare al factorilor genetici si al factorilor de mediu in edificarea caracterului poligenic. dar sumative. Fiecare din cei doi factori are efecte minime.modelul locusului unic major . Dintre. homozigoti recesivi si heterozigoti.Daca variatiile ar respecta modelul SML. . modelele genetice folosite la studiul pedigree-ului mentionam: .Ca varianta a studiilor familiaie este intocmirea si analiza pedigree-ului. La analiza valorica a pragului pot fi asociati si factorii non-genetici.

Relatia pentru a exprima heritabilitatea va fi: H2 = G/ (G + B + E) Heritabilitatea este masura prin care stabilim rolul factorului genetic in definirea caracterului poligenic.contributia mediului in functie de varianta "B". valorile scalei gaussiene fiind cuprinse intre cele doua extremitati ale scalei.contributia factorilor genetici aditionali cu varianta "G".modelul multifactorial cu prag Metodele prezentate.trasaturi multifactoriale cu prag "fenotipic". Cu cat heritabilitatea este mai accentuata. impun argumente si interpreted mai ample. La om.contributia factorilor intamplatori din mediu. pedigree-ul poate prezenta erori de interpretare cauzate de epistazia genica .modelul mixt al carui principiu este: "combina transmiterea unei gene din fondul poligenic si efectele mediului". . In cazul cand se depaseste de doua ori variatia standard (x2 ±2G) normala se considera valori exceptional ce depasesc limitele de toleranta. ."g". 297 . . caractere cu manifestari fenotipice diferentiate pe perioade ontogenetice ale indivizilor. Caracterele multifactoriale pot fi grupate in trei clase: .modelul SML cu mai mult de doua alele.Geneticienii au conceput si alte modele de analiza in transmiterea caracterelor poligenice. in populatie. in populatie. varianta "E". . de pleiotropie etc. cum sunt: . normale sau patologice."e". . factorii genetice sunt mai importanti.modelul analizei a doua locusuri care urmareste analiza a doua cupluri de gene nealelice care interactioneaza in grade diferite. Ca urmare. . . metoda studiului familial si metoda de analiza a pedigree-ului la studiul caracterelor poligenice. in special a datelor obtinute din studiul familial. un caracter poligenic cu variatie continua are o distribute normala in familie. Uneori. Caracterele multifac tori ale continue au distribute gaussiana in familie.modelul poligenic prin care se apreciaza efectele sumative ale fiecarui locus genie din sistemul poligenic."b". pentru studiul familial si analiza pedigree-ului este necesara calcularea heritabilitatii genetice.trasaturi multifactoriale cu variatie continua. concept care separa influentele relative genotip-mediu. Fenotipul caracterelor multifactoriale reprezinta "suma" a trei valori: .

Importanta este aplicabilitatea metodei si in studiul bolilor multifactoriale din populatiile umane. Cuplurile gemelare pot fi: . identitatea fiind de aproape 100%. Un criteriu de analiza cu un aport substantial de stabilire a cuantumului valoric al complexului poligenic. La MZ se pot consemna unele diferentieri in expresivitate (variabila) pentru caracterele cu dependenta de mediu. Lean 1992.Rezultatele pe care Larmat (1977) le-a sintetizat sunt urmatoarele (tabel): 298 . aceeasi marked genetici. Aceasta regula isi gaseste aplicabilitate interpretativa pentru caracterele poligenice. Reinberg 1991. gemeni univitelini care prin separare se dezvolta in conditii diferite de mediu si viata socio-economica. cu un fenotip aproape identic.cuplul gemelar dizigot (DZ) rezulta din fecundarea. ii reprezinta studiul cuplurilor gemelare. Jones 1993. un studiu corect respecta urmatoarele criterii de analiza a cuplurilor gemelare: . Pentru a se obtine date concludente. Metoda respecta o regula elaborata de Tourraine: "cand concordanta este regula iar discordanta exceptia. Athanasiu 1995 s. markerii genetici cu identitate de 50%. rezultat dintr-un singur ovul fertilizat. .gemeni bivitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. Gemenii DZ pot fi de sexe diferite.cuplul gemelar monozigot (MZ).a. studiul fratriei gemenilor cu aceleasj conditii de viata cu a cuplului gemelar. . Gemenii monozigoti (MZ) au acelasi sex. . Au aceeasi zestre genetica. corelat cu aportul factorilor de mediu in definirea unui caracter multifactorial. Astfel de studii incepute de Galton (1905) si continuate de diversj cercetatori (Larmat 1977. Ca urmare s-au cautat alte criterii de a studia poligenia caracterelor.) au urmarit analiza diferentelor intre sistemul poligenic determinant al unui caracter si gradul de influenta a factorilor de mediu. dar gradul de exprimare fenotipica este cu dependenta de factorii de mediu". au 50% identitate genetica. caracterul este determinat genetic. concomitenta. iar manifestarea caracterelor multifactoriale mult diferentiata.gemeni univitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. a doua ovule de catre doua spermii. La cuplurile gemelare MZ si DZ se poate urmari si stabili gradul de influenta a factorilor de mediu in expresivitatea caracterelor poligenice.b) Studiul cuplurilor gemelare S-a facut observatia ca studiul familial si metoda pedigree-ului ofera date nerelevante asupra caracterelor poligenice. cu formarea a doi zigoti. Monod 1970.studiul aceluiasi caracter la indivizii neinruditi.

90 . Burt Erlenmeyer Kimling Jarvik Schields Zozzo Gemeni MZ crescuti impreuna Gemeni >.41 0. 1977). .87 0.23 Exprimarea coeficientului de corelare multifactorial a la cuplurile gemelare in raport de fratrie si indivizii neinruditi (dupaLarmat.94 (in raport de autorui studiului).75 0.6 0.94 0. .42 0. Explicatia acestei diferentieri este urmatoarea: gemenii MZ au aceeasi zestre genetica 299 .Lffturi studiate Neumansi col. Diferentele mici. separati si dezvoltati in conditii diferite de mediu.92 0. Diferenta coeficientului de corelare poate ajunge pana la 25%.77 0.Coeficientul de corelare intre gemenii univitelini crescuti in acelasi mediu familial variaza in limite statistic nesemnificative.76 0.42 0.Coeficientul de corelare intre MZ.25 0.51 0.0.53 0.77 0.86 0.50 0.55 0. prezinta o diferenta semnificativa valoric.53 0.49 0. nesemnificative.90 0.28 0. in expresivitatea caracterelor poligenice sunt consecinta raspunsului diferit.1Z crescuti separat Gemeni DZ crescuti impreuna Fratria crescuta impreuna cu cuplurile gemelare Fratria crescuta separat de cuplurile gemelare Indivizi neinruditi dar crescuti impreuna cu fratria si cuplul gemelar 0. la aceiasi factori de mediu. neuniform. fiind obtinute valori cuprinse intre 0.54 0.

sau diferente de expresivitate a aceluiasj caracter pe perioade ontogenetice ale individului Concluziile ce se desprind din studiul cuplurilor gemelare (MZ si DZ) si fratriile acestora sunt: caracterele poligenice . socioeconomice si culturale.(~ 100%). rezulta din aceste studii ca nu se absolutizeaza conceptul ereditarist constitutia genetica nu are rolul singular determinant in expresivitatea 300 . camine familiale sau orfelinate. acesti factori au indus modificari asupra caracterului poligenic. dar separati prin adoptie.de 50%o fata de MZ. Deci nu putem neglija influenta mediului asupra caracterelor poligenice. dar si de prezenta si influenta factorilor de mediu ce actioneaza asupra genotipului. Prin separare si dezvoltarea in conditii de mediu diferite. confirma diferentele de corelare. dar fiind separati si dezvoltati in alte conditii geografice. a caracterelor multifactoriale. Ace§ti factori au efecte aditive si interferand cu constitutia genetica. determina diferente graduale in expresivitatea fenotipica a aceluiasj caracter la indivizii conspecifici. . Rezultatele obtinute la cuplurile MZ. Aceasta corespondenta valorica in expresivitatea unui caracter in fratrie fata de DZ este datorata genotipului constitutional care prezinta acelasj raport .Cat priveste coeficientul de corelare intre cuplurile gemelare si fratrie. expresivitatea fenotipica diferita a aceluiasi caracter evidentiaza influenta aditiva (pozitiv sau negativ) indusa de factorii de mediu asupra genotipului.Valorile total diferite in expresivitatea caracterelor poligenice intre gemenii MZ si DZ. cu influenta factorilor de mediu. Geamanul separat de mediul familial a reactionat diferit la noile conditii de dezvoltare. valorile sunt apropiate cu valorile corespunzatoare gemenilor DZ. Ca urmare si raspunsul DZ la aceleasi conditii de mediu va fi total diferit fata de MZ. cu predispozitie genetica si cu dependenta partiala de factorii de mediu vor avea expresivitatea fenotipica in raport de numarul cuplurilor de gene nealelice (dominante sau recesive) cu actiune convergenta in determinarea caracterului. prezinta diferente ce pot ajunge pana la valori de aproape 75% fata de MZ si de 25% daca raportarile se fac la DZ si fratria cuplului gemelar DZ. Diferenta ajunge pana la 50% la DZ fata de MZ. uneori unii factori putand modifica gene din complexul poligenic.multifactoriale. care. sunt cauzate de constitutia genetica diferita intre acesti gemeni.Analiza coeficientului de corelare intre indivizii neinruditi dar dezvoltati in acelasi mediu familial cu DZ. desi dezvoltati in acela§i mediu familial. . . unde au alte conditii de dezvoltare. MZ si fratria.

rezulta din valoarea raportului dintre rianta genotipului (VG) si varianta fenotipului (VF): VG/VF.aracterului poligenic nu se neaga rolul ambientului in dezvoltarea rganismului si edificarea caracterelor poligenice . initiat de Holzinger si izvoltat de Larmat ("Genetica inteligentei". e confirma conceptul dualist. Aportul constitutiei genetice a complexului poligenic in expresivitatea lotipica a caracterului poate fi apreciat in raport de aportul componentei 'ML = varianta MZ este media patratelor decalajului dintre performantele obtinute de :are individ din cuplul MZ in raport cu valoarea medie a cuplului MZ.76). . 301 . exprima suma variatiei de influenta a factorilor de mediu si egalitatii genotipului intre gemenii DZ diferenta intre valorile DMZ si DDZ a indivizilor din fiecare cuplu melar exprima efectele sumative ale cuplurilor de gene nealelice fectele determinismului genetic).4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale Pentru stabilirea efectului sumativ de influenta a factorilor de mediu . se bazeaza pe itele obtinute din studiile cuplurilor gemelare MZ siDZ. raportata la fiecare membru din cuplul gemelar Z. Calculul heritabilitatii caracterelor poligenice. reprezinta variatia ambientala.DMZ) / DDZ (1) Diferenta rezultata din aceasta relatie poate fi exprimata ca rianta VMZ2' prin relatia: H = (VDZ ."diferenta medie a expresivitatii caracterului stabilita la MZ )MZ) cu acelasi genotip. prin efecte sumative.upra genotipului in expresivitatea unui caracter poligenic se foloseste letoda de calcul a heritabilitatii. DZ. asigura variatii fenotipice in manifestarea aracterelor poligenice. Geno tipul. Criteriile de calcul sunt: . 1977 pg.VMZ)/ VDZ (2) 5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice Varianta genotipica." Respectand aceste criterii de calcul se •tine urmatoarea relatie a expresivitatii heritabilitatii: H = (DDZ . decalajul valoric mai mare intre DZ. componenta principala in exprimarea lotipica a caracterului poligenic.conceptul ambientalist 5 remarca o dualitate interferentiala intre genotip si influenta mediului are.

