CAPITOLUL I OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE

Biologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor ce stau la baza originii, organizarii si evolutiei organismelor vii. Desi cunoscuta din antichitate, Biologia s-a dezvoltat si se dezvolta permanent, reprezentand fundamentul teoretic pentru discipline ca : genetica, anatomia, fiziologia, embriologia, antropologia, patologia genetica, imunobiologia, biologia celulara, etc. Dezvoltarea biologiei a fost si este conditionata de dezvoltarea tehnicii si perfectionarii metodelor de studiu si cercetare, cautandu-se o permanenta preocupare de a elucida relatia omului cu universul, cu mediul inconjurator care este in permanenta schimbare. Este stiinta cu caracter nerestrictiv. Dar lumea vie se compune dintr-un mare numar de individualitati, care, prin similitudini de forma, structura, functii, se grupeaza in populatii, in specii. Similitudinile se mentin in succesiunea generatiilor in populatie datorita capacitatii de a transmite, in forma codificata, ansamblul de caractere specifice populatiei sau speciei, dar si cu particularizari fenotipice ale fiecarui individ in populatie. Diversitatea fenotipica a indivizilor in populatie este consecinta recombinarii aparatului genetic in meioza si fecundatie, a proceselor cronogenetice si cronobiologice in activitatea genomului. Este influenta unor secvente tranzitionale din genom, sau efectul distructiv indus de factori fizicochimici si biologiei agresivi, capabili sa modifice aparatul genetic al celulelor din organism. Complexitatea acestor procese particulare organismelor vii a impus aparitia unei stiinte biologice bine delimitata : GENETICA. GENETICA este stiinta ereditatii, variabilitatii si reproducerii organismelor vii. Este stiinta fundamentala. Relativ tanara, genetica a avut o evolutie rapida, diversificandu-se in mai multe directii de cercetare si anume: - genetica umana fundamentala - genetica moleculara - genetica medicala - genetica populatiei sau antropologica - cronogenetica 9

- si cronobiologia dezvoltarii organismelor. Genetica, sinteza dinamica a datelor si descoperirilor din biofizica, biochimie, biomatematica, cibernetica, semantica, citologie, etc., ne ofera „cheia" dezlegarii necunoscutelor fiintelor vii. Genetica permite sa cunoastem structura materialului ereditar, mecanismelor de conservare sau de diferentiere a caracterelor pe fond genetic, sa cunoastem factorii cu potential de modificare a structurii si functiei aparatului genetic (mutatiile). Tot genetica descifreaza macanismele si procesele de diferentiere, de dezvoltare ontogenetica (normala si/sau patologica). Ea permite elaborarea de metode pentru clonarea terapeutica, de fertilizare in vitro, etc. Prin extrapolarea principiilor Biologiei si Geneticii in patologia umana, s-a conturat o disciplina medicala fundamental : „Genetica Medicala". Genetica umana, Genetica medicala studiaza principiile, procesele, mecanismele si legile care guvemeaza diferentierea, cresterea, reproducerea si dezvoltarea indivizilor din populatiile umane. Analizeaza relatiile dintre individ si populatiile conspecifice, ca produs al evolutiei normale sau patologice a omului, in raport cu mediul sau de viata. Genetica medicala contribuie la elaborarea mijloacelor terapeutice eficiente in combaterea, corectarea si preintampinarea aparitiei bolilor genetice in familie, in populatie. Deasemenea asigura starea de sanatate fizica si psihica a omului. Recentele achizitii stiintifice in genetica confirma valoarea extrapolarii principiilor acestei stiinte in medicina, cu posibilitatea cunoasterii complexe a omului normal sau bolnav. Datorita progreselor in biologie si biogenetica, J. Bernard afirma ca Genetica este strans legata de interesele omului, de societate. De aceea spunea Bernard: „....genetica cere cu necesitate clarificarea stiintifica a proceselor biologice, abordarea stiintifica a evolutiei genomului uman, cunoasterea, la toate nivelele de organizare, a organismului si viitorul genetic al omului..." Linus Carl Pauling (1949) afirma urmatoarele: „...dintre toate sistemele naturale, materia vie este aceea care, prin imensele sale transformari, pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice inscrise in organizarea sa. Ca nu exista alt sistem ca eel biologic, care sa fie constant suprimat si simultan mentinut, si ca este suficient a ne interoga pe noi insine pentru a sti in care dintre sistemele vii actuale s-a realizat cea mai mare parte a trecerii istorice...".

10

Genetica cauta sa descifreze interrelatiile dintre componenta genetica a organismului si factorii de mediu, de a descifra interferentele de influenta si/sau efectele distinctive, intre genotip si mediul ambiant. Genetica, stiinta cu caracter nerestrictiv, studiaza complexitatea structural-functional-comportamentala a omului, in care rolul primordial il are genomul, constituit in momentul formarii zigotului prin procesul de fecundatie. Pentru o corecta apreciere a aparatului genetic care controleaza caracterele exprimate fenotipic, este necesara cunoasterea unor marimi pe care Dubinin (1969) le mentiona pentru om : - celula gametica la om contine aproximativ un sfert de microni cubi 3 (miu ) de acizi nucleici, in greutate de 4x10 12 g (grame) ; - populatia terei este estimata la sase miliarde de locuitori : 6x109; - nasterea acestui numar de oameni necesita 12xl09 gameti haploizi (6x109 ovule si 6x109 spermatozoizi); - volumul total al acizilor nucleici existent in cele 12 miliarde de gameti haploizi se estimeaza la 4,8 mm3 si o greutate de 48 mg ADN; - intr-un vol urn egal cu o picatura de ploaie este inmagazinata componenta moleculara, ADN-ul, pentru cele 6 miliarde de indivizi umani; - dar corpul uman are aproximativ 6xl013 celule, din care se distrug in 24 de ore cca 5x10" celule. Dar tot atatea se produc, asigurand regenerarea fiziologica si mentinerea integritatii morfo-functionale a organismului. Datele prezentate de Dubinin evidentiaza complexitatea constitutionala a speciei Homo sapiens.

11

CAPITOLUL II EREDITATEA LA OM
Ereditatea este functia biologica a organismelor vii de a conserva si transmite caracterele morfo-structurale, moleculare, fiziologice si comportamentale de la o generatie la cele care-i succed. Este latura sincronica, de conservare si transmitere a informatiei genetice, prin care este mentinut axul structural-functional al speciei in spatiu si timp. Ereditatea conserva caracterele, le stabilizeaza. Pentru studiul ereditatii, in fata geneticienilor au fost formulate o serie de intrebari ca: - Ce se transmite? Care este natura fizico-chimica a materialului genetic mostenit de la parinti? - Cum este transmis materialul genetic? Care sunt mecanismele ce asigura continuitatea intre generatii? - Cum actioneaza materialul genetic? - Daca raspunde destructiv la interferentele cu factorii agresivi din mediu si care sunt efectele fenotipice asupra indivizilor? Sunt intrebari fundamentale la care genetica raspunde, explica, demonstreaza, convinge. Viata precede intricatiei fenomenelor dinamice, legate de structurile specifice ale celulei, ale organismului. „Dinamismul", propriu vietii, este exprimat sub diversele activitati metabolice care asigura cresterea si functiile organismului. Suportul acestui dinamism este asigurat de moleculele proteice, cu rol structural sau enzimatic, ce se caracterizeaza prin specificitate de structura si functie. Identitatea si specificitatea proteinelor de la o generatie la alta in cadrul speciei sunt garantate si realizate prin mecanisme informational codificate, de biomoleculele genomului uman. Biomoleculele care detin, in forma codificata, informatiile genetice se caracterizeaza prin aranjari particulare ale componentelor structurale, realizand ceea ce numim „masinaria genetica", "banca genetica" de informatii din genomul organismului. Dar spre deosebire de variabilitate, ereditatea, ca functie sincronica, stabilizeaza caracterele datorita macromoleculelor codante. 12

Macromoleculele codante implicate in functiile de ereditate si variabilitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : - sa detina informatia necesara structurii, functiei si „stabilitatii" de reproducere in celulele organismului. Aceasta informatie o gasim codificata in ordonarea aperiodica a monomerilor, ca unitati de structura ce alcatuiesc aparatul genetic molecular al celulei, in ADN; - sa fie capabile de autoreplicare (autocatalitica), mecanism care asigura trecerea „nemodificata" a informatiei genetice din celula mama spre celulele fiice ce rezulta prin diviziune; - sa exercite functia heterocatalitica, cand, prin decodificarea informatiilor genetice inscrise in structura lor, sa asigure sinteza de ARN mesager care, in citoplasma, realizeaza sinteza proteinelor cu structura specifica, in conformitate cu mesajul genetic copiat. - sa prezinte o oarecare „labilitate" ca raspuns la interferanta cu factorii de mediu potentiali agresivi si cu efecteie distructive asupra moleculelor codante. Aceste conditii sunt indeplinite de acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul), care, virtual, isi exercita functiile la toate organismele: procariote si eucariote. Datorita procesului convergent intre informatia codanta si proteine, apar similitudini de forma structura si functii intre indivizii conspecifici, dar si o divergenta fenotipica interindivizi, definind individualitatile in populatie. De exemplu, fenotipul unui individ este o „sinteza" complexa de elemente mostenite de la generatiile ascendente, realizata prin procesul informativ, codificata , transmisa si mostenita. Trasaturile fenotipice le grupam in categorii de caractere dupa cum urmeaza: - caractere specifice care particularizeaza specia; - caractere intraspecifice sau individuale particulare si de diferentiere a indivizilor conspecifici; - caractere dobandite „de novo"posibile a fi inscrise in zestrea genetica a individului. Ele au efecte severe distructive - morbide sau letale - si care pot deveni transmisibile.

13

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structura in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituenti principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in forme virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiphcarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiphcarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotidelor din moleculele ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structura ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5 nucleotidele in molecula, determinant o structura liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structure in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituent! principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in fonne virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiplicarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiplicarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotideior din moleculeie ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structure ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5'-3' cupleaza nucleotidele in molecula, determinand o structure liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

Argumentele de ordin general rezultate din cercetarile biochimistilor si geneticienilor.ADN-ul este o molecula cu structura speciala determinata de ordonarea aperiodica a nucleotidelor in catenele cuplate complementar.2n cromozomi. . prin care este atestat rolul ADN-ului ca suport molecular al ereditatii si variabilitatii sunt urmatoarele: . 1) : -in stadiul interfazic Gi gasim: . fiind celule diploide. Este functia care asigura conservarea informatiei genetice in generatiile ce succed.ADN-ul este molecula capacitata cu functia de autoreproducere. care se realizeaza prin replicare semiconservativa.2n cantitate ADN. asigura sinteza de proteine cu structuri si functii specifice. au demonstrat ca molecula ADN are o structura spatiala (o arhitectura) ordonata sub forma de dublu helix. . . functia autocatalitica. La sfarsitul acestui stadiu cantitatea de ADN va fi de 4n. 15 . .Totusi momentul „revolutionar" in studiul structurii si dispozitiei spatiale a ADN-ului este anul 1953. .1 cromatida pentru fiecare cromozom. Prin decodificare si respectarea principiului complementaritatii bazelor.4n cantitate ADN. care. . rezulta molecula de ARN mesager.ADN-ul serveste ca tipar pentru a i se decodifica mesajul genetic inscris in structura sa.avand structura neramificata.cantitatea de ADN este aceeasi in toate celulele somatice (cu aproximatie). cand Watson si Crick (laureati ai premiului Nobel) folosind ca metoda de studiu spectreie de difractie a razelor X. .la organismele cu reproducere sexuata) cantitatea de ADN este redusa la jumatate in raport cu celula somatica diploida.cantitatea de ADN variaza in raport cu fazele ciclului celular si numarul cromozomilor : .in stadiul interfazic S are loc sinteza ADN-ului prin replicare semiconservativa.2n cromozomi.in ciclul mitotic (fig. .in celulele gametice. in citoplasma celulei. care sunt haploide (cu numarul injumatatit de cromozomi fata de celulele somatice . Este principiul care asigura decodificarea „corecta". .in stadiul G2 interfazic gasim: . informatia genetica din ADN este stocata si dispusa liniar. . .

In diviziunea primara a meiozei: .1 cromatida pentru fiecare cromozom. 16 .4n cantitate ADN. profaza si metafaza gasim : .in interfaza.2) .2n cromozomi. ..In diviziunea secundara a meiozei : . .la sfarsitul diviziunii primare celulele au : . .2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom. . . . .2n cromozomi.in numar cromozomi.2n cantitate ADN. .2 cromatide pentru fiecare cromozom. gasim : (fig.l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice .in numar cromozomi.2 cromatide pentru fiecare cromozom.2n cantitate ADN. . .1 cromatida pentru fiecare cromozom.2n cromozomi.in stadiul G2 gasim : . . .in meioza. cantitate ADN 4o ADN 2n ADN INfTERFAZA 10 12 14 16 18 imi20 Z. cu formarea gametilor haploizi.la sfarsitul ciclului mitotic gasim: . Fazeieji durata (h) |P:'M! ATI MTTOZA Fig.2n cantitate ADN.in stadiul d gasim : .

1 cromatida pentru fiecare cromozom.in stadiul G2 gasim : . 16 . cu formarea gametilor haploizi. . . .5 C2 C.11111 Riwfeji durata irsTTERFAZA ^T^-s |P!M ATI * W fc MITOZA Fig.2n cromozomi. .In diviziunea secundara a meiozei : .2n cantitate ADN.2) .in numar cromozomi..4n cantitate ADN. .in interfaza.in meioza.2 cromatide pentru fiecare cromozom.1 cromatida pentru fiecare cromozom.2n cantitate ADN. profaza si metafaza gasim : .in stadiul d gasim : . . 2 4 6 8 10 12 14 16 18 iiili 20 22 fc. .In diviziunea primara a meiozei: .2n cantitate ADN. .2n cromozomi. gasim : (fig.2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice . . 0 .in numar cromozomi.la sfarsitul diviziunii primare celulele au : . .2 cromatide pentru fiecare cromozom. .2n cromozomi.la sfarsitul ciclului mitotic gasim: . ADN 4n ADN 2n ADN 0. .

in cantitate ADN. . o arhitectura in dublu helix. Cele doua catene cuplate realizeaza o dispozitie spatiala. apar caractere noi (normale .in numar cromozomi. sau printr-un mecanism de crossing-over inegal..1 cromatida pentru fiecare cromozom. . 17 . . -la sfarsitul diviziunii secundare celulele vor avea : .2n cantitate ADN.adaptative sau patologice).2 cromatide pentru fiecare cromozom.cand structura ADN este modificata. efect al actiunii agresive a factorilor potentiali mutageni. Observam ca in celula gametica numarul cromozomilor si cantitatea de ADN sunt reduse la jumatate in raport cu celula somatica. Structura moleculei de acid dezoxiribonucleic (ADN) Molecula de ADN din genomul procariotelor si eucariotelor are o structura polidezoxiribonucleotidica dublu catenara. . 2 Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celular in gametogeneza. 2. Fig. catenele fimd cuplate intre ele pe principiul complementaritatii bazelor azotate componente.

3 Structura bazelor purinice (A.legaturi fosfodiester 5 -3 formand scheletul glucido-fosforic. 2. Unitatea de structura a molecuiei de ADN Unitatea de structura a ADN-ului este nucleotidul. 18 . 0 I ! CM W I NM. 3). o pentoza si un radical fosfat. C). Bazele purinice in structura ADN-ului sunt : adenina (A) si guanina (G) (fig. Bazele purinice prezinta doua heterocicluri : un hexaheterociclu (pirimidinic) si un pentaheterociclu (imidazolic). Este un monomer in componenta caruia exista trei tipuri de molecule.CM NM ■" m Fig.1. inseparabile intre ele : o baza azotata. NM. ADN-ul este molecula inalt polimerizata. N it C O X O HN i C O X CH XH MM C * . Bazele azotate pot fi purinice si pirimidinice. G) si pirimidinice (T.

In structura ADN-ului bazele pirimidinice sunt reprezentate de timina (T) si citozina (C) (fig.Bazele pirimidinice se prezinta sub forma unui hexaheterociclu pirimidinic.furanozic. esterifica cu formarea nucleozidului. A treia componenta a nucleotidului este radicalul fosfat.3). Cuplarea celor trei componente fmalizeaza structura nucleotidului (fig. Cele doua componente. baza azotata si pentoza. cuplarea stabilindu-se cu hidroxidul de la C3 sau C5 al pentozei.5). legatura covalenta. 19 . Esterificarea se face intre hidroxidul din pozitia Ci al pentozei si azotul din pozitia N3 la pirimidine si pozitia N9 pentru purine. A doua componenta din structura nucleotidului este pentoza. prin esterificare. esterificare C5. care se cupleaza. un glucid care se prezinta ca heterociclu de tip beta ((3). 4 Structura nucleotidului cu baza pirimidinica ( Timina ) .4sifig. Fig. esterificare C5- Structura nucleotidului cu baza purinica (Adenina) . Esterificarea se face printr-o legatura N-glucidica. de nucleozid.

Fig. 5 Structura nucleotitului cu citozina N H 0 1 O-P- 0- 0<^ J H CH. ramane liber de la carbonul 5). OH 20 .H-' H HO' P">-CM>/ li 0 H\H 1 OK H/M OK (Acidul fosforic poate esterifica si la OH de la carbonul 3. o o.

2. intre radicalul fosfat al nucleotidului.Structura nucleotidului cu guanina OH OH o—: ADN-ul este molecula rezultata din esterificarea si ordonarea liniara acelorpatru tipuri de nucleotide. a pentozei nucleotidului urmator. Prezenta si ordinea bazelor din monocatena polinucleotidica determina specificitate structural-functionala moleculei de ADN. Bazele sunt cuplate cu hidroxidul Ci al pentozei fiecarui nucleotid.cu hidroxidul din pozitia 3' sau 5'. Polimerizarea nucleotidelor se face prin legaturi fosfodiesterice. Structura primara a ADN Structura primara analizeaza modul de formare a monocatenei din structura moleculei de ADN. bazele azotate nu participa la realizarea structurii scheletului glucido-fosforic. 2. Se urmareste ordonarea nucleotidelor si gradul de polimerizare a monocatenei ADN-ului. Desi prezente. Prin polimerizare se formeaza scheletul glucido-fosforic al monocatenei liniare din molecula ADN-ului. Ordonarea 21 .

esterificare 3'-5\ 22 .specifica realizeaza informatia genetica inscrisa in ADN-ul genomic (fig. 6 Structura primara a ADN (scheletui glucido-fosforic) . ADN-ul Fig. 6).

atat la regnul vegetal cat si la eel animal... Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide. ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale. ..s-ar fi realizat o informatie genetica limitata. Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului. . Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN... structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote.prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice.. 1 2 3 4 V 2' 3' 4' .cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor).. datorita identitatii structurii moleculelor de ADN.. conform schemei : .. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa..... . .. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN. iar proteinele sa prezinte 23 . Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular..A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor.-y-s'-y-S'-y-S'-y-S'-y-S'-ys'-y'S'-ys'-y-s'-y-s'-. iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5\ Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. sa prezinte aceleasi caractere.L_____J L_____J L____J L_____J L_____J 1_____J I______I L_____J_. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor... cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: . Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor.. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic.. Ca urmare. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. care ar structura cele doua catene polinucleotidice. bacterie-om.Nucleotidele sunt molecule orientate. cu aceleasi structuri si functii. .. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior. ...

ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale... Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului.. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior.. . Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide.-y-s'-ys'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s''... iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5'.prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . . cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: . 1 2 3 4 1' V 3' 4' . datorita identitatii structurii moleculelor de ADN. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . bacterie-om.....cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor). atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om.. Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular. care ar structura cele doua catene polinucleotidice. Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa. Ca urmare.. si cum ADN-ul are functia de determinism genetic...s-ar fi realizat o informatie genetica limitata. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor.. L____J L____J L___J L_____J L____J L____J I____J L____J. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'. iar proteinele sa prezinte .. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica..Nucleotidele sunt molecule orientate. sa prezinte aceleasi caractere. cu aceleasi structuri si functii. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN...... atat la regnul vegetal cat si la eel animal. conform schemei : . Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN... . structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote.

.. Informatia genetica realizata prin aperiodicitatea nucleotidelor... prin degradare enzimatica a moleculelor de ADN. . vom analiza o secventa „arbitrara" in componenta careia sunt 1000 nucleotide. biochimic. a demonstrat ordonarea aperiodica si ca cele patru tipuri de nucleotide. Sa consideram ipotetic o secventa aperiodica din catena moleculei deADN: . obtinindu-se marea diversitate a tipurilor de mesaje genetice depozitate in structurile ADN-ului. aleatorie. imprima acestor proteine o structura specifica (conform mesajului genetic decodificat din ADN). se pot realiza combinatii polinucleotidice de ordinul 41000. confera fiecarei molecule de ADN specificitate structural-functionala.... Mesajele genetice inscrise in structurile ADN pot fi decodificate si matedalizate in molecule de ARN mesager... dar si pozitia tripletelor este aleatorie.. Cel care a demonstrat ca cele patru tipuri de nucleotide au o ordonare aperiodica. asigura o crestere numerica a tipurilor de triplete (43 = 64 . 123 45 6 7 8 9 10 Analizand aceasta secventa observam ca numarul tripletelor (codonilor).. Dar genomul uman 24 . acelasi numar de aminoacizi. conform principiului aperiodicitatii (ordonarea aleatorie)... aceiasi aminoacizi ca structura la toate organismele vegetale si animale. Datorita ordonarii aperiodice a nucleotidelor si tripletelor se realizeaza o cantitate inepuizabila de informatie genetica depozitata in structura moleculelor de ADN. Cum ARNm este implicat direct in sinteza de proteine. . Ca urmare din structurile proteice ar fi trebuit sa lipseasca 16 aminoacizi (cunoscuti in structurile proteice sunt 20 aminoacizi) si prezenti numai patru tipuri . respectiv 10600. Folosind metode fizicochimice cantitative.vezi codul genetic).. Pentru o mai corecta intelegere a semnificatiei biologice a aperiodicitatii nucleotidelor ce structureaza. monocatena polinucleotidica din molecula ADN.. in organism. L_J I____I I___J I—J L___I I___I L_J L_J l__J L_J L_. . ..... a fost Chargaff (1950). Cum fiecare nucleotid este reprezentat de una din cele patru tipuri de baze azotate.. aleatorie in monocatena ADNului s-a realizat in cursul evolutiei bio-genetice a moleculelor de ADN. ca tipuri diferite... au o ordonare aleatorie. ordonarea aperiodica.. proteine care vor exercita si functii specifice in celula.A T T C C G A G C T T A C G A G T T G C T T A C C C C A A T A . Dupa Chargaff. ce structureaza monocatena polinucleotidica a moleculei de ADN.aceeasi structura. non-periodica.

asigura specificitate structural-functionala moleculelor ADN. <> ADN-ul este dublu catenar. Importanta structurii primare: . .000 perechi de nucleotide. Aceste raporturi valorice: A = T si G = C explica complemen25 .000 perechi de nucleotide. Rezultatele lui Chargaff pot fi sintetizate astfel : -intre bazele azotate intercatenare se stabilesc punti de hidrogen. Folosind metode fizico-chimice de analiza cantitativa. Si daca folosim preceptul lui Einstein ca numarul atomilor din Univers ar fi 0. . care este depozitata sub forma de mesaje ereditare pentru caracterele moleculare. este cercetatorul care a demonstrat ca ADN-ul are o structura secundara dublu catenara.500. celulare. .88 x 1079 se poate considera ca informatia genetica ar fi I inepuizabila in spatiu si timp. toate procariotele si eucariotele au molecula ADN structurata din doua I monocatene cuplate.raportul de complementaritate se bazeaza pe urmatorul rationament valoric: indiferent de specie si regn. in conditii fiziologice normale a structurii ADN-ului. In consecinta [ ordonarea aperiodica ar determina combinatii de ordinul 43.3. Structura secundara a ADN Cu exceptia unor bacteriofagi. de organ si pentru activitatea metabolica a organismului uman. 2.T) si Guanina cu Citozina (G-C). la care ADN-ul este monocatenar. iar cantitatea de guanina este egala cu a I citozinei.realizeaza informatia genetica . se realizeaza intre: Adenina cu Timina (A . s-a constatat ca adenina este valoric egala cu timina.sub forma de mesaje genetice. punti ce se stabilesc intre bazele azotate prezente in structura monocatenelor. Chargaff stabileste raportul de complementaritate intre bazele purinice si cele pirimidinice. informatia genetica este decodificata prin sinteza de ARNm.000.000. Chargaff (1950).contine aproximativ 3. I Complementaritatea. Catenele copolimerice sunt cuplate intre ele prin punti de hidrogen. datorita aperiodicitatii structurii primare.500. complementaritate care asigura cuplarea catenelor copolimerice. in citoplasma. tisulare. determina sinteza deproteine cu structuri si functii specifice in celula. catenele fiind copolimerice. care.

T se leaga cu A prin doua legaturi de hidrogen .. . C se leaga cu G prin trei legaturi de hidrogen.. In consecinta. hidrogenul poate primi un electron negativ de la alt atom. .. Acest electron negativ este „incapabil" sa satisfaca sarcina pozitiva a nucleului atomic. Sunt cupluri complementare in ADN: A = T. (fig. iar guanina (ca baza purinica) reahzeaza trei punti de hidrogen cu citozina (baza pirimidinica).C = G. T = AsiG = C. conform urmatoarelor principii de analiza : hidrogenul din componenta bazelor azotate are un „nucleu" cu volum mic si intens pozitiv. 7 Cuplarea bazelor azotate prin legaturi de hidrogen. ...in molecula ADN-ului cu structura normala.. .....complementaritatea este demonstrata prin cinetica reactiilor fizicochimice. » &*\ / ?\ Ir r OH.— i m /' 5 /♦ > \ / / *\ \ / A {«*•**) T l*irtft«) G foMBMI H C jcftorirt} Fig. adenina (ca baza purinica) poate stabili doua punti de hidrogen cu timina (baza pirimidinica).taritatea.analiza cantitativa a moleculelor de ADN extrase de la diverse specii animale sau vegetale au evidentiat urmatorul aspect : cantitatea de A + T nu este egala cu cantitatea G + C : 26 . Acest raport complementar in baze A = T si G = C este numit „regula Chargaff” sau „ratio baza" . In aceste conditii se poate stabili o legatura electrovalenta. cu care isi completeaza orbita.7). In jurul acestui nucleu graviteaza un electron negativ (e~).... care poate fi purina sau pirimidina ..o o-. Cuplarea complementara prin punti de hidrogen este principiul structurii secundare a moleculei de ADN. K**\ ' r r| UM. Hidrogenul reahzeaza aceste legaturi si cu atomul de azot sau cu oxigenul din structura altei baze azotate.

pe principiul complementaritatii bazelor azotate.respectand principiul complementaritatii se asigura replicarea semiconservativa a ADN-ului (autocatalitica) si continuitatea informatiei genetice (functia sincronica si conservarea ei). Moleculele de ARNm sunt complementare fata de secventele decodificate din ADN.la Homo sapiens (om) proportia este de 62% A + T iar G + C de 38% etc. In 1978 Lints confirma aperiodicitatea cuplurilor complementare. Ca importanta. G + C De exemplu: . desi intre bazele purinice si cele pirimidinice este respectata complementaritatea. complementaritatea structurii secundare confera moleculei de ADN functii bio-genetice esentiale: . variaza in limite foarte largi.la Bos taurus A + T este in proportie de 58% iar G + C in proportie de 42%. Valoarea neunitara a raportului Chargaff confirma aperiodicitatea celor doua catene (aperiodice) copolimerice . A+T . se realizeaza decodificarea mesajelor genetice inscrise in structura ADN-ului de catre moleculele de ARNm. . . valoric . Observam ca intre specii apar diferente valorice intre A + T si G + C. 27 . " .la Saccharomyces cerevisie cuplul A + T este in proportie de 64% fatadeG + C-36%.A+T ---------^ 1 G+C Datorita raportului valoric neunitar este confirmata aperiodicitatea ordonarii nucleotidelor in catenele copolimerice (deci intre purinele si pirimidinele din componenta celor doua catene este respectata complementaritatea de cuplare).desi valoarea raportului Chargaff variaza valoric intre specii. .metode de analiza a structurii ADN-ului prin denaturare si renaturarea moleculei se bazeaza tot pe principiul complementaritatii bazelor purine si pirimidine. la indivizii conspecifici se mentine aproape constant si apropiat valoric. .raportul ---------.

pe principiul complementaritatii bazelor azotate se „construiesc" si se folosesc sondele si amprentele genetice pentru identificarea si localizarea genelor. Wilkins (1950) este primul cercetator care a folosit tehnica difractiei razelor X in studiul moleculei ADN . cuplate complementar. Watson si Crick au folosit raportul de complementaritate intre cele doua catene copolimerice din molecula ADN. Catenele cuplate se spiraleaza formand un a helix iar catenele copolimerice fiind antiparalele. formand scheletul glucidofosforic paralel pe axa virtuala a dublului helix. pentru secventierea moleculelor de ADN. fara sa cunoasca lucrarile si observatiile lui Wilkins si Franklin. Crick si Watson care.4. 2. Fiecare cuplu complementar de baze are un unghi de rotatie de 36° in raport cu cuplul urmator. elaboreaza ipoteza asupra structurii tridimensionale a moleculei ADN din genomul celular. au dispozitia spatiala in dublu helix. La elaborarea modelului tridimensional. Rezultatele obtinute de Wilkins si Franklin au confirmat ca: . Aceasta observatie confirma ca molecula ADN are structura tridimensionala sau dispozitie spatiala. Bazele azotate. Structura tertiara a ADN Prin tehnica difractiei razelor X s-a stabilit ca ADN-ul are o arhitectura spatiala ordonata. Planele pentozelor cuplate cu acidul fosforic sunt dispuse la exteriorul duplexului. Modelul elaborat de Watson si Crick a fost publicat in 1953 in revista „Nature". Pe baza datelor obtinute prin difractia razelor X cei doi cercetatori au elaborat postulatul: „ADN-ul este molecula dublu catenara. cuplate complementar si dispuse in interiorul moleculei au planele perpendiculare pe axa virtuala a moleculei de ADN". In 1953. urmat de Franklin in 1951.34nm) intre ele. Cele doua catene sunt cuplate prin punti de hidrogen. rezultate pentru care li s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicina. indiferent de gradul de evolutie a speciilor. Planele cuplurilor complementare sunt la distanta de 3.structura tridimensionala a ADN-ului este asemanatoare pentru procariote si eucariote.. conform principiului complementaritatii intre purine si pirimidine (A = T si G = C). folosind tehnica difractiei razelor X. Cuplurile complementare sunt Valori folosite in studiul moleculei ADN: lm = 102cm = 103mm = 106um = 109nm = 1010A metru centimetri milimetri micrometri nanometri Angstromi 28 . .cele doua catene copolimerice.4 A (0.

Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. ceea ce asigura inserarea lor in lant. Cuplurile A = T si G = C au simetrie. nu plan. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. T = A. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. respectiv 7><10 mg ADN. autoradiografierea. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. G = C sau C = G. desi aperiodica . 29 . precum si functiile exercitate de ADN in genom. denaturarea-renaturarea. . Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. Rotatia. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm.prin dispozitia in dublu helix. spectrele de difractie a razelor X. . ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. difuziunea. proteine cu care se cupleaza ADN-ul. Metodele folosite in studiul ADN-ului. contributia puntilor de hidrogen este mica.„etajate".4 nm). Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. se realizeaza spatial. La eucariote. putin rigida. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. etc. Dupa Polland si col. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. clonarea moleculei. Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . (1966). au stabilit proprietatile fizico-chimice. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. indiferent care este ordinea : A = T .ADN-ul este molecula neramificata. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. ca : difractia luminii polarizate. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". fata de puntile de hidrogen. molecula de ADN are o structura tertiara ordonata. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3.5 x109 perechi de nucleotide. In ordonarea bazelor. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman.masa moleculara a moleculei de ADN poate fi estimata la 12-16 x 6 10 daltoni. 1964).

5 x109 perechi de nucleotide. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. autoradiografierea. au stabilit proprietatile fizico-chimice. T = A. G = C sau C = G. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. La eucariote. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . etc. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. spectrele de difractie a razelor X. Cuplurile A = T si G = C au simetrie. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. 29 .prin dispozitia in dublu helix. Dupa Polland si col. contributia puntilor de hidrogen este mica. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe.4 nm). molecula de ADN are 0 structura tertiara ordonata. (1966). Metodele folosite in studiul ADN-ului. ceea ce asigura inserarea lor in lant. 1964). fata de puntile de hidrogen. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. se realizeaza spatial. difuziunea. ca : difractia luminii polarizate. In ordonarea bazelor. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. . clonarea moleculei. proteine cu care se cupleaza ADN-ul. nu plan.ADN-ul este molecula neramiflcata. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative.masa moleculara a moleculei de ADN poate fl estimata la 12-16 x 10 daltoni. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. indiferent care este ordinea : A = T .„etajate". Rotatia. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. precum si functiile exercitate de ADN in genom. . spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. desi aperiodica . putin rigida. respectiv 7><10-9 mg ADN. denaturarea-renaturarea.

desi slabe. . care. .fortele Van der Waals.de proteinele histonice. combinandu-se cu dublul helix al ADN-ului. care are numai doua punti de hidrogen. sunt „suficiente" pentru a organiza si mentine molecula in helixuri de homopolimeri nucleotidici.interactiunile hidrofobe intre planurile cuplurilor de baze complementare si hidratarea gruparilor P04". repararea eronata sau prin recombinarea genetica a moleculelor ADN).in lumina ultravioleta (UV). numite si legaturi metastabile.structura tridimensionala asigura functiile: autocatalitica. Cuplul G-C cu trei punti de hidrogen este mai „puternic". absorbtia ADN se face la lungimea de unda de 260nm. neutralizeaza sarcinile negative. 30 . . decat cuplul A-T. heterocatalitica si variabilitatea (prin mutatie. mai stabil. . Stabilitatea termodinamica a ADN-ului se asigura prin: .complementare cuplate in dispozitie rectiliniara s-ar obtine un filament ADN a carui lungime poate ajunge la 200 cm. .legaturile slabe de hidrogen.

Prin aceasta dispozitie histonica se mareste diametrul moleculei de ADN. apar bucle dextrogire sau superinfasurare negativa („negative super coil"). Cand numarul de spiralizari pozitive creste. prezent in genomul multor virusuri. La eucariote ADN-ul se asociaza cu proteinele histonice prin legaturi saline formand nucleoproteine.3. in care capetele moleculei de ADN sunt comprimate (constranse). Formele izomorfe de ADN (Forme „geometrice" de ADN) Din analiza moleculelor de ADN prin metoda spectrelor de difractie a razelor X. Histonele. este ADN-ul in cere inchis covalent. numita palindrom. spiralizarea dublului helix al moleculei de ADN este dextrogira. cum ar fi: catenele neperechi. Tensiunea superficiala induce „suprasolicitarea" structurii tertiare a ADN-ului cu alternative potentiale. In general. 31 . se produce o „tensiune" helicoidala crescuta. Ca alternative potentiale sunt si regiunile zonale ale duplexului ADN-ului de tip B . Dar imaginile electrono-microscopice si analizarea in lumina polarizata au consemnat ca rotatia helixurilor poate fi atat dextrogira cat si levogira. Daca ADN-ul are rotatia opusa fata de normal. Moleculele de ADN lipsite de bucle dextrogire sau levogire laterale sunt considerate molecule „relaxate". au rol in mentinerea arhitecturii spatiale a ADN-ului. ac de par". impreuna cu ionii de Ca2+. Tensiunea superhelicoidala poate exista in interiorul celulelor sau nucleului celular daca exista un mecanism biologic care ar determina comprimarea capetelor moleculelor de ADN. metoda de rotatie a luminii polarizate si imaginile electronomicroscopice s-a evidentiat existenta formelor izomorfe de ADN. 0 structura simpla. cu formarea nucleozomilor si solenoizilor. Proteinele histonice au dispozitie discontinua. in duplexul moleculei se produce si o condensare a spirelor. ADN-ul de tip Z si/sau forma „in agrafa. formate dintr-o monocatena autocomplementara. S-a observat ca prin cresterea numarului de rotatii complete pe unitatea de lungime. Aceasta tensiune poate fi dispusa prin formarea unei bucle cu rotatie levogira sau superinfasurarea pozitiva („positive super coil"). sau in genomul unor procariote mici. in ADN-ul mitocondrial si cloroplaste.

De exemplu. Forma A Forma Z Forma B Fig. Dupa aspectul depresiunilor intercatenare.8 Forme izomorfe de ADN Saenger (1984). Alexander Crick (1979). molecula de ADN se poate gasi sub doua forme izomorfe: forma tip A si tip B. chiar daca ele sunt dextrogire in lumina polarizata. la eucariote. ADN-ul de tip B si ADN-ul de tip Z. apare o spiralizare diferita de cea dextrogira. a descoperit ca pe secventa de 4-12 perechi de nucleotide obtinute artificial. folosind metoda observatiei cristalografice cu variatia gradului de hidratare a mediului. In prezent putem vorbi de existenta a trei forme izomorfe de ADN (fig. constata ca distanta dintre cele doua catene cuplate complementar dispuse in spirala. Saenger considera ca.8): ADN-ul de tip A . folosind spectrele de difractie a razelor X. nu este uniforma . 32 .

In conditii fiziologice nu s-a constatat „tranzitia" ADN -ului de tip A sau B intr-un ADN de tip Z. Rich (1979). Helixurile se rotesc de la stanga spre dreapta. de unde si numele de ADN de tipZ. prezentand guanina eversata spre exteriorul moleculei. ADN de tip Z poate fi obtinut artificial. Saenger. depresiunea primara (major) are o deschidere mica. Retine atentia deoarece.ADN-ul de tip A este forma deshidratata si cristalizata a moleculei. este mai mic. dar foarte adanca (profunda). Acest tip nu are existenta histologica de lunga durata in ciclul celular. precum si prezenta moleculelor de apa. si anume: prezenta depresiunilor primare si secundare (major si minor) (fig. Saenger a mai stabilit ca cele doua forme A si B sunt forme reversibile. Si anume. Saenger (1984) si altii au descoperit ADN-ul de tip Z ADN-ul de tip Z este forma levogira ca spiralizare a moleculei. Are existenta biologica. 9). Este un ADN format aproape in exclusivitate din G-C. este conditionata de hidratarea mediului in care sunt introduse cristalele. Ca urmare. Este consecinta directa a interferentei stereochimice intre depresiunea larga si cea ingusta. analizand comparativ molecula deshidratata si cristalizata de tip A si molecula hidratata de tip B. Bazele azotate sunt exact perpendiculare pe axa virtuala dextrogira a helixului. Experimental s-a obtinut aceasta tranzitie din tipul A sau B. iar pasul helixului dupa o revolutie completa. De exemplu ADN-ul de tip A prezinta un helix larg. Depresiunea majora este cu deschidere larga dar aplatizata. Este forma dextrogira. ADN-ul de tip Z are helixurile mai alungite si cu diametru mai mic fata de ADN-ul de tip B. iar scheletul glucido-fosforic al celor doua catene cuplate are aspect de zig-zag (linie franta). si o depresiune secundara putin vizibila. vizibila. al caror numar variaza in raport cu gradul de depresiune. La ADN-ul de tip B sunt vizibile ambele depresiuni: depresiunea primara cu deschidere foarte larga dar putin adanca si depresiunea secundara. Aceasta din cauza excesului de guanina in componenta lanturilor polinucleotidice. Este forma dextrogira. conversia helixuluide tip B intr-un helix de tip A si invers. ADN-ul de tip B este forma hidratata a moleculei. dar procesul nu este reversibil. Este forma care roteste lumina polarizata de la dreapta spre stanga. are tendinta de a se cupla spontan cu substantele necunoscute cu potential cancerigen. distanta dintre cuplurile complementare redusa. 33 . Guanina din ADN tip Z se gaseste la periferia moleculei. Tipul A este putin alungit. iar diametrul moleculei este mai mare. constata diferente de dimensiune si aspect in traseul de spiralizare a celor doua catene cuplate.

ficat. in nucleul celulelor cantitatea de ADN este aceeasi. cercetarea ADN-ului. se fixeaza pe I ADN-ul nuclear in puncte precise (situsuri) ale cromozomilor. antreneaza dereglari in mecanismele reglatoare ' in expresia mesajului genetic. . pancreas.enzimele nucleare. Sunt ipoteze de lucru care sustin existenta ADN-ului cu structura levogira Z „in vivo". rinichi) au constatat ca: . s-a observat ca trecera formei dextrogire A sau B in forma levogira Z. extras din diverse tesuturi (timus.anticorpii produsi prin imunizare cu ADN sintetic. Primii care si-au concentrat cercetarile asupra ADN-ului au fost Boivin si Vendrely (1948) care analizand ADN-ul. 4. spuneau: „ADN-ul de tip Z levogir este bogat in repetitia cuplurilor G-C. In 1949. este prezent in secventele genomice ale unor virusuri potential oncogene. De asemenea. s-a intensificat si diversificat. la Bos taurus. 34 . In prezent nu sunt cunoscute exact situsurile cromozomale unde sunt localizate moleculele ADN-ului Z si nici rolul exercitat in genomul celular. structura tipului Z „in vivo". El ar avea rol in reglarea functiei aparatului genomic. Argumentele care presupun existenta „in vivo" a ADN-uluide tip Z la eucariote. Au mai stabilit ca nucleul diploid al celulelor somatice are o cantitate de ADN de aproximativ 6.indiferent de tesutul analizat. „in vivo".5x10-l2gv . Se pare totusi ca acest tip de ADN Z este uneori prezent si la eucariote.fata de celulele somatice diploide. topoizomerazele. In stare nativa tipul i de ADN Z. la eucariote. Mirsky si Ris constata ca in componenta moleculelor de ADN exista aceleasi baze azotate. sunt urmatoarele: . analizand procesul tranzitional. cantitatea de ADN este redusa cu aproximativ 50% (3. indiferent de regn sau specie.Imbach si Gosselin (1982). secvente I care in ADN-ul de tip A sau B la eucariote sunt rare". molecule cu distributie specifica si care ocupa situsuri precise in cromozomii nucleari. pot forma sau pot distruge reversibil.4x 10-12 grame). in gametii cu nucleul haploid. cu inalta repetitivitate a cuplului G-C. ADN-ul nuclear Dupa ce Avery (1944) a stabilit rolul fundamental al ADN-ului in ereditatea caracterelor.

. 35 . Daca am lua in consideratie ^cantitatea de ADN" criteriu de apreciere a gradului de evolutie biologica si complexitate structural (fiinctionala . Datorita acestor observatii. sau Euglena sa o pozitionam pe aceeasi treapta de evolutie cu omul actual. Mirsky a demonstrat urmatorul aspect: cantitatea de ADN nu este direct proportionala cu numarul cromozomilor existenti in nucleul celulelor si nici cu gradul evolutiei biologice a speciilor. Rezultatele obtinute i-au determinat pe geneticieni sa-si concentreze bercetarile asupra studiului ADN-ului eucariotelor.In 1950 Mirsky. Unele catene reasociaza intr-un timp foarte scurt. altele reasociaza lent sau foarte lent. au o cantitate de ADN de 50 de ori mai mare in raport cu cantitatea de ADN la om. purificat dupa bxtragerea de la diverse specii de eucariote. Primele incercari apartin lui Marmur si col. au constatat diferente in lapiditatea de reasociere si refacere a moleculelor.Ariciul de mare (nevertebrat superior) contine de 50 de ori mai mult ADN decat cantitatea ADN la Rattus norvegicus (soarece). o neconcordanta intre cantitatea de ADN si numarul de gene codante. Determinarile efectuate au evidentiat urmatoarele: specii „putin" (evoluate au o cantitate mai mare de ADN nuclear. De exemplu: . De exemplu. iar specii „mult" evoluate au o cantitate mai mica. Mirsky (1950) a lansat ipoteza ca in genomul prganismelor vii exista o cantitate mare de ADN necodant. S-a consemnat o neconcordanta intre cantitatea de ADN si gradul de polutie a speciilor. In procesul de reasociere a catenelor complementare apar diferente de timp.Euglena viridis contine o cantitate de ADN aproximativ egala cu cea existenta in nucleul celulelor somatice la Homo sapiens (om). .Procariotele au o cantitate ADN de 10 ori mai mare in raport cu numarul proteinelor codificate. ar trebui sa admitem pa ariciul de mare ar fi de 50 de ori mai evoluat ca soarecele. observa existenta unor diferente valorice. si daca tot ADN-ul existent ar fi codant. ca unele specii de batracieni si pesti inferiori si chiar unele plante. precum si unele specii de pesti inferiori. non-functional indeterminismul genetic al sintezei de proteine. care elaborand si folosind tehnica „denaturarii si renaturarii ADN-ului. (1963). .Unele plante si specii de batracieni au in genomul lor de 100 de ori mai mult ADN fata de ADN-ul genomului uman. sa prezinte un grad de polutie de 50 de ori si chiar de 100 de ori mai mare decat al omului. . analizand cantitatea de ADN la diverse specii de eucariote.Salamandra (Amphiuma).

a caror lungime era variabila. Fragmentele folosite de ei aveau o lungime in jur de 500 perechi de nucleotide. O alta observatie a fost ca in interiorul unei molecule ADN de la Bos taurus sunt secvente polinucleotidice ce difera intre ele prin viteza de renaturare. au urmarit cinetica procesului de denaturare-renaturare. hibridizarea % (Fractia neasociata) i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i 0 10-3 10-2 10-1 1 10 102 103 Cot (moli x secunde) 104 Fig. folosind aceeasi metoda au facut un studiu comparativ al procesului de denaturare-renaturare a ADN-ului de la procariote si eucariote.1968). concentratie molara si timp de refacere a moleculei (fig9). coli 36 . Rezultatele au fost urmatoarele: viteza si tipul de renaturare a ADN-ului la Escherichia coli difera semnificativ fata de renaturarea ADN la Bos taurus.9 Cinetica renaturarii ADN la Escherichia coli si Bos taurus (dupa Britten si Kohne . Din studiul comparativ al moleculelor de ADN procariotic si eucariotic.Britten si Kohne (1968). Ei au extras ADN-ul de la Escherichia coli (procariot) si de la Bos taurus (eucariot) si cu fragmentele de ADN. au obtinut o curba cu mai multe sigmoide la Bos taurus in comparatie cu cele de la E.

Rezultatele obtinute au permis acceptatrea a trei tipuri de ADN. denumit ADN „egoist". 10). In raport cu cinetica renaturarii si a heterogenitatii secventelor polinucleotidice constitutionale. ADN moderat repetitiv si ADN nerepetitiv (fig. la eucariote este o cantitate de ADN care are runctie de a codifica sinteza de proteine (are informatie genetica). ipoteza confirmata ulterior. in genomul eucariotelor gasim : ADN inalt repetitiv.Aceste observatii au fost premiza elaborarii ipotezei referitoare la heterogenitatea tipurilor de ADN in genomul nuclear al eucariotelor. TELOMER. Dupa ei. Fig. darsi o mare cantitate de ADN non-codant. CONSTRICTII SECUNDARE / D IS P E R SA T E TANDEM 1 DET EI VlINlbM GEN IETIC ARNr ARNt 37 .10 ADN-ul NUCLEAR DIN GENOMUL UMAN TIPURI DE ADN N ER E P ET IT IV ADN NUCLEAR * » S EC V E N T E (C O P II)U N IC E CODAN TE » FA M IL II E G EN E D CO DAN TE COPII MULTIPLE HETEROCROMATIMA CONSTITUTIVA : CENTROMER.

sunt mai expuse la actiunea UV. Acest efect 1-au numit efect hipocromic. iar prin renaturare efectul de hipocromaticitate. sunt partial „mascate" de scheletul glucido-fosforic al ADN. in timp ce I cantitatea de lumina UV absorbita de molecula de ADN in dublu helix este I mai mica. fortele necovalente se refac. Cand temperatura si pH-ul sunt aduse la valorile fiziologice. bazele azotate. o parte din bazele azotate dispuse etajat. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular Principiul metodei: moleculele de ADN. principiul de lucru in procesele de denaturare-renaturare este urmatorul: ADN-ul extras din celula procariota sau eucariota se fragmenteaza in I secvente de aproximativ 1000 perechi de nucleotide. Fragmentele se supun procesului de disociere. datorita spiralizarii. La aceasta temperatura si intr-un mediu alcalin. recuplandu-se complementar cele doua catene. Autorii considera ca prin denaturare se manifesta efectul de hipercromaticitate. Acest proces este numit denaturare.1. Britten si Kohne (1968) au observat ca la temperatura ridicata si un pH alcalin. In consecinta. proces numit renaturare. se I supun la temperatura de 100°C timp de 10 minute. Cand molecula de ADN este in dublu helix.4. Daca 38 . cand catenele complementare se separa. efect denumit hipercromic. O alta observatie pe care au facut-o este ca in timpul denaturarii creste absorbtia in UV (k = 260nm) a bazelor azotate dupa decuplarea complementara. Autorii explica diferenta de absorbtie a UV astfel: prin rupereal puntilor de hidrogen si separarea catenelor complementare. iar molecula de ADN isi I reface dublul helix. catenele se recupleaza complementar. extrase si purificate. legaturile de hidrogen dintre catenele complementare se rup cu suprimarea interactiunilor Van der Waals. Denaturarea si renaturarea sunt procese reversibile. legaturile de hidrogen stabilite intre bazele I complementare se rup separandu-se catenele copolimerice. Dupa 10 minute are loc o racire lenta a mediului de reactie cand se restabilesc legaturile de hidrogen. cu refacerea integrala a dublului helix al moleculei de ADN.| ului. In prezent. absorbtia in UV a moleculei este mai scazuta.

Valorile Cot se exprima pe un grafic.este concentratia initiala a ADN-ului in moli de nucleotide /litru. Cand fragmentele de ADN nu contin secvente repetitive. curba exprimand repetarea secventelor din genomul studiat (fig. Valoarea Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN-ului si timpul necesar pentru reasocierea monocatenelor complementare exprimat in secunde.Co. .t.Co . cu atat viteza de recuplare a catenelor este mai rapida iar timpul necesar refaceii moleculei ADN este mai mic.este timpul de renaturare in secunde. refacerea moleculei se face cu aceeasi viteza (ex. Pentru valoarea Cot se foloseste ca referinta valoarea Cot a unui ADN "standard" (un homopolimer) sau a unui ADN procariotic cu lungime cunoscuta. recuplarea monocatenelor se realizeaza la valori diferite de timp (ex.de unde . Complexitatea genomului compus din secvente repetitive se stabileste prin curba Cot: Cot = Co x t . -1 . Parametrii care influenteaza gradul si viteza de recuplare a monocatenelor dupa denaturarea ADN-ului sunt: -concentratia initiala a ADN-ului . 11). 39 . Cot .Cot' = valoarea de comparatie a vitezei de recuplare a diferitelor secvente de ADN. Daca fragmentele contin secvente repetitive si nerepetitive. -timpul necesar pentru renaturare .repunem catenele singulare in conditii fiziologice (temperatura si concentratie ionica favorabila) ele se vor recupla. ADN-ul la eucariote). Cu cat diferenta valorii Cot este mai mica. ADN-ul la procariote).

cu oligoelemente repetitive scurte (de 5-300 perechi de nucleotide) dispuse in tandemuri lungi.. Valoarea Cot 10 ..ADN-ul cu o valoare Cot cuprinsa intre 0.J 100 1000 10000 .. la care secventele au lungimi variabile cuprinse intre 100-1000 perechi de nucleotide. studiind cinetica reasocierii catenelor complementare si curbele Cot.Perechi de nucleotide t 1{)7 T 10 102 1£p 10« 105 1Q6 10* 1G50 10^ i_____I J. a stabilit : .ADN-ul cu un timp de renaturare foarte mic .. .. 1983). In 1975. L.. robert.10" exprima un ADN inalt repetitiv. Stryer.... este un ADN inalt repetitiv.-i ____-L T 10 icr3 10° 1CT* W £ 0..1 .. 40 . Valoarea Cot peste 102 este un ADN nerepetitiv (dupa J.10"4 < Cot < 0. Valoarea Cot 10" .10" exprima un ADN moderat repetitiv. Este tipul de ADN usor de identificat si analizat..1 1 Col (molxs/1) v-4 Fig.ll Curba Cot. M..01 (renaturare foarte rapida) si refacerea integrala a moleculei..01 < Cot < 10 corespunde ADN-ului moderat repetitiv.

sunt folosite urmatoarele notatii valorice: |-pb =perechi debaze. Cinetica renaturarii ADN este in raport de logaritmul Cot. exprimat in moli litruxsecunde. In raport cu dimensiunea ■ numarul secventelor repetitive.000. |-Kb = kilobaza = 1000 pb = 10? pb. Cand Cot are valoare de 50% mai mica fata de valoarea Cot a ADN inalt repetitiv. |ln analiza lungimii secventelor polinucleotidice din genomul uman si a tuturor speciilor din regnul animal si vegetal. cu functia codanta sau nu.000 pb = 10° pb.ADN-ul la care valoarea Cot de reasociere variaza intre 10 < Cot < | l000. care poate fi inalt repetitiv si moderat repetitiv.000. adica produsul concentratiei initiale si al timpului. se noteaza Cot '/2 si este ADN moderat repetitiv. La organismele eucariote 25-30% in totalul ADN-ului nuclear se reasociaza cu o viteza a carei valoare Cot variaza in limite largi: intre 0. 41 .1 Familii de ADN repetitiv In genomul eucariotelor si/sau unor organisme eucariote superioare rvoluate din regnul animal gasim ADN repetitiv. in genomul ^rnian gasim ADN moderat repetitiv si inalt repetitiv.000. Heterogenitatea ADN-ului din genomul uman si pnctiile lui Plecand de la demons'tratiile lui Chargaff (1974) si in raport cu frecventa secventelor de ADN care apar in genomul nuclear. in genomul uman exista dona grupe mari de ADN: . . este un ADN nerepetitiv sau cu secvente junice. timpul necesar pentru recunoastere si recuplare a catenclor complementarc este mai mare.000.ADN-ul repetitiv. deci are o valoare mare.ADN-ul nerepetitiv sau cu secvente unice .000 kb =1. 5.1000 Mb = 1. Datorita secventelor nerepetitive. a) ADN-ul moderat repetitiv.1 si 10. bib = megabaza = 1000 kb = 1..000 pb = 106 pb. lGb = gigabaza . 5.

respectivele secvente fiind foarte scurte. ' .secventele ADN-ului moderat repetitiv nu se caracterizeaza prin repetabilitate secventiala ordonata si reasociere exacta. Un alt indicator care confirma distributia discontinua a secventelor moderat repetitive este frecventa cu care clonele de ADN recombinat contin secvente de ADN moderat repetitive. reasociind foarte lent. se poate face in secvente „inrudite" dar nu identice. In raport cu sensibilitatea la enzimele care degradeaza ADN-ul si temperatura de „topire" (TM). a carui lungime medie este de 20 Kb.renaturarea. cu un numar foarte mic de cupluri complementare. urmata de procesul de denaturare la o valoare Cot corespunzatoare ADN-ului moderat repetitiv. Secventele repetitive sunt scurte. prin folosirea de ADN din genomul celular uman pentru prepararea unui „situs de clonare" genomica. Ordonarea este discontinua. Diferentierile de numar si pozitie a secventelor repetitive intre indivizii conspecifici sunt si rezultatul recombinarilor intracromozomiale prin „crossing-over inegal". De exemplu. Numarul perechilor de baze este mai mare in ADN-ul moderat repetitiv. 42 . diferentieri de repartitie intracromozomiala. s-au stabilit urmatoarele: . rezultand un hibrid . Aceasta discontinuitate in distributia intracromozomiala a ADN-ului moderat repetitiv a fost demonstrata experimental. Young (1979) a demonstrat ca secventele repetitive intermediare variaza ca numar si pozitie in ADN-ul diverselor specii. De exemplu. se constata ca mai mult de 50% din totalul secventelor disociate vor forma hibrizi ADN-ADN. iar restul secventelor. el a mai demonstrat ca apar diferentieri de repartitie chiar intre indivizii conspecifici. Coeficientul de repetabilitate a secventelor identice variaza intre 10 104. De asemenea. Secvente moderat repetitive se pot intercala si printre moleculele de ADN nerepetitiv. de disociere-reasociere. Contin intre 300-1000 pb. Distributia ADN-ului moderat repetitiv in cromozomi este discontinua. reasocierea. prin fragmentarea moleculelor de ADN cromozomial in secvente a caror dimensiune este de aproximativ 5 Kb. s-a observat ca aproximativ 90% din moleculele donate contin secvente moderat repetitive.Toate moleculele din ADN-ul genomic nuclear care au valoare Cot intre aceste limite de reasociere sunt denumite ADN nulear moderat repetitive. este nerepetitiv.

genele pentru sinteza ARNt (acid ribonucleic de transport) cu locusurile pe cromozomii nr.genele ribozomale care codifica molecule de ARNr (acid ribonucleic ribozomal). . 1 si 6 sunt catalizate tot de ARN polimeraza III. . .). diverse sinteze proteice necesare activitatii celulare. In genomul uman se estimeaza un numar de aproximativ 500. In segmentele cromatidice denumite „organizatori nucleolari" se gasesc intre 150-200 copii genice (familia de gene ale ARN.a.000 de secvente SINES (nature. Acestea ar codifica. Printre secventele ADN repetitive se mai gasesc si alte tipuri de secvente genetic active. au stabilit ca printre secventele de ADN moderat repetitiv se gasesc numeroase secvente codante. Venter (2001). Conform datelor obtinute. In genomul uman se estimeaza existenta a 100. pot fi folosite ca marked genetici pentru studiul populatiilor. s.000 de secvente LINEs. Se presupune a avea rol in cuplarea cromozomilor 43 . informational genetic. Pe baza indicatorilor mentionati se estimeaza existenta in genomul uman a circa 3x10' fragmente repetitive din ADN. 2001. iar pentru ARNf aproximativ 1300 gene (Pardue si col. Whitfield (1995). ar fi locusul genei pentru ARNr 5S. Li (2001). Transcrierea este catalizata de enzimele ARN polimeraze III. Unii cercetetori includ secventele SINEs si Alu in grupa elementelor transpozabile. determina sinteza histonelor (histogenele) sau gene care codifica jtipurideARNrsiARNt. mentionam : . sau folosite ca markeri corelat cu diverse boli determinate genetic. Sanger (1981).secventele LINEs (long interspred repeated sequences) sunt secvente de 6-7 kb . 0 serie de cercetatori. De exemplu. IHGSC (2001). cu rol in activitatea replicarilor (vezi initierea sintezei ADN). 411). in apropierea centromerului cromozomului numarul 1. camarkeri pentru identificarea indivizilor (criminalistica. cu locusuri pe bratul scurt „p"al cromozomilor acrocentrici |(vezi cromozomii). se presupune existenta in genomul uman haploid a circa 200 gene pentru ARNr 5S. genetic. precum Pardue (1973).Secventele cu pozitie si ordine neomogena intre indivizii conspecifici.. Amplificarea lor s-ar face prin reverstranscriere (retrotranspozitie). Din acest grup de secvente informational active din ADN moderat repetitiv. medicina legala). Pe bratul lung „q".secventele SINEs (short interspred repeated sequences) a caror lungime este estimata intre 100 si 400 pb si reprezinta 3-5 % din totalul ADX-ului genomului uman. secventele codante sunt gene care.1973).

000 de ori. 2001. Tipul si numarul copiilor din genomul uman al familiei ADN repetitiv (dupa IHGSC. Se crede ca secventele SINEs si LINEs ar proveni din gene codante printr-un mecanism de retroinsertie. valoric. dispuse in tandem. prin dispunerea in tandem de peste 1. este diferit fata de ADN-ul repetitiv. s-a constatat ca raportul bazelor A+C complementare G+C IN ADN-ul inalt repetitiv. Tipuri de ADN inalt repetitiv Din totalul genomului uman. 2001) Familia secventelor repetitive SINEs: Alu MIR MIR3 LINEs: LINEs-1 LINEs-2 LINEs-3 Elemente LTR Transpozoni ADN Numar relativ de copii in genomul uman 155800 109000 39300 75000 868000 516000 315000 37000 443000 294000 5.000. Moleculele de ADN inalt repetitiv au lungimi variabile in raport cu dimensiunea secventelor si gradul de repetabilitate a secventelor.. Se considera ca acest tip de ADN poate aveaun coeficient de repetabilitate a microsecventelor ce pot depasi si un milionde ori. Intr-un studiu efectuat de Tartoff in 1975.omologi in zigomerul profazei primare a meiozei si implicare in crossing-over. Li si col. 44 .2. Este reprezentat de secvente cu dimensiuni de 1 pana la 200 pb (si mai multe). De exemplu. aproximativ 10% este ADN inalt| repetitiv. Aceste secvente nu sunt transcrise in molecule de ARMm . (1969) apreciau ca secventele scurte de CCCTAA GGGA TT se P°t repeta. fiind in exclusivitate un ADN „egoist" deoarece isi exercita numai functia de autoreplicare. Walker si col. ADN-ul inalt repetitiv este necodant. Tabel I.

13). . Clasificarea familiilor secventelor inalt repetitive din ADN genomic uman a fost facuta de Casanova si col. Bird. 1999). 1996.ADN microsatelit. Tabel II. . Secvente de ADN inalt repetitiv satelitic in regiunea pericentromerica (dupa Tartof. ADN-ul inalt repetitiv este localizat in zonele cu heterocromatina constitutiva (respectiv in benzile C) ale cromozomilor si anume: regiunea pericentromerica (majoritar). 45 . in majoritate.ADN satelit. (1985). . (1986). Dupa dimensiune. iar in cromozomii celulelor somatice secventele sunt hipermetilate (Dib si col. la nivelul telomerelor si constrictiilor secundare (Tabel II) .Tartof a mai observat ca.ADN mini satelit. 1975) Specia Drosophila melanogaster Componenta secventelor repetitive AGAAG ATAAT ATATAAT AATAACATAG AGAGAAGAAG ACAAACT ATAAACT ACAAATT AT CGT ATCC CCCTAA ACACAGCGGG Drosophila viridis Cancer boscalis Pagurus pollicaris Cavia porcellus Dipodomys ordii Un studiu facut pe cromozomul Y uman a evidentiat ca secventele repetitive din celulele gametice sunt hipometilate. Se presupune ca ADN-ul inalt repetitiv ar avea rol in imperecherea liniara a cromozomilor in stadiul de zigonem din profaza primara a meiozei.ADN interspres (transpozonic). (fig. 12 si fig. numar si limgimea dispunerii in tandem. Nogo si col. secventele inalt repetitive din ADN pot fi de tipul: .

a. Venter si col. familia III = 1. prin numarul bazelor/secventa. secvente de tipul ATTCC..697 g/cnr) ce contin.. Totusi heterogenitatea a fost demonstrata prin folosirea digestiei ADN-ului cu enzime de restrictie. se pot identifica trei familii majore de ADN satelit: .. Se apreciaza ca unitatile repetitive ale ADN-ului satelit sunt simple sau moderat complexe. Este ADN-ul cu numar foarte mare de secvente repetitive a caror lungime variaza in limite cuprinse intre 5 si 25 pb... Prin dispunerea lor in tandem.familiile II si III (familia II = 1. Densitatea ADN-ului satelit este determinata de componenta in baze azotate a unitatilor de repetitie . IHGSC3 (2001). s. lungimea satelitului ajunge la cca 100 kb.. care recunosc un singur situs din unitatea repetitiva. 46 . Lavett (1997).. .familia de ADN satelit compusa din unitati repetitive foarte scurte..Malaspina si col. "' IHGSC = International Human Genome Sequencing Consortium . dispuse in tandem. Folosindu-se metoda ultracentrifugarii in gradient de densitate Ag-CsSCU. s-a stabilit ca in raport de numarul unitatilor repetitive dispuse in tandem. ADN-ul satelit. (2001).693 g/cm3. care-i total diferita de restul ADN-ului nuclear. Prin centrifugare in gradient de densitate nu s-a putut stabili heterogenitatea complexa a secventelor ADN-ului repetitiv satelitic. (1990).

< " ^ 1—I ■■/J £— 1 G* o H Pi § o b z < s A. 5 J 5 o z w 0 —»■ w z J3 z w J Q < — h U z 5 u. w w — a: >■* h 47 . i— * " z ADN TELOMERIC ft.

prin altemanta repetitiva si in raporturi valorice variabile. in regiunile heterocromatice la cromozomii Iq. 13 Dinamica transpozonului insertionat in gena dupa Clark si Wall (1992). Satelitul alfoid centromeric are un situs cu ajutorul caruia se leaga cu o proteina centromerica specifica. ca dispersie. pe baza cercetarilor efectuate. D gasim localizat. Aceasta dispersare 48 . prezent in toti cromozomii din genomul celulei. Se caracterizeaza prin repetitivitatea in tandem a unei unitati ce contine 117 pb. Un tip particular de ADN satelit este ADN-ul alfoid (alfa = a). cu alte tipuri de ADN repetitiv. in special. ca ADN satelit s-ar gasi localizat si in regiunile constrictiilor secundare.ry'v/vvyv/'-' s Transpozon Insertia transpozonului in gena Clranspozooy Gena cu functie mutanta modificata JWWW C Transpozon^ VSAAAA Secventa transpozomului folosit. Este non-informational. 9q. Indepartarea transpozomului si refacerea initiala a genei Gena Fig. intracromozomic (in diverse segmente cromatidice). localizat in regiunea centromerica. Sunt si cromozomi genomici unde ADN-ul satelit este „combinat". ADN-ul satelit nu este transcris in ARNm. In aceasta combinatie sunt identificate. rezultat prin insertie. 16q si Yq. Familia ADN alfoida ar contine 8 x 103 copii de unitati dispuse in tandem si reprezinta 4% din totalul genomului nuclear. Csink si Henicoff (1988) presupun.

Aceasta secventializare o gasim la ADN-ul minisatelit localizat in regiunile distal-telomerice ale cromozomilor. din familie.. AD\-ul minisatelit este denumit si VNTR (. prezinta secvente simple repetate.GGGCAGGAXG .. In zona telomerica a cromozomilor sunt minisateliti la care unitatea repetitiva este reprezentata de un hexanucleoid de tipul . in studiul etniilor. Ca rol. in criminalistica.de iinde „X" poate fi orice tip de nucleotid..TTAGGG 3'. Deoarece „X" poate fi orice tip de nucleotid. confera minisatelitilor trasaturi hipervariabile. Un exemplu de microsatelit cu secvente simple. in diagnosticul bolilor moleculare pe fond genetic. Aceste secvente „simple" se pot repetade 10-20 de ori. Pe cromozomii sexuali x si y nu s-a identiflcat ADN minisatelit. Unitatea repetitiva are dimensiunea ce variaza intre 14 si 65 pb. care. ADN-ul microsatelit. Datorita variatiilor individuale (prin repartitie sau prin prezenta tipului de minisatelit) minisatelitii pot fi folositi ca markeri genetici. dispuse in tandem pot avea lungimi ce ajung la 20 kb. realizand microsateliti de lungimi variabile.Aceasta imitate. 5'. este microsatelitul care are repetabilitate de „n" ori a cuplului complementar A-T: 49 .. Diferentele interindividuale variaza in limite intre 0. ca amprcnte genetice. Este ADN-ul alcatuit din grupe repetitive. se cupleaza cu telomeraza. in comparatie cu ADN-ul alfoid care e omniprezent in regiunea centromerica a cromozomilor. cu ajutorul carora se poate stabili tipul constitutional al fiecarui individ din populatie. constituite din 1 pana la 13 pb. la eucariote.. Este ADN-ul genomic care..cromozomica combinativa ii este caracteristica ADN-ului satelit. Asemenea markeri se pot folosi in studiile antropologice. in stabilirea gradului de rudenie intre indivizi. Sccventa comuna a ADN-ului minisatelit este . in medicina legala. Datorita hipervariabilitatii secventelor. ADN-ul minisatelit. ADN-ul minisatelit telomeric ar proteja cromozomii sa nu se „degradeze" in timpul replicarii ADN. s-au consemnat diferente de mvel molecular intre indivizii conspecifici. care prezinta ca unitate repetabila o singura pereche de nucleotide.ca test genetic. Este distribuit in tot genomul nuclear uman. repetata de sute de ori. Se folosesc la studiul cuplurilor gemelare pentru a stabili starea de gemeni univitelini (monozigoti) sau bivitelini (dizigoti) .variable number of tandem repeats"). Deasemenea au aplicabilitate.1 si 20 kb.

.... Ca distributie... Secventele interspres „Kpn" le gasim localizate in benzile eucromatice G-pozitive (in metafaza... Din aceasta familie fac parte secventele lungi. ADN-ul inalt repetitiv interspres... Diversitatea microsatelitilor se amplifica prin: repetari extensive a secventei initiale.. 1991)..5' si care reprezinta 28% din ADN-ul genomic. Datorita unei ample diversitati pot fi folositi ca marked genetici (vezi rolul minisatelitilor).... repetate.. Datorita diferentelor de lungime a secventelor.. Unele secvente „Kpn" prezinta similitudine structurala cu gena care codifica enzima transpozaza.... De asemenea diversitatea microsatelitilor se realizeaza si prini activitati de transpozitie realizate de mecanismele de conversie ale ARN-ului in ADN....... aceasta familie este considerata heterogena.. iar 28% este ADN microsatelit compus din repetarea a doua perechi de nucleotide: .5' ... Fiecare secventa „Kpn" are un capat 3' si se termina cu o „caseta" poli-A de lungime variabila... ..3' .Familia Kpn .. dar si in raport cu lungimea secventelor repetete........GTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGT. in genomul uman (Strachan si Read.AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA..... 50 ...5' .. prin recombinarea ADN-ului cu formarea de repetitii interdispersabile. prin implicarea retrovirusilor.. Repetitiile secventelor lungi sunt identificate la fiecare 50 Kb din genomul uman.... In genomul uman sunt identificate doua familii de ADN inalt repetitiv interspres : familia Kpn si familia Alu... benzile G-pozitive sunt intunecate si intens cromatice)..... in special cei endogeni (RVE)...C AC AC AC AC AC AC AC ACAC AC AC A 3' .......... determinand un accentuat poiimorfism molecular in genomul uman..5' In genomul uman exista 15% din ADN-ul microsatelit format din repetitivitatea unui singur cuplu complementar A-T. Microsatelitii au o mare variabilitate determinata de numarul mononucleotidelor si binucleotidelor care intra in componenta lor..TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT.... aceasta familie se gaseste si in zone cu eucromatina cromozomiala dar nu in zonele codante. prin pierderea unei unitati repetitive (un nucleotid) in timpul replicarii sau repararii moleculei de ADN.... Repetitiile trinucleotidice in ADN-ul microsatelit sunt foarte rare in genomul uman.3' .. 3' ... .

Desi lipsesc din exonii genelor. Calabretta a stabilit diferente de numar in populatiile celulare la acelasi individ si diferente intre indivizii conspecifici. respectiv transpozonii. s-a lansat ipoteza ca familia Alu este reprezentata si de transpozoni. Exemplul urmator convinge diferentele numerice intre omul normal si eel bolnav. Repetitiile „Kpn" lipsesc din exoni dar sunt prezente in introni. ar trece in citoplasma leucocitelor. sunt dispuse grupat sau dispersat pe grupuri de secvente. Autorii acestei ipoteze considera ca retrovirusii din genomul uman nuclear. 1995). Familia Alu poate prezenta un situs de restrictie pentru enzima Alu I. in timp ce in genomul leucocitelor la bolnavii cu leucemie acuta . dintre care unii ar fi retrovirasi. Secventele Alu in numar de aproximativ 300 -500. Dupa Whitfield si col. Astfel. familia Alu amplifica heterogenitatea genomului uman la nivel molecular. unde ar determina o accentuata instabilitate genomica la om (leucemie acuta). sau secvente interspres labile (Whitfield si col.000. sunt identificati in introni si chiar in unele pseudogene sau in interiorul ADN satelit. Datorita diferentelor de lungime a secventelor . Denumirea de secvente Alu este data de enzima de restrictie prin care sunt izolate din genomul celular. Tot Calabretta a consemnat diferente valorice ale secventelor „Ahi" intre indivizii normali si intre cei care manifesta o anume boala pe fond genetic. Descoperita in genomul uman de catre Calabretta si col. familia Alu este reprezentata si de transpozoni. responsabil de patru deletii si o duplicate. Datorita studiilor si rezultatelor obtinute. in zonele eucromatice ale cromozomilor. O alta diferenta intre individul normal si eel bolnav de leucemie acuta este ca in citoplasma leucocitelor la leucemici se gasesc un numar crescut de secvente Alu in forma de inel.Sunt presupuneri ca secvente din familia „interspres Kpn" sunt implicate in procesele transpozitionale din genom. s-au identificat numai 5 cupluri Alu-Hi5A. considera ca secventele „Alu" sunt si de origine crossing-over intragenic inegal. 51 . dar fara a fi cunoscut pana in prezent rolul lor in aceste procese. (1995). ceea ce la individul normal lipsesc. Ca lungime o secventa Alu poate ajunge pana la 300 pb. cuplate cu „secventele unice" Hi5A . in genomul leucocitelor omului normal se pot identifica 50 secvente Alu. (1982).Familia interspres Alu. iar elementele Alu pot fi transcrise de ARN polimeraza III. Secventele Alu apar la fiecare 4 kb. Calabretta si col. .