COVGE este varianta valorilor geno tipice (VG) si variatia valorilor fenotipice (E).mediului. reprezinta valoarea sumativa indusa de influenta factorilor de mediu extern asupra gradului de exprimare fenotipica a caracterului multifactorial . ca efect sumativ "suplimentar" (aditional) a factorilor de mediu modificati. Varianta indusa de mediu. Varianta (variatiile individuale).varianta genotipica rezultata din recombinarile aparatului genetic.varianta totala a fenotipului caracterului poligenic. prin separare. VE . Varianta este media acestor diferente ridicata la patrat. valoarea data" de dominanta genelor (VD) si valoarea data de interactiunile intergenice (VI). se introduce notiunea de covarianta (COVGE). Cand individul se dezvolta in alte conditii de mediu sau cand la conditiile normale actioneaza un factor suplimentar capabil a influenta expresivitatea caracterului poligenic. astfel incat vor avea conditii de mediu diferite. influentand un caracter 302 .capacitatea mai multor factori de a varia similar sau suplimentar. fata de valoarea variantei dezvoltarii normale a individului. Abaterea de la valoarea medie a familiei sau a populatiei este exprimata prin varianta. Sunt cazun cand apar diferente intre variatia indusa valoric de mediu si variatia genotipica. se dezvolta in conditii diferite de mediu. Ea se exprima prin relatia: VG = VA + VD + VI. Varianta data de mediu este inclusa in varianta totala a caracterelor.varianta devierilor induse de mediu. Ca varianta negenetica. Varianta genotipica este suma a trei valori: valoarea ameliorarii aditive a caracterului (VA). Covarianta. Aportul mediului plus componenta genetica influenteaza diferenjial valoarea si gradul expresivitatii fenotipice a caracterelor poligenice la om. Componentii variantei sunt: VG .poligenic. Relatia va fi: VE = VG + VE + 2COVGE Covarianta se introduce in calculul VE (variantei fenotipice) numai in conditiile carid membrii cuplului MZ. In aceste cazuri un factor din mediul extern poate amplifica sau diminua valoric manifestarea caracterului multifactorial. EF . VF = VA + VD + VI + VE ~~ Covarianta . Acest aport se stabileste prin mas ararea caracterului exprimat fenotipic la gemenii DZ sau MZ separati prin adoptie.

in analiza genomului. extensiv. din genomul celulelor umane.tiile sale. lerimental. perfectionarea metodelor au permis abordarea r studii care au revolutionat genetica: incercari de cartografiere a omului uman. principii si aplicabilitatea ingineriei genetice si clonarea omului uman. ultrastructura sau arhitectura tiala (cuaternara) a cromozomului celular. Studiile ce au urniat au stabilit structura tridimensionals a moleculei ADN. norabile. 303 . care determine si *ura functiile de ereditate si variabilitate. rolul ADN-ului in transformarea virulentei la bacterii. prin structura si . a ADN-ului. INGINERIA GENETICA §1 LONAREA GENOMULUI UMAN RINCIPII Suportul molecular din genomul organismelor. a inceput sa fie studiat intensiv. stabileste tipul constitutional genetic caracteristic fiecarui vid conspecific. Progresele tehnice. care. Intelegerea importantei acestor studii impune prezentarea etapelor. din anul 1944 cand Avery si Mc Leod au demonstrat. au stabilit functiile si vitatea semantics in definirea unor caractere exprimate fenotipic.apitoiul VII &RTOGRAFIEREA.

ulterior au fost elaborate definitii si ipoteze referitor la tipul constitutional al individului. neurologi. in masura in care acesta formeaza. Nascuta din neccsitatea de a explica functiile de ereditate §i variabilitate (sincronica si diacronica). Dar in acela^i timp este sj o stare care poate deveni instabila pentru ca pot interveni factori externi organismului. Pende. endocrinologi §i geneticieni.Structura corporala si caracterul". a evidentia progresele realizate in ingineria genetica cu implicatii in patologia umana. El considera terenul sau tipul constitutional al individului uman „o stare a materiei vii care rezulta din prezenta in celula a unui mare numar de constituenti chimici. De exemplu. In 1922. etc. s-a ajuns la o definitie cuprinzatoare elaborate de Delaunay (1969). Aceste ipoteze §i definitii au fost elaborate de psihologi.C. in lucrarea . normale sau patologice ale omului.1. I. definea tipul constitutional in urmatorii termeni: „este ansamblul caracterelor unui individ grefate pe ereditatea sa". Tipul constitutional genetic Daca in conceptia filozofilor antici prin constitute se intelegea structura fizica a individului. Dupa o suita de formulari. pentru a valorifica efortul de cartografiere a genomului. se impune elaborarea unei formulari cuprinzatoare care sa exprime esenta constitutiei bio-genetice. Mai tarziu. starea sa anatomica stabila.Parhon (1930) definea tipul constitutional ca o . sau inerenti lui". In 1934. adapate la influentele modificatoare ale mediului inconjurator. fiziologiei §i caracterologiei". compozitia sa chimica. Kretschmer (1921). Sunt particularitati determinate genetic. Pentru intelegerea corecta a conceptului „tip constitutional genetic" al individului uman. definitia contureaza clar ca trasaturile morfo-fiziologice §i comportamentele 304 . fiziologice §i psihologice. exponent al scolii constitutional italiene considera tipul constitutional ca un ansamblu de particularitati morfologice.. 0 stare relativ stabila deoarece depind in ultima instanta de factorii genetici. spune Pende. Kretschmer redefine§te notiunea de tip constitutional considerand-o un „ansamblu al intregului organism.. incomplete sau eronate. modul de functionare a diverselor organe si felul in care el se comporta din punct de vedere psihic". prin care se caracterizeaza individul. „conformatie morfologica a unui individ dat.. o entitate somato-psihica cu o interpretare activa si o interdependent^ constants a morfologiei. psihiatri.

morfologica si functionala in raport cu indivizii conspecifici. posibilitatile de recombinare a aparatului genetic. pigmentatia. Se cunoaste ca ADN-ul cromozomal din nucleu. Consecintele acestor „dereglari" in aparatul genetic pot fi: . Aceste posibilitati de recombinare a genomului indue marea diversitate a constelatiilor genice.si micromorfologice. Neidentitatea fenotipica intre genitori si descendent este rezultatul diversitatii genotipurilor realizate prin recombinarea genetica a genomului in meioza genitorilor si unirea aleatorie a gametilor haploizi (ovulspermie. consemnam diferentieri. mecanismele genetice implicate in diferentierea viitorului organism pot fi „dereglate". trasaturile de caracter. valoric sunt amplificate. tisulara. Totusi. Au continuitate genetica. organogeneza. in forma codificata. care controleaza diferentierea celulara. La organismele cu reproducere sexuata si om. in genomul fiecarui individ. Sunt procese si factori ce pot duce la modificarea tipului constitutional al individului.reprezinta raportul de interdependenta stabilit intre factorii genetici si factorii externi. lipsa unei totale identitati somatice. macro. comportamentale au un determinism genetic mostenit de individ de la ascendenti. 305 . Ele se realizeaza prin recombinari inter. Desi mostenite caracterele de la ascendenti. moleculare.„instabilitatea" caracterelor ereditare. greutatea. cu formarea zigotului din care se dezvolta un nou organism). Toate trasaturile de caracter. dar calitativ este particular fiecarui individ. Deci principiul biologic de realizare a termenul constitutional genetic isi gaseste fundamentul in ADN-ul genomic. . originala si irepetabila genetic. deviante sau patologice.si intracromozomale. Latura morfologica si componentele tipului constitutional au valoare practica si teoretica deosebita deoarece stabileste particularul si individualul fenotipului: forma corpului. sunt inscrise. este relativ constant pentru specie. consemnam diversitate in exprimarea fenotipica. De aceea se considera ca fiecare individ este o fiinta unica. temperamentul. talia. prin zestrea genetica. Caracterele morfologice exprimate fenotipic au un determinism genetic. trasaturile normale. in meioza fiecarui genitor. consecinta actiunii factorilor mezologici „agresivi". structurala.aparitia unor dezechilibre in tiparele informational-codificate genetic. comportamentul. prezentand o constitute bio-moleculara. stabilitatea este relativa deoarece in perioada dezvoltarii embriofetale.

a modificat virulenta la microorganisme. Ca prima etapa.Daca diversitatea constelatiilor genice este consecinta recombinarilor inter. cartografiere si clonare.5 miliarde perechi de nucleotide. Este etapa conturarii noului compartiment de cercetare: „biologia si genetica moleculara". In prezent. Metode de analiza a structurii ADN Principii In studiul genomului uman sunt etape care au pernis elaborarea proiectului de decodificare. cu implicatii in practica bio-medicala si inginerie genetica. G.Structura ADN-ului celular). cand. ingineria genetica §i clonarea genomica. este anul marcat cu o descoperire de importanta bio-medicala esentiala: „ingineria genetica sau tehnologia ADN-ului recomnbinant". Aceste studii au permis descifrarea §i implicarea ADN-ului in ereditatea si variabilitatea organismelor vii. este anul 1944 cand Avery si Mc Leod. experimented pe Diplococcus pneumoniae au stabilit rolul ADN-ului in ereditate. 306 . Waxon §i Crick (laureatii premiului Nobel) au stabilit structura tridimensionala a ADN-ului. Descifrarea structurii ADN-ului a fost posibila folosind metode sj tehnici moderne de studiu si cercetare. iar Chargaff complementaritatea bazelor azotate. A urmat anul 1953 cand. In prezent se cunoaste ca in genomul uman se gasesc aproximativ 3. in schimb specificitatea structurii fiecarei molecule de ADN (in care sunt inscrise codificat informatiile genetice pentru fiecare trasatura de caracter) este explicate prin posibilitatea de ordonare aperiodica a celor patru baze azotate (A. 2. C). datorita microaparaturii §i metodelor de cercetare realizate pentru cartografierea genomului. prin transformarea moleculei. O etapa deosebita in studiul biologiei §i geneticii moleculare incepe in anul 1970. T. impune cunoa§terea structurii ADN-ului (vezi capitolul 2 .si intracromozomice.

UV ajuta sa identificam prezenta acestor molecule in celuUL b) . Pentru identificarea catenelor si.81 m/'sec2 307 .) metoda absorbtiei ADN-ului in UV a fost elaborate de Casperson in 1936. nucleotidele se vor marca cu N14 sau N15.Ca principii. nu ajuta la stabilirea structurii totale a moleculei de ADN. bazata pe capacitatea moleculei de ADN de a cristaliza in saruri de litiu si sodiu. se introduce intr-o solutie de CsCl (clorura de cesiu). apoi se supune centrifugarii la 140. Metoda descrie structura ADN-ului pana la nivelul a 10 milionimi de milimetru. d) .Denaturarea . calitativa.Absorbtia in ultraviolete (U.V. metodele folosite pentru analiza structurii ADN-ului sunt urmatoarele: a) .1 nm (nanometri) G = acceleratia gravitationala = 9. Ca metoda calitativa. lumina UV in lungimea de unda de 260 nm23. timp de 24 ore. Aceasta metoda.000 g24.Spectrul de difractie a razelor X Este o tehnica cristalografica. analiza facandu-se pe generatii celulare in functie de atomul marcat folosit. Metoda se bazeaza pe urmatorul principiu: ADN-ul extras din celula si purificat. c) . Principiul metodei se bazeaza pe proprietatea moleculei de ADN de a absorbi specific.renaturarea prin variatii termice 23 24 " 'A = 10"'° m = 0.Ultracentrifugarea in gradient de densitate Metoda a fost elaborata de Meselson si Stahl in 1958 pentru a demonstra ca ADN-ul dublu catenar (respectand principiul complementaritatii bazelor azotate de cupiare a celor doua catene polinucleotidice) se replica semiconservativ. a moleculelor de ADN. Datele se aduna pe clisee spectrale de difractie a razelor X si analizate prin ecuatiile transformarii Fourier. respectiv.

Denaturarea moleculei de ADN se face timp de 10 minute la temperatura de 100° C in solutie apoasa. intr-un timp mai indelungat. In aceste conditii termice cele doua catene complementare ale moleculei se separa prin ruperea puntilor de hidrogen. se realizeaza renaturarea moleculei. Metoda se foloseste in hibridarile moleculare ADN-ADN sau ADN-ARN. Primele observatii au fost facute pe ADN-ul bacteriofagilor dupa prealabiia distrugere si eliminare a capsidei proteice.Secventele repetitive se reasociaza intr-un timp rapid. Parametrii care asigura gradul si viteza de renaturare a ADN-ului denaturat sunt: concentratia initiala (Co) si timpul (t) de refacere a moleculei ADN. in timp ce secventele nerepetitive reasociaza lent. Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN si timpul de reactie pentru reasociere care se exprima in secunde: Cot .Studiul ADN-ului la microscopul electronic cu transmisie Incepand din 1960. Viteza de repetabilitate este determinata de complementaritatea secventelor polinucleotidice: secvente complementar repetabile sau secvente nerepetabile. iar vascozitatea scade.cot = valoarea de comparare a vitezei de reasociere a secventelor monocatenare de ADN.Principiul metodei este urmatorul: se incalzeste ADN-ul in solutie apoasa. cu atat valoarea de asociere a catenelor complementare este mare si invers. catenele complementare se recupleaza. In raport cu valoarea Cot rezultatul si interpretarea sunt urmatoarele: cu cat valoarea Cot este mai mica. gratie metodei puse la punct de Cairus. catenele raman separate. Daca solutia este racita brusc. catenele nu se mai recupleaza. Denaturarea se considera ireversibila. se examineaza molecula de ADN prin vizualizare la microscopul electronic. e) . 308 . In aceste conditii denaturarea este reversibila. Prin denaturare creste absorbtia in UV a bazelor azotate libere. Cand solutia se raceste lent.

Cartografierea enomului uman Identificarea. sau identificam formarea unei clone celulare capabila initieze un proces genetic tumorigen etc. cu respectarea complementaritatii ileotidelor din structura genei investigate si nucleotidele ordonate in ida genetica. sunt metode care. dau posibiliatea de a elucida comportamentul si amplificarea unei gene : poate fi clonata. . . De asemenea. locusul si analiza unei gene din cromozomul genomic.usul exact al genei pe cromozom. Pentru aceasta analiza se folosesc sondele genetice care recunosc lele normale sau anormale. Prin metoda hibridizarii moleculei de ADN evidentiem daca gena utanta este mostenita de la ascendenti. identificam prezenta genelor in genom. prin identificarea si structura genei. Respectand principiul cronogenetic si onobiologic. in industria de medicamente 1. sau prin identificarea diversilor markeri genetici. momentul inceperii stoparii activitatii lor. efectele deviante a unei gene mutante asupra nului.. clarifica mecanismele translatiei infonnatiei genetice. activitatea lor. pot fi folosite in mecanismele de *inerie genetica. Metode de analiza a genelor. Hibridizarea ADN-ului genomic Una din metodele recomandate pentru complexul de activitati si :ntificare a genelor este hibridizarea ADN-ului din genomul celular. in terapia bolilor pe fond genetic (determinate de gene itante). Dupa separare se identified pozitia. lensiunea si componenta nucleotidica a genei folosindu-se sonde 309 . Studiul genelor din genomul celular da posibilitatea de a urmari pe ape ontogenetice. :scifreaza reglarea genetica a sintezei de proteine. in modificarea virulentei bacteriilor. Principiul metodei este urmatorul: separam termic catenele nplementare din molecula ADN. daca este un produs mutagen „de vo" (neomutatie).

sonda se va cupla pe secventa monocatenei din ADN genomic.. De exemplu: sa presupunem secventa polinucleotidica pe monocatena ADN: .... |<------------------------------>| daca sonda artificial sintetizata si marcata cu 32p are componenta §i ordonarea in nucleotide de tipul: . este realizata daca: ADN-ul separat termic monocatenar are structura omoloaga cu sonda folosita. refacand structura bicatenara a ADN. IIII III III III III IIIIII III II Sonda... marcata cu 32p..... hibridizarea.......... care.eliberarea ADN-ului extras (fragmentare) cu ajutorul unei enzime de restrictie corespunzatoare.A T T T C G G C ATTGATTGG.............. se va cupla cu o secventa omoloaga din genomul celular.. care au structura cunoscuta........ vilozitati coriale.. complementar.. Etapele metodei Southern .....Blot sunt urmatoarele: . .. celule amnidice... AAGCCGTAACTA. care a fost separata sub actiunea enzimelor de restrictie.... prin folosirea sondelor genetice..... Se folosesc diverse metode de hibridizare moleculara.... astfel: ADN........... Este metoda de transfer Southern .monocatenare de ADN. Deci. -denaturarea fragmentelor de restrictie pentru separarea monocatenelor..... respectiv cu o gena... fibroblasti.. Conform principiului complementaritatii bazelor. Sondele sunt marcate cu izotopi radioactivi.....ATT TC G G C A T T G A T T G G ....Blot Principiul metodei: se foloseste o sonda specifica..extragenea ADN-ului genomic din limfocite. etc.. 310 . prin fragmentare.... A AG C C G T A AC A. secvente cu o dimensiune pana m 20 Kb........... sau sonde fluorescente....... La nivelul siturilor de restrictie se pot obtine.... a) Metoda Southern . separata termic.. Conform principiului complementaritatii....Blot... sonda (sau sondele) se va / se vor cupla complementar pe secventa monocatenara „omoloaga" a ADN-ului analizat......

Blot Principiu: se foloseste molecula de ARNm extras din celula >anismului investigat. Este o metoda cu aplicabilitate in consultul si sfatul genetic familial. prin icrodelatii sau prin insertii genice. stabilim tipul de gena. Pentru identificarea si pozitia genei folosesc sonde marcate cu substante fluorescente (FISH). unde vor fi imobilizate. Avantajul metodei Southern .identificarea genelor cu mutatii punctiforme din genom.molecula hibrida dublucatenara din fragmentul DN monocatenar restrictionat si sonda complementary se supun spalarii. in antropologie. jasemenea ajuta sa stabilim care dintre genitorii unui copil are in genomul Dpriu gena mutanta transmisa descendentului. pentru ibilirea tipului constitutional al individului analizat.Blot este urmatorul: .evidentierea complexului hibrid dublu catenar cu ajutorul unui mnal care este un indicativ pentru identificarea dimensiunii si pozitiei igmentului hibridizat. sau prin ipilarizare. Metoda FISH sau hibridizarea in situ a ADN Analiza se face direct pe genomul celular.. ARNm va complementariza cu o sonda mocatenara de ADN marcat cu ~ p (ADNc denaturat). sau ntificarea microdeletiilor. Metoda Northern . cand cromozomii se sesc in prometafaza ciclului mitatic. Cuplarea respecta principiul complementaritatii bazelor azotate. Metoda permite identificarea organismului. daca este heterozigot ntru o gena mutanta.prepararea sondelor si marcarea lor radioactiva. 311 .complexul format . . care la randul sau complementariza cu oligonucleotidele ADN-ului antisens. .trecerea fragmentelor monocatenare pe geluri de agaroza.identificarea unei gene normale in genomul celular. . criminalistica. si diagnosticul prenatal. .se hibridizeaza fragmentul monocatenar cu sonda preparata ntetic. in stabilirea tipului netic si incompatibilitafile genetice intre indivizi. sau cu izotopi tioactivi de tipul 32p. In medicina legala. Metoda permite identificarea si localizarea genei pe cromozom. .

Pe parcursul cercetarilor efectuate s-au folosit si se folosesc variate metode pentru localizarea genelor pe cromozomi.stabilirea diagnosticului genetic prenatal si postnatal pentru bolile pe fond genetic. . asupra cartografierii genomului uman. Cu ajutorul lor putem obtine urmatoarele date cu valoare interpretativa: .identificam numarul secventelor repetate in genom. celulari sau tisulari. 3. . . 312 .consultul genetic. la stabilirea compatibilitatii sau incompatibilitatii genetice. numarul de copii polinucleotidice. in practica grefelor si transplantelor. precum si filiatia genetica.diagnosticul bolilor genetice. . Cartografierea genomului uman este de importanta deosebita.2. Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic Inca din 1909 atenfia geneticienilor s-a concentrat asupra identificarii si localizarii genelor in genomul organismelor. . deoarece permite: .stabilim gradul de rudenie intre indivizi. . .permite identificarea markerilor genetici specifici.analiza incarcaturii genetice a populatiei prin imigrarea indivizilor si asimilarea unor gene ce le erau particulare in genafondul populatiei autohtone.ajuta. evidentierea secventelor specifice de ADN si ARN din celule si tesuturi.stabilirea si cunoasterea tipului constitutional genetic al fiecarui individ din familie sau populatie. identitatea genetica a indivizilor conspecifici. pentru cartografierea genomica. .identificarea ADN-ului viral. sfatul genetic si aprecierea riscului de transmitere si aparitia unor boli pe fond genetic.Metodele de hibridizare a ADN-ului genomic au importanta si aplicabilitate in biologie si medicina. ca principiu genetic.

a.3. a numarului perechilor de nucleotide din genom. Cartografierea genetica Metodele clasice de a realiza cartografierea genelor sunt legate de analiza linkage-ul genetic si recombinarea intra. Datorita raportului valoric stabilit intre numarul genelor si numarul cromozomilor din genom.si intercromozomica in timpul diviziunii reductionale . Pentru evidentierea si valoarea genetica vom analiza sistemele genetice eritrocitare Rh si Duffy (a se vedea sistemele genetice) (fig. 71). Cum in meioza. la diversitatea si multitudinea trasaturilor fenotipice de nivel molecular. sistemul Rh si Duffy pe bratul lung al cromozomului 1. de organ. Genele care se gasesc inlantuite si ocupa un segment cromatidic din cromozom formeaza un haplotip.meioza.Df-/Rh. incepe de la cuplul parental (P) care sunt dublu homozigoti si anume. s. se desprinde urmatoarea observatie si concluzie: numarul genelor codante din structura ADN-ului cromozomial este considerabil de mare. al doilea dublu homozigot recesiv Rh.2. In mod natural haplotipul genelor inlantuite se transmite grupat. confirmand ca genele cu locusuri pe un cromozom nu sunt izolate. si dimensiunea unei gene informational activa. Analiza si interpretarea de transmitere si segregare a caracterelor determinate de genele din haplotip. organism in ansamblu. tisular.Df-. care ocupa locusuri proprii. Morgan este primul cercetator care a demonstrat linkage-ul genelor. Ele se gasesc intanite si se transmit grupate. se considera ca fiecare cromozom are in componenta sa un numar foarte mare de gene. 313 . Este „linkage-ul genie".1. Ca exemple de haplotipuri genomice mentionam: sistemul HLA pe bratul scurt al cromozomului 6. a) Linkage-ul genie Daca raportam numarul cromozomilor din genomul celulei umane. un genitor dublu homozigot dominant Rh+ Df+/Rh+ Df+. celular. nu sunt independente. setul de gene din fiecare cromozom se repartizeaza in gametii haploizi impreuna cu cromozomul „gazda".

_..Fl Rh+y \7 Rh+ Dff OO Dfr F2 Homozigo t dominant .. _ . 25% Heterozigoti 50% 75%Rh+Df+ Homozigot recesiv 25% V.DfB.____________„' 25% Rh. 314 . 71 Linkageul genie intre genele pentru Rh si Duffy pe bratul q al cromozomului 1.aport de segregare 3:1 Fig.. «.___*M_ _.

iar Rh.se vor cupola pentru reproducere. C D E dominante.Df. Dar in modelul prezentat sunt doua caractere distincte. fiecare garnet va contine numai cromozom cu Rh+ Df+. Prin fecundarea acestor gameti „puri" din punct de vedere genie.(vezi figura). probalistic. inseamna ca respectivele gene Rh+) prezentate de o suita de trei gene. genetic. Acest raport probalistic este determinat de gena dominanta care este functional codanta atat in cuplu homozigot cat si in starea heterozigota. fenotipul posibil exprimat va fi de 75% Rh+ Df+ si 25% Rh. fiecare va elabora doua tipuri de gameti ce se vor diferentia prin cromozomul care contine Rh+ Df+ si Rh.Df-) si 25% dublu homozigoti recesivi (Rh. iar fenotipic toti vor fi Rh+ Df+ (caractere codioficate de gene dominante). Deci in F2 este un raport de segregare 3:1 care aminteste de raportul de segregare monofactonal (monohibridare).este functional numai in cuplu alelic homozigot. In cazul cand descebndentii heterozigoti Rh+ Df+/Rh. care..Rh+ miRhDf- Legenda: y if Q • Modul de transmitere si regregarea genetica cu exprimarea fenotipica a celor doua caractere diferite confirma linkage-ul genie §i anume: Cuplul parental elaboreaza gameti haploizi care: la genitorul dublu homozigot dominant. 315 . 100% vor fi heterozigoti Rh+ Df+/Rh. vor rezulta descendenti. homozigot recesiv.Df-.Df-). Prin fecundatia celor doua tipri de gameti vor rezulta descendenti. Cum raportul de segregare va fi de 3:1. va elabora numai gameti Rh-Df. vor poseda urmatoarele genotipuri si fenotipuri exprimate: 25% dublu homozigoti dominanti (Rh+ Df+/Rh+ Df+). stabilim raportul de segregare fenotipica de 3:1. iar celalalt genitor. care. sau c d e recesive.Df-.Df-/ Rh. dar caracterul de Rh+ este dat de gena dominanta D) si gena Df (dominanta Df+ sau recesiva Df-) se confirma ca respectivele gene au locusuri pe acolo si cromozom (cromozom 1) sunt linkate si se transmit grupat. 50%o dublu heterozigoti (Rh+ Df+/Rh.Df-. Daca raportam valorile ce se pot obtine.Df.

Unitatea de masura a crossing-over-ului este centrimorfanul (1 cM = 1000 kb. crossing-over-ul este schimbul reciproc de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in timpul meiozei.b) . la a aprecia distanta intre gene. dupa Morgan. Se folosesc frecvent urmatoarele sonde directe: 316 . au evidentiat ca disjunctia independents a caracterelor nu este intotdeauna conforms cu legile mendeliene de segregare. diagnostic si explorarea produselor genice se folosesc sondele si amprentele genetice. recunoasterea fiind bazata pe hibridizarea moleculara. Gena „sonda" are rolul de a recunoaste markerul genetic de interes. O sonda ADN sau ARN trebuie sa contina o secventa de eel putin 20 nucleotide. Aceste abated. Ca definitie.Analiza crossing-over-ului Observatiile facute pana in prezent plecand de la observatiile clasice. s-ar produce intr-un numar mic de celule genetice in timpul profazei primare a primei diviziuni meiotice reductionale. Frecventa de producere a crossing-over-ului este raportul dintre descendentii recombinati si numarul total de descendenti. Crossing-over-ul s-a demonstrat a fi un mecanism de recombinare intre cromozomii omologi (intracromozomica) si care modifica valoric raportul probalistic de segregare fenotipica a caracterelor mendeliene. c) . au fost denumite „crossing-over". Frecventa de recombinare serveste drept criteriu. 1 Kb = 1000 perechi de nucleotide). ca „accidente" genetice. Se apreciaza ca frecventa de realizare a crossing-over-ului este direct proportionala a distantei locusului unei gene in raport cu centromerul cromozomului. Sondele directe au omologie cu gena din ADN-ul genomului celular supus studiului. Crossing-over-ul. Primele observatii apartin lui Morgan care a observat la Drosophila melanogaster necorcondanta intre genotipul genitorilor si fenotipul descendentilor. cu locusuri pe acelasi cromozom. in sensul abaterii de la raportul de segregare mendeliana.Metoda sondelor si a amprentelor genetice Pentru identificarea genotipului si cartografierea cromozomi lor. Sondele pot fi directe sau indirecte. permite sa stabilim harta cromozomica pentru identificarea genelor cu locusuri pe cupluri de cromozomi omnologi. Sonda are rolul de a recunoaste gena pentru care este complementary.