52 . in interiorul genomului celular. care-si schimba locusul de la un cromozom la altul. Daca se accepta ca sunt produsul si al crossing-overului inegal in meioza si autoduplicatie. Ei considera ca secventele repetitive sunt resturi ancestrale (din ADN-ul primar sau arhaic).Merita aprecierea pe care cercetatorii o dau secventelor repetitive din genomul uman. 12. prin studiul comparativ al primatelor actuale si al formelor fosile. amplificati prin procesele de transpozitie.3. au fost denumite transpozoni (fig. Situindu-se printre cei care s-au ocupat in mod deosebit de procesele transpozitionale. McClintock a deschis un teren de cercetare genetica in genomul organismelor eucariote si in mod deosebit in genomul uman. identificarea lor poate fi folosita ca marked antropologici si paleontologici. autorul considera ca materialul genetic cromozomial suporta frecvente modificari datorita transpozitiei unor secvente nucleotidice. sugera ca dispunerea spatiala a moleculei de ADN cromozomial nu este constanta. cauzand modificari fenotipice ale unor caractere. B. Au aplicabilitate bio-genetica si valoare diagnostica. Transpozonii. 5. 13. Descoperirea B. Datorita polimorfismului accentuat. 14). Elemente genetic transpozabile Transpozonii Majoritatea secventelor inserate (SI) din familia Alu sunt transpozonii. Aceste secvente. tree dintr-un locus in altul pe cromozomi. Ipotetic. McClintock (Premiul Nobel in 1983). Ca moleculele ADN-ului genomic nuclear ar contine secvente nucleotidice repetitive. Prezenta si transpozitia transpozonilor are loc la toate organismele procariote si eucariote. secvente polinucleotidice de insertie.si ale caror efecte sunt asemanatoare mutatiilor. Primele identificari legate de prezenta transpozonilor si miscarilor transpozitionale ale acestor secvente apartin lui Barbara McClintock in | 1950. Secventele inserate de ADN altereaza genomul. aceste secvente repetitive reprezinta repere de interpretare si evolutie antropologica a lui Homo sapiens.

Fig. 14 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABII 1 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABILE L/. REARANJARI CROMOZOMIALE RETROTRANSPOZONI transpozitie "} CROMOZOMALA determina MUTATII POLARE RUPTURI (DELETII) CCROMOZOMIALE INFECTII RETROVIRALE SIDA . EUCARIOTE EXCIZIE IMPRECISA OPERONUL LA LOCULDEINSERTIE ATRANSPOZONULUI SECVENTE INSERTIONATE i au TRANSPOZONI V.

IS3 etc. inserandu-se in alt punct de fixare al cromozomului. G. inclusiv la om.1979). De exemplu sunt observatii care confirma ca molecula de ADN a bacteriofagului lambda (X). iar segmentul transpozat cu numele de transpozon sau gena saritoare (Shapira. Dupa cum observam. 54 . dupa ce traverseaza membrana celulei bacteriene. S-a constatat ca inserarea este facilitata de o integraza. Tot Childs emite ipoteza ca orfonii ar fi gene implicate in dezvoltarea organismului. acesta blocheaza activitatea respectivei gene. enzimatic se poate detasa. 1992). Childs considera ca in genomul celular ar exista 0 noua clasa de gene.Natura secventelor de insertie transpozabile a fost studiata prin fenomenele de recombinare. Sing. Fenomenul nu este identic formei de recombinare intre moleculele de ADN omoloage. procesul si locul de insertionare este aleatoriu. se insera aproape constant. insertionate printre grupele de gene din componenta normala non-repetitiva a cromozomului. Dupa el. Enzima implicata in detasarea si insertionarea secventei de ADN ar fi transpozaza. S-a mai observat ca segmentul de ADN insertionat. in anumite puncte (situsuri) specifice ale cromozomului inelar. Fenomenul de „migrare" a unor secvente polinucleotidice din componenta unei molecule ADN in alta molecula sau in alt cromozom. inserarea beneficiaza de existenta unor zone sau puncte din ADN-ul cromozomial care au proprietati de fixare. pe care a denumit-o clasa de gene „orfonf.J. (D. respectiv celule al caror ADN nu se recombina prin mecanismul clasic. a fost numit de cercetatori transpozitie genica. iar transpozonul putandu-se insertiona ulterior pe alt cromozom. plasate in zone diferite din genomul bacterian. Snyder. lanseaza urmatonil concept : cand transpozonul este insertionat in interiorul sau in apropierea unei gene din cromozom. sau unor virusuri oncogene. orfonii sunt secvente nucleotidice izolate. cercetatorii G. Din studiile efectuate. Aceste situsuri sunt simbolizate prin notatiile ISi. Modelele biologice folosite pentru studiu au fost bacteriile Sacharomyces cerevisiae si Ddosophila melanogaster. Brewer si Ch. La primele cercetari si observatii s-a presupus ca transpozitia genica este proprie numai unor fagi temperati. Ulterior.E. Dar prin continuarea si extinderea cercetari lor s-a constatat ca transpozitia genica se manifesta si la alte vietuitoare. gena isi recapata functia initiala. De aici si denumirea de gene „saritoare".F. Dupa Childs.. IS2. In cazul cand transpozonul se detaseaza din acel punct insertionat. Transpozitiile se produc in celulele „rec"".

capacitatea de „directionare" a actiunii genelor in timpul diferentierii si dezvoltarii organismului. I Cercetatorii Strachan si Read (1999) au demonstrat ca prin folosirea ft „matrite" ARN. la conditii deosebite de stres sau noxe fizico-chimice. I genomul uman. De exemplu la Escherichia coli miscarile de insertie a inspozonilor se realizeaza cu o frecventa de aproximativ 1/10 replican.prin procesul de transpozitie insertionala. ranspozonii pot fi identificati in genomul organismelor procariote si carote. avand rolul: . cu implicatii in etapele ontogenice. un numar litre secventele genice insertionate sunt de origine transpozonica. pentru studii paleoontologice si antropologice. transpozonii sunt transpozati prin actiunea enzimei iverstranscriptaza. elementele transpozabile pot implicate in activitatea genomului uman. sau nu. L Pe langa rolul lor ca markeri genetici.transpozonii determina un grad ridicat de variabilitate genetica la nivel molecular (polimorfism molecular). .prin numar si frecventa insertiei secventelor in genomul uman. induc conditii noi de reorganizare a cromozomilor. . sau influente in care sunt implicati transpozonii. . unde este o cantitate mare de ADN repetitiv. receptivitatea genomului la actiunea factorilor de mediu. De asemenea se losesc ca elemente implicate in transmiterea si diferentierea particulara a caractere. La om. in stabili „labilitatea" genomului uman. in ibilirea etapelor si evolutia speciei Homo sapiens. Desi cu un potential ridicat de roluri. I Transpozonii pot fi folositi ca markeri pentru stabilirea tipului nstitutional genetic al indivizilor umani. 55 . Se considera ca majoritatea transpozonilor au origine ancestrala. in special in studiul genelor reglatoare si structurale din componenta operonilor. ca markeri in diversele boli pe fond genetic.stabilirea interactiunii cu alte gene. si aparitia diverselor structuri la individul unde s-au produs procesele transpozitionale ale segmentelor polinucleotidice. enzima reverstranscriptaza va determina sinteza implementara a unei secvente polinucleotidice de ADN capabila sa se sertioneze in genomul celular. . capacitatea de adaptare. la identificarea gemenilor litelini si bivitelini.Brewer si Sing sustin ca unii transpozoni reprezinta o gena sau agment de gena in genom. ei pot fi contrabalansati de prezenta mutatiilor sau producerea mutatiilor „de novo" in genomul uman.

palindroamele variaza in limite foarte largi..... se poate transforma functia unei celule sau unui tesut normal.). consecinta ordonarii particulare a bazelor azotate pe o secventa monocatenara din structura ADN-ului cromozomal. CCGATTAGGCAAT ATTGCCTAATCGG...CCGATTAGGCAAT .. Palindromul O categorie de ADN repetitiv necodant este ADN-ul in palindroame. Palindromul se formeaza datorita posibilitatii de realizare a autocomplementaritatii. Un exemplu care confirma posibilele modificari in activitatea organismului sunt transpozonii... . iar gena care confera rezistenta la tetraciclina are in zona terminala secventa de insertie IS3. . continand intre 6 pb pana la cateva sute si chiar mii de pb.Un aspect important a fost relevat de Brewer si Sing.. Ei considera ca elementele transpozabile ar fi implicate in producerea anomaliilor cromozomale de tipul: ruperi (deletii) cromozomale la nivelul situsurilor fragile. kanamicina. Modificarile genomice induse de transpozoni ca rezistenta la antibiotice. boli pe fond genetic. sunt urmatoarele: segmentul ADN care determina rezistenta la cloramfenicol are in partea terminala secventa de insertie ISi.4. Aceste fisuri cromozomale pot determina afectiuni. 5. pot induce dereglari in activitatea celulelor sau tesuturilor. formand o bucla numita palindrom: . La unele eucariote numarul pb din componenta palindroamelor ar reprezenta pana la 50% din totalul nucleotidelor din genom. Datorita transpozonilor care indue labilitate genomica. Orfonii ar fi gene rezultate din translocatia cromozomilor cu implicatie in dezvoltarea organismului. care determina rezistenta la diverse antibiotice (penicilina. cloramfenicol etc.GGCT AATCCGTTA Ca lungime. Sa presupunem o secventa pe o monocatena din structura moleculei deADN: Daca se analizeaza cu atentie putem observa aparitia posibilitatii de cuplare complementara a bazelor..

respectiv moleculele de ADN. Genomul mitocondrial sau ereditatea citoplasmatica In evolutia biologica a organismelor vii a avut loc o specializare intracelulara. reprezentand totalitatea masei ereditare localizata in citoplasma. ARN-ulm sintetizat in nucleu poate persista in citoplasma. la eucariote. Dar la eucariote materialul ereditar nu este in totalitate localizat in nucleu. Autonomia relativa a ARNm fata de nucleu s-a demonstrat experimental prin supravietuirea limitata a celulelor enucleate. In 1975. asigura: . este prezent in citoplasma celulelor. . care pot sintetiza proteine cu viata lunga pe baza ARNm existent in citoplasma. au identificat secvente unice de ADN flancate la cele doua extremitati de secvente terminale de tipul: ATTCGG---------------------------------------CCGAAT ADN cu secventa unica 6. 57 . echivalentul genei. mai exact in cromozomii nucleari. forme libere de ADN in citoplasma. avand o oarecare autonomie in raport cu ADN-ul nuclear (vezi mecanismele diferentierii). De retinut ca la procariote in afara de moleculele ADN care formeaza unicul cromozom. gasim molecule de ARNm.Homo sapiens (omul actual) ar avea aproximativ un numar de 120. materialul genetic. In citoplasma celulelor somatice. .5 din totalul ADN-ului celular). exista si epizomii. La eucariote consemnam concentrarea materialului ereditar in nucleu.000 palindroame. Cantitatea ADN-ului citoplasmatic este foarte mica in raport cu cea din nucleu (0. Schmid si col.o mai buna „protectie" a materialului ereditar. este unitatea ereditara a plasmonului. Concentrarea materialului ereditar in nucleul celulelor la eucariote.plasmida. Acest ADN da nastere fenomenelor de ereditate citoplasmatica sau extracromozomiala. La unele bacterii si alge.plasmonul sau plasmotipul este echivalentul genotipului nuclear. Terminologia folosita in studiul ereditatii citoplasmatice este urmatoarea: . denumita si plasmogena.o distributie „precisa" a materialului ereditar in timpul diviziunii mitotice sau meiotice. Sunt identificate molecule de ADN in cloroplaste (la plante) si mitocondrii (la animale).

Anderson si col. 15).. In 1981. 15).citoplasmonul. . au finalizat secventierea (cartografierea) structurii moleculei de ADN mitocondrial (fig. totalitatea plasmidelor ce se gasesc dispersate in citoplasma. Sanger a stabilit ca ADN-ul mitocondrial din celuleie somatice umane are in componenta sa 16590 perechi de baze (de nucleotide) pentru fiecare mitocondrie. 58 .plasmonul sau plasmotipul reprezinta totalitatea determinantilor genetici din componenta plasmidelor. Structura genomului mitocondrial Molecula ADN-ului mitocondrial este in dublu helix cu aspect circular (fig.

.nu prezinta V . 15 ADN-ul mitocondrial CYS \ HIS .CITOCROM OXIDAZA III segregare de tip mendelian. 16): .1. AS* ^.E 6. L-IMET PRO 59 .Fig. f iP 1 LYS LEU - \i .Caracteristicile si functiile ereditatii citoplasmatice Din cercetarile facute pana in prezent se pot stabili urmatoarele teristici si functii ale ereditatii citoplasmatice (Fig.w . Nu respecta legile jdelienc.AUG "/ ASf/-ARG ' /ALA IL.

Ovula retine aproape in totalitate masa citoplasmatica.factorii ereditari citoplasmatici sunt detectati prin absenta segregarii in meioza (ovogeneza) sau printr-o segregare care. . respectiv ereditate' citoplasmatica. valoric. pe o catena predomina guanina.in componenta moleculei ADNm nu sunt proteine de tip histone si nonhistone. .ereditatea este uniparentala. . .cercetarile lui Stracham si Read (2000) au stabilit ca cele do catene ale moleculei ADNm au componente nucleotidice diferite : d complementare. are foarte putine secvente repetitive. lipsita de introni. iar caracterele care apar (normale sau patologice) nu respecta regulile mendeliene de segregare si transmitere. sau are o cantitate extrem de mica. cealalta catena este bogata in citozina. pe secvente genice. Lavett.analizata la microscopul electronic.se sintetizeaza semiconservativ.posibilitatea ca unele plasmagene sa suporte mutatii. In Fi unele caractere sunt apropiate de cele ale genitorului matern. molecula de ADNm are arhitectura similara cu genomul procariotic (circulara). este de origine materna. . Preponderent detine genele pentru moleculele de ARNt si ale ARNr (Diane K. Spermia (capul spermatozoidului cu nucleul haploid) este lipsita de masa citoplasmatica.molecula de ADNm detine aproximativ 37 gene cu func1" determinante.molecula de ADNm. Asa se explica de ce aproape intreaga molecula ADNm isi exercita functia de determinism genetic.2. de regula materna. In consecinta nu contine mitocondrii.prin lipsa mecanismelor de reparare a moleculei ADNm in genomul mitocondrial. dar independent de replicarea ADN-ului cromozomial. creste riscul ratei mutatiilor.absenta fenomenului de linkage. . ADN-ul mitocondrial. nu respecta legile mendeliene. . Deci rezulta lipsa ADN-ului mitocondrial. 60 . . . denumita catena usoara (notata L). Ereditatea citoplasmatica sau matroclina La produsul de conceptie. 1997). . fiind denumita si cate grea (notata H).. Explicatia este urmatoarea: la organismele eucariote sexuate fecundatia se realizeaza intre ovul si spermie. . 6. citoplasma in care se gasesc mitocondrii cu ADN.replicarea moleculei ADNm este unidirectionata.

sau o reparare limitata si incompleta (in raport cu genomul nuclear). Mc Farland si col. Sunt procese care asigura energia necesara activitatii tuturor tesuturilor si ^■nelor din organism (exemple: sistemul nervos. dar si in fazele initiale ale j apoptozei celulare. neuropatii. Sunt caractere transmise uniparental. Dupa Farland (2001). in procesele de oxidare a grasimilor. I ADN-ul mitocondrial este implicat. ca: miopatiile.3.Prin fecundatie si constituirea zigotului. la copil apar unele ■nsaturi de caracter apropiatc de ale mamei. [ epilepsia mioclonica. mutatiile mitocondriale reprezinta o cauza ■portanta a bolilor umane pe fond genetic. Deoarece ADN-ul suplimentar mitocondrial este de origine materna. prin functia de determinism genetic la: [sinteza hem-ului. 16). In conditii de mutageneza. de origine exogena sau endogena. (2001) au studiat sindromul Leigh. materne este Hnnoscut si sub denumirea de ereditate matroclina sau materna. Mutatii in genomul mitocondrial si efecte induse Datorita incapacitatii de reparare. contine si o cantitate suplimentara de ADN. Pascale de Lonloy (2001). zigotul care contine preponderant ADN-ul cromozomial nuclear de dubla origine (23 | cromozomi din ovul si 23 cromozomi din spermie.. Saado (2001). Ehonbridge (2001). Genitorul patern nu transmite acest tip de ADN citoplasmatic. sunt nemendeliene. mutatia genelor mitocondriale induce Iboli din grupul bolilor degenerative. Citoplasmonul nu se formeaza de novo. ADN-ul mitocondrial poate fi [supus niecanismelor mutationale. s. In conditii normale.zigotul devenind celula diploida). ADN-ul mitocondrial codifica polipeptide implicate in sistemele de fosforilare oxidativa (lantul respirator) ale celulei. etc. care au avut loc intre eucariotele si [ procariotcle ancestrale (arhaice). mutatii induse de actiunea factorilor potential mutageni. Berminat genetic de mutatii in secventele moleculei ADN-ului I mitocondrial.a. encefalopatiile. Acest tip de transmitere a caracterelor uniparental. etc.) ADN-ul pitocondrial codifica si sinteza moleculelor de ARNt si ARNr (fig. Autorii au identificat cinci modificari in structura ADN-ului 61 . 6. De exemplu. muscular. El se formeaza prin replicarea iinui organit „preexistent" ancestral ca rezultat al unor simbioze realizate in cursul evolutiei biologice. in procesele de detoxifiere a amoniacului din ciclul Bireogenetic.

precum si scaderea activitatii citocrom C oxidazei (Cox) in muschii scheletici si cardiac. miocardiop atie hipertrofica cu efuziune pleurala bilaterala. Sun t cerectari .mitocondri al. pe care Mc Farland le considera mutatii homeoplas mice. considerate modificari polimorfice de secventa. Cercetarile recente accepta ipoteza mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. In trecut. Aceste modificari polimorfice indue encefalopat ie necrotica subacuta. unele anomalii erau considerate boli cu specificitate de organ.

consecinta mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. Asemenea proteine modificate indue disfunction alitati. catalizeaza transferul de electroni de pe succinat si nicotinamid adenindinuc leotid. Bolnavii cu disfunction alitati ale complexulu i Cm. cum ar fi: deficienta complexulu i III (Cm ubiquinolcitocrom Creductaza) din lantul mitocondria l. legat de dehidrogen aza. manifesta mioencefal opatie si miocardiop atie . care in mod normal.care au identificat proteine modificate in lantul respirator mitocondria l.

2001). (2001) care au stabilit o corelatie intre mutatiile ADNpolimerazei mitocondri ale umane si infertilitate a masculina.(Pascale de Lonay si col. 62 NU ARE LOC SEGREGARE CITOPLASMA TIC A . Un studiu interesant apartine lui Rovio si col.

76 ADN-ul MITOCONDRIAL sau CITOPLASMATIC 7. GENELE PENTRU ARNr 63 .MATERNA (MATROCLINA) Fig.Replica rea ADN-ul ui Diviziunea celulara si reproducerea organismelor asexuate si sexuate implica transmiterea integrala a informatiei genetice de la o generatie la generatiile care succed.

Fiecare catena ce se separa din molecula in replicare va servi ca matrita (template) pentru sinteza catenei noi.. Catenele se separa asemanator desfacerii unui fermoar (de aici si denumirea „ipoteza fermoarului" lansata de cei do: cercetatori). care sa fie mai constant suprimat si simultan mentinut. De exemplu. Se considera ca nu exista alt sistem." Cei doi cercetatori.Cercetatorii au intuit si au demonstrat ca rolul primordial in I mentinerea si transmiterea informatiei genetice il are ADN-ul din genomul organismelor procariote sau eucariote. Noi credem ca inainte de replicare legaturile de hidrogen se rup si ca cele doua lanturi se desperecheaza si se separa. in special.se poate remarca urmatorul aspect: existenta postulata a perechilor specifice (complementare) sugereaza imediat un mecanism posibil de copiere a materialului genetic. si ca este suficienta ne interoga genetic pe noi insine pentru a sti in care din sistemele vii structurale s-a realizat trecerea istorica. rezuma astfel replicarea ADN-ului celular: „modelul nostru de ADM este de fapt constituit din perechi tipar de nucleotide." In 1953. care complementar se vor cupla rezultand doua molecule. cercetarile ulterioare au confirmat corectitudinea: replicarea este de tip conservativ. Moleculele rezultate sunt identice intre ele dar identice si cu molecula ADN initiala de la care a inceput replicarea. au facut urmatoarea remarca: „.. Watson si Crick. cum este eel biologic.. replicarea moleculei ADN este de tip semiconservativ. fiecare complementare intre ele. in general si in patologia umana. secventa de nucleotide a lantului vechi va fi riguros respectata pe catena nou formata. Fiecare lant joaca rol de tipar pentru formarea unui nou lant complementar.dintre toate sistemele naturale. Pauling (1962) mentiona: „. pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice in organizarea sa. ca toate fiintele vii. demonstrata de Chargaff. 64 . Replicarea semiconservativa a ADN-ului a deschis cai noi in cercetarea genetica. Ceea ce Watson si Crick au intuit ipotetic.. este acela care prin intensele sale transformari. omul." Conform ipotezei lansata de Watson si Crick. pe baza complementaritatii bazelor azotate din dublul helix al ADN-ului. Fiecare molecula va avea o catena veche si una nou sintetizata. pe care. Watson si Crick ( laureati ai premiului Nobel in 1953).

1. Principiul si mecanismul replicarii Proprietatea autocatalitica. este caracteristica pentru toate organismele eucariote. Desfacerea lanturilor cu ruperea puntilorde hidrogen este dezavantajata energetic dar este condusa energetic spre ATP. 65 . 17). Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea „corecta" a ADNului genomic. Sinteza ADN-ului respecta trei reguli: a) Sinteza ADN-ului este copierea semiconservativa a ADN-ului in curs de replicare. Furca de replicare s-a studiat la procariote cu ajutorul atomilor marcati cu timidina tritiata. Replicarea este semiconservativa. Modelul Watson-Crick prezice existenta „furcii de replicare" in cursul sintezei ADN-ului (fig. Autoradiografiile obtinute asupra dinamicii replicarii ADN au fost examinate la microscopul electronic (J. respectiv replicarea moleculelor de ADN. c) Enzimele polimeraze catalizeaza elongarea catenelor care se cupleaza complementar pe catenele matrita completand moleculele ADN in replicare. b) Sinteza ADN-ului pe catenele „matrita"se realizeaza numai in directia 5'-3' deoarece legaturile fosfodiesterice au directie defmita chimic : 5'(fosfat) terminal si 3'(hidroxil) terminal.7. stabilit de Chargaff si demonstrat ca structure secundara a ADN de catre Watson si Crick.1963). Coirns. cu respectarea principiului complementaritatii bazelor. Fiecare molecula rezultata va contine o catena veche (matrita) si o catena nou sintetizata (complementara pe matrita).

17 Replicarea ADN „Furca"de replicare. Primele incercari de vizualizare a| replicarii semiconservative apartin lui Coirns (1962). Direcjia de deplasare a furcii de replicare 66 . pentru a alcatui un lant complet. El a demonstrat Escherichia coli. Replicarea ADN se poate produce numai in directia 5'-3'. a) Microscopia electranica. 7. Metode de studiu Pentru a demonstra ca ADN-ul se replica semiconservativ sunt folosite variate metode dintre care mentionam: a) autoradiografia cu examinarea imaginilor la microscopul electronic . de la care procesul progreseaza pana cand apar doi cromozomi inelari in celula bacteriana. care apoi sunt sudate in prezenta ADN-ligaza.Celalalt lant este sintetizat fragmentat (fragmente Okazoki). ca replicarea are un punct de initiere. b) ultracentrifugarea in gradient de densitate. Un lant ADN se poate sintetiza continuu pe directia 5'-3'.Catena replica Uf contlnuu (eaten* conductoare) ADN ligaza Replicare discontinue prin fragmente Okazaki) Fig.2.

Contributie speciala la studiul replicarii semiconservative a ADNului genomic au avut Meselson si Stahl (1958) prin experientele la procariote. s-a analizat incorporarea acestora in moleculele ADN nou sintetizate. Metoda elaborata confirma „in vivo" ca molecula ADN se replica semiconservativ. Acest proces progreseaza unidirectional punctului de initiere sau bidirectional (fig. precursor de sinteza analog timidinei. 18). . incepand cu punctul de initiere incepe ruperea puntilor de hidrogen. Mecanismele si procesele implicate in replicarea moleculelor ADN la procariote si eucariote au fost elucidate folosindu-se mutanti. Ei au folosit pe cale fizica separarea densitatilor de diferentiere. conform srtucturii dublului 67 . Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat ca. Cei doi cercetatori au elaborat o metoda de masurare a densitatii moleculelor de ADN hibride.catena nou sintetizata va fi de culoare deschisa datorita incorporarii nucleotidelor marcate.Prin folosirea BrdU (brom-deoxi-uridina). care influenteaza efectele secundare (fenotipica) in conditii speciale. Moleculele care vor rezulta prezinta catenele „de novo" diferit colorate fata de catenele matrita si ami me: -catena matrita se prezinta de culoare inchisa (intunecata). „conditionale".18 Direc|ia de replicar b) Experimentul Meselson si Stahl. sau prin folosirea timidinei tritiate (3H). Replicare (Orpine de replicare) I 100 kb ____f%___ Czr~ Fig. Aceasta metoda are aplicabilitate in studiul genomului uman in testarea mutagenitatii chimice.

bacteriile sunt mentinute mai multe generatii pentru a avea certitudinea ca ambele catene.Principiul metodei: cand diverse molecule se supun I ultracentrifugarii prin folosirea unei solutii concentrate de CsCl. care este un azot greu. vor fi marcate cu l5N. Meselson si Stahl. in raport cu masa moleculara. au demonstrat experimental replicarea semiconservativa a ADN : a) Au cultivat celule de Escherichia coli pe un mediu de cultura marcat cu "N. prinl ultracentrifugare se stratifica in benzi in CsCl.forta de gravitatie. folosind culturi de Escherichia coli si izotopi de atomi de azot diferit marcati. molecule cu masa moleculara diferita. 19). iar cele cu concentratie mica spre supra fa la lichidului. Fiecare banda poate fi analizata la spectrofotometru sau autoradiografic. . care are tendinta de a sedimenta moleculele de ADN. Concentratiile moleculelor ADN (in raport cu numarul generatiilor ce au succedat hibridizarii moleculare) se vor dispune bandat in gradientul de densitate.fortele de sens contrar. formand benzi distincte (fig. Cand tubul de ultracentrifugare contine un amestec de molecule ADN cu masa moleculara diferita. prin care moleculele ADN se dispun in benzi. ADN-ul. 68 . precursorii marcati cu N sunt incorporati in catenele nou sintetizate. Moleculele cu concentratie si masa moleculara mare se dispun la I fundul eprubetei de ultracentrifugare. conform I gradientului de densitate. distributia este gaussiana. rezultatele putand fi exprimate si grafic. In timpul sintezei ADN-ului. Dispunerea stratificata in benzi este in relatie cu difuziunea termica a moleculelor ADN. aceste molecule vor stratifica la nivele diferite in concentratia de CsCl. separarea si repartitia moleculelor se va realiza I conform principiului: in fiecare punct concentratia si repartitia in CsCl a I moleculelor este in functie de fortele de gravitatie ale moleculelor supuse I centrifugarii. In acest mediu marcat cu 15N. Aparitia benzilor ADN in gradient de densitate in CsCl este j rezultatul a doua forte antagoniste: . ce vor rezulta cuplate complementar intre ele. In functie de valoarea medie si in raport cu generatia cercetata. cuplandu-se complementar cu catena tipar (provenita din molecula initiala in curs de replicare).

prin uliracenlrifugare. fata de ADN-ul nemarcat (natural).5N/14N) j ( f i g . form and o banda distincta si jdistantata fata de banda 15 N. au elaborat urmatorul experiment: un mediu de cultura (mediul III) marcat cu azot usor ftpe acest mediu a insamantat E. care prin sinteza a incorporat l 4 N (azotul usor) ultracentrifugarii in gradient de densitate in CsCl. Deoarece aceste molecule au incorporat azot usor N . E. .l 9 ) . Deoarece aceste molecule au incorporat in timpul sintezei numai precursori marcati cu azot greu ~N. numai ca mediul de cultura a fost marcat cu azot usor l4N. In consecinta si ADN-ul genomic procariotic s-a replicat o singura data. se va strati Ilea in partea inferioara a tubului de centrifugare. Pe mediul III. supune ADN-ul. b)Un experiment asemanator au efectuat cu Escherichia coli. Au extras acest ADN. 19). ADN-ul cu masa moleculara mai mare (un ADN grcu). Este banda ADN l4N (fig. Este un ADN hibrid care este structural din dona catene : o catena '^N si una . ADN-ul se dispune sub forma unei benzi in regiunea de concentratie a CsCl din tub.4N (. Rezultatul a fost urmatorul: aparitia unei benzi de ADN localizat I'intermediar ca distanta fata de banda 15N si banda 14N. coli s-a dezvoltat un interval de timp corespunzator unui singur ciclu celular (o generatie procariota).. Dupa o suita de generatii celulare si replicari ale ADN-ului din genomul procariotic. c) dupa stabilirea gradientului de densitate 15N si 14N. 19). 1-au supus ultracentrifugarii in gradient de densitate cu CsCl. coli dezvoltate pe mediul de cultura si supus ultracentrifugarii in gradient de densitate intr-o soluticde CsCl. masa moleculara fiind mai mica (este un ADN usor). A unnat extragerea ADN-ului din coloniile de E. care este egala cu densitatea sa de plutire (fig. se vor stratifica in partea superioara a tubului.coli din mediul 1 care a fost marcat cu Dt greu 15N.

Nicio molecula ADN nu a fost identificata la gradientul .coli. marcat tot cu azoi usor 14N.M arcare N 15 G enerative "0" M a rca reN l4 G e n era tiaT V A D N extras A D N extras \ / 1 1 N14 N14 N14 ADN hibrid N15 N 14 5 0% Uitfacentfifuaare in CsCl Fig. d) Au continuat experimentul folosind mediul IV. 19 Etapele experimentului MeselsonStahl la Escherichia coli. pe care a insamantat E. Pe aces: mediu bacteriile au fost mentinute tot o singura generatie.coli recoltata din mediul III. ADN-ul extras si supus gradientului de densitate prin ultracentrifugare in CsCl s-a stratificai astfel : 50% in zona mediana a tubului (ADN hibrid 15N/14N) si si 50% in zona gradient 14N. Acest ADN ar corespunde genomului din generatia a II-a a bacterid E. 70 .5N.

20): Generatia F2 16N .Explicatia data de Meselson si Stahl este urmatoarea (fig.

.

15N .

N si l4N.Generatia ADN marcat 15N "0" Fig. ADN-ul rezultat este un ADN hibrid cu o catena marcata cu l5N.3 . a doua marcata cu . Deci ADN-ul marcat continea o catena 71 . Trecandu-se E. dupa o suta de replicari aleADN-ului genomic. Va avea o masa moleculara intermediara celor doua gradiente 1:. coli de pe mediul I pe mediul III marcat cu N. diferita de a ADN-ului N si '*N.20 Mecanismele etapelor replicarii ADN dupa Meselson-Stahl La sfarsitul generatiilor F0. I 4. unde s-a mentinut o singura generatie celulara. 4 N (ADN hibrid 15N/14N). deci o singura replicare. In consecinta masa moleculara este 14 15. pe parcursul mai multor generatii celulare. intreg ADN-ul continea catenele marcate: pe mediul I cu l5N (15N/15N) iar pe mediul II cu l4 N(l4N/l4N).

. de ADN-ul denaturat non helicoidal.etc.etc. ADN-ul hibrid. cu o masa moleculara de 103 Rd.se observa un „raport mendelian" (fig.. Acest raport se obtine numai in conditiile cand sinteza ADN este semiconservativa. 19) va creste in progresie geometrica in favoarea ADN-ului 14N. rezultat prin replicare in primul ciclu celular (Fi) prezinta un raport de 1:1 intre catenele 15N si 14N pentru fiecare molecula de ADN. Ca rol ADN polimeraza I intervine in mecanismele de replicare si corectare a erorilor ce apar in timpul formarii catenei de „novo". Lantul polipeptidic al enzimei poate fi clivat in doua segmente : produsul mare de clivare de 68 Rd. ADN-ul mitocondrial are o componenta diferita in bazele azotate.veche marcata cu 15N si o catena noua complementara in raport cu cea veche.. Masa moleculara este media masei molecularea ADN-ului 15N si 14N.F2. 7. O remarca : raportand numarul catenelor marcate cu N si N din ADN-ul generatiilor Fi... . F3. cand incepe sinteza de „novo". Estd enzima monomerica.Separarea ADN-ului nuclear (cromozomial) de ADN-ul mitocondrial (citoplasmatic).Separarea ADN-ului nativ dublu helicoidal. iar fragmentul mic are functia exonucleazica 5'-3'. 1 Fragmentul mare are actiune polimerazica si exonucleazica 3'-5'.ADN polimeraza I este denumita si enzima Romberg. si respectiv intre A si T. denumit si fragmentul Klenov si fragmentul mic de clivare de 35 Kd. dublu catenar.. Dupa cuplarea 72 .F3. Pentru esantioanele de ADN extras din generatiile F2.3. fata de ADN-ul nuclear. Experimentul Meselson si Stahl permite urmatoarele evaluari: .20). Este enzima care introduce primul dezoxiribonucleotid la capatul 3'-0H al primerului ARN. si care excizeaza grupuri mici de nucleotide (segmente polinucleotidice mici)..ADN-ul celular se replica semiconservativ. raportul intre moleculele hibride ADN 15N/14N si ADN-ul cu ambele catene marcate 14N (conform experimentului fig. . .Continutul relativ egal intre G si C.Studierea denaturarii si renaturarii ADN-ului. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN La organismele procariote si eucariote sunt identificate urmatoarele complexe enzimatice implicate in mecanismele replicarii si sintezei moleculelor ADN: . dar marcata cu 14N..

Are o structura complexa formata din mai multe subunitati. . Holoenzima este un caomplex de 900 Kd. Este enzima inalt procesiva polimerizand aproximativ 1000 de nucleotide.mutantii conditionali ai genei ce actioneaza la temperatura de 42°C (temperatura nepermisiva). ADN polimeraza I se decupleaza si intra in functie catalitica enzima ADN-polimeraza III. ca enzima moderat progresiva. ADN polimeraza I. II si III. polimerizand segmente pana la 10 nucleotide. Daca la procariote sunt implicate ADN polimerazele I. 73 .Catalizeaza (replicarea) sinteza ADN-ului directionata de matrita ADN. are si rol exonucleazic de tip 3'-5' si 5'-3'. ADN polimeraza I este implicata in alungirea fragmentelor Okazoki. iar actiunea exonucleazica 5'-3'se materializeaza prin sinteza catenei de „novo" prin indepartarea ARN primer.ADN polimeraza II . iarcomplexul enzimatic cu rol catalitic este reprezentat de enzimele: . . enzima necesita prezenta unui primer ARN cugruparea 3'-OH libera. enzima nu se mai implica in replicarea ADNului. Actiunea exonucleazica 3'-5' corecteaza erorile posibil aparute in timpul sintezei catenei de „novo". La eucariote sunt implicati mai multi factori in replicarea ADN-ului.enzima nu are activitate 3'-5' exonucleazica.ADN polimeraza de tip a (alfa). la eucariote s-a identificat un important complex enzimatic implicat in replicare.blocarea activitatii polimerazei a cu aphidicolina (drog). pe langa activitatea de tip ADN polimerazica are si o activitate primazica. toate implicate in replicarea ADN-ului. care asigura elongarea lantului polinucleotidic al catenei de novo care se smtctizeaza. Pentru a asigura aditia precursorilor dezoxiribonucleozizi-trifosfat.ADN polimeraza III .nucleotidului la pozitia 3'OH al ARN primer. Masa moleculara variaza intre 110-220 Kd. Aceasta enzima este multimerica. Enzima a polimerazica. . ADN polimeraza III asigura sinteza catenei de „novo" in directia 5'-3\ rol important in sinteza. Argumentele care intaresc ipoteza ca ADN polimeraza a are rol major in replicare sunt urmatoarele: . sinteza ADN-ului este stopata .Rolul este putin cunoscut dar este si ea implicata in replicare. . determinand si o hidroliza a unui lant ADN.

Despiralizeaza helixul ADN-ul sectioneaza catenele la nivelul axului fosfodiesteric. aceasta enzinr are rol important in repararea erorilor sau a mutatiilor punctiforme ce ap-in timpul replicarii ADN-ului. 74 .ARN primaza sau ARN polimeraza. Are o masa moleculara de aproximativ 60 Kd. Activitatea de reparare a erorilor asigurata de ADN polimeraza (3 se cupleaza cu polimeraza 8 (epsilon). Are o masa moleculara de 45 Kd. Topoizomeraza sectioneaza ambele catene ale ADN. .este enzima care catalizeaza legatura fosfodiest intre 3'-OH de la un capat al unei catene ADN si gruparea 5'-fosfat de capatul catenei complementare a ADN-ului dublu helix. se presupune ca cele doua enzime ar avea un precursor comun. . Este identificata in mitocondrie.ADN polimeraza y (gama). Este localizata in nucleul celulei eucariote.ADN ligaza . . Reactia absoarbe energia data de NAD (nicotinamid adenindinucleotid) si de ATP.ADN helicazele . Activitatea catalitica se cupleaza cu repararea ADN-ului cand apar erori in replicare. Ca si polimeraza p.. Concentratia polimerazei 8 este crescuta in stadiul interfazic „S". Pentru ca enzima polimerazica sa fie activa (conditional) este necesara prezenta cofactorului ciclina sau PCNA (prolifferating cell nuclear antigen). Este implicata in replicarea ADNului mitocondrial.care separa catenele complementare al moleculei in curs de replicare. Activitatea importanta a polimerazei 8 este 3'-5' exonucleazica.ADN polimeraza p (beta). Se crede ca activitatea sa este corelata cu o gena cromozomala din nucleu. Activitatea acestui complex enzimati necesita o sursa energetica asigurata de prezenta ATP-ului. . Topoizomeraza sectioneaza o singura catena din ADN-ul in replicare. . Alte complexe enzimatice implicate in replicarea moleculelor AD sunt: . Este enzima c* sintetizeaza secvente scurte de ARN .ADN polimeraza £ (epsilon). Deoarece inhibitorii sunt comuni si cu efecte asemanatoare cu cele ale tipului a.ADN topoizomerazele I si II .ADN polimeraza 8 (delta). . Aceste belie* asigura inaintarea ruperii puntilor de hidrogen si despiralizarea catenelor* zona furcilor de replicare. Are proprietati apropiate de polimeraza a si impreuna pot fi identificate la nivelul complexului de initiere a replicarii ADN. deruleaza molecu dupa care resudeaza fisura produsa in respectivele catene.amorsa implicate in sinteza no" catene de ADN.

Zona este denumita situs „oriC". 7. formand complexul care declanseaza reactiile de despiralizare a ADN-ului. Procesul incepe de kstusul de origine al replicarii. pe segmentele unde s-a produs despiralizarea.Mecanismul molecular de replicare a ADN-ului Ul. a)Despiralizarea ADN-ului in curs de sinteza. avand o lungime de aproximativ 245 pb. . monocatenele sunt mansonate de proteinele SSP.coparticipa la declansarea despiralizarii dublului helix. Situsul „C" se va cupla cu proteina dnaA. unde incepe sinteza catenei de „novo". Sinteza ARN-primer se face prin activarea enzimei ARN-primaza. datorita complexitatii genomului (prin numar cromozomi si cantitate ADN) sunt mai multe situsuri de initiere la nivelul aceleiasi molecule ADN.In replicarea ADN-ului sunt implicate proteine de tipul: . metilarea adeninei din secventa GATC este esentiala.Proteina SSP (Single Strand binding-protein) .4. initiind si sinteza ARN-primer. La eucariote.dupa ce puntile dehidrogen au lost rupte si s-au scparat catenele polinucleotidice ale ADN-|ului.Proteina dnaA . aceasta proteina stabilizeaza monocatena. b)Stabilizarea monocatenelor. [Reactiile initicrii si activarii situsului de origine „C" sunt amplificate de Iproteinele dnaB si de helicaza. c) Sinteza ARN-primer (amorsa). Pentru inceperea si controlul replicarii moleculei ADN. Prin mansonare monocatenele devin stabile fara a se mai recupla.declanseaza despiralizarea dublui helix al moleculei ADN si initiaza sinteza ARN-primer sau ARN-ul amorsa. care. impreuna cu catena complementara . va construi viitoarea molecula ADN.matrita.Etapele sintezei moleculei ADN.Proteina rep (helicaza) -deasemeni coparticipa la despiralizarea dublului helix. Primaza este enzima care asigura sinteza ARN-primer. Prin ruperea puntilor de hidrogen si separarea monocatenelor. . 75 . Dupa sinteza ARN-ul primer se localizeaza la situsul de initiere. r Laprocariote este un singur situs de initiere pentru replicarea ADN-j u l u i . .Proteina dnaB .

progresiv. in sensul ca ruperea puntilor de hidrogen. se formeaza „furca de replicare" (fig.Initiata replicarea si ruperea puntilor de hidrogen. . prin separarea monocatenelor complementare. 21). despiralizarea si separarea progresiva a catenelor complementare din ADN sunt directionate in ambele sensuri (sensuri opuse) ale moleculei in replicare. La eucariote furca de replicare este bidirectionata.

21 Mecanismul si enzimele implicate in sinteza ADN la E.coli (furca de replicare) 76 .Fig.

.

Pe acest ARN-amorsa se asambleaza nucleotidele in directia 5'-3' 1 . finalizand progresiv molecula de ADN. ADN-polimcraza III incepe esterificarea si cuplarea in flux continuu a nucleotidelor pe matrita a carei esterificare este directionata in ordinea 5'-3'. 77 . coparticipa helicaze. ') Dupa initierea separarii catenelor „matrita" a ADN-ului in replicare.3'. Leading= lantul „conducator". ele se vor cupla complementar cu nucleotidele prezcnte pe catena matrita. Pe catena „matrita" din ADN cu esterificarea in sensul 3'-5'. sinteza catenelor de „novo" complementare in raport cu catenele matrita este neuniforma (Kornberg. Sinteza este fragmentara. Pe masura ce se esterifica nucleotidele pe catena de nuovo. Cel care a descifrat mecanismul sintezei pe catena logging a catenei „de novo" a fosl Okazaki. . Lo ging = lantul „intarziat". ■cesul se demleaza astfel: ADN polimeraza III realizeaza esterificarea B' a unui fragment polinucleotidic. al carui numar de nucleotide poate variaintre 1000 si 2000. ATP. [sinteza este discontinua. El a demonstrat ca pe catena logging sinteza are loc pe fragmente polinucleotidice.este lantul conducator. Pentru formarea catenei de nuovo. cu sinteza g discontinua a ADN. Kornberg a observat ca pe catena matrita cu esterificarea 5' . Pe aceasta catena esterificarea si sinteza catenei „de novo" este discontinua : complexa si intarziata. Este lantul Jogging" . Sunt fragmented Okazaki.d) Sinteza lantului pleading si logging4". pe catena matrita esterificata 5' sinteza este complexa cu participarea unor factori si mecanisme particulare. 1968). 2 1 ) . sinteza catenei „de novo" urmeaza un flux continuu (leading).intarziat sau discontinuu . Pentru esterificare si ■ca fragmentelor Okazaki este necesara prezenta ARN-amorsa (primer).Sinteza pe catena leading . . proteina SSP si giraza ncgativa (enzima care asigura supraspiralizarea unor nolecule).Sinteza pe catena logging . cu sinteza continua a ADN. Deoarece sinteza catenei „de novo" se face sub actiunea enzimei ADNpolimeraza III numai in directia 5'-3'.in prezenta ARN-primer cuplat la furca de replicare.Pe catena la care esterificarea este [directionata in ordinea 3'-5' sinteza este diferita fata de catena leading.

Aceste fragmente (fragmentele Okazoki) pot fi marcate. 3'-OH sa fie folosit in sinteza ADN. Pe catena matrita „leaging" sinteza catenei „de novo" avanseaza in directia 5'-3'. . ceea ce permite propriului capat. Capatul 3'-OH al ARN-primer este elongat de o ADN-polimeraza. acest ARNprimer urmeaza urmatoarele etape de formare si cuplare pe catena „matrita" a ADN-ului in replicare: .Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor Structura antiparalela a catenelor din molecula ADN in curs de replicare „complica" mecanismul sintezei catenelor „de novo".pe matrita ADN se sintetizeaza o secventa de ARN-primer. Este demonstrat ca prin avansarea separarii catenelor „matrita" cu formarea furcii de replicare.un capat al ARN-primer generat in duplexul ADN este implica! intr-un mecanism elementar de producere a unei incizii. iar pe catena „logging" sinteza se extinde pe directia 3'-5'.lantul polinucleotidic pleading" necesita prezenta unui singiu ARN-primer.7. De retinut ca aceste molecule ARN-primer au dimensiuni foarte mici. . .4.CB| formarea de fragmente scurte care sunt sintetizate (in prealabil) pe directia 5'-3'.in reactia directa de identificare a unui nucleotid cu participarea ADN-polimerazei III.2. Aceste fragmente monocatenare pot fi ulterior extinse in directie inversa fata de deschiderea furcii de replicare. . Este demonstrat ca fiecare fragment Okazoki incepe sinteza in prezenta unui ARN-primer. catenele „de novo" se sintetizeaza pe ambele catene „matrita". continand circa 10 baze lungime. Dar furca de replicare prezinta pe un ram esterificarea in directia 5'-3' iar pe al doilea esterificarare in directia 3'-5'. Datorita diferentelor de sinteza intre catenele „leading" si Jogging" sunt consemnate urmatoarele particularitati: . 78 . catena logging este determinat de numarul fragmentelor Okazoki ce se formeaza pentru sinteza ADN cu matrita esterificata in directia 3'-5'.lantul polinucleotidic clogging" solicita prezenta unui numar mare de molecule ARN-primer. primeaza proteina. Cum sinteza catenelor „de novo" necesita prezenta ARN-primer (amorsa).ARN-ul preformat se cupleaza cu matrita ADN. analizate si urmarite in dinamica procesului de replicare si sinteza a ADN-ului.Numarul mare de molecule ARN-primer pentn.

I Acest experiment elaborat de Temin si Baltimore a evidentiat ca . [ Enzima „transcriptaza inversa" a fost izolata din oncovirusuri din Alele umane si murine (precum soareci. Bazandu-se pe aceste rezultate pnin si Baltimore au emis ipoteza ca ARN-ul viral este esential pentru ■Dlimerizarea si sinteza ADN-ului. sinteza ADN-ului nu avea loc.Etape in sinteza catenelor „de novo" in replicarea ADN In 1970 Temin si Baltimore au demonstrat transcrierea „inversa" ARN'->ADN in timplul replicarii si sintezei moleculei de ADN. schema elaborata de Watson. hibrizii ARN-ADN si ADN-ul ca matrita pentru ■carea ADN-ului din genomul celulelor. Ei au Herimentat pe ribovirusul Rauscher pentru leucemia murina si pe )ribovfrusul sarcomului Raus. sobolani).5.Recombinant DNA"). [ Mecanismul de actiune a transcriptiei inverse este prezentat ftnatic in fig. 7. Incuband acesti virusi in prezenta ■HP(d-nucleozid trifosfat) a ionilor de Mg2+ sau de Mn2' au obtinut un iimer ADN sensibil la hidroliza cu dezoxiribonucleaza. 79 . enzima determinata genetic de gena dnaG..Sinteza moleculei ARN-primer este catalizata de enzima ARNIpolimeraza. Autorii au Hat ca prin tratarea amestecului obtinut din respectiva hidroliza cu nbonucleaza. 22. 23.ADX-polimeraza dirijata de ARN" sau „transcriptaza inversa" este enzima H foloseste ARN-ul. loose si Kurtz in 83 (. La om si murine ■area transcriptazei inverse s-a realizat atat din celule normale cat si din | cclulc canceroase..

ADN giraza de reducere a spiralizarii ADN(despiralizarea) Helicaza de despiralizare a ADN Proteina SSB de conversie a singurei catene ADN Primozomul forma primara Holopolimeraza III Topoizomeraza de relaxare a tensiunil SSB Proteina deplasata de catena in crestere Catena intarziata ndepartarea primerulw si completarea spatiulii Polimeraza Catena Leading rapida (conducatoare) Ligaza Fig. 1992. 1992. si reprodusa dupa Clark si Wall. 80 . 22 Factorii implicati in replicarea ADN-ului (proteinele implicate) dupa Adams si col.

'. Analizand etapele transcriptiei inverse in sinteza ADNc dublu catenar. se poate stabili urmatorul mecanism: terminatia poliadenilica din catena ARNm este hibridizata cu o catena scurta oligotimidinica.ARN 5' 3" Termina te poliA (poliade ninicS) AAAA AAAA TTTT flevers transcriptase Primer oligotimidinic virala" i ADNc c—■ NaOH AAAAAA AA TTTT B u c I S "ac de par* e ADNc ' TTTT i ADN poiimeraza I £ \ i Nucleaza* SI /. Secventa oligotimidinica serveste ca primer pentru actiunea revers-transcriptazei ce foloseste catena ARN ca „matrita" pentru sinteza catenei ADNc (ADNc= ADN complementar). JJMecanismul transcriptiei inverse.primer. cu implicarea ARN. 81 . ADNc rezultat prezinta terminal o bucla in „ac de par"..

Primozomul exercita rolul in sinteza ARN-primer implicat in procesele urmatoare: . Este segmentul unde se initiaza sinteza ADN-ului.indepartarea ARN-primer si inlocuirea lui cu un fragment ADNcomplementarizat(ADNc) de ARN-ul primer. pot fi considerate urmatoarele etapizari: . care poate fi integrat in genomul celulelor gametice.sinteza ARN-primer.legarea (covalenta) fragmentelor Okazaki adiacente. Acest ultim segment va fi recunoscut de primozom.pe masura ce helicazele actioneaza pentru ruperea puntilor de hidrogen si separearea monocatenelor complementare din structura ADNului in replicare. Desi ordinea etapelor nu este bine cunoscuta in totalitatea proceselor implicate. iar cu ajutorul reverstranscriptazei sa produca ADN-c. 82 . Proprietatea revers transcriptazei (transcriptaza inversa) de a sintetiza ADN-ul cu ajutorul matritei de ARNm. Se mai foloseste la sinteza ADN-c ca sonda moleculara. ARN-ul primer este sintetizat de un primozom.extensia sa cu ADN-ul. proteinele SSB. care va prezenta forma unui „ac de par".ARN potimeraza . n. Ipoteza lui Steele ar sustine rationamentul cu privire la mecanismul genetic de mostenire a caracterelor dobandite in cursul vietii individului. enzima denumita primaza care este codificata de gena DNA-G . Steele (1979) sugereaza ca ARNm din mutatiile somatice poate fi grins'' (acrosat) de un virus si transferat in gonade. . bucla este clivata rezultand molecula de ADNc dublu catenara.doua proteine codificate de genele DNA-B si DNA-C. n'. care este un complex proteic format din: . care mansoneaza catenele pentru a nu se recupla. d) in prezenta nucleazei Si. . Sunt proteine care se asociaza cu primaza. n" si care recunosc loculde sinteza ARN-primer. pornind de la un ARN-mesager corespunzator („complementar" structurii unei gene).ADN dependenta. . bucla terminala a ADNc devine „primer" pentru enzima ADN-polimeraza I.proteinele i. nu mansoneaza ultimul segment al catenelor complementare.c) prin degradarea ADNm cu NaOH. . este folosita la sintezele artificiale ale genelor.

lungimea repliconului variaza in limite foarte largi.24). La mamifere situsurile de initiere a replicarii apar pe zone aleatorii. Legarea fragmentelor Okazaki este realizata de o enzima ADN-ligaza. deoarece aceasta enzima este compusa din subunitati functionale. Acest proces se deruleaza pe catena leading. ca prima etapa. intre 100 si 300 kb. La om. Pe catena logging. iar „golul" lasat este completat de ADN-polimeraza I care prin activitatea exonucleazica. La rotatia de 180° a fragmentului Okazaki este implicata o enzima-invertaza. In genomul mamiferelor (si la om) numarul unitatilor de replicare (a repliconilor) variaza intre 2000 si 3000. catalizata de ADN-polimeraza III. dupa sinteza sa realizeaza o rotatie de 180° in axul longitudinal al catenei matrita cu care se va cupla complementara. Dupa rotatie directia de esterificare a fragmentului Okazaki devine 3'-5'. Dupa sinteza si cuplarea fragmentului Okazaki cu catena matrita logging. proteinele SSB sunt indepartate. ARN-primer este indepartat.Initierea sintezei ADN-ului in prezenta primozomului si a ARNprimer. Pentru a se cupla cu catena matrita logging se produce rotatia in ax longitudinal al fragmentului Okazaki. in esterificarea 5'3' si formarea catenei „de novo". va introduce un nou fragment Okazakic de ADN. Fiecare zona are importanta deoarece actioneaza ca initiator al replicarii (fig. 83 . Rolul invertazei este urmatorul: catena logging are directia de esterificare 5'-3'. Pe catena logging discontinua pe care. Initial fragmentul Okazaki sintetizat are directia de esterificare tot 5'-3'. incepe la extremitatea 3'-OH libera a moleculei de ARN-primer. In aceasta stare fragmentul Okazaki se va cupla complementar pe catena logging. nu in puncte specifice. Fragmentul Okazaki a carei dimensiune ajunge la 1000-2000 b. care sunt codificate de gene diferite. Sensul esterificarii si de cuplare a nucleotidelor ce vor structura catena „de novo'Va fi 5'-3\ Pe masura ce se sintetizeaza catena „de novo" si cuplarea complementara cu catena matrita. Zona cuprinsa intre punctul de initiere si fragmentele de ADN replicat este denumita replicon. inca din 1968. unde procesul este discontinuu. Aceste zone contin un niimar de secvente prezente in genom. se sintetizeaza fragmentele Okazaki. sunt implicate variante ale enzimei ADNpolimeraza III. In urma acestei cuplari catenele devin antiparalele cu formarea in final a moleculei ADN. dimensiunea repliconului flind determinata de Huberman si Riggs. Capatul 3'-OH al fragmentului ce se va asocia incontinuare este adiacent capatului fosfat 5'-OH al fragmentului anterior. sinteza ADN-ului este intarziata.

Dupa initierea replicarii ADN-ului rata de alungire a catenelor „de novo" pare a fi constanta. cS4 . La Escherichia coli cromozomul prezinta o singura zona de initiere a replicarii. De exemplu la procariote. Huberman si Riggs (1968) au observat ca rata replicarii este diferita la eucariote fata de procariote. pentru fiecare tip de celula din organism.originea replicarii _______i_______ Furca Xj j j j j j \ Furca 5'------------------► 3' 5'------------------>3' 3' 4--------------------5' 3'«- Crestere Crestere Fig. care este complex si necesita mecanisme ample de activare si reglare a replicarii. Folosind tehnica autoradiografica de analiza a replicarii ADN-ului a observat ca furca de replicare la mamifere ar inainta cu 3kb/min. complexitatea zonelor de initiere a replicarii este consecinta naturala a genomului. La om rata replicarii in celulele somatice este mult redusa valoric. Spre deosebire de procariote. Se presupune ca activarea unei zone de origine si initiere a replicarii ADNului ar depinde de pozitia in structura tridimensionala si cuaternara a cromozomilor si mai putin de compozitia specifica in nucleotide a repliconului. 24 Replicarea bidirectionala in sinteza ADN. Se estimeaza ca ar fi de aproximativ 100-150 pb/sec pentru fiecare furca de replicare. Are un singur replicon cu doua furci de replicare care inainteaza in sensuri contrare pana cand se vor intalni. ca derulare. Fiecare furca de replicare are o rata de 1600 pb (perechi baze) pe secunda. intregul ADN din unicul cromozom inelar se replica in 20 minute.

solenoizii. bucle. 85 . Ca urmare prin structure si componenta repetitiva si nerepetitiva este putin probabil existenta unui singur situs de initiere in replicarea ADN (Cairn). se aproximeaza un numar de aproxiativ 3000 situsuri de initiere. un singur situs de initiere in replicarea ADN-ului.Daca luam in consideratie numanil cromozomilor. ar trebui ca la eucariote timpul necesar pentru replicarea integrala a ADN-ului sa fie de peste 100 ori mai mare la om fata de procariote. replicarea intregului ADN genomic se face intr-un timp limitat. Spre deosebire de procariote. La eucariote. trebuie sa se replice integral.o alta problema este ca moleculele ADN-ului in dublu helix. La om repliconii nu se replica sincron. Luand in consideratie numarul perechilor de nucleotide si distanta intre punctele de initiere. Procariotele au un singur replicon. in stadiul interfazic S'. buclele. Asincronia replicarii ADN-ului se observa in stadiul interfazic „S". . cuplate cu histonele si prezentand si secvente repetitive. arhitectura moleculelor ADN.probleme de ordin topografic determinate de structura cromatinei cromozomiale: nucleozomii.5 x 109 pb. Daca am raporta procesul la eucariote fata de procariote. Asincroniile sunt legate de momentul activarii situsului de initiere si de elongatia repliconului. sunt consemnate deosebiri esentiale intre procariote si eucariote. tipul si cantitatea de ADN (repetitiv si nonrepetitiv). care insumeaza in total un numar de aproximativ 3. Se observa o replicare asincrona. In genomul uman punctele de initiere s-ar gasi la 150-200 kb distanta intre ele. Asa cum s-a mentionat. 1962). etc. Huberman si Riggs au identificat formarea mai multor puncte de initiere in replicarea ADN-ului cromozomial.(Eschericia coli). prezenta histonelor si arhitectura cuaternara a cromozomilor (nucleozomi. solenoizi. Sunt elemente legate de arhitectura cromozomilor care pot „introduce" „superspire negative" in morfologia cromozomilor. puncte ce se gasesc la distante intre ele de 100-300 kb. intr-un interval foarte scurt de timp. La eucariote apar doua probleme fundamentale in replicarea ADN-ului genomic: . genomul este lipsit de histone si tipuri diferite de ADN (Cairn. prin cantitatea si heterogenitatea ADN-ului. eucariotele au in genomul celular o cantitate foarte mare de molecule ADN. In raport cu numarul punctelor de initiere putem aprecia numarul repliconilor / cromozom.) la eucariote.

prezent la procariote si/sau eucariote. cat se considera mutatiile spontane in populatiile umane. a) Factorii endogeni . ar fi alarmant de ridicata. iar ca efecte secundare aparitia unor caractere noi. 7. urmarea hidrolizei legaturilor glicozidice. datorita interrelatiei cu factorii ambientali ai organismelor vii. In cazul cand ADN-ul n-ar avea capacitatea de autoreparare structurala. Mai mult.intracelulari.6. Factorii populationali ce indue erori in structura ADN-ului genomic pot fi endogeni si/sau exogeni. mutatii). manifestate ca boli genetice. incidenta bolilor pe fond genetic. care la om se manifesta ca sindroame severe pe fond genetic. La nivel intracelular pot avea loc o serie de procese care favorizeaza producerea leziunilor in structura ADN-ului genomic. de interferenta „agresiva" a unor factori exogeni sau endogeni (vezi cap. Dar ADN-ul genomic uman isi corecteaza propriile erori mutationale. ceea ce explica incidenta scazuta a mutatiilor genice la nivel populational. Aceste distructii mutationale in structura ADN-ului genomic au ca efecte directe modificarea mesajelor genetice inscrise.Asincronia in activitatea repliconilor este determinata si de forma de condensare a fibrilei de ADN. Dar ADN-ul genomic dispune de mecanisme si procese prin care sa-si corecteze erorile din structura proprie. poate fi influentat. atunci valoarea mutatiilor punctiforme ar creste de la 10"6. la peste 1000 de ori. 86 . Se apreciaza ca frecventa erorilor punctiforme in structura ADN-ului. frecventa. Acestea sunt: pierderea unei baze purinice sau pirimidinice. ar fi de 10~6 la nivelul intregii populatii umane. Daca s-ar mentine erorile induse in structura si functiile ADN-ului. distructiv .Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman ADN-ul din componenta genomului celular. cu fiecare generatie care succede frecventa ar fi in permanenta crestere valorica. de abundenta cuplurilor complementare G = C in structura repliconilor. de cantitatea de ADN repetitiv per molecula si cromozom.

Catalogul acestor factori mutageni este impresionant valoric si mult diversificat (vezi cap. Acest grup de endonucleaze este denumit UV-endonucleaze.Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN In prezent s-a demonstrat ca in genomul celular au loc procese reparatorii.Sunt implicate catalitic in repararea exciziilor din cateneie ADN-ului care prezinta terminatii 3'-OH. cu actiune distructiva a structurii si functiei ADN-ului sunt: factori fizici (radiatii ionizante.6. ADN-polimerazele . mutatii). b) Factorii exogeni ce produc leziuni in ADN. In procesele de reparare si realizarea integritatii ADN-ului celular sunt implicate complexe enzimatice in mecanismele desfasurate in genomul eucariotelor. 7. Factorii exogeni. care asigura integritatea structurala si functia ADN-ului. In urma dezaminarii adeninei. care modiflca raportul de complementaritate.1. sau prin incorporarea eronata a bazelor in structura ADN-ului genomic. ultraviolete).trans form area adeninei in hipoxantina. prin procese de metilare a bazelor azotate cu modificarea complementaritatii. a) Complexe enzimatice ce intervin in repararea erorilor ADN. Unele endonucleaze isi intensifica activitatea de reparare dupa iradierea genomului cu UV (ultraviolete). excizie indusa de ADNglicozidaze . hipozantina ce rezulta va complementariza cu guanina. radicalii de oxigen rezultati in concentratii crescute pot interfera distructiv (mutagen) ADN-ul. 87 . potentiali mutageni. Prin iradierea cu UV unele endonucleaze excizeaza dimerii pirimidinici care se formeaza pe cateneie ADN-ului. Endonucleazele Actioneaza asupra situsurilor apurinice/apirimidinice dupa excizia bazelor. factori medicamentosa factori biologici. factori chimici.

b) Mecanismele de reparare a erorilor din ADN la eucariote Spre deosebire de procariote. cand asupra nucleului. la eucariote. Se pot forma „dimerii". la care mecanismele de corectare a erorilor din ADN-ul genomic sunt bine studiate. 5 Stoichiometria (gr. numar mare molecule ADN. Erorile pot rezulta prin cuplarea incorecta intre purine/pirimidine. Erorile se produc in urmatoarele situatii: cand incepe despiralizarea si separarea catenelor. cupluri I nucleotidice false (necomplementare). ADN in replicare. actioneaza factori potential mutageni.ADN-ligazele . Chimia fizica ce studiaza raporturile cantitative intre elemente in combinatii sau in reactii chimice. este posibila fisura pe una sau ambele monocatene. inducand suprimare de nucleotide. formele tautomere ale bazelor azotate. dar in I procente foarte mici. nerespectarea principiului complementaritatii intre purine si I pirimidine (normal A-T si G-C) a nucleotidelor care se esterifica pe catena I „de novo" in raport cu catena „matrita". sau ionizarea lor. datorita cuplarii gresite (eronate) intre purine si I pirimidine. greselile de necomplementaritate intre nucleotidele de pe catena „matrita" si cele esterificate pe catena „de novo" se pot produce in raport de 1/10000.Sunt enzime care cupleaza doua catene din structura moleculei ADN prin formarea de legaturi difosforice intre hidroxilii3'-OHsi5'-OH. Stoikheion = element + metron = masura). modifica I raportul de complementaritate cu formarea de dimeri si erori in structura I ADN.) mecanismele nu sunt complet elucidate si cunoscute. substitutie sau insertie de baze in catena matrita sau in cea „de novo". Topoizomerazele I si II .care pot sectiona una sau ambele catene ale ADN-ului unde s-au produs erori in molecula. Dupa Covic si Stefanescu (2004). In timpul replicarii semiconservative cuplarea complementara intre nucleotide nu este „respectata" datorita interferentei distructive a unor factori ambientali „agresivi". conform reactiilor | stoichiometrice . 88 . etc. Sunt cercetatori care mentioneaza ca sunt posibile erori. datorita complexitatii genomului (numar mare de cromozomi.

2004). I repararea postreplicare. Capacitatea de autocorectie a ADN-polimerazelor care asigura I complementaritatea corecta intre cuplurile nucleotidice in timpul sintezei fc)N- ului. 2000). Restitutia moleculei ADN lezata poate fi: completa. Prin lipsa capacitatii de reparare a „leziunilor" apar „disfunctii" severe in organism. MSH3 si GTBP. reparatie nerezolvata. Aceste proteine pot recunoaste erorile de imperechere. prezinta maladia cunoscuta sub denumirea „Xerodermie pigmentara". repararea prin excizie. Ca mecanisme la eucariote mai consemnam: Mecanismul BER (Base Excision Repair) . restitutie partiala a moleculei. Repararea poate fi realizata prin mecanisme enzimatice implicate in I urmatoarele procese: fotoreactivarea enzimatica. producand distorsiuni in dublul helix al ADN. sau repararea prin alchilare sub actiunea metil transferazei (Anca-Michaela Israil. La om sunt identifiacate complexe genice care codifica sinteza proteinelor MSH2.26).In genomul celulelor eucariote (sau procariote) sunt sisteme care I identifica eroarea lezionala sau insertionala din ADN. De exemplu. iar cuplul MSH2 / MSH3 are capacitatea de a identifica insertiile si deletiile punctiforme ce survin in structura ADN. molecula ADN necorectata va fi prezenta in genom ca molecula mutanta. indivizii care prin mutatie isi pierd capacitatea de reparare a ADN-ului la actiunea UV. iar pe cale enzimatica pot fi corectate (fig. 89 . fiind identica cu structura initiala a moleculei ADN.Cand ADN -polimerazele nu catalizeaza incorporarea gresita intre bazele azotate pe | catena nou sintetizata.25 si fig. 4 Rata de corectare a erorilor in timpul replicarii ADN-ului este de 110' -lO"6 prin mecanismul BER si de peste 1000 de ori prin capacitatea ADN-polimerazelor de autocorectare a erorilor din ADN (Covic si Stefanescu.

4incepe corectarea leziunii catenei „de novo".u.endonucleaze si ADN-glicozidaze. 6cuplarea si completarea sectiunii lezate si refacerea ADN-ului. 2formarea dimer-timinei. de ADN-polimeraze si I ADN-ligaze. 3ruperea catenei de catre ADN . 90 .25 Schema generala de reparare a ADN: 1 leziunea produsa de UV.v. 5excizia completa a regiunii lezate de UV de catre topoizomerazele I I sill. i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ] i i i i i i i i i i ii II i i i■• i i i i i i i i i • **> i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i /s y i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ii i i i i i ii i i i i i ii Fig.

-**"!"'■ I T G ' A C 1T C 1| T G 1C 1 1A 11 | 1 | G C | | C G A 11 A G 11 "f A G C T A I A A c c G G T C G 1 1iradiere UV 1 1 A T A T dimer timinic G C C G A C G G C C G fotoliaza' (pozitionare) absorb tie onerqie UV ' I Id) T # T I * T C A G T J___I_ _I___I_ _L _ _ eliberarea enzimei G C T A C A T G T A 1 G A C C G C G C G A T 26 Etape in repararea erorilor moleculei de ADN 91 .

prezenti permanent in nucleul celulei. cromozomii sunt condensati formand asa numita cromatina nucleara. Cromozomii sunt elemente dinamice si constante. Prin definitie. In interfaza ciclului celular la eucariote. cea mai mare cantitate de ADN este localizata in nucleu in formatiuni pe care Weldever (1883) le-a denumit cromozomi. ca in mitoza sa prezinte aspectul filamentos hipercondensati. precum si studiul lor la microscopul electronic. pentru viata organismului. talia sunt trasaturi caracteristice fiecarei specii. la care numarul.CAPITOLUL III ANATOMIA GENOMULUI UMAN CROMOZOMII La organismele eucariote si om. forma. 92 . cromozomii sunt elemente cu aspect filamentos de natura nucleo-proteica. Cromozomii se gasesc la toate organismele eucariote. Individualizarea si analiza cromozomilor este posibila in fazele ciclului mitotic sau meiotic. in special in metafaza mitotitca. a caror functie si activitate genetica sunt esentiale pentru viata celulei. si unele procariote.

1970 s-a studiat morfologia cromozomilor. datorita dezvoltarii tehnicilor si metodelor cu aplicabilitate de studiu in genetica umana (in mod deosebit) a inceput cercetarea diversificata si aprofundata asupra genomului uman. De exemplu intre 1956 . legi care au caracter universal in lumea vie a organismelor cu reproducere sexuata.etapa socului hipotonic . De exemplu. Aceasta descoperite a fost considerata atat de importanta incat atomistul Hanschka (1961) a declarat „Homo sapiens a cunoscut nucleul atomic inainte de a cunoaste numarul cromozomilor din celulele propriului corp". prezenta unui cromozom acrocentric 21. cercetatorul Hsu (1956). Mendel (1865) facute pe Pissum sativum (mazare).XX + 21 sau 47. primele rezultate obtinute de geneticieni.etapa bandarii cromozomilor Totusi o etapa istorica in studiul aparatului genetic la om este „Proiectul Genomului Uman" care. iar in 1959 Legeune. au fost publicate in anul 2000. a reusit pentru prima data. iar Th. Morgan (1903-1911) pe Drosophila melanogaster (musculita de otet). iar Morgan a elaborat teoria cromozomiala a ereditatii. in plus (cariotipul: 47. 93 . Cu ajutorul acestei metode s-a efectuat studiul analitic al cromozomilor umani la subiectii normali sau cu diverse sindroame genetice. Etape in analiza genomului uman Geneticianul francez Dutrillaux (1976) considera parcurgerea a trei etape principale in analiza si studiul genomului uman si anume: .etapa trizomiilor . originea cromozomilor . De exemplu Mendel a formulat legile segregarii si transmiterii caracterlor ereditare.XY + 21). Gauthie si Turpin au stabilit ca etiologie a sindromului Down. Pana in 1956. fiind consemnate si unele cercetari experimentale de certa valoare stiintifica cum sunt experientele lui Gr. introducand socul hipotonic asupra celulelor mitotice. Dar.1.materni si paterni (Ford si Hamerton 1956). Rezultatele lor sunt deosebit de valoroase pentru fundamentarea stiintifica a geneticii. sa stabileasca numarul corect de cromozomi in celulele somatice la om. genetica era abordata conceptual.

etc. prin genom se considera setul complet de gene particulare fiecarei specii. Etapa trizomiilor. genomul este setul haploid de cromozomi din celula gametica. Numarul cromozomilor la om Primele enuntari legate de genomul uman apartin lui Fleming (1882) care introduce notiunea de . considerand cromozomii segmente colorabile ale nucleului..Winkler introduce notiunea de „genom". 94 .crornatina''. care. XX). De exemplu.. Dupa el. In 1920. in structura cromatidelor cromozomale. Este etapa „Proiectul Genomului Uman". Este etapa „bandarii cromozomilor. Anul 1956 este important deoarece s-a stabilit numarul corect al cromozomilor in celula somatica: 2n = 46 cromozomi. Aceste studii deschid noi orizonturi de analiza teoretice dar mai ales cu aplicabilitate in patologia umana. Studiile citogenetice comparate la diverse specii eucariote au evidentiat variatii numerice in limite foarte largi (Tabel III). precum si eventualele modificari. Klinefelter. ca etiologie genetica in sindroamele: Turner. Eduards. iar Winiwater (1912) lanseaza ipoteza ca barbatii ar avea 47 cromozomi (47.A urmat apoi identificarea modificarii numarului de cromozomi. Incepand din anul 1980 pana in prezent analiza cromozomilor umani se extinde asupra infrastructurii si secventializarii nucelotidelor din genomul uman. superfemele. 2.■ Prin bandarea cromozomilor se identifica omologia corecta a cromozomilor. In prezent. Hansemann (1897). cu microscopul optic si metoda Hsu nu puteau fi identificate. O data memorabila este anul 1970 cand incepe o noua etapa in analiza si studiul genomului uman. Dupa ce Waldeyer introduce notiunea „cromozom" a urmat incercari nereusite de a stabili numarul cromozomilor la om. H. X) in celula somatica iar femeia 48 cromozomi (48. considera ca celula somatica la om ar avea intre 16 si 36 cromozomi. Patau.

celulele somatice cu numar dublu de cromozomi. 42 ^ 48 60 78 V 38 ^ 64 V 40 V 42 V 104 \/ 8 v 12 2 V Din exemplele din tabel observam ca numarul cromozomilor in celulele somatice nu respecta gradul evolutiei bio-genetice si complexitatea structurala si functionala a speciilor. notata cu „2n". Omul este specie somatica diploida.Tabel III. In nucleul celulei somatice diploide. aceeasi morfologie si aceeasi valoare genetica. cu gameti haploizi6. Numarul cromozomilor din setul haploid gametic este de 23 (n . Ei alcatuiesc perechea de cromozomi omologi. unul de origine materna. De exemplu la vertebtrate sunt specii „inferioare filogenetic" cum este Cyprinus carpio cu 104 cromozomi. rezultand zigotul. deoarece au aceeasi dimensiune. adus de ovul. Speciile cu reproducere sexuata poseda doua tipuri de celule. el poate fi numit si garnitura zigotica. fiecare cromozom este dublu reprezentat. al doilea patern. In consecinta numarul cromozomilor nu este criteriu taxonomic sa stabilim evolutia si pozitia filogenetica a speciilor. notat cu „n". Numarul cromozomilor la unele specii de eucariote Specia Homo sapiens (om) Macaca mulata (maimuta Rhesus) Pan troglodytes (cimpanzeu) Bos taurus (bovine) Canis familiaris (cainele) Felis domestica (pisica) Eqvus cabalus (cal) Mus musculus (soarece) Raltus norvegiens (sobolan) Cyprinus carpio (crap) Drosophila melanogaster Musca domestica Ascaris megalocaphala univaleus Numar diploid de 46 V . diferite prin numarul de cromozomi: celulele sexuale (gametii) au un set simplu de cromozomi . garnitura diploida. Celula Scurtarea fazei haploide in favoarea celei diploide este caracteristica organismelor eucariote superioare 95 .23). adus de spermatozoid.denumit set haploid sau garnitura gametica. in timp ce omul are 46. Cum numarul diploid se realizeaza in procesul de fecundatie.

dupa pubertatea ontogenetica. La om. iar Y in altul. care. La om celulele sexuale au 23 de cromozomi: 22 autozomi si un cromozom sexual. raportati la cele doua sexe nu prezinta omologie morfo-structurala si functionala. Cum la femeie intre ovulele ce pot fi elaborate prin ovogeneza nu exista diferente genetice. prezentand aceeasi formula cromozomiala . La barbat. dispusi in 22 perechi de cromozomi omologi. doi cate doi. dataorita neomologiei cromozomilor sexuali (XY). prin numarul cromozomilor. Heterocromozomii sunt numiti si cromozomi sexuali deoarece determina sexul genetic al individului. specie cu reproducere sexuata. care. 96 . De exemplu. X sau Y. gasim un tip de celule care difera de celulele somatice.23 X. ontogenetic este parcursa alternanta intre celulele somatice diploide ca numar de cromozomi (diplofaza) si celulele gametice haploide (haplofaza) (fig. barbatul elaboreaza doua tipuri de gameti care se deosebesc prin tipul de cromozom sexual prezent. Prin fuzionarea a doua celule haploide gametice se obtine zigotul. la barbat un X si un Y (XY). La om. 27). Deaceea barbatul este considerat heterogametic. in spermatogeneza se vor repartiza cromozomul X intr-un garnet. respectiv 23 perechi de cromozomi. Dar in celula somatica exista si doi cromozomi sexuali. inseamna ca ea va elabora acelasi tip de ovula. Dupa functia genetica in celule exista doua grupe de cromozomi: autozomi (somatici) si heterocromozomi sau gonozomi.somatica diploida contine 46 cromozomi (2n = 46). si anume: la femeie avem doi cromozomi X (XX). Deci femeia este homogametica. Ca urmare. celula diploida din care se va dezvolta viitorul organism uman. Sunt celulele sexuale (gametii) la care numarul cromozomilor este redus la jumatate. respectiv suma a doua seturi haploide. fata de celulele somatice. ca la toate speciile cu reproducere sexuala. in functie de sex poate fi X sau Y. in celula somatica diploida sunt 44 autozomi.

existenta unor celule la care lipseste un cromozom. In cazul cand in organism exista o populatie celulara aneuploida. modificand numarul cromozomilor. El a gasit un procent de aproximativ 7% limfocite. pot influenta ciclul celular (meioza sau mitoza). numeric crescuta. anatomia si functia orgnanismului.«" 6. cu 45 cromozomi (monozomie) la unele femei care au depasit varsta de 60 ani. Brown (1966) a constatat la unele persoane normale. Sunt deviatii de la numarul cromozomilor in celula somatica sau gametica. De exemplu C. se indue dereglari in morfologia.XY^-^ 46. Prin aceste modificari apar celule aneuploide (vezi mutatiile). a caror etiologie clinica se incadreaza in grupul „sindroamelor genetice".haplofaza Sunt cazuri cand starea fiziologica a organismului sau influenta unor factori agresivi externi. Cromozomul 97 .XX Ovul fecundat (zigot) (2N) ▲ Spermatozoid (N) Ovul (N) •-• ® Diplofaz a I •^ Ovogonie Spermatogonie •""• ^ f(2N) (2N Haplofaza Fig. Aneuploidia apare foarte rar la subiectii normali fiziologic. 27 Alternanta genomului la om: diplofaza . dar inaintate in varsta.