Pentru analiza ADN-ului genomic se foloseste.ribosondele. Sondele indirecte nu vor contine secvente dispersate de ADN inalt repetitiv. . 317 . . dar pot contine unele secvente ce corespund ADN-ului moderat repetitiv. Ele sunt folosite pentru explorarea unei gene necunoscuta sau care nu este inca clonata. sunt secvente de ARN monocatenar. Inconvenientele metodei sunt: . Sunt secvente scurte de nucleotide de ADN monocatenar..metoda nu poate fi automatizata. . Etapele de lucru ale metodei Southern sunt urmatoarele (vezi capitolul VII. sau copii de ADNc sintetizate de ARNm. frecvent. Sunt fragmente de ADN din ADN-ul genomului celular. .Sonde de ADN genomic. Sondele indirecte evidentiaza RFLP-ul (polimorfismul lungimii fragmentului de restrictie) considerat marker genetic.denaturarea secventelor polinucleotidice ale ADN-ului „in situ". Deasemenea putem identifica deletiile partiale greu identificabile. . a si b): . Metoda sondelor ajuta sa identificam deletiile complete homozigote. Aceste sonde pot identifica secventa exonica sau intronul din structura genei studiate. sau hemizigote daca semnalul radioactiv lipseste.fragmentarea ADN-ului genomic prin electroforeza in gel de agaroza.trecerea secventelor denaturate prin capilarizare pe un suport solid (filtru de nitroglicerina sau nylon). obtinute cu ARN-polimeraza. -oligosondele de sinteza.necesita un timp foarte lung de executie si foarte complicata ca manevre de lucru (in special capilarizarea secventelor denaturate).sunt sondele obtinute prin clonare. Pentru siguranta si explorare corecta se pot folosi mai multe tipuri de enzime de restrictie pentru a stabili daca modiflcarea identificata de o anume enzima de restrictie este sau nu rezultatul unei mutatii punctiforme prin care s-ar putea creea un situs suplimentar.identiflcarea duplexuri lor formate prin complementaritate intre sondele marcate si secvente din ADN. . Sondele indirecte.denaturarea prin hibridizare in prezenta unei sonde monocatenare marcata cu izotopi radioactivi.ADNc . metoda Southern. Este metoda care permite vizualizarea unei secvente unice. .1. punctul 3. Ambele tipuri de gene sunt incluse intr-un vector recombinant.

care se bazeaza pe observarea simultana a diverselor caractere. Ipoteza Harris raspunde la doua concepte: . Aceste efecte sunt explicate prin existenta unui supradosaj genie in genom. Dar s-a constatat ca in anomaliile cromozomiale de numar (trizomii sau monozomii). De exemplu. Harris si Watkins (1965).Dozajul genie la subiectii cu aberatii cromozomiale Metodele „morganiene". in anomaliile cromozomiale de structura (trizomiile partiale realizate prin translocatii cromatidice. sau monozomiile parti ale.joc de estetica stiintifica". folosind procesul de conjugare bacteriana au cartografiat genomul procariotului Escherichia coli.ca fiecare alela structural^ codifica. Conform ipotezei lui Harris. se considers ca doua gene alelomorfe. apoi au urmat cercetarile lui Eplirussi si Weiss (1965). El elaboreaza ipoteza „efectului cantitativ" al genelor in genomul organismului. Junien (1978) au semnalat ca in trizomie activitatea unei enzime va fi de 150%. . confirmand ipoteza. de mica importanta pentru perioada 1911. in conditiile fiziologice. verificand ipoteza lui Harris. produsul cantitativ al enzimei. respectiv analiza linkageului genie si crossing-over intracromozomal. si urmarite. primele incercari apartin lui Barski si col. 318 . produsul proteic celular. in succesiunea generatiilor intrafamiliale sau in populatie. ulterior s-au intensificat cercetarile pentru realizarea cartografierii genomului la organismele vii.c) . ca distribute. De exemplu. (1960). Weiss si Green (1967). care codifica aceasi enzima (proteina) asigura o activitate de 100%. Daca incercarile de cartografiere genica a cromozomi lor prin analiza linkge-ului genie si crossing-over-ul erau un . iar in monozomie se va reduce la 50%. Cavalli-Sforza (1950). cantitativ. Bethare.ca genele controleaza metabolismele prin codificarea determinata in sinteza proteinelor. sunt metode limitate. Hayes (1953) s.a. cercetarile lui Sinet. in cazul trizomiilor complete sau partiale sau sub dozaj genie in cazul monozomiilor complete sau partiale. consecinta a deletiilor cromatidice) apar modificari corespunzatoare in cantitatea de proteina specific sintetizata sau in activitatea enzimelor.a. a enzimelor. La om. cercetarile lui Lederberg si Tatum (1946). Migeori (1968) s. In functie la care pereche de cromozomi s-a produs respectiva mutatie se poate stabili locusul respectivelor gene. Lederberg (1952). Ca o imbunatatire a modalitatilor de cartografiere genica a fost ipoteza lansata de Harris (1965).

a metodelor de finete care ar fi permis patrunderea in infracosmosul structural si functional al genomului uman. . pentru timpul respectiv. exprimat prin numarul foarte mare de gene.existenta sistemelor poligenice cu activitate convergenta pentru acelasi caracter (caracterele poligenice). a fagului H si a virususlui SV40 intre anii 1977-1982. . .obstacolul etic de a nu se experimenta la om „in vivo".secventierea genomului virusului Q174. cu lungimi polimorfice. . tehnica de secventiere automata. lansata ca metoda de studiu. Hartile fizice au permis izolarea genelor bazata numai pe pozitia acestora pe cromozom. cu o acuratete de 99. Secvente fara Gap-uri informationale. au permis folosirea ESTs („Expressed sequenci taglin"). .programele de cercetare care au dezvoltat hartile fizice a clonelor inserate cu informatia genetica specifics genoamelor la Saccharamyces cerevisiae. cand s-au descifrat cu succes.uneori. Botstein si R. cum este „random shatgun sequencing". incertitudinea filiatiei genetice „legale". „Proiectul Genomului Uman" a avut finalitate in 1999. Ideea.un ciclu reproductiv tardiv si limitat (la distanta de aproximativ 20 ani intre generatii). La Inceputul anului 1980 a fost lansata ideea „Proiectul Genomului Uman" de catre D.complexitatea aparatului genetic. care au asigurat dezvoltarea unui sistem de clonare prin insertia in genom a fragmentelor de 319 . secventele polinucleotidice din ADN-ul genomului uman.Cartografierea genomului uman. . Elaborarea „Proiectului Genomului Uman" a fost posibila datorita urmatoarelor cercetari „cheie" anticipate si anume: .99%.Bac).dezvoltarea noilor tehnici performante si metoda de secventiere a fragmentelor de ADN complementar (ADNc). care au demonstrat fezabilitatea idei asamblarii fragmentelor cu secventa mica in genomuri complexe si complete.numar relativ mare de cromozomi omologi (la om 23 perechi). a fost cartografierea genomului uman prin folosirea amprentelor electrofonetice de fragmente de restrictie a ADN-ului. . In aceeasi pcrioada s-a realizat „construirea" de cromozomi bacterieni artificiali (Bacterian artificial chromosome . .lipsa tehnologiei performante. a caror gene au locusuri pe cromozomi neomologi. Davis. a intampinat dificultati legate de: .

320 .hibridarea prin ribosonda care corespunde unei gene sau fragment din gena si care corespunde si evidentiaza RFLP exonic sau intronic. ceea ce amplified numarul locusurilor explorate de sonde. la individul heterozigot raportul cuplului alelic de restrictie este codominant. 3. se transmite mendelian. Ribosonda este asociata. Explorarea polimorfismului secvential a situsurilor de restrictie se realizeaza in urmatoarele etape: . reprezinta marked genotipici codominanti.amplificarea secventierii unui segment cuprins intre doua amorse. Fiecare fragment de restrictie.2. pentru detectare.2.hibridarea cu o sonda ADN urmata de detectarea „mis-watch-en" prin denaturarea in gel. ca tip variabil in genom. Aceasta diferenta punctiforma determina o paleta foarte mare de locusuri polimorfe. In consecinta. Genomul uman prezinia o paleta larga de variatii dimensionale individuale a situsurilor de restrictie. enzimele de restrictie le fragmenteaza. RFLP sunt variatii individuale ale secventelor de ADN ce pot fi identificate prin modificarea hartii de restrictie. sunt neutre. Variabilitatea RFLP-urilor este determinate de diferenta de 1 la 200 nucleotide (1/200). fiecare sistem alelic de restrictie este particular „specific" unui locus polimorf. care prezentau mai multa stabilitate decar cele inserate in cosmide. . in majoritate. Polimorfismul de restrictie Polimorfisml de restrictie (RPLP = polimorfismul lungimii fragmentelor de restrictie). RFLP-urile pot fi intragenice sau extragenice. cu o enzima de restrictie. Cand sondele sunt lungi. reprezentand (ca valoare genetica) un marker genetic. . RFLP este determinat de cuplul sonda-enzima de restrictie ce corespunde unui locus din ADN-ul cromozomial. cuplul alelic de restrictie prezinta identitate dominanta. dar care. Pentru organismele cu reproducere sexuata. fiecare tip de fragment de restrictie se prezinta in cuplu alelic pe cromozomii omologi.ADN de lungime mare. folosindu-se metoda Southern. Daca este homozigot. consemnat in cartografierea cromozomului si analiza tipului constitutional genetic la om.

cand o alela este notata cu p. ingineria genetica incepe inca din 1969 cand Beckwith si col. in scopul obtinerii de noi structuri genetice.ce poate fi analizat pe autoradiograma prin metoda Southern.RFLP-urile bialelice corespund polimorfismului prin mutatii punctiforme dand un singur situs de restrictie. polimorfismul frecventei alelice in populatie. care poate fi homozigot sau heterozigot. iar valorile obtinute pot fi comparate cu valorile determinarilor practice a RFLP-urilor. Cu ajutorul relatiei PIC se poate aprecia polimorfismul de restrictie la nivelul unei populatii. de sinteza. Ca istoric. RFLP-urile multialelice reprezinta un polimorfism de repetitie sau de rearanjare liniara a genelor componente ale unui cuplu de cromozomi omologi. Cand pe acelasi cromozom se asociaza doua sau mai multe variante non-alelice avem un haplotip. putem calcula PIC-ul (polymorphism information content) al unui RFLP autozomal. conform relatiei: PIC = 1 . au izolat. complexul genelor ce formeaza operonul 321 . 4. Acest aspect confirma ca un cuplu sonda-enzima defmeste un sistem alelic diferit. cu gene.(p2 + 2 p2 q2 + q2) respectiv PIC = 1 . Prin relatia PIC putem calcula frecventa teoretica a unui cuplu alelic. Notiuni de inginerie genetica §i clonare Incepand cu anul 1944 s-a conturat un nou departament de cercetari genetice: genetica moleculara (Avery). cromozomi. In acest mod se stabileste daca genotipurile din genofondul unei populatii se gasesc in echilibru sau nu. Genetica moleculara a revolutionat medicina moleculara prin folosirea unor metode de diagnostic. Clonarea si ingineria genetica insumeaza procedee efectuate „in vitro".(p2 + q2). In aceste cazuri cuplul sonda/enzima induce doua variante ca alternative: Este sistemul +/. omoloaga cu q. Conform legii HardyWeinberg. sau organisme nou reprogramate genetic. In cazul cand se folosesc variate tipuri de enzime de restrictie. aceeasi sonda poate identifica mai multe RFLp-uri diferite. sau celule. RFLP-urile bialelice pot fi exprimate valoric prin legea Hardy-Weinberg. pentru prima data. examinare. analiza si manipularea materialului genetic.

microinjectia cu ADN. etc. 2001): . exonucleaze. Gena „lac" acrosandu-se de molecula ADN a bacteriofagului. Tehnologiile de inginerie genetica se bazeaza pe „constuctia" de vectori de clonare. Ca metode non-virale. Frecvent. Prin tehnologia ADN-ului recombinat „in vitro" se obtin molecule de ADN recombinate care pot fi folosite in clonarea genelor. fosfotaze alcaline. bombardarea cu particule ADN.vectori de clonare si exprimare.inginerie genetica celulara. iar acesta folosind alta bacterie ca gazda. Urmarea lizei.. Sunt vectorii care insertioneaza un singur ADN-pasager la un situs unic de restrictie al vectorului ( nu ofera posibilitatea de a se analiza exprimarea mesajului genetic in genomul primitor pe care il aduce ADN-ul pasager). Folosind mecanismul transductiei bacteriene.a. dupa prealabila digestie enzimatica cu endonucleaza de restrictie.Tehnica ADN . ADN pasager sau ADN heterolog. vectorii se clasifica in (Covic si col. care transports si introduce gena sau cromozomul dorit. cu rol de vector se folose§te genomul viral. Prezenta promotorului in genomul vectorului permit clonare si analiza exprimarii fragmentului de ADN pasager clonat. folosite pentru insertionarea directa a genei in genomul celulelor tinta. . ca donatori spre genomul primitor sau viitoarea gazda. . Metodele ingineriei genetice elaborate se bazeaza pe molecula „ADN vector" sau „caraus". -inginerie genetica moleculara. in genomul primitor.vectori de clonare. .ADN-ul clonat inlocuieste (substituie) un fragment din molecula ADN-ului vectorial. cand sunt fuzionati protoplastii celulei. polimeraze. bazata pe tehnologiile ADN-ului recombinat. produce liza genomului bacterian. transfexie cu laser. insertioneaza gena in noul genom inducand un nou caracter (sinteza lactozei).„lac" la Escherichia coli. reverstranscriptaze. pe izolarea genelor folosire in clonare. 322 . mentionam: . Au in structura lor secvente de tip promotor. ADN-ul genomic se fragmenteaza. care nu contin secvente de tip promotor. lipozomii.recombinant foloseste un complex de enzime cum sunt: endonucleazele de restrictie. In raport cu posibilitatilor de studiu a exprimarii fragmentelor de ADN-pasager insertionate. bacteriofagul care se multiplied in bacterie ca celula gazda. Tehnicile pot fi: . sau viitoarea gazda. ADN-ligozele.vectori de clonare prin inlocuire . electroporatia. §. gene denumite initial. Sunt insa si metode non-virale pentru transferul genelor din genomul celular sau al individului.socul electric.