64 4.1 4. Deci aneuploidie prin pierderea unui cromozom. de dimensiune a genomului. Astfel la ciuperci dimensiunea 98 . (2001) -//-//- Lungimea genomului este in concordanta cu complexitatea structurala o organismelor (vezi tabelul). in timp ce la eucariotele superioare lungimea genomului depaseste 100 000 Mb . Tabel IV Exemple de dimensiune a genomului la diverse specii de organisme (publicate si analizate in cadrul proiectului de secventializare) Specia Lungimea genomului in Mb 3200 3300 180 97 12.16 16000 120000 Autorii Homo sapiens Mus musculus (soarece) Drosophila melanogaster Nematode Saccharomyces cerevisiae Escherichia coli K12 Mycobacterium tuberculosis Streptococcus pneumoniae Triticum aestivum Fritillaria assyriaca Venter si col.absent probabil. (1998) Tettelin si col. De exemplu. La barbatii peste 60 de ani. HGSC (2001) -//Adams si col. (2000) CESC(1998) Goffean si col. fund cromozomul X. sunt consemnate diferente de lungime. la eucariotele inferioare genomul poate avea o lungime de aproximativ 10 Mb. Dimensiunea genomului uman Desi structura fizica a nuceleelor celulelor la eucariote este similara pentru toate speciile. absent fiind probabil cromozomul Y. (1997) Cole si col. (2001).41 2. Deasemenea apar diferente de dimensiune si lungime a genomului intre procariote si eucariote. Unii geneticieni considera ca lungimea genomului este concordanta cu complexitatea structurala a speciilor analizate (tabel IV) . unii aveau in sangele periferic 1-2% limfocite cu 45 cromozomi. (1996) Blattnersicol. 3.

cromozomii pot avea dimensiuni variabile. In aceste conditii putem admite ca la eucariote putem face o clasificare a cromozomilor dupa dimensiune (talie.genomului este foarte redusa (12. .cromozomi mari. Deasemenea dimensiunea cromozomilor este conditionata si de prezenta (variabila cantitativ) moleculelor de ADN. precum si in raport de functia exercitata de celula in organism. Marea variatie a dimensiunii genomului la eucariotele superioare. grosime) in raport cu genomul diferitelor specii eucariote. o gasim repartizata pe „segmente" moleculare in cromozomi. distantate de secventele repetitive din genom.cromozomi uriasi sau politeni. lungimea si grosimea cromozomilor variaza in limite foarte largi. 99 . Legat de paradoxul valorii C. De exemplu la eucariote putem observa urmatoarele dimensiune ale cromozomilor: . la pasari. repetitiv si nerepetitiv. In raport cu factorii implicati. Dar moleculele ADN sunt in strctura si functia cromozomilor. Dimensiunile foarte crescute la vertebratele superioare sunt legate de numarul genelor din genom. s-a crezut mult timp ca exista o corelatie intre complexitatea structural-morfologica si functionala a organismelor si dimensiunea genomului nuclear la eucariote. la reptile. intalniti la unele nevertebrati inferioare. Iar la unele I specii de plante dimensiunea genomului este impresionanta de 16 000 si chiar 120 000 (la exemplele din tabel). intalniti la vertebratele superioare si om. care la om este de aproximativ 30 000 . fata de cateva zeci de mii de copii pentru ADN cu secvente „unice".cromozomi mici. in raport cu existentul in genomul eucariotelor superioare I (vertebrate) explicatia ar fi urmatoarea : la eucariotele inferioare genele I functionale sunt mai grupate si au mai putin ADN repetitiv in timp ce la vertebratele superioare este o accentuata dispersare a genelor functionale in genom. . In Iconsecinta lungimea totala a genomului nuclear.1 Mb) in timp ce la vertebratele superioare poate ajunge pana la 3200 Mb (la om) si 3300 Mb (la soarece). Ca urmare in functie de cantitatea ADN prezenta in fiecare cromozom din totalul genomului nuclear.40 000 gene informational active. este legata si de numarul secventelor repetitive care variaza de la 106 pentru ADN inalt repetitiv pana la 103-10 pentru ADN-ul moderat repetitiv. prezenti in glandele salivare la diptere (insecte). Daca la eucariotele inferioare este o cantitate foarte mica de ADN in I genomul nuclear.

grosimea creste. E = este suma lungimii a 22 autozomi + cromozomi sexual X (lungimea cromozomilor dintr-un set haploid). De exemplu.2 . In ciclul mitotic incepe spiralizarea si hipercontractia (hipercondensarea) fibrilei de ADN din cromozomi (hiper . iar diametrul (grosimea) intre 0. Dar lungimea si grosimea cromozomilor. cromozomii dispusi in tandem (sinapsis) sunt sub forma de filamente foarte fine si lungi (grosimea putand varia intre 35-100 A) formand cromatina nucleara. Prin aceste procese. la om lungimea (talia) cromozomilor variaza intre 1. daca ciclul mitotic se deruleaza la temperatura ridicata sau in prezenta colchicinei. Talia sau lungimea cromozomilor poate fi apreciata cu ajutorul urmatoarei relatii: L= P + q Y. in raport cu extensia posibila a fibrilei. Daca in interfaza ciclului celular. cromozomii se scurteaza si se ingroasa 100 . in ciclul mitotic ei se individualizeaza si sunt usor de analizat.De exemplu.polisolenoidica. progresiv. urmata de reducerea taliei cromozomilor. citostatice ).22A + X L = lungimea relativa a cromozomului. pot fi modificate ireversibil atunci cand asupra celulei actioneaza unele medicamente (ex. De exemplu. a polibuclei. filamentul de ADN se hiperspiralizeaza si condenseaza (contractia fibrilei).5 10 /I. Se apreciaza ca prin hiperspiralizare si condensarea fibrilei de ADN. Prin procesele de hiper-spiralizare si condensare (contractia cromatidelor) cromozomii se vor scurta considerabil ca talie. talia cromozomilor s-ar reduce (aproximativ) de 20 ori. Dar lungimea si grosimea cromozomilor variaza si in raport cu fazele ciclului celular.2 /x .hiper -spiralizarea . Aceste procese observate sunt maxime in metafaza mitotica. forma si condensarea fibrilei de nuceloproteina). unele noxe chimice sau agenti fizici. p+q = lungimea totala a cromozomului ( p este bratul scurt. q este bratul lung al cromozomului). Onuki (1968) si Ruzicka (1973) analizand cromozomii la microscopul electronic au observat ca intr-o faza amitotica.

In schimb prezenta unor compusi alchilanti indue o ireversibila despiralizare si decontractare a cromozomilor. 4. se pot observa unele particularitati legate de morfologia cromozomilor. datorita procesului de hiperspiralizare si condensare in aceasta faza.28) 101 .considerabil. Morfologia cromozomilor Prin analiza cromozomilor in metafaza ciclului mitotic la microscopul optic. Elementele legate de morfologia cromozomilor sunt urmatoarele (fig.

c.Cromatidele (fig.28 Morfologia generala a cromozomilor a). q Fig.s.s. cm c.28) .

Intr-un ciclu celular cromozomii parcurg doua etape distincte morfologic: etapa de cromozom monocromatidic si cea de cromozom dicromatidic. 102 . Etapa de cromozom monocromatidic o parcurge anafaza si telofaza ciclului mitotic precum si in stadiul Gi interfazic.

In anafaza. pe masura ce fibrila de ADN se replica semiconservativ.Gj_______SjJ»_______. Prin aceasta repartitie a cromatidelor surori la cei doi poli ai celulei in diviziune (a cromozomilor monocromatidici) se asigura repartitia „identica" a materialului genetic in celulele fiice rezultate. precum si in profaza si metafaza mitotica. Cele doua cromatide se mentin cuplate pana la sfarsitul metafazei.Etapa de cromozomi dicromatidici . Din momentul separarii fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic (fig. fibrilele rezultate se vor separa. in punctul numit centromer.Stadiul de cromozom dicromatidic il gasim in stadiul G2. interfazic. Prin replicare se dubleaza cantitatea de ADN. In stadiul S are loc replicarea semiconservativa a fibrilei de ADN din cromozomul monocromatidic. sau in anafaza meiozei secundare.A INTERFAZA MITOZA INTERFAZA Fig. Progresiv. fiecare cromatida separata prin clivajul centromerului (cromatidele dupa separare devin cromozomi monocromatidici) se va deplasa spre unul din polii celulei in mitoza. O referire speciala este pentru stadiul S-interfazic. La sfarsitul metafazei are loc clivajul ecuational la nivelul centromerului avand ca rezultat separarea celor doua cromatide.29) pentru urmatorul ciclu celular. PROFAZA METAFAZA ANAFAZA_______TELOFAZ. .si dicromatidica a cromozomilor intr-un ciclu celular. rezultand doua cromatide identice sau surori. 103 .29 Alternanta mono .

domeniul de imperechere si kinetocorul. Bogat in heterocromatina. raman unite pana la sfarsitul metafazei mitotice si in metafaza secundara meiotica. centromerul apare ca o conexiune punctiforma. cu ajutorul carora se cupleaza de fusul mitotic. Initial ei au confirmat ca la nivelul centromerului apar doua formatiuni cu aspect granular pe care le-au denumit cu kinetocor.ultrastrucutra Centromerul. CENP-C. ADN-ul alfa satelit. ADN centromeric. Polimorfismul centromerului poate fi observat prin variatiile cantitative ale heterocromatinei centromerice constitutive. Kinetocorii sunt domenii distincte si tranzitorii din structura centromerului. Miezul centromerului format din ADN alfa satelit. i s-a atribuit si denumirea de constrictie primara. Datorita acestui aspect. 104 . D. formatiuni care se dispun simetric axului longitudinal al cromozomilor. CENP-I) este implicat in organizarea centromerului (proteinele centromerice identificate sunt: CENP-A. Aceasta asociere este prima etapa in determinarea morfologica a centromerului. asociinduse cu proteinele centromerice (ex: CENP-A. B.Centromerul . C. centromerul este un complex de proteine si ADN repetitiv. Imaginea electronomicroscopica arata ca centromerul. la cromozomii umani ca la toate eucariotele superioare. Centromerul este o particularitate morfologica constant prezenta la nivelul fiecarui cromozom. este alcatuit din trei domenii: domeniul central. examinand kinetocorii la microscopul electronic. datorita variatiei numarului de cupluri nucleotidice in secventele repetitive (variaza intre 5 pana la 171 pb). G. Formandu-se la sfarsitul profazei sunt activi in metafaza si anafaza. H si I).. La cromozomii umani. F. In 1999 Van Hooser si col. mentinandu-si pozitia la nivelul cromatidelor. asociat cu proteina CENP-A(proteina omoloaga histonei H3) se replica la mijlocul stadiului S interfazic. deoarece cromatidele in acea zona de cuplare au o grosime foarte mica. numit si constrictie primara este zona unde cele doua cromatide surori. prezinta un accentuat polimorfism. observa ca au structura trilaminata si anume: stratul extern dens a carei coroana este vizibila numai cand kinetocorul nu este atasat de microtubuli. ca in telofaza sa aiba parte o dezansamblare.b). domenii care au fost descrise de Politi si colaboratorii (2002). neinformational si netranscriptibil. Ross (1977) si Clophan (1978) au stabilit ca centromerul cromozomilor are o structura complexa. E. rezultate prin replicare semiconservativa.

2. care separa stratul extern de stratul intern. care se continua cu heterocromatina comisurala. care pot fi egale sau inegale ca lungime. cromatidele sunt subdivizate in doua brate. se folosesc urmatorii indici de calcul si exprimare: indicele centromeric (i. prin care cromatidele sunt cuplate pana la clivajul ecuational al cromozomilor. Prin pozitia centromerelor si diferentelor de lungime intre brate.) =----------= lugimea bratului scurt x 100 / p+q lungimea totala a cromozomului. La cromozomii 105 . cromozomi acrocentrici. de a nu incepe anafaza pana cand toti cromozomii sunt toti atasati fusului de diviziune. Au centromerul pozitionat spre extremitatea cromatidelor. P Vezi tabelele V si VI. iar bratui „q" 2/3. Conventional. iar bratele sunt inegale ca lungime. Sunt cromozomii care au bratui „p" foarte scurt (de aproximativ 2-3/10 din lungimea cromozomului). stratul intern dens. iar bratele „p" si „q" aproape egale (p ~ q ). cromozomi metacentrici. Prin pozitia centromerului in cromozom.30). Pentru a stabili corect pozitia centromerului si diferenta de lungime intre bratele „p" si „q". numit si brat proximal se noteaza cu „p" si bratui lung sau distal notat cu „q". in genomul uman se identifica trei tipuri morfologice de cromozomi: (fig. 3 etc. Bubl. In stratul extern sunt incluse proteinele motorii CENP-E precum si proteinele punctului de control al fusului mitotic de tipul Madl.e. Kinetocorii indeplinesc trei functii: se ataseaza de captetele microtubulilor fusului de diviziune. genereaza forte pentru deplarasarea cromozomilor deveniti prin clivaj monocromatidici. care au centromerul in pozitie centrala. diferenta de lungime intre brate (d) = q-p raportul intre brate (r) = —. iar bratui „q" lung (aproximativ 7-8/10 din lungimea cromozomului).stratul intermedial" luminos ingust si clar. cromozomi submetacentrici. bratui scurt. De exemplu bratui „p" reprezinta ca lungime aproximativ 1/3 din lungimea totala a cromozomului.

Tipul de Metacentric Submetacentric Acrocentric Valoarea I.e. Clasificarea tipurilor de cromozomi dupa lungime si pozitia centromerelor.) la tipul morfologic de cromozomi.Constrictiile secundare Sunt cromozomi care au constrictii si in alte zone ale bratelor cromatidice. Deoarece este o pozitie aleatorie.X D 13-15 19-20 E 17-18 G21 -22. Lungimea cromozomil or Mari Mijlocii Mici Pozitia centromerului Metacentrici Submetacentri Acrocentric! A1. 46-49 26-45 17-30 b) .acrocentric! putem terminala.4-5 -II16 F C6-12. considera ca centromerul este in pozitie aproape METACENTRIC SUBMETACENTRIC ACROCENTRIC SATEUT PUNTE CROMATICA CENTROMER 18 17 21 22 Fig. La unii cromozomi (1. Prin pozitia constanta 106 . nu toti cromozomii le prezinta si nu intotdeauna sunt observabile. Valoarea indicelui centromeric ( i. au fost numite constrictii secundare.e. 9 si 16) pozitia constrictiei secundare este constatnta in generatiile celulare care succed.3 E B 2.Y Tabel VI. 30 Tipuri morfologice de cromozomi umani Tabel V.

Lubb si Ruddle (1971) au identificat o constrictie secundara pe bratul "p" la cromozomul 9 uman. constrictia secundara poate servi ca marker morfologic pentru identificarea indivizilor. Gagne si Laberge au emis ipoteza ca variatiile de extindere spatiala a constrictiei secundare ar fi determinate de prezenta unui situs fragil. precum si pe bratele "p" la cromozomii acrocentrici. la care pozitia este pe bratele "q". ca localizare. 0 observatie interesanta a fost facuta de Sasaki si Makino (1963) care. constrictie. De exemplu. Prin extensie respectiva sau respectivele gene au fost "represate". constrictiile secundare pot fi identificate si cu ajutorul microscopului optic la cromozomii 1. cu valoare antropologica. Deci locusul genei pentru dezvoltarea psiho-neurologica ar fi in zona limitrofa constrictiei secundare pe bratul "q" cromozom 9. ar fi implicat in gradul de nespiralizare a fibrilei de nucleoproteina in zona constrictiilor (nespiralizare prin lipsa calciului). Uneori apare constrictie secundara in zona mediana a bratului "q" a cromozomului sexual y. constrictia secundara de pe bratul "q" al cromozomului 1 a servit ca marker pentru a stabili locusul genei pentru sistemul eritrocitar genetic Duffy. in apropierea centromerului. se pare ca ionul calciu. dar si ca marker pentru cartografierea cromozomilor. condus de profesorul Chita a constatat la pacientii cu handicap psihoneurologic (deficienta mentala). iar colectivul de geneticieni de la facultatea de Medicina din Craiova. Ca zone de decondensare a fibrilei de nucleoproteina. 107 . Conform observatiei facute de ei. Mai tarziu Dutrillaux (1971) a consemnat ca gradul de extindere spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" al cromozomului 9 variaza in limite foarte largi: de la 1 la 5 unitati. frecvent prezenta la populatia negroida din SUA. 9 si 16.constrictia secundara este o particularitate morfologica de a indentifica un cromozom. o extensie spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" la la cromozomul 9. In 1972. Datorita polimorfismului de dimensiune. El a stabilit ca aceste variatii dimensionale sunt caracteristici individuale. Daca pozitia constrictiei secundare poate fi constanta pentru unii cromozomi. in schimb zona de extindere pe cromatida este variabila: spatial redusa sau extinsa. unde este ADN repetitiv. cultivand celulele timp de sase ore pe un mediu de cultura lipsit de calciu. 9 si 16. precum si omologul sau. a constatat accentuarea constrictiei secundare la bratele "q" a cromozomilor 1.

datorita polimorfismului accentuat. sunt intens si uniform colorati cu colorantii specifici. satelitii sunt observati la nivelul cromozomilor acrocentrici din grupa D (cromozomii 13 . Frecvent in timpul mitozei sau meiozei. Aceste elemente servesc drept criterii de comparatie intre indivizi. desi sunt implicate direct in patologia genetica. acest nivel se asociaza cu denumirea de organizator nucleolar (fig. d) Satelitii cromozomiali sunt mase mici de cromatina localizate la extremitatea terminala a bratelor "p" (scurte). extremitatile satelitare se asociaza.care cromozom acrocentric supranumerar este corect identificat din grupele D sau G (in sindrom Patau.5. la cromozomii acrocentrici. Mai rar. Cu aspect corpuscular. 108 .). iar filamentele de cuplare la cromozom. Luciani si col. Formatiunile satelitice. complexul de gene. dar numarul cromozomilor satelizati dintr-o anumita celula este variabil si nu depaseste. care codifica sinteza moleculelor de ARNr (ARNR: ARNr 5S si ARNr . Dimensiunea variabila si aditia diferentiata a colorantilor bazici specifici asigura un polimorfism accentuat al cromozomilor.15) si grupa G (cromozomii 21 si 22). Filamentele de cuplare ale satelitilor de cromozom sunt de natura hetero cromatina constitutiva. de a identifica un individ (in raport de tipul constitutional genetic) de a stabili (in anumite limite) filiatia genetica. Uneori se observa sateliti divizati in doua portiuni de cromatida datorita prezentei a doua constrictii secundare la distante mici. Toate cele cinci perechi de acrocentrici pot avea sateliti. prin grosime si lungime.Dutrillaux (1972) considera ca fragilitatea constrictiilor secundare ar fi responsabila de unele translocatii intercromozomiale cum ar fi translocatia reciproca intre cromoxomul X si banda 1 q 31. Pe cromozomul y (acrocentric) nu apar sateliti. Satelitii. separati de centromer prin prezenta unei constrictii secundare accentuate. prezinta o mare diversitate. robertsoniene).8 S) de aceea.care genitor este "responsabil" de non-disjunctie meiotica in trizomiile acrocentricilor. pot servi ca marked morfologici pentru elucidarea unor mecanisme ce se produc in ciclul mitotic sau meiotic. pe bratul "p" al acrocentricilor. Down etc. de regula cifra 9 (Fergusson Smith si Handmarker 1963). . apare formatiune satelitica si pe cromozomul 17. pot fi folositi ca marked in urmatoarele cazuri: . La om. fenomen denumit asociatie satelitara rezultand translocatiile echilibrate (t.31). (1968) au stabilit ca la nivelul filamentelor satelitice sunt localizate genele.

sa stabilim daca non-disjunctia s-a produs in meioza primara sau secundara. numarul cromozomilor fiind de 24 in loc de 23) iar doi cromozomi acrocentrici au satelitii cu aceleasi particularitati [morfologice si intensitatea de aditie a colorantilor bazici speciflci. Satelit a r<~ Satelit p Sateliti 2 §i 3 Satelit 1 21 Satelit (J ADNr Satelit p Sateliti 2 Satelit a tig. este diplosomica (adica avem uncromozom acrocentric in plus. nondisjunctia a avut loc in meioza secundara. 31 Dispozitia ADN-ului satelit la nivel centromeric si telomeric dupa itrachan (1996). Read. genetic. non-disjunctia s-a produs in meioza primara. De exemplu daca celula. Daca intre cromozomii acrocentrici nu consemnam identitate. Human Molecular Genetics (1996) 109 §i 3 ..

14.nucleolul.5. Organizatorii nucleolar! Exista dovezi care confirma ca formarea nucleolilor este dependent! de constrictiile secundare. Organizatorii nucleolari sunt regiunile cromatidice unde. 15. 32) 110 . S-a demonstrat ca la nivelul organizatorilor nucleolari sunt situsuril< informationale codante ale ADN pentru sinteza ARNr Marcandu-se preparatele nucleare cu nitrat de argint si examinare la microscopul electronic. in mo< exceptional AND-ul este transcris cu constituirea unei structuri nuciean postmitotice . 21 si 22. in zona de sinteza a ARNr. considerate regiuni organizator nucleolari. s-a putut stabili dimensiunea situsului ADN prii "masurarea" lungimii moleculei de ARNr. dintre sateliti si bratul scurt al cromozomilo acrocentrici. (fig. In genomul uman organizatorii nucleolari sunt asociati cu satelitii 1 perechile de cromozomi acrocentrici 13.

implicate in sinteza ARNr. Ill . secventele ADN din regiunea organizatorilor nucleolari sunt constante si stabile in ciclul mitotic.Fig. Clark si Wall (1996) studiind organizatorul nucleolar la cromozomul 21 uman au stabilit ca orientarea genelor componente incepe de la telomer la centromer. datorita (probabil) crossing-over inegal ce sar produce in profaza primara a meiozei. Evidentierea organizatorilor nucleolari NORs. Aparent. in timp ce in meioza se pot forma noi constelatii genice pentru ARNr. 32 Metafaza cu cromozomi bandati (mitoza in celula umana). putem explica existenta regiunilor variabile si regiunile invariabile la nivelul ribozomilor. Daca acceptam aceasta ipoteza. Acest aspect este important daca luam in consideratie ca in aceste regiuni „organizatori nucleolari" exista complexe repetitive care ar grupa 200-300 gene si aproximativ 2000 pseudogene.

Deasemenea ei an mai constatat urmatoarele : "filamentul' dintre I satelit si centromer se caracterizeaza printr-un polimorfism accentuat ca I dimensiune. Desi lung filamentul nu s-a putut identifica un crossing-over I inegal la organizatorii nucleolari pe cromozomul 21 (prin analize I citogenetice). Totusi, marcarea organizatorului nucleolar cu nitrat de argint, sau I prin tratarea cu acizi tari se obtin benzile N (de la organizator nucleolar), I punandu-se in evidenta situsurile active si non-active ale organizatorului nucleolar, confirmanduse polimorfismul accentuat al acestei zone cromatidice care se transmite mendelian. Sunt probe care demonstreaza ca prezenta organizatorului nucleolar este esentiala pentru viata si dezvoltarea celulelor. De exemplu L'Heritier (1971) a observat ca deletia completa a organizatorului nucleolar are efect letal asupra celulelor. Filogenetic s-a stabilit ca secventele invariabile ale organizatorilor I nucleolari sunt "conservate" constant, fara a se modifica structura ADN- i ului in respectivele zone, in timp ce secventele variabile sunt particulare fiecarei specii. Datorita specificitatii situsurilor de ADN ale secventelor variabile, se presupune ca in celula n-ar exista doi ribozomi identici prin tipul de ARNr Secventele variabile se modifica cu fiecare generatie celulara datorita crossingover-uk" inegal ce are loc. Deci este o pronuntata labilitate a secventelor variabile. Studiile filogenetice au evidentiat ca primatele inferioare au o singura pereche de cromozomi omologi cu organizatori nucleolari, in timp ce soarecele si urangutanul au in genom opt perechi de cromozomi cu organizatori nucleolar. 112

6. Telomerele
La nivel molecular, telomerele sunt succesiuni receptive terminale ale cromozomilor si extremitatilor liniare ale ADN (Brawn, 2002 , Dubrana sicol.,2002). Telomerele sunt complexe dezoxiribonucleo-proteice. Daca reluam defmitia emisa de Muller, pe baza observatiilor efectuate, telomerele sunt segmente cromatidice terminale a fiecarui cromozom din genom. Telomerele, desi au in componenta lor protenie si secvente repetitive de ADN, nu contin infomatie genetica (Uchiumi, 1998). Secventele repetitive din structura telomerelor pot fi: -telomere cu secvente uniform repetitive; -telomere cu secvente si lungimi variabile; - telomere cu secvente diferit repetitive, distribute neuniform. Ele au capacitatea sa programeze transcriptia, blocand diferitii factori implicati in transcriptie. Dupa Chang si col. (1995) si Griffith si col. (1998) telomerele nu sunt degradate, nu fuzioneaza cu alte capete ADN. Protejeaza cromozomii de distrugere, asigura individualitatea lor pe tot parcursul ciclului celular si protejeaza cromozomii de rearanjamente. Griffith mentioneaza ca telomerele au rol in organizarea tridimensionala a nucleului. Telomerele, ca structuri nucleoproteice la capetele cromozomilor din celula eucariotelor, sunt formate din ADN frecvent repetitiv. Secventele care se gasesc in sute de copii, dispuse in tandem, sunt alcatuite din succesiuni hexanucleotidice TTAGGG. Hexanucleotidul 5' - TTAGGG -3' studiat inca din 1985 de catre Cooke si col. Ei au studiat telomerele la comozomii sexuali X si Y la om, prezinta o mica extensie la capatul 3' terminal al moleculei de ADN in dublu helix din telomer (Tham si Zakian, 2000). Aceasta extensie la capatul 3', bogata in guanina, in anumite conditii se poate asocia in structuri cuaternare 4G. Aceasta extensie 3' masoara la mamifere 150-350 nucleotide si sunt prezente la ambele capete ale cromozomului (Williamson si col. , 1989; Wright si col; 1997; Zhong si col. 1992). Extensia 3' permite enzimei telomerazei sa mentina lungimea telomerelor.

telomer = (gr.) telos= capat; meros= parte 113

Extensia terrninala 3', bogata in guanina (G) urmata de o secventa bogata in citozina (C) poate autocomplementariza, realizand o structura in forma "ac de par" respectiv un palindrom terminal (fig. 33). AATTTTCCG / ________________ TTAAAGGC *. Fig. 33 Structura telomerica „ac de par". Strucura palindromului "ac de par" la capatul terminal 3' al ADNului telomeric asigura: - integritatea structural - moleculara a telomerului - individualitatea morfologica a cromozomului. Lungimea repetitiilor hexoanucleotidice din structura teleomerelor din cromozomii umani este de aproximativ 10-15 kpb, apreciata de Kipling si Cooke (1990), folosind tehnica Sounthern Blot TRF (terminal restriction fragments) Tot cu tehnica TRF8 s-a apreciat ca telomerele mai lungi sunt prezente pe cromozomii 1 si 2 (aproximativ 5 681 Mpb) iar cele mai scurte pe cromozomii 21 si 22 (Suda si col. 2002). Dar la nivelul cromozomi lor au fost identificate secvente repetitiv telomerice si in alte zone cromatidice decat cele terminale (Strachan si Read, 1996). De exemplu au fost puse in evidenta astfel de secvente telomerice in jurul centromeruiui, prezenta care confirma mecanisme dinamice in evolutia "filogenetica" a cromozomilor la vertebrate si om. S-a emis ipoteza ca secventele repetitive telomerice din zona centromeruiui reprezinta ADN ancestral, restant dupa fuziunea telomerica a doi cromozomi acrocentrici, fmalizandu-se o singura entitate cromozomala (exemplu fuziunea robertsoniana). Se presupune ca pozitia centromerica a secventelor repetitive telomerice ar fi consecinta reductiei telomerice prin translocatie robertsoniana , cum este cazul celulelor tumorale, sau consecinta erorilor in replicarea si repararea ADNului (ex. Cazul sindromului Bloom). '. . /

ADN

secventa unica"

TRF = telomeric repeat binding factor 114

Sindromul Bloom se caracterizeaza prin dilatarea vaselor mici din dermul fetei (teleangiectazie), o fotosensibilitate cu grave leziuni cutanate, nanism intrauterin, uneori cu evolutie catre hemopatie maligna. Dar secventele repetitive telomerice se cupleaza cu proteine specifice ce asigura stabilitate extremitatilor cromozomale, protejand I ADNul de degradare si fuziune (Wei si Price, 2003). Proteinele associate ADNului telomeric, sunt implicate in mentinerea lungimii telomerelor prin formarea buclei "t" telomerice (vezi palindromul "ac de par"), consemnat de Griffth si col. 1999). Bucla "t" nu permite accesul telomerazei la ADNul telomeric. La nivelul telomerelor cromozomilor umani, Buyon si Cach (1999) au identificat doua clase de proteine specifice care se cupleaza cu secventele repetitive ale ADNului telomeric si anume: -proteine de tip TRF1 si TRF2 care se cupleaza cu ADNul telomeric dublu catenar; - proteine cuplate cu repetitiile secventelor hexonucleotidice 5' -TTAGGG-3' din monocatena 3'. Functiile acestor proteine sunt : TRF1: controleaza lungimea telomerelor, cu rol de reglator negativ de a mentine dimensiunea telomerelor, prin inhibitia telomerazei care ar actiona la capetele cromozomilor; TRF2: mentine structura corecta a telomerelor protejand fuziunea capla-cap a cromozomilor si cu rol de a tranzita celula in diversele stadii ale ciclului celular, dar si cu rol de a mentine configuratia corecta a ADNului din extensia telomerica 3'. In caz ca proteina TFR2 se pierde, dispar cozile G cu posibilitatea fuziunii cromozomilor (Kanoh si col. 2003). La nivelul ADN-ului telomeric gasim si proteine de tipul: Pin 2 cu rol in reglarea mitotica (Kishi si Lu, 2002); PinXi un inhibitor al activitatii telomerazei; TIN 2 (TFR1- interacting nuclear protein 2) cu rol in reglarea lungimii proteinelor; Trankiraza cu rol de a elibera TRF1 endogen de pe telomere. Sunt identificate si alte tipuri de proteine telomerice cum sunt: - proteinele: Ku; - proteinele h Rapl (human represor activator protein 1); - proteinele Patl (protection of telomeres); - proteinele PTOP (Pot interacting protein);

115

6.1. Replicarea si repararea telomerelor
Prin identificarea telomerazei, complex ribonucleoproteic, s-a stabilit ca ADN-ul telomeric se replica printr-un mecanism particular care antreneaza o degradare progresiva a repetitiilor telomerice. Koering si Gilson (1998) considerau ca eroziunea telomerelor controleaza numarul de diviziuni celulare, prin pierderea controlului asupra diviziunii. Prin pierderea de ADN telomeric consecintele ar fi: - o semnificativa instabilitate a cromozomilor; - o modificare a expresiei genelor ce pot preveni modificarile arhitecturii nucleului. Pierderea de ADN telomeric cu fiecare ciclu celular ar putea fi explicata prin incapacitatea ADN-polimerazelor de a replica in intregime capatul 3 al catenei intarziate si indepartarea segmentului ARN amorsa de la capatul 5' al catenei conducatoare (vezi sinteza ADN). Aceasta ipoteza a fost lansata de Dahse si col. (1997) de Cong si Bacchetti (2000). Telomeraza sintetizeaza ADN-ul telomeric pe matrita de „ARN primer, amorsa". Implicarea ARN-ului primer si a telomerazei in sinteza telomerelor a fost demonstrata prin metoda clonarii telomerelor la cromozomii eucariotelor. Prin clonare s-a observat ca in telomer are loc o „sinteza de novo pe matrita de ADN sintetizat de novo". S-a stabilit ca ARN-ul primer, amorsa, este eel care introduce matrita pentru sinteza secventei repetitive 5'-TTAGGG-3', iar telomeraza activeaza aceasta sinteza. Sunt probe care confirma ca activitatea telomerazei are specificitate de tesut sau de linie celulara. De exemplu, la cromozomii umani din celulele gametice lungimea telomerelor este mai mare decat a telomerelor din cromozomii celulelor somatice. Explicatia ar fi ca in celula gametica numarul secventelor telomerice repetitive este mai mare (ex. in cromozomul y). Reducerea lungimii telomerelor in celulele somatice impune o reducere a activitatii telomerazei, avand ca efect pierderea progresiva de cromatina cromozomala cu fiecare ciclu celular. Ipotetic, acest proces de pierdere de cromatina cromozomala poate fi considerat un „mecanism" de „programare" si evolutie progresiva a „secventei" si moartea celulara. De aceea se presupune ca reducerea si/sau absenta activitatii telomerazei ar fi consecinta pierderii progresive a secventelor de ADN repetitive din telomere, justificand incetarea ciclului mitotic i moartea celulelor. Pe baza acestui rationament, ipotetic, se considera ca imunosenescenta precoce in sindromul Down ar fi cauzata de pierderea 116

progresiva si recesiva a telomerelor. Counter si Herby presupun acelasi mecanism si la subiectii cu senescenta ontogenica. O observatie importanta si de mare perspectiva pentru „terapia genetica" este studiul facut pe tumorile ovariene la femei privind prezenta si activitatea telomerazei, mai exact intensitatea activitatii enzimei. Un asemenea studiu facut de Clark si Wali (1996), dar mai ales prin valoarea datelor obtinute, va pune problema prevenirii „senescentei si mortii celulare" prin deletii telomerice. Ar fi o masura profilactico-preventiva deoarece in senescenta celulara, dar mai ales in celulele canceroase, activitatea telomerazei este redusa sau chiar absenta. De aceea mentinerea integritatii celulare (integritatea genetica), pentru supravietuirea si prelungirea vietii unei linii celulare normale ar presupune o refacere/reparare a telomerelor in urma fisurilor care au avut loc la acest segment cromozomial. In acest context, telomeraza este foarte eficienta in mentinerea repetitiilor telomerice existente (Biessmann si Mason, 2003), iar Dahlen si col. 2003 considera ca datorita existentei unei relatii stranse intre replicare si complexul telomerazic se mentine lungimea telomerelor si stabilitatea telomerazei, iar o mutatie la nivelul unui component din acest complex afecteaza mentinerea lungimii telomerelor. Ipoteza repararii telomerelor se bazeaza pe unele cercetari facute la nevertebrate. S-a demonstrat ca un cromozom, dupa ce a suportat o fisura telomerica (deletia telomerica), nu se mai scurteaza in urmatoarele cicluri celulare. Acest aspect evidentiaza ca secventa repetitiva care a ramas in telomer, realizeaza prin intermediul ARN-ului matrita (primer) si activitatii telomerazei o crestere a numarului de secvente telomerice repetitive, mentinand cromozomul in stare functionala din punct de vedere genetic si supravietuirea celulelor.

6.2. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor
In prezent nu s-au semnalat mecanisme active de reparare a telomerelor, dar sunt bine cunoscute efectele secundare induse de microdeletiile telomerice care nu sunt reparate. De exemplu, microdeletiile telomerice prin care se pierde ADN indue o „insuficienta" haploida a genomului cu efecte severe asupra produsului de conceptie. Asemenea microdeletii telomerice sunt identificate, ca etiologie genetica, in sindromul Wolf- Hirschom (4p") si sindromul Miller - Dieker (17p"). 117

S-a lansat ipoteza ca in celulele canceroase se produc deletn telomerice ale cromozomilor urmate de translocatii criptice „ascunse" ce s-ar stabiliza prin aditionari repetate de telomere provenite, prin deletia, de la alti cromozomi. Un asemenea mecanism se presupune pentru cromozomul 6 uman in melanom. Deasemenea, un alt criteriu etiologic de diagnostic in diversele tipuri de tumori canceroase, este analiza lungimii telomerelor. S-a observat ca in diversele celule tumorale lungimea telomerelor variaza „anormal" fata de telomerele cromozomilor din celulele normale. O confirmare a valorii acestui criteriu sunt studiile efectuate pe celulele canceroase din tumorile intracraniene. De exemplu, prin investigarea a 60 de pacienti cu tumori cerebrale s-a constatat ca in 41 din cazuri cromozomii prezentau telomere foarte lungi, fata de normal, in 21,7 cazuri telomerele erau foarte scurte si numai in 36,7 din cazuri telomerele aveau lungimea in limitele normale. Acest studiu a fost facut, luandu-se ca celule de referinta.

6.3. Rolul telomerelor
Telomerele nu contin informatie genetica, dar sunt de importanta deosebita pentru fiecare ciclu celular parcurs de o celula somatica. Ca urmare telomerele au urmatoarele atributii in viata celulei: a - datorita structurii secventelor repetitive de ADN si a „palindromului" in „ac de par", telomerele asigura integritatea celulelor si stabilizarea - individualitatea fiecarui cromozom; b - se presupune rolul telomerelor initierea cuplarii cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare a meiozei reductionale, rezultand bivalentii; c - telomerele ar functiona ca niste terminatii cromatidice „inerte" cu rol in prevenirea scurtarii cromozomului la fiecare ciclu mitotic. d - telomerele ar avea „capacitatea" de a recunoaste ADN-ul defect, nereparat. Recunoasterea cromozomilor intacti sau cu ADN defect ar explica: - repararea cromozomilor in zona telomerica; - „regenerarea" unei linii celulare, supravietuirea celulelor, cuplata functia cu activitatea telomerica - stoparea senescentei si moartea celulei. e - scurtarea telomerelor prin microdeletii, proces posibil a avea loc cu fiecare ciclu celular (respectiv ciclu mitotic), influenteaza numarul de diviziuni al respectivei linii celulare, ducand la senescenta si apoptoza celulara. Rata scurtarii telomerelor variaza intre 50-150 pb/diviziune 118

Structura moleculara a cromozomilor la eucariote In celulele eucariote cromozomii au in structura lor urmatoarele molecule: ADN. Un aspect de retinut legat de scurtarea telomerelor este cromozomul 17p uman. hipermetilat si cu histone subacetilate.lungimea telomerelor la mamifere si om este influentata de structura cromatinei telomerice. ARN. h . Blasca (1999) a observat ca scurtarea telomerelor la cromozomii umani 22p. (a se vedea tipurile de ADN celular. indue instabilitate genetica si pierderea capacitatii celulei de a se divide. capitolul II).ADN-ul cromozomial ADN-ul este o prezenta constanta in structura cromozomului. due la pierderea integritatii cromozomiale. In cromozomi cantitatea de ADN este de 30-40%>. datorita prezentei telomerelor scurte nu se pierde printre primii cromozomi. Genomul uman contine 3 x 10 pb pentru fiecare cromozom. lipide. De exemplu. In celula somatica la eucariote. In fiecare cromozom se gaseste o molecula liniara de ADN care cuprinde ADN cu secvente unice. amfibienii au cea ma mare cantitate de I ADN in genomul celular in raport cu existentul ADN in genomul celulei 119 . acelereaza senescenta celulelor. lp si 5p. Cantitatea ADN-ului cromozomial nu exprima un raport direct proportional cu complexitatea structural functionala.telomerele sever scurtate. g . . Cromozomul sexual X inactiv fund heterocromatic. f . care. glucide. cu evolutia j filogenetica a speciilor. proteine histonice. Ca. iar 1-3% gasim in mitocondriile citoplasmatice. ar sugera o corelatie intre structura cromatinei si mecanismul de mentinere a lungimii telomerelor. 7. cercetand ciclurile mitotice si meiotice la om a observat urmatoarele: .Stabilizarea lungimii telomerelor cu ajutorul telomerazei asigura prelungirea vietii celulei si o senescenta celulara tardiva. in nucleu exista 97-99% din totalul ADN-ului celular.Counter (1992). proteine nonhistonice.celulara.cromozomii cu telomere scurte nu sunt recombinogenici. ADN moderat repetitiv si ADN inalt repetitiv (cu secvente foarte scurte necodificatoare care se repeta de un numar foarte mare de ori). Confirmarea ese cromozomul X inactiv interfazic. a). Mg.

are 48 Mb. acrocentric. in stadiul interfazic Gl. eel mai mic. 7.umane. Proteinele din fibra de cromatina pot fi de doua tipuri: proteine de tip histone si proteine non histone.2 x 10 pb. iar moleculele de ARN sunt necesare si implicate in aceste procese de sinteza. Aceasta crestere a moleculelor de ARN in nucleu este motivata deoarece in acest stadiu are loc in celula o activitate intensa de sinteza a proteinelor.ARN-ul cromozomial In extractele nucleare s-au identificat molecule hibride ADN -ARN. Proteinele cromozomale La eucariote. ADN-ul din cromozomii nucleari este asociat cu proteinele. cromozomul 1 cu lungimea cea mai mare din genomul uman.ARN este crescuta in zonele eucromatice ale cromozomului. fiecare cromozom contine o molecula de ADN. De exemplu.giga baze) s-ar gasi 3. De exemplu. In stadiul interfazic „S" cand are loc replicarea ADN-ului cromozomial. cantitatea de ARN este foarte redusa. continutul ADN-ului intracromozomial este proportional cu lungimea fiecarui cromozom. Dupa Kaplan (1989). In general in cromozomi cantitatea de ARN variaza intre 12 si 13 %. La unele eucanote lungimea moleculelor din componenta Q cromozomilor variaza intre 6.1. in general. Continutul pb in cromozomi umani. Asemenea complexe hibride variaza cantitativ cu fazele ciclului celular. in componentele nucleotidice (3.2 Gb .7 x 10 pana la 1x10 pb. formand complexe de nucleoproteine sau fibra de cromatina. folosind metoda microspectrofotometrica in UV a stabilit ca. 120 . contine 279 Mb. de la 1 la 22 (autozomii). Casperson. Un exemplu interesant il reprezinta lalelele (plante) care au in genom o cantitate de 10 ori mai mult ADN fata de genomul uman. cantitatea de ARN in cromozomi este crescuta. b) . si 48 Mb pentru cromozomul 22. iar cromozomul 22. valoric descreste progresiv de la 279 Mb pana la 45 Mb pentru cromozomul 21. In ansamblu cantitatea de proteine histonice si nonhistonice din cromozomi este de 68-72 %. Cantitatea complexului hibrid ADN . Prin analizele fizico-chimice si stabilirea masei moleculare a ADN.

121 . -H2/\ contine raporturi cantitativ egale de lizina si arginina. Histonele sunt alcatuite dintr-o catena polipeptidica cu un continut bogat in aminoacizi bazici (lizina si arginina). -H3 si H4 contin un numar foarte mare de arginina. In raport cu continutul in aminoacizi bazici. a identificat existenta a cinci tipuri de histone in structura genomului la eucariote. maresc stabilitatea ADN-ului cromozomial. histonele se grupeaza in: -histone bogate in lizina si sarace in arginina. sunt implicate in structura polinucleozomica a flbrilei de cromatina a cromozomilor nucleari. Histonele au in structura lor o proportie crescuta de aminoacizi cu sarcini pozitive (diamino-dicarboxilici). folosind metoda electroforetica si cromatografia cu schimbatori de ioni. H3 si H4 (tabel): -Hi este foarte bogata in lizina. Aceste histone au fost simbolizate cu notatiile Hi. cu masa moleculara mica si incarcatura pozitiva. histonele indue modificari in procesele de transcriptie ADN —* ARN. Prin metilare. Functional. -histone sarace in lizina dar bogate in arginina.7. Weintraub (1976). ceea ce permite cuplarea cu gruparea fosfat din structura moleculei de ADN. Asocierea histonelor cu molecula ADN.1 Proteinele histonice Histonele reprezinta o clasa de proteine bazice. cu fibrila ADN-ului cromozomial. acetilare si fosforilare. ADN care nu mai poate functiona ca matrita in replicare. H2A. Structural. histonele actioneaza ca represori ai activitatii genice prin condensarea cromatinei si superspiralizarea ADN-ului. Ele interactioneaza cu gruparile fosfat din ADN prin fortele electrostatice si ionice pentru a neutraliza incarcatura negativa a acestor grupari. H2B. si transcriere in stare superspiralizata. Genomul procariotelor este lipsit de histone. Cuplarea histonelor cu ADN-ul si prezenta lor in structura cromozomilor este numai la organismele eucariote. in imediata vecinatate a bifurcatiei de replicare a ADN-ului. histonele lipsite de activitate enzimatica controleaza: structura tertiara in dublu helix a moleculei de ADN. se face in stadiul S interfazic al ciclului celular. -histone sarace in lizina si putini amioacizi arginina.1. Deasemenea histonele asigura spiralizarea si condensarea cromatinei. -H213 contine un numar mai mare de lizina fata de arginina.

interesanta este identificarea unei proteine cu o structura apropiata de histonele eucariotelor la Escherichia coli. 122 . Matsumoto si col. mai putina arginina Bogata in arginina Bogata in arginina Numar aminoaci zi 216 129 125 135 102 Masa molecular a 21.320 d 11. De exemplu.500 d 14. Raportul ADNhistona are valoarea ~ 1 pentru cele patru tipuri mentionate. H] are 0 structura variabila la diferite specii. Modificarile produse la nivelul histonelor „altereaza" incarcatura electrica a moleculei. proces asociat cu transcrierea regiunilor cromatinelor nucleare si activarea ADN-ului ca matrita in transcrierea mesajului genetic. H2B. desi procariotele nu au cromozomul cu structura nucleozomica. fibrila polinucleozomica nu-si modifica structura. (1980) au observat ca fosforilarea histonei Hi se asociaza cu condensarea cromozomilor: fosfokinaza .histona.Folosind electroforeza in gel. a histonelor din timusul de vitel (dupa Elgin si Wintraub.000 d 13. Au demnostrat ca acetilarea aminoacizilor din histona H4 determina deschiderea nucleului histonic. Weintraub a observat modificari posttranslationale. Histonele H2A. Histonele Hi. Totusi.280 d Histonele sunt prezente in genomul tuturor eucariotelor. confirmanduse ca histona Hi nu participa la structura nucleozomului..775 d 15. Tabel VII Numarul de aminoacizi si masa molecuKi. Prin tratarea fibrilei polinucleozomice cu tripsina si eliminarea histonei Hi. cu o masa moleculara de 21500 d. reprezinta un grup de proteine relativ heterogen.histona Hi initiaza mitoza si regleaza condensarea cromozomilor. H3 si H4 au secventa de aminoacizi conservata filogenetic. identificand si subtipuri de histone. afectand interrelatia ADN . 1976 ) Tipul de histona Hi H2A H2B H3 H4 Caracteristic a generala Foarte bogata in lizina Bogata in lizina si arginina in raporturi egale Contine mai multa lizina. Aceasta proteina a fost notata H.. ele fiind in raport echimolecular cu ADN-ul.

H2B. H3 si H4 si ADN.translationale. Datorita conservatorismului celor patru tipuri de histone. 123 . eventualele diferente ale histonelor H2A. fara a prezenta subtipuri histonice. prin acetilare sau metilare are oc o scadere a sarcinilor pozitive (+) dar cresc sarcinile negative (-). in timp ce rata evolutiei fibrinei este de 80 mutatii. H213. sunt histonele H2A.leucina si izoleucina sau in aminoacizi destabilizatori ai duplexului ADN. S-a constatat ca prin fosforilare. Histonele H2A. H3 si H4 sunt hidrofobe .acide la capatul Cterminal si hidrofobe -bazice la capatul N-terminal. Regiunea C-terminala ire aspect globular si e bogata in aminoacizi hidrofobi . iar a hemoglobinei de 20 mutatii in 100 milioane de ani. Structura invariabila filogenetic a histonelor H2A. H2B. Daca Hi are o variabilitate accentuata filogenetic. Datorita numarului mare de aminoacizi bazici (diaminoacizi) valoarea pH ajunge la ~ 10. H3 si H4 explica rolul universal si important in structura cromozomilor. Presiunea selectiva a conservat regiunea globulara din necesitatea nteractiunii histona-histona. Ca urmare. si aproximativ 15 subfractii H] in diferitele tesuturi ale aceluiasi organism. consemnam 0 asemanare (nu identitate) a raportului de aminoacizi la histonele din genomul regnului vegetal si animal. H3 si H4 se caracterizeaza printr-un conservatorism structural. H3 si H4 ar fi determinate de unele divergente evolutive. Pentru Hi se apreciaza o evolutie mai accelerata. Histonele H2A.Variabilitatea subtipurilor de histona Hi. aminoacizii interactioneaza cu electronii negativi din gruparea fosfat a ADN-ului cromozomial. H2B. prin structura.06 mutatii pe 100 reziduuri de aminoacizi in 100 milioane de ani. Prin iceste modificari de sarcini (+) si/sau (-) se modifica fortele de interactie ntre familia histonelor H2A. H3 si H4 sunt proteine cu o masa moleculara cuprinsa intre 22000 d si 14000 d. apre ca modificari posttranslationale suferite.30 subtipuri Hi la diverse specii. H2B. histona H4 are 0 rata a evolutiei de 0. De exemplu. H3 si H4 . Cele mai conservatoare histone. prin fosforilare se >roduce o crestere a sarcinilor pozitive (+). confirmata de identificarea a 15 . acetilare sau metilare a histonelor ipar modificari post . De exemplu histona H4 de la Pissum sativum (mazare) are secventa in aminoacizi aproape identica cu cea de la Bos taurus (vitel). Histonele H2A. interactional^ in irocesele de translatie si replicarea genelor. sau histona-nonhistona. determinata de modificarile post-translationale. prin gruparea NH2 din structura. avand rol de modulare.glicina si 3rolina. H2B. De exemplu.

Histonele se cupleaza cu ADN in depresiunea (adancitura) mare a moleculei ADN. 124 . iar transcrierea lor se face separat. 6 si 12 aproximativ 20 de gene care codifica histonele. nu sunt poliadenilate. sunt lipsite de introni.2. Genele care codifica histonele sunt reprezentate de secvente scurte. La eucariote. sau prin crossing-over inegal intragenic. in structura cromatinei cromozomiale intra si proteinele non-histonice sau hertonele. Omul contine pe cromozomii 1. Proteinele non-histonice Pe langa proteinele histone. Genele care codifica histonele sunt grupate pe o secventa a moleculei ADN de 6-9 kb. ele fiind prezente in multe copii in genom. Numarul mare al secventelor genice repetate pentru histone ar fi urmarea recombinarilor intragenice inegale selectionate in evolutia biogenetica. Histonele bogate in arginina inhiba sinteza ARN-ului. Se presupune ca histogenele sunt rezultate prin duplicatia secventelor nucleotidice din genom. Este o clasa foarte heterogena de proteine acide. Legarea histonelor de ADN se face prin legaturi ionice intre gruparea fosfat a ADN-ului si gruparile amino ale histonelor. cu ADN-ul. ca „monomer". H3 si H4 formeaza dimeri care se vor asocia intre ei. H2A si H2B se leaga prin resturile lizina la perechile AT. De exemplu Hi. in timp ce H2A. Unele gene de sinteza a histonelor sunt inserate printre secventele ADN-ului moderat repetitiv. Aceste gene sunt denumite si „histogene". Genele care codifica familia proteinelor histonice sunt localizate si dispuse in tandem pe aceeasi molecula ADN. 7. histonele sunt sintetizate sub controlul secventelor oligonucleotidice.1. atat in zonele eucromatice. mai redus. formand nucleozomul. rezultand un octamer. cu numar mic de nucleotide. iar H3 si H4 se leaga prin resturi de arginina la cuplul complementar G -C. iar cele bogate in lizina au un proces de inhibitie a ARN mai moderat. Moleculele de ARNm pentru histone. Genele care codifica sinteza histonelor sunt transmise numai in stadiul S interfazic al ciclului celular. in jurul caruia se infasoara duplexul ADN. cat si heterocromatice.Histona Hi se asociza. H2B. incluse discontinuu si in ADN-ul moderat repetitiv.

ca localizare in citoplasma. unde interactioneaza cu nucleozomii. Aceste gene HMG sunt lipsite de introni ca si genele care codifica histonele (si ele sunt lipsite de introni). NAD-sintetaza (nicotinamid-adenindinucleotid-sintetaza). in stadiul S sa migreze spre nucleu. Non-histonele nu se caracterizeaza prin histospecificitate marcata. ARN-polimeraza. la extremitatea opusa. acetilaze. tiroxina etc. Se presupune ca in genom ar exista intre 20-30 gene copii (repetate) pentru fiecare tip de HMG. Sunt bogate in aminoacizi cu pH acid. fosfokinaze. Proteinele non . Sunt identificate patru tipuri principale de HMG: HMGi. 1 dalton (d) este o unitate atomica a masei moleculare. HMG2. notate: Scl de 170 kd9 si Sc2 de 135 kd (Sc provine de la scafoid = schela). transcriptiei si maturarii ARNm. ca apoi. proteinele contractile de tipul tubulinei. 125 . ac. in timp ce HMG14 si HMGi7 se gasesc permanent in nucleu. Unele non-histone sunt sensibile la prezenta hormonilor steroizi. Din grupa proteinelor non-histonice fac parte activatorii si represorii genelor din structure si activitatea operonilor.Sunt mult diversificate. Aceasta dubla polaritate structurala este presupusa ca fiind interactiunea lor cu histonele si ADN-ul din cromatina nucleara. In perioada interfazica le gasim. S-a mai constatat ca numai HMGi si HMG2 tree din citoplasma spre nucleu. etc. HMG14 si HMG17. aspartic. Pentru complexul de proteine non-histonice in special pentru clasa HMG in genomul nuclear exista un mare numar de gene repetate. singurele gene donate pana in prezent care codifica proteinele non-histonice sunt genele pentru HMG14 si HMGi 7. glutamic. actinei si miozinei.histonice sunt reprezentate de un complex de enzime ca: ADN-polimeraza. Tot din grupa non-histonelor fac parte doua peptide. triptofanul. Structura acestor proteine este bipolara: la o extremitate a moleculei sunt localizati aminoacizii bazici. cum sunt: ac. In genomul uman. pH-ul acestor proteine non-histonice variaza pe o scara larga. aminoacizii acizi. metilaze. nucleaze. intre pH 3—■» 10. Acest grup de kd (kilodalton) = 1000 daltoni. Un grup majoritar de proteine non-histonice este reprezentat de proteinele HMG (Hight Mobility Group) prezente la toate eucariotele. replicarii moleculei de ADN. Este complexul enzimatic necesar replicarii. aproximativ 115 proteine cu proprietati fizico chimice si biologice diferite. proteine care intervin in mecanica fusului de diviziune in metafaza si anafaza ciclului mitotic sau meiotic. unde pot fi implicate in replicarea ADN si in transcriptie.

Deoarece non-histonele sunt implicate in activarea specifica a genelor. Non-histonele pot interactiona cu histonele. sau cu tipul de celula din organism. independenta de sinteza ADN. din cromozom. Non-histonele. Se presupune ca grupul de peptide Scl si Sc2 ar avea rol in conservarea cromozomului metafazic. Cu rol esential in expresia genelor in timpul ciclului celular. non-histonele variaza in raport cu fazele ciclului celular. Pana in 1973. sau interpretarea spectrelor de difractie a razelor X. Cantitati crescute de non-histone sunt gasite in nucleii celulelor cu activitate foarte intensa. ADN-proteine a fost interpretata si analizata cu „erori". pot recunoaste specific. Eucromatina contine mari cantitati de non-histone.nonhistone au fost identificate. dar si de degradare. fosforilarea lor este esentiala. secvente nucleotidice din ADN.molecula de ADN in dublu helix. interactionand cu ADN-ul. In prezent prin analiza imaginilor electronomicroscopice si a datelor rezultate din tratarea enzimatica a fibrilei ADNproteine. asigurand integritatea cromozomului. dupa care vor traversa porii anvelopei nucleare. iar heterocromatina o cantitate foarte mica.linie de celule epiteloide umane provenite dintr-un carcinom de col uterin. Unitatea de referinta pentru a analiza configuratia fibrilei de ADNproteine a fost cromozomul acrocentric numarul 13 din genomul uman. asocierea ADNproteine si configuratia in interiorul cromozomilor este corect si complet elucidata. Proteinele nonhistonice au o rata de sinteza foarte crescuta. trecand in nucleu. in celulele HeLa1 dupa eliminarea histonelor. se desfasoara pe intreg ciclul celular. Sinteza lor. dispusa liniar. prelevate de la bolnava si mentinute in cultura celulara continua. cu ADN-ul si ARN-ul. 126 . Cantitativ. Proteinele non-histonice sunt sintetizate in citoplasma celulei. modifica transcriptia (o influenteaza) si stimuleaza sinteza ARNm. Cromozomul 13 prezinta urmatoarele componente valorice: . In prezent sunt identificate peste 120 tipuri diferite de nonhistone care se deosebesc intre ele si prin masa moleculara care variaza in limite foarte largi: intre 10-150 kd. HeLa . are o lungime de 32000 JU. configuratia spatiala.

1999) au evindentiat ca fibrila de ADN din cromozom. genomul celular este reprezentat de seturi de molecule „liniare" de ADN. Cercetarile care au urmat (Burkholder. este integrata intr-o structura fibrilara mai complexa a carei rata de pliere. intergral functiile ADN-ului cromozomial: functia autocatalitica. La organismele eucariote sistemul conformational este bine organizat asigurand. Weintraub (1976). cromozomul 13 are o lungime de 5. o anume dispozitie ca „arhitectura. de proteinele de tip histone. Sistemul conformational al ADN-ului in cromozomi este conditionat. Comparandu-se talia cromozomiior cu numarul si lungimea moleculelor de ADN se constata diferente valorice impresionante. fiecare set fiind inclus in structura si arhitectura unui cromozom.a. stabilita de ei este de 20/1. pentru a depozita respectiva fibrila de ADN . 1988 si Strachan-Read. rolul lor.5/x) se gaseste un filament ADN a carui lungime liniara ajunge la aproximativ 5 cm.5 . observatii confirmate de Kornberg (1974). 8.8/z.. Configuratia fibrilei de ADN asigura un depozit impresionant de informatie genetica in fiecare cromozom. cu respectarea dimensiunii cromozomului si exercitarea functiilor de baza ale ADN.histona de 5 cm intr-un cromozom micrometric. Primele observatii apartin lui Golumb si Bahr (1974) care au confirmat ca fibrila ADN-proteine cu diametrul de 2. formeaza mici bucle in jurul unor molecule proteice de tip histone. supramoleculara. Au clarificat implicarea proteinelor de tip histone in aceasta configuratie. prin asociere.8/x si grosimea de 0. In aceste conditii putem considera ca fibrila de ADN cuplata cu histone are o configuratie „anatomica".ca dimensiuni. Cercetatorii au cautat sa clarifice care este conformatia „anatomica" a fibrilei ADN-proteine in cromozomi.. cromozomii avand dimensiuni de ordinul micronilor. Finch (1977) s.6 nm. functia de variabilitate a aparatului genetic. functia heterocatalitica. Configuratia „anatomica" a cromozomiior La eucariote. De exemplu intr-un cromozom de talie medie din grupa III ( a carui lungime sa fie de 4. 127 .

Datele actuale confirma ca in fiecare cromozom exista o fibrila de ADN cu lungime si numar perechi de baze caracteristice. pana la 1/10000. iar prin supersuper-spiralizare si trecuta in fibrila elementara de tip B. 8. S-a stabilit ca ADN-ul se cupleaza cu histonele.histone datorita fortelor de atractie intre moleculele de histone pentru fibrila fina de tip A si interactiei intre nucleele proteice invecinate.1. spatial. Arhitectura supramoleculara sau „anatomia" cromozomilor umani Folosindu-se metode biochimice (enzimatice) difractia razelor X si imaginile electronomicroscopice s-a observat ca in cromozom. Fibrila de ADN-histona realizeaza o arhitectura si conformatie „anatomica". Shachan si Read. determinand o crestere in dimensiune. Kornberg (1974). condensare si rasucire care reduc considerabil lungimea fibrilei. folosind metoda difractiei razelor X. are o dispozitie complexa. particulara fiecarui cromozom din genomul uman. pentru fibrila elementara de tip B. Fibrilele A si B sunt etape de aranjare complexa a asocierii ADN-ului cu histonele. Prin aceste observatii se confirma datele lui Golumb si Bahr (1974) ca fibrila de tip B. Burkholder (1988) si Romarkrishnam (1997) au constata ca fibrila fina de tip A. S-a mai demonstrat ca in metafaza ciclului mitotic sau meiotic fibrila de nucleo-proteina realizeaza niveluri de pliere. In prezent se accepta ca fibrilele de tip A si B sunt doua stari fizicochimice a ADN.spatiala a fibrilei de tip A. fibrila de nucleo-proteina realizeaza o „arhitectura" dispusa pe patru nivele de organizare si dispozitie spatiala (fig. 34): 128 . Prin aceasta conformatie supramoleculara este acceptat imensul depozit de material genetic intr-un cromozom micrometric. Fibrila B avand o arhitectura mai complexa. formand fibrila de nucleoproteica. Asocierea a fost denumita „fibrila fina de tip A" formata din ADN si histone. dar mecanismul de asociere si stabilitate nu era corect definit. este o stare conformational. In 1999. au constatat ca dimensiunea fibrilei fine de tip A este de 10-11 nm. pe care au denumit-o „fibrila elementara de tip B" cu grosimea de 20-30 nm.Asocierea ADN-histone era cunoscuta inainte de anul 1970. dimensiunea depaseste 20-30 nm. supersuperspiralizare.

nivelul solenoidic. secvente ce au un diametru de aproximativ 2nm (fig.1 -Nucleozomui. 1999). Fig.nivelul sau structura primara a cromozomilor . nucleozomui este unitatea fundamentala a fibrilei fine de tipA. 34 Arhitectura supramoleculara a fibrilei de ADN in cromozomii eucariotici (dupa Strachan si Read. cu diametrul de 1 lnm.structura primara a cromozomului Unitatea de baza a structurii cromatinei nucleare este nucleozomui.hiperspiralizarea si condensarea buclelor cromozomale. 129 . cu aspect perlat sau corpuscular.1.nivelul nucleozomic. nivelul sau structura secundara . nivelul sau structura tertiara nivelul bucleiform. structura cuatemara . Ca nivel al structurii primare. Formatiunile corpusculare sunt separate intre ele de secvente nucleotidice din structura ADN-ului. 8. 35).

35 Nucleosomi a) structura nucleosomului b) imaginea electronomicroscopica (300.000 X) a polinucleozomica la pasare .Nucleu proteic (8 molec. de histone) Fig.

Prin metoda socului osmotic si analiza electronomicroscopica s-a evidentiat ca structura primara a cromozomului are aspect „perlat".fibrei de cromatina Supusa actiimii enzimelor s-a stabilit ca formatiunea corpusculara care cuprinde si segmentul intercorpuscular. Fiecare 130 . are un numar de aproximativ 200 pb.

Histonele H3 si H4 formeaza zona centrala a nucleului proteic pe care se inruleaza superhelixul de ADN. a nucleoplasminelor Ni si N2 nucleul proteic poate fi disociat intr-un tetramer compus din H3 si H4. histonele H2A si H2B nu asigura proprietati nucleozomice in lipsa celorlalte tipuri (H3 si H4). Spatial.5 nm inaltime. Cu ajutorul topoizomerazei. considerate modificari epigenetice. nucleozomul a fost denumit si platisom. S-a stabilit ca histonele au un centru hidrofob cu radicali bazici datorita aminoacizilor arginina si lizina. Tetramerul H3 si H4 se cupleaza cu tetramerul format din histonele H2A si H2B intregind structura nucleului proteic. determinand stabilitate nucleozomului. Un nucleozom este separat de nucleozomul urmator de o secventa de 60 pb. cate doua molecule de H2A. deci un octomer. cupleaza histonahistona. cate doua molecule pe fiecare fata a tetramerului H3 si H4. care se asociaza cu o secventa de 140pb din molecula ADN. Daca H3 si H4 asigura proprietati asemanatoare nucleozomului si in absenta lui H2A si H2B . 131 . Stabilitatea nucleozomului este asigurata de fortele de atractie stabilite intre histonele din nucleul proteic. Nucleozomii au fost denumiti si corpusculi „m" sau particule Structura completa a nucleozomului este urmatoare octomerului de histone. format din 8 molecule de histone. Datorita turtirii discoidal biconvexe. In cazul acetilarii. Aceste modificari au loc in timpul transcrierii mesajului genetic inscris in secventa de nucleotide spiralizata in jurul nucleului din zonele eucromatice ale cromozomului. forma geometrica a nucleozomului este ca 0 sfera turtita sau cilindru turtit cu diametral de l l n m si 5. In componenta nucleozomului intra si unele proteine non-histonice de tipul nucleoplasminelor Ni si N2. nucleozomul nu mai prezinta stabilitate. se disociaza.„perla" sau corpuscul este compus dintr-un nucleu proteic. cu rolul de a neutraliza respingerea electrostatica dintre histone. S-a constatat ca „in vivo" asamblarea histonelor in nucleozom se face in prezenta nucleopasminelor Ni si N2. care se inruleaza cu o rotatie completa de 360° si trei sferturi. H2B. H3 si H4. metilarii sau fosforilarii histonelor. care sunt proteine non-histonice acide. iar stabilitatea fibrilei polinucleozomice este determinata de fortele de interactie existenta intre nucleozomi. Histonele H2A si H2B se ataseaza.

Histona Hi nu participa la structura nucleozomului. Aceasta secventa polinucleotidica dintre doi nucleozomi vecini se numeste fragment de legatura sau „ADNlinker". inainte si dupa ce a realizat inrularea in jurul nucleului proteic. polinucleozomica sau „super . 8. in fibrila polinucleozomica din cromozomi. Fosforilarea histonei Hi este semnalul care determina condensarea cromatinei cromozomale si declansarea ciclului mitotic sau meiotic. Aceste structuri echivaleaza cu „super-super-helixuri". In timpul replicarii ADN-ului sau de transcriere a mesajului genetic intr-o molecula de ARNm. Formatiunea care rezulta este numita solenoid. nucleozomul se disociaza iar ADNul poate sa transcrie mesajul sau sa se sintetizeze prin autoreplicare.epigenetice".1988) si Vogel si Grumwald (1994) au permis enuntarea urmatoarei ipoteze : ADNul din cromozomii eucariotelor se cupleaza cu histonele formand nucleozomii. difractia neutronilor si analiza imaginilor electronomicroscopice. spectre de difractie a razelor X.1. 132 . In aceste super-super-helixuri nucleozomii adiacenti sunt grupati intr-un helix comun ADN-proteina. Prin realizarea fibrilei polinucleozomice din cromozom.2 -Solenoidul.helixul cromatinian". Hi este localizata pe secventele a cate 23 pb la intrarea si iesirea fibrilei de ADN.. Datele obtinute de Vogel si Matulsky (1982.structura secundara a cromozomului Structura secundara a cromozomului a fost si este studiata prin metode cristalografice. Aceasta Hi induce o rigiditate secventei polinucleotidice asigurand separarea nucleozomilor. Fibrila polinucleozomica realizeaza la randul ei o superinrulare de tip levogir rezultand „structuri" inalt ordonate ale cromozomilor. Prin metilare acetilare sau fosforilarea aminoacizilor lizina si/sau arginina sunt modificate fortele de atractie histonahistona. stabilitatea nucleozomului este redusa datorita modificarilor . 36). fibrila elementara de ADN isi reduce lungimea de 6-7 ori. avand dimensiune variabila (intre 30-60 nm) (fig. rezultand fibrila poli-perlata.

133 . 36 Cromatina superspiralizata (solenoidul) Prin suprainfasurare si gruparea a 6-7 nucleozomi la o rotatie de 360° se formeaza si solenoidul. Rolul histonei Hi in formarea solenoidului este important deoarece prin prezenta a doua lanturi polipeptidice asigura urmatoarele interactiuni: un lant polipeptidic interactioneaza cu ADNul dintr-un nucleozom. iar cu eel de-al doilea lant va interactiona cu ADN-ul din nucleozomul urmator." Fig. Aceasta conformatie „arhitecturala" este stabilizata de fortele de interactie ale nucleozomilor adiacenti de interactiuni intre regiunile hipervariabile N-terminale si COOH terminale ale histonelor Hi prezente pe secventa polinucleozomica ce se inruleaza.

asigurand stabilitate superstructurii in solenoid. Aceste fibre au aspect bucleiform. Cromomerele erau considerate structuri cromozomale de tranzit. Gradul eel mai inalt de compactare solenoidica a cromatinei s-a observat in nucleul spemiatozoidului cand histonele sunt inlocuite cu protamine. ca un „fenotip cromozomal". Prin dispozitia polisolenoidica fibrila de ADN din cromozom. Dupa fecundatie histonele sunt reintroduse in structura fibrilei de ADN. dimensiuni variabile find orientate in toate directiile (fig. Ca structura moleculara. in stadiul G2 interfazic. Aceste bucle au ca baza axul longitudinal al cromozomului. buclele contin intre 5 pana la 200 kb ADN. 134 . acestia prezinta 0 retea fibroasa orientata axial. inconjurata de un halou de fibre ADN cu structura solenoidica. 8. Nu erau considerate replicari sau unitati de transcriere. O observatie interesanta apartine lui Lima de Faria (1975) care a anticipat notiunea de solenoid prin folosire de imitate cromomer .3 Bucla cromozomala ca structura tertiara Tratarea cromozomilor in metafaza mitotica sau meiotica folosind 0 solutie de NaCl 2M. fata de stadiul Gi cand fibrila polinucleozomica are 0 reducere de 7 ori. Dupa Faria cromomerele sunt configuratii sferice in permanenta schimbare. La aceasta conformatie „anatomica" supramoleculara sunt implicate si proteinele non-histonice din clasa HMG prin subtipurile HMG14 si HMG17. 37).Histona Hi ar actiona ca o „grefa" care grupeaza nucleozomii. isi reduce lungimea de 50 de ori. cu o valoare medie de 65kb.1.

3 7 Organizarea bucleiforma a flbrilei de ADN in cromozom. ADN-ul genomic este organizat in bucle de 5 si 200 Kb. Proteinele Scl si Sc2 asigura interactiuni ADN-proteina si proteina-proteina. Se presupune ca buclele ar reprezenta subunitati functionale genetic si de replicare a cromozomilor. 1987). Formarea buclelor din fibrila polisolenoidica si „conservarea" lor in timpul metafazei cromozomilor este determinata de proteinele non-histonice de tipul Scl si Sc2 („Scazzold").Retea interna Fig. Buclele sunt ancorate cu proteine scheletice foarte specifice ADN-ului din regiunile SARs (Scaffold Associated Regions). reprodusa dupa Gosser si Laemli. prin prezenta asa numitelor replicari. Prin interactiuni se formeaza o ampla retea de fibre polisolenoidice dispuse bucleiform. 135 . Structure tertiara. orientate pe axul longitudinal al cromozomului. Dupa Clark si Wall 1992.

urmand axul longitudinal al cromozomului (fig.(1990) si reprodusa de Clark si Wall (1992).Structura tertiara bucleiforma. 8.Model propus de Filipski si col.38). Fig. realizeaza o reducere a lungimii fibrei elementare de ADN in cromozom de aproximativ 1000 de ori. 136 . cromozomii sunt supusi unei hipercondensari a buclelor cu orientare in spirala (rasucire) a fibrilei de ADN bucleiform.4 Structura cuaternara a cromozomilor In metafaza mitotica sau meiotica la eucariote. 38 Structura cuaternara a cromozomului .1.