. Sunt bacteriofagi mici a caror structura hibrida este compusa din genomul filamentos de bacteriofag si de plasmid.vectori naveta (shuffle). Sunt alcatuiti dintr-o molecula mica de ADN. Sunt folosifi ca vectori de fragmente ADN-pasager pentru tulpini bacteriene de genuri (taxonomii) diferite. n-au actiune distributive. .prezenti in citoplasma bacteriilor. Ingineria genetica cu implicatii in clonarea genomurilor heterogene.vectori cronogenici. 323 .In raport de structura si mod de actiune. cu replicare independents fata de cromozomul bacteriei.vectori plasmidiali .vectori virali . . Sunt vectorii care au replicare stabila. Sunt unitaxonomici. Vectorii pot fi clasificati si dupa modul de actiune asupra gazdei.vectori cosmide cu structura hibrida: bacteriofag si plasmid. Nu actioneaza divergent.au originea si structura de genom viral. vectorii pot fi: . Ei sunt: . . Au actiune de vectori numai la tulpinile din acelasi gen taxonomic. are la baza tehnici ale ADN recombinant. cand se pot realiza amplicari selective a unei gene sau detectia specifica a unei gene.vectori hibrizi.

Integrarea nepersistenta in nucleu .Folosesc bacteria drept gazda. .Inofensivi. .Obtinerea este dificila. Permit insertia.Imunogenitate semnificativa .Genom incomplet elucidat.Expresia este stabiia .Numai pentru fragmente mici de ADN.Recombinant singur. Adenovirusuri .Transductia la nivelul celulei in repaus Lipozomi .Recombinant relativ singur. .Titru important.Toxicitate . nu formeaza agenti infectiosi.Toate genele virale pot fi inlaturate.Integrarea in genomul celulei gazda.Fragmentele ADN pot avea dimensiuni mari Cosmide .Transfer genie nuclear ineficient .Necesita diviziuni celulare pentru amplificarea ADNrecombinant.Integrare semialeatorie.Tabel X Vectori folositi pentru ADN-ul recombinant Tipul de vector Retrovirusuri Avantaje . . . . . .Titru relativ scazut.Imunogenitate neglkijabila .Toate genele virale pot fi inlaturate. .Frecvente preexpuneri.Traductia eficienta in celulele in repaus „in vitro" si „in vivo" Virusuri adenoasociate (AAV) . . .Lipsa specificitatii de tesut Dezavantaje . . . .

progres al biotehnologiei moderne. cunoscuta sub denumirea de inginerie genetica. 325 . . criminalistica.ajuta la identificarea si izolarea unei clone genetice. Acest mod de recombinare are un rol important in evolutia speciilor. 4.1. daca se foloseste ADN-ul ca matrita. cand se foloseste o tehnologie complexa. . este recombinarea artificiala sau tehnologia ADN-ului recombinant realizata in vitro (in conditii de laborator).. Opus recombinarii naturale.serveste la identificarea markerilor genetici cu aplicabilitate in medicina legala. Este recombinarea (naturala) care asigura incadrarea indivizilor conspecifici in limitele normale de toleranta ale speciei.. .este tehnica amplificarii genelor „in vitro" (PCR).Cupleaza fragmente de ADN genomic. vegetal. prin procedeul de inductie sau represia operonului. Cromozomi artificiali BACs §i YACs Incorporeaza fragmente foarte lungi de ADN sunt plasmide cu centromere si talomere impale . se bazeaza pe introducerea unei cantitati de informatie genetica suplimentara in genomul unui organism (bacterie. etc.putem cunoaste si elucida mecanismele de reglare in expresivitatea genei. Recombinarea artificiala a ADN-ului (Genetic Enginering).ajuta la cartografierea cromozomilor si elaborarea hartii genetice la om..sa identificam mutatiile punctiforme. . antropologie. ADN-ul recombinant Principiu Recombinarea naturala a ADN-ului genomic are loc in meioza (elaborarea gametilor) si fecundatie. . in diversificarea genotipurilor intre indivizii conspecifici. animal). cu expresivitati fenotipice variabile.

prin intermediul ligazelor. Aceste procese sunt rezultatul ingineriei genetice. Dupa insertionarea fragmentului ADN donor. iar celulele rezultate din diviziunile realizate. se urmareste in dinamica. segmentul rezultat (ADN vector + ADN fragment specific) se introduce in celula gazda (primitor). Fiecare fragment din ADN-ul vectorului prezinta capete adezive.cuplarea fragmentului specific cu un fragment ADN al vectorului la nivelul capetelor adezive. recombinarea ADN-ului „in vitro" se realizeaza in urmatoarele etape: . se obtine ADN-ul recombinant.sectionarea ADN-ului in fragmente specifice. .sectionarea ADN-ului din genomul vectorului. prin cuplarea a doua fragmente ADN. care va fi introdusa in celula primitor. care va cupla vectorul specific de la „donator". Prin cuplarea fragmentelor ADN. ce provin de la specii sau organisme diferite. sau ADN-ul hibrid. comportarea fiecarui segment: segmentul specific provenit de la donator si segmentul ADN al vectorului.Ca tehnologie. vor incepe procesele de transcriere si translate a mesajului inscris in segmentul specific provenit de la donator. In ingineria genetica sunt doi factori genetici esentiali: genomul primitorului (este eel care accepta insertionarea genei vehiculate de vector spre celula tinta (viitoarea gazda) si gena de interes.daca fragmentul de ADN recombinant este acceptat de celula gazda (primitor). . finalizand sinteze proteice cu structura si functii specifice asa cum se prezentau in celula donator. Cuplarea fragmentelor de ADNc heterogenetic se realizeaza prin intermediul capetelor complementare coezive. . Deci. se obtine un ADN heterogen ca origine informationala. dupa prealabila replicare a ADN-ului genomic. vor confine si segmentul de ADN recombinant. Ca celule tinta (primitor) folosite in ingineria genetica sau clonare pot fi: 326 . iar mecanismele sunt denumite „clonarea ADN". Cuplarea este catalizata de enzime ADN-ligaze. Este molecula de ADN recombinant. Fragmentele obtinute sub actiunea enzimelor de restrictie prezinta capete adezive.odata introdus fragmentul in celula gazda. . In replicarea genomului celulei primitor este implicat §i segmentul specific de ADN provenit de la celula donator. .dupa cuplarea celor doua fragmente. celulele primitor incep a se multiplica. obtinuta artificial sau izolata din genomul altei celule normale.

permit sa determinam daca un sindrom pe fond genetic este cauzat de insertionarea in genomul uman al unui genom strain (de exemplu retrovirusii.cotransfectia. . . servesc explorarilor genice cu valoare diagnostic^.. virusul HIV). direct analizat. Analiza genotipului. 4. inginerie genetica si clonare. . Analiza functieie genei artificiale Pentru a stabili functia unei gene artificiale (ADNc) „in vitro".2. Este o analiza cronobiologica a interferentelor dintre genotip-fenotip-factori de mediu. Acest procedeu are un randament slab.celulele somatice in scopul cercetarii limitate a unor disfunctii genetice ale individului. Dintre aceste sisteme mentionam: . Este procesul de analiza directa a unui ADNexogen in culturile celulare la eucariote. . servesc pentru explorarea gradului de exprimare fenotipica a produselor determinate de genele informational-active.microinjectia. stabilim etapele ontogenetice in activitatea genelor -respectiv aspecte cronogenetice in activitatea genomului uman. induse de factorii de mediu asupra genotipului. . . servesc la corectarea unor defecte genice. . si sa devina stabila si functionala.celulele gametice (germinale) pentru a se preveni prin inginerie genetica transmiterea defectului la descendenti.ajuta sa. 327 .serveste la identificarea cromozomului sexual X lyonizat interfazic la nivelul celulelor unui tesut sau organ.ajuta la stabilirea manifestarilor fenotipice a caracterelor genetice caracterizate prin penetranta si expresivitate variabila (completa sau partiala).cotransformarea. a) Cotransformarea. deoarece s-a observat ca intr-o populatie celulara in cultura de 103-106 celule. numai 1-2 pot manifesta competenta de incorporare a genei exogene. Ca importanta bio-medicala a acestor explorari consemnam urmatoarele: .permit o analiza a influentelor etapizate ontogenetic. metodele folosite in cartografiere. sunt folosite diverse sisteme de analiza.

Introducerea genei prin cotransfectie. lipsite de gena pentru timidinkinaza). 328 . cu incercari reusite.S-a lucrat cu fibroblasti de soarece TK. Ca procedeu tehnic este introducerea unei gene (direct) in ovocitele de xenopus (ariciul de mare). este legat de gena timidinkinaza (TK). Principiul procedeului este cuplarea fizica a unei gene din genomul eucariotic. virus care detinea in genomul sau gena TK (de origine exogena si acrosata de la o alta celula TK+). atunci cand sunt cunoscute secventele capetelor fragmentului de ADN. Metoda PCR (polymerase chain reaction) a fot elaborate in 1985 de catre Kary Mullis (Premiul Nobel pentru chimie in 1993). Insertionarea este realizata in culturile celulare. rapida si selectiva a unei secvente ADN sau ARN dintr-un amestec complex. care a simplificat toata procedura de executie si elaborarea unei aparaturi care sa asigure cicluri simple de temperatura (ciclizator termal). Fibroblastele TK. Amplificarea PCR este o reactie in lant a unei secvente ADN. Datorita acestor noi descoperiri si aparatura ciclizatorului termal. b) Cotransfectia. Este metoda de studiu a promotorilor specifici pentru ARN-polimeraza II si III. Genele au fost vehiculate de virusul SV40c) Microinjectia. dezvoltate in cultura. Metoda a fost perfectata prin folosirea ADN-polimerazei termostabile.(celule L.Acest procedeu. datorita existentei unor oligonucleotide amorsa care initieaza sinteza secventei ADN. 4. in genomul unei celule eucariote pe care a folosit-o ca gazda. provenite de la iepure si soarece in celulele renale de maimuta. Metoda PCR (polymerase chain reaction) Metoda PCR este procedeul de clonare acelulara a ADN-ului.3. Prin acest procedeu s-a reusit insertionarea genelor pentru P globulina. Metoda asigura amplificarea directs. Inconvenientul procedeului este ca insertionarea genei in celula eucariota se poate realiza numai „in vitro". la genomul ADN al unui virus. La om incercari reusite s~au obtinut cu gena p (beta) a globulinei.au fost transformate in fibroblaste TK+ prin intermediul virusului Herpes simplex (HSV1). de catre virusul care a acrosat gena. prin introducerea in zona stabila a genei p globulinei umane in celulele teratocarcinoame de soarece. Metoda foarte sensibila.

emie. Ca aplicatii. . . . a-1-itripsina. prin denaturari termice si polimerizarea secventei de ADN in enta oligonucleotidelor amorsa. Primerii oligonucleotidici sunt denumiti si amplimeri.izolarea si constituirea unor noi clone de ADN etc. cu ajutorul careia se sintetizeaza „in vitro" lant complementar ADNc in prezenta ADN polimerazei si a unui onucleotid primar (amorsa) in componenta caruia exista 15-20 eotide.. Principiul metodei este urmatorul: se foloseste ca matrita o secventa :ifica de ADN monocatenar. Coreea Huntington.a. Metoda de amplificare PCR este o reactie in lant a unei secvente de ^. Oligonucleotide primer are capatul 3'-OH liber de care se vor oligonucleotide^ ADN si vor forma noul lant. Aceste denaturari sunt realizate astfel: . Extensia primerilor urmeaza urmatoarele etape: i prima etapa este denaturarea ADN-ului ce va fi folosit ca matrita cu ml unei ADN-polimeraze si prezenta de dNTP. metoda PCR permite: .detectarea patogenilor. fibroza chistica. distrofia miotonica. Alungirea amorsei se in sensul 5'-3'. polipoza adenomatoasa familiala. .extensia primerilor cu ADN-polimeraza la temperatura optima de ie a enzimei. I a doua etapa urmeaza o suita de denaturari ale ADN-ului dublu lar matrita.determinarea mutatiilor si neomutatiilor.toda PCR este intensiv folosita in cercetare.denaturarea termica a ADN-ului dublu catenar.determinarea unor noi secvente de ADN. .determinarea sexului: primerii flancheaza regiunea tinta a /entelor specifice ale cromozomului sexual Y. Procedeul este denumit clonare jlara. se poate amplifica Jm. dar si in laboratoarele de letica clinica pentru geno-diagnostic.diagnosticul clinic in: P-talasemie. Prin acest procedeu secventa poate fi amplificata de aproximativ 1 ird de ori. Daca se foloseste enzima reverstranscriptaza.„calirea" primerilor prin racirea secventelor ADN denaturate. . 329 . fenilcetonurie. s. .

care. Fiecare sinteza a lantului nou de ADN. folosite in ingineria si clonarea genetica.2n)x. de a stabili diagnosticul clinic genetic a unor maladii. . ADN primer. de identificare a unor mutatii. reprezinta un ciclu de amplificare. Calculele apreciaza ca dupa o suita de 20 cicluri PCR. pana la 1 miliard de ori. transferul cromozomilor la specii diferite.n = numarul de cicluri. de 220 daca eficienta este de 100% pentru fiecare ciclu.Fiecare repetare a sintezei catenelor. Metode fizice Tn clonare §i ingineria genetica Tehnica ADN-ului recombinant. ciclu dupa ciclu. Prin acest mecanism explicam de ce secventa de ADN tinta amplificata se poate amplifica selectiv. . Datorita considerentelor etice. Datorita excesului de tinta moleculara numarul ciclurilor repetabile este modificat ca eficienta dupa 25-30 cicluri.2n = primul produs obtinut dupa primul ciclu si produsii secundari. Numarul final de cicluri de amplificari succesive ale regiunii tinta poate fi exprimat prin formula: (2n . hibridizarea celulara) sau metoda PCR dau posibilitatea inducerii de noi functii celulare in genomul gazda. Se injecteaza gena interesata. matrita pentru un alt ciclu de amplificare. Dar geneticienii. biochimistii si biofizicienii au diversificat si perfectat metodele de cercetare genetica. 4. 330 . in conditii optime se limiteaza la o rata de amplificari de 106.Microinjectia cu ADN. in care: . Modificarea eficientei este cauzata de posibilitatea cresterii enzimei ADN-polimerazei termostabila. se ajunge la o rata de aplificare exponentiala a genei tinta. cu lungimea nedeterminata obtinut dupa ciclul2. direct in genomul din nucleul celulei primitor. cu variate procedee de lucru (grefa de nuclei heterostadiali sau heterospecifici. Metoda se aplica „in vitro" pe celule sau linii celulare. dar si pentru a genera animale transgenice. Ca metode fizice de clonare mentionam: .4. metoda nu este acceptata si aplicata la om. datorita excesului de tinta moleculara. neomutatii sau a unor secvente noi de ADN in genomul celulei umane.x = numarul de copii ale matritei initiale. sau secventa de oligonucleotide. devine. la randul ei. elaborand metode fizice de lucru.

Prin acesti pori va penetra ADN provenit de la donator. Este forma de a transfera si a introduce gena in celula tinta. in 1990.. Metoda este eficienta cand se aplica unei populatii celulare care are un indice ridicat de proliferare celulara. d) . Este aplicabila celulelor monocite. Reusita clonarii este de 100%. Pentru reusita transfectiei genice arhitectura celulei nu trebuie sa se modifice. Rezultate foarte bune au fost obtinute de Yang (1992) sj Cheng si col.Bombardamentul cu particule ADN Este un transfer genie balistic. Bombardamentul consta din particule din aur acoperite cu ADN precipitat.Electroporatia (electrotransfectia) Principiul metodei este urmatorul: se formeaza pori hidrofili in membrana celulei tinta. c) . (1993) la soared. limfocite si in culturile de fibroblasti. in celula tinta (primitor). Rhesus. hamsteri.Transfectia cu laser Celulele mamiferelor pot f\ transfectate cu gene de la donator folosindu-se un femtosecond pulse laser. 331 . sub actiunea unui camp electric. Metoda a fost elaborata de Yang si col. sobolani..

.......................... Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular.........................................................................................1........................... GENOMUL MITOCONDRIAL SAU EREDITATEA CITOPLASMATICA 57 6...........................52 Transpozonii.................................1 Familii de ADN repetitiv..2......................60 6........Er editatea citoplasmatica sau matroclina..........................................................................3.................44 5.28 3........3.......................................................1..........25 2........14 2....... Elemente genetic transpozabile.......31 4... Structura secundara a ADN.................................9 CAPITOLUL II...................41 5...........................................................................................12 EREDITATEA LA OM........................................ STRUCTURA MOLECULEI DE ACID DEZOXIRIBONUCLEIC (ADN)17 2...................................................................................................................................................................................7 CAPITOLUL 1..........................................59 6....................................... Tipuri de ADN inalt repetitiv..............65 332 .............................. Principiul si mecanismul replicarii.....................................................................................................................................................................................................................................1.....9 OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE.............................................52 5................................ Unitatea de structura a moleculei de ADN......................21 2.........................................................................................................................................M utatii in genomul mitocondrial si efecte induse............CUPRINS PREFATA.... ADN-UL NUCLEAR...............................................................................................63 7..............C aracteristicile sifunctiile ereditatii citoplasmatice......34 4......... Structura tertiara a ADN...12 l..................................... Palindromul..................................41 5. Structura primara a ADN.........38 5.............................2................3....2.....................REPLICAREA ADN-ULUI...................61 7................................................56 6.................18 2...4........... FORMELE IZOMORFE DE ADN.........................................4....................SUPORTUL MOLECULAR AL EREDITATII......................................1........................ HETEROGENITATEA ADN-ULUI DIN GENOMUL UMAN SI FUNCTIILE LUI .............................................31 (FORME „GEOMETRICE " DEADN)........................

.....................119 7........................134 8....................... STARILE FIZICE ALE CROMOZOMILOR...............121 7............. NUMARULCROMOZOMILORLAOM..........................structura secundara a cromozomului...........................................3.2...........1 Proteinele histonice.................................. Rohd telomerelor.................................................3.92 :ROMOZOMII.............................1...... 128 8...129 8................... de novo'' in replicarea ADN....................72 7..............................118 7.......93 2........................................structura primara a cromozomului.......................66 7.........................................2.............1....... Heterocromatina (He)...113 6......................116 6............................................1.1 -Nucleozomul................................................86 7............. MORFOLOGIA CROMOZOMILOR........... STRUCTURA MOLECULARA A CROMOZOMILOR LA EUCARIOTE......79 7..2 -Solenoidul....94 3........1...............1.........................................................................................120 7...........................................87 :APITOLUL HI............. Replicarea si repararea telomerelor..... TELOMERELE............. CONFIGURATIA „ANATOMICA" A CROMOZOMILOR....................................................................2. 127 8.........................6...........7.78 7....Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN.............................4................. Proteinele cromozomale..... Proteinele non-histonice...................................................3 Bucla cromozomala ca structura tertiara...............1........Mecanismul molecular de replicare a ADN-uhd..............................Etape in sinteza catenelor .........75 7....132 8............1........ Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor................Etapele sintezei moleculei ADN.... 138 9...............4 Structura cuaternara a cromozomilor..........Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman........ DLMENSIUNEA GENOMULUI UMAN ..............................................1................ Arhitectiira supramolecidara sau „anatomia " cromozomilor umani.........................................2..................................................Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor.....................138 9..117 6.......1 Heterocromatina constitutiva...... Enzime si proteine implicate in replicarea ADN.1 ......4........................1........................ ETAPE IN ANALIZA GENOMULUI UMAN................................................................................6....98 4................ Metode de studiu.................................................................75 7.136 9................92 1.............................1..................................92 VNATOMIA GENOMULUI UMAN..........................................140 333 ....1.............................124 8............4.................... 138 HETEROCROMATINA SI EUCROMATINA..................................... 110 6....................1.. ORGANIZATORII NUCLEOLARI.............5............................................ 101 5.................

.......2...................159 12............. Cromozomii in interfaza ciclului celular.................................. Asincronia inter-si intracromozomala.............2......150 11.......1...3................... POLIMORFISMUL CROMOZOMILOR UMANI 175 16..................................173 15...................157 11..........................................141 9............... REPLICAREACROMOZOMILORUMANI.........147 9........152 11................Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor....................................................Benzile C.....2..........2.....146 9..........................1....................... 176 334 ......................................................... Recomandarea analizei cariotipului la om......... BENZILE CROMOZOMALE..154 11..................142 9...1 Numarul cromozomii or X inactivati.........6.....................152 11............................... Stadiul Gl...... StadiulS................................................Profaza....................163 12...............................................minut" (DM) si regiuni marcate omogen..1 Regiuni dublu „minut" (DM)....... Factori implicati in formarea benzilor.2........................... CROMOZOMII SI FAZELECICLULUI CELULAR.........168 14.................................Benzile NOR (organizatori nucleolari)...................162 12....163 12.............1....................................165 12......1..............2...161 12...............159 11.................2...................................149 10...........................2..............166 13....................................157 11...........1 Inactivarea cromozomului X.. MECANISMELE SI FACTORII IMPLICATI IN EVOLUTIA GENOMULUI UMAN ............ CROMOZOMII CELULARI„B"....1................147 9...................1.2.................158 11.............2 Heterocromatina facultativa..................Benzile'T (telomerice)....................169 14...........2.........................1..............................2 Regiuni marcate omogen (RMO)......................2 Cromozomul Y in interfata celulara...... Cromozomii se replica asincron................... CARIOTIPUL UMAN NORMAL........Metafaza...................1.2....................... Stadiul G2........Anafaza..3.....Benzile Q........................................... Regiuni dublu ................173 14..............160 12.............................2...........................................165 12..3..................1...165 12.......................................................169 14.......148 9.............1..............2..........................................2.2....1.....1....Benzile G...........................9..... Experimentul Taylor...1.........................1.............................................................. Cromozomii mitotici....156 11.......2..148 9..................................2............................................2.....159 12..........................................1.......2....1.............Benzile R (reverse)............................................................5....3......3.................2..............................................................................2...4...................................2...... Eucromatina cromozomala........................................................................2.............166 13.......................................... Telofaza...............

......1......................................................2.....................221 335 ...........1............................... 218 1..............................................................1........................ Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor..........1...1..............................3....... CARACTERISTICILE GENEI IN RAPORT CU CROMOZOMII DIN GENOM...2... Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman... Supresia prin crossing....................190 CONCEPTUL DE GENA..1............... ARN-ul mesager (ARNJ..1............. 192 1....... Tipuri de gene in genomul eucariotelor........................................................... Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi..6...........................................................1................................................190 l................... Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic"..............................221 1.. Variatii in expresia genelor..........................Locusul siformele alternative ale genei prezente pe cromozomi........ Relatii intre structura si remanierea cromozomilor....197 2..............16........ Functia heterocatalitica a genelor...186 CAPITOLUL IV...............2................193 1....2..............................209 3..................................................2.........INSUSIRILESI FUNCTIILE GENELOR..................1..........180 16........ Liniaritatea genelor in cromozom..........................183 17..........215 CAPITOLUL V..................................................................................... 182 17....................... ARN-ul ribozomal (ARNr)................... 198 2........4.............203 2......................1.....1.1........179 16.........2..........................177 16...................207 2............................182 17.........4..........178 16................................... ACIZII RIBONUCLEIC! (ARN)......................... l......................5......212 3.........214 3..... Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice.......203 2.......2.......220 /..2....... Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om.................................................... Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua................... Mecanisme in evolutia cromozomilor........... Arhitectura cromozomului Y...........................185 17...... Comparatie intre genomul uman si al pongidelor..........................................................STRUTURAGENELORLA EUCARIOTE..218 SINTEZA $1 REGLAREA GENETICA A SINTEZEl PROTEINELOR....199 2..........176 16..............................Evolutia cromozomilor sexuali la om.........................................1........................... ARHITECTURA SI EVOLUTIA CROMOZOMILOR SEXUALI (GONOZOMII)............193 1........over.......... Crossing-over-ul............................................Structura genei din genomul eucariotelor................................199 2.1.........212 3.......................... /...3..3................... Polialelismul...........

.... Relatii intre cupluri alelice.............260 2........................ TRANSLATE SAU TRANSCRIEREA MESAJULUI GENETIC DIN ARNMM...........2..........................2.............................................258 1...242 7.267 336 ..................................... La procariote.234 6........1............................1.......................................1............................237 6................................ Sinteza deproteine...............237 6.......1...1..........1..................1....1.........1........... RELATII GENA .......1...................Gene (alele) semiletale........ ARN-ul de transport (ARNJ................. La eucariote..................................................263 2.....................1..................... ARN-ul interference (i-ARN)........................................................ TRANSCRIEREA TRANSCRIPTONULUI...............................1.............CARACTER .......Accesarea genomului si procesarea ARN .........................2..........3.....3.............1..... Proprietatile codului genetic..................259 1.........244 7..................246 8JR..............1.Dificultatile si exceptiile de la legile dominantei si recesivitatii ...................225 3........................ Initierea transcripjiei...................................... Fluxul informatiei genetice........................................... Legile lui Mendel.........2..251 CAPITOLULVI................240 7...... Raporturi de monohibridare si de dihibridare.......... Epistazia........4..............2............OLUL PROTEINELOR NOU SINTETIZATE IN VIATA CELULEI.............235 6.................253 1...........................2..1............1........................................229 3......253 1......266 2............ PARTICIPAREA MOLECULELOR ARN LA SINTEZA PROTEINELOR 224 2......Gene(alele)cuefectletal......................................2......................RELATIILE INTERGENICE................1.......................... CODUL GENETIC.........223 2.... Relatii (raporturi) intre genele nealelice..............230 4...................254 1....................................................................................................... Procesarea pre-ARNm...... CODAREA SI DECODAREA ARN-ULUI (SINTEZA PROTEINELOR)233 5..recesivitate..........1......242 7......239 6...........263 2.premesager.......................................1 ............1......................Gena Rhesus la om........................................2....................252 RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA AL OMULUI252 1 ..MEDIU.. Relatiile de dominanta ........ Etapele formarii ARNm.....................1................................. Pleiotropia....222 1...........................................255 1................... TRANSCRIPTONUL SI TRANSCRIEREA INFORMATIEI GENETICE IN STRUCTURA ARNM......1...............................................1..............................................................258 1.........................1............ elongafia §i stoparea..........