Scl. Fiecare „bobina" ar echivala cu o banda „G" la cromozomii umani. nu i se cunoaste inca rolul pe care il are in structura cuaternara a cromozomilor.associated regions). asociate cu structura retelei fibroase axiale cu rol in condensarea cromozomilor in mitoza sau meioza. cu masa moleculara de 135Kda. Se gasesc cate trei molecule de taza II pentru fiecare bucla de ADN. Bobinarea a cca 30 de rozete hexometrice la o rotatie de 360°. Colectivul condus de Heslop-Harrison a indentificat ca antigenul nuclear AF2 este implicat direct in „bobinarea" si condensarea fibrilei bucleiforme. Din imaginile electromicroscopice se apreciaza ca o rotatie de 360° a fibrilei bucleiforme ar cuprinde aproximativ 30 rozete hexametrice. Fibrila de ADN dispusa in razele bucleiforme hexametrice. In final. (1988) s-a constatat ca la „bobinarea" rozetelor hexometrice si condensare ar participa circa 30 proteine non-histonice de tipul HMG.Fibrila bucleiforma se dispune spatial in razele hexametrice cu un continut ADN de aproximativ 300 kb. cu masa moleculara de 170 Kda si in cantitate mai mare. interactionand cu topoizomerasa II asigura hipercondensarea cromozomilor metafazici. S-au mai identificat o clasa majora de non-histone desemnate Scl si Sc2. se obtine o fibra de 200-300 nm grosime pe axul longitudinal cromozomial. a fost identificata ca topoizomeraza II a ADNului / taza II. In prezent sunt identificate majoritatea proteinelor non-histonice esentiale. Sc2. Proteinele non-histonice de tip MARs (matrix. Prin rasucirea rozetelor hexametrice si hipercondensare se stabilesc particularitatile morfo-strcuturale ale cromozomului in metafaza mitotica si meiotica. Numarul de rotatii a rozetelor hexametrice si hipercondensate est in raport cu cantitatea de ADN din cromozom. Se presupune ca ar avea rol in condensarea cromatinei. apreciaza ca intr-un cromozom s-ar realiza intre 29-33 rotatii a rozetelor hexametrice. 137 . analizand cromozomii metafazici la mamifere. Prin studiul arhitecturii cromozomilor metafazici de catre HelsopHarrison si col. cu localizare la baza buclelor. ar realiza o grosime de 200-300 nm. prin rasucire are imaginea unei bobinari. Filipski (1990). Cromozomul 1 din genomul uman are prezenta in jur de 30 de rozete hexametrice condensate.

cu un coeficient ridicat de pliere si condensare pe lungimi si dimensiuni variabile.1. firbila elelemtara de ADN isi reduce lungimea in metafaza de aproximativ 10000 de ori. dispozitia fibrilei de nucleo-proteina si starile functionale in interfaza celulara. discontinuu. uniform si intens colorati in telofaza si interfaza timpurie a celulei eucariotelor. Heterocromatina este determinata de secvente de ADN (moderat si inalt) repetitiv. structura si arhitectura complexa a fiecarui cromozom. Heterocromatina (He) Heterocromatinele sunt segmentele cromatidice sau cromozomii cu structura condensata. colorantii bazici specifici sunt puternic sau slab fixati in cromatina nucleara. de ce in cromozomi exista in forma codificata o cantitate impresionanta de infonnatie genetica pentru codificarea caratcterelor exprimate fenotipic. 9. in cromozomi cu dimensiune de ordinul micronilor. insotita de hipercondensare. 9. Semnalata initial la cromozomii sexuali. sau secvente din cromozomi. s-a observat ca si cromozomii somatici (autozomi) au secvente heterocromatice. Extinderea si numarul 138 . In dinamica functionala a ciclului celular. cuplate cu histone. Cercetarile au stabilit ca este o asociere intre ADNul nuclear si proteinele histone. cromozomi. Starile fizice ale cromozomilor Heterocromatina si eucromatina Emil Henilz (1935) a observat la plante si insectele cercetate. Identificandu-se. etapizat. iar in raport de pliere. cromatina nucleara se prezinta. intelegem si acceptam posibilitatea depozitarilor unor cantitati mari de ADN. neuniform colorata: heterocromatina si eucromatina. uniform si intens colorati (colorate). denumiti(denumite) heterocromatina.Prin bobinarea in spirala a fibrei de ADN bucleiform.

ride. incadrat in definitia de heterocromatina. filogenetic. facilitand translocatiile viabile de tip robertsonian jziuni centromerice) (Petrov. Cantitatea de heterocromatina reprezinta in medie 1/5 . De exemplu.mecanismul telometric de protectie" a dimensiunii.1/3 din talul ADNului genomului nuclear. Dupa Yunis si Yasmineh (1971) heterocromatina joaca un rol. Protejeaza genele de la velul organizatorilor nucleolari de efectul mutatiilor si recombinarilor. dimensiunea si integritatea structural-morfo-iinctionala a cromozomilor pe parcursul ciclurilor celulare.enta „structural". 2001). Aceste structuri elomerice opresc scurtarea progresiva a cromozomilor. Rolul „protector" este asigurat de secventele hexanucleotidice TTAGGG. desi iieterocromatice. sunt foarte bine conservate. Exceptie de la regula nonfunctionalitatii heterocromatinei romozomiale sunt si regiunile centromerilor si organizatorii nucleolari. cu lplicatii in diversitatea animalelor in cursul evolutiei si speciatiei )arlington 1937). Tot heterocromatina poate stabili „bariere de fertilitate". 139 . in .repetitive care. Aspectul caracteristic al heterocromatinei este de cromocentri. Daca ar lipsi . structurii si functiei romozomilor din genomul celular.zonelor heterocromatice sunt particularitati caracteristice fiecarui cromozom din genomul celular. Regiunile heterocromatice sunt situsurile secventelor repetitive si inactive informational. se gasesc mltiple locusuri pentru genele care transcriu sinteza ARN-ribozomal). segmentele distale ale telomenelor. adica lomerari de cromatina condensata care depasesc (ca diametru) elementele ucturale ale eucromatinei. asigurand nentinerea in anumite limite. protejand regiunile vitale ale genomului de actiunea structiva a factorilor mutageni din mediul extern. care au o replicare tardiva in stadiul S interfazic. implicat in procesul de citodiereza a cromozomilor in anafaza litotica sau meiotica. centromerul ste implicat in dinamica fiecarui cromozom. pe langa secventele inalt repetitive noninformationale. indeplinesc functii vitale pentru celula. datorita kinetocorului din ltrastructura centromerica . Aceeasi exceptie de la regula nonfunctionalitatii snetice prezinta „regiunile organizatori nucleolari ai acrocentricilor (RON. De exemplu. Sunt cateva exceptii de la regula de non-functionalitate a heterocromatinei. Si anume kinetocorul se cupleaza cu fusul de iviziune. celula ar fi distrusa (vezi structura elomenelor). ADNul din zonele heterocromatice (repetitiv) isi exercita numai rolul „egoist" de autoreplicare.

aditia de coloranti (ca intensitate) si comportament. Supuse actiunii unor endonucleaze de restrictie si analizata componenta nucleotidica s-a constatat ca secventele din ADN inalt repetitive sunt bogate in cuplul A-T. identic in evolutia si dinamica omologilor in fazele ciclului celular. este particulara fiecarui individ.1 Heterocromatina constitutiva Heterocromatina constitutiva este formata din ADN inalt repetitiv (ADNul satelit). intercalata printre segmente scurte de eucromatina a bratului lung al cromozomului Y.satelit privit ca un ADN „banal" si inactiv. 9. heterocromatina nucleara este de doua tipuri: He constitutiva si He facultativa. 16 si Y si in regiunile organizatori nucleolari. 140 . constant. Reparatia extra centromerica intercalara a He constitutive este evidenta la perechile de cromozomi autozomi 1. dar prin extindere. extindere dimensionala. Acest ADN este denumit si ADN. constrictiilor secundare si pe bratele scurte „p" ale acrocentricilor. cu localizare precisa in cromozomi.He se caracterizeaza prin alociclie. La om. Raportata la cuplul de cromozomi omologi. In raport de stabilitate. evidentiata prin tehnica pentru benzile „C" . la nivelul telomerelor.1. In raport cu regiunile eucromatice care sunt izopicnotice. adica diferente de spiralizare intre diversele segmente cromatidice ale cromozomului. heteropicnoza poate fi pozitiva sau negativa.9. He constituiva nu prezinta specificitate tisulara sau celulara. He constitutiva are aceeasi localizare. He constitutiva. constanta si prezenta raportata la cuplurile de cromozomi omologi. sau prin heteropicnoza. ca dimensiune intracromozomala. Folosindu-se metoda de hibridatre a ADNului in situ din cromozomul y s-a evidentiat dispunerea in tandem a secventelor inalt repetitive. Heteropicnoza se caracterizeaza prin afmitati tinctoriale de colorare si gradul de condesare a unui cromozom. este localizata in zona centromerilor. respectiv colorare mai puternica sau mai slaba decat eucromatina. prezenta constanta pe parcursul ciclurilor celulare care succed. iar Miller (1974) a observat ca secventele inalt repetitive din cromozomii antozomi sunt bogate in 5-metil-citozina. He constitutiva are si localizari extracentromerice.

Se presupune. care folosind metoda analizelor autoradiografice a constatat o oarecare activitate in aceste zone heterocromatice. ca efecte genetice ca He aditionala ar induce scaderea capacitatii de reproducere a omului. este recomandata in studiile antropologice ca diferentiere intracromozomale intre diferitele populatii umane. Opus ipotezei lui Ohno cercetatorul Gagne. He se extinde pe spatii mai mari in cromozomi. He facultativa poate fi limitata pe segmente cromatidice dintr-un cromozom. heterocromatic este numai cromozomul X la femeie.Ohno (1974) considera ca ADNul „banal" s-ar fi acumulat in cursul evolutiei biologice la eucariote prin autoduplicari succesive. Datorita condensarii particulare a fibrilei de ADN si inactivitatea genetica din zonele cromatidice ale cromozomului. Brown (1966) arata ca un cromozom total. respectivele zone limitrofe zonelor heterocromatice isi inceteaza functia. Ohno sustine ca secventele dispuse in tandem in zonele heterocromatice ar „separa" genetic actiunea agentilor potentiali mutageni. 9. Aspectul heterocromatic nu prezinta segmente heterocromatice omoloage constante la nivelul cromozomilor omologi. Deoarece studiile fllogenetice au evidentiat ca He are rol important in evolutia biogenetica a vertebratelor. He constitutive care contin ARNr transcris de genele cu locusuri in aceste zone cromatidice. 141 . sau extinsa la nivelul unui cromozom (total). la om. apar nucleoli in vecinatatea constitutiva care contine ARNr transcris de genele limitrofe zonelor heterocromatidice.2 Heterocromatina facultativa He facultativa este segmentul cromatidic unde condensarea fibrilei de ADN si fixarea uniforma si intensa a colorantior specifici. El se bazeaza pe observatia ca in spermatocite si ovocite. identificarea si compararea cantitatii de He la Homo sapiens. apar similitudini asemanatoare cu He constitutiva.1. efectele fiind severe pentru om. Daca prin defect mutational sau aditional. cromozom care are aspect heteropicnotic in interfaza ciclului celular. tendinte comportamentale deviante (criminali). In raport de cantitatea de He constitutiva (sau chiar facultativa) se incearca a se stabili o corespondenta cu diversele sindroame pe fond genetic. nu au corespondent pe cromozomul omolog. accelerarea proceselor tumorigenetice.

Este He cariotipica. 9. Fig. la om. 39 Aspect morfologic al cromatinei sexuale. 39). Apendicii perinucleari din polimorfonucleare.1 Inactivarea cromozomului X Inactivarea totala a unui cromozom X din cuplul XX.1. se presupune ca ar „proteja" centromerii si organizatorii nucleolari si ca ar interveni in proceseie de „atractie" si sinapsis a cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare din meioza.2.Deoarece He constitutiva este prezenta in cromozomul tuturor eucariotelor la toate speciile de mamifere. Atractia ar fi determinata de He constitutiva din segmentele telometrice. este caracteristica numai mamiferelor si omului (fig. 142 .

la embrionii de mamifere XX incepe inactivarea unui cromozom X. Lyon si Rusell au aratat ca la inceputul embriogenezei. Xp 11. dar si la barbati cu sindrom Klinefelter (XXY). la cele doua sexe (barbat si femeie) pentru caracterele somatice codificate de genele cu locusuri pe cromozomul X. Riggs. Brown (1991). inactivarea cromozomului X poate fi totala sau partiala.3 si zona limitrofa a bratului q. De exemplu Lyon (1998). Folosind metoda de marcare a cromozomilor Lyon a observat urmatoarele: inactivarea cromozomului X. sindromul Kellman. a fost preocuparea multor cercetatori. etc. Neinactivate sunt si regiunile Xp 21. au lansat unele ipoteze explicative. retardul mental. folosind observatiile la diverse specii de mamifere (in special marsupialele) si datele obtinute din experientele pe culturi celulare provenite de la diverse mamifere si om.1 .Xp 22. care in raport de originea cromozomului X . Cromozomul X inactivat in interfaza ciclului celui ce reprezinta ca o formatiune intens si uniform heterocromatica. procesul este ireversibil pentru clonele celulare descendente.2. notat XIC. Inactivarea incompleta a fost consemnata atat la femei. zone unde isi au locusurile alte gene codante. Migeon (1994) Heard si col. (1997) s.cis a cromozomului X.patern sau matern. Prin inactivarea unui cromozom X la femeie se asigura un echilibro genie functional.Xp 11.1 . inactivarea este aleatorie. cum ar fi: steroid sulfataza. Regiunea Xpter-Xp 22. De ce inactivarea se realizeaza pe segmente cromatidice ale cromozomului X si nu total.Forma heteropicontica a cromozomului X inactivat a fost descoperita de Barr si Bertrand (1949) in nucleele hipoglosului de pisica. De retinut ca la Homo sapiens cromozomul X nu este inactivat total.3 neinactivata contine genele care codifica unele caractere. Dupa Riggs. care intervine in inactivarea . dupa inactivare. in ziua a 16a dela fecundatie. In 1961. Brown si Migeon. inactivarea cromozomului X se realizeaza in mai multe etape (stadii): 143 . Este starea heteropicnotica de corpuscul Barr. sistemul genetic eritrocitar Xg.a.3 neinactivat. Ei au descoperit existenta unui centru de inactivare pe cromozomul X. de origine materna sau paterna este aleatorie. In partea distala a bratului scurt (p) ramane segmentul Xpter-Xxp 22.

b) Disperesia intracromozomiala a procesului de inactivare.5 kb din structure gena Xist. considerandu-se ca un cromozom. iar centrul de initiere a inactivarii sa actioneze in directia —> Xist —>ARN. In cazul cand in regiunea GpC metliarea se extinde asupra promotorului si a primului exon. Se presupune ca centrul XIC ar modifica arhitectura fibrilei de ADN. acoperind o secventa de 1. Clark si Wall presupun ca „in vivo" procesul inactivarii cromozomului X ar fi asemanator cu eel observat „in vitro". iar procesul de inactivare a X-ului progreseaza. progresiva. Prin structure sa. Dar procesele implicate in inactivarea cromozomului X sunt mult mai complexe. considerate insule de metilare. 144 .cis are loc pe axul longitudinal al X-ului. are aproximativ 150 Mb ADN. iar rolul ei a fost pus in evidenta folosindu-se metoda de hibridizare „in situ" si marcare cu fluorocrom. a activitatii de transcriptie a genelor codante limitrofe centrului XIC. dispuse in axul longitudinal al cromozomului X.a) Initierea si activarea centmlui de inactivare XIC. Coreleaza evolutia procesului de inactivare cu diminuarea. Pe baza datelor experimentale obtinute pe culturile celulare. Deci existenta mai multor centre initiator al inactivarii (XIC). inactivarea ar incepe in mai multe situsuri ce se gasesc la distante de 30-300 kb. constata ca procesul de inactivare incepe de la centrul XIC. In aceste conditii se poate afirma ca activitatea genei Xist si gradul de metilare a ADN-ului influenteaza inactivarea. De la centrele XIC incepe inactivarea cromozomului.XX procesul de inactivare are loc numai la unul din cromozomii homomorfi X. Tot prin aceleasi procedee de analiza si identificare. Folosindu-se marcarea cromozomilor X si metilarea. Gena este activa numai in cromozomul inactivat. Deasemnea. Riggs si Migeon si recent Ballabio si Willard (1991) considerau ca procesul de inactivare . O alta observatie facuta de Riggs si Migeon este ca in regiunea Xqll exista si o suita de insule GpC. sau reactivarea. Ei au mai observat ca in regiunea Xqll. cromozomului X. inceteaza transcrierea ARN-ului. Acesta poate fi de origine materna sau paterna. au observat ca in interfaza celulei somatice 46. Activitatea genei este dependenta de gradul de metilare . devenind o importanta tema de cercetare. gena Xist poate transcrie un ARN de 15kb.5 terminal al genei. langa centrul XIC se gaseste Xist care influenteaza inactivarea.

Odata inceput. I Reactivarea cromozomului X inactivat. procesele de inactivare si starea de corpuscul Barr in iterfaza ciclului celular au loc pe tot parcursul vietii unei femei. Aceste rocese sunt conditionate de gradul de metilare . Reactivarea cromozomului X este dependenta : mecanismul inactivarii.Inactivarea s-ar realiza prin alunecare progresiva gratie unor enzime ie restrictie EcoB si EcoK. formand o suita le bucle infasurate. cu formarea corpusculului Barr. Este cunoscut ca in zigot si in imele 16 zile de la fecundatie cuplul de cromozomi X homomorfi este activ inctional. Cand procesul este terminat pe toata lungimca. Se considera ca reactivarea insumeaza procesele verse ale inactivarii. are loc izinactivarea cromozomului. cromozomului X. iuclele hipercondensate si infasurate sunt mentinute in aceeasi stare de roteinele de esafodaj. procesul trece la urmatorul centru XIC.5' a genei Xist si de inctia de a transcrie sinteza ARN a acestei gene. Procesul s-ar desfasura in cascade. Dar dupa acest interval de timp incep procesele de inactivare a XLlk" [nsa in stadiul S interfazic si in timpul ciclului mitotic sau meiotic. Starea heteropicnotica (heterocromatinizare) a romozomului sexual X inactivat incepe din ziua de a 16a a perioadei mbrionare. :ontinandu-se inactivarea. 145 . ) Mentinerea inactivarii. enzime care ar cupla situsurile. Progresiv are loc si heterocromatizarea si condensarea excesiva a mclelor (formate din ADN). Cand s-a incheiat inactivarea ntr-un segment cromatidic.

1.XY). b) Valoare diagnosctica. Avand in vedere ca in celulele somatice numai un singur cromozom X este activ genetic. Prezenta si identificarea corpusculului Barr ca stare morfologica a cromozomului X inactivat. in meioza se pot obtine gameti diplogonozomici (24.1 Numarul cromozomilor X inactivati La sexul feminin unde in celula somatica diploida exista doi cromozomi X homomorfi. Este sexul cromozomial la femeie. prezinta un dublu rol: a) Stabilirea sexului genetic primar. Sunt cazuri clinice de disgenezii gonozomale (heterocromozomiale) determinate de non-disjunctia cromozomilor X in gametogeneza la barbat sau la femeie. 9.XX sau 24. Consecinta non-disjunctiei. care. la o femeie normal a gasim un singur corpuscul Barr. se obtin zigorii cu XXX a sexul feminin sau XXY la sexul masculin.2. b) Y cromozom.1. a) cromozo m X normal. in interfaza celulara numai un cromozom X este inactivat. Prin urmare. in urma fecundarii cu gametii normal.Izocromozomul X Normal X Centromer Centromerul activ (a) Pozitia centromerului inactiv Figs 40 Cromozom X bandat. iar ceilalti sunt inactivitati inseamna ca: 146 .

a au elaborat o terie in care se mentioneaza ca modelul de inactivare in mozaic a cromozomului X prezinta un avantaj. la produsul de conceptie XXY la barbat (sindrom Klinefelter) vom gasi in interaza celulelor somtice un corpuscul Barr.hinacrina. Clark si Wall (1996). (1982). Migeon (1994). In aceste conditii. bio-genetic. care confera starea de heterocromatina pe bratul lung if Datorita starii fizice a ADN-ului repetitiv. f. Datorita fluorescentei intense este denumit :orpusculul „F". 147 .la produsul de conceptie cu formula gonozomala XXX. cromozomul Y apare la periferia nucleului interfazic ca un :orpuscul intens fluorescent. respectiva zona jromatidica este intens heterocromatica. Schimke (1982) sustin ca regiunile DM si MO din genomul celular sunt amplificari de material genetic specific. daca tratam celulele somatice de la barbat cu . Clark si Wall considera ca inactivarea completa a cromozomului X este rezultatul de interferenta intre coeficientul de heterocromatizare. cromozomul Y )oate fi evidentiat in interfaza celulelor somatice la barbati. Sincler (1990) s. Hayman (1990). 9.2. Cercetatorii Riggs (1990). vom gasi in elulele somatice (in interfaza) doi corpusculi Barr. determinata de cresterea cantitatii de ADN repetitiv. Migeon (1994). Bolile legate de X.2 Cromozomul Y in inter fata celulara Conform ipotezei lansata de Rice (1994). Regiuni dublu „minut" (DM) si regiuni marcate imogen Caracteristica genomului mamiferelor si in mod deosebit in culturile slulare umane este prezenta regiunilor dublu „minut" (DM) si regiunile larcate omogen (RMO). metilare si compartimentizarea cromozomului X.1. In concluzie. Numarul corpusculilor „F" este direct proportional cu numarul romozomilor Y prezenti in celula somatica sau gametica. Cromozomul Y a acumulat o cantitate crescuta de heterocromatma in cursul evolutiei sale. Bertino si col. deoarece previne activitatea unor gene recesive ce pot determina aparitia unor boli in patologia umana.2. De exemplu.

2. S-a mai observat ca DM sunt labile. De exemplu Bertino a stabilit ca linia celulara K-562. Schimke a observat ca in cromozomii cu material genetic amplificat. asociindu-le cu rezistenta la unele medicamente. Bertino si col. Desi se autoreplica aceste DM nu sunt implicate in mecanismele ciclului mitotic. extinse spatial. Urmare a acestei segregari aleatorii se pot obtine celule cu o cantitate inegala de ADN.2. pun aceasta rezistenta la MTX pe seama amplificarii genei care codifica sinteza dihidrofolat reductaza (DHFR).1 Regiuni dublu „minut" (DM) Regiunile dublu „minut" (DM) se prezinta.Ei au remarcat prezenta acestor regiuni in culturile celulare umane. In celulele tumorale rezistente la MRX s-au identificat si 20 cromozomii cu DM.2 Regiuni marcate omogen (RMO) In 1982. apar segmente cromatidice. ele segregand aleatoriu ca repartitie in celulele fiiice care rezulta. care nu sunt bandate 148 . Schimke (1982) si Bertino au identificat ca din 200 tumori primare umane 182 linii celulare tumorale (91%) prezentau in nucleu DM. in special in celulele tumorale. asemanator cu cromozomii normali din genomul celular. 9. DM dispar din celula. 9. si anume introducand in cultura concentratii mici de hidroxine. dar sunt lipsiti de centromer (A. Aceasta observatie a fost posibila experimental. Studiile efectuate de Bertino si col (1982) si de colectivul condus de Bermer (1991) pe culturi celulare provenite din diversele tipuri de tumori canceroase au evidentiat existenta liniilor celulare tumorale rezistente la activarea unor medicamente antimetabolice care se administreaza in tratamentul bolii canceroase. enzima care este cantitativ crescuta la pacientii tratati cu MTX. Harvey 1996). ca aspect. Fiecare regiune DM are un continut de aproximativ 10002000 kb ADN. provenita de la persoane cu leucemii este rezistenta la chimioterapia cu metotrexat (MTX). Clark si Wall mentioneaza ca DM se pot pierde prin „micronucleere".

amplificata. Eucromatina cromozomala Cromozomul. conferind rezistenta la MTX. sunt mai alungite in axul longitudinal al cromozomilor. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. deoarece nu sunt modificate ca dimensiune si prezenta in cromozomi la tratamentul cu concentratii mici de hidroxiuree. segmente colorate omogen.5%) apar atat DM cat si RMO. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. Regiuni marcate omogen apar in foarte putine celule din tumorile primare. sunt mentinute pe mai multe cicluri celulare anterioare. au identificat aparitia de RMO pe cromozomul 2 din genomul celular de soarece. in zona mediana a cromozomului unde se gaseste gena dhfr. pe langa segmentele heteropicnotice si supercondensate cu aditia intensa a colorantilor bazici specifici. 9.3. iar in cinci tipuri (2. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare resistente la MRX. Schimke si Bertino considera ca RMO sunt urmarea amplificarii de material genetic in respectivii cromozomi. RMO sunt apreciate ca suplimentari stabile de ADN in cromozomi obtinute prin amplificari succesive.5%) apar regiuni marcate omogen (RMO). Benner presupune ca RMO ar fi si rezultatul ruperii sau translocarea RMO deja existente in ciclurile celulare anterioare. sintetizeaza o cantitate crescuta de enzima dihidrofolat reductaza. prezinta si ?one izopicnotice denumite zone de eucromatina. care sustineau ca o astfel de amplificare de material genetic marcate omogen (RMO) s-ar realiza la locul genei care codifica sinteza enzimei dihidrofolat reductaza. Eucromatina prezinta urmatoarele caracteristici: 149 . Aceasta ipoteza lansata de ei se bazeaza pe observatiile facute pe linii celulare de soarece tratate cu metotrexat.indiferent de tehnica de bandare folosita. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare rezistente la MTX. gena care. Zonele eucromatice au ^respondent pe cromzomii omologi din genomul celular. Din totalul tipurilor de tumori primare. numai in 13 (6. Observatiile lor au fost suplimentate de Benner si col (1991). Si anume. apare o extindere a regiuni lor DM si RMO. mentinute mai multe cicluri celulare in cultura.

.eucromatina are o replicare ciclica normala fata de alociclia (tardiva) de replicare a ADN-ului repetitiv din zonele heterocromatice. . prin prezenta ADN-ului reprezentativ si informational activ. Este o mostenire nemendeliana. au o cantitate foarte mare de heterocromatina constitutiva. se caracterizeaza prin transmitere nemendeliana de la o celula la alta de la o generatie la alta. Cromozomii . cromzomii „B" nu se cupleaza cu cromozomii „A" in zigonemul profazei primare a meiozei. poate fi 150 .B" prezinta unele insusiri cu caracter general si anume: prezinta o morfologie diferita fata de cromozomi.in zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv sunt locusurile tuturor genelor cu determinism genetic in exprimarea fenotipica a caracterelor.are o activitate intensa in interfaza celulara. activitatea unor gene de pe cromozomii „B" se cumuleaza cu genele informational active de pe cromozomii „A". a organismului. nu contin gene cu informatii majore pentru activitatea celulei. gene implicate in procesele de crestere. diferentierea si reproducerea indivizilor in conditii normale. acolo unde sunt cromozomi „B". Indivizii cu cromozomi supranumerari „B" nu se deosebesc fenotipic de indivizii conspecifici lipsiti de cromozomi „B". au talia foarte mica in raport cu cromozomii normali de tip „A". . Cromozomii celulari „B" Sunt cromozomii supranumerari aditionali complementului normal de cromozomi al unei specii. In ansamblu transmiterea nemendeliana a cromozomilor „B" de la o generatie celulara (de indivizi) la alta generatie. Cromozomii B. 10. . care nu se deosebesc de cromozomii „A" (normali). . nu sunt esentiali pentru cresterea..colorare slaba (normala) in interfaza celulara. dezvoltare a organismului.zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv prezinta o condensare si despiralizari normale.

upra organismelor. ar avea consecinte evolutive. Deasemenea Jones si Rees considera ca influenta exercitata de romozomii „B". ar explica existenta unui lecanism genetic de adaptare la prezenta unor factori externi ce pot etermina procesele de recombinare genetica. 151 . ar fi determinata de controlul secventelor de metilare si emetilare din cromozomii „A". deoarece prin influentarea omportamentala a cromozomilor A in meioza. favorizand si inducand cresterea adaptativa a ganismelor la fluctuatiile factorilor din mediu. de ce in populatiile celulare. Jones si Rees (1982) considera ca prezenta cromozomilor „B" in irofaza primara a meiozei influenteaza comportamentul cromozomilor „A" are isi pot modifica mecanismele de formare a chiasmelor.romozomilor „B" in timpul diviziunii (in anafaza mitotica sau meiotica). Se considera ca prezenta cromozomilor B.asemanatoare cu ereditatea nemendeliana a ADN-ului mitocondrial. Repartitia cromozomilor „B" in nucleii viitoarelor celule fiice. este aleatorie. ale iceluiasi organism. genetic. cumulate cu efectui genelor ce codifica unele caractere. Jones si Rees (1982) au identificat la unii cromozomi „B" secvente unice din ADN-ul component. S-a emis ipoteza ca acesti cromozomi „B" ar avea originea intr-o trizomie a cromozomilor „A" si in mod deosebit trizomii ale cromozomilor sexuali. ceea ce explica diferente de numar intre celulele organismului cu astfel de cromozomi (Romera (1991). Genele cu locusuri pe cromozomii „B" au efecte cantivative asupra unor caractere. ca numar suplimentar ita de complementul cromozomial normal ar avea un efect genetic aditiv . efecte salitative in fenotipul indivizilor. frin aceasta segregare aleatorie explicam. Se presupune ca prezenta cromozomilor B la foarte multe specii de lante si animale. deoarece au o structura omoloaga cu acestia (Sandery si col. iar la unele insecte s-au pus in evidenta secventa de ADN ribozomal. 1990). ce au locusuri pe cromozomii „A". Uneori cromozomii „B" pot influenta cuplarea cromozomilor „A" in ) rofaza primara a meiozei iar cromozomii „A" pot influenta segregarea . Cromozomii „B" nu indue. apar diferente de numar ale cromozomilor „B".

11. Benzile cromozomale
In 1969, Casperson a observat ca fiecare cromozom din setul haploid prezinta in prometafaza si metafaza mitotica sau meioza o succesiune de benzi diferit colorate: clare si intunecate. El a mai observat ca numarul, dimensiunea si ordinea benzilor sunt asemanatoare daca se studiaza fiecare cuplu de cromozomi din celula diploida. Deasemenea, numarul, ordinea si dimensiunea benzilor sunt caracteristice pentru fiecare cuplu de cromozomi omologi, dar si caracteristice fiecarui individ din populatie. Ca definitie, banda cromozomala este segmentul cromatidic clar delimitat de segmente diferit colorate. Folosindu-se tehnici diferite de colorare, benzile evidentiate pot fi identificate ca benzi fluorescente si non-fluorescente, benzi intens colorate cu Giemsa si slab colorate, etc. Dupa tratare si colorare specifica, cromozomii prezinta si o alternanta discontinua de benzi intunecate si luminoase, dispuse pe axul longitudinal al fiecarui cromozom.

11.1. Factori implicati in formarea benzilor
In aditia discontinua a colorantilor si delimitarea intercalara a benzilor intunecatte si palide, intens fluorescente sau slab fluorescente sunt implicati factori, dintre care mentionam: ADN-ul repetitiv si nerepetitiv; prezenta particulara a unor baze complementare pe diverse segmente ADN; distributia „perlata" a proteinelor histonice; plierea neuniforma a fibrilei elementare de ADN. a) ADN-ul repetitiv si nerepetitiv, factor implicat in formarea benzilor cromozomale. Cercetarile lui Guenot (1973) au scos in evidenta ca in cromozom, pe langa ADN-ul nerepetitiv, exista o cantitate apreciabila de ADN repetitiv. Guenot aduce urmatoarele argumente: Escherichia coli, cu un cromozom inelar, cantitatea de informatie asigura existenta a circa 4000 de gene informational active (E.coli are 4736.000 pb-40000 b) ce determina 152

sinteza de proteine celulare. Cum codul genetic este universal, iar masa moleculara a proteinelor sensibil egala, pe baza calculului asemanator cu eel facut la bacterii, in genotipul mamiferelor ar trebui sa existe 3x410 gene active. De exemplu, soarecele ar trebui sa contina in genom de 1000 de on mai multe gene fata de E.coli, iar omul ar trebui 3500.000 gene. Pentru a accepta acest rationament legat de stricta corespondenta a cantitatii de ADN si numarul genelor active din genomul eucariotelor ar fi trebuit indeplinita urmatoarea conditie: tot ADN-ul din celulele eucariotelor saprezinte numai scvente nerepetitive, dispuse liniar pe cromozom. Dar, in 1968, Britten si Kohne (s.a.) au descoperit ca in cromozomii mamiferelor (si la om) exista o mare cantitate de ADN repetitiv, care se pliaza (plicatureaza). Prin aceasta plicaturare in anumite secvente cromatidice cantitatea de ADN este abundenta si comasata, iar aditia colorantilor este mai intensa si uniform dispusa (benzile): aspect heterocromatic sau fluorescent. b) Diferente in componenta bazelor din ADN. Un factor care asigura configuratia neuniforma a ADN-ului si aditia colorantilor specifici cu formarea benzilor cromozomale este distribuita cuplurilor complementare a bazelor azotate. Pe fibrila elementara de ADN cromozomal, sunt zone unde predomina cuplul complementar A-T, iar in altele G-C. De exemplu in segmentele polinucleotidice repetitive bogate in A-T se fixeaza mai puternic substantele fluorescente, iar in zonele bogate in G-C fluorescenta este slaba. c) Distributia neunifonna a proteinelor histonice din fibrila polinucleozomica si polisolenoidica a ADN-ului cromozomal. Prin hidroliza enzimatica a cromozomilor metafazici, s-a constatat ca ADN-ul bogat in G-C se asociaza cu histonele bogate in arginina, iar secventele bogate in A-T se asociaza cu histonele bogate lizina. Deoarece secventele din ADN bogate in A-T sau G-C sunt distribuite pe segmente cromatidice evidentiate ca benzi intercalate si distributia histonelor bogate in lizina sau arginina din ADN-ul cromozomal are loc dupa acelasi tipar de benzi. In 1965, Littan considera ca histonele bogate in lizina produc condensarea cromatinei in cromozom, iar cele bogate in arginina ar preveni condensarea. Ca urmare Meisner (1973) afirma ca histonele au rol important in mentinerea structurii tridimensionale a cromozomilor.

153

11.2.Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor
In 1971, la Paris a avut loc a treia reuniune a geneticienilor pentru standardizarea nomemclaturii, codificarii de analiza si interpretare a benzilor cromozomale, reuniune la care s-a decis denumirea lor in benzi Q, G,R siC. (fig. 41)

C

-".

S *'
»

(9

K

I S

* A

3*3

^^

**

&

13

fto

H i:

•» is
21 22 .X X

Fig. 47 Micrografia cromozomilor a) Metafaza celulei in diviziune b) Cariotipul (46, xx) - Cromozomii - hidroliza enzimatica si colorare cu Giemsa.

154

Fig. 41 bis Cromozomii bandati prin digestie enzimatica. Cariotip normal de femeie. 1- Compararea benzilor R la stanga, benzi Q in centru si benzi G la dreapta (digestie enzimatica a cromozomului 1 uman). In 1972, Gagne, Laberge si apoi Babrow au descris o varianta a 3enzilor C si anume benzile T sau telomerice. Dutrillaux si col. (1973) au ^ompletat sistemele de marcaj si bandare evidentiind benzi „particulare" 155

prin folosirea, unei coloratii cu acridin orange, dupa tratamentul cu 5bromdeoxiuridina (BUDR).

11.2.1. Benzile Q
In 1968, Casperson, folosind clorura de chinacrina (agent alchilant fluorescent), a observat un model de benzi fluorescente pe cromozomi, separate, de zone nonfluorescente. Casperson a denumit aceste benzi, benzi Q (initiala de la quinacrina). In 1972, cercetatorii Weisblum si Haseth au stabilit ca substanta fluorescenta chinacrina se fixeaza puternic in segmentele cromatidice unde este ADN foarte bogat in cupluri complementare A-T. Miller (1973) colorand cromozomii denaturati cu anticorpi fluorescenti „anti-adenina" confirma ipoteza lui Weisblum si Heseth, obtinand benzi de tip Q. Benzile Q evidentiaza heterocromatina care contine putine gene informational active. Fiecare pereche de cromozomi omologi se caracterizeaza printr-o diversitate de benzi fluorescente ca: numar, ordonare, dimensiune, intensitatea substantei fluorescente fixata. Clorura de chinacrina se fixeaza preponderent in ADN-ul foarte bogat in A-T precum si secventele repetitive LINES. Sunt benzile cromatidice care se replica spre sfarsitul stadiului interfazic S. Termenii de apreciere a intensitatii gradului de fluorescenta a cromozomilor sunt: negativ, aproape fluorescent, palid fluorescent, mediu fluorescent, intens fluorescent, stralucitor. Metoda fluorescenta este folosita, in mod deosebit, pentru studiul cromozomului Y in scopul identificarii unor eventuale translocatii Y, intre cromozomul Y cu cromozomul X, sau cu autozomii. Deasemenea metoda fluorescenta poate fi folosita ca „marker" pentru identificarea cromozomului numarul 3 din genomul celular. Benzile Q prezinta un polimorfism „mendelian" polimorfism transmisibil si caracteristic fiecarui individ in populatie. Analiza benzilor Q este recomandata pentru studii antropogenetic (etnice), familiale, medicolegal, criminalistice. Bobrow (1971) si Casperson (1971) recomanda analiza benzilor Q in studiul derularii spermatogenezei la om si animale.

156

1.2.2. Benzile G
Ca si benzile Q, benzile G care se suprapun ca numar, ordonare, idimensiune, evidentiaza ADN-ul bogat in heterocromatina uniform condensata care cuprinde putine gene informational active. Benzile G sunt echivalente cu benzile Q fluorescente. Pentru evidentierea benzilor G, tehnica frecvent folosita este hidroliza enzimatica urmata de colorare cu Giemsa (Dutrillaux 1971). Prin metoda Dutrillaux, cromozomii apar cu aditia discontinua a colorantului Giemsa. O alternanta de benzi intens colorate si benzi palide sau foarte slab colorate (sau chiar decolorate). Colorarea neuniforma a cromozomilor ar fi determinata de „reconsctructia" diferentiala a ;romozomilor dupa distorsionarea (cauzata enzimatic) prin mutarea ;ationilor, sau de „alterarea" diferentiata a complexului ADN- histone. Benzile G apar in zonele unde exista o cantitate mare de ADN repetitiv jogat in A-T cu grad ridicat de pliere a fibrilei de ADN si bogata in lecvente repetitive LINES. In aceste regiuni cromatidice replicarea ADN-ului este tardiva in tadiul interfazic S. Constrictiile secundare de pe cromozomii 1, 9 si 16 sunt benzi G lozitive, dar Q negative. Sunt cercetatori care considera ca benzile G sunt urmarea stabilizarii au extractiei unor proteine acide. Daca adaugam actinomicina D cu cateva re inainte de obtinerea preparatelor cromozomale, apar benzi G, fara alt •atament de fixare. Actinomicina nu reactioneaza cu histonele, dar se leaga e ADN in faza interfazica G2 a ciclului celular, cand cromozomii se regatesc pentru condensarea premeiotica sau premitotica. Exceptie de la yidentiere pentru benzi G este cromozomul Y.

1.2.3. Benzile C
Benzile C reprezinta sctructurile cromatidice unde este localizata ;terocromatina constitutiva. Primii care au evidentiat si analizat benzile C i fost Amighi-Hsu (1971) si Yunis si col. (1971). In functie de tehnica folosita cromozomii sunt supusi unui tratament nic (mediu puternic alcalin) sau unui tratament termic, urmat de o ilorare cu Giemsa.

157

In prima etapa dupa denaturarea termica sau ionica a ADN-ului urmeaza renaturarea ADN-ului satelit. ADN-ul moderat repetitiv si nerepetitiv nu se renatureaza imediat. Aparitia benzilor C presupune o separare hidrolitica a bazelor purinice urmata de-o eliberare de tip p a partilor depurinizate in timpul tratamentului termic. Studiul benzilor C scoate in evidenta: continutul de ADN satelit; evidentiaza crossing-overul inegal intre cromozomii omologi si meioza; evidentiaza segmentul extins de heterocromatina centromerica spre bratul q al cromozomului 1, 9 si 12. evidentiaza segmentul extins de heterocromatina in zona distala a bratului q si o banda subtire in zona centromerului pe cromozomul Y; metoda de analiza in hibridarea celulara om-soarece.

11.2.4. Benzile R (reverse)
Benzile R se obtin prin denaturarea termica moderata si colorarea cu acridin orange. Sunt reversul benzilor G si Q. Benzile R evidentiaza situsurile ADN bogate in G-C. Metoda de evidentiere a benzlior R a fost elaborata de Dutrillaux si Lejeune(1971). S-a observat ca olicomicina, cromomicina A, sau nitromicina, introduse in mediul de cultura indue aparitia benzilor R. Benzile R evidentiaza zonele eucromatice cu „densitatea" cea mai mare de gene informational active in timp ce zonele de heterocromatina sunt foarte colorate. In zona benzilor R replicarea ADN-ului este timpurie. Se recomanda analiza benzilor R pentru identificarea remanierilor cromatidice in zonele terminale ale cromozomilor.

158

2. benzile NOR se prezinta cu o tenta galbena usor bruna. 12. 159 . prin diviziune proprie. Benzile T (telomerice) Folosind o tehnica modificata de identificare a benzilor R.verzui. 11. 42. de la un individ la altul si care se transmit mendelian. 1975. Ca definitie.6.2. 1975. prin tehnici diferentiate de bandare. prin prezenta genelor specifice se sintetizeaza ARNr. prezenta cromozomilor inelari. regiuni unde. 1976). etc. Howell si col. Benzile T reprezinta fractia de ADN-R cea mai rezistenta la tratamentul termic puternic. este studiata prin analiza imaginiior electronomicroscopice. prin ciclul celuiar se considera ansamblul de modificari ce au loc in celula. prezinta pe bratul scurt „p" regiuni corespunzatoare organizatorilor nucleolari. autoradiografia cromozomilor marcati cu izotopi radioactivi. formarea adoua celule fiice fig. iar telomerele apar colorate fluorescent . Metoda de analiza a benzilor T serveste pentru identificarea rearanjarilor telomerice ca translocatii terminale intercromozomice.5.11. Cromozomii si fazele ciclului celuiar Morfologia cromozomilor in raport cu fazele ciclului celuiar. dupa formarea sa prin diviziunea celulei mama si momentul cand aceasta celula finalizeaza. Principiul metodei modificate este urmatorul: supusi cromozomii metafazici tratamentului termic puternic si colorare cu acridin orange in ultraviolete (UV) cromozomii au coloratia slab portocalie. a caror intensitate este variabila de la un cromozom la altul. Organizatorii nucleolari pot fi evidentiati prin colorare cu nitrat de argint (Goodpasture si Bloom. translocatii roberstoniene. Benzile NOR (organizatori nucleolari) Cromozomii acrocentrici din genomul celulelor umane. inversiile paracentromerice. Dutrillaux (1973) a observat ca sunt evidentiate numai telomerele bratelor cromozomului. Deuton si col. anensomia de recombinare. Cu aceasta colorare.

forma ce caracterizeaza specia. In interfaza ciclului celular.1. cromozomii nucleari formeaza cromatina nucleara. Deoarece cu fiecare ciclu mitotic sau meiotic cromozomii se individualizeaza in acelasi numar.42 Ciclul celular 12.Mitoza SintGza ARN \"l Sinteza Sinteza proteicS ARN Replicarea ADN S Sinteza redus3 de ARN si proteine Sinteza de histone Fig.Cromozomii in interfaza ciclului celular Interfaza este intervalul cuprins intre sfarsitul unei diviziuni si inceputul diviziunii celulare a ciclului celular. talie. se considera ca in interfaza se pastreaza 160 .

Durata stadiului Gl variaza in raport cu tipul de celule somatice :udiate (Tabel VIII).50 8. Forma „condensata" este cunoscuta iub denumirea de corpuscul Barr sau cromozom X inactivat interfazic.70 6.00 8.00 161 . datorita spiralizarii si condensarii foarte reduse.mdividualitatea. au talia mai nare fata de metafaza mitotica. abel VIII. stadiul S. unii cercetatori le mai denumesc cromocentre.70 19. In interfaza cromozomii sunt decondensati. In interfaza.00 s 9. dar dupa replicarea semiconservativa a VDN. 2. 974). In interfaza cromozomii „pastreaza" zone cu heterocromatina .1. respectiv ADN-ul. este cromozmul . in celula somatica la femeie. rezultand elulele fiice. „condensat" heteropicnotic.60 11. cromozomii devin dicromatici (vezi morfologia cromozomilor) Interfaza se subdivide in trei stadii : (fig. stadiul G2.70 31. Stadiul Gl Este stadiul care urmeaza dupa terminarea ciclului mitotic. cu aspect filamentos si alungit.00 G2 3.42) stadiul Gl.ondensata pe care. Perioada stadiilor interfazice la om in raport de tipul de celula nalizata. Evenimentul major al cromozomilor interfazici este replicarea iparatului genetic.exual X.60 12. Tipul de celule Cultura limfocitara (sange periferic) Cultura fibroblasti embrionari Cultura celule HLA G1 4.1. La om in interfaza. La inceputul interfazei fiecare romozom este monocromatidic.00 Total ore 17. Dimensiunea si numarul cromocentrelor interfazici difera de la o specie la klta. iar in unele regiuni fibrila avand si grosimea de 2-3 nm (Tanaka si col.00 5. rrosimea fibrilei elementare de ADN-histone este de aproximativ 100 A (10 lm).

a) Sintezele in stadiul Gl.2.43). cu numar diploid de cromozomi. Fiind celula somatica. In acest stadiu se sintetizeaza ARNm care asigura producerea de proteine necesare cresterii celulare. intre 5-10 ore. ceea ce arata ca replicarea se face. simultan in mai multe situsuri. in tandem (contiguitate). rezultand o cantitate dubla de ADN (4n) in cursul acestui stadiu. se caracterizeaza prin replicarea totala a ADN-ului cromozomial. exceptand celulele canceroase la care stadiul este foarte scurt sau absent.La mamifere si om. 12. cromozomii sunt moncromatidici continand o cantitate de ADN caracteristic speciei. bidirectionala si semiconservativa (vezi sinteza ADN-ului). In Gl nu are loc sinteza de ADN. in totalitate. Stadiul S Cu o durata de 5-10 ore. La om sunt 46 cromozomi prin dispunerea. La inceputul stadiului Gl. In stadiul S replicarea ADN-ului din cromozomii eucariotelor. El fiind denumit si stadiul de presinteza sau preduplicare a ADN-ului. cantitatea de ADN este 2n (fig. in medie. a cromozomilor. stadiul Gl variaza. in aproximativ 14 zile. se realizeaza in aproximativ 400 minute. In celulele eucariotelor replicarea este orientata. 162 . Daca sinteza nu s-ar declansa simultan in mai multe situsuri si avand in vedere cantitatea de ADN din celula somatica umana ar fi trebuit sa se replice.1.

1.cantitate ADN G1 G2 M G1 Fig. Stadiul G2 Se caracterizeaza prin incetinirea sintezei histonelor si incetarea sintezei ADN-ului din cromozomi.3. 163 . Stadiul G2 pregateste celula pentru mitoza. desi cantitatea de ADN este dublata.44).2. In acest stadiu persita sinteza ARN. Stadiul G2 incepe dupa ce sinteza ADN-ului cromozomial este completa.Cromozomii mitotici Mitoza distribuie egala cantitatea de ADN intre cele doua celule fiice care vor rezulta dupa incheierea telofazei (fig.43 Cronologia ciclului celular 12. 12. Are o durata de 4-5 ore.

A. .

F. D. 4f c E. 44 Fazele ciclului mitotic reprezentare schematica Mitoza intereseaza toate elementele nucleare (cariodiereza) si toate elementele citoplasmatice (citodiereza). C.B. Fig. 164 .

formand placa ecuatoriala sau metafazica. Dupa separare. dupa aspectul si „structura" cromozomilor. spre cei doi poli ai :elulei. cromozomii se cliveaza in plan longitudinal. Anafaza Cu o durata de 5-8 minute. cromozomii. dispunandu-se perpendicular pe fibrele fusoidale.Profaza timpurie : cromozomii sunt inca filamentosi si subtiri. In profaza timpurie se observa la microscopul electronic o usoara infasurare (spiralizare) intre cromatidele surori.2. In metafaza. profaza se subimparte in: a) . b) .2. 12. in numar egal. monocromatidici incep sa migreze.Profaza tarzie: cromozomii devin mai scurti. cromatidele surori ale fiecarui cromozom sunt clar delimitate. cromozomii dicromatidici migreaza catre planul ecuatorial al celulei. dupa clivajul ecuational.2. iar cromozomii sunt bine individualizati. 12.3.2. devine autonoma si se transfonna in cromozom monocromatidic independent.1. Cromozomii sunt mult ingrosati si scurtati datorita formarii „supersuper-helixurilor" buclelor si rasucirii fibrilei elementare a ADN+histone. clivajul ecuational cand cele doua cromatide se separa. cu distributie neuniforma in nucleu. Incep a se distinge elementele morfologice ale cromozomilor: centromerul. 165 . mai grosi si rigizi (drepti). Fiecare cromatida. Profaza Durata profazei este de 10-15 minute. Metafaza Este faza care urmeaza profazei cu o durata de aproximativ 23-35 minute. constrictiile secundare si satelitii pe acrocentrici. Dupa ruperea anvelopei nucleare si formarea fibrelor fusoriale.12.

Tjio si Levan (1956). caracteristic speciei Homo sapiens). 45). compacta heterocromatica. sau in culturile celulare. 13. respectiv separarea citoplasmei in doua jumatati.3. Perfectand tehnica culturilor celulare. bine delimitati si individualizati. au stabilit ca in celula somatica diploida omul are 46 cromozomi (numar normal. morfologie si prin tehnici de bandare. In raport de talie. Incepe procesul invers fata de cum s-a derulat in profaza. prezinta in metafaza mitotica o morfologie care permite o analiza de identificare (fig. In cele 20 minute cat dureaza telofaza. devin filamentosi. cromozomii se regrupeaza in evantai intr-o masa.12. cromozomii pot fi identificati in cupluri omoloage si ordonati in cariotip. In metafaza ciclului mitotic cromozomii sunt dicromatidici. contur difuz. Cariotipul uman normal Cromozomii individualizati in mitoza sau meioza. In 1971. Cromozomii incep a se decondensa. Tot in telofaza are loc citodiereza. In finalul telofazei rezulta doua celule fiice identice intre ele si identice cu celula mama. s-a trecut la analiza cromozomilor folosindu-se tehnici de bandare (Paris. fiecare continand cate un nucleu cu numar 2n (diploid) de cromozomi monocromatidici. Telofaza Incepe dupa ce cromozomii au migrat spre polii celulei. 1971) Analiza cromozomilor metafazici se face pe celule recoltate din tesuturile cu potential mitotic ridicat. motive pentru care analiza cariotipului este recomandata in aceasta faza 166 .2.

eptoten Zygoten Fazele mcio/ci Cromo/omi matcrni: alb Cromozomi paterni: ncgru Fig. de a stabili cauza unor 167 . permite studiul cromozomilor pentru citodiagnostic in cazul copiilor nascuti cu multiple malformatii congenitale. 45 Schema cu fazele meiozei Examenul citogenetic care grupeaza un ansamblu de metode si tehnici.Mi to/a premeiotica Ultima faza S a replicarii ADN .

riscul de recurenta in familia unde s-a nascut copil cu aneuploidie.varsta inaintata a persoanei gestante (primi geste. retard psiho-neurologic.9% pentru copii nascuti din mame primigeste . 168 . De exemplu Golbus si col.adolesenti cu un aspect impuber cum ar fi atrofia testiculars ginecomastia la baieti.5% la cele peste 43 ani. ca riscul teoretic. sau in antropologia genetica si antropogeneza. Recomandarea analizei cariotipului la om Deoarece metodele de analiza sunt neeconomice (costisitoare). se impune o „selectie" a cazurilor clinice supuse unei astfel de investigatii. a) Examenul prenatal .para. Chicago (1966) si cele de la Paris (1971).ambiguitate gonadica . Examenul citogenetic contribuie la o mai buna cunoastere a hartilor cromozomale la om. primi . la stabilirea filiatiei genetice. genomul produsului de conceptie.analiza citogenetica a nou .primipare in jurul varstei de 35 ani si de 5. (1981) apreciaza ca sindromul Down este de 0. in care se gasesc celule provenite de la embrio-fat. de a identifica aberatiile cromozomiale embrio-fetale in cazul avorturilor spontane. deficiente in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Criteriile care impun examenul citogenetic prenatal sunt: . la intelegerea cat mai corecta a mecanismelor genetice in oncogeneza si imunogeneza.1. este de 50% de a se naste cu copil cu cariotip „dezechilibrat" daca unul din genitori prezinta modificari cromozomale. se poate analiza citogenetic.hermafroditisml . De exemplu Thompson (1986) apreciaza.cand un membru din cuplul parental prezinta o modificare in structura si morfologia unui cromozom.Datorita posibilitatii de recoltare a lichidului amniotic. . Lonrda (1963). necesita timp indelungat pentru a se obtine rezultatul si un personal specializat si aparatura corespunzatoare. .nascutului cu multiple morfo si histodisplazii. . -stabilirea sexului genetic al fatului b) Examenul postnatal .ca prioritati sunt urmatoarele: . Criteriile de intocmire si analiza a cariotipului respecta principiile de identificare si codificare stabilite la Denwer (1960).in tulburari grave de comportament.deficiente de crestere postnatala. . etc.esecuri de reproducere. 13. .

dupa ingerare de medicamente cu efecte secundare severe (efecte cancerigene).la cuplurile cu infertilitate sau sterilitate fara cauze clinice. prin folosirea 5-bromdezoxiuridina (BrdU) si analiza cromozomilor. In mediul marcat cu 3H (mediu „cald") se introduce radacina plantulelor de V. . cromozomii se replica semiconservativ. sau cu avorturi spontane repetate. respectiv a cromozomilor). Replicarea cromozomilor umani Functia de conservare (sincronica) si transmitere a informatiilor genetice in succesiunea generatiilor celulare. pierderi zigotice („avorturile" menstruale). replicarea cromozomilor a fost demonstrata prin urmatorele metode: .. sau a indivizilor din populatie.1.persoanele iradiate accidental sau terapeutic.faba. S-a demonstrat ca in stadiul S interfazic. sau supuse timp indelungat unui climat cu noxe chimice poluante (boli profesionale). . care prin replicarea semiconservativa si dublare cantitativa. se repartizeaza egal in cele doua cromatide. 14. Citologic. Experimentul Taylor Taylor (1957) a lucrat pe planta Vicia faba (bobul) cultivata pe un mediu marcat cu timidina tritiata. unde vor fi tinute aproximativ 8 ore (timp pentru o singura replicare a ADN-ului. au sugerat ca si cromozomii se replica semiconservativ. Watson si Crick. Replicarea cromozomilor este determinata de structura moleculara ADN.la cuplurile cu repetate esecuri de reproducere. precursor ce poate fi incorporat in structura ADN-ului in timplul replicarii semiconservative (fig 46). 14. dupa ce au stabilit structura in dublu helix si capacitatea de replicare a ADN-ului.metoda elaborata de Taylor (1957) de analiza autoradiografica prin marcarea cromozomilor cu timidina tritiata (3H). este asigurata de capacitatea de autoreplicare a cromozomilor din genomul celular. Replicarea semiconservativa se deruleaza in stadiul S interfazic al ciclului celular. 169 .

Toate placile metafazice marcate cu timidina tritiata. Din analiza autoradiografiei s-au obtinut urmatoarele date (fig. Din varful radacinilor se recolteaza un esantion celular. colchicinizat si supus socului hipotonic. a doua cromatida nemarcata. faba crescute pe respectivele medii de cultura. plantele sunt scoase. jumatate din numarul de cromozomi componenti marcati. Al doilea esantion celular ( a doua generatie de celule) prezinta: . . care. . Urmeaza trecerea plantelor. respectiv lipsit de precursori marcati cu timidina tritiata. La fiecare generatie de 8 ore. . Deci un marcaj de 100%. care reprezinta trei generatii de celule provenite de la plantulele de V.Ambele cromatide ale fiecarui cromozom marcat.Toti cromozomii metafazici marcati. Dupa 8 ore se scot din mediul doi si tree pe mediul trei. tot „rece". . va prezenta o cromatida marcata cu timidina tritiata.Dupa 8 ore in mediul marcat. se spala radacina pentru indepartarea aderentelor de suprafata a substantei radioactive. 170 .Analizat fiecare cromozom. se analizeaza autoradiografic. . Taylor a folosit pentru analiza trei esantioane celulare. Al treilea esantion celular (generatia a treia) se prezinta autoradiografic: . crescute in primul mediu „cald" pe al doilea mediu.Toate metafazele marcate cu timidina. dupa tratare cu colchicina si socul hipotonic vor fi supuse analizei autoradiografice. care este „rece".Fiecare din cromozomii marcati prezinta o cromatida marcata cu timidina tritiata si o cromatida nemarcata.Toti cromozomii din placa metafazica marcati. pe mediul doi si trei se recolteaza cate un esantion celular. 46): Primul esantion celular (prima generatie) prezinta: .Fiecare metafaza jumatate din numarul cromozomilor din genom cu ambele cromatide nemarcate.

care initial este monocromatidic. Dublandu-se cantitatea de ADN. prin acest mecanism cu timidina tritiata. 171 . sa se replice semiconservativ pentru a repartiza egal moleculele de ADN in cele doua cromatide. datorita incorporarii respectivului nucleotid in structura moleculei de ADN. ADN-ul din fiecare cromozom. 1992). in stadiul S interfazic incepe sa se replice semiconservativ. au moleculele de ADN cu ambele catene nemarcate (vezi sinteza ADN). Dar moleculele de ADN fiind marcate.Celulele din radacina plantulelor de Vicia faba.46 Experimental Taylor de a demonstra natura semiconservativa de replicare a ADN in cromozomi (dupa Clark si Wall. In mediul marcat. Rationamentul lui Taylor este urmatorul: (1) . fiecare va servi ca tipar (matrita) pentru sinteza noilor catene (complementare). Aceasta imagine autoradiografica demonstreaza ca cele doua cromatide sunt indentice prin continutul de ADN care a rezultat prin replicare semiconservativa.Prereplicare cu timidina Marcate 100% Marcate 50% Marcate 50% si Nemarcate 50% Fig . prin repartitia egala si cele doua cromatide vor fi marcate. Prin separarea celor doua monocatene. inainte de a fi crecute pe mediul „cald" marcat cu timidina tritiata. in stadiul S incepe si cromozomul. Dupa Taylor aceste rezultate sunt posibile numai prin replicarea semiconservativa a cromozomilor ca rezultat al replicarii semiconservative a ADN-urilor din structura lor si repartizarii egale a ADN-ului in cele doua cromatide.

una nemarcata. dar vor prezenta o singura cromatida. noile catene vor integra in structura lor nucleotide nemarcate. Se asigura functia de ereditate ( sincronica). in stadiul S. a doua total nemarcata. Concluzia este ca replicarea cromozomilor eucariotici are loc intre stadiul Gl si G2. in a doua cromatida. a doua molecula total nemarcata. a doua nemarcata si servind ca matrita. in esantionul unu toate metafazele au cromozomii marcati si ambele cromatide marcate. fiecare molecula ADN va avea o catena marcata. In concluzie replicarea cromozomilor se desfasoara in baza replicarii semiconservative a ADN-ului component. ADN nemarcat. Acelasi rationament si pentru esantionul celular generatia a treia. Ori replicarea ADN-ului are 172 . de a asigura transmiterea informatiei genetice de la o generatie celulara la generatiile care succed. In generatia a doua. ADN-ul se replica semiconservativ.In concluzie. Prin separarea catelenor una marcata. adica in stadiul interfazic S. fiecare cromozom continand ADN cu o catena. Ca urmare vor rezulta doua molecule: una marcata (catena provenita cu marcare de la prima generatie celulara). sa se hipercondeseze cu delimitarea celor doua cromatide ale fiecarui cromozom. marcata. cu o celula in metafaza mitotica. Analiza celulelor din esantionul doi reprezinta generatia a doua de celule. Introduse plantulele in mediul „cald" prin replicarea semiconservativa. explica repartitia moleculelor de ADN in cele doua cromatide. Are loc clivajul ecuational al cromatidelor. Cum cromozomii metafazici din celulele generatia a doua. De exemplu: fuzionand o celula in stadiul G2 interfazic. rationamentul este urmatorul: Inainte de a fi introduse in primul esantion ADN cromozomal avea ambele catene nemarcate. Confirmarea si demonstrarea ca replicarea cromozomilor este semiconservativa are loc in stadiul S interfazic. daca se fuzioneaza o celula in stadiul Gl cu o celula in metafaza. care devin cromozomi monocromatidici. prezinta o cromatida marcata. rezultat al replicarii semiconservative: intr-o cromatida se repartizeaza molecula de ADN marcata. cand toti cromozomii metafazici sunt marcati dar fiecare cromozom cu o cromatida marcata si a doua nemarcata . Acest mecanism. cromozomii in G2 se condenseaza si se individualizeaza. a doua nemarcata. s-a realizat prin metoda fuziunii celulare. cromozomii incep sa se individualizeze in G2. celulele puse in mediu nemarcat. consemnat si la nivel cromozomial demonstreaza rolul cromozomilor in dinamica celulara.

Cromozomii se replica asincron Stadiul S. 14.2. timpul necesar pentru sinteza totala a ADN-ului din genom ar fi de ordinul minutelor.si intracromozomala Autoradiografic s-a stabilit comportamentul cromozomilor in stadiul S interfazic. pe masura ce se dubleaza cantitatea de ADN prin replicarea proprie. deci continuitatea genetica a materialului ereditar. telomerele o sfarsesc. Insa datele experimentale au stabilit ca sinteza ADN-ului si replicarea semiconservativa a cromozomilor sunt asincrone. 14. Asincronia inter. Cromozomul 2 . in replicarea cromozomilor din genomul celular. cromozomii asigura transmiterea integrala a informatiei genetice de la celula mama spre celulele fiice. iar timpul necesar pentrti sinteza unei molecule de ADN este de cateva minute. replicarea cromozomilor se desfasoara semiconservativ in stadiul S. momentul cand se declanseaza replicarea. are durata de 6-8 ore. conservarea informatiei in succesiunea generatiilor celulare. Prin acest mecanism. stadiului S pentru replicarea semiconservativa a tuturor cromozomilor din genom. 173 . mecanismul si timpul necesar. Dar in timp ce zona pericentromerica incepe replicarea. o replicare sincrona. iar constrictiile secundare replica spre sfarsitul stadiului S.2. Ca urmare. Rezultatele confirma asincronia de procesare si timp.loc tot in stadiul S. Daca sinteza moleculelor de ADN si a cromozomilor s-ar desfasura uniform. in culturile limfocitare umane s-au observat urmatoarele diferentieri: cromozomul 1: telomerele si segmentele de eucromatina incep replicarea la inceputul stadiului S.1. De exemplu.incepe replicarea mai tarziu in stadiul S. In segmentele distale ale bratelor si zona pericentromerica replicarea este tarditva. necesitand un interval de timp de aproximativ 6-8 ore pentru totala replicare a cromozomilor din genom.

ca proces. Cromozomul 14 incepe replicarea cand o sfarseste cromozomul 15 si o termina cand se initiaza replicarea pe cromozomul 13.replica tardiv. Cromozomii 19-20 . replicarea este tardiva. De exemplu perechile 1 si 2 cu talie mare replica mai rapid fata de cromozomii 13.replicare timpurie. 174 . iar cromozomul 16 la mijlocul timpului stadiului S. S-a mai constatat ca desfasurarea in timp a replicarii ADN-ului nu este conditionata de talia cromozomilor. o termina mai repede. Cromozomii 16-18 . In momentul initierii replicarii pe bratele q. evolutie si timp.cromozomul 17 replica la inceputul stadiului S.replicare timpurie. Replicarea incepe de la telomere si progresiv. cromozomi cu talie medie si foarte mica. Cromozomii 6-12 . iar cromozomul 13 spre finalul stadiului (foarte tardiv).Cromzomul 3 . Pentru cromozomii sexuali X si Y. Diferente sunt consemnate intre cromozomii 1 si 2: cromozomul 2 incepe replicarea dupa ce la cromozomul 1 procesul este in plina desfasurare. iar bratele p replica incet. Stabilirea si cunoasterea asincroniei replicarii semiconservative a cromozomilor are importanta deosebita in aprecierea interferentei proceselor cu actiunea dereglanta indusa de agentii potentiali mutageni (a se vedea mutageneza). procesul este mai rapid si de scurta durata. Cromozomii 4 si 5 . Desi cromozomul 2 incepe mai repede decat cromozomul 1 replicarea.in general. inainteaza spre centromer. cromozomul X heteropicnotic (corpuscul Barr) initiaza replicarea la 2 ore si jumatate dupa initierea replicarii pe autozomi. cromozomul 18 la sfarsit. De exemplu. 16 si 21. Diferente in ritmul si timpul de replicare apar in functie de tipul celulei. Cromozomii 21-22 . Cromozomii 13-15 .Cromozomul 15 replica la inceputul stadiului S.au comportament asemanator intre ei prin desfasurarea replicarii. replica tardiv.

Polimorfismul cromozomilor umani Se apreciaza ca aproximativ 5-7% dintre indivizii conspecifici se diferentiaza prin minim o particularitate morfologica sau arhitecturala a cromozomilor din genom.Obsern. Elementele care stabilesc criteriile de polimorfism cromozomial in genomul indivizilor din populatie sunt: constrictiile secundare: extindere. proeminenta. absenta lor. distanta de centromer. 1977). aditia colorantilor in respectivele zone (Krag . variatii de aditie a colorantilor pe segmente cromatidice sau a gradului de fluorescenta (Simi si Tursi. bandarea sau fluorescenta cromozomilor putem aprecia un accentuat polimorfism cromozomial de pana la 50% indivizi din populatie. De exemplu daca luam ca elemente de reper. lungimea bratului „p" la acrocentrici (Waditu si col. 1982) lungimea bratului q a cromozomului Y. a inversiilor. 1980). sateliti dubli sau in tandem.15. Dupa Verma (1983) se crede ca variantele morfologice ar fi implicate in procese ca : riscul non-disjunctiei cromozomilor (ex. acrocentrici lor). translocatiilor (Prokofieva -Belgovskaia. Un polimorfism accentuat este consecinta replicarilor aditionale. Polimorfismul fiziologic este distinct de polimorfismul mutational. 1980) variatii ale satelitilor: dimensiune. deletiilor. translocatiile robertsoniene etc. 175 . duplicatiilor.

16. Mecanismele si factorii implicati in evolutia genomuiui uman
Informatiile aduse de genetica si datele oferite de genetica populatiilor au deschis cai noi pentru descifrarea si interpretarea mecanismelor antropogenetice si evolutia bio-genetica a speciilor. Daca ne limitam la clasa hominidelor (si om), afirmam ca dispunem de probe care evidentiaza schimbari esentiale in structura si numarul cromozomilor, considerate mecanisme genetice in antropogeneza. Studiile incepute in 1962 de Chlarelli, au fost reluate, extensiv si intensiv in 1972-1973 de cercetatori ca Grouchy, Turleau, Pearson, Babrow, s.a., gratie perfectionarii tehnicilor si metodelor de studiu citogenetic.

16.1. Comparatie intre genomul uman si al pongidelor
Turleau (1972), Grouchy (1972, 1975) intr-un studiu comparat, constata semnificative diferentieri de structura, morfologie si numar intre cromozomii umani si ai pongidelor (in special Pan troglodytes -cimpanzeu). Ca diferentieri cromozomice consemnam: datorita absentei segmentului cromatidic ql, pe cromozomul uman apare constricita secundara care lipseste la cimpanzeu. Deasemenea pe bratul cromozomului 1 uman lipsesc benzile q2i si q22- La cimpanzeu sunt prezente; prin analiza benzilor, s-a constatat ca benzile Q si G de la cromozomul 2 uman corespund, prin numar, dimensiune cu cele consemnate la perechea 2 de cromozomi omologi la cimpanzeu. Grouchy (1972), considera ca la om, cromozomul 2 s-a format prin dispunerea in tandem la nivelul telomerelor bratelor p, a celor doi cromozomi din cuplul omolog 2 (translocatie robertsoniana). Prin aceasta translocatie robertsoniana, s-a redus numarul de cromozomi la 46 (numar total) cat are omul actual, fata de 48 cromozomi la Pan troglodytes (cimpanzeu). Lejeune (1970, 1973) considera aceasta fuziune centromerica un mecanism important in „speciatia" cromozomala.

176

De exemplu, prin translocatia 2p si 2q a cromozomilor de cimpanzeu, la cromozomul 2 uman apare o lacuna.

16.2. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman
Ca factori etiologici primordiali in evolutia cromozomilor umani sunt remanierile de tip mutational, cu efecte comportamentale si aparitia de noi caractere exprimate fenotipic. Dintre factorii etiologici in evolutia cromozomilor umani mentionam: a) Efectele induse de remanierile cromozomiale sunt in raport direct cu numarul indivizilor din populatie care au suportat remanierile cromozomale, cu distanta intre generatiile care au succedat. De exemplu, la Homo sapiens frecventa inversiilor pericentrice este de 0,16 x 10" . Stabilirea starii de homozigotie este urmarea directa a remanierilor cromozomale care se produc in raport cu starea de homogamie1 a populatiei. Frecventa remanierilor si realizarea starii de homogamie este invers
• •17

proportionala cu „dimensiunea" unei populatii panmictice . In populatiile mici homogamia (consangvinitatea) este mai frecventa, deci si evolutia cromozomilor este rapida. Specia Homo sapiens, reprezentata de o populatie cu numar foarte mare de indivizi, prezinta, la fiecare generatie remanieri cromozomale frecvente (modificari de structure, morfologie si functie). Deoarece la om coeficientul de cosangvinitate fiind foarte redus valoric, posibilitatea ca remanierile sa ajunga la stadiul de „homozigot" pentru cuplul de cromozomi omologi, este foarte mica. Exceptie il face incestul sau izolatele umane. b) Un factor care influenteaza evolutia cromozomilor la om este rata mutatiilor si „patologia" genica. Exemplu care conflrma rata mutatiilor ^enice, ca factor in „evolutia" cromozomilor, sunt in patologia umana: lanismul telangiectazic si ataxia telangiectazica (ataxia cerebrala
1

Populatie homogama - populaia realizata prin incrucisarea indivizilor de sexe opuse, dar u asemanari fizice, psihice, genetice si cu un stramos comun. " Populatia panmictica - populatia a carei membri componenti se incruciseaza aleatoriu: -ira selectie preferentiala, fara mutatii, fara un stramos apropiat, comun (nu onsangvinitate).
177

progresiva, cu deficiente imunologice - Ig A- si oculo-cutanate). Este cauza genetica determinata de instabilitatea cromozomala prin deficienta endonucleazei ce favorizeaza remanieri cromozomale de tipul: translocatia 14ql2 pe cromozomul 7 din genom, sau segmentul respectiv translocat pe cromozomul omolog 14. Remanieri cromozomale si o rata crescuta a mutatiilor cu efecte „deviante" in fentotip apar si in infectiile virale. In familiile consangvine riscul de homozigotare, prin remanieri cromozomale, este foarte crescut. c) Gradul crescut de consangvinitate favorizeaza un coeficient ridicat de homozigotare prin remanieri genice si cromozomale. Efectele sunt: aparitia de noi caractere fenotipice, care se fixeaza usor in genom si devin transmisibile.

Consangvinitatea accelereaza mecanismele genetice in evolutia speciilor, prin: - trecerea in stare homozigota a genelor cu aparitia de situsuri care indue rupturi cromozomale; - formarea rapida a caracterelor noi, cauzate de genele recesive rare; - cumularea efectelor compartimentale a remanierilor cromozomale cu aparitia de noi caractere.

16.3. Mecanisme in evolutia cromozomilor
(1) Primii care au stabilit ca inversiile pericentrice sunt remanierile structurale cele mai frecvente in evolutia cromozomilor umani au fost Grouchy si col. (1972). Concluzia lor se bazeaza pe studiile de citogenetica comparata intre Homo sapiens si Pongidele actuale. Ei au consemnat atat inversii pericentrice cat si paracentrice, a caror valoare sunt: a) Inversii pericentrice: - intre Homo sapiens si Pan troglodytes - 6 inversii; - intre Homo sapiens si Gorilla - 8 inversii; - intre Homo sapiens si Pongo - 7 inversii. b) Inversii paracentrice (mai rare): - Homo sapiens fata de Pan paniscus - inversie la cromozomul 7; - Homo sapiens fata de Gorilla - doua inversii la cromozomii 7 si 16; 178

- Homo sapiens fata de Pongo - trei inversii la cromozomii 7, 10, 17. Aceste inversii s-au produs pe un segment cromatidic relativ scurt. (2) Translocatiile - Un alt mecanism observat de Grouchy in evolutia cromozomilor sunt translocatiile. Desi la Homo sapeins sunt frecvente, in general, raportata ca element citogenetic, comparatie cu Pongidele, s-a constatat o singura translocatie majora intercromozomala. La om este translocatia intercromozomala prin fuziunea telomerica 2p si 2q care la Pan paniscus reprezinta un cuplu de cromozomi 2 omologi (translocatie robertsoniana). (3) Translative reprezinta un mecanism in evolutia cromozomilor umani. De exemplu: - banda q 13 de la cromozomul 11 de la Pongo este prezenta si pe cromozomul 11 la Homo; - la Pongo pe bratul scurt al cromozomului este banda pi3, prin translatie, la Homo o intalnim pe bratul q al cromozomului 20, probabil intre qll si ql2.

16.4. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor
a) Efecte cantitative. La Homo Sapiens duplicatia sau deletia unui segment cromatidic are efect morbid sau letal asupra indivului afectat. In consecinta, se apreciaza ca deletia si duplicatia au jucat un rol minor in evolutia cromozomilor de la Pongide la Homo. b) Efecte compartimentale - Modificarea structurii cromozomilor deregleaza meioza datorita neomologiei pe segmente cromatidice intre cromozomii omologi. De exemplu remanieri de tipul translocatiei echilibrate sau aneusomia'3 recombinarilor (recombinari complexe sau efecte intercromozomale) due la diminuarea fertilitatii. Aneusomii cu efecte compartimentale intracromozomice la Homo Sapiens sunt: inversiile pericentrice (mecanism de remaniere foarte activ), translocatiile.

13

Aneusomie - orice modificare de structura sau de numar a cromozomilor din genom. 179

c) Efecte asupra fenotipului - Remanierile echilibrate nu modifica fenotipul individului purtator. Ca remanieri echilibrate, translocatiile, pot fi reciproce, tralslocatie, prin fuziune centrica, insertii. Sunt si translocatii reciproce care indue modificari fenotipice. De exemplu, translocatia reciproca intre cromozomul X si un autozom, care determina monozomia partiala a autozomului. Insertia poate determina gruparea unor gene, care, normal, se gasesc la mare distanta pe cromozomi. Inversia pericentrica modifica secventa de citire a mesajului inscris in gene. Fuziunea telomerica a doi cromozomi, perturba reglarea respectivelor gene, daca citirea codificata se face de la centromer spre telomer.

16.5. Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om
Evolutia cromozomilor implica un mare numar de mecanisme. Se pare ca remanierile cromozomale in evolutia genomului, sunt dependente de structura, ultrastructura si morfologia cromozomilor. a) Ipoteza sintezei de material nou sau pierdere de material. Studiile citogenetice comparate intre Homo si Pongidae, au evindentiat ca spre deosebire de Pongidae, la Homo apar benzi Q terminale pe bratui „p", iar la bratui „q" lipsa benzilor Q terminale. Deasemenea apar diferentieri de localizare a heterocromatinei, precum si aparitia benzilor Q juxtacentromerice la cromozomii umani. Grouchy mentioneaza ca bratui p al cromozomilor acrocentrici prezinta o regiune heterocromatica, care formeaza sateliti a caror dimensiune este variabila (la om pe cromozomi 13, 14, 21, 22). Dupa Grouchy, acesti sateliti ar fi rezultatul sintezei de „novo" de material genetic, sau consecinta duplicarii unei benzi, deja existenta pe bratui scurt „p". Heterocromatina si regiunea telomerelor sunt zone cromatidice unde pot avea loc remanieri structurale datorita localizarii lor in raport cu centromerul. Se cunoaste ca centromerul si telomerele au rol important si determinant in replicarea normala a cromozomilor. b) Ipoteza schimbului neechilibrat de segmente cromatidice intre cromozomi . In profaza primara a meiozei reductionale are loc un schimb echilibrat de material genetic prin crossing-over echilibrat (egal). Sunt insa 180

si cazuri cand se realizeaza schimb neechilibrat datorita unui crossing-over inegal realizat intre cromozomii omologi. c) Ipoteza modificarii formulei cromozomale, Modificarea formulei numarului de cromozomi se realizeaza prin reducerea sau crestera numarului de cromozomi in genomul celulei. • Reducerea numarului de cromozomi din genomul organismului se poate realiza prin doua procese: malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi intre celulele fiice rezultate din meioza si mitoza (exemplu este sindromul Turner la om); fuziunea centromerica si/sau telomerica. Malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi, determina in finalul diviziunii obtinerea a doua celule fiice diferite prin numarul cromozomilor: celula monozomica, numar redus de cromozomi si celula trizomica cu un cromozom in plus. Monozomia unui cromozom autozom, sau prezenta in celula numai a cromozomului Y (lipsind cromozomul X), la om sunt cu efect letal. Cand monozomia este legata de pierderea unui cromozom X la femeie (ex. sindromul Turner , 45, X) are ca efecte pierderea unor activitati genetice care se exprima fenotipic prin: disfunctii, histodisplazii sau morfodisplazii. Fuziunea centromerica , descrisa pentru prima data in 1916 de Robertson, determina reducerea numarului de cromozomi in genom. Fuziunea telomerica. Exemplu cromozomul 2 uman provine din fuziunea telomerica a cromozomilor submetacentrici 2p si 2q de la Pan troglodytes, iar la locul fuziunii apare o lacuna. • Cresterea numarului de cromozomi in genomul celular. Legat de cresterea numarului de cromozomi in genom s-au elaborat mai multe ipoteze. Formarea de noi cromozomi prin sinteza de material centromeric. Ipoteza neacceptata. Prezenta de structuri asemanatoare centromerului, rezultate din fuziuni intercromozomice precedente, in evolutia genomului. Prin separare, aceste structuri isi reiau functia centromerica. Achizitia de cromozomi prin malsegregare. Formarea microcromozomilor. Mecanism ce poate explica prezenta centromerilor si telomerele de „rezerva". De exemplu, la om, prezenta unui microcromozom (in exces) poate fi transmis la descendenti. La copil microcromozomul mostenit se poate duplica, rezuitand doi microcromozomi, identificabili prin cuplarea lor in zigonemul profazei primare a meiozei. Microcromozomii nu indue modificari fenotipice 181

deoarece ADN-ul lor nu contine informatie genetica pentru a fi decodificata in ARNm. Prezenta lui in genom poate avea urmatoarele urmari: sa primeasca, prin translocatie echilibrata, un brat de la cromozomii cu centromer, devenind genetic functional.

16.6. Relatii intre structura si remanierea cromozomilor
- Localizarea constrictiilor secundare, rezultate prin remanieri cromozomale, pot produce modificari fenotipice majore. - Existenta situsurilor fragile pe cromozomii remaniati (exemplu pe cromozomii 10 si 14 la om). - Fisuri cromatidice la nivelul benzilor T si R, si inversii paracentrice (ex. cromozomul 7 uman). - Formarea unor structuri ce favorizeaza endoreduplicarea segmentului distal al cromozomului 2q, fuziunea sau translocatii intracromatidice.

17. Arhitectura si evolutia cromozomilor sexuali (gonozomii)
La Homo sapiens, specie cu reproducere sexuata, exista un cuplu de cromozomi, care, prin structura, morfologie si functii sunt diferiti de cromozomii autozomi. Sunt cromozomii sexuali sau gonozomii, care la barbat sunt reprezentati XY, la femeie XX. Acest cuplu, XX sau XY, se constituie in momentul fecundarii si constituirii zigotului reprezentand sexul cromozomial, genetic, al fiecarui subiect din populatia umana. Cromozomii X si Y, intervin in formula sexului genetic. Acesti cromozomi se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism, de talie, zone pseudoautozomale, grad de heterocromatinizare, etc. (fig. 47).

182

Cele doua regiuni pseudoautozomale insumeaza 2920 Kb. avand aproximativ 60 Mb. Se apreciaza ca cele 2920 Kb din regiunile pseudoautozomale ar >rezenta 5% din totalul ADN-ului component al cromozomului Y. 183 . este necesara o analiza deosebita a cromozomului Y. ceea ce reprezinta 2-3%. S-a observat ca in profaza primara a meiozei reductionale. 17. Acestea sunt: PARI in zona terminala a bratului scurt (p) si PAR2 in zona terminala a bratuiui lung (q). s-a observat ca acest cromozom Y. se poate realiza schimb de material genetic cu regiuni omoloage de pe cromozomul >exual X. Arhitectura cromozomului Y. cum sunt: regiunile pseudoautozomale PARI si PAR2.bandare enzimatica.1. Regiunile pseudoautozomale ale cromozomului Y le gasim in zona terminala (distala) a bratelor cromozomului. din care 2600 Kb PARI si320KbPAR2. regiunile eucromatice si heterocromatice. cromozomul Y este eel mai mic din genomul urnan. 47 Cromozomul X si Y (supersia prin crossing-over) .Fig. Datorita rolului esential in conditionarea sexului genetic si somatic la barbati. Ca talie. Prin folosirea tehnicilor de bandare. prezinta regiuni distincte in strcutura sa. cantitate ADN din setul haploid.

Si anume deletia acestui segment cromatidic stopeaza meioza. Aceste secvente repetitive pot fi grupate in trei mari familii: DyZ^. DyZ^ este ADN-ul satelit de tip alfoid. este noncodanta.000 unititati repetitive. Cartografierea cromozomului Y a evidentiat doua clase de gene care 184 . Sunt regiunile Y-specifice. (Foote si col. Acesta observatie este urmarea efectului producerii de deletii in regiunea bratului terminal „p". determinand azoospermia (Kostiner Dana. a caror membri ocupa aproximativ 6. (Foote si col. Regiunea heterocromatica a cromozomului Y .este paracentromerica pe bratul „q".4 Kb. Clasa SINEs contine secvente de 300 pb. stabilit prin analiza markerilor genetici la indivizii conspecifici. asigurand fertilitatea masculina. Secventele Alu de pe Y sunt inalt divergente in raport cu secventele Alu de pe autozomi. Este reprezentata de o singura familie de secvente pe cromozomul Y uman . Aceasta regiune este localizata in zona Yq distala si corespunde benzii cromozomale Yq^.4 Kb. Aceasta familie ar insuma 4000-6000 secvente repetitive.1 Kb si ar contine aproximativ 2000 secvente repetitive. In structura moleculara a cromozomului Y se gasesc si doua clase de secvente repetitive si anume SINES( Short Interspersed Elements) si LINEs (Long Interspersed Elements). 1988). in regiunea centromerica si in regiunea paracentromerica a bratului „p". insumand intre 300.familia Kpn. Clasa SINEs este reprezentata de secvente Alu.Este familia la care unitatea repetitiva are 3. DyZ2. regiuni care contin secvente repetitive. Regiunea eucromatica Y .specifica . Cromozomul Y prezinta regiunile eucromatice si heterocromatice reprezentand 95% din ADN-ul cromozomului. 1992). Polimorfismul regiunii heterocromatidice este consemnat in banda Yqn si in regiunea centromerului.S-a mai stabilit ca regiunea PARI a bratului scurt este importanta. Unitatea repetitiva are apfoximativ 2.000 .900. dar se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism. Este considerata regiunea „inerta" datorita inactivitatii de codare. 1992). Clasa LINEs. denumite si NRY (Non Recombining Y). S-a stabilit ca in cromozomul Y aproximativ 50% este ADN cu secvente repetitive non-codante. in regiunea pericentromerica a cromozomului Y. secvente care se gasesc si pe cromozomii autozomi.

Din datele experimentale si studiul filogenetic al cromozomilor sexuali au fost emise diverse ipoteze ca heteromorfismul dintre X si Y ar fi rezultatul unor mecanisme genetice. Sunt localizate in regiunea nerecombinativa genetic din cromozomul Y.2. care aveau cuplul homozigot al genelor sexualizante ar fi determinat un sex. motiveaza ipoteza ca heteromorfismul gonozomilor este rezultatul unui lung proces si modificari complexe in evolutia separata a cromozomilor X si Y(Ohno.si heterozigot era determinat sexul. 17. lanseaza ipoteza unei evolutii particulare a cromozomilor X si Y in raport cu evolutia autozomilor. Majoritatea genelor din aceasta clasa se gasesc in copii multiple. . 1969. Respectivele gene. De exemplu cromozomii „sexuali" ancestrali cu morfologie identica. Datorita variabilitatii accentuate. Repartizarea in cele doua clase a avut drept criterii functiile respectivelor gene. Achizitionarea noilor gene pe cromozomul Y s-a realizat prin mecanismul de translocatie de la autozomi. in copie unica. Ohno (1969). iar determinarea sexului era controlata de gene. iar starea heterozigota sexul opus. sunt intotdeauna exprimate ca functie si au alele omoloage pe cromozomul X.genele derivate din perechea ancestrala de autozomi. de un sistem de cupluri alelice. Marshall si Watson. se gaseste in doza unica: Gena SRY nu are gena omoloaga pe cromozomul X. determinata de particularitati de structura. Dintr-o pereche ancestrala de cromozomi autozomi au evoluat cromozomii sexuali X si Y. Numai gena SRY (Sex determining Region of the Y). Acest complex de cupluri alelice implicate in sexualitate nu era o necesitate absoluta. cromozomii ancestrali cu rol in sexualitatea speciilor erau morfologie identici.gene achizitionate in cursul evolutiei. Cele doua clase sunt: . care codifica proteine cu functie Jnductor morfogenetic" in diferentierea testiculului. 1991).insumeaza aproximativ 40 gene. In functie de raporturile de homo . morfologie si functie genetica. intre cromozomii X si Y.Evolutia cromozomilor sexuali la om Cromozomii sexuali reprezinta un tip special de evolutie genomica la mamifere si om. El considera ca la speciile ancestrale de vertebrate. 185 . Aceasta clasa de gene este localizata in regiunea pseudo-autozomala a cromozomului Y.

Supresia genica s-ar fi realizat prin deletia intracromatidica prin care 186 . Asemenea modificari fenotipice ar putea fi considerate avantajoase pentru sexul heterogametic si neavantajoase pentru sexul homogametic. Mecanismele care au precedat heteromorfismului gonozomilor umani au inceput si s-au derulat pe parcursul a 200 milioane de ani in evolutia bio-genetica a vertebratelor pana la omul actual.over Ipotezele lansate considera ca genele sex-linkate cu efecte opuse asupra unor caractere la cele doua sexe. ar determina variante genetice care ar asigura exprimari fenotipice ale unor caractere. dar mai ampla selectia la nivelul cromozomului Y. diferentiat la X si Y. urmarea recombinarilor interlocusuri (fig. cum ar fr.Watson (1991) si Jablouka (1990). sustinuta de cercetarile lui Grouchy (1987). a dus la izolarea si separarea cromozomilor sexuali X si Y. cuplul de cromozomi sexuali X si Y provine dintr-o pereche homomorfa de cromozomi ancestrali. dimensiune si functie genetica existenta intre X si Y. Supresia crossing-over-ului s-ar fi realizat prin urmatoarele mecanisme: a) Supresia genelor . cum ar fi: afectare psihica. considerat factor initiator in evolutia cromozomilor sexuali.1.Conform ipotezei lui Ohmo. Selectia genelor. Charles Worth (1978). Heteromorfismul gonozomilor. Marshall . morfologica. heteromorfismul cromozomilor sexuali X si Y s-a realizat intr-un lung proces evolutiv prin modificari graduale. „degenerarea" functiei genetice a cromozomului Y. Rice(1994) s. Riggs (1990). 47) Reducerea marcata a structurii realizata prin schimbul genetic extins prin deletie. exprimat prin accentuata diferentiere de structura. Supresia prin crossing . a determinat elaborarea ipotezei ca cei doi cromozomi sexuali (la mamifere si om) au evoluat separat. ar avea un avantaj selectiv la unul din sexe.2. la mamifere si om. in special pentru cromozomul Y.a. independent (Bull.Un factor care diminueaza recombinarea intracromozomica a gonozomilor este selectia genelor. cromozom heteromorf. diferentieri comportamentale. Conform argumentelor aduse de cercetatori. 1983. 17. supresia partiala sau totala a crossing .over-ului in doi cromozomi omologi la sexul heteromorfic ce difera prin gena sexualizata.

Rearanjamentul strcutrural al cromozomului Y. precum si izolarea heterocromozomilor. Daca in meioza s-ar produce un uossing-over intre cromozomii XX in zona unde a avut loc inversia intracnwnatidica. Dar. d) ^Degenerarea" functionala. datorita cuplarii incomplete pe segmental cromatidic necuplat in meioza. Ele se pot produce prin inversii pericentrice si paracentrice. Modificarile structurale modifica ordonarea omologiei segmentelor cromatidice si imposibilitatea de cuplare completa a cromozomilor sexuali in stadiul de zigonem al profazei primare din meioza. Degenerarea structurii este realizata si prin acumularea de mutatii cauzate de „alterarea" strcuturii ADN-ului din cromozomi. Datorita cuplarii incomplete in meioza. b) Modificari conformationale . in zigonem nu se formeaza sinapsele intercromozomale si are loc. crossing . care la randul lor se deosebesc de cromozomii autozomi. datorita omologiei celor doi cromozomi X. este posibila o reducere a coeficientului de mutatie. Datorita neomologiei intre X si Y. Modificarea conformatiei determina degenerarea unor structuri cromozomale a heterocromozomilor X si Y. c) Modificari structurale. 187 . Modificarea conformationala explica replicarea tardiva a cromozomilor sexuali. Datorita neomologiei cromatidelor intre X si Y cuplaroa in meioza este incompleta. Va rezulta un cromozom Y cu talia foarte mica.Modificarile conformationale includ heterocromatinizarea si „alternarea" timpului de replicare prin care se deosebesc cromozomii X si Y intre ei.sunt eliminate unele gene. Dar. La sexul feminin homogametic XX exista un rise crescut de acumulare a mutatiilor. Crossing-overul se poate realiza numai la nivelul segmentelor pseudoautozomale. ar rezulta gameti „aneuploizi" (corect o monozomie partiala). Consecinta degenerarii structurii intre X si Y este diferentierea genetica si modificarea functiilor. frecvent .over-ului in meioza. determina partial. Clark si Wall (1996) considera ca supresia crossing-over-ului poate fi influentata si de modificarea structurii si conformatiei cromozomilor sexuali X si Y. Asemenea inactivari ar fi consecinta inversiilor.overul. segmental necuplat se va inactiva prin modificari conformationale. iar cromozomul X cu talia mijlocie. supresia crossing . care este diferit de al cromozomului X. se pot produce modificari conformationale in cromozomii sexuali. cu informatii genetice diferite fata de cele eliminate. urmata de aditia altor gene. sau prin deletia bratului „p" al cromozomului Y.

este ca pe bratul scurt (p) al Y-ului este locusul genei SRY (Yp 11. sexul va fi feminin. se considera ca acumularea de heterocromatina ar fi consecinta unei acumulari crescute de ADN „parazit" de catre cromozomul Y. Un exemplu de degenerare functionala. sau s-ar produce foarte putine. Clark si Wall considera ca rata mutatiilor la nivelul heterocromozomilor X si Y este apropiata valoric. In meioza. urmarea modificarilor conformational si structurale. Insa rata de fixare a mutatiei este mai crescuta la cromozomul Y. este lipsit de crossing-over si reparare a mutatiilor. posibilitatile de cuplare intre cromozomii X si Y sunt la nivelul segmentelor pseudoautozomale. modificarilor conformational-structurale si acumularea de mutatii. Aceste particularitati legate de dinamica heterocromozomilor. determina diferentierile degenerative a functiilor intre X si Y. Acumularea de heterocromatina ar fi avut loc dupa stabilizarea supresiei crossing over-ului si degenerarea functionala stabila. Conform ipotezelor lansate de ei. in schimb. 188 . achizitii de noi mutatii. cromozomii X fiind lipsiti de aceasta gena. ADN a carui unica functie este autoreplicarea . determina diferentierile heterocromozomilor. Datorita relativei instabilitati degenerative sunt posibile supresii genice. Rice (1994). Clark si Wall (1996). precum si o rata crescuta a proceselor de reparare a „defectelor" genetice produse. Prin aceste mecanisme si procese se accentueaza degenerarea functionala a cromozomului Y fata de X.deoarece in meioza poate avea loc recombinarea prin crossing-over intre omologii X. datorita neomologiei cu X. in meioza este o rata crescuta de crossing-over si reparare a mutatiilor.a. cuplul de cromozomi X. considera ca degenerarea functionala a cromozomului Y ar fi consecinta acumularii unei cantitati crescute de heterocromatina.3) care determina sexul masculin.genetica a cromozomului Y. Cauza acestor diferentieri este urmatoarea: cromozomul Y. fiind omologi. Migeon (1994) s. Dar degenerarea functionala a cromozomilor Y nu este stabila la toate speciile de mamifere. desi foarte mic dimensional. In concluzie: acumularea efectelor genice. modificari conformationale si structurale. sunt elemente care determina degenerarea functional . la Homo sapiens (omul actual) instabilitatea degenerarii cromozomului Y este evidentiata de polimorfismul accentuat in populatiile umane. De exemplu. deoarece contin secvente omoloage. intre cei doi heterocromozomi.

189 . fiind considerata ca un mecanism de protejare si asigurare a dozajului genelor X linkate. Modelul Watson-Crick prezice existenta „ furcii de replicare" la molecula ADN in curs de sinteza . intergind moleculele de ADN dupa replicare. Replicarea fiind semiconservativa.Conservarea cromozomilor sexuali la mamifere si om este remarcabila. cu catenele matrita. Cairns 1963). Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea corecta a ADNului genomic. autoradiografiile obtinute au fost examinate la microscopul electronic ( J. Prin marcarea ADN-ului din celula bacteriana cu timidina tritiata. fiecare molecula rezultata va fi compusa din catena veche (matrita) si catena nou sintetizata (complementara). complementar. Enzimele polimeraze participa la elongarea noilor catene care se vor cupla. Furca de replicare a fost evidentiata si studiata la bacterii.

Prin acest procedeu genomul uman. Termin 1976) o Prin folosirea endonucleazelor de restrictie s-a putut realiza decuparea ADN-ului cromozomial in fragmente cu un continut de aproximativ lOOOpb. Tehnicile elaborate de Nierenberg si Kharana (1960-1965) desi valoroase. elaborata de Th. Dificultatea era urmatoarea: disproportia intre dimensiunea genei. n-au reusit sa stabileasca dimensiunea unei gene din genom. care codifica sinteza unei proteine cu structura si functii specifice. Dar nu existau tehnici prin care sa poata fi izolata gena din genomul eucariotelor.CAPITOLUL IV CONCEPTUL DE GENA Johanssen introduce notiunea de gena (1909). cu un continut de 190 . Pana in 1970 conceptul asupra notiunii de gena se limita la a aprecia ordonarea nucleotidelor care realizeaza mesajul genetic pentru ordonarea aminoacizilor (numar si tipuri) in lanturile polipeptidice. Morgan (1915).000. unitatea informational . in raport cu numarul pb din ADN-ul celular. gratie tehnicilor si metodelor de analiza a ADN-ului. definitia genei a fost corectata si completata. estimat la aproximativ 3. in prezent. exponent al geneticii clasice. elaborate dupa 1970 si in prezent. Aceasta a putut fi eliminata prin elaborarea unor tehnici care au revolutionat studiul genomului uman.activa si determinanta. fiind considerata.500. In prezent. recombinare si mutageneza a aparatului genetic celular. care au permis studiul structurii complexe a unei gene din genom.000 pb.transcriptiei s-a putut transcrie „in vitro" o molecula de ARNm complementara cu o secventa de nucleotide din structura ADN-ului (Baltimore. apreciata la cateva mii de perechi si baze. Interesanta este definitia. data genei: gena este unitatea de functie. determinand structura si proprietati specifice proteinelor. Noile tehnici au permis: o Cu ajutorul revers .

Gena. Din studiile efectuate pana in prezent putem defini ca gena este unitatea functionala a ADN-ului cromozomal sau mitocondrial care detine mesajul genetic in forma codificata pentru determinarea si sinteza unei proteine specifice. Functionarea genei este conditionata de integrarea intr-un sistem autoreplicativ. 1988). intermediara fiind molecula de ARNm. cu dispozitie liniara si adiacenta altor gene se inlantuie cu acestea formand grupuri linkate in axul longitudinal al cromozomului. 1978). desi ea functioneaza independent" in determinismul calitativ al proteinei sintetizate in celula. polipeptid codificat genetic de gena din genomul celulei. Grupate. relevata de semnificatia mesajului genetic inscris in structura sa nucleotidica delimitata fiind de cordonul „non-sens" cu rol de punctuatie informationala. Este acceptat si demonstrat ca gena este o secventa polinucleotidica din molecula ADN-ului cromozomal inzestrat cu capacitatea de autoreplicare. care decodifica mesajul genetic din ADN. a putut fi decupat in cca 106 situsuri. I o Inserarea de fragmente scurte de ADN (plasmide de 5 kb sau 40 kb I in timpul replicarii repliconilor ADN-ului genomului uman. I 191 . El reprezinta un sistem armonios de relatii intergenice. s-a dezvoltat gradat in cursul evolutiei bio-genetice. Gena are o delimitare functionala. Ordonarea genelor intracromozomale.prin stabilirea secventei aminoacizilor din lantul polipeptidic. 1975. Este procesul ce premerge clonarii genei ca metoda ce a revolutionat genetica actuala. care se transmit grupat de la o celula la generatiile celulare care succed. Cromozomul nu este un simplu depozit de gene. In prezent sunt folosite peste 200 tipuri de endonucleaze (enzime de restrictie) pentru tot atatea situsuri I din ADN-ul genomic (Roberts si col. pozitie intercalata de genele vecine. Gena nu este delimitata de granite morfologice sau de componente chimice particulare. duplicatiile genice implicate in structura fiecarui tesut. (Old siPrimnoze 1980) o Secventializarea genei . dispuse liniar. puriflcarea si dimensiunea genei. a fiecarui organ. fiecare gena ocupa o pozitie pe cromozom. Prin acest procedeu se realizeaza amplificarea. Tot in cursul evolutiei bio-genetice s-a realizat structura cromozomului. sunt incercari I de recombinare „in vitro" a ADN-ului celular prin introducerea de segmente ADN straine in respectiva celula. Maxam si Gilbert. Pentru secventializarea genei s-au folosit enzime ca ADN-polimeraze (Sanger si Coulson.3xl09 pb.

activ. dimensiunea si stricta specificitate informationala delimitate de codonii „nonsens terminatori". reprezentand in forma codificata. H3 si H4). ADN-ul din componenta fiecarui cromozom este cuplat prin legaturi sterice. cu efecte secundare asupra caracterelor exprimate fenotipic (malformatii congenitale pe fond genetic).5 x 109 perechi de nucleotide. mesajele genetice pentru determinarea sintezei propriilor proteine specifice. gena poate suporta modificari in structura ei. H2B. ADN-ul procariotelor nu contine secvente nucleotidice repetitive. continand introni-exoni. genele lipsite de introni. Existenta familiilor de gene implicate in edificarea aceluiasi caracter. ADN-ul din cromozomul procariotelor nu este cuplat cu proteinele de tip histone. In ADN-ul din genomul uman exista 3. Structural. potentiali mutageni. cromozomii continand ADN repetitiv (moderat si inalt repetitiv -noninformational) si nerepetitiv (informational). in conditiile cand asupra ADN-ului actioneaza factori exogeni agresivi. H2A. tot ADN-ul este informational genetic. cu proteinele de tip histone (Hi. La eucariote: existenta unui numar variabil de cromozomi in genom (omul are 46 cromozomi). gena este complexa. formand complexe nucleo-proteice. LStrutura genelor la eucariote Analizate moleculele de ADN din cromozomul procariotelor si din cromozomii eucariotelor s-a constatat urmatoarele diferentieri: La procariote: un singur cromozom care contine o molecula gigant de ADN.2 -3. ADN-ul eucariotelor este heterogen in raport cu structura primara.In cursul evolutiei biologice s-a realizat structura chimica. Desi ca unitate de functie in genomul celular si entitate stabila. 192 .

la eucariote. Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic" Din punct de vedere al geneticii formale. Se estimeaza ca din totalul ADN-ului nuclear aproximativ 5-10% este codant. au dus la o redimensionare a notiunii de gena. Crick (1979). care. De exemplu Sharp (1977). gena este o „colectie" liniara de secvente nucleotidice din ADN-ul cromozomial.1.Structura genei din genomul eucariotelor Din totalul ADN-ului cromozomal al eucariotelor numai o cantitate foarte mica de ADN este exprimata informational in structurile proteice. cantitative si functionale. Gilbert si Tonegam (1978).1. Genetica moleculara a consemnat neconcordanta intre dimensiunea moleculei de ARN premesager. Din punct de vedere molecular gena la eucariote este o „colectie" liniara de secvente informational active si secvente non-informationale.a. formuleaza ipoteza ca structura unei gene.Luandu-se in considerate aceste diferentieri structural. pe baza propriilor observatii. 1. Discordanta masei moleculare intre cele doua stari (etape) ale ARNm. 1. ca unitate de transcriptie a ADN-ului genom. Gilbert (1985) s.1. Dar din punct de vedere molecular. precursor al ARNm matur care se sintetizeaza la nivelul genei 193 . mostenita si transmisibila. gena este considerata unitatea de functie. recombinare si mutageneza. De exemplu genele individuale considerate de Morgan entitati functionale indivizibile. Dupa 1977 se cunosc incercari si analize moleculare. prezenta pe un locus in cromozom. sunt reprezentate de segmente nucleotidice care pot fi „fragmentate" in subunitati structurale -functionale sau nonfunctionale. care precede sinteza unui polipeptid in citoplasma celulei. are masa moleculara mai mare in raport cu ARNm citoplasmatic care a decodificat-o. a dus la elaborarea ipotezei ca gena are o structura discontinua sau in mozaic. Datorita neconcordantei masei moleculare a ARN hibrid premesager. care determina sinteza unei molecule de ARN. prin rezultate. ca genele la eucariote sunt fundamental diferite fata de procariote. s-au emis ipoteze confirmate. care a decodificat structura integrala a genei si care este identificat in nucleu si masa moleculara a ARNm prezent in citoplasma celulei.

Ei vor fi eliminati prin restrictie enzimatica. Ei au observat prezenta unor structuri secventiale „suplimentare" de nucleotide non-informationale intercalate printre segmentele nucleotidice cu mesaj genetic. Secventa noncodanta transcrisa si prezenta pe ARNmm (mesager matur) EXON Secventa codanta (transcrisa si tradusa) Secventa noncodanta (transcrisa dar absenta din ARNm matur) Exonii din structura genei sunt transcrisi in molecula de ARN premesager (precursor) iar mesajul lor il gasim. dar nu sunt inclusi in structura fnala a moleculei de ARNm matur. 48 Schema generala a unei „gene" la eucariote.ADN non transcrisa: SA: secvente adiacente P: promotor (semnal ATA) I: initierea transcriptiei.(fig.48) 1 P I INC EXONI EXON3NC] EXON2 INTRON1 INTRON2 Fig. . s-a preconizat ca structura genei care detine mesaj genetic este complexa. 1993) au evidentiat ca genele din genomul uman. ca la toate eucariotele. mai corect sinteza unui lant polipeptidic ce va structura o molecula proteica.din ADN-ul cromozomial. din 194 . iar secventele liniare non-informationale introni. Studiile lui Sharp si Roberts (premiul Nobel pentru medicina. Sharp si Roberts au numit secventele cu mesaj genetic informational exoni. cu structura si functii specifice. este secvential heterogena. Acest ARNm matur este eel care. in totalitate. Intronii sunt transcrisi in molecula hibrida de ARN pre-mesager (precursor) impreuna cu exonii. asigura sinteza unei proteine. dupa traversarea anvelopei nucleare in citoplasma. in molecula de ARN mesager matur. au structura informational discontinua.

Ceilalti introni componenti ai genei structurale au lungimi variabile cuprinse intre 45 pb pana la aproape 5000 pb. in timp ce gena pentru distrofina. Deci intronii nu vor fi prezenti in structure unui ARNm matur. Deci numai 9Kb corespund segmentelor exonice.mesager (precursor) este catalizata de enzima ARN-polimeraza II. considerau ca intron este orice segment transcris din ADN. a carei lungime este de 2500 Kb. iar al doilea intron este mai lung. Decodificarea si sinteza ARN pre . primul intron este relativ scurt prin prezenta nucleotidelor care-1 structureaza. Sau gena pentru tireoglobulina in ADN. Gena care codifica sinteza (3 . Ca urmare. in timp de gena care la pasari codifica sinteza precolagenului are 50 de introni. De exemplu.globulinei confine doi introni. Un alt exemplu care confirma numarul variabil de introni in componenta genelor este gena pentru hemofilia A la om. insumand nucleotidele din exoni si introni. transcrie un ARNm matur de 14Kb. la mamifere este o gena care determina genetic sinteza dehidrofolat reductaza (DHFR. in timp ce exonii vor fi recuplati de enzimele ligaze. formand ARNm niatur (vezi sinteza ARNm si a proteinelor). Aceasta gena confine 186. Putem retine ca prin lungime si numar de nucleotide intronii sunt mult dimensionati fata de componenta exonilor. S-a observat ca numarul exonilor si intronilor variaza in limite largi in genele eucariotelor. de unde 2n este numarul exonilor din componenta genei structurale). Gena existenta in ADN-ul cromozomal (in mozaic structural) contine 31000 pb in timp ce ARNm matur numai 2000 pb. 195 .ARN premesager. respectiv 0.000 pb. dar eliminat dupa transcrierea primara. in general. Deci gena contine un numar mare de secvente lipsite de mesaj genetic (noninformationale). diferenta semnificativ mai mare. Dar in molecula ARNm matur se gasesc numai 9000 pb.1% din totalul ADN-ului din cromozomul sexual X. Deasemenea s-a constatat ca. va confine ca numar de introni egal cu al exonilor mai putin unul (ex 2n-l. contine 300 Kb iar ARNm matur are 8 Kb. De la un intron pana la 50 introni si chiar mai mult. sunt exoni. Din toate aceste exemple se constata neconcordanta intre structura genei din ADN cu locusul pe cromozom si structura prin numar de nucleotide din ARNm matur. Kaplan si Delpech. O alta observatie a lui Shaip si Roberts este ca primul si ultimul segment polinucleotidic din structura genei in „mozaic". sunt nucleotidele din intronii non-informationali. In 1990. gena care codifica sinteza actinei are un singur intron. care contine sase exoni. o gena structurata in mozaic. De exemplu.

196 . • Cand din ARN-ul m matur lipseste o secventa ce corespunde unui exon in raport cu componenta exonilor din gena care a transcris ARN premesager. • Cand o gena structurala din genomul unui eucariot este lipsita de introni. Concluzia: ca structura genei este discontinua. De exemplu 20 histogene cu locusuri pe cromozomii 1. carta de restrictie a ADN-ului pentru respectiva gena corespunde exact cu a ARNm obtinut prin transcrierea inversa cu ajutorul revers transcriptiei a ADNc sau a ADNm (mitocondrial). Ca urmare se poate afirma ca gena in „mozaic" este „fragmentata" pe secvente nucleotidice liniare. • Gena in mozaic incepe cu primul exon in pozitia 5. • Intronii din componenta genei contin codoni terminatori „non-sens". in toate fazele de transcriptie a genei in ARN pre mesager (precursor). Structura 3' AT are importanta ca asigura decuparea corecta a intronilor din structura genei mozaic. al capatului opus al intronului. exoni-introni si nu dispersate. constituind grupe de „pseudogene". • Componenta unei gene structurale din genomul organismului este aceeasi in toate celulele. Sunt putine exceptii de introni care incep la un capat 5' AT si sfarsesc la capatul 3' AC. 6 si 12. apare modificare in carta de restrictie a ADNc. indiferent care este tesutul sau organul din care fac parte celulele. Este cazul histogenelor sau a genelor din genomul procariotelor (la care ADN-ul nu este cuplat cu histonele si nu exista secvente repetitive de tipul intronilor). ordinea fiind stabilita din analiza ARNm matur rezultat din transcriptie si dupa eliminarea intronilor. • In marea lor majoritate intronii incep in pozitia 5 cu dinucleotidele GT si sfarsesc cu dinucleotidele AT in pozitita 3'.Prin folosirea metodelor de cartografiere prin „restrictie" si secventializarea oligonucleotidelor prin marcarea precursorilor s-au evidentiat unele caracteristici ale genelor cu structura discontinua si anume: • ordinea exonilor din structura genei din ADN-ul cromozomial este respectata si in structura ARNm matur. iar ultimul exon va sfarsi in pozitia 3'.

prin folosirea sondelor exonice putem identifica prezenta unui exon si structura diverselor gene structurale din genom. mecanismele si evolutia genelor cu structura discontinua la eucariote.1. Ei considera ca intronii ar fi resturi din molecula ADN-ului repetitiv ancestral. Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua Asupra originii si evolutiei genelor cu structura discontinua (in „mozaic") s-au emis diverse ipoteze. prin clonare. genele pentru sinteza insulinei si anume: mamiferele si pasarile 197 . cum este metoda in care se folosesc fragmentele de restrictie. De exemplu. Ca exemplu. a unei proteine. iar exonii ar fi secvente „minimale". lipsiti de mesaj genetic. Un alt exemplu este gena pentru mioglobina umana care are o structura identica cu structura a trei exoni prezenti in structura genei pentru globina. b) Conversia segmentelor nucleotidice este un mecanism posibil in evolutia genei care codifica globina si care contine trei exoni si doi introni. Este mecanismul care ar motiva existenta la eucariote a genelor cu secvente exonice repetitive. s-au emis si alte ipoteze privitor la originea. Avantajele metodei fragmentelor de restrictie sunt urmatoarele: se poate stabili daca un fragment specific identificat este inrudit cu alte secvente din genom.1. limita capabila de determinism genetic a sintezei unui lant polipeptidic. Aceste mecanisme posibile ar fi urmatoarele: a) Evolutia genei prin duplicatia exonilor. De exemplu. Folosirea metodei fragmentelor de restrictie dar si a clonarii acestor fragmente (ca sonde de identificare) au permis enuntarea unor ipoteze asupra mecanismelor posibile in evolutia genei cu structura discontinua. Chambon (1981) si Siidhof (1985) considera ca intronii eucariotelor ar fi relieve ale evolutiei codului genetic. exon care se multiplica de multe ori in componenta genei.2. se mentin non-informationali. Acesti introni ca relieve ancestrale. Este mecanismul care motiveaza existenta genelor omoloage dar cu un mesaj genetic diferit. prezentand in structura lor microsecvente repetitive. gena care codifica colagenul la pasari contine un exon format din 54pb. Datorita metodelor si tehnicilor tot mai perfectionate de studiu in genetica. fragmentele de restrictie pot servi ca trasori in hibridizarea ADN-ului cu scopul identificarii secventelor repetitive. c) Duplicatia genei si excizia intronilor.

al doilea mecanism. f) Crossing-over inegal. ca unitate de structura. e) Duplicatia genelor si insertia de introni. exprimand o secventa polinucleotidica cu mesaj genetic din molecula ADN-ului cromozomal. transcriptia catalizata de ARN-polimeraza II. Este mecanismul prin care se pot forma gene duplicate separate de un intron non-repetitiv.gene ribozomale. excizia unui intron la una din cele doua gene.functionale. . iar rozatoarele au doua gene. care transcriu sinteza ARN ribozomal sub actiunea ARN. in componenta ei sa fie insertionat. Este posibil ca prin duplicatia unei gene. Caracteristicile genei in raport cu cromozomii din genom Gena. incepe polimorfismul molecular (fig. functie si recombinare. Datorita heterogenitatii structural . este explicata prin excizia intronilor. sunt genele implicate in sinteza si reglarea genetica a proteinelor. fata de gena ancestrala presupusa ca ar fi avut 8 exoni si 7 introni. 2. la soarece o gena are doi introni (la fel ca la pasari). corespunzator unui intron ca lungime si structura microrepetitiva. . iar prin evolutie s-a pierdut unul la gena omoloaga.polimeraza.gene care codifica sinteza ARN transport sub actiunea ARN polimerazei III. Aceasta diferentiere in introni a geneleor pentru insulina. 198 .49). Dupa cum se observa prin aceste mecanisme incepe diversificarea structural-functionala a genelor.gene din componenta operonilor. se considera ca locusurile in cromozomi pot fi ocupate de trei clase de gene: . a tipurilor de acizi ribonucleici (ARN). Un exemplu este gena pentru ovotransferina la pasari care cotine 17 exoni. prezente la rozatoare.detin in genom o singura gena care codifica insulina. prezinta unele caracteristici in raport cu cromozomii. Si anume se considera ca gena ancestrala pentru insulina a avut doi introni. Daca la pasare gena contine doi introni. care difera structural si informational ar fi cosecinta a doua mecanisme in evolutia genei: un mecanism legat de duplicatia genei ancestrale. d) La rozatoare prezenta a doua gene pentru codificarea insulinei. un segment polinucleotidic non-informational. a doua gena numai un intron.

ca forma contrastanta a genei. sumativ. Cand in locusul ocupat intitial de gena ancestrala sau „salbateca" (de origine) gasim variante alelice. 199 . crossing-over inegal. Prin dedublare si mutatia genei se presupune ca mecanism in evolutia lanturilor polipeptidice din componenta globinei din structura hemoglobinei (Hb). genele au o dimensiune si ocupa o anumita pozitie in crornozom pe care o denumim locus. Cuplul alelomorf ocupand acelasi locus pe cromozomii omologi. inclusiv la om. Sunt cupluri de cromozomi omologi care au pe un locus variante alelice.1. dedublari sau recombinari intergenice (crossing-over inegal).2. fiecare tip de alela exprimand trasaturi graduale ale caracterului manifestat fenotipic.Locusul si formele alternative ale genei prezente pe cromozomi La eucariote. Polimorfismul alelic poate fi stabilit prin metoda cartarii genetice sau prin metoda de restrictie genica.1. Formele alele sunt rezultate evolutive realizate prin urmatoarele mecanisme: mutatii punctiforme. se considera polialelism sau polimorfism alelic. Alela este varianta modificata a unei gene intr-un locus dat pe crornozom.1. Polialelismul In evolutia bio-genetica. gena se poate prezenta sub forme alternative. poate fi separat prin diviziimea reductionala in meioza organismelor cu reproducere sexuata. In genomul celular. Cum genele alele. 2. o gena salbatica a suportat o succesiune de evenimente care au determinat modificarea mesajului informational initial. Deci locusul este spatiul si pozitia unei gene in crornozom. Alela. convergent. Formele alternative ale genei „salbatice" sau ancestrale le numim alele. prin dedublarea accidentala a unei gene sau prin dedublarea asociata cu mutatia unei gene. salbatice determina exprimari fenotipice diferit nuantate ale aceluiasi caracter in raport cu eel determinat de gena ancestrala sau de origine. sunt implicate in definirea aceluiasi caracter sunt numite cupluri alelomorfe. ca efecte genice s-au realizat variante alele pentru acelasi caracter. De exemplu prin mutatii punctiforme.

se considera ca duplicatia genelor ancestrale a fost mai putin divergenta pentru exoni si accentuat divergenta pentru introni. care le diferentiaza. dar cu locusuri diferite in cromozom. pot fi cu efecte „deviante" fenotipic. Genele cu exoni comuni. sau unul determinat de variantele alelice derivate din gena salbatica.Prin cartarea genica se identifica situsurile unde s-au produs mutatii genice. Aceasta ipoteza ar fi un argument explicativ de ce exonii comuni in genele nealelice au lungimi foarte scurte. In functie de numar. Cartarea de restrcitie este metoda de identificare a seriei liniare a situsurilor din fibrila de ADN cromozomal. o copie a genei ancestrale (de origine) a evoluat catre o mutatie cu schimbarea locusului. Prezenta genelor nealelice prin locusul ocupat. Prin metoda de cartare a fragmentelor de restrictie s-a evidentiat existenta in genom a genelor cu locusuri diferite pe cromozom. consecinta unui mecanism de mutageneza genica. formeaza o gnipare numita familie multigenica sau baterie mutligenica. lungimea exonilor si intronilor din structura genelor duplicate. a ramas la functia si locusul initial (fig-49). 200 . Indivizii componenti ai populatiei prezinta caracterul determinat de gena salbatica. Este metoda de cartare a situsurilor de restrictie secventiala. Metoda permite identificarea variantelor alelice nonnale sau mutante in constitutia genetica a individului. dar cu exoni comuni asigura sinteza de proteine „identice" sau inrudite. uneori. cu dimensiuni inegale. sau in genofondul populatiei. Se considera ca dispersia acestor gene in locusuri diferite pe cromozom este rezultatul duplicatiei genice ca mecanism in evolutia biogenetica. cu efecte secundare in modificarea caracterelor exprimate fenotipic. sau cu locusuri pe cromozomi diferiti in genomul celulei. rezlutate prin duplicatii seriate si mutatii seriate plecand de la gena salbatica (ancestrala). in timp ce alta. Se considera (ca principiu al duplicatiei genice) ca prin acest proces. dar care au si exoni comuni. care. au lungimi variabile. dar nu identifica mutatiile din fibrila ADN. S-a mai constatat ca familia multigenica poate fi grupata pe acelasi cromozom. in timp ce intronii.

Este posibil ca familia multigenica distribuita pe cromozomi diferiti sa fie rezultatul unei divergente genice insotita de conversia genica . Regruparea genelor cu exoni comuni este conditia de a mentine sinonimia functionala a genelor cu convergenta transcriptionala in edificarea unui caracter. dar care ocupa aceeasi pozitie in raport cu cromozomul care a raportat conversia. Familia de gene inrudite grupate pe un cromozom.49 Duplicatia genei in evolutia genomului. 14 Conversia genica . Conversia genica este sinonima cu transcriptia (Finchman .GENJL IV W L€T. 201 . cu material genetic de la un cromozom neomolog. nu sunt inrudite cu genele prezente pe acelasi cromozom dar care ocupa locusuri diferite si codifica alte caractere exprimate fenotipic.LETALA MUTATIS DUBLAf?E\ GENETICAK AC CI DEN-J \ Y~? T GENE DUPLICATE OMUTAT/E GENICA NELETALA CONTINUAREA MUTATlEi SI SELECTIA NATUff'ALA GENE CU OOUA FUNCTtl OIF Eft IT E Fig.inlocuirea de material de pe un situs ADN din cromatida unui cromozom. 1971).Day.

E. Se considera ca dispunerea in tandem a unei gene cu formarea unei familii multigenice pe un cromozom. HLA-D cu 12 variante si HLA-Dr cu 10 variante alelice. Sunt mecanisme posibile in evolutia genomului. ar fi o consecinta evolutiva a necesarului de proteina codificata de respectiva familie. IgGi. cand. localizata pe cromozomul 14 uman reprezentata de: IgAi. 202 . localizate pe cromozomul lp32 . a avut loc o evolutie „divergenta". Familia geneleor care determina sinteza histonelor localizata pe cromozomul 7q32 . Familia de gene pentru IgJ. implicate in determinarea unui grup de caractere cu functionalitati sinonime sau „inrudite". a organismului. Din genomul uman putem prezenta ca exemple urmatoarele familii multigenice: Familiile de gene pentru histone si ARNr. necesare in cantitate mai mare pentru activitatea celulei. Familia de gene pentru antigenele imunoglobulinelor. Familia genelor pentru sistemul eritrocitar Rh respectiv gene C.A cu 30 variante alelice. e localizata pe cromozomul lip 1205 -pi208. ordonate in tandem pe fibrila ADN-ului cromozomal. Familia de gene pentru sistemul HLA (human leucocyte antigen) localizata in cromozomul uman 6p2105-p23. In genomul uman gasim multiple „baterii mutligenice" sau familii de gene.D. y. IgK. dispuse in tandem. formata din: HLA. IgGi. HIA. H3 si H4 constitutiva din 10-40 secvente repetitive. HLA-B cu 40 variante alelice. prin duplicari au rezultat gene „identice" (implicate in definirea aceluiasi caracter. dupa duplicatia genica si separarea genelor din familia multigenica.q36. 5. IgA2. sau a unor componente transcrise. IgKC. Cand genele inrudite se gasesc cu locusul pe cromozomi neomologi. reprezentata de histonele Hi. IgG3. a conversiei genice. IgDj. Familia genelor pentru globulinele p. Igl si IgM. dar diferite fenotipic) aliniate in tandem. IgE. este consecinta translocatiei genelor.Familia de gene este regrupata deoarece. IgKV cu localizare pe bratul „p" al cromozomilor 21.HLA-C cu 8 vairante.

diferentiere si dezvoltarea organismului. realizat in zona genelor p si 8. a fost demonstrata de Yanovski prin mecanismul „suprimare cu acoperire". Liniaritatea genelor in cromozom Consemnata de Morgan si Muller la Drosophila melanogaster.2.1. Cel mai demonstrativ este exemplul legat de genele p si 5 care au locusul pe cromozomul 11 uman. Efectul acestui crossing-over inegal il gasim in patologia umana. y . pe baza studiilor familiale a sistemelor genetice eritrocitare si plasmatice. formand o fibrila unica fara discontinuitati spatiale. Acest mecanism demonstreaza liniaritatea genelor in cromozomi. Exemple care confirma liniaritatea genelor pe cromozomii umani sunt multiple.Lepore varianta Hollandia care are un lant polipeptidic combinat : 22 aminoacizi corespund mesajului din gena 5. rezulta ca si genele sunt linkate. sunt inlantuite intre ele. Cum genele sunt secvente informationale din fibrila ADN cromozomal.2. Crossing-over inegal realizat pe bratul „p" al cromozomului 11 uman unde. fund transmise grupat. in numar inegal de la gena (3 si 5. Conceptul de „linkage genie" este extins si la cromozomii umani. 2. sau prin interrelatia familiala a sistemului genetic eritrocitar cu diverse sindroame genetice din patologia umana. in profaza meiozei reductionale s-a produs un schimb inegal de segmente cromatidice. Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi In genomul uman exista un numar foarte mare de gene ce detin mesaj genetic codificat. iar 50 aminoacizi de la gena p. care este fara discontinuitati spatiale. referindu-se la genele cu locusuri foarte apropiate si la genele cu locusuri indepartate intre ele.1. liniar. Dar fibril a de ADN este organizata si dispusa pe toata lugimea cromozomului. Conceptul de „linkage genie" a fost elaborat inca din 1951. Cum genele p si 8 sunt adiacente (vecine). 203 . cu implicare in mecanismele si procesele de crestere. S-a observat ca prin crossing-over inegal a rezultat o gena „hibrida" care contine un amestec de secvente nucleotidice. cunoscut ca sindromul Hb . y . ( S-a demonstrat si experimental liniaritatea genelor de catre Yanovski care a lucrat pe molecula ADN-ului de la bacteriofagi ). (3 si 5. Este o recombinare inegala. sunt ordonate locusurile genelor s.2. dar prezente pe acelasi cromozom.

Renwick considera ca doua gene pot fi in raport sintenie (pe acelasi cromozom) dar nu si cuplate prin vecinatatea pozitiei pe cromozom. Sistemul Rh este determinat de trei cupluri alelice CDE.50). introduce notiunea de sintenie. Pentru analiza linkage-ului genie se poate folosi metoda „double -backross". genetic de alela dominanta D (in stare homozigota DD sau heterozigota Dd) iar reactia negativa la alela recesiva „d" in stare homozigota. reactia antigenica pozitiva fiind determinata.In perioada 1951-1955 erau acceptate trei grupe de ^linkage genie" pe cromozomii autozomi din genomul uman: linkage intre genele sistemului genetic Lutheran si sistemul secretor (Mohrl951) linkage intre sistemul Rh si eliptocitoza stabilit de Lawler (1954). Analizandu-se caracterele determinate de doua cupluri de gene nealelice D si Fy la descendenti stabilim genele primite de un copil. adica prezenta a doua sau a mai multor gene pe un singur cromozom. 204 . In populatie. de cuplul parental heterozigot. Un exemplu prin care sa demonstram linkage genie este complexul de gene care codifica sistemele genetice pentru Rh si Duffy. desi genele sunt inlantuite. care pot fi dominante sau recesive. in care un genitor sa fie dublu heterozigot Dd / Fya Fy . Renwick (1966). referindu-se la genele cu locus pe acelasi cromozom. iar celalalt genitor dublu homozigot receziv (dd / Fy Fy ). Sistemul Duffy fiind conditionat de un cuplu alelic Fya (dominanta) si b Fy (recesiva). urmand a se observa exprimarea fenotipica a celor doua caractere in filiatia familiala. linkage genie intre sistemul ABO si sindromul Nogel-Patella (Renwick si Lawler (1955)). indivizii pot fi Rh+ sau Rh". iar in cazul nostru caracterele sunt pentru Rh si Duffy (fig.

% dd Fyb Fyb. inlantuite teoretic. se confirma ca cele doua cupluri de gene pentru doua caractere diferite. conform configuratie „cis" sau „trans".Thomson (1986) au elaborat un rationament si calcul pentru a stabili linkage-ul genie si anume: 205 . 50% Rh* si Duffy pozitiv 60% Rh.si Duffy negativ Fig.F b d d f u . % DD Fyb Fyb. ar fi trebuit ca descendentii sa prezinte patru genotipuri diferite si tot atatea asocieri fenotipice a respectivelor caractere: VA Dd / Fya Fyb. Dar raportul de segregare fund de 1:1. Linkage-ul genie al genelor CDE si Duffy (+ si -) pe cromozomul n°l urnan . % dd Fya Fyb. au locusuri diferite pe acelasi cromozom si se transmit grupat. adica un raport de segregare de 1:1:1:1. ceea ce ar fi insemnat ca genele sa fie neinlantuite si sa se combine aleatoriu. J. Thomson si M. Genele celor doua sisteme genetice inlantuite au locusurile pe bratul „q" al cromozomului 1 uman. 50 Raport de segregare 1:1. Daca locusurile genelor pentru Rh si Duffy nu s-ar fi gasit pe acelasi cromozom.

lA. Dar s-a demonstrat ca raportul de segregare a doua cupluri nealelice..Apar raporturi de segregare ca abateri de la legile mendeliene cu un linkage genie neechilibrat. care ar fi corespuns dihibridarii. sau posibilitatea reproducerii indivizilor din populatii diferite. In concluzie se poate spune ca intr-o populatie panmictica. de dinamica unei populatii. in absenta remanierilor cromozomale. sau absenta neomutatiilor. naturala. deflcienta etc. cand numarul de generatii care au succedat din momentul amestecului a fost mic si insuficient pentru realizarea combinatiilor alelice in populatia devenita heterogena genetic. 206 . Remanierile cromozomale ca: inversiile. fiind cazul a doua cupluri de gene nealelice pentru doua caractere diferite daca aceste cupluri n-ar fi inlantuite. pot fi si rezultatul unor selectii naturale favorabile sau nefavorabile. duplicatia. atunci am fi avut un raport de segregare de 9/16. Prin amestecul a doua populatii cu frecvente diferite a cuplurilor alelice inlantuite. mentionam: Aparitia de neomutatii in populatie la nivelul genelor analizate si exprimate fenotipic. In exemplul mentionat. Prezenta combinatiilor alelice cu frecvente variabile (crescute sau reduse) in populatie. 3/16. 3/16. Aceste abateri. inlantuite pe acelasi cromozom este XA: XA (50 : 50) in loc de V*\ lA.Sunt cazuri cand raportul de segregare a genelor inlantuite nu exprima un „linkage echilibrat". Ca mecanisme si factori implicati in nerespectarea segregarii intre genele inlantuite cu locusuri pe acelasi cromozom. cu locusi diferiti pe cromozomi omologi. caracterele controlate de cupluri alelice diferite dar inlantuite. care determina un dezechilibru in frecventa genelor legate intre ele (inlantuite) sunt rezultatul unor mecanisme in evolutia genomului. este asemanator monohibridarii (analiza unui singur cuplu alelic). 1/16. care modifica raporturile si pozitia genelor pe cromozomii omologi. prin segregare si transmitere la descendenti. l A. in absenta crossing-over-ului cromozomilor omologi. raportul de segregare.

vol.1. Crossing-over-ul este schimbul de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in profaza primara a diviziunii reductionale.2. Crossing-over-ul O alta particularitate a genelor in raport cu cromozomul pe care an locusul. este crossing-over-ul (fig.3. II) 207 . in meioza. Este mecanismul fiziologic de recombinare intre cromatidele cromozomilor omologi.(Procesul va fi dezvoltat la variabilitate.materna si paterna pe acelasi cromozom. Prin crossing-over se constituie noi constelatii genice de dubla origine . 51).

51 Interpretarea teoretica a crossing-overului.entromer Doi cromozom't omologi treclnd prin sinopsa In meioza pent i 2 cro Fiecare cromozom duplicat pentru a forma 1 ma tide diviziune meiotica C e n t r o m e r e . 208 .over gameti Fig.aici 2 cross.duplicate a doua diviaiune meiotica urmata Cro sing over Intre o pereche de cro ma tide P a t r u gameti hapIoi21 format!.over si doi noneross.

aceasta clasa se subdivide in: Gene comune sau domestice al caror numar reprezinta 1/5 din totalul genelor informational active din genom.4. Genele din clasa complexa se gasesc in genomul celular in copie unica sau duplicate. muscularul. Gene specifice. daca raportam cifra la numarul genelor de 35000 si peste 90% sin genele care codifica in orice tip de celula (Covic Sefanescu Sandovici. in care sunt inscrise mesaje genetice.40000 gene functionale. familii si superfamilii de gene. unde indeplinesc functii esentiale pentru viata celulelor sau sunt implicate in procesele de citodiferentiere a unor celule cu structura si functii strict specifice. Sunt numite si gene clasa a Il-a. etc. In raport de functie. Conform criteriului de prezenta si functie in genom. 2004). distingem clase. Genele in copie unica prezente in genomul celulei se prezinta in cuplu alelic in raport de cuplul cromozomilor omologi din celula somatica diploida. Aceste gene supresoare. activitate si dispunerea in genom. implicate in „cresterea tumorala". Sunt genele implicate in sinteza si reglarea sintezei de proteine in celulele eucariotelor.2. care trecute in 209 . a) Clasa genelor complexe. se estimeaza ca in genomul uman sar gasi in jur de 35000 . Se estimeaza ca gena unica are capacitatea sa-si decodifice mesajul inscris in structura sa aperiodica. precum si in raport de enzima care catalizeaza transcrierea mesajului in molecula de ARN. Gena unica poate sintetiza 104 molecule ARNm. Genele comune sau domestice alcatuiesc complexul de gene din componenta operonilor (gena reglatoare promotor. De regula sunt catalizate pentru transcriere de ARN polimeraza II. intr-o molecula de ARNm. pot fi considerate si gene supresoare.1. pin produsul transcris si translat . Pot fi considerate gene specifice . adica aproximativ 7000 gene. sunt considerate genele care sunt implicate in citodiferentierea unor celule specifice ca structura si functii. operator. de exemplu neuronul. Gene in copie unica. Genele din clasa complexa sunt prezente si active in genomul fiecarei celule din structura organismului. Tipuri de gene in genomul eucariotelor Luand in consideratie rezultatele obtinute din „Proiectul Genomului Uman" (inceput in 1980 si reorganizat).proteina „supresoare" au actiune blocanta asupra dezvoltarii celulelor canceroase. gene structurale).

dupa criteriul enzimei ARN-azei I.este cvasifunctionala in transcrierea mesajului genetic inscris in structura sa. reprezentata de aproximativ 150. cu localizare pe cromozomii 1 si 6. In aceasta familie. La randul lor. Se apreciaza ca aceasta familie ar fi reprezentata de cca 1300 gene. genele care controleaza. iar transcrierea in ARNt este catalizata de enzima ARN polimeraza III. in prezent. Superfamilia genelor HLA . formeaza o familie ce codifica lanturile polipeptidice din structura globine din Hb. Sunt geneticieni care desemneaza a fi o familie de gene clasa I. Gena duplicata .citoplasma dupa sinteza sa asigure 10 lanturi polipeptidice identice (Israil. In cursul evolutiei biogenetice a eucariotelor. Genele duplicate se pot stabiliza si functiona prin selectia genica. b) Familii si superfamilii de gene in genomul eucariotelor. Datorita numarului foarte mare si cu o structura aproape identica. Copiile genice pot fi grupate cu dispunere in tandem in cromozom. pg 92). unele gene in copie unica s-au duplicat. Prin duplicatie se obtin pseudoenele. aceste familii se grupeaza in trei clase: 210 .Genele HLA care formeaza complexul major de histocomatibilitate (MHC) sunt localizate pe bratul scurt (p) al cromozomului 6 din genomul uman. Familia genelor ARNt. ocupand mai multe locusuri unde se grupeaza gene diferite. Genele acestei familii au secvente nucleotidice mici.polimeraza I. Gene duplicate. formand o familie sau superfamilie de gene. 2000. sinteza. Ca exemplu de gene duplicate si devenite functionale sunt genele unice duplicate care. in zona organizatorilor nucleolari. Majoritatea genelor ARNt sunt dispuse dispersat sau in tandem. Superfamilia HLA. HLA-C si HLA-D.pseudogena . sau copiile genei sunt dispersate pe diversi cromozomi neomologi din genomul celulei. genetic. Genele din componenta acestei familii pot fi dispuse in tandem sau dispersate pe cromozomi neomologi. Transcrierea mesajului in moleculele ARNr este catalizata de enzima ARN. histonele alcatuiesc o superfamilie. HLA-B. Este o familie numeroasa.200 gene. Genele din aceasta familie se gasesc dispuse in tandem pe bratele scurte (p) ale cromozomilor acrocentrici. se divide in patru familii de gene HLA-A. este gena duplicata 0 care codifica sinteza unui lant polipeptidic din clasa pglobinei. Este clasa de gene care grupeaza genele prezente intr-un numar inalt de copii in genomul celulei. Familia genelor ARNr . Superfamilia genelor pentru histone.

S. etc. De exemplu familia G. sau genele mobile au fost descoperiti de Birnstiel si confirmati de catre MC. Transpozonii. se apreciaza ca aproximativ 45% din totalul secventelor repetitive sunt rezultate din transpozoni si retrotranspozoni. genele HLA-B de 20 alele diferite. prezinta sub familiile IgGi. Aceasta capacitate de sinteza a fost evidentiata de existena a trei clase de gene care codiflca lanturile polipeptide din structura anticorpilor.IgG3 si IgC4. IgM. distincte prin specificitatea unor determinanti antigenici. dar mai ales prin numarul lor in genomul celular.o Clasa I grupeaza genele HLA-A.HG. Prezenta lor in genomul uman este numeric redusa. contine genele pentru componentele complementului C2. IgE. SINES. o Clasa III. sau sunt disperate pe cromozomi diferiti. IgD. Organismul uman are un potential genetic de a sintetiza 108 .1010 tipuri diferite de anticorpi. IgG. notate cu H pentru catenele. /x.C (2001). Fiecare familie este impartita in sub familii. Transpozonii si retrotranspozonii Reprezinta o clasa foarte importanta prin efectul dezorganizant al activitatii genomului. 5. cu K si y pentru catenele L. desi ca structura genele prezinta unele asemanari. Alu si elemente asemanatoare retrovirusurilor (transpozoni fosili). iar genele HLA-C prezinta 5 alele diferite. e. C4 si proactivatorii C3. Genele de tip HLA-D sunt reprezentate de 6 alele diferite. IgG2. c) 211 .. Superfamilia imunoglobulinelor contine familiile : IgA. Genele superfamiliei imunoglobulinelor pot fi grupate cu dispunere in tandem. Din datele publicate de I. iar familia genelor pentru IgA are doua sub familii IgAi si IgA2. HLA-B si HLA-C. a. In genomul uman s-au identificat urmatoarele familii de transpozomii: LINES. De exemplu genele HLA-A sunt reprezentate de 15 alele diferite notate de la Al la A15. Fiecare familie de Ig este reprezentata de un multiplu de gene diferite.Premiul Nobel in 1983). y. Clintock (1950 . Superfamilia imunoglobulinelor este divizata in cinci familii de gene. o Clasa II este reprezentata de familiile de gene de tip HLA-D si HLA-Dr.

sau cand il exprima. normala sau mutanta de a induce un caracter in fenotipul individului. normala sau mutanta. a) Penetranta este capacitatea unei gene de a se exprima. Cand gena dominanta este prezenta in doza unica (heterozigot) sau doza dubla (homozigot) iar gena recesiva in doza dubla (cuplu alelic 212 . finalizand prezenta unor trasaturi de caracter in fenotipul individului. Este frecventa unei gene dominanta sau recesiva.Retrotranspozonii . prezenta in genomul celulei nu-si exercita intotdeauna capacitatea de a-si exprima mesajul printr-un caracter fenotipic. Exemple de retrotranspozoni sunt familia LINES 1 si familia Alu.sunt secvente nucleotidice transpozate prin intermediul ARN-ului.1. de a induce un caracter exprimat fenotipic. Cand un caracter are un coeficient de exprimare sub valoarea de 100% se considera penetranta redusa sau variabila (incompleta). caracterul poate avea grade variabile de manifestare. Variatii in expresia genelor O gena. familii si superfamilii. Varianta este conceptul „totul sau nimic". 3. Transpozitia transpozonilor in retrotranspozoni se face sub actiunea transcriptazei inverse.1 nsusi rile si functiile genelor Genele. in doza unica. Aceste particularitati sunt cunoscute sub denumirea de penetranta si expresivitatea genelor. Fenomenul de penetranta este bine observat la cuplurile gemelare univiteline (monozigoti). au insusiri particulare indeplinind functii „precise" in mecanismele materializarii informatiei genetice pe care o detin. sau grupate in clase. 3. prin analiza caracterului pe filiatie directa sau in izolatele umane.

sa intelegem manifestarea graduala a unui caracter la indivizii din populatia umana. calitativ sau cantitativ a aceluiasi caracter la indivizii din grupul familial sau la indivizii conspecifici. Penetranta incompleta poate fi comparata partial. ca urmare genele activeaza in doza dubla. desi prezenta in genomul celulei. se poate ajunge pana la reducerea numarului degetelor palmo-plantare). forma care poate fi moderata.cu un cuplu alelic dominant sau recesiv. 5 Heterozigotii care au gena dominanta in doza unica. sau pe cromozomi diferiti. intre gene nealelice. Homozigotii . caracterul (determinat genetic) este exprimat. ajuta sa intelegem mecanismele si factorii care influenteaza expresivitatea. 213 . Exceptie de la aceasta regula este procesul de epistazie. Este manifestarea nuantata fenotipic. Exemple de expresivitate variabila sau incompleta la om pot fi: manifestarea particulara a hexodactiliei la nivelul membrelor. cu fenomenul de epistazie. dar cu implicatii convergente in definirea aceluiasi caracter. proces caracteristic pentru exprimari fenotipice controlate de alele recesive. a etrodactiliei (cand de la o „simpla" sindactilie. Notiunile de „penetranta incompleta" si „expresivitate variabila". este non-functionala. Manifestarea graduala. a unui caracter (expresivitatea variabila) este conditionata de mai multi factori: natura biochimica si raportul dintre genele alelomorfe. cauzata de o gena recesiva nealelica. b) Expresivitatea reprezinta gradul de expresie fenotipica a unui caracter. ca termen altemativ. considerandu-se penetranta completa1 . Penetranta cu expresivitate completa sau incompleta. ar fi expresia constitutiei genotipului individului. aceasta isi exercita functia de determinism genetic. Kelly (1980) considera ca penetranta incompleta ar fi rezultatul interactiunii mai multor alele mutante cu locusuri pe acelasi cromozom. cantitativ sau xalitativ. fara o conditie „speciala" a mediului ambiant. Expresivitatea. precum si a relatiilor intergenice. usoara sau severa. In general penetranta completa este caracteristica genelor dominante. cand gena dominata. de raportul cuplurilor alelomorfe cu factorii de mediu (poligenia de exemplu).homozigot). este „rata de manifestare" a unui caracter. de polialelie.

este gena care actioneaza indirect asupra genei operator din componenta operonului. cunoscandu-se ca molecula proteica este etapa primara in definirea fenotipica a caracterului. d) Gena reglator . cu factorii de mediu. ar contine cca. implicate in definirea caracterului. Detin mesaje genetice a caror informatii sunt transcrise moleculelor de ARNn. genele pot fi: a) Gena promoter . Dimensiunea se apreciaza la aproximativ 30 pb. Situsul genei promotor precede locusul genei care initiaza transcriptia informatiei genetice in „structuri" specifice de ARNm. Sunt secventele care preced locusul de start a genelor implicate in transcrierea ARNm b) Gena operator . particulara diverselor familii. denumita represor.Expresivitatea caracterului depinde de genotipul individului de factorii endogeni si exogeni. sau de raportul combinatiei cuplurilor de gene nealelice. 3. ajungandu-se la un numar de cca 3000 pb.2. Are locusul pe acelasi cromozom cu operonul. Are rolul de a regla activitatea genelor structurale. ar fi consecinta diverselor mutatii. prin repetabilitate. Deasemenea expresivitatea caracterului este conditionat de constitutia genetica corelata. ( A se vedea sinteza proteinelor) 214 . putandu-se cupla sau decupla de proteina represor determinata genetic de gena reglator. Penetranta si expresivitatea variabila. Functia heterocatalitica a genelor Este functia genelor implicate genetic in sinteza proteinelor. Dupa Jones (1987) si Lee (1987). catalizat procesul de ARN-polimeraza. secventa 5'-TATA-3' s-ar repeta aproximativ 750 de ori.urmeaza ca locusurile genei operator. ARM si ARNr.este secventa de nucleotide care are locusul dupa pozitia genei promotor. promotorul care interconditioneaza cu ARN-polimeraza II ar prezenta secventele consens 5'TATA-3' si 5'-CCAAT-3\ care s-ar repeta (Barsh si Eptein (1989)). sau pe cromozomi diferiti. c) Genele structurale . Ea actioneaza prin intermediul unei proteine pe care a determinat-o genetic. iar secventa de 5'-CCAAT3'. In raport cu rolul exercitat in functia heterocatalitica. interferential.este necesara pentru initierea transcriptiei informatiei genetice. La eucariote. 80-100 pb.

mutatia genelor reglator. obtinandu-se molecule cu calitati structural-functionale anormale.e) Genele mutante . In functie de rolul proteinelor (inductori morfogenetici-explicam etiologia genetica a malformatiilor). Modificarea structurii unei gene eveniment rar. implicarea in infrastructura celulelor. a caror functie poate fi esentiala pentru integritatea structuralfunctionala. 3. asigura integritatea structuralfunctionala a organismului pe parcursul vietii sale. in anumite limite. Odata constituit zigotul. promotor sau operator. esentiale pentru individ. codificat. sau absenta unor activitati genice. sau gena reglator. in acelasi moment ontogenetic. dereglarea homeostaziei moleculare si functionale a organismului.dismetabolii. Genele mutante. mesajele necesare pentru definirea integrala a viitorului individ. diferentierea. operatoare. contine intregul potential genetic. ca unitati genomice „functionale". dezvoltarea. morfo si histodisplazii. induce: sistarea sintezei de proteine. in care sunt inscrise. rezultat din procesul de fecundatie intre spermie si ovula. Consecintele pot fi urmatoarele: mutatia genei structurale deregleaza sinteza proteinelor (enzimelor). in populatie. a organismului. Mutatiile genice sunt „responsabile".3. regenerarea fiziologica. genetic. Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice Zigotul. sau este transmisa pe generatii familiale sau in populatie daca modificarea genei s-a produs in celulele gametice. genele din genomul viitorului organism. ca imitate biologica in populatie. este transmisa generatiilor celulare care succed prin mitoza (mutatii in celulele somatice). in toate functiile care.) in organism apar dereglari in activitatea celulelor. in general. promotor. nu-si incep activitatea de determinism genetic. etc. Gena mutanta poate fi: o gena structurala. cu implicare in cresterea. in componenta enzimelor . tesuturilor. au rol etiologic in majoritatea bolilor cu determinism genetic in familie. de mecanismele implicate in evolutia bio-genetica a fiintelor vii. 215 .

(xp2 2 A2 . unele cupluri alelice devin „active". Sunt indivizi heterozigoti la care o alela se comporta ca gena „dominanta" in copilarie si „recesiva" la maturitate in timp ce alela omoloaga este inactiva in copilarie. gama(y). omul prezinta mai multe tipuri de hemoglobine (tabel IX) Perioada Embrionara Gower I . s. Ontogenetic. Fiecare gena are 0 incarcatura calitativa si cantitativa determinata in timp biologic ereditar al individului (activitate pe perioade ontogenetice). dar functionala la maturitate (probabil mecanismelor de pleiotropie genica. 1970. diferite intre ele prin numarul si ordinea aminoacizilor. In structura hemoglobinei (componenta proteicaglobina) normal. Brimhall.). beta((3) si delta(8). exercitandu-si functia de determinism genetic. in mod normal. exprimat diferential fenotipic) este sistemul genetic eritrocitar al hemoglobinelor umane (Kleihaner.Studiile cronogenetice16 au consemnat ca dupa fecundare si consituirea genotipului zigotic. Ca exemplu este cazul unor indivizi care in copilarie au parul blond sau roscat. sau isi exercita functia strict in anumite perioade ontogenetice. iar spre maturitae culoarea parului devine bruneta sau castanie.0:2 £2 Fetala Adult Fetala .se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. alfa(a) . etapizat. altele isi mentin starea de „inactivitate".e4 Gower II . sau un mecanism special de epistazie). y.01272 A l . Aceste lanturi polipeptidice sunt notate simbolic : epsilon (e). 216 . Un exemplu care convige despre activitatea genomului pe perioade ontogenetice. 1974. p si 5.a252 16 Cronogenetica . apar cinci tipuri de lanturi polipeptidice. sunt aparent active.a. (cand acelasi caracter. a. sintetizate pe perioade ontogenetice ale omului. Structura primara a fiecarui lant polipeptidic este determinata genetic de genele structurale s.

La nastere HbF reprezinta 70-80% din totalul Hb al nou-nascutului. care la nastere o gasim in concentratie de 20-30%. inca din luna a cincea a perioadei fetale incepe a se sintetiza HbAi. fiind inlocuita cu HbA]. Spre maturitatea biologica a individului. 217 . Analiza cronogenetica a aparatului genetic care determina hemoglobinele. gene inactive. este urmatoarea: in primele luni ale embriogenezei se sintetizeaza hemoglobina Gower I si apoi Gower II. hemoglobina care va domina perioada fetala a dezvoltarii intrauterine a produsului de conceptie. HbF scade rapid. gene latente.Tipul de hemoglobina prezenta pe perioade ontogenetice este in raport cu activitatea cronogenetica a familiei genelor care determina acest caracter: gene active. Spre sfarsitul lunii a treia de sarcina. deoarece. incat dupa primul an de viata postnatala o gasim in concentratie de 1-2%. HbAi este inlocuita cu HbA2. hemoglobinele embrionare incep a fi inlocuite de hemoglobina fetala (HbF).

este inscrisa in structura aperiodica a ADN-ului si decodoficata de moleculele de ARN (acizii ribonucleic!). reglata de fluxul informatiei genetice. 7RAN5CI ^ADN ARNp'm . Sinteza proteinelor. (fig. NUCLEUACITOPLASMA V ^ unitoieo 30S unitcteoBOS ribozo?r. 53).i ©mtroni TRANSCRIPTIA ^Ank'. 52.CAPITOLUL V SINTEZA SI REGLAREA GENETICA A SINTEZEI PROTEINELOR Sinteza proteinelor cu structura si functii specifice este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism. fig. este programata genetic.

MATURAREA ARN m .

1983) 218 . 52 Schema generala a sintezei proteice la eucariote (dupa Robert.TRANSFORMER* proielne Fig.

Fig 53 STRUCTURA SI SINTE-ZA ARN-ului Compus din ARN sintetizat de ADN Pnr: initial este TRANSCRIPTIA MONOCATENAR nu este folosita o catena CATENA NONTIPAR are loc pe CATENA MATRITA catalizator ARN-POLIMERAZA se leagS sinteza cornplementantate SFAR§ITUL 31 AL RIBOZEJ ! A=U G=C DIRECTIA 5'3' .

principal! sintezei COMPLEME NTARITATEA BAZELOR .

si ARNt sunt transcrise de matrite genice ale ADN-ului.ca baze puternice si citozina (C). timina. masa moleculara si structura moleculei. 220 . Acizii ribonucleici se caracterizeaza printr-o accentuata heterogenitate structurala si functionala in activitatea celulei.masa moleculara a ARN-ului mai mica si lungimea monocatenei mult redusa in raport cu molecula dublu catenara a ADN-ului. uracilul (U) . Aceste tipuri de ARN difera intre ele prin gradul de polimerizare. tree in citoplasma celulei. in structura ARN-ului este inlocuita cu uracilul. Acizii ribonucleici sunt moleculele care. ARN. prezenta in structura ADN-ului.ca baze pirimidinice.cu exceptia unor virusuri la care molecula de ARN este dublu catenara. . Dupa sinteza. Fiecare tip de ARN exercita functii „precise" in sinteza proteinelor celulare.(ribozom) si ARNt (transport). si nu prin mecanisme de translate a moleculei de ARNm. la eucarite si procariote dupa decodificarea mesajului genetic si sinteza la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. molecula ARNului este monocatenara. . pentoza care asigura polaritate moleculei de ARN. Moleculele de ARN. Sinteza ARNm este conditional de situsul promotor care initiaza transcriptia.1. Lungimea moleculei de ARN corespunde cu numarului de nucleotide decodificate din ADN.componenta glucidica din nucleotidele ARN-ului este riboza.baza pirimidinica. exceptand urmatoarele diferente: . . respectiv de dimensiunea genei decodificate. Monocatena ARN-ului este complementary cu segmental polinucleotidic decodificat din ADN.. Acizii ribonucleic/ (ARN) Structure fundamentals a ARN este aceeasi cu cea descrisa la ADN. guamina (G) . . dupa decodificarea ADNului si sinteza.ribonucleotidele din molecula ARN-ului contin ademina (A). In celula eucariotelor distingem trei tipuri de acizi ribonucleici: ARNm (mesager).. ARN-ulm este implicat in mecanismele de translate.

221 . ARNm va inregistra si transcrie mesajul genetic care. respectiv in zonele unde nu este ADN repetitiv. este heterogen. cele doua subunitati sunt disociate si liber dispersate in citoplasma. Fiecare subunitate constituie complexul ARN. In absenta ARN-ului. formand ribozomul.86S.28S. 5.86S si 5S au regiuni helicale scurte. Zonele eucromatice corespund ADN-ului nerepetitiv. Prin decodificarea matritei din ADN. ARN-ul ribozomal (ARNr) Prezent in celula in cantitate de 75 . Moleculele ARN. Ribozomii. ARN. gasim molecula ARN.2. complex denumit de Tibaldi unitatea functionala a cromozomului. are o masa moleculara variabila (in functie de dimensiunea genei care a fost decodificata). declansand procesele de translatie si sinteza proteinelor. Se caracterizeaza printr-o mare instabilitate metabolica. cu constanta de sedimentare 18 S si 33 molecule de proteine ribozomale. va fi inscris in sinteza si structura unei proteine specifice. ca organite citoplasmatice.5' la procariote si de cateva ore la eucariote. ARN-ul mesager (ARNm) Molecula de ARNm este monocatenara. In subunitatea 60 S sunt molecule ARNr cu constanta de sedimentare 5. 1. are capacitatea de reinnoire rapida. prin cuplarea complementara a bazelor azotate din structura. diferentiate prin constanta de sedimentare (S) de 60 S si 40 S. si proteine. prin translatie. Hetrogenitatea s-a stabilit in raport de masa moleculara si constanta de sedimentare (unitati Svedberg). 28S si 5S. descrTselle G. Palade. E.1. Durata de supravietuire a unei molecule variaza intre 3' . sunt formati din doua subunitati inegale.85% din totalul ARN-ului celular.. II gasim in componenta ribozomilor si/sau mitocondriilor citoplasmatice. Cantitatea de ARNm in celula este de aproximativ 5% din totalul ARN-ului celular. In prezenta ARNm cele doua subunitati se cupleaza. Folosindu-se uridina tritiata (marcare cu tritium) s-a costatat ca ARNm se sintetizeaza in zonele eucromatice ale cromozomului.1. In subunitatea 40 S.

Sylvester (1986). Greutatea moleculara a subunitatilor ribozomale este de aproximativ 1. sau polaritati functionale: la extremitatea 3'-OH este un brat liber lung. 14. 15. locul de sinteza a proteinei. care descifreaza mesajul genetic decodificat de ARNm din ADN. sunt cunoscute si sub denumirea de „organizatori nucleari". apreciaza la 200 . 222 . In prezent se estimeaza un numar de cateva sute si chiar mii de copii care asigura transcrierea ARNr. au estimat. ARNt este un micropolimer continand intre 75 .100 ribonucleotide. In 1971. pozitionand si ordonand aminoacizii. Attardi si col.6 milioane daltoni pentru subunitatea 60 S si de 900.ARNr se sintetizeaza la nivelul bratelor scurte (p) a cromozomilor acrocentric! (13. ARNt prezinta doua situsuri. Moleculele de ARNr asigura cuplarea ribozomului cu ARNm si acceptarea ARNt. Sinteza sa are loc la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. 1. 21. ARNr are un dublu rol: structural si catalitic (in formarea lantului polipeptidic prin legaturi peptidice). dar. Brajele scurte ale acrocentricilor. existenta a 1310 gene in genomul uman care codifica moleculele de ARNt. s-au identificat numai 497 gene care ar codifica ARNt. studiind structura si organizarea complexelor repetitive la nivelul cromozomilor acrocentrici. care analizeaza secventierea genomului uman. Adenina terminala de la bratul liber lung se va cupla cu aminoacidul pe care-1 va transporta. prin autocomplementaritate.000 d pentru subunitatea 40 S. Are rolul de transport al aminoacizilor. experimental.3. Prin cuplarea aminoacidului (forma activata a aminoacidului) de segmentul 3'-OH CCA. continand o secventa de trei nucleotide cu bazele CCA (in ordinea proximala -> distala). activati in prealabil. Initial este monocatenar.300 gene reale si aproximativ 200 pseudogene sunt implicate in sinteza ARNr 5S. ARNt il va vehicula spre ribozom. 22). ARN-ul de transport (ARNt) Este un ARNt adaptator. spre locul de asamblare si formarea polipeptidelor care se sintetizeaza la nivelul ribozomilor. locul de sinteza a ARNr. Gavrila (2004) mentioneaza ca prin metoda draft. va prezenta o structura secundara secvential dublu catenara si o structura tertiara in trefla.

La molecula ARNt. In prezent s-au identidficat 40 tipuri de molecule ARNt. Molecula ARNt are masa moleculara ce variaza intre 23000 . in celula ar trebui sa identificam existenta a 61 tipui de molecule ARNt. Un alt aspect important este ca i-ARN poate fi folosit in sinteza insulinei de catre celulele P . Moleculele mi-ARN ar avea functia de interferenta cu ARNm. dar unele molecule ar fi implicate in blocarea transcriptiei si fonnarii heterocromatinei. 22 nucleotide.a doua polaritate functionala (situs) este bucla prezenta in partea opusa a extremitatii 3'-OH. ARN-ul interference (i-ARN) In 2004. Aceasta redundanta asigura sinteza rapida si „corecta" a proteinelor in celule. Cum sunt unii aminoacizi recunoscuti de mai multi anticodoni. De asemenea. Moleculele de pre-mi-ARN sunt procesate de diferiti membri din familia ribonucleazelor clasa III.30000 daltoni. Fiecare tip de ARNt are un anume anticodon pentru un anume aminoacid. O molecula de ARNt se deosebeste de celelalte molecule ARNt prin anticodonul din bucla centrala. se poate considera existenta unei redundante informationale pentru ARNt. Este un ARN cu molecula foarte mica. Goldman a descoperit existenta unui tip de ARN: s i ARN (small interferig ARN). cu un numar de cca. Aceasta molecula este considerate un micro interferig ARN (m i ARN). Este bratul5' OH fosfosilat. bucla B care se ataseaza de suprafata ribozomului. 2004). dar este §i components integranta in mecanismul de reglare fina in expresia genelor din celulele normale. Molecula de i-ARN inhiba transcriptia. 223 . 1.pancreatice (M. bucla C care se cupleaza cu aminoacid-sintetaza. In bucla exista o secventa de trei nucleotide cu rol de anticodon. si-ARN serveste ca molecula tinta pentru medicamentele si agentii terapeutici. Daca luam in consideratie ca pentru cei 20 aminoacizi sunt 61 triplete (codoni) cu sens. ca structure terfiara. Anticodonul este complementar cu codonul din ARNm unde va pozitiona aminoacidul.4. gasim: un brat liber scurt care contine nucleotide cu guanina. Stoffel.

irc TnimcnpUc H ADN h—------------—♦! ARN" > ADN . W. lanseaza ipoteza ca i-ARN ar putea fi foiosit in terapia genica asupra unor celule mutante.'S-.1!I>U \ Fig.54 Dogma centrala a fluxului informatiei genetice.l>ltc. De exemplu gena EGFR normala sau care a suferit mutatii. R<. i-ARN permite studiul schimbarilor in expresia uneia sau mai multor gene. respecta fluxul unidirectional si universal al informatiei genetice.pulimet. Este gena care determina sinteza receptorului factorului de crestere epidermic (EGFR) in tumorile cerebrale maligne. inscrise in structura ADN (cromozomial sau mitocondrial). Pardridge. De exemplu. secvential. 1|. impreuna cu colaboratorii.. (Revizuita dupa Diane K. 2. De asemenea. pentru a identifica eventualele erori in cazul represiei acestora. 224 . Participarea moleculelor ARN la sinteza proteinelor Materializarea mesajelor genetice. Sunt cercetatori care considera ca i-ARN poate fi foiosit. De exemplu. pe un set de gene cu expresie alterata. tintele actiunii mi-ARN sunt implicate si in semnalizarea si cresterea celulara. 54). Pardrige (2004) a obtinut rezultate remarcabile in studiul tumorilor cerebrale. Lavett.Sunt cercetari efectuate de Hung .j/a fV. fiind considerat un factor de transcriptie. 1997). conform teoriei semantice cu respectarea dogmei centrale a geneticii (fig.Shih (2004) care au evidentiat rolul mi-ARN in reglarea unor gene implicate in procesul dezvoltarii organismului.

Fiecare caracter.2. ca program. si forma finala de exprimare a caracterului se interpun o serie de etape obligatorii (fig. codificat. morfologic sau molecular. reprezinta „ultimul lant" din seria etapelor biochimice controlate ontogenetic si filogenetic. manifestat la indivizi in populatie. 55). implicate intr-o succesiune complexa de reactii biochimice denumite expresia genomului. Genomul este un stoc de informatii biologice. este necesara activitatea coordonata a unor enzime si proteine. 55 Fluxul informatiei genetice la eucariote (Schema Generala) Elementele si etapele care preced si definesc caracterele ereditare au urmatoarea ordonare: . existente in structurile moleculelor ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. ADN CONTROLUL TRANSCRIPTIEI ARN-PREMESAGER PROCESARE AKNpm CONTROLUL PROCESULUI ARN-m-MATUR CONTROLUL TRANSPORTULUI CONTROLUL ARN-m DEGRADAT TRANSPORTUL IN CITOPLASMA CONTROLUL TRANSLATIEI ARN-m INACTIV PROTEINA CONTROLUL DEGRAD ARIIPROTEINEI PROTEINA DEGRADAT A] Fig. in structura ADN-ului celular. Fluxul informatiei genetice Biologia moleculara a permis descifrarea mecanismelor genetice care stau la baza formarii caracterelor exprimate fenotipic. Este genomul de la care se initiaza fluxul informatiei genetice. Intre informatia genetica. Marea majoritate a caracterelor sunt determinate de gene inscrise. In cadrul acestui complex de 225 .1. Pentru a putea fi utilizate informatiile biologice.Prima etapa.

care datorita bogatiei in uracil (21).Dupa formarea transcriptonului. acesta trece in citoplasma. a carui functie este inca neelucidata. s-ar ata$a de un ARNm adaugand peptide in proteinele sintetizate incorect. Rezultatele 7 Picogramul (pg) . este denumit si ARNu. Albert si col. . respecta riguros structura primara a ADN-ului care este decodificata. (1994) au constatat urmatoarele: cantitatea totala a ARN-ului celular se raporteaza la gradul de complexitate structural -functional^ a organismelor. Proteinele celulare. Este unitatea care semnific5 o milionime de milionime (10'12) 226 . Astfel.A patra etapa este sinteza de proteina. in nucleu exista un ARN nuclear mic.Produsul initial al expresiei genomului este transcriptonul.§i ARNt (care reprezinta transcriptonul). Dar nu toata cantitatea exprimata reprezinta transcriptonul. sm ARM (small nuclear). locul de asamblare a aminoacizilor in lantul polipeptidic (proteina) pe care ii transports ARN. Acest ARNsm ar fi implicat in procesarea ARNm. componente ale transcriptonului. Proteina sintetizata este etapa primara de materializare a mesajului genetic inscris in genom. acolo unde are loc sinteza protenelor. numit si ARNtm (mesagerul ARN de transfer). Sinteza ARN-ului mesager. Transcriptonul este reprezentat de ARN.. ARNr §i ARNt).10 pg17 ARN.-. iar in celulele mamiferelor cantitatea ajunge la 20 -30 pg.A treia etapa .este simbolul denumirii submultiplilor unitatilor de masura. vor forma „nisa" poligon. pe langa tipurile ARNm. Este etapa esentiala de materializare a informatiei genetice. conform principiului complementaritatii. nu este integrat in transcripton ca functionalitate. bacteriile au o cantitate totala de 0. exista o cantitate apreciabila de ARN care nu este codificat. Transcriptonul se realizeaza prin procese de transcriere.A doua etapa . ca rezultat al decodificarii genelor din genom. cand genele din genom sunt copiate prin sinteza moleculelor ARN. in calitate de caractere mendeliene. ARN.0. Albert si col. In citoplasma.reactii biochimice se realizeaza transferul mesajului genetic in structura ARN m. Nuta §i col. De exemplu.. si ARNm -. pot fi cercetate cu metode imunologice sau de biochimie genetica. In citoplasma se gaseste un ARN mic ARNsc (small citoplasmatic). (1998) presupune ca acest ARNsc. .05 . au constatat ca in celule.ARN. . Transcriptonul este reprezentat de tipurile de acizi ribonucleici implicati in sinteza proteinelor (ARNm. .

Semantida tertiara . Aceasta dispunere stabileste programul informational genetic pentru sinteza unei proteine. stiinta care se ocupa cu studiul caracterelor moleculare in populatie. .reprezentata de ARNm. in raport de implicarea fiecarui component in mecanismul sintezei de proteine. Ca semantida primara.Semantida secundara . a facut posibila conturarea homotipologiei. „releele" genetice sunt divizate in urmatoarele etape: . semantida tertiara. caracterele exprimate fenotipic sunt si particularizeaza pe fiecare individ in populatie. prin translatie. este determinata de semantida secundara (fig. asigura. Realizate ontogenetic. Fluxul informatiei genetice poate fi analog cu sistemele cibernetice unde. controlate genetic si influentate de factorii exogeni. . capacitate de autoreplicare si. program realizat prin dispunerea aperiodica a nucleotidelor in structura primara. desi are structura §i 227 . Tot in grupul „semantidei secundare" sunt si moleculele de ARNr si ARNt care. 56). autorepararea programului (autocorectarea). fluxul informatiei genetice se divizeaza in etape si subetape. acesta trece. Conform teoriei semantice. ADN-ul are stabilitate metabolica. pana la raspunsul final (produsul final). transcrie mesajul codificat al genelor din semantida primara (ADN).obtinute cu metodele de biologie moleculara.A cincea etapa ia in analiza modalitatile de participare si constituire a caracterelor morfo-anatomice la care proteinele sunt implicate direct. pornindu-se de la programul „central".este reprezentata de molecula de ADN ca program central. Avand durata scurta de supravietuire. biopolimerii celulari pot fi clasificati si etapizati dupa gradul semnificatiei genetice si participare la edificarea caracterelor fenotipice. copiind mesajul genetic din ADN si trecut in citoplasma. nu are capacitatea de autoreplicare si reparare. printr-o serie de relee. cand este cazul.este molecula de proteina. aplicabilitatea interpretative a datelor.Semantida primara . care. dupa ce au fost transcrise din ADN. rezultat si control specific. Acest releu este important deoarece. conform teoriei semantice (Pauling). . indeplinesc functii precise in mecanismele sintezei de proteine. Conform programului copiat de semantida secundara din molecula de ADN (semantida primara). ordonarea aminoacizilor in structura proteinei. Daca urmarim fluxul informatiei genetice. Conform teoriei semantice.

Structura si functia sa specifica asigura exprimarea fenotipica a trasaturilor de caracter prin care se particularizeaza fiecare individ. Semantida ________^ A.\DAT PROTEINE- ca enzune MACROMORFOLOGICE (coiifoinuitii aiiatomomoxfo-stiuctmale) LIPIDE .functie specifica. nu are capacitatea de a define un program folosit in sinteza specifica a altor proteine.ARN MICROMORFOLOGICE (Moleculaie) CONTROLUL .DN primarS Semantida secimdaia .\RN111 DEGR.

In celula. 56 Fluxul informatiei genetice in acord cu teoria semantica Caracterele realizate de semantida tertiara (proteinele) pot fi de nivel molecular sau ca structuri morfo-anatomice.GLUCIDE PRODUSI DE METABOLISM ________ ___________. Dar sunt proteine implicate in structura diverselor tesuturi si organe. finalizand caracterele anatomo-structurale. HLA. etc. ca produs final.) care pot fi identificate si care asigura constitutia genetica moleculara a individului. Sunt caractere episemantice deoarece. Sinteza lor este asigurata de proteina specifica din structura si functia unei enzime. nu exprima total informatia primelor trei semantide./ MOLECULE EPISEMANTICE Fig. sistemele genetice eritrocitare si plasmatice. 228 . In organism se gasesc un numar impresionant de molecule proteice sau molecule heteroproteice (Ig. in organism se sintetizeaza polizaharide si polilipide. in infrastructura celulei. Caracterele episemantice.

T (timina) sau U (pentru ARNm). Dupa elucidarea structurii. respectiv „20 litere". reprezinta alfabetul genetic. Simbolurile se asociaza intre ele in „cuvinte de cod" prin care este exprimat mesajul genetic. prin simboluri (semne). G (gnanina). adica codonul univoc. codificate" se obtin mesajele genetice implicate in definirea caracterelor exprimate fenotipic. traduce informatia genetica intr-un limbaj proteic in structura caruia gasim 20 amioacizi. Informatia genetica este conservata si multiplicata prin functia autocatalitica a moleculei ADN-ului (prin replicare semiconservativa). Succesiunea cuvintelor de cod ordoneaza. codificat. proprietatilor §i functiei bio-genetice a ADN-ului s-a trecut la descifrarea codului genetic. Cifm prin care informatia este logic exprimata. Cunoscandu-se elementele de baza care asigura informatia genetica se pune urmatoarea problema. S-a demonstrat ca unitatea de functie a codului genetic este codonul. sau codifica specific. copiata de ARNm. informatia genetica este determinate de secventa nucleotidelor din structura moleculei de ADN. cuprins din patru simboluri : A (adenina). C ( citozina). notiune introdusa de Crick in 1961. Orice informatie genetica este reprezentata conventional.3. Informatia genetica este inscrisa in moleculele acizilor nucleici (ARN) sub forma codificata. se obtine mesajul integral pentru definirea unei molecule proteice exprimata fenotipic. cum un alfabet genetic. Totalul simbolurilor care pot servi la realizarea unui mesaj genetic sau informatie. necesare pentru codificarea unui aminoacid din structura unei proteine. Initial s-a presupus ca unitatea de functie cu care opereaza codul genetic este reprezentata de un singur nucleotid. secventa aminoacizilor din structura unei proteine. Crick considera codonul o succesiune de baze azotate. deflnind individul ca unitate biologica. cod realizat prin ordinea aperiodica a bazelor azotate in structura primara a acestor biomolecule. Ordinea aperiodica intracatenara a bazelor azotate define§te mesajul genetic. Codul genetic Intelegerea fluxului informatiei genetice impune si cunoasterea modului cum sunt codificate mesajele in structura ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. ca rezultat al transcriptiei si care ordoneaza. Prin asocierea „frazelor logice. Ca defmitie. 229 . Deci informatia genetica lucreaza „cifrat". reprezinta codul genetic. „fraze logice".

Ca urmare. 4 sau 6 codoni.1. De exemplu. codonul este de tip triunivoc.. Existenta codonilor sinonimi pentru un aminoacid asigura corecta si rapida sinteza a proteinelor. G-C. Raportat la numarul de 20 aminoacizi.este de 64. Numai triptofanul si metionina sunt codificati de cate un singur codon. Numarul codonilor realizati prin combinarea nucleotidelor . restui de 16 fiind nespecificati si si ar trebui sa lipseasca din structurile proteice. justificand denumirea de codon degenerat sau redundant.. 230 .. sunt codonii cu sens. S-a demonstrat ca unii aminoacizi pot fi codificati de 2. dimensional.. b) Codul genetic este degenerat.. 3. Plusul numeric de codoni asigura redundanta informationala. Este o tripleta. Codonul triunivoc este acceptat. deci numai patru tipuri diferite de codoni. Pentru 18 aminoacizi. respectiv o succesiune de trei nucleotide adiacente. codonii formati vor fi urmatorii: . Deci codonul univoc nu este acceptat.. Proprietatile codului genetic Analizat codul genetic are urmatoarele proprietati: a) Unitatea de functie a codului genetic este codonul format din secventa liniara a trei nucleotide."ATT-GCC-ATT-ATG-GCA-TAA".ATTGCCATTATGGCATAA. Codonul biunivoc ar specifica numa 16 aminoacizi.Daca nucleoidul univoc specifica strict un aminoacid.". Numar insuficient de codoni. 61 codoni specifica cei 20 aminoacizi.. in structurile proteice indiferent de specie si grad de evolutie sa gasim numai patru aminoacizi. chiar daca se admite ca in formarea codonilor joaca rol si ordinea bazelor: A-T. codificarea multipla este asigurata de codonii sinonimi. sau 44 codoni in plus. Ca fiecare aminoacid este codificat ca o tripleta. Este un numar insuficient de codoni fata de eel al aminoacizilor. iar trei codoni sunt nonsens. daca in gena ADN-ului avem secventa „. numarul codonilor obtinut ar fi de 41 = 4. C-G ar specifica fiecare un alt aminoacid. s-a demonstrat si acceptat ca.. Din totalul de 64 codoni. Acelasi rationament si in cazul codonului biunivoc cand s-ar obtine 42 = 16 codoni.43 . Se obtine un numar mai mare de codoni in raport cu numarul necesar pentru cei 20 aminoacizi. T-A. Nici codonul biunivoc nu se accepta. reprezinta o eventuala protectie contra unor posibile mutafii si prevenirea efectelor lor in celula. numarul combinatiilor posibile este de 43 = 64. patru fiind nespecificati genetic. Gratie experientei lui Nierenberg si Matthali (1961). Prin aceasta asociere si ordonare.

g) Posibilitatile de amplificare a codului genetic sunt inepuizabile. ar trebui acceptata si ambiguitatea. este eel de la care se initiaza procesul de translate a mesajului genetic din ARNm (codonul complementar din structura ADN-ului este TAC). Daca am lua in analiza o secventa de 15 nucleotide combinatii posibile vor fi de 415.. polipeptidul va fi structurat numai din ac.. Fiecare codon are bazele proprii care nu participa la formarea si functia altui codon (Khorana.. intre codoni nu sunt „semne" de separare. T prin A. 1968).. h) Codonii din structura ADN (respectiv ARNm) nu sunt separati intre ei prin prezenta unui nucleotid neintegrat in componenta codonului. arginina sau doar din ac. Un anume codon cu sens recunoasje un singur tip de aminoacid. Glutamic. glutamic. Daca ar fi codul genetic suprapus.. secventa de 10 dezoxi ribonucleotide realizeaza un milion de combinatii sau mesaje genetice diferite pentru sinteza aceluiasi numar de lanturi polipetidice cu structura... adica nerespectarea corespondentei stricte un codon un anume tip de aminoacid. functie si specificitate diferita. Deci cateva milioane.. etc. pentru a demonstra nesuprapunerea codului genetic. Ar fi nerespectarea citirii in flux continuu a mesajului genetic. Daca citirea incepe de la primul nucleotid. Codonii nonsens sunt urmatorii: UAA.. Semnele de punctuatie sunt asigurate de codonii nonsens terminatori. polipeptidul va avea in componenta sa lizina. iar tripletele formale vor fi . Codonii terminatori cu rol de punctuatie genetica delimiteaza dimensiunea si continutul mesajului si sunt reprezentati de triplete bine definite. etc. Tipul de aminoacid incorporat in homopolipeptid depinde de punctul de unde este citit mesajul codificat.c) Codul genetic nu este ambiguu. Prezenta lor semnifica „sfarsitul translatiei" mesajului genetic necesar pentru sinteza proteinei. GAA GAA GAA .. Deci doi codoni vecini nu au nucleotid comun. f) Codul genetic inscris in molecula ADN este necunoscut in structura ARNm prin complementaritatea bazelor. a facut urmatoarele observatii: secventa . nu sunt „virgule". nesuperpozabil. poate asigura sinteza unui homopolipeptid format din lizina... De exemplu. i) Codul genetic nu este suprapus. G prin C.G-AAG-AAG-Aag. d) Codul genetic are codon initiator. UGA.. Deci. UAG. In cazul ca tranzatia incepe cu nucleotidul al treilea 231 . Daca citirea incepe cu al doilea nucleotid . e) Codul genetic are semne de punctuatie. GAA-GAA-GAA . De exemplu Korana. de exemplu: C prin G. A prin U. Codonul AUG care specifica metionina.

57).vom avea codonii . specie. 232 . indiferent specia. De exemplu codonul UUU specifica fenilalanina la toate speciile.. Sunt factori exogeni. pot modifica mesajul genetic (fig. Ceea ce difera insa este ordonarea codonilor in structura acidului nucleic al fiecarei specii.. Deasemenea s-a demonstrat ca un anume codon va codifica acelasi tip de aminoacid. bacterii sau mamifere). Hemoglobina obtinuta avea caracteristicile Hb de iepure. De ce? Pentru ca tripletele (codonii) din ADN-ul cromozomilor de la iepure codifica aceeasi aminoacizi ca si codonii de la E coli. posibilitatea combinarii secventei nucleotide este de 41000 sau 10600. deci suprapunerea este exclusa. in prezenta ARNt de la Escherichia coli. Este stabilit ca in structure acizilor nucleici gasim aceleasi tipuri de nucleotide indiferent regnul (animal sau vegetal) indiferent care este gradul de evolutie a speciilor (procariote sau eucariote. Daca s-ar inlocui o singura baza din cele 1000 existente.. care actionand asupra moleculelor de ADN celular. „universalitatea codului genetic". potential mutageni. se pot obtine aproape 3000 tipuri de alele noi (vezi mutatia genetica). pot induce modificari in structura ADNului.. El face urmatorul calcul: daca gena ar avea 1000 nucleotide. k) Codul genetic se poate modifica prin mecanisme de mutageneza. Aceasta caracteristica. Distributia pozitionala a aceluiasi codon in mesajul genetic din ADN confera specificitate structural-functionala a aparatului genetic pentru fiecare individ. prin doza sau efect. etc. are importanta in ingineria genetica. Datorita universalitatii codului genetic s-a reusit biosinteza hemoglobinei prin folosirea ribozomilor si ARNm din reticulocitele de iepure. polipeptidul va contine arginina. GA-AGA-AGA-AGA . Interesant este calculul probabilistic efectuat de Wright in 1966. j) Codul genetic este universal.

57 Efecte induse prin procesul de mutageneza (dupa Crick..Gena salbateca Gena cu substitutia iinei baze ATG ATG : CAT : GCA . mesaj inscris in structura primara a moleculei de ADN.. TGC Fig.. ATG ! CTG CAT GAA ■nonseiis .. Acest complex este foarte important deoarece initierea este un proces cu inalta tinta. CTT ! non-sen* GCA Gena cu insert 1a unei baze Gena cu supriinarea unei baze ATG : OCT TGC1 ATG nonsens : AAT GC.. Codarea transcriptonului cuprinde ARNm. b) Decodarea este procesul complex de traductie (translate) a mesajului genetic din ARNm in proteina. Codarea §i decodarea ARN-ului (sinteza proteinelor) a) Codarea . forma transmisa a mesajului genetic necesar sintezei unei proteine cu structura si functii specifice.. TCiA TGA : ATG | c_____ ATG c . • Odata inceputa initierea codificarii se va continua cu sinteza ARN-ului m. Este etapa care modifica structura cromatinei si pozitionarea genelor active din nucleozom. care fmalizeaza proteomul. care copieaza mesajul genelor din transcripton. In decodare sunt implicare doua tipuri de ARN: ARNr si ARNt. actionand strict in zona genelor active. la nivelul carora se va sintetiza ARNm. 233 . Procesele de codare si decodare sunt complexe..Transcriptonul este unitatea functionala de codificare a mesajului genetic in ARN. • Ansamblu complex de initiere compus din diverse proteine care conlucreaza pentru codificarea genelor in ARN. 1961) 4. necesitand unnatoarele etape: • Accesarea transcriptonului din genom..

• Formarea lantului polipeptidic si formarea structurii proteinei si configuratia corecta a structurii tridimensionale si cuaternare a proteinelor. Interesanta este descoperirea facuta de ei ca in moleculele codificate de transcriptoni. de exemplu. genele transcriptonului uman au inceput sa fie identificate. Din aceasta codificare mixta a genei (exoni-introni) se formeaza ARN premesager sau primar. (2001) studiind transcriptonii din 8 linii celulare. Transcriptonul §i transcrierea informatiei genetice m structura ARNm Transcriptonul.• O alta etapa este procesarea molecului ARN-ului. iar acesta va specifica structura proteomului. 5. Transcriptonul uman. cantitatea de ARNm variaza (cantitativ) intre diversele tipuri de celule canceroase. normale si canceroase. Transcriptorul nu este sintetizat de „novo" in celula. cod care este trecut in sinteza si structura ARNm. components semnificativa. confine codul pentru sinteza ARNm. Transcriptonul uman este substantial mai complex fata de eel al procariotelor §i al unor levuri (Saccharomyces cerevisiae). Intronii sunt subunitati genice noninformationale care sunt codificati impreuna cu exonii. De§i putin cunoscute. in organism. conform principiului complementaritatii bazelor azotate: ADN: AGCT ARN UCGA. La eucariote. gena are structura discontinue sau in mozaic continand exoni §i introni. Caron si col. au descoperit diferente cantitative la moleculele de ARNm care au fost transcrise de transcripton. in structuri proteomice specifice. Transcriptia nu rezulta din sinteza transcriptonului. mentinut in succesiunea generatiilor prin replicare semiconservativa sj transmis la descendenti (a se vedea sinteza ADN-ului sj aplicarea cromozomilor). la care sunt implicati spliceosomii (cu rol in cuplarea corecta a exonilor dupa decuplarea de introni). Exemplu sunt diferentele transcriptonului intre 234 . Este rezultatul decodificarii mesajului din ADN. Acest ARN precursor pentru a deveni ARN m matur (functional) este supus unor mecanisme de procesare. • Ansamblul complex al translatiei (traductiei) mesajului genetic din ARNmm intr-o structura proteica. El este mo§tenit de la ascendenti.

Prin analiza transcriptonului si stabilirea diferentelor calitative si | cantitative a moleculelor de ARNm.activatorilor: . .sunt proteine trans-activatoare pentru fiecare ARNpolimeraza (la eucariote importanta pentru transcrierea mesajului genetic i este ARN-polimeraza II). se deschid noi perspective cu implicare J inpatologie: .transcriptorul. 235 . ce serveste ca matrifa de \ sinteza a ARNm precursor (ARN premesager) i . j 6. sau a j altor boli pe fond genetic. J 1997). TATA sau GC si CAAT. considerate ca elemente de start al transcriptiei. Cei care au initiat analiza transcriptonului in diagnosticul diferential j in diversele tipuri de cancer au fost Golub §i col (1999). .complexul enzimatic al ARN polimerazelorl.descoperirea unor noi modalitati de tratare a bolii canceroase. analizand | transcriptonul in doua forme de leucemie (leucemia limfoblastica acuta si | leucemia mieloida acuta) au constatat diferente cantitative a ARNm celular.elementelor cis-reglatoare in amonte de latura centrala a transcriptorului din regiunea laturei 5.diagnosticul diferential in diversele tipuri de cancer la om.i celulele cancerului de colon si cele ale cancerului pancreatic (Zhang si col. Transcnerea transcriptonului Pentru transcrierea (traductia) mesajului genetic Tnscris si j transcripton este necesara prezenta urmatoarelor elemente: | . in structura ADN-ului celular. care.ribonucleotidelor activate. Aceste elemente sunt prezentate de casetele 5. II sj III. . .

Fiind copiate ambele secvente. la eucariote gena are o structure discontinua (in mozaic). pentru a deveni functional. 236 . intronii si exonii. traductia sau transcrierea mesajului genetic si maturarea ARNm.OPERON asigura i TRANSCRIPTIA 1 Permite In citoplasma opreste CONFORMATIA f adopta TRANSLATIA rezulta CONFORMATIA PROTEINE ENZIME ARN-m adopta AMINOACID Concentratia crescuta in aminoacizi___________carid T ARN-m concentratia in aminoacizi scazuta T Fig. 58 Interrelatia cuplarii transcriptiei §i translatiei Spre deosebire de procariote. formata din exoni si introni. se desfasoara in doua etape: • prima etapa este codificarea integrala a genei la eucariote (exonii si intronii) cu formarea molecului de ARN premesager (precursor).

rezultand molecula de ARN-m. elongatia si stoparea. Deoarece gena la procariote nu contine introni initierea transcriptiei se deruleaza in modul urmator: ARN-polimeraza actioneaza asupra transcriptonului.La procariote...1.elongatia transcriptiei. In zona „tintita" pentru initierea transcriptiei.. se fixeaza ARN-polimeraza... 6.. principiul complementaritatii bazelor: ADN: . cele doua catene ale moleculei ADN se separa. forma sub care trece in citosolul celulei traversand porii anvelopei nucleare. Initierea transcriptiei. mesajul codificat pentru formarea ARN-m incepe cu nucleotidul care are adenina A... a) ..5' ATGC. Despiralizarea situsului de initiere se face sub actiunea helicazei si enzimei dna. 6. actioneaza o proteina stop. rezultand ARNmm (mesager matur). Dupa despiralizarea transcriptonului.3'ARN.UACG.. o proteina speciala „rho" care are proprietatea sa recunoasca 237 . Sinteza ARN-m pe catena ADN respecta. Pentru procariote. Pentru sinteza ARNm se parcurg urmatoarele etape: .stoparea (terminarea) transcriptiei.. .• a dotia etapa este procesarea ARN pre-mesager. Cand transcrierea ajunge spre terminarea genei. Sinteza ARNm are loc numai pe catena cu directia 5'—»3'. Dupa o secventa de 10 nucleotide de la inceperea transcrierii mesajului... Catena complementary 5'—>3' este necodanta sau non-transcripton.. iar cateva 5'—->3' va lua aspectul de bucla monocatenara.se gaseste in amonte de situsul start pentru sinteza ARNm.. cu capetele complementare libere.1. Etapele formarii ARNm.... proteina sigma (a) se decupleaza de gena promotor... considerate catena transcripton sau codanta.initierea transcriptiei. .... Odata cuplata enzima incepe transcrierea codului inscris in structura genei. pe situsul start care corespunde promotorului si in prezenta proteinei sigma (o). Secventa promotor -TATAAT.1.

datorita existentei ADN-ului repetitiv noninformational. Catalizeaza sinteza ARN pre-mesager. rezultand in prima etapa un ARN premesager (precursor). in timp ce la eucariote activitatea de transcriere este catalizata de trei tipuri de enzime: ARN polimeraza I este prezenta in zona organizatori nucleolari la cromozomi acrocentrici. din transcrierea codului. bogat in GC si recunoscut de proteina „rho". b) La eucariote. deoarece ADN-ul genei nu contine introni. acesta este supus unor etape de procesare pentru a se obtine ARN mesager matur. • la procariote in sinteza ARNm este implicata numai enzima ARN polimeraza. codificarea mesajului in ARN p. are loc numai in zonele eucromatice ale cromozomului.. Catalizeaza sinteza ARNr. Deoarece situsul de initiere contine codonul initiativ TAC pentru metionina. Spre deosebire de procariote. ADN-ul isi reface integritatea moleculara dublu catenara. copierea mesajului 238 . La procariote. Codonul stop. rezulta direct molecula de ARNm functional. Initierea transcriptiei la eucariote are loc la nivelul situsului de initiere. • la procariote se transcrie orice gena indiferent de pozitia sa in molecula ADN. CCAGCCATG) implicata in declansarea si prereglarea sintezei ARN premesager. prezenta in nucleoplasm^. catalizeaza sinteza precursorilor ARNt. La procariote ARN-polimeraza recunoaste gena care va transmite ARN-m. ARN polimeraza II. La eucariote. Ca ARN premesager.m. va incheia sinteza ARNm. numai dupa ce s-a fixat enzima ARN-polimeraza II. la eucariote transcriptia mesajului genetic este mai complexa. Deosebirile intre sinteza ARNm la procariote si eucariote sunt urmatoarele: • la procariote gena (lipsita de introni) va fi total transcrisa rezultand ARNm. gena va fi transcrisa in totalitate (si exonii si intronii). la care gena contine introni si exoni. Dupa terminarea transcriptiei. La eucariote.. unde este ADN nerepetitiv genetic informational. este dispersata in nucleoplasms.tripleta „stop" din gena transcrisa. ARN polimeraza HI. In amonte de situsul de initiere este o secventa 5'->3' (5' . Fixarea enzimei are loc numai dupa recunoasterea situsului TATA-box al promotorului de la capatul 5' —> al transcriptorului.

genetic in ARNpm va incepe cu AUG . Accesarea va asigura respectivelor gene accesibilitatea de a fi decodificate in ARN (fig. . AON SE MANIFEST A Fig. 1983) 239 .1. 59).2. 59 Transcriptia informatiei genetice in structura ARNm (dupa Robert. acolo unde sunt gene active.corespondentul complementar in ARNm. 16.Accesarea genomului si procesarea ARN premesager Procesarea genomului implica procese ce vor influenta structura cromatinei sj pozitionarea nucleozonului.

dupa maturizare. unde. modificarile sunt urmatoarele: la capatul 5' al ARNm precursor se va cupla o molecula 7-metil guanozina. La sfarsitul transcrierii genei. Procesarea pre-ARNm La eucariote gena este structurata sin exoni si introni. Trecerea de la ARN precursor la Arnmm se face in doua etape: .a doua etapa este procesarea propriu-zisa a ARN precursor. Secventa poliadenilat este denumita §i „situs de incheiere a transcriptiei". Orice eroare modifica mesajul genetic. ARN precursor este supus proceselor de procesare.Ansamblul complex implicat in initierea transcrierii mesajului genetic din gene cuprinde setul de proteine sigma (a) si rho care vor conlucra cu ARN polimerazele I.stabilitate §i protectie fata de actiunea endonucleazelor. denumita situs donor si cuplul 3'-AG situs acceptor. Este etapa de separare a exonilor de introni. „tintele" adiacente genelor active. 6..1. . 240 . asigura transportul ARNm din nucleu in citoplasma (faciliteaza traversarea anvelopei nucleare).1. A doua etapa este procesarea ARNm precursor. denumita si coada adenilica.prima etapa este legata de modificarea capetelor 5' si 3' a ARNm precursor. Modificarea celor doua extremitati ale ARNm precursor asigura urmatoarele semnificatii: . separare exacta. Pentru prima etapa. in ARN precursor. Singurul ARNm lipsit de coada poliadenilica este eel care codifica sinteza histonelor. rezulta ARNm nefunctional. Pentru a-si exercita functia proteomica. Caracteristica ansamblului complex de initiere este „tinta exacta" de actionare din genom. numit pre ARNm sau precursor. Excizia are loc in punctele de contact dintre exoni-introni. precum §i cuplarea cu sub-unitatea ribozomica 60 S. iar la capatul 3' o secventa poliadenilat. Dupa ce proteina „rho" a recunoscut codonul stop §i s-a incheiat transcrierea mesajului din gena.2. II §i III pentru copierea codului in structurile ARN. exista cuplul 5'-GU. acest precursor ARNm este supus unui complex de procesare. O remarca! La eucariote nu exista ARNmm lipit de coada poliadenilica. Lipsa acestuia ar face nefunctional ARNm. .

In urma recuplarii exonilor si eliminarea intronilor. intronii „relicva" ar fi existat la toate organismele vii. In genomul uman se apreciaza exitenta a circa 22 gene a caror locasuri ar fi pe cromozoml 17 p 11. ARNmm trece in citoplasma celulei unde prin procesele de translate va asigura sinteza unei molecule de proteina cu structura si functie specifica. drojdia) s-ar fi pierdut in cursul evolutiei. Dupa separarea exonilor de introni. Chambon lanseaza urmatoarea ipoteza: spliceosomii (autorul a folosit termenul de enzima ancestrala) cu rol catalitic operand asupra preARNm pentru a rezulta ARNm matur.Chambon (1981) a incercat sa explice originea. ar fi evoluat plecand de la o singura ribonucleoproteina ancestrala si care in evolutia biologica. sub actiunea endonucleazei. P. de matisare a intronilor si sudarea exonilor. care urmeaza codonului stop si care. exonii se vor cupla. Dupa Chambon. Ei considera ca asa numitele „relicve" intronice ar fi avut si vor avea importanta deosebita in evolutia biologica. Dupa aceasta procesare care are loc in nucleu. semnificatia si rolul intronilor in genomul eucariotelor. ataseaza „coada" poliadenilica de molecula ARNm precursor. .2 si 17 q. se vor matisa. dar organismele cu ciclu de dezvoltare foarte rapid (eubacteriile. prin actiunea selectiei. Conform ipotezei lor.De consemnat: fiecare gena transcrisa este incadrata dc doua situsuri: . ' Spliceosomii au un dublu rol: recunosc punctul delimitant dintre exoni si introni care vor fi recuplati. cum se gaseau in structura genei transcrise. chiar daca este neutilizabil. Un rol esential in procesele de matisare il au „spliceosomiP.situsul initiator de care se leaga ARN polimeraza II. Observand mecanismele de procesare. dar care s-au perpetuat in succesiunea generatiilor. matisandu-i in ordinea exacta. se obtine molecula de ARNmm (functionala). 241 . Spliceosomii sunt segmente de snARN (small nuclear ARN) cu capacitate catalitica (enzimatica). In asociere cu ARNm precursor. s-ar fi diversificat in secvente mici de ARN (small nuclear) cu rol in procesele de cataliza si formare a ARNm matur. intronii „relicva" ar avea aceeasi origine cu ADN-ul repetitiv.situsul terminator. sunt implicati in procesul de splicin (matisare). aparent „fara functie". Mai optimista este ipoteza lansata de Gilbert si Tonegawa (1981).

1. 60). Ca hepatocitul ar contine aproximativ 0.Dupa Gilbert si Tonegawa. si creeaza. 7. 2000) (fig. determinand noi proteine. noi caractere (nromale sau patologice). pentru ca prin combinatie cu mecanismele de crossing-over inegal si duplicatie-deficienta ar fi putut crea. Lodish si col. De exemplu. Sinteza de proteine Proteomul este produsul final al genomului. iar mecanismul „excizie-lipitura" in timpul procesarii ARNm precursor ar avea un avantaj evolutiv.. §i cuprinde toate proteinele dintr-o celula intr-un anume moment. 1994. intronii „relicva" n-ar fi inactivi.5 mg sau 18-20% din greutatea totals a celulei (Alberts si col. 242 . noi secvente genice active. celula hepatica se presupune ca are 10000-20000 tipuri diferite de proteine.. o celula tipica mamiferelor. Translatia sau transcrierea mesajului genetic din ARNmm 7.

inscris prin transcriere si matisare in ARNm matur. 1979).Fig. 243 . polimerizarea lor prin formarea de legaturi polipeptidice intr-o secventS polipeptidica. 60 Mecanismul asamblarii aminoacizilor si elongatia lantului polipeptidic (dupa Gallien. Materializarea proteomului este rezultatul unui complex de procese de translatie (traductie) a mesajului genetic. proteomul. este complet si mult diversificat calitativ. Translafia este procesul de decodificare a informafiei genetice din ARNmm. cantitativ. care asigura ordonarea secvenfiala specified a aminoacizilor. Dupa cum observam.

o mare instabilitate si degradare rapida.E. reprezentate de ARNt ce contin anticodonii. compusj din doua subunitati.ARNt. prin amplificare complexul proteomic din celula.initierea.metionil .ARNt initiator: formil . ARNm se va cupla cu ribozomii care. .Pentru transcrierea mesajului genetic si formarea lantului polipeptidic sunt necesare: .terminalizarea. caracterizat de un „turnover" foarte rapid. cu formarea mai multor lanturi polipeptidice identice. care este ribozomul cu ARNr. IF2 §i IF3 . Cele doua subunitati inegale vor fi cuplate prin legaturi stabilizate de ionii de Mg + (a se vedea ARNr). .codul genetic mscris prin traductia genei si prezent in citoplasma ca ARNm matur. au un diametru de 15-20 nm. Fiecare molecula de ARNm va fi „explorata" de un ribozom. materializat intr-o structure polipeptidica. . Sinteza moleculelor proteice se desfasoara in trei etape: . .elongatia.factori de initiere EF1. Gratie formarii polizomului se poate sintetiza.aminoacizi.o molecula de guanozin trifosfat ca sursa de energie (GTP). 1953. . .1.ARNm cu codonl initiator sau start: AUG. La procariote Pentru translate sunt necesare urmatoarele componente: .moleculele care asigura traducerea informatiei genetice din ARNmm. .Palade. S-a observat insa. . . Ajuns in citoplasma. este conditionata de faptul ca in celula avem o cantitate mica de ARNm (ccj 4%). 244 .nisa de asamblare a aminoacizilor.factorul de initiere. 7. Posibilitatea ca o molecula de ARNm sa fie explorata de mai multi riozomi. transcriptorul asigura translatia (citirea) mesajului genetic.1. Premiul Nobel 1974).polipeptidaze. ca aceeasi molecula de ARNm poate fi „explorata" seriat de mai multi ribozomi. .factorul de elongatie si ATP. . enzime de formare a legaturilor peptidice intre aminoacizi. formand polizomul sau poliriobozomul (G. In citoplasma.ribozomii: subunitatile 50S si 30S.

tranferazei si donorului de energie GTP. rin aceasta alunecare in directia 5'-3'a ARNm. care transporta metionina activata si cuplata sub forma de formil . ARNt. impreuna cu GTP (sursa energetica) (IF = factori de initiere. ARNt] din situsul P este eliberat. subunitatile 245 .Pe subunitatea 30S a ribozomului se fixeaza factori de initiere IF1. este liber. intre jptidul transferazei si GTP. UAA j UGA) alunecarea se opre§te. acest complex vine in contact cu codonul AUG din ARNm. initial. ozomul se disociaza in cele doua subunitati. care a transportat metionina. se Dimeaza legatura peptidica intre cei doi aminoacizi. Soseste al doilea ARNt2 ce transporta alt aminoacid. ribozomul va inainta pe ARNm ocupand in aval de xlonul de initiere o secventa de trei nucleotide (al 2-lea codon pe ARNm). Prin liberarea situsului P. In timpul elongatiei cu sinteza polipeptidului sunt posibile erori. >upa formarea dipeptidului. IF2 si IF3. Dupa cuplare. dispersandu-se in Dplasma. sub ictiunea factorului de initiere IF2. sub ctiunea enzimei peptidil . va icoperi si codonul ce urmeaza codonului initiator AUG. Prin cuplarea cu subunitatea nare. ce t fi corectate sau nu. Dupa ocuparea celor doua situsuri (P §i A).metionil . Spatiul codonului coperit in aval de codonul initiator reprezinta situsul A al ribozomului. va fi integrat in situsul P al ubunitatii mari. In urma acestei eliberari ajunge ARNt3 ce va transporta al 3-lea ninoacid pe care-1 va introduce in situsul A. ce va fi itrodus in situsul A liber. Este ARNt. rezultand un dipeptid. sunt proteine ce intervin in initierea §i sinteza proteica).ARNti. subunitatea ribozomica mica se va cupla :u subunitatea mare constituind ribozomul. Dupa stopare complexul ribozom-ARNmlipeptid se separa. separare facilitate de un factor proteic (PF). Dupa terminalizarea translatiei §i eliberarea lantului polipeptidic. Sub actiunea enzimei. este materializat tr-o molecula proteica sintetizata. Pe acest complex se fixeaza ARNm si o molecula de ARNt cu anticodonul complementar codonului de initiere. Procesul de avansare a ribozomului pe ARNm si formarea gaturilor peptidice intre amioacizi este denumit elongatie. Cand ribozomul ajunge la codonul non-sens sau stop (UAG. prin cuplare cu subunitatea mica. rezultand un tripeptid. dar subunitatea care. iar situsul A liber. In timpul Dngatiei mesajul genetic transcris in ARNm de la ADN. se stabileste legatura peptidica. Cand in citoplasma ajunge un alt ARNm. RNt2 se va gasi acum in tusul P. intre ninoacidul 2 cu aminoacidul 3. are.

ARNt-1-initiator acceptor si ARNt-2-acceptor pentru al doilea aminoacid. sursa energetica pentru activarea aminoacizilor.ARNmm semnal care contine obligatoriu in pozitia unu. Cand se ajunge la codonul stop (UAG. are pe subunitatea mica doua locuri de legatura cu ARNm si ARNt.Aminoacidul initiator . Recunoasterea o asigura anticodonul din ARNt.ARNt. urmate de dislocarea subunitatilor ribozomale. La aceste procese participa ATP ca sursa de energie si amino-acil-ARNt-sintetaza care va recunoaste aminoacidul activat pentru a fi transportat. 61. 246 . Din acest moment incepe elongatia sintezei polipeptidului. catalizata de peptidul-transferaza din subunitatea mare a ribozomului.62. Dupa ocuparea situsurilor. intre cei doi aminoacizi se stabileste o legatura peptidica.alunecarii" ribozomului pe molecula ARNmm. de care se leaga un factor de eliberare. dupa prealabila identificare de catre anticodonul din bucla. Aminoacidul. situsul A se va elibera. .ribozomale sunt supuse acelorasi procese si etape in translatia mesajului genetic. Dupa fiecare eliberare a situsului A va fi introdus cate un aminoacid translocat de ARNt.64) .Factorul de initiere. Ribozomul cu situsurile P si A pe subunitatea mare.2. . Elongatia are loc in directia 5'—*3' a moleculei de ARNmm. Prin alunecare. codonul de initiere AUG in apropierea capatului 5' al ARNmm.ATP. in special IF2. vor ocupa in ordine ti si t2. se stabileste legatura peptidica intre aminoacizi. UAA sau UGA).metionina. -GTP. si dispersia lor in citoplasma.ARNt. . La eucariote La eucariote translatia este similara cu cea descrisa la procariote dar mai complex! Initierea translatiei la eucariote necesita: (fig. lantul polipeptidic se va separa de ribozom. datorita . Prin decuplarea EF-Tu de aminoacid .63.1. Acest anticodon din ARNt va avea un codon complementar in componenta ARNm. 7. si de ARNmm.. . situsurile P si A din subunitatea 60 S ribozomala. forma activata a aminoacidului. se cupleaza la bratul liber lung de adenina distala. La factorii de elongatie se implica EF-Tu pe care se fixeaza GTP.

61 Nivele de control in sinteza protemelor la eucoriote SINTEZA PROTEINEI t REGLARE realizata prin MULTIPLE NIVELE DE CONTROL ?I INFLUENTE conditionate de .Fig.

SI RETROINTHBITIE) PROTEIN A ACTIVATOARE ONDUCTIE) CONTROL influetyeazS ■» pozmv '' PROMOTOR OPERATOR / .Fig. 62 REGLAREA ACTTaTATH GENELOR IN SINTEZA DE PROTEINE LA PROCARIOTE (REPRESEE .

Fig. 63 REGLARE PRIN REPRESIE ENZIMATICA A SINTEZEI DE PROTEINE Fonna lnutaiita- GENA TRANS to Produce \ OPERON INACTTV mi se leaaa de are caracteristica ■ FORMA *) ALOSTERICA sail nil produce PROTEINA REPRESOR TRANSCRIPTIA Wocheazri ARN-POLIMERAZA -se blocheazfl .

Fig.64 Iiuluctia euzunatica a suite zei de proteme la Procariote GEN TRANS procuce PROTEINA ACTIVATOR nelegate de promotor legate de Permite INACTIVA GENA PROMOTOR ARN-POLIMERAZEI mitiaza cuplarea la TRANSCRIPTIA .

reglarea proceselor celulare mediate de proteine.functia de depozitare a proteinelor. etc. . hemoproteina (hemoglobina) transporta gazele din si in celula (oxigenul. De exemplu.functia de protectie a celulelor din tesuturi si a corpului. in organism. Proteinele sunt integrate in toate compartimentele ce formeaza citoscheletul celular. proteinele au o gama larga de functii. De exemplu. ce pot fi transcrise in ARNm §i traductionate in structuri proteice putem sa acceptam marea diversitate a proteinelor in celule.Rolul proteinelor nou sintetizate in viata celulei. enzimele sunt implicate in biosinteza acizilor nucleici. anticorpii (imunoglobulina) sau unele proteine sunt implicate in coagularea sangelui. gliadinele inmagazineaza aminoacizii in seminte de graii inactive. Sunt unele proteine care transporta acizii gra§i. la toate nivelele de organizare morfo-anatomica a organismului. .functia de transportator.S. 251 . Functia catalitica a proteinei este sub forma de enzime. . functia §i specificitatea unei proteine sunt determinate de numarul.. de exemplu actina §i miozina din fibrele citoscheletice ale fibrelor musculare. Ca functii a proteinelor nou-sintetizate mentionam: . . a proteinelor. albumina.functia in infrastructura celulei. DacS luam in analiza diversitatea mesajelor genetice inscrise in structura aperiodica a ADN-ului. . hormonii extracelulari. carbohidratilor. etc. citokinele (proteine).functia catalitica in reactiile metabolice de sinteza sau hidroliza care au loc in celula. lipidelor. interleukinele regleaza mitoza §i diferentierea celulara etc. reziduuri componente in structura lor. insulina (regleaza glicemia).functia contractila a proteinelor. Ca functie catalitica. De exemplu: activatorii care leaga genomul de influenta genelor (individuale sau grupuri de gene). feritina inmagazineaza Fe in ficat. De exemplu. Proprietatile fizico-chimice. Datorita imensei diversitati de structura. . forma care asigura energia celulei. tipul §i succesiunea aminoacizilor. mesaje codante. CO2).

dar si genele din ADN-ul mitocondrial. moleculare si metabolicofunctionale ale fiecarui organism. crossingover inegal. fenotipul este ansamblul de caractere anatomo-structurale. constituind un cuplu alelic sau gene alelomorfe. In sens larg. Fenotipul . sunt conditionate sau influentate de factorii de mediu. aparuta prin mutatie. genotip si fenotip. Sunt 252 . In fiecare pereche de omologi sunt inscrise genele care contin mesajele pentru sinteza unei proteine cu structura specifica pentru definirea caracterelor unui organism. in gameti. Forma sub care exista o gena pe un locus dat in cromozom. Ca urmare. Genomul reprezinta totalitatea genelor existente intr-un set haploid de cromozomi la organismele cu reproducere sexuata. Genotipul este constitutia genetica a organismului. Caracterele observabile sunt produse prin interactiunea informatiei genetice existenta in genotipul individului dar si in mediul sau de viata. Dotatia cromozomica din celula diploida (genotipul) este constituita din doua serii de cromozomi omologi: materni (23 de cromozomi) si patemi (23 de cromozomi).Capitolul VI RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA ALOMULUI Pentru intelegerea relatiilor inter-genice si raportul gena-caractermediu. Sunt insa diferente fenotipice. etc si care indeplineste functie genetica. "Identitatile" fenotipice intre indivizi pentru un anumit caracter sunt rezultatul unei constitute genice sinonime. sau componenti ai aceleiasi familii. Alelele avand "comportament" dominant sau recesiv. este numita alela. genomul este totalitatea genelor existente in celula gametica. este necesara dezvoltarea notiunilor de genom. de factorii ecologici. La eucariotele cu reproducere sexuata. set haploid exista numai in celulele reproducatoare. Caracterele cu exprimari fenotipice diferentiate intre indivizi.Genotipului i se "opune" fenotipul. Pe cuplul de cromozomi omologi fiecare gena este dublu reprezentata. Fiecare gena ocupa un locus "precis" in cromozomi. Aceasta este reprezentata de totalitatea genelor existente in cele doua seturi haploide primite de la genitori (din celula diploida). cantitative sau calitative in exprimarea aceluiasi caracter la indivizii conspecifici. sau prin duplicitate.

ocupand acelasi locus ca si gena normala. tisular.cand locusurile omoloage sunt ocupate de alele neidentice. Pentru a intelege corect aceste relatii sunt necesare urmatoarele notiuni: .este pozitia si „spatiul" ocupat de o gena in cromozom. codominanta.Relatiile intergenice Exprimarea fenotipica a unui caracter ereditar este conditionata de relatiile existente in cadrul unui cuplu alelic. cu predispozitie genetica. In cadrul cuplurilor alelice apar relatii de dominanta. etc. care in ansamblul lor definesc individul ca unitate biologica (morfotipica) in cadrul populatiei. a aceluiasi caracter. de organ sau sisteme de organe. . in modelarea si gradul de manifestare a unor trasaturi fenotipice. .1. Diversitatea fenotipica reprezinta gama de reactii fenotipice a unui genotip particular (constitutional genetic) ca norma de reactie a individului la influentele induse sau conditionate de factorii ecologici. In celula somatica diploida. sunt strans legate. sau de interrelatiile intre cuplurile de gene nealelice.heterozigot .este gena care exprima fenotipic caracterul atat in starea homozigota (doza dubla). la care factorii din mediul extern pot influenta exprimarea nuantata. Doua alele nu pot coexista pe acelasi locus. a speciei. Modelarile fenotipice se pot analiza la diverse niveluri de organizare a biosistemelor: caractere de nivel molecular. 253 . Relatii intre cupluri alelice. graduala.dominanta . raporturi cu efecte semiletale sau letale. cuplurile de gene alelice ocupa aceleasi locusuri in cromozomii respectivi. . Interferentele conditionale intre genotip si mediul ambiental. unde exista o pereche de cromozomi omologi.caractere.locus .homozigot .starea in care locusurile omoloage sunt ocupate de alele identice. cat si in starea heterozigota (doza unica). 1.este o varianta a unei gene realizata prin mutatie sau crossingover inegal. in special caracterele poligenice. .alela . 1.

ca o gena dominanta in starea heterozigota (doza unica) nu intotdeauna este suficienta prin activitatea sa codanta pentru a asigura in „totalitate" functia de exprimare fenotipica a caracterului. iar in prezenta genei dominante este nonfunctionala. iar in stare heterozigota se mentin in genotipul hibrizilor. 1. cand se incruciseaza doi indivizi de sexe diferite si care au gene diferite pentru acelasi caracter. asigurandu-se dispersia lor in genofondul populatiei. fiind denumita si alela salbatica (+).este gena care asigura exprimarea fenotipica a caracterului uman in stare homozigota. este de regula eliminata prin selectie naturala. care sa asigure functiile celulei sau organismului. sau cele conservate artificial (notate cu -). 254 . prin care pot fi identificate mici diferentieri a caracterului determinat de gena dominanta la indivizii heterozigoti in comparatie cu cei homozigoti. Relatiile de dominanta .recesivitate devine evidenta la eucariotele superioare sexuate. Subiectul heterozigot A/a. prezinta un fenotip identic cu eel homozigot A/A. Conditiile ca o alela sa fie dominanta sau recesiva sunt urmatoarele: alela este dominanta cand. „semiletale" sau fara efecte fenotipice. sunt letale.1. Aceasta diferentiere fenotipica poate fi explicata astel si anume. In aceste conditii. Acest lucru se poate observa daca sunt folosite tehnici de finete. In general. aceasta trasatura.recesiva .. sau anemic functionala. alela A este dominanta „prevalenta". ca produs al mutatiei.1. Si anume in stare homozigota genele mutante nu permit dezvoltarea . La eucariotele superioare normale. este capabila sa sintetizeze o cantitate suficienta de proteina „activa". mentinandu-se in concentratie crescuta numai in populatiile consanguine. alela este recesiva atunci cand induce sinteza unei biomolecule „nula functional".recesivitate Notiunea de dominanta . Nu intotdeauna alela dominanta isi mentine absolut. alela dominanta este frecvent prezenta la indivizii speciei care traiesc in conditii naturale. genele mutante corespund recesivilor „letale". fara a se exprima caracterul. De exemplu sa presupunem cuplul de alele „A" si „a". la prima vedere. pe cand alela „a" este recesiva „latenta". Alela recesiva. care nu intra in „concurenta" cu proteina „activa" in nici o reactie in care aceasta ar fi implicata. in doza unica.

iar efectul a fost letal la copil.Dificultatile si exceptiile de la leg He dominantei si recesivitatii Analiza caracterelor monogenice. deoarece in aceasta formula dominanta exprimarea fenotipica determinata de genele mutante a fost cu expresivitate completa (100%). dominante sau recesive. Acest cuplu a dat nastere la un copil la care lipseau degetele din regiunea palmara si plantara insotite de multiple malformatii scheletice. a).1 . continand fiecare gena dominanta mutanta (cu efecte semiletale) iar copilul nascut era homozigot dominant mutant. De exemplu.Dificultati statistice Studiile genetice de respectare a legilor mendeliene de segregare a caracterelor mogenice (monofactoriale) stabilesc ca raportul de segregare a unui caracter dominant este de XA . au evidentiat unele dificultati de interpretare si abatere de la legile ereditatii dominante si recesive. o gena mutanta dominanta in stare heterozigota. determinand moartea la un an dupa nastere.1.lA cand ambii genitori sunt heterozigozi (A-a) (fig.Acest aspect il putem consemna la om cand. Mohr si Wriedt au studiat un cuplu cosangvin.1.65) sau de 3A . al carei grad de exprimare fenotipica a displaziei somatice este diferit in raport cu homozigotul dominant mutant (la acesta. Uneori intre cuplurile alelice. morfodisplazia este mult mai severa).V% daca unul din genitori este heterozigot (Aa) (fig. la care cei doi genitori (el si ea) erau purtatori de brachidactilie moderata. 255 .65). Cei doi cercetatori au considerat ca genitorii erau heterozigoti. sunt raporturi de codominanta (a se vedea lucrarile practice) 1. Sunt mai multi factori de "eroare" ce intervin in interpretarea caracterelor dominante sau recesive.

dominant sau recesiv (transmis genetic) este si situatia cand ancheta medico -genetica se adreseaza exclusiv la copiii aparent sanatosi din familie. fara neomutatii. b) Exceptii de la legile ereditatii dominante. Studiile efectuate pana in prezent au identificat exceptii de nerespectare si interpretare incorecta a legilor ereditatii dominante si recesive. A a a H■H A a Aa a T A a t 1 T A a t f f *Y Aa Aa 50% (1/2) i6 aa rr ?f aa ff 0f AA_______Aa______Aa .p^pulatia la care incrucisarea intre indivizi este aleatorie (nu selectiva). Dificultate in stabilirea caracterului . 65 Ereditatea autozomal dominanta si recesiva Aceste raporturi de segregare sunt respectate in cazul cand este analizata o populatie (cazul izolatelor umane) sau sunt studiate un numar mare de familii cu descendenta numeroasa. Dar corecta analiza genetica impune folosirea sondelor genice pentru a stabili starea de heterozigot a purtatorilor (in special) de gena recesiva.gena dominanta a -•• gena ret*siva Fig. 256 .A a aa ''■• f M . v aa . 50% (1/2) 75%(3/4) 25%(1/4) Ereditate dominanta F. fara casatorii consanguine. Dar asemenea raporturi de segregare nu sunt respectate in totdeauna in genetica medicala deoarece numarul familiilor studiate (pentru acelasi caracter) este mic.reditare recesiva A . 18 Populatia panmictica . sau numarul indivizilor studiati dintr-o populatie 1R panmictica este mic.

Deasemenea. Penetranta poate fi completa (totala) sau incompleta (la care manifestarea fenotipica a caracterului dominant este si saltatorie). peristazia. penetranta este un concept statistic deflnit prin frecventa exprimarii fenotipice a unui caracter determinat de gena dominanta in starea heterozigota. hemocromatoza. Expresivitatea poate fi conditionata de modul de viata al individului (alimentatia). c) Exceptii de la legile ereditatii recesive. 257 . Ca urmare. de mediul "intern" . calvitia. se manifesta saltatoriu.De la legile ereditatii dominante sunt considerate urmatoarele exceptii: i) Penetranta.totalitatea factorilor din mediul exterior care pot influenta expresia fenotipica a genelor.epistazia + peristazia. Exceptiile de la legile ereditatii recesive sunt: expresivitatea variabila a unui caracter recesiv care este conditionata de aceiasi factori ca cei care intervin in ereditatea dominanta: epistazia. In mod normal. penetranta este de 100%(p completa). s.m. Acest proces poate fi explicat astfel: Sunt gene dominante cu penetranta variabila. 19 Peristazia . caracterul autozomal dominant trebuie sa fie exprimat fenotipic la fiecare generatie ce succede (deoarece caracterul dominant este exprimat in stare homozigota AA si heterozigota Aa).varsta si sexul imprima expresivitati marcate a caracterelor ereditare (de exemplu: guta. fie de interferenta ambilor factori . Pentru gena dominanta penetranta poate fi determinata de constitutia genotipica a indivizilor. Si expresivitatea este un factor ca exceptie de la legile dominaiitei. Sa urmarim urmatorul exemplu. .epistazia sau influentata de mediul "extern" peristazia19. etc). . penetranta este de 80%(p incompleta). ii) Expresivitatea.daca o familie formata din 10 membri prezinta aceiasi caracter. dar si de alti factori. la nivel familial.un factor peristatic poate actiona la distanta asupra expresivitatii unei gene (vezi epistazia). Sunt unele caractere dominante care. De exemplu: . Penetranta completa sau incompleta se apreciaza in raport de prezenta caracterului exprimat fenotipic.a.d.daca respectivul caracter este prezent la 8 din cei 10 membrii. teoretic: .

1.ducand la avortul spontan.(care au gena recesiva d) pot fi d/d. La om.inainte de varsta pubertatii si reproducerii.2. fenotipic. Persoanele Rh+ (caracter determinat de gena dominanta D) pot fi homozigote D/D sau lieterozigote D/d.sau prin inducerea infertilitatii si incapacitatatea de reproducere a indivizilor tarati. In stare homozigota efectele acestei gene mutante sunt letale. Investigatiile genetice asupra acestei morfodisplazii au evidentiat ca unele forme pe fond genetic viabile sunt din punct de vedere constitutional la indivizii heterozigoti. . precum si la cuplurile de genitori consanguini.Gena Rhesus la om20 Efectul semiletal indus de o gena poate fi exemplificat prin analiza sistemului genetic eritrocitar Rh. normali. din populatie. homozigote recesive. Rh este gena responsabila de producerea unui antigen numit Rhesus. severe.postnatal: .Gene (alele) semiletale. iar persoanele Rh. Aceasta remarca este rezultatul studiului statistic realizat in fratiile care au numai copii.Gene (alele) cu efect letal Lints (1981) considera ca printre cauzele responsabile de modificarea raporturilor mendeliene este letalitatea indusa de gena mutanta. care se gaseste si in sange la Macaca mulata (Maimuta Rhesus). 1.1. Exemplu de efect letal al genei mutante este morfo-displazia labiopalatoschizis (buza de iepure. indue dereglari morfostructural-functionale. depaseste valoarea de lA (conform legilor mendeliene). barbatii sau femeile pot avea Rh+ sau Rh-. sau reducerea viabilitatii anumitor genotipuri.pleiotropia unei gene poate determina trasaturi fenotipice variabile. uneori. S-a mai constatat ca raportul de segregare a unui caracter autozomal recesiv.1.3. . 258 . Efectele letale si eliminarea indivizilor din familie. pot avea loc: .prenatal: . Se considera gene letale cand in stare homozigota. neviabile eliminand respectivii indivizi din populatie. gura de lup).

1. Indivizii Rh+ (genotip D/d sau D/D) la care gena D este dominanta au in organism antigenul Rh+. sotia d/d homozigot pentru Rh. avand antigenul Rh+. in stare homozigota are efect semiletal. . induce formarea de anticorpi specifici antigenului. trecand in organismul matern gestant. incepe sa elaboreze antigenul Rh+. Antigenul Rh+ de la fat poate traversa placenta. Relatii (raporturi) intre genele nealelice Un caracter.Rh+. care elaborand anticorpi anti . poate declansa reactia antigen-anticorp la mama. spre sfarsitul perioadei fetale.cand o femeie sau un barbat sunt Rh.pe perioada fetala a sarcinii.2. fiind Rh+. determinand un proces de izoaglutinare. celula. poate fi conditionat fenotipic de influenta altor gene nealelice. Indivizii homozigoti recesivi d/d Rh -. introdusa in organismul omului (sau la orice alt mamifer).si au anticorpi anti Rh+. tesut) care. dar implicate in definirea unui caracter. Fatul. gena d (recesiva).si lipsita de antigen. in cazul unei transfuzii de la o persoana Rh+ apar reactii de incompatibilitati de Rh. este epistazia. Antigenul este substanta (molecula. 259 . Sa presupunem ca doi genitori: sotul D/D homozigot Rh+. trecand in organismul matern . ca gene diferite. dar prezente in genomul celular. elaboreaza un antigen. desi nu au antigen in organism au capacitatea de a elabora anticorpi anti Rh-.Produsul de conceptie va fi obligatoriu heterozigot D/d. sau prin circulatie fetala. Un aspect al relatiilor intre cupluri de gene nealelice (gene diferite informational). va declansa o reactie anigen-anticorp.antigenului Rh+ al fatului. in prezenta antigenului Rh+ va incepe elaborarea de anticorpi anti Rh. Cum mama fiind Rh. poate duce la moartea nou-nascutului. deci Rli+.Persoanele cu gena dominanta D. Produsul de conceptie. In exemplul nostra.realizeaza un act de conceptie. . mama trimite spre fat anticorpi antiRh+ in sangele viitorului copil. inducand o anemie hemolitica. Elaborarea anticorpilor Rh poate duce la urmatoarele accidente: . Sunt accidentele de transfuzie. analizat la nivelul organismului ca imitate biologica. Cele care sunt homozigote recesive sunt lipsite de antigen si sunt Rh-. conform constitutiei sale genetice. care uneori.

influenteaza activitatea genetica a genei dominante). iar genele a caror exprimare fenotipica este influentata (fiind non-functionale genetic) de gena nealelica.1.2. sunt numite hipostatice. Un exemplu clasic de epistazie este fenotipul Bombay. 260 . efectiv de una din gene. Epistazia Termen introdus de Bateson (1905 si 1909). In relatiile de epistazie.1. fenotipul unui caracter depinde. care ocupa locusuri diferite pe bratul scurt al cromozomului 9. epistazia este "interactiunea genica in care o gena dominanta sau recesiva. influenteaza functia de determinism genetic. Acest sistem este determinat genetic de doua cupluri de gene nealelice. ca sistem genetic eritrocitar pentru grupa sanguina ABH(O). Genele "modificatoare" sunt numite epistatice. ca gena epistatica. in exprimarea fenotipica a unui caracter dat de gene nealelice" dominante sau recesive. Epistazia poate exista sub doua forme: epistazia genelor dominante (gena dominanta fiind epistatica) si epistazia genelor recesive (gena recesiva. cand ambele tipuri de gene nealelice sunt prezente in genotip.

Fig. 66 EPISTAZIA GENE AUTOZOMALE SEGREGARE INDEPENDENTA l EPISTAZIE FORME DE ERORI SI/SAU RAPORTSEGREG ARE MODIFICAT 261 .

Alelele IA si IB codifica sinteza unor transferaze specifice care intervin in cuplarea unor molecule pe substante H ce constituie antigenele de grup sanguin A sau B. Relatia intre genele epistatice si hipostatice este cunoscuta sub denumirea de fenotip Bombay . IA/i. nu se formeaza antigenul de grup A sau B. alela B sau de alela recesiva "i". Ca urmare alela recesiva h in stare homozigota h/h are rol epistatic blocheaza "formarea antigenelor. codificata de la IA. enzima codificata de gena dominanta H. deoarece in acest oras indian s-a identificat o familie in care femeia avea constitutia genetica h/h. sunt gene hipostatice. nu se modifica substanta H. Dar in situatia cand in locusul H gasim un cuplu alelic homozigot recesiv h/h in organism nu se mai sintetizeaza substanta H. Daca locusul I este ocupat de alela recesiva"i". Casatorita. in stare homozigota i/i nu se sintetizeaza nici o enzima (transferaza). iar pe eritrocitele respectivului individ nu vom gasi antigenul A sau B. Acest antigerTde baza" H este un precursor care cupleaza o molecula de fucoza formand substanta H. Alela A si B sunt codominante. chiar daca in locusul I avem genele dominante IA si IB. determina genetic sinteza antigenului "de baza" H. aparent grupa "O". fixeaza pe substanta H o molecula de galactoza (antigenul de grupa B). care in stare homozigota (h/h) nu are capacitatea de a sintetiza enzima fucoziltransferaza. De exemplu. care codifica transferaza specifica. va fi de grup 0(H). formand pe substanta H antigenul de grupa A. care in stare homozigota (H/H) sau heterozigota (H/h). Cuplarea este catalizata de enzima fucoziltransferaza. Locusul H poate fi ocupat si de alela recesiva h. iar alela IB. Locusul I ocupat de alela A. iar alelele I si I care sunt dominante. 262 .Locusul H poate fi ocupat de alela dominanta H. IB/i. transferaza specifica. Lipsind substanta H. Copilul rezultat din acest cuplu a fost grupa AB. va fixa o molecula de acetilgalactozamina. sotul avea constitutia genetica H/h.

induce expresivitatea fenotipica a doua sau mai multor caractere care sunt indisolubil "legate" prin fenomenul de "cascada" si influenta genetica. organelor.mediu Plecand de la relatiile inter-genetice. poligenia (cu interferente de raporturi de influenta cu factorii de mediu). s-a luat in consideratie ca unui cuplu de alele cu locus unic pe cromozomi omologi. Permite sa apreciem.2. Complexul clinic indus de o gena recesiva mutanta. polialelismul. Studiile clinice au evidentiat ca o gena mutanta (recesiva) poate induce un complex clinic simptomatologie drept criteriu de diagnostic si etiologic al unei boli. in majoritatea sindroamelor este consemnat un foarte "bogat" tablou simptomatologic. este numita pleiotropa. activitatea celulara. prin pleiotropism intelegem cazul cand o gena recesiva. Pleiotropia Cand o mutatie duce la aparitia unei gene cu efecte patologice asupra organismului. poate fi o polidisplazie (un complex multiplu modificat morfo-structuralanatomic). Relatii gena . De exemplu. observabil la nivelul fenotipului prin intermediul unei proteine cu structura si functii specifice. (Figura 67) 263 . probabilistic. monogenia. Ca definitie.1. sau o disfunctie metabolica majora deregland activitatea tesuturilor. cum sunt pleiotropia. coeficientul de aparitie a unui caracter la descendenti. In consecinta este greu sa acceptam ca diversificarea morfotipurilor (normale sau patologice) sunt consecinta unei singure gene normale sau mutante. Ca urmare studiile genetice au luat in analiza si au considerat existenta mai multor raporturi si mecanisme genetice intre genotip . 2. O gena dominanta sau recesiva respecta legile mendeliene de segregare genotipica si expimare fenotipica a caracterului.caracter . ii corespunde un efect "precis". in patologia genetica transmisibila ereditar. si factorul proteic determinat genetic de respectiva gena. Dar relatiile gene-caractere pentru eucariotele superioare ca evolutie (respectiv omul) sunt mult mai complexe.fenotip mediu. mult diversificat si sumativ.

A lua in considerare pleiotropia genelor.GENA MUTANTA RECESIVA CU INFLUENTA PLEIOTROPA GENA PLEIOTROPA (RECESIVA) MUTANTA SINTEZA INDUCTOR MORFOGENETIC MODIFICAT SINTEZA UNEI ENZIME ANORMALA DIFERENTIAZA IN CASCADA LA DISTANTA CALE METABOLIC A SECUNDARA INFLUENTA ALTOR GENE DISFUNCTIONALITATI TISULARE/ORGANE PRODUSI SECUNDARI TOXICI Fig. Acest 264 . explica astfel efectul de pleiotropie a unei gene: "o gena este pleiotropa daca enzima determinata de ea este activa pe un substrat proteic situat in diverse locuri ale lantului energetic. sau daca enzima intervine in reactii chimice unde comporta substraturi diferite. 67 Pleiotropia Grouchy. trebuie sa cercetam cum respectiva enzima este activa (diferit) in diversele tipuri de celule si tesuturi (Grouchy).

Unele molecule proteice determinate de o gena. Conform teoriei lui Child. 1966). Consideram ca diferentierea este determinata de substante inductoare de natura proteica. aptitudinile intelectuale sau simptome si semne clinice variate ce insotesc un sindrom genetic. Celula diferentiata devine inductoare prin proteina elaborata. Dar. poate influenta gene din respectivele celule (este posibil ca proteina inductor primar sa fie proteina reglator sau represor asupra functiei genelor). dar mentinandu-si specificitatea de substrat. este sinteza unei molecule proteice cu structura si functii strict specifice. direct sau indirect. ca segment dintr-un lant ADN. distincte. Cand o celula s-a diferentiat. devine inductoare pentru diferentierea altor tipuri de celule. Termenul de "relatii pleiotropice" desemneaza situatiile cand o gena inlocuita cu alela mutanta are repercursiuni fenotipice complexe. Tuchmann-Duplessis (1972) descria celula embrionara ca un sistem citologic complex. care pot forma lanturi metabolice pentru noi functii celulare sau tisulare. pleiotropia nu se limiteaza la nivelul actiunii primare a genelor care. alte informatii din genotip sunt traduse in proteine. determinata de o gena. asupra carora proteina inductor primar. Este o inductie "in cascada" a carei secventa este riguros programata genetic cu aparitia unui larg evantai de celule si/sau tesuturi-organe diferite.pleiotropism se explica mai bine prin multipotentialitatea unei enzime. Acest proces este cauza multor manifestari ereditare normale sau patologice. De exemplu. modificand mai multe caractere. Pleiotropia rezulta din inlantuirea cauzala care leaga activitatea primara a unei gene mutante "pleiotropa" de procesul de dezvoltare si morfogeneza embrio-fetala in care este implicata. care detine intregul program genetic pentru diferentiere. Inducerea etapizata a procesului de diferentiere poate fi comparata cu teoria gradientilor de crestere si diferentiere elaborata de Child. este putin probabil ca aceeasi gena. in toate cazurile. interferente de influenta in timpul proceselor de diferentiere. ca semantida tertiara. respectiva gena. pot deveni proteine inductor morfogenetic. cum ar fi: longevitatea. Fiecare etapa din "cascada" diferentierilor 265 . sa poata sintetiza doua produse proteice diferite " (citat de Tridon. La organismele superioare. sa participe la sinteza directa a mai multor proteine diferite. la nivelul organismului. particapand la diferentierea altor tipuri de celule sau tesuturi. spune Grouchy. consideram existenta unor relatii interferentiale de functii intre gene diferite. in enzime.

Efectele sunt rezultatul starii "inalt integrate" a metabolismului celular si dezvoltarii organismului. este suficient ca un singur inductor morfogenetic. recesiva). Dar. anoftalmie. Numai intr-o asemenea inlantuire se insereaza pleiotropia. Acelasi mecanism de interferente protein-enzime este si in dereglarea proceselor metabolice. dintr-o "cascada" inductiva.sindromul Holt-Oram prezinta aplazia policelui si comunicare interventriculara. nanism proportionat si armonios. . sa fie modificat prin mutatia unei gene (ex.2. 2. rinichi polichistic. nas acvilin. epicanthus. retinita pigmentara. ca intregul lant ce urmeaza punctului unde s-a produs mutatia. tertiar.sindromul Rubinstein-Taybi in care sunt asociate malformatii de tipul: falanga terminala la police si haluce cu aspect de paleta.sindromul Hcdlerman-Streiff-Francois. boala caracterizandu-se prin: obezitate.sindromul Laurence-Moon-Biedl la care gena are efect pleiotropic. polidactilie. In patologie gasim frecvent procesul de pleiotropism indus de gene recesive mutante. cataracta. deficienta mentala. .cu dizarmonie craniofaciala (fata mica.) este implicata in a finaliza dezvoltarea completa a unui tesut. Raporturi de monohibridare si de dihibridare Mendel (1866) a fost primul genetician care a folosit metoda incrucisarii si hibridarea la organisme "simple" care se deosebesc intre ele printr-un caracter unic sau un numar mic de caractere bine delimitate si usor de reperat. pleiotropia este capacitatea unei gene mutante de a produce efecte multiple si "aparent" independente.tisulare (etapele reprezentand si organizatori morfogenetici cu potential genetic primar. etc. Pentru aceasta a selectat parentali . microcefalie. efilat). Ca urmare. anomalii dentare. hipertricoza si atrofie cutanata. organ sau organism. schimbarea structurii unei substante active are repercursiuni variate in timpul dezvoltarii ontogenetice. nas subtire. cataracta. .sindromul Meckel. Gena mutanta in stare homozigota induce o asociere de malformatii si anume: polidactilie. cand.„linie pura" din populatie homozigoti pentru caracterele cercetate. microoftalmie. secundar. cretinism. . atrofie optica. 266 . retinand pentru exemplificare urmatoarele: .etc. meningocel occipital etc. sa urmeze o diferentiere patologica.

Aceste legi. Gametii haploizi elaborati de fiecare parental homozigot.1. Fenotipul va fi asemanator cu al genitorului care este homozigot dominant. rezulta hibrizi Aa. b)Segregarea hibrizilor in generatia F? Mendel a observat ca in F2 apar indivizi care au fenotipul asemanator cu al genitorilor din Fi. se confirma urmatoarele: indivizii parentali (P) sunt homozigoti A/A si a/a. prezinta fenotipul parentalilor incrucisati initial.Mendel a incrucisat organisme care se deosebeau printr-un singur caracter (monohidrare). sau prin mai multe caractere (polihidrare). o singura alela.2. 267 . segrega. Cand din cuplurile alelice AA si aa ale parentalilor. in raport de 3:1 cand sunt alele-dominante recesive sau 1:2:1 cand sunt codominante. prin doua caractere (dihibridare). atat pentru caracterele normale. hibrizii primei generatii (filiatia Fi) sunt asemanatori intre ei". 68). Deoarece in F2 apare fenomenul de segregare a caracterelor. Rezultatele obtinute i-au permis sa stabileasca legile fundamentale ale geneticii . au caracter de generalitate la organismele cu reproducerea sexuata. Pe baza acestei observatii a presupus ca fiecare trasatura de caracter este determinate de o pereche de "factori" ereditari sau gene alele (termen folosit in prezent). iar fenotipic este exprimat caracterul (A). Prin fecundare. iar prin fecundatie cele doua alele se vor reintalni refacand cuplul alelomorf. Din punct de vedere genetic sunt puri pentru cuplul alelornorf. cat si pentru cele patologice. Legile lui Mendel Mendel enunta urmatoarele legi sau reguli de transmitere si segregare a caracterelor: a) uniformitatea hibrizilor primei .legile segregarii caracterelor la descendenti. hibrizii F] primind cate o alela de la fiecare parental vor fi 100% heterozigoti Aa. Genele alele se vor separa in meioza genitorilor. vor contine numai cate un singur factor ereditar. 2. dar genetic heterozigoti la nivelul cuplului alelic (Aa) (fig. inseamna ca alela "A" este dominanta iar alela "a" recesiva.generatii (Fi) Enuntul legii este urmatorul: "daca este o incrucisare intre doi indivizi care difera printr-un singur caracter (monohibridare). in procente "fixe". dar si indivizi care.

INTERACTIUNI GENIC'E DfflBRIDAREA Segregate nomiala O GO LINKAGE GENIC cand FAC'TORI EPIGENETK'I PENETRANTA REDUSA ENDOGENI/EXOGENI Poate zi CODOMINANTA MODIFICA RAPORTUL DE SEGREGARE 0 GENA BLOCHEAZA ACTIVITATEA ALTEI GENE INFLUENTEAZA EXPRESI\TTATEA GENEI INFLUENTATA DE EPLSTAZIE SAU DE FACTORI DE MEDIU AMBELE ALELE EXPRIMA TRASATURILE DE CARACTER Fig. 68 Dihibndarea .

c) Segregarea independents a caracterelor sau legea asortarii independente. vor prezenta trasaturi fenotipice distincte: 75% vor prezenta caracterul dominant A (asemanator parentalului homozigot dominant A/A) dar si al genitorului hibrid Fi heterozigot A/a. In astfel de situatii consideram ca alelele A] si A2 sunt codominante. manifestat caracterul dominat de alela dominanta. in raport cu parentalii reprezinta generatia F2. caracterul fenotipic determinat de aceasta alela se va exprima atat in stare homozigota A/A. 25% homozigoti A2A2 §i 50% homozigoti A1A2. Va rezulta un raport de segregare valoric de 75/25%. care este Aa si fenotip. Rezultatele sunt urmatoarele: hibrizii F2 au constitutia genetica in urmatoarele raporturi: 25% sunt homozigoti dominanti A/A. heterozigoti. fiecare A1/A2 (A1A2 x A1A2) in Fi se vor obtine raporturile: 25% homozigoti A1A1. Dar descendentii F2 cu trasatura de caracter dominanta A. descendentii lor. 269 . nu sunt uniformi din punct de vedere genotipic. dar este "mascata" de alela dominanta. Verificarea a fost demonstrate prin analiza descendentului F3 rezultati prin reincrucisarea parentalilor a/a cu hibrizii F2. fiecare cu un cuplu alelic dominant pentru acelasi caracter A1A1 si A2A2. incrucisandu-se doi hibrizi heterozigoti. iar 25% descendenti cu fenotipul recesiv "a" (asemanator cu al parentalului homozigot recesiv a/a). in starea lor heterozigota A/a nu este corespondenta intre genotip. In cazul alelelor codominante. O analiza neavizata ar considera ca alela recesiva "a" ar fi eliminate din genotipul hibrizilor Fi. homozigoti a/a. Aceasta remarca ajuta sa intelegem corect transmiterea bolilor autozomal recesive. ea exista in genotip. cat si in starea heterozigota A/a. O remarca: in cuplul alelic dominant/recesiv A si a. iar raportul de segregare va fi 1:2:1 . Caracterul recesiv apare numai cand se reintalnesc doi heterozigoti purtatori cu acelasi tip de alela recesiva rezultand ca probabilitate de 25%. vor rezulta hibrizi A1A2 (heterozigoti) ce vor prezenta fenotipic si trasatura de caracter determinate de alela Ai. In realitate. iar caracterul recesiv "a" se va exprima numai in stare homozigota a/a. Incrucisandu-se genitori hibrizi din Fi . Cum alela A este dominanta. Exceptie de la aceasta regula este epistazia. 25% homozigoti recesivi a/a si 50% heterozigoti A/a. cat si cea determinate de alela A2. care.A/a x A/a. respectiv un raport de segregare 3:1.In cazul cand avem doi parentali.

sau legea numerelor mari. sa nu existe emigrari. fara consanguinitate a cuplurilor de genitori. in populatie. determinate de cupluri nealelice (gene diferite) ce au locusuri pe cromozomi neomologi. factori care modifica raportul valoric al segregarii caracterelor (fig. a fost analizata matematic de catre Hardy si Weinberg la studiul genetic al poputiilor panmictice. nu selectiva. Legea segregarii independente a caracterelor demonstreaza ca genele diferite cu locusuri pe cromozomi diferiti (neomologi). 69).Aceasta lege a fost stabilita prin analiza dihibridarii. vor segrega si asorta independent. Aceasta lege. nu sunt inlantuite (linkage genie). imigrari. Raportul constant de segregare este respectat in urmatoarele circumstante: incrucisarea indivizilor sa fie aleatorie. in respectiva populatie sa nu apara mutatie la genele analizate. respectiv segregarea a doua caractere diferite. .

270 Fin 69 INTERACTRTNI GENICE -J OGENA BLOCHEAZA EXPRESIACELEI DE-ADOUAGENE AMBELE ALELE EXPRMAT E INCOMPLETASAU C0D0M1NANTA DATORITA EPISTAZIEI SAUMEDIU LUI FARA REGREGARE INDEPENBENTA MASCULII SE DIFERENTIAZA DE FEMELE .

.

la specia umana nu este conceput. Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la om Legile mendeliene.2. . Pentru a studia legile mendeliene la om.2. a se efectua "incrucisari" consanguine pentru a se obtine linie "pura".2. cat si la heredocolaterali. cde -recesive. 272 . de locusul alelelor pe cromozomi: autozomi sau pe cromozomii sexuali. se impune a studia sisteme relativ simple. plecandu-se de la cuplul parental. La om sunt analizate urmatoarele tipuri de trasmitere a caracterelor: ereditatea monogenica (monofactoriala) si ereditatea poligenica (multifactoriala). de un cuplu alelic. Conform raportului "gena-caracter" la om sunt caractere care segrega mendelian. experimental.numarul mic de descendenti si de generatii ce pot fi analizate. controlate monofactorial. sunt aplicate si verificate §i la om.daca la plante si animale interpretarea §i stabilirea raportului de segregare incepe de la cuplu parental homozigoti (dominat si recesiv). pentru edificarea unui caracter participa mai multe sisteme. datorita caracterului de universalitate biogenetica. . de numarul cuplurilor de alele examinate. motiv pentru care urmarirea legilor care guvemeaza transmiterea caracterelor ereditare este dificila. Raportui de segregare si exprimarea fenotipica a caracterelor sunt condifionate de: raportui de functionalitate genetica existent intre genele alele. Studiul transmiterii mendeliene impune cercetarea sistematica a unei boli la nivel familial pe generatiile ce succed. Transmiterea autozomal dominanta Sistemul Rhesus (Rh) este determinat de trei cupluri de gene inlantuite pe bratul q al cromnozomilor perechi 1: CDE . Aplicarea legilor mendeliene la om intampina unele dificultati de interpretare cauzate de: .dominante. atat pe filiate directa. 2.2. la descendentii rezultafi pe fiecare generatie.la om.3.

indivizii in populatii se grupeaza in doua clase: Rh+ in proportie de circa 86% si Rh. sa admitem ca locusul genei pentru Rh ar fi ocupat de un singur tip de gena: D alela dominanta.16%. prezinta urmatoarele posibilitati de combinare genetica si segregare fenotipica: Constitutia genetica a fiecami descendent prezinta urmatoarele probabilitati de combinare a gametilor si constituire a zigotului.homozigota recesiva d/d. dar fenotipic vor fi Rh+. in gametogeneza lor. Sa consideram o incrucisare Tntre un barbat Generatia parentala Generatia FI (descendentii primei generatii) D/D(? d/d $ D A D Dd Dd D Dd Dd Rh+. "d" alela recesiva. Daca indivizii FI heterozigoti (D/d) se incruciseaza intre ei. Sistemul Rh limitat numai la cuplul alelic D/d poate fi considerat (aparent) un caracter "mendelian simplu" monofactorial. Toti descendentii ce vor rezulta dintr-un cuplu parental homozigoti D/D si d/d. oferind falsa imagine ca acesti descendenti ar fi mostenit numai gena D. consemnam noncorespondenta intre genotip si fenotip. cum gena "d" este recesiva. homozigot dominant D/D si o femeie Rh. Antigenul "D" care da caracterul de Rh+ este determinat genetic de alela D (indivizii putand fi D/D . dar numai in stare homozigota. vor fi Rh+. Genitori din FI Generatia F2 (descendentii generatiei a doua) c?Dd $Dd D D D DD Dd d Dd dd Descendentii rezultati din cuplul heterozigot D/d.este determinat genetic de alela "d". din acest cuplu toti descendentii vor fi genetic heterozigoti D/d. Pentru a demonstra transmiterea autozomala "pentru comoditatea exemplului". Pentru aceasta prima generatie. Caracterul de Rh.homozigoti dominant sau D/d heterozigoti). in prezenta genei dominante "D" nu-si exercita functia de determinism genetic. se vor obtine in meioza 50% gameti cu alela dominanta D si 50% cu alela recesiva d.Contrar acestui complex de gene nealelice. din care 273 .

. acondroplazia. dar 50% vor fi homozigoti D/D. . . Dar vor fi heterozigoti D/d pt. cum gena dominanta D determina caracterul in stare homozigota D/D si heterozigota D/d.Rh+ si homozigoti d/d pt.75%) descendenti pot fi Rh+. cu exceptia fenomenului de epistazie genica. De exemplu. dactilie colaboni retinian. Respectand acelasi rationament si cuplare aleatorie intre indivizii conspecifici in populatie se pot realiza §ase variante de cupluri (casatorii) si anume: Cupluri de genitori l)D/DxD/D 2) D/D x D/d 3) D/D x d/d 4) D/d x D/d 5) D/d x d/d 6) d/d x d/d Descendenti posibili . brachi.potential.de 25%o. inseamna ca probabilitatea ca un descendent sa prezinte exprimat fenotipic starea de Rh+ va fi de 75%o. iar cea de Rh. Aceleasi raporturi de segregare si combinare independenta pot fi consemnate in transmiterea unor boli autozomal dominante.de 25%>.) respecta acest model de segregare si combinare independenta a caracterelor la indivizii din populatie. etc. polidactilia. protein-enzime etc. 274 .50%o descendenti Rh+ si 50%o Rh-. procent care reprezinta probabilitatea ca zigotul sa fie homozigot recesiv d/d. Rh-. iar cea de Rh. molecule specifice active. 50% heterozigot D/d si 25%) homozigoti recesivi d/d. 25%o d/d si 50% D/d -constitute genetica.Toti descendentii vor fi Rh+ homozigoti (D/D). . . cand urmarim un caracter determinat de o gena dominanta normala sau patologica. daca starea de Rh+ va fi de 75% in F2. absenta incisivilor laterali.Toti descendentii vor fi Rh.si homozigoti d/d. dar heterozigoti D/d.Toti descendentii vor fi Rh+. 50%> heterozigoti D/d.Toti descendentii vor fi Rh+. Prin simplificare se obtine un raport de segregare de 3:1. se va dezvolta: 25% homozigot dominant D/D. acro-osteoliza. iar 25% Rh-dintre care 25% D/D.' Caracterele monofactoriale (sistemele moleculare episemantice: sistemele genetice eritrocitare si plasmatice.

VA bolnavi. starea de homozigot induce efecte severe.A/A x a/a 4. 2/4 A/a. pe verticala.caracterul autozomal dominant se transmite pe filiatie directa (bunici—^parinti —->copii —mepoti . Abated de la aceasta regula apar in cazurile de epistazie. . (A) x (a) A/a Toti bolnavi. . V2 sanatosi (a) x (a) a/a Toti sanatosi. (A) x (A sau a) Vi A/A. Vi A/a Toti bolnavi. riscul sau sansa de a naste copil cu respectivul caracter determinat de gena dominanta va fi de " (50%). Uneori sunt si factori "secundari" ce pot influenta frecventa si expresivitatea caracterului.a/a x a/a Criteriile de interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) familial pentru caracterele normale sau patologice si stabilirea ca se transmit autozomal dominant: .. A/a x A/a Descendentii genotipuri Fenotipuri (A) x (A) A/A Toti bolnavi.caracterul se manifesta si in starea de heterozigot a subiectului. modificand raportul "sex ratio".A/AxA/A 2. 275 . si cu "a" gena recesiva "normala". necesita ca eel putin unul din parinti sa prezinte caracterul iar genotipic sa fie heterozigot sau homozigot. '/2 a/a Vi bolnavi.A/a x a/a 6. Gameti 5.. '/4 a/a normali (sanatosi) (A sau a) x (a) !/2 Aa. Pentru o boala cu transmitere autozomal dominanta.in tabelul urmator vom prezenta riscul de transmitere si aparitie a acondroplaziei la descendenti.A/A x A/a 3. incat produsul de conceptie devine neviabil inca din perioada embrio-fetala aerstat spontan (neviabil). VA (A sau a) x (A sau a) VA A/A.).caracterul se manifesta in egala masura la ambele sexe.cand un parental este heterozigot. . .nasterea unui copil cu caracterul dominant (normal sau patologic). notandu-se cu "A" gena dominanta pentru acondroplazie. Genotipul parental l.

albinismul. 276 . tatasemia majora.4. alcaptomenia.2. Pentru a demonstra transmiterea si raportul de segregare a unui caracter determinat genetic de gena recesiva.caracterul se manifests in egala masura la ambele sexe. se exprima fenotipic numai la subiectii homozigoti. Se/se x Se/se 4. Vi Toti secretori Se/Se Se/Se Toti secretori In populatiile umane sunt identificate multe caractere normale cu transmitere autozomal recesive. se/se x Se/se 3. dar §i foarte multe boli. lA Se/se. etc. in prezenta alelei dominante este "inactiva". Din punct de vedere genetic. este mascata. se/se homozigoti recesivi si Se/se heterozigoti. drept constitute genetica. In stare heterozigot. acatalazemia. se/se x se/se 2. urmatoarele cupluri de genitori: Genotipul parental 1. siclemia. XA A nesecretori. In tabelul urmator expunem ca probabilitate. Criteriile de analiza si interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) pentru a stabili ca un caracter (normal sau patologic) es+e transmis si determinat genetic de gena autozomal recesiva. 2/4 Se/se secretori. 2/4 secretori Se/se Toti secretori Vi Se/se. .2. Se/Se x Se/Se Gameti (se) x (se) (se) x (Se sau se) (Se sau se) x (Se sau se) (se) x (Se) (Se sau se) x (Se) ' (Se) x (Se) Descendentii Genotipuri Fenotipuri se/se Toti nesecretori Vz se/se si Vz Vi necesretori. mucoviscidioza. In populatie indivizii pot prezenta. gena recesiva. vom folosi sistemul genetic plasmatic de secretor (Se) si nesecretor (se). unul din cuplurile alelice: Se/Se homozigoti dominanti. XA Se/se secretori l VA se/se. Boli cu transmitere autozomal recesive pot fi urmatoarele (cateva exemple): oligofrenia fenil piruvica (fenilcetonuria). se/se x Se/se 5. gena pentru secretor este dominanta (Se). sunt urmatoarele: .Transmiterea autozomal recesiva Caracterul determinat genetic de o gena recesiva. Se/se x Se/Se 6. iar pentru nesecretor este recesiva (se).

nasterea unui copil care sa prezinte caracterul autozomal recesiv (m stare homozigota) este posibila daca ambii parentali sunt heterozigoti.2. 2. exprimanduse fenotipic. sunt dominante.Transmiterea autozomal codominanta Cand doua alele. fiecare isi exercita functia de determinism genetic. probabilitatea de a naste copil cu caracterul recesiv este E (25%). Genele codominante care determina acest sistem sunt: gena dominanta Hpl pentru tipul de Hpl si gena dominant! Hp2 pentru Hp2. Pentru demonstratie ne vom folosi de sistemul genetic plasmatic al haptoglobulinelor (Hp). cand se combina prin fecundare.. 277 . cu acelasi locus pe cromozomi omologi. rezultand cupiul alelelor codominante. mascata. in prezenta alelei dominante. purtatori in genotip de gena recesiva sunt lipsiti de caracterul recesiv.indivizii heterozigoti. In casatoriile consanguine. caracterul autozomal recesiv are o frecventa mai mare.5 . purtatori de gena recesiva. este inactiva. . deoarece gena recesiva. caracterul va fi nuantat identificand trasaturile de caracter corespunzator fiecarei alele din cupiul alelomorf.

Hpl/Hpl x Hpl/Hpl 2. La sexul masculin intre cromozomii sexuali X si Y se remarca o accentuata neurologie morfologica. Hpl/Hpl x Hpl/Hp2 3. a studiat comportamentul cromozomilor X la femeie unde avem un cuplu XX.6. Sexul feminin are doi cromozomi x(xx): un cromozom x este de origine paterna. Lyon (1962). cele doua sexe se diferentiaza genetic prin cuplul de cromozomi sexuali x si y.. Hpl/Hp2x Hpl/Hp2 Gametii (Hpl)x(Hpl) (Hpl)x(Hpl sau Hp2) (Hpl) x (Hp2) (Hpl sau Hp2) x (Hpl sauHp2) 5.2. in raport cu sexul masculin care are un singur cromozom X. cuplu care se stabileste prin procesul de fecundare a gametilor si formarea zigotului diploid.Hpl/Hp2x Hp2/Hp2 6. dimensional^. plecand de la aceste diferente a cuplurilor de cromozomi sexuali la cele doua sexe. si functionala. 2. 278 .Ereditatea legata de cromozomii sexuali La mamifere si omul actual.in populatie sunt posibile urmatoarele cupluri parentali: Genotipul parental l. Hpl/Hpl x Hp2/Hp2 4. si consemnand diferente si in activitatea genetica intre cromozomul X si Y. al doilea fiind Y. Hp2/Hp2 x Hp2/Hp2 (Hpl sau Hp2) x (Hp2) (Hp2) x (Hp2) Descendentii genotipuri Fenotipuri Toti cu haptoglobin^ Hpl/Hl Hpl Hpl/Hpl sau i/icuHpl !/2cuHp Hpl/Hp2 l-Hp2 Toti cuHpl-Hp2 Hpl/Hp2 (heterozigoti) l X A Hpl/Hpl A vor avea Hpl!/4 Hp2/Hp2 Hpl lA vor avea 2/4 Hpl/Hp2 Hp2Hp2 2/4 vor avea HplHp2 1 Vi vor avea Hpl/2Hpl/Hp2 Yi Hp2 Vi vor avea Hp2/Hp2 Hp2~ Hp2 Hp2/Hp2 Toti cu Hp2-Hp2 . al doilea de origine materna.

daca un cromozom x are o gena mutanta. identificat ca o formatiune corpusculara (1. acel cromozom X inactivat. caracterul determinat de gena mutanta. Ca acest segment din bratul p al cromozomului X inactivat isi exercita activitatea genetica in cuplul alelomorf cu a cromozomului noninactivat se confirma prin diferenta valorica a doua tipuri de molecule (determinate de gene cu locusuri pe bratul Xp) prin care se diferentiaza cele doua sexe: gena care determina genetic sinteza de steroid. la sexul feminin. Alte observatii facute de Lyon sunt urmatoarele: a) . diferiti prin cromozomii sexuali: La femeie. dupa inactivare. La femeie. Aceste molecule sunt produse in cantitate dubla la femeie. in ovogeneza. un echilibru constant genetic si fenotipic a caracterele determinate de genele cu locusuri pe cromozomii X intre cele doua sexe. Unul va fi inactivat. matern sau patern. b) . din corespondentul omolog al cromozomului X noninactivat. prin disjunctia cromozomilor sexuali se pot obtine urmatoarele tipuri de gameti. va fi inactivat in toate generatiile celulare ce succed din respectiva celula. gena fiind recesiva in raport cu gena omoloaga (dominanta) de pe cromozomul x normal. exprimand fenotipic. sulfataza si gena pentru antigenul Xg eritrocitar. fara a i se manifesta fenotipic boala. Dar. La barbat cromozomul X si cromozomul Y raman activi la nivelul intregii populatii celulare din organism. ovulul poate avea cromozomul x fara gena mutanta. Ca urmare femeia se considera purtatoare si transmitatoare a genei mutante.Inactivarea cromozomului X matern sau X-ul patern in celula somatica la femeie este aleatorie. la barbat aceastea isi pot exercita functia genetica in doza mica. In meioza. Prin aceasta inactivare se asigura un echilibru intre genele X-linkage de pe cromozomul X la sexul masculin si cromozomul X neinactivat de la sexul feminin. sau cromozomul x cu gena mutanta prezenta. Genele X-linkage din acest segment cromatidic nefiind inactivate isi vor exercita functia de determinism genetic in cupluri alelice.Observatiile lui Lyon sunt urmatoarele: pentru a se mentine. In cazul cand pe cromozomul X de origine materna se gasesc unele gene mutante. in celulele somatice (m interfaza) un cromozom X este inactivat. RaportuI valoric fiind 50% ovul cu x normal si 50% ovul cu x mutant. Exceptie de la acest proces face segmentul distal al bratului p a cromozomului X. 279 . valoric. boala nu se manifesta.Inactivarea cromozomului X nu este realizata in totalitate. fata de continutul la barbat.5-2 p diametru) intens heterocromatic.

La barbat, in spermatogeneza, obtinem doua tipuri de spermii: spermie care are cromozomul y si spermie cu cromozomul x, care, fiind de origine materna, poate contine gena mutanta sau nu. Prin fecundare se pot obtine zigoti diploizi care, limitat la cuplul de cromozomi sexuali pot prezenta: XX; XX*m; XY; X*mY. Datorita omologiei genelor alelomorfe intre cromozomii X la femeie si neomologiei genice intre cromozomii X si Y la barbat, segregarea caracterelor respects legile mendeliene, dar transmiterea genelor mutante si manifestarea fenotipica a respectivelor caractere este diferita in raport cu determinismul genetic al genelor autozomale. La om caracterele X-linkage si Y-linkage se transmit: ereditatea legata de Y; ereditatea recesiva legata de X si ereditatea dominanta legata deX. a) - Ereditatea Y-linkata sau holandrica pe cromozomul Y, pe bratul scurt se gaseste gena TDF (factorul determinant testicular) care nu se gaseste pe cromozomul x. Caracterul determinat genetic de TDF este un exemplu de ereditate holandrica sau a cromozomului Y. Prin intermediul cromozomului Y, barbatii vor transmite gena TDF numai la descendentii de sex masculin. Cum cromozomul X nu poseda gena TDF, fiicele nu vor primi aceasta gena. Un alt exemplu de ereditate holandrica este gena pentru hipertricoza urechilor. Este un caracter care, la unii barbati, se prezinta cu par lung la lobul urechilor. b) - Ereditatea X-linkage recesiva in cazul cand unul din cei doi cromozomi X la femeie are o gena mutanta, ea va fi recesiva in raport cu alela omoloaga normala dominanta. Ca urmare, o femeie heterozigota, purtatoare a genei mutante recesive, nu va manifesta boala, in schimb este potential transmitatoare a respectivei gene la descendentul de sex masculin la care se va manifesta boala. Probabilitatea ca un ovul dezvoltat in meioza sa prezinte cromozomul x cu gena mutanta este de 50%. Ca exemplu demonstrativ de transmitere a unui caracter determinat de gena X-linkage recesiva vom folosi „distrofia musculara Duchene". Aceasta distrofie caracterizata prin slabirea progresiva a musculaturii proximale, este urmarea unei sinteze masive a enzimei creatin kinazei (C.K.). Cum boala se manifesta numai la sexul masculin cu debut inca din copilarie si decesul la 20 de ani, boala este determinate de gena recesiva X280

linkage. Cand o femeie purtatoare a respectivei gene mutante se casatoreste cu un barbat normal rezultatul, ca probabilitate de recombinare prin fecundatie, va fi: 25% fetite normale XX, 25% fetite purtatoare XXCK, 25% baieti normali Xy si 25% baieti cu distrofia musculara Duchene X*CKY. Observam ca fiicele care au primit X-ul matern cu gena mutanta devin purtatoare si potential transmitatoare, dar somatic sanatoase. Cand zigotul Xy primeste prin ovul cromozomul X matern cu gena mutanta, devenind X*CKy, copilul de sex masculin care se va dezvolta si naste va fi bolnav de distrofia musculara Duchene. Ceilalti posibili descendenti XX si Xy, vor fi normali si nepurtatori de gena mutanta. In prezent sunt identificate 310 gene recesive X-linkage la om. Ca boli date de gene recesive X-linkage care se manifesta la barbati mentionam: daltonismul, hemofilia, albinismul, diabetul insipid nefragen, deflcienta in G6 PD (glucoza - 6 - fosfat de hidrogenaza) s.a. . c) - Ereditatea X-linkage dominanta sunt cunoscute cazuri familiale cand pe cromozomul X se gase§te gena mutanta, care are raport de dominanta fata de gena „normala" recesiva. In populatie, genotipurile si fenotipurile pot fi: XX femeie normala; XX* femeie heterozigota bolnava; Xy barbat normal; X*y barbat bolnav. Daca mama este heterozigota XX* (bolnava si gena mutanta dominanta prezenta), va transmite boala atat la fetite cat si la baieti:

XX*

x

XY

XX
9normala heterozigota

XY

XX* X*Y
(^bolnav

(^normal $bolnava

281

Daca tatal poseda pe cromozomul X gena mutanta dominanta, va transmite boala numai la fetite, baietii vor fi sanatosi:

XX
/\

x X v*

X*Y ^

X

XX

Xy

XX* Xy

fetita bolnava heterozigota Cand dominanta este completa, toti purtatorii genei mutante va manifesta fenotipic boala. Femeile heterozigole manifesto semnele morbide atenuat. Pentru sexul masculin, unele gene mutante dominante cu locus pe cromozomul X, pot avea si efecte letale. Exemplu de boala data de gena dominanta X-linkage este rahitisml vitamina-D-rezistent care se manifesta atat la barbati catr si la femei. Deosebirea prin care se manifesta boala la barbati si femei este urmatoarea: la barbati este uniform severa, in timp ce la femeia heterozigota, datorita lyonizarii unui cromozom X, este variabil afectata (cu variatii de manifestare a bolii). Sistemul eritrocitar Xg, hipoplazia emailului, hipoplazia dermala, sunt deasemenea ereditare cu transmitere X-linkage dominanta, precum si hiperkeratoza foliculara („Keratosis follicularis spinulosa decalvans eum ophian"). Persoanele cu hiperkeratoza foliculara au o pierdere totala sau partiala a genelor, sprancenelor si a parului capilar. Efectele keratozei foliculare sunt mai severe la barbati X*ky decat la femei. Aceasta diferenta de exprimare fenotipica se explica prin starea de heterozigot a femeii, care, avand o alela normala, compenseaza, prin atenuare, activitatea genei mutante dominanta.

282

2.3. Ereditatea poligenica - multifactoriala. Ereditatea "cantitativa"
Inca din 1889, Galton a observat la speciile studiate, prezenta unor caractere care nu respectau continuitatea naturala sau "identitatea" manifestata la fenotipul descendentilor. El a constatat caractere a caror exprimare fenotipica variaza in limite foarte largi (+ la -), de la o extrema la alta, pe care le-a denumit "caractere cantitative" sau "biometrice". Studiile care au urmat observatiilor lui Galton au stabilit urmatoarele: daca trasaturile de caracter (calitative), care respecta legile mendeliene, particularizate prin "discontinuitate mendeliana", caracterele "cantitative" (inteligenta, talia, greutatea, susceptibilitatea la boli cu predispozitie genetica ca: diabetul, boala canceroasa, procesele degenerative pe fond genetic, melanodermia), prin manifestarea fenotipica graduala, au o distribute gaussiana la membrii familiei, la indivizii conspecifici. Acest tip de transmitere este determinat genetic de un multiplu de cupluri genice nonalelice care au locusuri diferite pe cromatidele cromozomului, sau pe cromozomi diferiti. Fiecare cuplu genie cu activitate convergenta in definirea caracterului determinat poligenic, are efecte sumative: efecte negative prin diminuarea progresiva in exprimarea caracterului somatic, sau cu efecte pozitive, caracterul accentuandu-se progresiv pe parcursul ontogeniei indivizilor. Poligenia determina fenotipuri "valoric" diferite ale unui caracter chiar in cadrul familial Ereditatea poligenica nu respecta legile mendeliene de transmitere si segregare a caracterelor. Genele cu actiune convergenta asupra unui caracter poligenic pot fi dominante sau recesive. Datorita dispersiei genelor pe cromozomi diferiti, in meioza are loc disjunctia cuplurilor de cromozomi omologi (materni - paterni) rezultand gameti haploizi. Prin fecundarea gametilor se realizeaza recombinarea genomica, definirea zigotului diploid. Datorita disjunctiei si recombinarii cromozomilor (recombinare aleatorie) se asigura si o recombinare a genelor cu locusuri pe respectivii cromozomi, rezultand constelatii genice care nu respecta, ca determinism si segregare, legile mendeliene, ci distributia caracterelor exprimate fenotipic fiind de tip gaussian. Sub aspect "cantitativ" caracteru exprimat fenotipic, variaza in limite foarte largi (+ spre -). 283

Caracterele poligenice nu pot fi catalogate pe grupe: cantitativ sau calitativ distincte. In mod normal, acest grup de caractere se incadreaza in limitele de toleranta ale speciei, ale populatiei. Un exemplu de caracter poligenic prezentat este melanodermia. Melanodermia, caracter poligenic cu distribute geografica este determinat si transmis poligenic. Se considera ca pigmentatia cutanata este transmisa poligenic. Pigmentatia cutanata o gasim accentuata la populatiile negroide si nepigmentata (sau slab pigmentata) la populatiile caucaziene (albinos). Arbitrar, sa presupune ca melanodermia ar fi determinata de trei cupluri de gene nealelice, cu locusuri difeilie pe cromozomi celulari. Genele pentru melanodermie sunt dominante la populatia negroida si recesive la caucazieni. Sa consideram existenta urmatoarelor genotipuri in respectivele populatii, triplu homozigote dominante si recesive: - AA, BB, CC - homozigoti in populatia negroida, cupluri dominante; - Aa, bb, ce - homozigoti recesivi pentru populatia caucaziana Formarea unui cuplu de genitori: femeie alba, triplu homozigota recesiva, cu un barbat negroid, triplu homozigot dominant; putem observa ca descendentii mulatri vor fi descendenti cu pigmentatia cutanata asemanatoare cu a genitorului negroid, de§i descendentii vor avea genotipurile heterozigote: Aa, Bb, Ce, ceea ce confirma caracterul dominant al cuplurilor de gene pentru melanodermie. Daca se vor cupla doi descendenti mulatri heterozigoti (Aa, Bb, Ce fiecare), descendentii vor prezenta o melanodermie variabil nuantata fenotipic, pigmentatia variind, gradual, intre alb si negroid. Diversificarea fenotipic in F2 este rezultatul combinatiilor genotipului celor sase cupluri de gene nealelice heterozigote, ilustrand segregarea independenta a caracterelor poligenice, ilustrand continuitate fenotipica a melanodermiei.

2.3.1. Relatii genotip - mediu sau caractere poligenice multifactoriale
Caracterele poligenice, desi determinate genetic, sunt influentate de interference ale factorilor de mediu intern ale indivizilor, sau mediul extern (factori ambientali, de mediu) (fig. 70) Factorii externi indue influente cantitative sau calitative asupra caracterelor poligenice, sau cu predispozitie genetica. Factorii externi (ecologici) ce actioneaza asupra fenotipului pot induce influente ce pot depasi limitele de toleranta ale speciei, ale
284

individului, determinand modificari asupra caracterelor care, uneori, sunt neconforme cu legile geneticii formale. Raspunsul sistemelor poligenice variaza in raport cu doza, tipul factorilor de influenta a mediului, depinde de intensitatea masurabila a factorilor de "interventie". Sunt cazuri cand nu putem detecta intensitatea interventiei unor factori de mediu in "modelarea" unui caracter poligenic exprimat fenotipic. In aceste cazuri implicat este numai genotipul, complexul genelor nealelice care indue variatii (vezi poligenia). Ereditatea multifactorial a, unde este o "conlucrare" conditionata intre factorii genetici si cei din mediul ambiental in edificarea unui caracter, nu trebuie confundata cu ereditatea poligenica. Ereditatea multifactoriala particularizeaza variatiile caracterelor masurabile, metrice si mai putin descriptibile. Variatia are un aspect continuu, indivizii prezentand orice valoare posibila cuprinsa intre doua limite extreme. Dublul determinism a caracterelor cantitative poate fi ilustrat daca analizam talia corpului la om. Se stie ca talia, determinata de complexe de gene nealelice dominante sau recesive, cu locusuri pe cromozomi diferiti, este influentata de factorii alimentari, de mediu. De exemplu, o alimentatie bogata in proteine stimuleaza cresterea taliei individului. De asemenea, multe malformatii congenitale multiple sunt expresia ereditatii multifactoriale, urmarea interferentelor dintre sistemul poligenic si influenta nefavorabila a unor factori "agresivi" din mediu care deregleaza mecanismele de diferentiere embrio-fetala (Fraser, 1980; Friedman si col., 1992; Frets si Niermajer, 1990).

285

DEZVOLTAREA /CRESTEREA SI DIFERENTIEREA EMBRIOFETALA

imp ica DIFERENTIERII __ ca parte a DEZVOLTAREA DECIZIILOR

REGLAREA LA MAI MULTE NIVELE

-care implies

Care pot implica'

LEGATURI (CORELARI) ALTERNATIVE

PREZENTA SAU ABSENTA GENELOR SPECIFICE

REARAHJARI ALE ADN pnn

Perdru a produce ' COMUTATOARE SPECIFICE DE COMUATATOARE SPECIFICE DE ACTIVARE/ DEZACTIVARE RECOMBINAREA SITUSURILOR (REGIUKILOR) SPECIFICE CRESTEREA care permit LANTURI (NODURI) AUTOREGLATOARE

ACTIVARE/DEZ ACTI VA RE COMUATATOR DE ACTI VARE/DEZ ACTI VA RE PENTRU ALTE GENE Perdru fmalisarea Ce condace la

VARIABILITATII

Carasjvms la

DECIZIILOR ANTERIOARE

DEZVOLTAREA RELEELOR DIRECTIONATfl

MEDIU

Ca're DIFERITE CAI

Fig. 70 Diferentierea in cascada

286 .

Este o etapizare ontogenetica «in activitatea genomului constitutional a gruparilor poligenice implicate. convergent. nu toate genele inscrise codificat in genom. isi incep activitatea de determinism genetic. Ulterior.1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman Dupa fecundare si constituire. raportata activitatea la perioadele ontogenetice. celulare. elaborand teoria relativitatii formuleaza simplist notiunea de cronogenetica: "un paradox al ceasurilor". Insa. Notiuni de cronogenetica si cronobiologie asupra caracterelor multifactohale Analiza corecta si extinsa asupra caracterelor poligenice cu dependenta de factorii de mediu au consemnat ca exprimarea fenotipica variaza pe parcursul ontogenezei individului. dupa constituirea zigotului. cu etapizarea activitatii genelor din constitutia genetica a individului. Cronogenetica se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. cu "timpul ereditar" mo§tenit si. geamanul trimis in spatiu ar trebui sa fie mai tanar fata de eel ramas pe pamant. Din comparatia elaborata de Langevin. in definirea unui caracter multifactorial. Pentru intelegerea corecta a notiunilor de cronogenetica si cronobiologie sunt necesare cateva precizari: Einstein (1905). Cronogenetica se ocupa cu "timpul biologic primitiv". celalalt ramas pe pamant". zigotul confine zestrea genetica mostenita de la genitori. El considera ca la mtoarcere. 287 . potential. 3. In consecinta putem mentiona ca sistemele poligenice cu activitate convergenta in definirea unui caracter "respecta" principiile cronogenetice si cronobiologice in dezvoltarea organismului. De aceea putem vorbi de cronogenetica si cronobiologia activitatii genomului si dezvoltarii organismului. din populatie. organe si activitatea psiho-neurologica a individului care se va dezvolta. tisulare. se desprinde ideea ca studiul gemenilor univitelini ajuta sa analizam si sa stabilim caracterele poligenice normale sau patologice. in evolutia exprimarii fenotipice a respectivelor trasaturi morfo -structurale si functionale. Langevin inlocuieste orologiile lui Einstein cu doi gemeni: "unui trimis in spatiul cosmic. Este zestrea genetica pentru definirea caracterelor moleculare. Zigotul este "toti-potent" genetic. nu intreg genomul. transmis de fiecare individ din familie.3.

Variatii graduate apar. exprimat la membrii componenti ai familiei. Intre timpul fizic exogen ritmic si timpul biologic primar se stabilesc interrelatii conditionale.Timpul ereditar poate fi supus mecanismelor de variabilitate prin recombinare si/sau mutageneza.se presupune ca timpul genetic respecta partial legile mendeliene Sincronismul activitatii genelor confirma ca manifestarea unui caracter normal sau patologic poate fi repetat exprimat in aceleasi perioade ontogenetice la membrii familiei.si intercromozomica. normal sau patologic. sau la indivizi conspecifici. Sincronismul genelor si izocronismul familial sunt epifenomene de origine genetica. 288 . Fiecare gena are o incarcatura de informatie in forma codificata determinata in cursul evolutiei bio-genetice. de identificare.gena define a patra dimensiune. Se poate observa ca un caracter poligenic prezinta variatii. Aceasta diferentiere in exprimarea aceluiasi caracter la membrii familiei. . factor genetic determinant poate fi modificat prin "alterari" mutationale. este cunoscuta ca "izocronism familial". . sa prezinte aceeasi evolutie si durata in timp. Rezultatul acestor inter-relatii reprezinta timpul mixt. Din definitia cronogeneticii se poate consemna: . repetate la aceleasi perioade ontogenetice atat la membrii componenti din familie. prevenire si prognoza in exprimarea fenotipica a caracterului poligenic. sau in diverse perioade ontogenetice ale individului. Alterarea timpului biologic primar (genetic) se produce prin mutatii. ce poate fi exprimata cantitativ sau calitativ in cursul dezvoltarii ontogenetice a fiecarui individ. cat si la descendentii familiilor. crossing-over inegal sau prin recombinare intra. Gena nu este numai calitativa-cantitativa. Este timpul biologic ereditar al fiecarei gene. dar fara identitate (sincronism) in aspectul cantitativ sau calitativ al caracterului. care este timpul sau durata de functionare. Mathe' (1979) lanseaza ipoteza ca timpul biologic primar (genetic).variabilitatea genotipului este si temporara. Epifenomenul confirma existenta timpului biologic primar (genetic). gena activand intr-o anume etapa ontogenetica in dezvoltarea individului. Aceste modificari s-au produs in cursul evolutiei bio-genetice a organismelor. Studiul parametrilor timpului biologic primar pot fi teste reale de referinta. autoduplicatii. o gradualitate fenotipica in raport cu etapa ontogenetica a individuali.

datorita capacitatii de raspuns la actiunea factorilor endogeni sau exogeni ai organismului. sau calitativ.stabilitatea repetarii informatiei sau redundanta informationala.stabilitate prin repararea structurii genei. gena isi poate inceta activitatea fund represata de alte gene. componenta esentiala a timpului biologic primitiv. 3. indusa de factori agresivi din mediu. Apar caractere modificate fata de normal determinate de influenta distructiva.stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia.sau +) apar efecte antagonice intre timpul mixt si timpul biologic primar. In notiunea de cronobiologie sunt integrate caracterele multifactoriale cu dependenta partiala de influenta factorilor externi. Aceasta relatie reprezinta ritmurile timpului fizic in raport cu ritmul de raspuns al organismului la actiunea si influenta factorilor de mediu. prin pleiotropie sau prin neomutatie. Ergonul este rezultatul a trei nivele de conditionare: . In conceptul timpului mixt putem consemna latura operationala si latura cauzala. 289 . Ritmul de raspuns al organismului la actiunea mediului este timpul exogen. la care timpul biologic primar (genetic) aduce un aport substantial ca raspuns la timpul exogen (la actiunea factorilor de mediu).2 Stabilitatea genei sau ergon In contextul temporal. Este un timp ritmic de solicitare a proceselor vitale ale organismului. In notiunea de timp mixt este inclusa notiunea de getiotip temporal.Cronobiologia studiaza relatia dintre timpul fizic si timpul biologic. gena demonstreaza o variabilitate normala sau deviant-mutanta. apar diverse boli. Timpul mixt nu este antagonist timpului biologic primar (genetic). . in fenotipul indivizilor. Genotipul temporal reprezinta functia de stabilitate relativa a genei. Dupa exercitarea functiei. . Este timpul ce corespunde activitatii genei intr-o anume perioada ontogenetica. Ergonul sau stabilitatea genei este rezultatul existentei si mentinerii factorilor poligenici mosteniti. prin epistazie temporala. care prin efectul aditiv si sumativ sunt diversificat exprimate valoric. Sunt caracterele cu dualitate interferentiala: factorii genetici (mosteniti) si influenta factorilor de mediu. Daca limitele de toleranta normala sunt depasite (. Operationala deoarece aparatul genetic constitutional determina inductia informational determinanta a genelor ce definesc ontogenetic caracterele. nu este in contradictie in conditiile dezvoltarii individului in limite de toleranta nomiala ale mediului.

ceea ce ar induce un raspuns diferentiat al organismului. Hb a2s2 (embrionara II). ale caracterelor poligenice isi gasesc explicatia urmatoare: componenta genetica este constant mostenita. iar informatiile genetice sunt inscrise codificat in stmctura aperiodica a ADN-ului genomic.un alt argument care explica variatiile individuale in manifestarea fenotipica a caractemlui poligenic este urmatorul: cand factorii extemi depasesc limita de toleranta (. timp si tipul de factor. de alte gene din componenta complexului. iar actiunea lor este exercitata timp indelungat asupra genomului.sau +). prezente pe perioade ontogenetice diferite si anume: Hb e4 (embrionara I). Datorita acestei stabilitati metabolice si capacitatii de replicare semiconservativa. intensitate. sistemul hemoglobinelor umane ilustreaza aceasta ipoteza. Hb a2y2 (fetala). a caractemlui exprimat. Modificarea fenotipica a caractemlui ar fi si consecinta genelor transpozabile ce pot influenta activitatea unor gene. . Hb a282 (adulta II). dar factorii de mediu pot prezenta variatii ca doza. Caracterele poligenice normale sau patologice beneficiaza de redundanta informationala. cantitative sau calitative. Hb a2p2 (adulta I). se asigura latura sincronica.dualismul interferential stabilit intre componentele genice (dominante si/sau recesive) si factorii externi. . de conservare si continuitate a informatiei genetice. 290 .este posibil ca genele din complexul poligenic de control al unui caracter sa fie represate dupa o perioada de activitate ontogenetica. Variatiile cantitative sau calitative ale caracterelor determinate genetic de complexe poligenice ar fi explicate astfel: . la om. diferentiem diferite tipuri de hemoglobina. Variatiile. Astfel.a) Stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia Plecand de la proprietatile fizico-chimice ale ADN-ului s-a constatat ca aceasta biomolecula are o mare stabilitate metabolica fata de moleculele ARN sau proteine. acestia pot deveni factori agresivi potential mutageni. Observam ca sinonimia genei poate fi "dezechilibrata" functional in genomul celular in raport de factorii extemi sau factorii proprii individului. Desi cu redundanta informationala. De exemplu. Acest dualism determina exprimari variabile asupra caracterelor poligenice. valorica. se asigura sincronismul informational in spatiu si timp al genomului uman. dezechilibrand complexul poligenic cu modificarea. caracterele poligenice prezinta variatii fenotipice si in raport cu perioadele ontogenetice ale individului. prezenta si functionala in genomul individului.

genetica. . . distructiv. cum ar fi hemoglobinele umane. La organismele cu reproducere sexuata.variabilitatea fenotipica a caracterului exprimat si determinat genetic. etapizata ontogenetic a caracterului. . Aceste diferente indue variatii in stabilitatea si timpul de functionare a genelor sinonime. poate avea un numar mai mare sau mai mic de cupluri complementare A = T si G = C. . sunt caractere a caror exprimare fenotipica variaza in raport cu varsta individului. . Pentru aprecierea valorii redundantei pot fi folositi urmatorii parametri: . Diferentierea este determinata de componenta in cuplurile complementare si anume: sunt gene sinonime care au acelasi mesaj genetic pentru determinarea sintezei unei proteine. genele redundante. Ca semnificatie bio-genetica redundanta informationala asigura: . Insasi Watson considera variabilitatea timpului biologic intra. ceea ce determina o diferenta a timpului necesar pentru decodificare.redundanta non-mutanta garanteaza dezvoltarea nonnala a individului si manifestarea in limite de toleranta normala a caracterelor. In aceste conditii apare notiunea de "cronon". O gena din complexul genelor sinonime. Stabilitatea relativa a genei explica variabilitatea timpului biologic primar.De exemplu. ca urmare diferente in numarul puntilor de hidrogen.de sistemul polinucleozomic care protejeaza. prin numarul puntilor de hidrogen in raport de cuplul complementar A = T sau G = C. Fiecare gena structurala este o "repetitie" in dublu exemplar. Dar selectia adaptativa stabileste valoarea redundantei pentru fiecare gena.si interindividual ca fiind neintamplatoare. Stabilitatea fizico-chimica a genelor sinonime poate diferi de la o gena la alta. conditioneaza si individualizeaza ergonul genie.si interindividual.in raport de "epuizarea" progresiva a redundantei genice. intra. prezenta cromozomilor omologi asigura redundanta informational . ca o consecinta a evolutiei biogenetice primare a genomului.raportarea proceselor desfasurate pe fiecare etapa ontogenetica. de actiunea factorilor agresivi externi ce tintesc. garanteaza evolutia "corecta".asigura variabilitatea informatiei genetice pe perioade echivalente de timp. Aceasta diferenta in sinonimia genelor poate fi transmisa 291 . dar ele se diferentiaza prin tripletele componente.de variabilitatea coeficientului de reparare a genelor redundante "alterate".

Durata informatiei sau chronomul Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este durata de timp cat functioneaza o gena pentru determinarea sintezei tipului de ARN-m si edificarea proteinei cu structura si functii specifice.5 . Mesajul complet pentru edificarea unui caracter ar reprezenta maximum de informatie genetica.descendentilor. Teoretic. Tot factor de influenta este ordinea crescanda a complexitatii structurii genelor sinonime cum ar fi: ordinea poli-A. elimina dezordinile in organism. nu intotdeauna ARNm cuprinde in totalitate Chronomul genei din ADN. Deci stabilitatea poate fi "deteriorata" prin procese si mecanisme diverse. Variabilitatea timpului biologic individual poate fi determinata si de alti factori cum sunt: raportul dintre valoarea puntilor de hidrogen si temperatura de denaturare. • Factor conditional al chronomului este si raportul valoric intre cantitatea de informatie existenta in ADN si calitatea informatiei decodificata in ARNm. 292 . masura a redundantei. de mediul acid. redundanta informationala a ADNului este asigurata de sinonimia genelor in raport de complexitatea formarii caracterelor poligenice. se pot produce defecte. Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este conditionat de: • Raportul dintre dimensiunea mesajului genetic inscris in structura genei. Se apreciaza ca o gena sinonima difera de gena omoloaga prin ± 12. de cantitatea informatiei daca toate nucleotidele componente ce formeaza mesajul genetic ar fi echiprobabile. diferenta rezultata din cuplurile complementare a bazelor azotate componente. de eliminare a intronilor si actiunea ligazei. de concentratia mediului. Dupa Britten si Davidson (1968). va fi transcrisa in structura unei proteine. de recuplare a exonilor informationali. Sunt factori de variabilitate a sinonimiei si redundantei care influenteaza coeficientul de stabilitate a genelor implicate in definirea unui caracter multifactorial. intre mesajul decodificat din ADN si eel ajuns in citoplasma ar trebui sa existe valori identice. ARNm. poli A + T. prin mecanisme de restrictie enzimatica. care trecuta in citoplasma. precum si a timpului de functionare a informatiei codificata de structura acestora. Redundanta asigura entropia materiei vii. Dar datorita structurii in mozaic a genei la eucariote.15% din totalul puntilor de hidrogen. In consecinta. poli A + G + T etc.

Sistemul ergon/chronon (E/C) Sistemul ergon/chronon reprezinta a patra dimensiune a genei. partiala. Gena neomutanta prezinta alta dimensiune temporala fata de gena salbatica. Evaluarea raportului E/C permite sa apreciem gradul de stabilitate a genei (ergonul). care acumulate. In concluzie. Chrononul este o notiune "simpla". economice si acelasi nivel de cultura. Este posibil ca unele boli pe care individul le prezinta in diverse perioade ontogenetice. Nu aceeasi valoare a fost stabilita la gemenii bivitelini (raportul fiind de aproximativ 0. sa induca modificari in structura unor gene.• In durata informatiei si functiei genei timpul temporal (chronomul) poate fi influentat de eventuale imbolnaviri ale organismului care modifica mecanismele activitatii unor gene. in aceleasi conditii sociobiologice. stabilitatea fiind relativa. calitate. cu gradul de stabilitate a genei. Ergonul unei gene difera de ergonul altor gene din complexul poligenic ce determina un caracter. Studiul confirma ca fenotipic caracterele poligenice sunt exprimate cu o coincidenta valorica de aproximativ 0. Mutatiile se produc cu viteze invers proportionate cu chrononul. Stabilitatea genei este evaluata in raport de durata de functionare si manifestare a caracterului determinat genetic (ergonul). Dobzhausky facea urmatoarea rem area: "este raspandita opinia conform careia genotipul unui individ ramane neschimbat din momentul 293 . Datorita particularitatilor ergonice ale fiecarei gene din complexul sistemului poligenic explicam diferentele E/C. Aceasta dimensiune a fost demonstrata prin studiul cuplurilor gemelare univiteline ("homozigoti"). Raportul E/C permite sa apreciem stabilitatea genotipului constitutional al individului. Ergonul este o notiune "complexa" care insumeaza mai multe componente: factorii de mediu pot induce mutatii ireversibile in structura genelor. iar chrononul genei este evaluat pentru fiecare individ din cuplul gemelar. pot fi materializate in sinteze eronate de molecule proteice sau dereglari in reglajul genetic al sintezei de proteine. ergon. Ca informatia genetica sa fie citita in totalitate si materializata in structuri proteice trebuie respectate inter-relatiile redundantei si limitele de toleranta normala asigurate intre: cantitate. consideram ca redundanta genei este asigurata pe un timp limitat. sa apreciem timpul potential de activitate a genei (chrononul).50%).90% pe perioade ontogenetice la gemenii proveniti din acelasi cadru familial. chronon.

Aceasta afirmatie nu este corecta. Neconcordanta este determinata de momentul inceperii functiei de decodificare a mesajelor inscrise in structura genelor structurale dar si a timpului necesar decodificarii. structura genei. respectiv a patra dimensiune a genei. .genetica si factorii de mediu. care existau in genom in perioada embrionara sau copilarie". Neconcordantele cronogenetice E/C pot fi determinate de repartitia pe cromozomi diferiti a operonilor implicati in edificarea aceluiasi caracter.alterarea inform atiei genetice inscrisa in structura genei. Sunt operoni cu activitate rapida. codificat. Factorii externi pot modifica raportul E/C prin: . sunt: . intre informatia . . in timp ce fenotipul se modifica continuu. Aceste distructii genice pot avea efecte secundare nefavorabile pentru organism.fecundatiei si pana la moarte.stabilitatea moleculara a genei.modificarea stabilitatii structurii genei. dar pot influenta distructiv structura si functia unei gene. 294 . Aceste neconcordante in activitatea operonilor pot influenta variatii ontogenetice in manifestarea unui caracter. Uneori raportul E/C poate fi modificat chiar in cadrul aceluiasi operon datorita neconcordantei interactiunilor (influenta si raspuns) dintre gena reglator si genele structurale.redundanta informationala a genelor implicate in definirea caracterului poligenic. Dobzhausky (1965) confirma ca factorii de mediu au influente aditive in expresivitatea fenotipica a caracterelor poligenice. altii cu ritm variabil. . iar prin depasirea limitelor de toleranta normale se trece in patologia individului.introducerea interactiunii operative de tip represie si transcriere. deoarece la adult functioneaza alte gene.capacitatea de reparare a ADN unde este inscrisa. Parametrii de calcul a raportului E/C. . Timpul activitatii diferentiate a genelor din complexul poligenic si ritmul de functionare sunt datorate componentelor nucleotidelor complementare: numar crescut sau redus al cuplurilor A = T sau G = C. In raportul E/C factorul timp modifica valoarea interactiunii alelice si intergenice din complexul poligenic.

studiul susceptibilitatii caracterelor biologice si markerilor genetici. bio-sociologie a evidentiat ca variatiile fenotipice ale caracterelor poligenice sunt determinate de doi factori: .factorii de mediu. genetica antropologica. 295 . evidentiaza ca heritabilitatea conflrma conceptul ereditarist. pe filiatie directa si heredocolaterali. Metoda impune un studiu familial dinamic. Datele obtinute. pentru a stabili "cuantumul valoric" al componentei genetice a individului si influenta aditiva indusa de factorii externi sunt folosite metodele: .studiul copiilor adoptati. deoarece fiecare descendent mosjeneste de la fiecare parental 50% din constitutia genetica realizata prin fecundare. unnarindu-se manifestarea caracterului poligenic pe perioade ontogenetice. biologie moleculara. . Valorile inregistrate se compara intre membrii familiei si cu valorile indivizilor neinruditi din populatie. precum si substratul genetic predispozant.factorii genetici determinant din constitutia individului. statistic. Aceasta analiza permite sa stabilim riscul familial al unor boli poligenice. in care se dezvolta individul pe tot parcursul vietii sale. metoda se bazeaza pe principiul stabilirii "riscului" familial ca probabilitate de transmitere a unui caracter normal sau patologic la indivizi. . Pentru a demonstra dualitatea conditional si interference intre constitutia genetica primara si influentele induse de factorii de mediu.3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale Perfectionarea metodelor citogenetice. Prin aceste studii comparative stabilim o anume relativitate. .studii familiale si analiza pedigree-ului. metoda este un studiu comparativ al caracterelor prezente la parinti si manifestate la descendenti. gradul si componenta genetica familiala. Folosita initial de Galton. Metoda se bazeaza pe principiul ereditarist. conditionali si influenta. a) Studii familiale si analiza pedigree-ului Analiza membrilor componenti din familie este o metoda clasica pentru studiul geneticii umane. In esenta.studiul cuplurilor de gemeni. .3. Metoda are un caracter relativ limitat ca interpretare si aplicabilitate. Permite o evaluare subiectiva asupra trasaturilor poligenice.

modelul locusului unic major . Caracterele poligenice nu confirma legile mendeliene.Ca varianta a studiilor familiaie este intocmirea si analiza pedigree-ului.SML ("single major locus"). dar sumative. In analiza pedigree-ului se impune necesitatea elaborarii unor modele statistice pentru a stabili concordanta genetica in cadrul familial. Baron considera ca parametrii modelului SML sunt urmatorii: frecventa alelelor. educative. Daca metoda studiului familial stabileste similitudiunea si heritabilitatea intre membrii familiei.MFP. transmiterea si segregarea caracterului pot evidentia participarea unui singur cuplu alelic. Noile concepte pun accentul pe studiul penetrantei incomplete sau cu determinism genetic variabil. Pragul valoric corespunde gradului de implicare al factorilor genetici si al factorilor de mediu in edificarea caracterului poligenic. concluzie rezultata din studiul pedigree-ului. cum ar fi influentele culturale. Prin metoda MFP se obtine un prag care evidentiaza limitele de toleranta ale individului pentru fenotipul caracterului determinat poligsnic. pedigree-ul stabileste mecanismele comportamentului dominant sau recesiv al genelor din complexul poligenic implicat in edificarea caracterelor cu manifestare multifactoriala (genotip-mediu). Acest model ia in analiza doi factori de concomitenta si influenta: complexul de gene si factorii de mediu ce influenteaza caracterul exprimat fenotipic. Dintre. homozigoti recesivi si heterozigoti.Daca variatiile ar respecta modelul SML. socio-economice. Miron Baron (1990) apreciaza ca penetranta redusa explica manifestarea variabila a caracterului intre indivizi. 296 . De exemplu. modelele genetice folosite la studiul pedigree-ului mentionam: . La analiza valorica a pragului pot fi asociati si factorii non-genetici. de fenocopii sau cazuri familiaie sporadice.modelul poligenic multifactorial . In consecinta. se alege modelul MFP. exprimarea fenotipica a genotipurilor mentionate. respectand legile mendeliene. Pentru caracterele poligenice sunt elaborate noi concepte de analiza a pedigree-ului. . Fiecare din cei doi factori are efecte minime. In aceste conditii la membrii familiei ar trebui sa existe genotipurile: homozigoti dominanti. Dar caracterele multifactoriale sunt determinate de multiple cupluri de gene nealelice. pragul si masura variatiei mediului.

cum sunt: . in populatie.trasaturi multifactoriale cu prag "fenotipic". in populatie. varianta "E". La om. . Relatia pentru a exprima heritabilitatea va fi: H2 = G/ (G + B + E) Heritabilitatea este masura prin care stabilim rolul factorului genetic in definirea caracterului poligenic.modelul analizei a doua locusuri care urmareste analiza a doua cupluri de gene nealelice care interactioneaza in grade diferite.modelul SML cu mai mult de doua alele. valorile scalei gaussiene fiind cuprinse intre cele doua extremitati ale scalei. Caracterele multifactoriale pot fi grupate in trei clase: . . in special a datelor obtinute din studiul familial.modelul mixt al carui principiu este: "combina transmiterea unei gene din fondul poligenic si efectele mediului". 297 . Uneori. In cazul cand se depaseste de doua ori variatia standard (x2 ±2G) normala se considera valori exceptional ce depasesc limitele de toleranta. . pedigree-ul poate prezenta erori de interpretare cauzate de epistazia genica . de pleiotropie etc. caractere cu manifestari fenotipice diferentiate pe perioade ontogenetice ale indivizilor. .trasaturi multifactoriale cu variatie continua. Cu cat heritabilitatea este mai accentuata. concept care separa influentele relative genotip-mediu."b". impun argumente si interpreted mai ample. pentru studiul familial si analiza pedigree-ului este necesara calcularea heritabilitatii genetice. Caracterele multifac tori ale continue au distribute gaussiana in familie."e". Ca urmare. Fenotipul caracterelor multifactoriale reprezinta "suma" a trei valori: . normale sau patologice."g". factorii genetice sunt mai importanti.contributia factorilor intamplatori din mediu. un caracter poligenic cu variatie continua are o distribute normala in familie. .contributia mediului in functie de varianta "B".contributia factorilor genetici aditionali cu varianta "G". .Geneticienii au conceput si alte modele de analiza in transmiterea caracterelor poligenice. metoda studiului familial si metoda de analiza a pedigree-ului la studiul caracterelor poligenice. .modelul multifactorial cu prag Metodele prezentate.modelul poligenic prin care se apreciaza efectele sumative ale fiecarui locus genie din sistemul poligenic.

iar manifestarea caracterelor multifactoriale mult diferentiata. markerii genetici cu identitate de 50%. cu formarea a doi zigoti. Reinberg 1991. Pentru a se obtine date concludente. Cuplurile gemelare pot fi: . La cuplurile gemelare MZ si DZ se poate urmari si stabili gradul de influenta a factorilor de mediu in expresivitatea caracterelor poligenice. ii reprezinta studiul cuplurilor gemelare.b) Studiul cuplurilor gemelare S-a facut observatia ca studiul familial si metoda pedigree-ului ofera date nerelevante asupra caracterelor poligenice.cuplul gemelar dizigot (DZ) rezulta din fecundarea. caracterul este determinat genetic. Lean 1992. . Un criteriu de analiza cu un aport substantial de stabilire a cuantumului valoric al complexului poligenic. Gemenii monozigoti (MZ) au acelasi sex. Au aceeasi zestre genetica. un studiu corect respecta urmatoarele criterii de analiza a cuplurilor gemelare: .Rezultatele pe care Larmat (1977) le-a sintetizat sunt urmatoarele (tabel): 298 . Aceasta regula isi gaseste aplicabilitate interpretativa pentru caracterele poligenice. Monod 1970. studiul fratriei gemenilor cu aceleasj conditii de viata cu a cuplului gemelar. a doua ovule de catre doua spermii. Ca urmare s-au cautat alte criterii de a studia poligenia caracterelor. La MZ se pot consemna unele diferentieri in expresivitate (variabila) pentru caracterele cu dependenta de mediu. Metoda respecta o regula elaborata de Tourraine: "cand concordanta este regula iar discordanta exceptia. gemeni univitelini care prin separare se dezvolta in conditii diferite de mediu si viata socio-economica.a. concomitenta.cuplul gemelar monozigot (MZ). identitatea fiind de aproape 100%.) au urmarit analiza diferentelor intre sistemul poligenic determinant al unui caracter si gradul de influenta a factorilor de mediu. Astfel de studii incepute de Galton (1905) si continuate de diversj cercetatori (Larmat 1977.gemeni bivitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. Jones 1993. .gemeni univitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. cu un fenotip aproape identic. corelat cu aportul factorilor de mediu in definirea unui caracter multifactorial. Importanta este aplicabilitatea metodei si in studiul bolilor multifactoriale din populatiile umane. aceeasi marked genetici.studiul aceluiasi caracter la indivizii neinruditi. Gemenii DZ pot fi de sexe diferite. rezultat dintr-un singur ovul fertilizat. Athanasiu 1995 s. au 50% identitate genetica. dar gradul de exprimare fenotipica este cu dependenta de factorii de mediu". .

Burt Erlenmeyer Kimling Jarvik Schields Zozzo Gemeni MZ crescuti impreuna Gemeni >.Coeficientul de corelare intre gemenii univitelini crescuti in acelasi mediu familial variaza in limite statistic nesemnificative. separati si dezvoltati in conditii diferite de mediu.0.55 0.87 0.90 0. .75 0.Lffturi studiate Neumansi col. .53 0. Explicatia acestei diferentieri este urmatoarea: gemenii MZ au aceeasi zestre genetica 299 .54 0.53 0. neuniform.92 0.77 0.41 0.94 0.49 0. nesemnificative.76 0. Diferenta coeficientului de corelare poate ajunge pana la 25%. prezinta o diferenta semnificativa valoric. la aceiasi factori de mediu.86 0.50 0. in expresivitatea caracterelor poligenice sunt consecinta raspunsului diferit. fiind obtinute valori cuprinse intre 0.23 Exprimarea coeficientului de corelare multifactorial a la cuplurile gemelare in raport de fratrie si indivizii neinruditi (dupaLarmat. Diferentele mici.6 0.1Z crescuti separat Gemeni DZ crescuti impreuna Fratria crescuta impreuna cu cuplurile gemelare Fratria crescuta separat de cuplurile gemelare Indivizi neinruditi dar crescuti impreuna cu fratria si cuplul gemelar 0.25 0.42 0.77 0.94 (in raport de autorui studiului).42 0.90 . 1977).28 0.51 0.Coeficientul de corelare intre MZ.

Valorile total diferite in expresivitatea caracterelor poligenice intre gemenii MZ si DZ. determina diferente graduale in expresivitatea fenotipica a aceluiasj caracter la indivizii conspecifici. acesti factori au indus modificari asupra caracterului poligenic. unde au alte conditii de dezvoltare. cu predispozitie genetica si cu dependenta partiala de factorii de mediu vor avea expresivitatea fenotipica in raport de numarul cuplurilor de gene nealelice (dominante sau recesive) cu actiune convergenta in determinarea caracterului. Ace§ti factori au efecte aditive si interferand cu constitutia genetica. care. uneori unii factori putand modifica gene din complexul poligenic. dar fiind separati si dezvoltati in alte conditii geografice. Rezultatele obtinute la cuplurile MZ. sau diferente de expresivitate a aceluiasj caracter pe perioade ontogenetice ale individului Concluziile ce se desprind din studiul cuplurilor gemelare (MZ si DZ) si fratriile acestora sunt: caracterele poligenice . . a caracterelor multifactoriale. expresivitatea fenotipica diferita a aceluiasi caracter evidentiaza influenta aditiva (pozitiv sau negativ) indusa de factorii de mediu asupra genotipului. Geamanul separat de mediul familial a reactionat diferit la noile conditii de dezvoltare.de 50%o fata de MZ. sunt cauzate de constitutia genetica diferita intre acesti gemeni. dar si de prezenta si influenta factorilor de mediu ce actioneaza asupra genotipului. Prin separare si dezvoltarea in conditii de mediu diferite.multifactoriale. Diferenta ajunge pana la 50% la DZ fata de MZ. Ca urmare si raspunsul DZ la aceleasi conditii de mediu va fi total diferit fata de MZ. camine familiale sau orfelinate. confirma diferentele de corelare. prezinta diferente ce pot ajunge pana la valori de aproape 75% fata de MZ si de 25% daca raportarile se fac la DZ si fratria cuplului gemelar DZ. Aceasta corespondenta valorica in expresivitatea unui caracter in fratrie fata de DZ este datorata genotipului constitutional care prezinta acelasj raport . cu influenta factorilor de mediu. socioeconomice si culturale. MZ si fratria. rezulta din aceste studii ca nu se absolutizeaza conceptul ereditarist constitutia genetica nu are rolul singular determinant in expresivitatea 300 . Deci nu putem neglija influenta mediului asupra caracterelor poligenice. dar separati prin adoptie. . valorile sunt apropiate cu valorile corespunzatoare gemenilor DZ.(~ 100%). desi dezvoltati in acela§i mediu familial. .Analiza coeficientului de corelare intre indivizii neinruditi dar dezvoltati in acelasi mediu familial cu DZ.Cat priveste coeficientul de corelare intre cuplurile gemelare si fratrie.

Criteriile de calcul sunt: . raportata la fiecare membru din cuplul gemelar Z. initiat de Holzinger si izvoltat de Larmat ("Genetica inteligentei".upra genotipului in expresivitatea unui caracter poligenic se foloseste letoda de calcul a heritabilitatii.aracterului poligenic nu se neaga rolul ambientului in dezvoltarea rganismului si edificarea caracterelor poligenice .76). exprima suma variatiei de influenta a factorilor de mediu si egalitatii genotipului intre gemenii DZ diferenta intre valorile DMZ si DDZ a indivizilor din fiecare cuplu melar exprima efectele sumative ale cuplurilor de gene nealelice fectele determinismului genetic). componenta principala in exprimarea lotipica a caracterului poligenic. se bazeaza pe itele obtinute din studiile cuplurilor gemelare MZ siDZ. Geno tipul. Calculul heritabilitatii caracterelor poligenice. rezulta din valoarea raportului dintre rianta genotipului (VG) si varianta fenotipului (VF): VG/VF. 1977 pg. DZ. Aportul constitutiei genetice a complexului poligenic in expresivitatea lotipica a caracterului poate fi apreciat in raport de aportul componentei 'ML = varianta MZ este media patratelor decalajului dintre performantele obtinute de :are individ din cuplul MZ in raport cu valoarea medie a cuplului MZ. .4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale Pentru stabilirea efectului sumativ de influenta a factorilor de mediu . 301 . asigura variatii fenotipice in manifestarea aracterelor poligenice.conceptul ambientalist 5 remarca o dualitate interferentiala intre genotip si influenta mediului are.DMZ) / DDZ (1) Diferenta rezultata din aceasta relatie poate fi exprimata ca rianta VMZ2' prin relatia: H = (VDZ . prin efecte sumative." Respectand aceste criterii de calcul se •tine urmatoarea relatie a expresivitatii heritabilitatii: H = (DDZ . reprezinta variatia ambientala. e confirma conceptul dualist.VMZ)/ VDZ (2) 5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice Varianta genotipica. decalajul valoric mai mare intre DZ."diferenta medie a expresivitatii caracterului stabilita la MZ )MZ) cu acelasi genotip.

COVGE este varianta valorilor geno tipice (VG) si variatia valorilor fenotipice (E). Aportul mediului plus componenta genetica influenteaza diferenjial valoarea si gradul expresivitatii fenotipice a caracterelor poligenice la om. In aceste cazuri un factor din mediul extern poate amplifica sau diminua valoric manifestarea caracterului multifactorial. Ca varianta negenetica. astfel incat vor avea conditii de mediu diferite. Sunt cazun cand apar diferente intre variatia indusa valoric de mediu si variatia genotipica. VF = VA + VD + VI + VE ~~ Covarianta . Varianta genotipica este suma a trei valori: valoarea ameliorarii aditive a caracterului (VA).mediului. Varianta (variatiile individuale).varianta genotipica rezultata din recombinarile aparatului genetic. reprezinta valoarea sumativa indusa de influenta factorilor de mediu extern asupra gradului de exprimare fenotipica a caracterului multifactorial . Varianta indusa de mediu. influentand un caracter 302 . Covarianta. Ea se exprima prin relatia: VG = VA + VD + VI. fata de valoarea variantei dezvoltarii normale a individului.capacitatea mai multor factori de a varia similar sau suplimentar. Componentii variantei sunt: VG . ca efect sumativ "suplimentar" (aditional) a factorilor de mediu modificati. VE . EF . valoarea data" de dominanta genelor (VD) si valoarea data de interactiunile intergenice (VI). Varianta este media acestor diferente ridicata la patrat.varianta totala a fenotipului caracterului poligenic. se dezvolta in conditii diferite de mediu.poligenic. Varianta data de mediu este inclusa in varianta totala a caracterelor. Cand individul se dezvolta in alte conditii de mediu sau cand la conditiile normale actioneaza un factor suplimentar capabil a influenta expresivitatea caracterului poligenic. Relatia va fi: VE = VG + VE + 2COVGE Covarianta se introduce in calculul VE (variantei fenotipice) numai in conditiile carid membrii cuplului MZ. Acest aport se stabileste prin mas ararea caracterului exprimat fenotipic la gemenii DZ sau MZ separati prin adoptie.varianta devierilor induse de mediu. Abaterea de la valoarea medie a familiei sau a populatiei este exprimata prin varianta. prin separare. se introduce notiunea de covarianta (COVGE).

principii si aplicabilitatea ingineriei genetice si clonarea omului uman. stabileste tipul constitutional genetic caracteristic fiecarui vid conspecific. INGINERIA GENETICA §1 LONAREA GENOMULUI UMAN RINCIPII Suportul molecular din genomul organismelor. Studiile ce au urniat au stabilit structura tridimensionals a moleculei ADN. norabile.tiile sale. extensiv. care. perfectionarea metodelor au permis abordarea r studii care au revolutionat genetica: incercari de cartografiere a omului uman. din genomul celulelor umane. ultrastructura sau arhitectura tiala (cuaternara) a cromozomului celular. care determine si *ura functiile de ereditate si variabilitate. au stabilit functiile si vitatea semantics in definirea unor caractere exprimate fenotipic. a ADN-ului.apitoiul VII &RTOGRAFIEREA. din anul 1944 cand Avery si Mc Leod au demonstrat. Progresele tehnice. rolul ADN-ului in transformarea virulentei la bacterii. in analiza genomului. 303 . Intelegerea importantei acestor studii impune prezentarea etapelor. a inceput sa fie studiat intensiv. prin structura si . lerimental.

in masura in care acesta formeaza. ulterior au fost elaborate definitii si ipoteze referitor la tipul constitutional al individului. In 1922. Sunt particularitati determinate genetic. El considera terenul sau tipul constitutional al individului uman „o stare a materiei vii care rezulta din prezenta in celula a unui mare numar de constituenti chimici. Tipul constitutional genetic Daca in conceptia filozofilor antici prin constitute se intelegea structura fizica a individului. s-a ajuns la o definitie cuprinzatoare elaborate de Delaunay (1969). in lucrarea . definea tipul constitutional in urmatorii termeni: „este ansamblul caracterelor unui individ grefate pe ereditatea sa".C. De exemplu. exponent al scolii constitutional italiene considera tipul constitutional ca un ansamblu de particularitati morfologice. Kretschmer redefine§te notiunea de tip constitutional considerand-o un „ansamblu al intregului organism. psihiatri. fiziologice §i psihologice.Structura corporala si caracterul". se impune elaborarea unei formulari cuprinzatoare care sa exprime esenta constitutiei bio-genetice. pentru a valorifica efortul de cartografiere a genomului. spune Pende. fiziologiei §i caracterologiei". In 1934. incomplete sau eronate. Dupa o suita de formulari.Parhon (1930) definea tipul constitutional ca o ... normale sau patologice ale omului. Pende. Mai tarziu. „conformatie morfologica a unui individ dat.1. modul de functionare a diverselor organe si felul in care el se comporta din punct de vedere psihic". adapate la influentele modificatoare ale mediului inconjurator. Dar in acela^i timp este sj o stare care poate deveni instabila pentru ca pot interveni factori externi organismului. endocrinologi §i geneticieni. I. 0 stare relativ stabila deoarece depind in ultima instanta de factorii genetici. etc. sau inerenti lui". Aceste ipoteze §i definitii au fost elaborate de psihologi. prin care se caracterizeaza individul. Pentru intelegerea corecta a conceptului „tip constitutional genetic" al individului uman. compozitia sa chimica. neurologi. a evidentia progresele realizate in ingineria genetica cu implicatii in patologia umana. starea sa anatomica stabila.. definitia contureaza clar ca trasaturile morfo-fiziologice §i comportamentele 304 . o entitate somato-psihica cu o interpretare activa si o interdependent^ constants a morfologiei. Nascuta din neccsitatea de a explica functiile de ereditate §i variabilitate (sincronica si diacronica). Kretschmer (1921).

Aceste posibilitati de recombinare a genomului indue marea diversitate a constelatiilor genice. greutatea. Desi mostenite caracterele de la ascendenti. stabilitatea este relativa deoarece in perioada dezvoltarii embriofetale. comportamentale au un determinism genetic mostenit de individ de la ascendenti.„instabilitatea" caracterelor ereditare. Consecintele acestor „dereglari" in aparatul genetic pot fi: . in forma codificata. moleculare. Totusi. trasaturile normale. in genomul fiecarui individ. La organismele cu reproducere sexuata si om. comportamentul. deviante sau patologice. trasaturile de caracter. care controleaza diferentierea celulara.aparitia unor dezechilibre in tiparele informational-codificate genetic. posibilitatile de recombinare a aparatului genetic. Toate trasaturile de caracter. Ele se realizeaza prin recombinari inter. consemnam diversitate in exprimarea fenotipica. valoric sunt amplificate. . Se cunoaste ca ADN-ul cromozomal din nucleu. Neidentitatea fenotipica intre genitori si descendent este rezultatul diversitatii genotipurilor realizate prin recombinarea genetica a genomului in meioza genitorilor si unirea aleatorie a gametilor haploizi (ovulspermie. Deci principiul biologic de realizare a termenul constitutional genetic isi gaseste fundamentul in ADN-ul genomic.si micromorfologice. Latura morfologica si componentele tipului constitutional au valoare practica si teoretica deosebita deoarece stabileste particularul si individualul fenotipului: forma corpului. 305 . structurala. consecinta actiunii factorilor mezologici „agresivi". lipsa unei totale identitati somatice. pigmentatia. Au continuitate genetica.si intracromozomale. originala si irepetabila genetic. dar calitativ este particular fiecarui individ. in meioza fiecarui genitor. Caracterele morfologice exprimate fenotipic au un determinism genetic. prezentand o constitute bio-moleculara. tisulara. sunt inscrise. Sunt procese si factori ce pot duce la modificarea tipului constitutional al individului. prin zestrea genetica. cu formarea zigotului din care se dezvolta un nou organism). organogeneza. mecanismele genetice implicate in diferentierea viitorului organism pot fi „dereglate". este relativ constant pentru specie. macro. talia. consemnam diferentieri. temperamentul. morfologica si functionala in raport cu indivizii conspecifici.reprezinta raportul de interdependenta stabilit intre factorii genetici si factorii externi. De aceea se considera ca fiecare individ este o fiinta unica.

iar Chargaff complementaritatea bazelor azotate. In prezent se cunoaste ca in genomul uman se gasesc aproximativ 3. a modificat virulenta la microorganisme. 306 .si intracromozomice. impune cunoa§terea structurii ADN-ului (vezi capitolul 2 . ingineria genetica §i clonarea genomica. Descifrarea structurii ADN-ului a fost posibila folosind metode sj tehnici moderne de studiu si cercetare. Ca prima etapa. experimented pe Diplococcus pneumoniae au stabilit rolul ADN-ului in ereditate.5 miliarde perechi de nucleotide. prin transformarea moleculei.Structura ADN-ului celular). cartografiere si clonare.Daca diversitatea constelatiilor genice este consecinta recombinarilor inter. este anul marcat cu o descoperire de importanta bio-medicala esentiala: „ingineria genetica sau tehnologia ADN-ului recomnbinant". 2. C). T. G. Waxon §i Crick (laureatii premiului Nobel) au stabilit structura tridimensionala a ADN-ului. Aceste studii au permis descifrarea §i implicarea ADN-ului in ereditatea si variabilitatea organismelor vii. in schimb specificitatea structurii fiecarei molecule de ADN (in care sunt inscrise codificat informatiile genetice pentru fiecare trasatura de caracter) este explicate prin posibilitatea de ordonare aperiodica a celor patru baze azotate (A. Este etapa conturarii noului compartiment de cercetare: „biologia si genetica moleculara". cu implicatii in practica bio-medicala si inginerie genetica. A urmat anul 1953 cand. O etapa deosebita in studiul biologiei §i geneticii moleculare incepe in anul 1970. este anul 1944 cand Avery si Mc Leod. datorita microaparaturii §i metodelor de cercetare realizate pentru cartografierea genomului. Metode de analiza a structurii ADN Principii In studiul genomului uman sunt etape care au pernis elaborarea proiectului de decodificare. In prezent. cand.

000 g24. timp de 24 ore. Metoda descrie structura ADN-ului pana la nivelul a 10 milionimi de milimetru. a moleculelor de ADN. Pentru identificarea catenelor si. Metoda se bazeaza pe urmatorul principiu: ADN-ul extras din celula si purificat. analiza facandu-se pe generatii celulare in functie de atomul marcat folosit. Datele se aduna pe clisee spectrale de difractie a razelor X si analizate prin ecuatiile transformarii Fourier. metodele folosite pentru analiza structurii ADN-ului sunt urmatoarele: a) . nu ajuta la stabilirea structurii totale a moleculei de ADN. se introduce intr-o solutie de CsCl (clorura de cesiu). apoi se supune centrifugarii la 140.Denaturarea .Spectrul de difractie a razelor X Este o tehnica cristalografica. bazata pe capacitatea moleculei de ADN de a cristaliza in saruri de litiu si sodiu. c) . lumina UV in lungimea de unda de 260 nm23.Ca principii.V.81 m/'sec2 307 . nucleotidele se vor marca cu N14 sau N15.1 nm (nanometri) G = acceleratia gravitationala = 9. calitativa. UV ajuta sa identificam prezenta acestor molecule in celuUL b) .) metoda absorbtiei ADN-ului in UV a fost elaborate de Casperson in 1936. Ca metoda calitativa. respectiv. Aceasta metoda.Absorbtia in ultraviolete (U. d) . Principiul metodei se bazeaza pe proprietatea moleculei de ADN de a absorbi specific.renaturarea prin variatii termice 23 24 " 'A = 10"'° m = 0.Ultracentrifugarea in gradient de densitate Metoda a fost elaborata de Meselson si Stahl in 1958 pentru a demonstra ca ADN-ul dublu catenar (respectand principiul complementaritatii bazelor azotate de cupiare a celor doua catene polinucleotidice) se replica semiconservativ.

Viteza de repetabilitate este determinata de complementaritatea secventelor polinucleotidice: secvente complementar repetabile sau secvente nerepetabile. Denaturarea se considera ireversibila. se realizeaza renaturarea moleculei. In raport cu valoarea Cot rezultatul si interpretarea sunt urmatoarele: cu cat valoarea Cot este mai mica.Secventele repetitive se reasociaza intr-un timp rapid. iar vascozitatea scade.cot = valoarea de comparare a vitezei de reasociere a secventelor monocatenare de ADN.Principiul metodei este urmatorul: se incalzeste ADN-ul in solutie apoasa. Primele observatii au fost facute pe ADN-ul bacteriofagilor dupa prealabiia distrugere si eliminare a capsidei proteice.Studiul ADN-ului la microscopul electronic cu transmisie Incepand din 1960. In aceste conditii denaturarea este reversibila. In aceste conditii termice cele doua catene complementare ale moleculei se separa prin ruperea puntilor de hidrogen. Daca solutia este racita brusc. Cand solutia se raceste lent. cu atat valoarea de asociere a catenelor complementare este mare si invers. Denaturarea moleculei de ADN se face timp de 10 minute la temperatura de 100° C in solutie apoasa. Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN si timpul de reactie pentru reasociere care se exprima in secunde: Cot . 308 . Parametrii care asigura gradul si viteza de renaturare a ADN-ului denaturat sunt: concentratia initiala (Co) si timpul (t) de refacere a moleculei ADN. catenele nu se mai recupleaza. catenele raman separate. catenele complementare se recupleaza. Prin denaturare creste absorbtia in UV a bazelor azotate libere. Metoda se foloseste in hibridarile moleculare ADN-ADN sau ADN-ARN. e) . gratie metodei puse la punct de Cairus. in timp ce secventele nerepetitive reasociaza lent. se examineaza molecula de ADN prin vizualizare la microscopul electronic. intr-un timp mai indelungat.

locusul si analiza unei gene din cromozomul genomic. Pentru aceasta analiza se folosesc sondele genetice care recunosc lele normale sau anormale. Studiul genelor din genomul celular da posibilitatea de a urmari pe ape ontogenetice. clarifica mecanismele translatiei infonnatiei genetice. in industria de medicamente 1. momentul inceperii stoparii activitatii lor. pot fi folosite in mecanismele de *inerie genetica. identificam prezenta genelor in genom.usul exact al genei pe cromozom. dau posibiliatea de a elucida comportamentul si amplificarea unei gene : poate fi clonata. prin identificarea si structura genei. Dupa separare se identified pozitia. De asemenea. Cartografierea enomului uman Identificarea. activitatea lor. sau prin identificarea diversilor markeri genetici. sunt metode care. Hibridizarea ADN-ului genomic Una din metodele recomandate pentru complexul de activitati si :ntificare a genelor este hibridizarea ADN-ului din genomul celular. Respectand principiul cronogenetic si onobiologic. sau identificam formarea unei clone celulare capabila initieze un proces genetic tumorigen etc.. daca este un produs mutagen „de vo" (neomutatie). Prin metoda hibridizarii moleculei de ADN evidentiem daca gena utanta este mostenita de la ascendenti. lensiunea si componenta nucleotidica a genei folosindu-se sonde 309 . Metode de analiza a genelor. . efectele deviante a unei gene mutante asupra nului. in terapia bolilor pe fond genetic (determinate de gene itante). cu respectarea complementaritatii ileotidelor din structura genei investigate si nucleotidele ordonate in ida genetica. Principiul metodei este urmatorul: separam termic catenele nplementare din molecula ADN. . :scifreaza reglarea genetica a sintezei de proteine. in modificarea virulentei bacteriilor.

.A T T T C G G C ATTGATTGG.Blot Principiul metodei: se foloseste o sonda specifica... se va cupla cu o secventa omoloaga din genomul celular............. A AG C C G T A AC A.... De exemplu: sa presupunem secventa polinucleotidica pe monocatena ADN: ........... prin fragmentare. IIII III III III III IIIIII III II Sonda.... astfel: ADN. Conform principiului complementaritatii. ..... separata termic....ATT TC G G C A T T G A T T G G . |<------------------------------>| daca sonda artificial sintetizata si marcata cu 32p are componenta §i ordonarea in nucleotide de tipul: ....Blot..... Sondele sunt marcate cu izotopi radioactivi......... sonda se va cupla pe secventa monocatenei din ADN genomic.......monocatenare de ADN. marcata cu 32p....... sau sonde fluorescente. Conform principiului complementaritatii bazelor... vilozitati coriale... Este metoda de transfer Southern ....... care.. care au structura cunoscuta..... La nivelul siturilor de restrictie se pot obtine......... respectiv cu o gena.. AAGCCGTAACTA......Blot sunt urmatoarele: ... complementar.. -denaturarea fragmentelor de restrictie pentru separarea monocatenelor. refacand structura bicatenara a ADN. fibroblasti.... care a fost separata sub actiunea enzimelor de restrictie........ 310 . este realizata daca: ADN-ul separat termic monocatenar are structura omoloaga cu sonda folosita. Etapele metodei Southern . Se folosesc diverse metode de hibridizare moleculara. sonda (sau sondele) se va / se vor cupla complementar pe secventa monocatenara „omoloaga" a ADN-ului analizat.... celule amnidice...eliberarea ADN-ului extras (fragmentare) cu ajutorul unei enzime de restrictie corespunzatoare... Deci. hibridizarea.. prin folosirea sondelor genetice. etc... a) Metoda Southern .extragenea ADN-ului genomic din limfocite.. secvente cu o dimensiune pana m 20 Kb.

daca este heterozigot ntru o gena mutanta.identificarea genelor cu mutatii punctiforme din genom. jasemenea ajuta sa stabilim care dintre genitorii unui copil are in genomul Dpriu gena mutanta transmisa descendentului.Blot este urmatorul: . . cand cromozomii se sesc in prometafaza ciclului mitatic.Blot Principiu: se foloseste molecula de ARNm extras din celula >anismului investigat. si diagnosticul prenatal. in stabilirea tipului netic si incompatibilitafile genetice intre indivizi. Pentru identificarea si pozitia genei folosesc sonde marcate cu substante fluorescente (FISH). . ARNm va complementariza cu o sonda mocatenara de ADN marcat cu ~ p (ADNc denaturat). .molecula hibrida dublucatenara din fragmentul DN monocatenar restrictionat si sonda complementary se supun spalarii.trecerea fragmentelor monocatenare pe geluri de agaroza.identificarea unei gene normale in genomul celular. Metoda FISH sau hibridizarea in situ a ADN Analiza se face direct pe genomul celular. criminalistica. Metoda permite identificarea si localizarea genei pe cromozom. care la randul sau complementariza cu oligonucleotidele ADN-ului antisens. unde vor fi imobilizate. Avantajul metodei Southern . prin icrodelatii sau prin insertii genice.evidentierea complexului hibrid dublu catenar cu ajutorul unui mnal care este un indicativ pentru identificarea dimensiunii si pozitiei igmentului hibridizat. . Cuplarea respecta principiul complementaritatii bazelor azotate. stabilim tipul de gena. Metoda permite identificarea organismului. pentru ibilirea tipului constitutional al individului analizat.. 311 .se hibridizeaza fragmentul monocatenar cu sonda preparata ntetic. sau cu izotopi tioactivi de tipul 32p. In medicina legala. sau prin ipilarizare. sau ntificarea microdeletiilor. in antropologie.prepararea sondelor si marcarea lor radioactiva. Este o metoda cu aplicabilitate in consultul si sfatul genetic familial. .complexul format . Metoda Northern .

.Metodele de hibridizare a ADN-ului genomic au importanta si aplicabilitate in biologie si medicina.identificarea ADN-ului viral.stabilim gradul de rudenie intre indivizi. . Pe parcursul cercetarilor efectuate s-au folosit si se folosesc variate metode pentru localizarea genelor pe cromozomi. sfatul genetic si aprecierea riscului de transmitere si aparitia unor boli pe fond genetic. numarul de copii polinucleotidice. ca principiu genetic.consultul genetic.stabilirea si cunoasterea tipului constitutional genetic al fiecarui individ din familie sau populatie. Cartografierea genomului uman este de importanta deosebita. Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic Inca din 1909 atenfia geneticienilor s-a concentrat asupra identificarii si localizarii genelor in genomul organismelor. identitatea genetica a indivizilor conspecifici. pentru cartografierea genomica. 312 . . 3.ajuta. evidentierea secventelor specifice de ADN si ARN din celule si tesuturi.analiza incarcaturii genetice a populatiei prin imigrarea indivizilor si asimilarea unor gene ce le erau particulare in genafondul populatiei autohtone. .2. .stabilirea diagnosticului genetic prenatal si postnatal pentru bolile pe fond genetic. .permite identificarea markerilor genetici specifici. Cu ajutorul lor putem obtine urmatoarele date cu valoare interpretativa: . . deoarece permite: . la stabilirea compatibilitatii sau incompatibilitatii genetice.identificam numarul secventelor repetate in genom.diagnosticul bolilor genetice. celulari sau tisulari. precum si filiatia genetica. . asupra cartografierii genomului uman. in practica grefelor si transplantelor.

un genitor dublu homozigot dominant Rh+ Df+/Rh+ Df+. Cartografierea genetica Metodele clasice de a realiza cartografierea genelor sunt legate de analiza linkage-ul genetic si recombinarea intra. la diversitatea si multitudinea trasaturilor fenotipice de nivel molecular. Este „linkage-ul genie". s. incepe de la cuplul parental (P) care sunt dublu homozigoti si anume. confirmand ca genele cu locusuri pe un cromozom nu sunt izolate. tisular. si dimensiunea unei gene informational activa. care ocupa locusuri proprii.meioza.Df-/Rh. Genele care se gasesc inlantuite si ocupa un segment cromatidic din cromozom formeaza un haplotip.si intercromozomica in timpul diviziunii reductionale . Pentru evidentierea si valoarea genetica vom analiza sistemele genetice eritrocitare Rh si Duffy (a se vedea sistemele genetice) (fig. a numarului perechilor de nucleotide din genom. Ele se gasesc intanite si se transmit grupate. Cum in meioza. se desprinde urmatoarea observatie si concluzie: numarul genelor codante din structura ADN-ului cromozomial este considerabil de mare. de organ. 71).2. In mod natural haplotipul genelor inlantuite se transmite grupat. al doilea dublu homozigot recesiv Rh. Analiza si interpretarea de transmitere si segregare a caracterelor determinate de genele din haplotip. Datorita raportului valoric stabilit intre numarul genelor si numarul cromozomilor din genom. sistemul Rh si Duffy pe bratul lung al cromozomului 1. 313 . nu sunt independente. Ca exemple de haplotipuri genomice mentionam: sistemul HLA pe bratul scurt al cromozomului 6. Morgan este primul cercetator care a demonstrat linkage-ul genelor. organism in ansamblu.3.a. setul de gene din fiecare cromozom se repartizeaza in gametii haploizi impreuna cu cromozomul „gazda".1. a) Linkage-ul genie Daca raportam numarul cromozomilor din genomul celulei umane. se considera ca fiecare cromozom are in componenta sa un numar foarte mare de gene.Df-. celular.

. «.Fl Rh+y \7 Rh+ Dff OO Dfr F2 Homozigo t dominant . 314 .____________„' 25% Rh. _ . 71 Linkageul genie intre genele pentru Rh si Duffy pe bratul q al cromozomului 1.aport de segregare 3:1 Fig.DfB.. 25% Heterozigoti 50% 75%Rh+Df+ Homozigot recesiv 25% V.___*M_ _._..

stabilim raportul de segregare fenotipica de 3:1.Df-). fenotipul posibil exprimat va fi de 75% Rh+ Df+ si 25% Rh.Rh+ miRhDf- Legenda: y if Q • Modul de transmitere si regregarea genetica cu exprimarea fenotipica a celor doua caractere diferite confirma linkage-ul genie §i anume: Cuplul parental elaboreaza gameti haploizi care: la genitorul dublu homozigot dominant. Acest raport probalistic este determinat de gena dominanta care este functional codanta atat in cuplu homozigot cat si in starea heterozigota.Df-. 315 . vor poseda urmatoarele genotipuri si fenotipuri exprimate: 25% dublu homozigoti dominanti (Rh+ Df+/Rh+ Df+). Cum raportul de segregare va fi de 3:1. care. sau c d e recesive.Df. Prin fecundarea acestor gameti „puri" din punct de vedere genie. va elabora numai gameti Rh-Df. dar caracterul de Rh+ este dat de gena dominanta D) si gena Df (dominanta Df+ sau recesiva Df-) se confirma ca respectivele gene au locusuri pe acolo si cromozom (cromozom 1) sunt linkate si se transmit grupat. vor rezulta descendenti. Daca raportam valorile ce se pot obtine.(vezi figura). homozigot recesiv. 50%o dublu heterozigoti (Rh+ Df+/Rh.Df-.Df. fiecare va elabora doua tipuri de gameti ce se vor diferentia prin cromozomul care contine Rh+ Df+ si Rh.Df-. inseamna ca respectivele gene Rh+) prezentate de o suita de trei gene.se vor cupola pentru reproducere. 100% vor fi heterozigoti Rh+ Df+/Rh.. Dar in modelul prezentat sunt doua caractere distincte. genetic. iar fenotipic toti vor fi Rh+ Df+ (caractere codioficate de gene dominante). fiecare garnet va contine numai cromozom cu Rh+ Df+. Deci in F2 este un raport de segregare 3:1 care aminteste de raportul de segregare monofactonal (monohibridare).Df-/ Rh. care.este functional numai in cuplu alelic homozigot. C D E dominante. In cazul cand descebndentii heterozigoti Rh+ Df+/Rh. Prin fecundatia celor doua tipri de gameti vor rezulta descendenti.Df-) si 25% dublu homozigoti recesivi (Rh. iar Rh. probalistic. iar celalalt genitor.

Sondele directe au omologie cu gena din ADN-ul genomului celular supus studiului. cu locusuri pe acelasi cromozom. Gena „sonda" are rolul de a recunoaste markerul genetic de interes. Se apreciaza ca frecventa de realizare a crossing-over-ului este direct proportionala a distantei locusului unei gene in raport cu centromerul cromozomului.Metoda sondelor si a amprentelor genetice Pentru identificarea genotipului si cartografierea cromozomi lor. in sensul abaterii de la raportul de segregare mendeliana. Primele observatii apartin lui Morgan care a observat la Drosophila melanogaster necorcondanta intre genotipul genitorilor si fenotipul descendentilor. Frecventa de producere a crossing-over-ului este raportul dintre descendentii recombinati si numarul total de descendenti. crossing-over-ul este schimbul reciproc de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in timpul meiozei. c) . Se folosesc frecvent urmatoarele sonde directe: 316 . s-ar produce intr-un numar mic de celule genetice in timpul profazei primare a primei diviziuni meiotice reductionale. dupa Morgan. permite sa stabilim harta cromozomica pentru identificarea genelor cu locusuri pe cupluri de cromozomi omnologi. Crossing-over-ul. ca „accidente" genetice. recunoasterea fiind bazata pe hibridizarea moleculara. Sondele pot fi directe sau indirecte.b) . Aceste abated. au evidentiat ca disjunctia independents a caracterelor nu este intotdeauna conforms cu legile mendeliene de segregare. diagnostic si explorarea produselor genice se folosesc sondele si amprentele genetice. Crossing-over-ul s-a demonstrat a fi un mecanism de recombinare intre cromozomii omologi (intracromozomica) si care modifica valoric raportul probalistic de segregare fenotipica a caracterelor mendeliene. 1 Kb = 1000 perechi de nucleotide). Sonda are rolul de a recunoaste gena pentru care este complementary. la a aprecia distanta intre gene. Frecventa de recombinare serveste drept criteriu. Unitatea de masura a crossing-over-ului este centrimorfanul (1 cM = 1000 kb.Analiza crossing-over-ului Observatiile facute pana in prezent plecand de la observatiile clasice. au fost denumite „crossing-over". Ca definitie. O sonda ADN sau ARN trebuie sa contina o secventa de eel putin 20 nucleotide.

metoda Southern. . .1. -oligosondele de sinteza. Sunt fragmente de ADN din ADN-ul genomului celular.. . Sondele indirecte evidentiaza RFLP-ul (polimorfismul lungimii fragmentului de restrictie) considerat marker genetic. Sunt secvente scurte de nucleotide de ADN monocatenar. sau copii de ADNc sintetizate de ARNm. Metoda sondelor ajuta sa identificam deletiile complete homozigote. Deasemenea putem identifica deletiile partiale greu identificabile. a si b): .sunt sondele obtinute prin clonare.ADNc .denaturarea prin hibridizare in prezenta unei sonde monocatenare marcata cu izotopi radioactivi. . Pentru analiza ADN-ului genomic se foloseste. . sau hemizigote daca semnalul radioactiv lipseste. Ambele tipuri de gene sunt incluse intr-un vector recombinant. . Pentru siguranta si explorare corecta se pot folosi mai multe tipuri de enzime de restrictie pentru a stabili daca modiflcarea identificata de o anume enzima de restrictie este sau nu rezultatul unei mutatii punctiforme prin care s-ar putea creea un situs suplimentar. Inconvenientele metodei sunt: . Sondele indirecte nu vor contine secvente dispersate de ADN inalt repetitiv.ribosondele.metoda nu poate fi automatizata.identiflcarea duplexuri lor formate prin complementaritate intre sondele marcate si secvente din ADN. Ele sunt folosite pentru explorarea unei gene necunoscuta sau care nu este inca clonata. frecvent.fragmentarea ADN-ului genomic prin electroforeza in gel de agaroza. Sondele indirecte.trecerea secventelor denaturate prin capilarizare pe un suport solid (filtru de nitroglicerina sau nylon). 317 .necesita un timp foarte lung de executie si foarte complicata ca manevre de lucru (in special capilarizarea secventelor denaturate). dar pot contine unele secvente ce corespund ADN-ului moderat repetitiv. Aceste sonde pot identifica secventa exonica sau intronul din structura genei studiate. sunt secvente de ARN monocatenar. Este metoda care permite vizualizarea unei secvente unice.denaturarea secventelor polinucleotidice ale ADN-ului „in situ".Sonde de ADN genomic. . Etapele de lucru ale metodei Southern sunt urmatoarele (vezi capitolul VII. obtinute cu ARN-polimeraza. punctul 3.

De exemplu. cercetarile lui Sinet.joc de estetica stiintifica". in anomaliile cromozomiale de structura (trizomiile partiale realizate prin translocatii cromatidice.ca fiecare alela structural^ codifica. Dar s-a constatat ca in anomaliile cromozomiale de numar (trizomii sau monozomii).a. apoi au urmat cercetarile lui Eplirussi si Weiss (1965). si urmarite. Aceste efecte sunt explicate prin existenta unui supradosaj genie in genom. Lederberg (1952). sau monozomiile parti ale. Daca incercarile de cartografiere genica a cromozomi lor prin analiza linkge-ului genie si crossing-over-ul erau un . verificand ipoteza lui Harris. care codifica aceasi enzima (proteina) asigura o activitate de 100%. In functie la care pereche de cromozomi s-a produs respectiva mutatie se poate stabili locusul respectivelor gene. in succesiunea generatiilor intrafamiliale sau in populatie. Weiss si Green (1967). . se considers ca doua gene alelomorfe. Junien (1978) au semnalat ca in trizomie activitatea unei enzime va fi de 150%. confirmand ipoteza. cercetarile lui Lederberg si Tatum (1946). primele incercari apartin lui Barski si col. Harris si Watkins (1965). De exemplu. Migeori (1968) s. Conform ipotezei lui Harris. folosind procesul de conjugare bacteriana au cartografiat genomul procariotului Escherichia coli. produsul proteic celular. Ca o imbunatatire a modalitatilor de cartografiere genica a fost ipoteza lansata de Harris (1965). sunt metode limitate. in conditiile fiziologice. ca distribute. Ipoteza Harris raspunde la doua concepte: . cantitativ. iar in monozomie se va reduce la 50%. El elaboreaza ipoteza „efectului cantitativ" al genelor in genomul organismului. respectiv analiza linkageului genie si crossing-over intracromozomal. La om. Cavalli-Sforza (1950). in cazul trizomiilor complete sau partiale sau sub dozaj genie in cazul monozomiilor complete sau partiale.ca genele controleaza metabolismele prin codificarea determinata in sinteza proteinelor. 318 . consecinta a deletiilor cromatidice) apar modificari corespunzatoare in cantitatea de proteina specific sintetizata sau in activitatea enzimelor. Hayes (1953) s.Dozajul genie la subiectii cu aberatii cromozomiale Metodele „morganiene". ulterior s-au intensificat cercetarile pentru realizarea cartografierii genomului la organismele vii.c) . de mica importanta pentru perioada 1911. produsul cantitativ al enzimei. Bethare. (1960). a enzimelor. care se bazeaza pe observarea simultana a diverselor caractere.a.

pentru timpul respectiv. secventele polinucleotidice din ADN-ul genomului uman.complexitatea aparatului genetic.programele de cercetare care au dezvoltat hartile fizice a clonelor inserate cu informatia genetica specifics genoamelor la Saccharamyces cerevisiae. cand s-au descifrat cu succes. tehnica de secventiere automata. . lansata ca metoda de studiu. care au asigurat dezvoltarea unui sistem de clonare prin insertia in genom a fragmentelor de 319 .Bac). a intampinat dificultati legate de: .existenta sistemelor poligenice cu activitate convergenta pentru acelasi caracter (caracterele poligenice). cum este „random shatgun sequencing". In aceeasi pcrioada s-a realizat „construirea" de cromozomi bacterieni artificiali (Bacterian artificial chromosome .uneori. exprimat prin numarul foarte mare de gene. . cu o acuratete de 99. Ideea. .secventierea genomului virusului Q174. a metodelor de finete care ar fi permis patrunderea in infracosmosul structural si functional al genomului uman. Elaborarea „Proiectului Genomului Uman" a fost posibila datorita urmatoarelor cercetari „cheie" anticipate si anume: . care au demonstrat fezabilitatea idei asamblarii fragmentelor cu secventa mica in genomuri complexe si complete. a fost cartografierea genomului uman prin folosirea amprentelor electrofonetice de fragmente de restrictie a ADN-ului.99%. . a caror gene au locusuri pe cromozomi neomologi. au permis folosirea ESTs („Expressed sequenci taglin"). cu lungimi polimorfice. Botstein si R.dezvoltarea noilor tehnici performante si metoda de secventiere a fragmentelor de ADN complementar (ADNc).obstacolul etic de a nu se experimenta la om „in vivo". . La Inceputul anului 1980 a fost lansata ideea „Proiectul Genomului Uman" de catre D.un ciclu reproductiv tardiv si limitat (la distanta de aproximativ 20 ani intre generatii).Cartografierea genomului uman. Hartile fizice au permis izolarea genelor bazata numai pe pozitia acestora pe cromozom.numar relativ mare de cromozomi omologi (la om 23 perechi). Davis. . incertitudinea filiatiei genetice „legale". . . Secvente fara Gap-uri informationale. „Proiectul Genomului Uman" a avut finalitate in 1999.lipsa tehnologiei performante. a fagului H si a virususlui SV40 intre anii 1977-1982.

hibridarea cu o sonda ADN urmata de detectarea „mis-watch-en" prin denaturarea in gel.hibridarea prin ribosonda care corespunde unei gene sau fragment din gena si care corespunde si evidentiaza RFLP exonic sau intronic. . Daca este homozigot. la individul heterozigot raportul cuplului alelic de restrictie este codominant. Explorarea polimorfismului secvential a situsurilor de restrictie se realizeaza in urmatoarele etape: . Fiecare fragment de restrictie. RFLP sunt variatii individuale ale secventelor de ADN ce pot fi identificate prin modificarea hartii de restrictie. folosindu-se metoda Southern. Ribosonda este asociata. 3. Pentru organismele cu reproducere sexuata.2. consemnat in cartografierea cromozomului si analiza tipului constitutional genetic la om. Aceasta diferenta punctiforma determina o paleta foarte mare de locusuri polimorfe. pentru detectare. . cu o enzima de restrictie. fiecare sistem alelic de restrictie este particular „specific" unui locus polimorf. Cand sondele sunt lungi. cuplul alelic de restrictie prezinta identitate dominanta.ADN de lungime mare. reprezentand (ca valoare genetica) un marker genetic. dar care. RFLP este determinat de cuplul sonda-enzima de restrictie ce corespunde unui locus din ADN-ul cromozomial. ceea ce amplified numarul locusurilor explorate de sonde. fiecare tip de fragment de restrictie se prezinta in cuplu alelic pe cromozomii omologi. in majoritate. RFLP-urile pot fi intragenice sau extragenice. se transmite mendelian. Variabilitatea RFLP-urilor este determinate de diferenta de 1 la 200 nucleotide (1/200). care prezentau mai multa stabilitate decar cele inserate in cosmide. In consecinta. ca tip variabil in genom. Genomul uman prezinia o paleta larga de variatii dimensionale individuale a situsurilor de restrictie.2. 320 . sunt neutre.amplificarea secventierii unui segment cuprins intre doua amorse. enzimele de restrictie le fragmenteaza. Polimorfismul de restrictie Polimorfisml de restrictie (RPLP = polimorfismul lungimii fragmentelor de restrictie). reprezinta marked genotipici codominanti.

cand o alela este notata cu p. care poate fi homozigot sau heterozigot. Cu ajutorul relatiei PIC se poate aprecia polimorfismul de restrictie la nivelul unei populatii. Acest aspect confirma ca un cuplu sonda-enzima defmeste un sistem alelic diferit. au izolat. omoloaga cu q. de sinteza. polimorfismul frecventei alelice in populatie. iar valorile obtinute pot fi comparate cu valorile determinarilor practice a RFLP-urilor. cromozomi. pentru prima data. RFLP-urile multialelice reprezinta un polimorfism de repetitie sau de rearanjare liniara a genelor componente ale unui cuplu de cromozomi omologi. In cazul cand se folosesc variate tipuri de enzime de restrictie. Cand pe acelasi cromozom se asociaza doua sau mai multe variante non-alelice avem un haplotip. sau celule. aceeasi sonda poate identifica mai multe RFLp-uri diferite. analiza si manipularea materialului genetic.ce poate fi analizat pe autoradiograma prin metoda Southern. Genetica moleculara a revolutionat medicina moleculara prin folosirea unor metode de diagnostic. complexul genelor ce formeaza operonul 321 . cu gene. conform relatiei: PIC = 1 .(p2 + q2). Clonarea si ingineria genetica insumeaza procedee efectuate „in vitro". Conform legii HardyWeinberg.RFLP-urile bialelice corespund polimorfismului prin mutatii punctiforme dand un singur situs de restrictie. In aceste cazuri cuplul sonda/enzima induce doua variante ca alternative: Este sistemul +/. ingineria genetica incepe inca din 1969 cand Beckwith si col. Prin relatia PIC putem calcula frecventa teoretica a unui cuplu alelic. examinare. RFLP-urile bialelice pot fi exprimate valoric prin legea Hardy-Weinberg. 4. Notiuni de inginerie genetica §i clonare Incepand cu anul 1944 s-a conturat un nou departament de cercetari genetice: genetica moleculara (Avery). in scopul obtinerii de noi structuri genetice. In acest mod se stabileste daca genotipurile din genofondul unei populatii se gasesc in echilibru sau nu. Ca istoric. putem calcula PIC-ul (polymorphism information content) al unui RFLP autozomal.(p2 + 2 p2 q2 + q2) respectiv PIC = 1 . sau organisme nou reprogramate genetic.

insertioneaza gena in noul genom inducand un nou caracter (sinteza lactozei). electroporatia. sau viitoarea gazda. reverstranscriptaze. polimeraze. Gena „lac" acrosandu-se de molecula ADN a bacteriofagului. pe izolarea genelor folosire in clonare. Ca metode non-virale. care nu contin secvente de tip promotor. . iar acesta folosind alta bacterie ca gazda.„lac" la Escherichia coli. mentionam: . Prezenta promotorului in genomul vectorului permit clonare si analiza exprimarii fragmentului de ADN pasager clonat.ADN-ul clonat inlocuieste (substituie) un fragment din molecula ADN-ului vectorial. bazata pe tehnologiile ADN-ului recombinat. transfexie cu laser.vectori de clonare prin inlocuire . Frecvent. bombardarea cu particule ADN. exonucleaze. In raport cu posibilitatilor de studiu a exprimarii fragmentelor de ADN-pasager insertionate.recombinant foloseste un complex de enzime cum sunt: endonucleazele de restrictie. cand sunt fuzionati protoplastii celulei. ca donatori spre genomul primitor sau viitoarea gazda.vectori de clonare.inginerie genetica celulara. . ADN pasager sau ADN heterolog. fosfotaze alcaline. §. etc. Prin tehnologia ADN-ului recombinat „in vitro" se obtin molecule de ADN recombinate care pot fi folosite in clonarea genelor. Tehnologiile de inginerie genetica se bazeaza pe „constuctia" de vectori de clonare. Au in structura lor secvente de tip promotor. dupa prealabila digestie enzimatica cu endonucleaza de restrictie.a. Folosind mecanismul transductiei bacteriene. cu rol de vector se folose§te genomul viral.socul electric. Tehnicile pot fi: . Sunt insa si metode non-virale pentru transferul genelor din genomul celular sau al individului. microinjectia cu ADN. produce liza genomului bacterian. care transports si introduce gena sau cromozomul dorit. -inginerie genetica moleculara.. ADN-ul genomic se fragmenteaza. Metodele ingineriei genetice elaborate se bazeaza pe molecula „ADN vector" sau „caraus". . vectorii se clasifica in (Covic si col. in genomul primitor. Sunt vectorii care insertioneaza un singur ADN-pasager la un situs unic de restrictie al vectorului ( nu ofera posibilitatea de a se analiza exprimarea mesajului genetic in genomul primitor pe care il aduce ADN-ul pasager). gene denumite initial. bacteriofagul care se multiplied in bacterie ca celula gazda.Tehnica ADN . 322 .vectori de clonare si exprimare. ADN-ligozele. lipozomii. folosite pentru insertionarea directa a genei in genomul celulelor tinta. Urmarea lizei. 2001): .

In raport de structura si mod de actiune. . cand se pot realiza amplicari selective a unei gene sau detectia specifica a unei gene. are la baza tehnici ale ADN recombinant. Sunt unitaxonomici. n-au actiune distributive. 323 .prezenti in citoplasma bacteriilor.vectori naveta (shuffle).vectori cosmide cu structura hibrida: bacteriofag si plasmid.vectori hibrizi.vectori virali . . .vectori cronogenici. vectorii pot fi: . . Au actiune de vectori numai la tulpinile din acelasi gen taxonomic. Sunt vectorii care au replicare stabila. Nu actioneaza divergent. cu replicare independents fata de cromozomul bacteriei.vectori plasmidiali . Sunt alcatuiti dintr-o molecula mica de ADN. Vectorii pot fi clasificati si dupa modul de actiune asupra gazdei. Sunt folosifi ca vectori de fragmente ADN-pasager pentru tulpini bacteriene de genuri (taxonomii) diferite. Ingineria genetica cu implicatii in clonarea genomurilor heterogene. Sunt bacteriofagi mici a caror structura hibrida este compusa din genomul filamentos de bacteriofag si de plasmid. Ei sunt: .au originea si structura de genom viral.

Toate genele virale pot fi inlaturate.Imunogenitate neglkijabila .Transfer genie nuclear ineficient .Recombinant singur. .Numai pentru fragmente mici de ADN. .Frecvente preexpuneri.Recombinant relativ singur. Permit insertia.Necesita diviziuni celulare pentru amplificarea ADNrecombinant.Titru important. . . . .Lipsa specificitatii de tesut Dezavantaje . .Integrare semialeatorie. nu formeaza agenti infectiosi.Expresia este stabiia .Integrarea nepersistenta in nucleu .Transductia la nivelul celulei in repaus Lipozomi . .Toxicitate . . . .Traductia eficienta in celulele in repaus „in vitro" si „in vivo" Virusuri adenoasociate (AAV) .Genom incomplet elucidat. .Folosesc bacteria drept gazda.Titru relativ scazut. Adenovirusuri . .Tabel X Vectori folositi pentru ADN-ul recombinant Tipul de vector Retrovirusuri Avantaje .Inofensivi.Integrarea in genomul celulei gazda.Imunogenitate semnificativa . .Obtinerea este dificila.Toate genele virale pot fi inlaturate.Fragmentele ADN pot avea dimensiuni mari Cosmide .

cand se foloseste o tehnologie complexa.este tehnica amplificarii genelor „in vitro" (PCR). progres al biotehnologiei moderne.Cupleaza fragmente de ADN genomic.. criminalistica. 4. este recombinarea artificiala sau tehnologia ADN-ului recombinant realizata in vitro (in conditii de laborator). in diversificarea genotipurilor intre indivizii conspecifici. antropologie. etc.putem cunoaste si elucida mecanismele de reglare in expresivitatea genei. Cromozomi artificiali BACs §i YACs Incorporeaza fragmente foarte lungi de ADN sunt plasmide cu centromere si talomere impale . cu expresivitati fenotipice variabile. daca se foloseste ADN-ul ca matrita. .sa identificam mutatiile punctiforme. vegetal. . Este recombinarea (naturala) care asigura incadrarea indivizilor conspecifici in limitele normale de toleranta ale speciei.ajuta la cartografierea cromozomilor si elaborarea hartii genetice la om. . .ajuta la identificarea si izolarea unei clone genetice. se bazeaza pe introducerea unei cantitati de informatie genetica suplimentara in genomul unui organism (bacterie.1. cunoscuta sub denumirea de inginerie genetica. .. animal). prin procedeul de inductie sau represia operonului. Acest mod de recombinare are un rol important in evolutia speciilor.serveste la identificarea markerilor genetici cu aplicabilitate in medicina legala. 325 . Opus recombinarii naturale.. Recombinarea artificiala a ADN-ului (Genetic Enginering). ADN-ul recombinant Principiu Recombinarea naturala a ADN-ului genomic are loc in meioza (elaborarea gametilor) si fecundatie.

dupa cuplarea celor doua fragmente. iar celulele rezultate din diviziunile realizate. Aceste procese sunt rezultatul ingineriei genetice. comportarea fiecarui segment: segmentul specific provenit de la donator si segmentul ADN al vectorului. obtinuta artificial sau izolata din genomul altei celule normale.sectionarea ADN-ului in fragmente specifice.cuplarea fragmentului specific cu un fragment ADN al vectorului la nivelul capetelor adezive. Ca celule tinta (primitor) folosite in ingineria genetica sau clonare pot fi: 326 . care va fi introdusa in celula primitor. finalizand sinteze proteice cu structura si functii specifice asa cum se prezentau in celula donator. celulele primitor incep a se multiplica. In ingineria genetica sunt doi factori genetici esentiali: genomul primitorului (este eel care accepta insertionarea genei vehiculate de vector spre celula tinta (viitoarea gazda) si gena de interes. recombinarea ADN-ului „in vitro" se realizeaza in urmatoarele etape: . se urmareste in dinamica.odata introdus fragmentul in celula gazda. Prin cuplarea fragmentelor ADN. prin intermediul ligazelor. ce provin de la specii sau organisme diferite. segmentul rezultat (ADN vector + ADN fragment specific) se introduce in celula gazda (primitor). Deci. Fiecare fragment din ADN-ul vectorului prezinta capete adezive. se obtine un ADN heterogen ca origine informationala. . prin cuplarea a doua fragmente ADN. Cuplarea este catalizata de enzime ADN-ligaze. vor confine si segmentul de ADN recombinant. . care va cupla vectorul specific de la „donator". Cuplarea fragmentelor de ADNc heterogenetic se realizeaza prin intermediul capetelor complementare coezive. se obtine ADN-ul recombinant. .Ca tehnologie.daca fragmentul de ADN recombinant este acceptat de celula gazda (primitor). Dupa insertionarea fragmentului ADN donor. iar mecanismele sunt denumite „clonarea ADN". In replicarea genomului celulei primitor este implicat §i segmentul specific de ADN provenit de la celula donator. Fragmentele obtinute sub actiunea enzimelor de restrictie prezinta capete adezive. vor incepe procesele de transcriere si translate a mesajului inscris in segmentul specific provenit de la donator. . sau ADN-ul hibrid.sectionarea ADN-ului din genomul vectorului. Este molecula de ADN recombinant. . dupa prealabila replicare a ADN-ului genomic.

metodele folosite in cartografiere.2. . . virusul HIV).cotransformarea. . sunt folosite diverse sisteme de analiza. servesc pentru explorarea gradului de exprimare fenotipica a produselor determinate de genele informational-active. a) Cotransformarea. Ca importanta bio-medicala a acestor explorari consemnam urmatoarele: .serveste la identificarea cromozomului sexual X lyonizat interfazic la nivelul celulelor unui tesut sau organ. si sa devina stabila si functionala. induse de factorii de mediu asupra genotipului.. Analiza genotipului. 4. servesc la corectarea unor defecte genice.microinjectia. deoarece s-a observat ca intr-o populatie celulara in cultura de 103-106 celule.ajuta la stabilirea manifestarilor fenotipice a caracterelor genetice caracterizate prin penetranta si expresivitate variabila (completa sau partiala). .ajuta sa. stabilim etapele ontogenetice in activitatea genelor -respectiv aspecte cronogenetice in activitatea genomului uman. Acest procedeu are un randament slab.cotransfectia. Este o analiza cronobiologica a interferentelor dintre genotip-fenotip-factori de mediu.permit o analiza a influentelor etapizate ontogenetic. 327 . . inginerie genetica si clonare. Dintre aceste sisteme mentionam: . .celulele somatice in scopul cercetarii limitate a unor disfunctii genetice ale individului. direct analizat. . numai 1-2 pot manifesta competenta de incorporare a genei exogene. servesc explorarilor genice cu valoare diagnostic^.permit sa determinam daca un sindrom pe fond genetic este cauzat de insertionarea in genomul uman al unui genom strain (de exemplu retrovirusii. Analiza functieie genei artificiale Pentru a stabili functia unei gene artificiale (ADNc) „in vitro".celulele gametice (germinale) pentru a se preveni prin inginerie genetica transmiterea defectului la descendenti. Este procesul de analiza directa a unui ADNexogen in culturile celulare la eucariote.

Datorita acestor noi descoperiri si aparatura ciclizatorului termal. Metoda PCR (polymerase chain reaction) a fot elaborate in 1985 de catre Kary Mullis (Premiul Nobel pentru chimie in 1993). Genele au fost vehiculate de virusul SV40c) Microinjectia. provenite de la iepure si soarece in celulele renale de maimuta. lipsite de gena pentru timidinkinaza). de catre virusul care a acrosat gena.Acest procedeu. Fibroblastele TK. Metoda foarte sensibila. atunci cand sunt cunoscute secventele capetelor fragmentului de ADN. virus care detinea in genomul sau gena TK (de origine exogena si acrosata de la o alta celula TK+). Metoda PCR (polymerase chain reaction) Metoda PCR este procedeul de clonare acelulara a ADN-ului. b) Cotransfectia. prin introducerea in zona stabila a genei p globulinei umane in celulele teratocarcinoame de soarece.(celule L.S-a lucrat cu fibroblasti de soarece TK. care a simplificat toata procedura de executie si elaborarea unei aparaturi care sa asigure cicluri simple de temperatura (ciclizator termal). este legat de gena timidinkinaza (TK). 328 .au fost transformate in fibroblaste TK+ prin intermediul virusului Herpes simplex (HSV1). Insertionarea este realizata in culturile celulare. La om incercari reusite s~au obtinut cu gena p (beta) a globulinei. Metoda a fost perfectata prin folosirea ADN-polimerazei termostabile. Este metoda de studiu a promotorilor specifici pentru ARN-polimeraza II si III. la genomul ADN al unui virus. Ca procedeu tehnic este introducerea unei gene (direct) in ovocitele de xenopus (ariciul de mare). Inconvenientul procedeului este ca insertionarea genei in celula eucariota se poate realiza numai „in vitro". datorita existentei unor oligonucleotide amorsa care initieaza sinteza secventei ADN. Metoda asigura amplificarea directs. rapida si selectiva a unei secvente ADN sau ARN dintr-un amestec complex. Introducerea genei prin cotransfectie. Principiul procedeului este cuplarea fizica a unei gene din genomul eucariotic. dezvoltate in cultura. Amplificarea PCR este o reactie in lant a unei secvente ADN. 4. Prin acest procedeu s-a reusit insertionarea genelor pentru P globulina.3. cu incercari reusite. in genomul unei celule eucariote pe care a folosit-o ca gazda.

s. Principiul metodei este urmatorul: se foloseste ca matrita o secventa :ifica de ADN monocatenar.extensia primerilor cu ADN-polimeraza la temperatura optima de ie a enzimei. Oligonucleotide primer are capatul 3'-OH liber de care se vor oligonucleotide^ ADN si vor forma noul lant. Extensia primerilor urmeaza urmatoarele etape: i prima etapa este denaturarea ADN-ului ce va fi folosit ca matrita cu ml unei ADN-polimeraze si prezenta de dNTP. Alungirea amorsei se in sensul 5'-3'.determinarea unor noi secvente de ADN. . polipoza adenomatoasa familiala. 329 . prin denaturari termice si polimerizarea secventei de ADN in enta oligonucleotidelor amorsa. .denaturarea termica a ADN-ului dublu catenar. Procedeul este denumit clonare jlara. se poate amplifica Jm. Coreea Huntington. . dar si in laboratoarele de letica clinica pentru geno-diagnostic. Ca aplicatii. I a doua etapa urmeaza o suita de denaturari ale ADN-ului dublu lar matrita. . Aceste denaturari sunt realizate astfel: .toda PCR este intensiv folosita in cercetare. emie.determinarea sexului: primerii flancheaza regiunea tinta a /entelor specifice ale cromozomului sexual Y.„calirea" primerilor prin racirea secventelor ADN denaturate. . distrofia miotonica.detectarea patogenilor. Metoda de amplificare PCR este o reactie in lant a unei secvente de ^.a. . Daca se foloseste enzima reverstranscriptaza. a-1-itripsina. .diagnosticul clinic in: P-talasemie. metoda PCR permite: .izolarea si constituirea unor noi clone de ADN etc..determinarea mutatiilor si neomutatiilor. fenilcetonurie. fibroza chistica. Primerii oligonucleotidici sunt denumiti si amplimeri. cu ajutorul careia se sintetizeaza „in vitro" lant complementar ADNc in prezenta ADN polimerazei si a unui onucleotid primar (amorsa) in componenta caruia exista 15-20 eotide. Prin acest procedeu secventa poate fi amplificata de aproximativ 1 ird de ori.

2n)x. direct in genomul din nucleul celulei primitor. de a stabili diagnosticul clinic genetic a unor maladii. biochimistii si biofizicienii au diversificat si perfectat metodele de cercetare genetica. Ca metode fizice de clonare mentionam: . metoda nu este acceptata si aplicata la om. matrita pentru un alt ciclu de amplificare. devine.Fiecare repetare a sintezei catenelor.2n = primul produs obtinut dupa primul ciclu si produsii secundari. elaborand metode fizice de lucru. hibridizarea celulara) sau metoda PCR dau posibilitatea inducerii de noi functii celulare in genomul gazda. Dar geneticienii. . Metoda se aplica „in vitro" pe celule sau linii celulare. pana la 1 miliard de ori. in care: . de 220 daca eficienta este de 100% pentru fiecare ciclu. reprezinta un ciclu de amplificare.n = numarul de cicluri. ADN primer. cu variate procedee de lucru (grefa de nuclei heterostadiali sau heterospecifici. transferul cromozomilor la specii diferite. care. Prin acest mecanism explicam de ce secventa de ADN tinta amplificata se poate amplifica selectiv. sau secventa de oligonucleotide. de identificare a unor mutatii. dar si pentru a genera animale transgenice. datorita excesului de tinta moleculara.Microinjectia cu ADN. 330 . la randul ei. Calculele apreciaza ca dupa o suita de 20 cicluri PCR. Metode fizice Tn clonare §i ingineria genetica Tehnica ADN-ului recombinant. 4. Datorita excesului de tinta moleculara numarul ciclurilor repetabile este modificat ca eficienta dupa 25-30 cicluri. Se injecteaza gena interesata. Datorita considerentelor etice.4.x = numarul de copii ale matritei initiale. ciclu dupa ciclu. neomutatii sau a unor secvente noi de ADN in genomul celulei umane. Fiecare sinteza a lantului nou de ADN. se ajunge la o rata de aplificare exponentiala a genei tinta. Numarul final de cicluri de amplificari succesive ale regiunii tinta poate fi exprimat prin formula: (2n . Modificarea eficientei este cauzata de posibilitatea cresterii enzimei ADN-polimerazei termostabila. folosite in ingineria si clonarea genetica. . cu lungimea nedeterminata obtinut dupa ciclul2. in conditii optime se limiteaza la o rata de amplificari de 106.

Metoda a fost elaborata de Yang si col. sub actiunea unui camp electric. in celula tinta (primitor). Este aplicabila celulelor monocite.Electroporatia (electrotransfectia) Principiul metodei este urmatorul: se formeaza pori hidrofili in membrana celulei tinta.Bombardamentul cu particule ADN Este un transfer genie balistic... hamsteri. in 1990. sobolani. (1993) la soared. d) . c) . Pentru reusita transfectiei genice arhitectura celulei nu trebuie sa se modifice. Rhesus. limfocite si in culturile de fibroblasti. Reusita clonarii este de 100%. Bombardamentul consta din particule din aur acoperite cu ADN precipitat. Metoda este eficienta cand se aplica unei populatii celulare care are un indice ridicat de proliferare celulara. Este forma de a transfera si a introduce gena in celula tinta.Transfectia cu laser Celulele mamiferelor pot f\ transfectate cu gene de la donator folosindu-se un femtosecond pulse laser. 331 . Prin acesti pori va penetra ADN provenit de la donator. Rezultate foarte bune au fost obtinute de Yang (1992) sj Cheng si col.

.............................................................................................................................................................................................. Structura primara a ADN...................9 CAPITOLUL II...............................................38 5.....................14 2.................. Palindromul...................18 2...........................4..2. Unitatea de structura a moleculei de ADN......................................................................... STRUCTURA MOLECULEI DE ACID DEZOXIRIBONUCLEIC (ADN)17 2.........9 OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE.....CUPRINS PREFATA............................................Er editatea citoplasmatica sau matroclina............................................................2......................................12 l................................................................ FORMELE IZOMORFE DE ADN.... Tipuri de ADN inalt repetitiv................. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular............................63 7............................................ Elemente genetic transpozabile.............................. Structura tertiara a ADN........56 6.........................................................................1............. Principiul si mecanismul replicarii...........................................................C aracteristicile sifunctiile ereditatii citoplasmatice..........34 4.................52 Transpozonii..............................12 EREDITATEA LA OM.....60 6..65 332 .... HETEROGENITATEA ADN-ULUI DIN GENOMUL UMAN SI FUNCTIILE LUI ........1..31 (FORME „GEOMETRICE " DEADN)..........SUPORTUL MOLECULAR AL EREDITATII.....3.................21 2.....61 7...............1.......................................28 3..............................................................................................7 CAPITOLUL 1.................................................31 4...................................41 5............................................... ADN-UL NUCLEAR.... GENOMUL MITOCONDRIAL SAU EREDITATEA CITOPLASMATICA 57 6.......................................................2.........4..........................1 Familii de ADN repetitiv..........3.......3......................25 2.........................REPLICAREA ADN-ULUI.........................59 6.................................................44 5.............. Structura secundara a ADN.............M utatii in genomul mitocondrial si efecte induse.............................................................................................................................................52 5...............................................................................................................................................................................................41 5..............................1.....................................

.........................................................1...94 3............................ TELOMERELE.............................structura primara a cromozomului.......................1.......1..........3......2.. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN..........................7........2 -Solenoidul.structura secundara a cromozomului........................ MORFOLOGIA CROMOZOMILOR..............1....... Arhitectiira supramolecidara sau „anatomia " cromozomilor umani..................92 VNATOMIA GENOMULUI UMAN........1 .......4.. 127 8...........................6............Etape in sinteza catenelor .......1.............................. de novo'' in replicarea ADN....... Proteinele non-histonice..Etapele sintezei moleculei ADN.................2.................................. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor..1 Proteinele histonice...............75 7..............................1.............................................................. ETAPE IN ANALIZA GENOMULUI UMAN............124 8.. Replicarea si repararea telomerelor............ Proteinele cromozomale.........................................136 9.................................93 2................113 6..................................................2.......................................................................... 138 HETEROCROMATINA SI EUCROMATINA....129 8................ ORGANIZATORII NUCLEOLARI............5.......... 110 6.....134 8..1....................................................................92 :ROMOZOMII................1 Heterocromatina constitutiva...............Mecanismul molecular de replicare a ADN-uhd......................138 9.........................119 7......................................................................66 7............1........... Rohd telomerelor..................................4 Structura cuaternara a cromozomilor............132 8......1........................... 128 8...............................................98 4................ STRUCTURA MOLECULARA A CROMOZOMILOR LA EUCARIOTE................................................ 138 9........... DLMENSIUNEA GENOMULUI UMAN ....................................121 7...........................120 7............87 :APITOLUL HI..........................78 7.................1 -Nucleozomul............................................ CONFIGURATIA „ANATOMICA" A CROMOZOMILOR................................6. NUMARULCROMOZOMILORLAOM................................... STARILE FIZICE ALE CROMOZOMILOR... Heterocromatina (He)........Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN................................................ Metode de studiu.......1.................................92 1.....................1..........4......3 Bucla cromozomala ca structura tertiara.............116 6....... 101 5.....................................................................................79 7.....Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman..............118 7...............2..4.......................1.........Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor...........117 6.................................75 7..3..86 7.......................................................72 7.........140 333 ..............

1...........152 11............169 14........................................................................2......................157 11.......... Cromozomii mitotici...165 12...3.................................. Cromozomii in interfaza ciclului celular..........................................................146 9..............2.........1 Numarul cromozomii or X inactivati......2...............................5...1...............Benzile C....1..168 14........159 12.........................154 11......................Benzile G.2............1................2...............9...2.......................2 Heterocromatina facultativa...................................................................162 12......165 12....2.......1 Inactivarea cromozomului X....2....... Recomandarea analizei cariotipului la om....... Cromozomii se replica asincron...............150 11.................... Regiuni dublu ..................................147 9....................... REPLICAREACROMOZOMILORUMANI.........Benzile Q..... Factori implicati in formarea benzilor..157 11............................... Stadiul G2............................... Telofaza..........2.....3.................. BENZILE CROMOZOMALE..........................................2...................159 12.....2.........147 9...................................................1............1................6...........1................161 12.............................1......142 9..................1................159 11.1 Regiuni dublu „minut" (DM).................. CROMOZOMII CELULARI„B".. Experimentul Taylor.......... MECANISMELE SI FACTORII IMPLICATI IN EVOLUTIA GENOMULUI UMAN ...2.............................................................................3................149 10.............................. CARIOTIPUL UMAN NORMAL.............................1.............................1................................... Asincronia inter-si intracromozomala.....2........................Profaza........ 176 334 .....141 9.....................2............................minut" (DM) si regiuni marcate omogen........................................Benzile'T (telomerice).... StadiulS..1.....173 14.............................................2......................Metafaza..............................163 12......2.............166 13............................2..................................................................Anafaza..158 11.................1.Benzile R (reverse)...165 12........2..... CROMOZOMII SI FAZELECICLULUI CELULAR.....................2 Cromozomul Y in interfata celulara....................... Stadiul Gl.....3....................1..173 15....160 12..............4..2. Eucromatina cromozomala......3....................................................................169 14.2..2.Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor...............2............................................163 12.152 11...................................................2................148 9.................Benzile NOR (organizatori nucleolari)...........148 9...............................................1............................................................................................1.....................................................166 13...........156 11..................................................... POLIMORFISMUL CROMOZOMILOR UMANI 175 16...2 Regiuni marcate omogen (RMO).......................

.........203 2...............1......................... Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice.............................................................193 1... Variatii in expresia genelor..................................2.....215 CAPITOLUL V...............................................4......... Mecanisme in evolutia cromozomilor......... Liniaritatea genelor in cromozom......220 /..............................190 l....... Tipuri de gene in genomul eucariotelor........................185 17............... 218 1....................................207 2.............1............................................................212 3..............186 CAPITOLUL IV...... 192 1.............. ARHITECTURA SI EVOLUTIA CROMOZOMILOR SEXUALI (GONOZOMII)..... l.........1....Structura genei din genomul eucariotelor.........................................................................1................................2...1....Locusul siformele alternative ale genei prezente pe cromozomi.......................1.. Arhitectura cromozomului Y.............190 CONCEPTUL DE GENA..2...............................2...................................................199 2........3...........................209 3........Evolutia cromozomilor sexuali la om.....183 17.................... ARN-ul ribozomal (ARNr).........180 16....177 16........2............................. 198 2............. Supresia prin crossing....218 SINTEZA $1 REGLAREA GENETICA A SINTEZEl PROTEINELOR....... Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om...............193 1................................................................................................. Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi............................ ACIZII RIBONUCLEIC! (ARN)........................................5. CARACTERISTICILE GENEI IN RAPORT CU CROMOZOMII DIN GENOM...221 1... Relatii intre structura si remanierea cromozomilor.................. /........... Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua..1....197 2......203 2....178 16.................1.......................6.............. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor..........1.212 3...............221 335 . Comparatie intre genomul uman si al pongidelor..179 16............. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman.....................................1...........16.............................3................................................................1..................176 16................1......199 2.............1.......2..............................................over...............................INSUSIRILESI FUNCTIILE GENELOR......................................................... ARN-ul mesager (ARNJ............ Crossing-over-ul......... 182 17...............3.......................2...........4..........STRUTURAGENELORLA EUCARIOTE................. Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic"....182 17........ Polialelismul.........1....2......................214 3................................ Functia heterocatalitica a genelor...........

.1............242 7.1................................1.......1................................RELATIILE INTERGENICE......................................2.............. ARN-ul de transport (ARNJ.. TRANSCRIEREA TRANSCRIPTONULUI...2...............................................................OLUL PROTEINELOR NOU SINTETIZATE IN VIATA CELULEI.......260 2.......................4...266 2...........1. Relatii (raporturi) intre genele nealelice. Legile lui Mendel.....229 3...................................................Gena Rhesus la om..........258 1.............................2...Accesarea genomului si procesarea ARN ....................... elongafia §i stoparea...............................242 7................................................. Sinteza deproteine..............246 8JR.........................1.................2.Dificultatile si exceptiile de la legile dominantei si recesivitatii ..............CARACTER ......1.............. CODAREA SI DECODAREA ARN-ULUI (SINTEZA PROTEINELOR)233 5....................263 2.......225 3...............253 1............. TRANSLATE SAU TRANSCRIEREA MESAJULUI GENETIC DIN ARNMM............................. Epistazia............ Relatiile de dominanta ......... Initierea transcripjiei.....................Gene (alele) semiletale...........255 1............................................................... TRANSCRIPTONUL SI TRANSCRIEREA INFORMATIEI GENETICE IN STRUCTURA ARNM...... ARN-ul interference (i-ARN)......263 2.................259 1. Fluxul informatiei genetice......................MEDIU......234 6...........244 7..........252 RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA AL OMULUI252 1 ......1................1...........235 6.......251 CAPITOLULVI...................................239 6................3........240 7.237 6...................1......1................2........1......... Etapele formarii ARNm..............................1........................... RELATII GENA .1.. CODUL GENETIC..223 2..........1.................237 6.... La procariote.............................1.........................267 336 ...................................................................................... Raporturi de monohibridare si de dihibridare.................................................................premesager............258 1.... Proprietatile codului genetic.Gene(alele)cuefectletal..........222 1..................2......................................... Pleiotropia.................................................. La eucariote...recesivitate. Procesarea pre-ARNm............1...1.............................1.............................................................1...............................................................2...254 1......230 4..............................................253 1..........................1.....................3...................................................2..........................1...1 ............ Relatii intre cupluri alelice. PARTICIPAREA MOLECULELOR ARN LA SINTEZA PROTEINELOR 224 2................1..........

327 4...................1............278 2..........................5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice............................. ADN-ul recombinant...2......................283 2.. METODE DE ANALIZA A GENELOR................309 3......313 3....3..........TIPUL CONSTITUTIONAL GENETIC......328 4...272 2................................2..................................... Cartografierea genetica.................... METODE DE ANALIZA A STRUCTURII ADN............................Transmiterea autozomal codominanta.312 3.......1....................................................301 CAPITOLUL VII...............2.............................1..2. Metode fizice in clonare si ingineria genetica....... Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic.....304 2.......................................mediu sau caractere poligenice multifactoriale...2.......................Ereditatea legata de cromozomii sexuali..306 3....................... Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la 272 2......................................295 3...303 PRINCIPII. NOTIUNI DE INGINERIE GENETICA §1 CLONARE..........303 CARTOGRAFIEREA...... Hibridizarea ADN-ului genomic.................................6................330 337 ...... Relatii genotip ..........................320 4....................325 4.......................................3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale.......4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale...5 ................... ..........3..... Ereditateapoligenica ..............287 3...................................................321 4.......303 CLONAREA GENOMULUI UMAN...............................3........................276 2......2..............................................................301 3................... INGINERIA GENETICA §1............................2........289 3......... Polimorfismul de restrictie............2................Transmiterea autozomal recesiva.............................3.....................325 Principiu....................... NOTIUNI DE CRONOGENETICA SI CRONOBIOLOGIE ASUPRA CARACTERELOR MULTIFACTORIALE............ Ereditatea "cantitativa"............................ Transmiterea autozomal dominanta........ Analiza functieie genei artificiale.............................................4...... Metoda PCR (polymerase chain reaction)..287 3............................2...........................2......................................................................303 1....................................... 284 om 3............4...............................2........... CARTOGRAFIEREA GENOMULUI UMAN 309 3....................306 PRINCIPII.......................................277 2......................2 Stabilitatea genei sau ergon......................................... 1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman.......2..............1..multifactoriala.............................................

(1998) . 1 Oth Edition.(1985) . Chapmann and Hall.Tratat de psihologie medicala. vol U no 10. et all (1989) . Mc Carty. 338 . Genet.Chronopsihologia . Biol. • Attardi G.40. 176-180. et all. Press. Modern.Bibliografle Selectiva • Adams R.Retrovirus and Retrotranscription.(1976) . J. Play a Role in the Control Development Process Int. McLeod CM.Does the Chaperone Heat Shock Protein hsp 70.a (1986) .The Biochemistry of the Nucleic Acid. Nature.521-529 • Athanasiou A (1995) .T.MYC on chromosome 8 band q 24. The Role of Reverse Transcription in Shaping the Eukariotic Genome Cell. 397. • Baas F et all (1985) . Dev. pg 443-469 • Avery O. New York • Alberts B. 138-143. • Anderson S. Bucuresti.(1979) .P. M. • Batimore D. • Angelier N.Viruses Polymerases and Cancer Science. et all (1996) . 192.G.E. Ed.Med. Oscar Print. • Athanasiou A(1998) . 40.The human thyroglobin gene a polymorphic marker localised distal to C . 69.The organisation of the genes in the human mitochondrial