....2...........................2..328 4........................................2 Stabilitatea genei sau ergon... Hibridizarea ADN-ului genomic...................309 3... Analiza functieie genei artificiale...................................TIPUL CONSTITUTIONAL GENETIC........................................321 4........................4....278 2..................multifactoriala................2................................2.............................................................................................................................303 CARTOGRAFIEREA........ Metode fizice in clonare si ingineria genetica.............283 2............................................Transmiterea autozomal recesiva......3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale............mediu sau caractere poligenice multifactoriale.......................276 2...... NOTIUNI DE INGINERIE GENETICA §1 CLONARE................................3.................................................1...3......303 1....5 ............... ADN-ul recombinant.....2...............327 4......................................3......2.......................6.......................2........................................................................5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice................1......................... Ereditateapoligenica .................................303 PRINCIPII.............. 284 om 3........................306 PRINCIPII..... METODE DE ANALIZA A GENELOR....... .................... Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic................... Cartografierea genetica............................. Metoda PCR (polymerase chain reaction).295 3....................4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale...289 3.......1................301 3.................................... Ereditatea "cantitativa"..325 4....313 3.4....287 3..................2............301 CAPITOLUL VII............306 3............................................... METODE DE ANALIZA A STRUCTURII ADN.................2...........3....... CARTOGRAFIEREA GENOMULUI UMAN 309 3.......... Polimorfismul de restrictie.................... Relatii genotip ...... 1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman.................. NOTIUNI DE CRONOGENETICA SI CRONOBIOLOGIE ASUPRA CARACTERELOR MULTIFACTORIALE................. Transmiterea autozomal dominanta......................................312 3..........................320 4....2............2....................2........... Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la 272 2...............................Transmiterea autozomal codominanta............330 337 ..................................1..........304 2.............287 3.................277 2.............325 Principiu.............. INGINERIA GENETICA §1.....Ereditatea legata de cromozomii sexuali...................................303 CLONAREA GENOMULUI UMAN........272 2................

(1985) . pg 443-469 • Avery O. Modern.Tratat de psihologie medicala. • Attardi G.MYC on chromosome 8 band q 24. Oscar Print. McLeod CM.The organisation of the genes in the human mitochondrial Genom and their mode of identification Acad.Genomic Sequence. 481-482. (1998) . 192. et all. Chapmann and Hall.40. New York.E. et all (1989) . J. 397. 176-180.(1994) . Genet.L s.The human thyroglobin gene a polymorphic marker localised distal to C . 338 . Hum. • Batimore D. Mc Carty.a (1986) .The Biochemistry of the Nucleic Acid. M. et all (1996) . • Batimore D.studies on the chemical nature of the substance inducing transformation of pneumocaccal types.T. New York • Alberts B.632-636.Does the Chaperone Heat Shock Protein hsp 70.Chronopsihologia .(1976) . 40. • Baas F et all (1985) ..Bibliografle Selectiva • Adams R. London. 69. Dev. vol U no 10.Molecular Biology of the cell. Play a Role in the Control Development Process Int. • Angelier N.Retrovirus and Retrotranscription. Ed. Bucuresti.Med. • Anderson S. 1 Oth Edition.521-529 • Athanasiou A (1995) . • Athanasiou A(1998) . The Role of Reverse Transcription in Shaping the Eukariotic Genome Cell.P. 138-143. Biol.G. Press.(1979) .Viruses Polymerases and Cancer Science. Nature.

J.1005.562.Gustawson and R. 339 . 5. Mutation and Repair -Encyclopedia of Cancer . Davidson E. Linger J (1999).A.. Radiat.T. et all (1982) . Develop..500. Sc. • Bertino J. Press New York. 349..E. (1988) . Schimke). Functional Principles of Molecular Chaperones. et all (2001) . 288.2359. (1997) . 77. et all (1948) .Supervising the Fold. 161. Science.D. New York.E. Science. Cold Spring Harbor Laboratory Press. In Gene Amplification (Ed..Appels Plenum Press.Cancer. 13. CLXV.Telomeres and telomerase.DNA Damage.• Benner S. 484 . (1968) . • Cavazzana . (1996) .Genetics . 11-25. 226.R. Kohne D. Chromosome Structure and Function -Edited by J. 669 . Genet. Science.(1995) . radiation sensitivity and genomic instability Int. Wahl G.672. • Boivin R.Gene therapy of human severe combined immunodeficiencys.Calva M.Redundanta informationala -Science.Telomeric sequences.315-322. • Bernardi G.529-540. • Bird A (1999) .P. • Britten R.M. • Carathers A. 10-19.Human Genome Organisation Curr.H.J.M.2353 . Gasser S. 10. R.F.. 2. Bref.M. C. 286..Repeated sequences in DNA.. . Genes & Dev. et all (2000) . 1061-1063.The analysis of Chromosome Organisation by Experimental Manipulation. 995 . • Burchner J. The FASEB J.A. 2287 -2288. • Blasco M. • Burkholder G.Acad. New York. • Bouffer S.D. (1968) .Double minute chromosomes and homogeneously Staining regions in tumors taken directly from patients versus human tumor cell lines. arguments d'ordre analytique.Gene amplification in a methotrexate -resistant human leukemia line K . depositaire des caracteres hereditaires. (1991) . Opin. Auth .L'acide desoxyribonucleique du noyan cellulaire.R. Drugs. Sing Ch.18. • Britten R.DNA methylation de nova. • Brewer G.C. Von-Hoff D.

Nature. 15. Sci.Transposable Genetic. Press the Enzymes. Nat. Jr. (1955) . • Charlerbois R.N. EMBO Journal.E. Sci. (1966) .RNA Sci Amer. et all (2004) . • Davidson E. • Craciun T. • Chamberlin M(1982). Nature. USA.• Cech T. (1985) . 7889. Acad. 192. 333. et all (1973) . 253. Buc. Davidson J (1955) .U. 255. • Dave . Buc.N. (1986) . Vol. Jour. Amer. Amer.108. • Chargazz E. 5:1921 . Proc.738. 248. 77. 64-75. (2).1232. Stiintifica.H. Williams R.P.Mitochondrial DNA.Leonaro Jensen (2004) . 201-209. 6. Shapiro J..P.General interspresion of repetitive with nonrepetitive sequence elements in the DNA of Xenopus. 731 . • Conrat E. 340 . Elements and Plasmid Evolution. 68-78. (1983) . Moi. • Counter CM.Bacterial DNA . 61. Experientia.Gene therapy insertional mutagenesis insights. et all. • Crivell L. 62.1929.Sci. • Cohen S.(5).C.Genetica si viitorul omenirii.RNA as an Enzyme .Telomere shortening associated with chromosome instability is arrested in immortal cells which express telomerase activity. (1976) . ASM New.Transposable Genetic Cod for Proteine.The Nucleic Acid Academic Press.Reconstruction of active tabaco mosaic virus from its protein and nucleic acid components.A.259. • Darnell J. 11.L. • Chargaff E. (1980) . 1227 . Albatros.Genetica moleculara si actunea radiatiilor asupra ereditatii. 255.A. Ed. 303.(1950) . Dubinin N. • Cohen S. Biol. 31 no. Ed.Chemical Specificity of Nucleic Acids and Mechanism of their Enzymatic degradation.10.The Modern Science of Bacterial Genomics. Acad. (1976) . 1-23.(4).dependent RNA -Polymerase. Science. Luana . 263.(5).A.(1992) .

Introduction to Molecular Medicine .A comprehensive genetic map of the human genome based on 5. Mc Millan. Quant. 249. (6). Ross (2002) . and Z-DNA. • Dickerson R. (1983) .The DNA Helix and how it is read. 380.Repetitiv human DNA sequences. • Filatov L.• Deka N. (1984) . Paris. Sci.E.(1953) . et all (1990) . 16. • Demongeot J. Wagner R.Periodicity of DNA Folding in Hinger Order Chromatin Structure EMBOJ.1 .471-477.1319-1327. (1968) .B-. cellular survival and the genesis of mutations Science.Nature. London. 740 . 1825. (1996).C. 601-603. 9. 443. et all (1982) . 319. 37.264 microsatellites. 7/1.485. Nature.E.V. • Friedberg E. Sapienza C(1980) .The Anatomy of A-. Rodman H(2002) . et all (1986) . • Doolittle W. • Filipski J.14..F. 284.Specialised DNA polymerases. et all (1998) . 1627-1630. 147. Torino. pg. • Dickerson R. Significato della relativita. • Dib.1838. 42-45. • Franklin R.Transposable Genetic Elements in Maise -Scientific American (June).451. 9.Chromosomal instability is correlated with telomere erosion and inactivation of G2 checkpoint function in human fibroblasts expressing human papillomavirus type 16E6 oncoprotein -Oncogene. • Earnshaw W.Selfish genes the phenotype paradigm and genome evolution. C.Mitotic chromosome structure. • Dennis W. 216. • Fedoroff N. The Genetic Code and Cyclic Codes . 152-154.C. Gosling R. Sci. 296. Besson J. et all (1996) . 475 .. 92-111.150.(1889). 51. Nature. Properties of transposon .E. Acad. • Galton F. Biol.. Amer.like human element Cold Spring Harbor Syanp..Natural inheritance..Jl. Bio Essays. Science. Spinger.Ed.R.Molecular configuration of sodium thymonucleate .C. • Einstein A.741.(1988) .

Critical Rev. XX. Brenci G. Jour Hygiene.The signifiance of pneumococcal types.E. 28(2). (1978) . Scienzo & Tecnica.A. 27. • Georgopoulus C (1993) . Biol.25-50. Bio. Rev. Ann.M. Tashian R.Origin and Evolution of Mitochondrial DNA. (1976) . Ann. Essays. Genetics. Scu USA.(1980) .. 83 .(1996) . Biol.Model for the Regulation of E.. • Goodman M. 33.Chronology of the gene. (1969) . 61.113-159.428. • Gerbr S. 50..A.. 18(12). Rev. Proc Nat. New York. (1986) . Genet. 323.(1989) . Milano.Cronogenetica l'eredita del tempo biologico . • Grossman L. Brenci G.Mitochondrial Genetics and Human Diseases.A. ICSU Press.W. 342-. • Gedda L. Biochem. 9. 342 . Ann. (2004) . • Goldman M. 818-824. Rev. 601-634.The Evolution of Eukaryotic Ribosomal DNA. Brenci G. Milano • Gellert M (1981) . • Gray M. Coli DNA Repair Functions. Ge.• Gedda L.983-911. Acad.F. Molec. • Green D. 5. Biochem.247-258. • Goodman M.P. Cell. Mondaroni S.II tempo biologica e la sua eredita. Biosystems 19. • Green M.Role of the Major Shock Proteins as Molecular Chaperones.DNA Topoisomerases.Edition Scientifiche e Tehnichs: Ed.(1972) . 2330 . (1990) .. • Griffith F (1928) .J.B. • Gedda L.(1971) .I.2334. Genome. 72.A.Biochemical Basis of DNA Replication Fidelity.Molecular Antropology. Pardee A. et all (1993) . Shoubridge E. Biol.Muller's rachet and the evolution of supernumerary chromosomes. Ann. • Gudas L. Med. 5. 423 . Cell.RNAi for research and therapy Genome Biology.126. pg 169.Mapping a Drosophila melanogaster "controlling element" by interallelic crossing-over.879-910.M.

Beyond Genome . Vims Genes 11 (2/3). (1974) .L Press. • Hopfield J. San Francisco USA. New Engl.Harrison J. • Hardman N. • Heslop . London.(2004).Conference. Molec. J. 255 . (1977).256. 28.Mendelian propositions in a mixed population.Bey .Alinas et all (2003) . 209 . Gen.J. et all (1988) . 83.Jour.Trans position of ampicillin resistance from RP4 to other replicons.H. Propagation and Adaptation.• Gupta S. Millan.Movement of the Ribosome along the Messenger Ribonucleic Acid during Protein Synthesis. Med. (1986) .A serious adverse event after successful gene therapy for x-linked severe combined immunodeficiency. 4334 • Hoppfield J. (1908) . 19..Independent functions of vival protein and nucleica acid in growth of bacteriophage . • Hershey A.N.D. (1996) .La recherche. 1-11.Nucleic Acid Hybridization a Practical Approach I. Biochemistry. et all(l 971) . 105 . Gen. • Hames B. Covery S. Brandham).118. 989 • Hull R. HMSO. 49 . Jacob A. MC. Beyond Genome . • Hacein .Chromatin and centromeric structures interphase nuclei. 10.S. San Francisco.Shih J.W. P. 4410-4421. USA. 234.36. New York.H.R. (1973) . Oxford. 343 . • Hung Shib J (2004) .J.L.E. (1978) .Structure and Function of Repetitive DNA in Eucariotes .Conference. Genet 132.Principles of Genetics. Kew Chromosome Conference III (Ed. 39-56 • Herskowitz I. Science. • Hardy G.PNAS.E. 348.50. • Hedges R. Higgings S(1985) .Retroelements. Chase M (1952).217. 31-40.. 75.Biochem J. Physiol. • Hung .

Prezent si perspectiva. Buc.A Procedure for Detection of Heterologons DNA Sequence in Lamdoid Phase in Situ Hybridation. II tempo e la vita. Press New York. Torino. Myrray K.G. Biol. • Israil Anca Michaela (2000) . • Jacob F. Springfield III. 51.La logique du vivant Ed. (1982) . pg.Mol. Flamingo. Chapman & Hall.393-401. Spring. Brenner S.Repetitive sequences in eukariotic DNA and their expression Ann. Medicala. Ed Info Medica .(1988) .329.Genetica Umana .(3). Nature 409. in Chromosomes. Gillimord • Jacob F.Litografia UMF • Isvoranu M.Chromosomes. 860-921. • Jones K. Harper. (1998) . 1961.318-356. (1981) . • Jarvik L.vol.Genetica Umana . .the Language of the Genes.• I.Albu D. Acad. (1975) .813-844. Rev. • Isvoranu M. 189.R.Ed de Clark M.Initial sequencing and analysis of the human genome.Molec.Litografia UMF • Isvoranu M. • Jacob F (1970).S.Buc • Isvoranu M.Biologie moleculara. Buc. (1963) . (1993) .B. (International Human Genome Sequencing Consortium 2001) . • Keats U.Ed. (1978) .Chronogenetics. I.W.Elemente de Biologie si Genetica Umana. (1961) . Schmid C. si Wall W. Collins.F.. 28.N.H. J. • Isvoranu M. Cuzon F.L.S. The complex code Ed. Biochem. (1993) . • Jelinek W.Biol. Cilievici Olga (1973) . Harb. Biol. Quant.Genetic Regulatory Mechanism in the Synthesis of Proteins J. London.C.. 344 .Biologie Medicala . Monad J. • Jones R. • Jones S. Rees H (1982) . Didactiva si Pedagogica. 51. Ed. Ed.(l 984) .On the Regulation of DNA Replication in Bacteria Cold.F1.

(1981) . • Maitra V. • Lindall T (1982) . Freeman and Co. 51. Wand H. (1969) . A Repeating Unit of Histones and DNA. XLII . • Kornberg A (1968) . Genetique.Office Inter . Karger.II tempo e la vita .122124. 351 -360. • Lean S (1992) . 345 . Biochem. • Lints F.E.K.Chromatin Structure.Le mongolisme premier exemple d'abberation autosomiene humaine.G.The Nucleosome . • Laemmli U. (1962) . 11(2/3). J. 14.Enzymatic Synthesis of DNA. Amer. Scientific American of prints . Biol.131. • Li W. • Kornberg R. • Kornberg R. Rev.DNA Repair Enzymes.Evolution and Biological Significance of Human Retroelements. • Kornberg A (1962) . (1974) . • Leib . Enviroment.The Synthesis of DNA.. Inc.Biologic Synthesis of Deoxyribonucleic Acid. 135. F.W. 51.. Aun.849. 184. et all (1977) . Genet.Mosch Chr.Evolutionary Analyses on the Human Genome. Turpin R.D. • Lyon M. Bassel. 61-87. 133-145.Genetique .Sex chromatin and gene action in the mammalion X .Sci. • Lints F. Cambrige. and Behaviour S.868-871. 1.chromosome. University Press. 409. Amer. (1959) .Torino.1503-1508.H. et all (1982) . Virus Genes. • Lecomte de Noily P. Rev.• Kornberg A (1960) . John Wiley and Sous. • Legeune J.national de Libraire 30. Gu Z. Science. Science.9. avemus Marnix 1050 Bruxelles.H.A. Paris. Gautier M. Nekrutenco A (2001) . Aun. Biochem. Quant.D. Klug A(1981) . 847 . Seifarth W (1996) . Ann.Metaphase-chromosome structure the role of nonhistone proteins Cold Spring Harbor Symp. Nature. (1978) Genetics and Ageing.Initiation Factors in Protein Synthesis. 41-49. Hum. New York.Instinct.869-900.

Le Figaro. Progr. Verh. Wolf C.Versuchen aber Pflanzen hybriden.3-44. • Messing J. • Noller H. 666 .Genetherapy death prompts review of adenovirus vector . Med.Science. Oxford.5. (1984). (1961) . • Meselson M.. • Nomura M.75-117.R. 4.342. • Michael A. • Mirsky A.. • Mathe G. et all (1981) . et all (1984) .S. P.The origin and behavior of mutable loci in maize.191-198. Brunn.B. J. P. 23 febr.• Marmur J. Structure of Ribosomal RNA. Genome Biology. • Orgel L.C. 2244-2245. 1019-1022. • Old R.W.E. (1980) .667..Variable and constant components of chromosomes.RNAi for research and therapy. Nature. Goldman G. • Mc Clintock B.S.Principles of DNA Cloving.309-321. H. (1866) . 47.232-300. • Osava S.Science.Selfish DNA: the ultimate parasite.N.N.(2004) . An introduction to genetic engineering. Trends in Genetics. (1980) . • Mendel G. 9. 153.355. 47.. et all (1963) .. Primrose S. 346 ..E.Evolution of the Genetic Code as Affected by Anticodon Content. (1979) .A. Weigle J. 163.Chromosome breakage accompanying genetic recombination in bacteriophage.299..A system for Shotgun DNA sequencing -Nucleic Acid Res. Br..Denaturation and renaturation of DNA.Cancer: des reponses a vos questions. (1988) .P. • Miles J. Blacweil Scientific Publications. (1989) . Res.. naturf.Regulation of the Synthesis of Ribosomal components .119-162.A. Ris H (1949) .53. 1.S. 36. Nucl Ac.. 344 . 857868. Ann.. 286.J. Nature. 284.H. 604-607.Priciples of Gene manipulation. Crick F. Biochem. Rev. Jukes Th. Ver. no2. (1950) . • Marshall E (1999) .

Science. • Pardue M.Crit.. Bacteriol. Wolffe A. • Petrov D. Lundblad V.A. Parazitol. 19. Microbial. Virusol.. 543. Symp.548.. 17.180..J..Independent proliferation. • Pauling L.. Nat. 7.H.Recombinant DNA. • Rabson A. Press.Beyond Genome Conference San Francisco.somal Anathomy where are the Histones ? Bioessays.Sickle cell anemia: A molecular disease. 347 .. (1971) .Chromosome structure studied by nucleic acid hybridisation in cytological preparations.3.Characterizing the phycal genome. 32(suppl).. et all (1991) . Technology and Laborator Medicine.41. Gall.B.J. Epidemiologie. 17. • Polback J. Phenomenology of an inductible DNA Repair which is accomparied by Mutagenesis. • Radman N (1975) . Flammarion. Med. 110. • Reinberg A. 171.A et all (1949) . Eukaryotic Gene Expression. J. 161. (1983) . 107. Pathol. Jones R. • Ramakrishnan Y (1997) . Lab.47-52. Chromosomes today.3-4. Arch. et all (1969) . • Rees H. (1995) . Genet.R.Nucleo .Aplicatii ale biologiei moleculare in taxonomie si epidemiologie.215-230. 7.Cromosome Genetics Edward Arnold.Histone HI and Chromatin.G. (1995) .SOS Repair Hypothesis. (2001) . si col. • Rizki A.713-716. (2004) . (2002) . 515-521.P. Growth. • Pruss D. Nalure. 505-509. 23-28. • Protchard R.• Otelea D. • Pardridge W. Piemen Press New York.Control of DNA Synthesis in Bacteria Microb.170.H.S. Rev.Chronobiologie et Chronotherapeutique Ed. Trend Genet. higher -Order Structure.R. Babson A.H. Cambrige Univ.263-270. Soc.Evolution of Genome Size : New Approaces to an Old Problem. London. (1977) . Paris.. Hayes J.Defects in mismatch repair promote telomerase . Iver V. (2001) .

Cold Spring Harbour Laboratory Press.Molecular Clonning. Plenum Publishing Corporation. Natl. Ann.Principles of Nucleic Acid Structure. 214. La Recherche. • San. Sci. (1982) .Exons as Microgenes. Res. • Seidel H.(1995). Present and Futur. Engl. 9.274. Band 1-3 Cold Spring Harbour Laboratory. Second Ed. 74.T. 331. Nucleic Acids.• Roberts R. (1981) . • Saenger W.Les genes santeurs.Nested Retrotransposous in the Intergenic Regions of the Genome.332.A Rapid Method for Determining Sequences in DNA by Primed Synthesis with DNA Polymerase. Coulson A.. • Schimke R.DNA and the Genetic code N. New York.589-591.. Mit. • Rownd R. (1996) . N.M.J.. Cambridge. Tikhonov A et all (1996) . Science. et all. Mass.DNA Sequencing N. 765-768.784-787. 441-448. Biol.DNA sequencing with chain termination inhibitors Proc. J.H. 257.Fine Structure of a Gene .(1995) . 564. (1977) . Miguel P. 5463.(1989) . • Rosenthal N. Science. Coulson A (1975) . • Shapiro J.Y.Determination of nucleotide sequences in DNA. • Rosenthal N. 81. 24-38. Press. • Sanger F.. J. J. 348 . • Sapienza C. (1984) . (1981) . Med. Sci. (1977) .A. Jan Molinaux and Mosanichi Kogiyama.Gene Amplification . Nicklen S.275-296. USA. 1205-1209. • Sanger F. et all (1992) . • Sanger F.5464.39-41.Genom imprinting and dominance modification . Acad. Ed. Molec.. Acad. Press. A Laboratory Manuam.94.Plasmid Replication DNA Synthesis.14891490. • Sambrook J. (1989) . Science. 751-772.Engl.Restriction and Modification Enzymes and their Recognition sequences.. Med.

• Stocking M. 11. Freeman. Freeman and Company New York.122-128. 461-489. • Sroffel M. Genet..Combining genetic and physical maps.87 . Ed. 397-400. 192. (1983) .S. • Sharps P.Strategies for mapping and cloning macroregions of mammalion genomes.. W.Ann.T.58.• Shapiro J. • Sherman S.Mobile Genetic Elements..7. Chandlay A. Sci. Ed. Bios Scientific Publishes.P..An introduction to Genetic Analysis. Cell. Physiol.The Establishment and Implications of RNA . • Tartof K. (1993) .The Human Genome Project and Molecular Anthopology. pg.9. Genome. (1991) . Calender R (1978) .Molecular Genetics.directed DNA Synthesis. Methods Enzymol.The Organisation and Duplication of Chromosomes as Revealed by autoradiographic studies using Tritium.Chromosomes Today..Beyond Genome . • Stoffel Markus (2004) . 349 . • Stryer L. Zool.169-198.T. et all (1957) . A Introductory Narrative. (1997) .Previous Hypothesis. 1075-1080. Cytogenet.23. (1950) . Science.M.Beyond Genome . Labeled Thymidine. Oxford.On the Origin of RNA splicing and Introns.Redundant genes . • Stent G. • Taylor J. et all (1986) . Rev. • Summer A.. USA.L.The desoxiribose nucleic acid content of animal nuclei. Read A. 329-361. Chapman & Hall.H. Proc. • Smith C.. Freeman and Company. Press New York. (1985) .L.H.San Francisco USA. et all (1987) . (1976) . • Suzuki D.A. (1999) . 42. 151. Acad.91.43. Res. New York. W.l842-1843. (1975) . Natl.Human Molecular Genetics. Vol.Conference San Francisco USA.C. London. 2nd Edition.H.335-385. • Temin N.Biochemistry . Cell.A. • Stachan T. San Francisco. Acad. (1991) . Gen. • Swift H. (2004) ..D.

TRF2 protect human telomeres from end -to-end fusions Cell.Tehniques in Molecular Biology. (1987) . • Wang A.. Nature. Amsterdam. • Vandenberg S. • Wang J. 403.satellite DNA is a makor component of the inner kinetochore plate Curr. Amer.680-686. Baltimore. 418. (1997) . • Watson J. John Hopkins.C. Sci. 909. (1982) . • Venter J..H. • Travers A (1999) . 94109.7. 282.H.24.. Lima de Faria. • Uday Tirlapur Kussten Konig (2002).34-35. London..1-6. • Tjio J.92. • Walker F.The Chromosome Number of Man.291. • The International Human Sequencing Cosortium (2001) . Biochem. Menlo Park. Biophys.860-921. 350 . 42. (2000) ..Holland.409.F. 4-7..H. Biol.Laser-transfection.• Tham W. Nature.Molecular Structure of a Left .290-291. 247 (1).Handed Double Helical Fragment at Atomic Resolution. et all (1969) .. Croom Helm. Science.Molecular Biology of the Gene. Sullivan K. Hereditas. • Walker P.D.M.The Human Genome. • Van Steensel B.1-9. (1976) . Ed.B.Trends Biochem.A.The Location on the Linker Histone on the nucleosome .book of molecular cytology.C. et all (2001) .et all.M. • Vafa O.897-900. Levan A. Nature. 401-413. (1956) . (1968) . in Hand .Highly repetitive DNA in rodents.(1998) . North . Sequencing and Initial Analysis. Gaastra W (1983) ...Chromatin Containing CENP-A and alpha .Telomeric Tethers Nature.J et all (1979) .1304-1354.C.DNA Topoisomerases Sci. Zakian V..Progress in human behaviour genetics. • Wang J. 3rd Benjamin.The sequence of the Human Genome.G.Recent Studies of DNA Topoisomerases.

H.From genome mapping to gene therapy.Uber den Nachweis der Vererbung bei Menschen.306-311. • Weide H.S.Middle repetitiv DNA.740. • Weinberg W. Gustav Fisher. et all (1995) . Ann. 11.W.. 171.A.Crick F. et all (1991) . (1985) .964-967.6274 .• Watson J. in Horizons in Biochemistry Academic Press.determining regions of the short arm of human y chromosome. • Wilkins MHF et all (1953) .C. Technol. 4. Biochem. (1953a) . Jena. • Watson J.Molecular Structure of Deoxipentose Nucleic Acids. • Young M.D. 64. Nature.159-161. Vatel Naturk. Crick F. Nature.Biotechnology. Trends Bio.Molecular disease.6278.Molecular Structure of Nucleic Acid. Fischer Verlag. • Winkler H (1930) . 27.J. (1993) .41 Kilobases of analyzed sequence from the pseudo . .Die Konversion der Gene . Nature. • Zuckerkandl E.Genetic Implication of the Structure of Deoxyribonucleic Acid. New York -■ 351 .. Genomics. (1979) . A structure for Deoxyribose Nucleic Acid. Stutgart.D.H. 738 .369-382. a fluid component of the Drosophile genome. Ed.C. • Whitfield L. Rev. 76. 171.S. 737-738. • Wlker G.Inducible DNA Repair Systems. Wurtt. P.C (1953b) . Pauling I (1962) .425-457. evolution and genic heterogenerty.autosomed sex .. • Williamson R. (1908) . Jh. Ver.N.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful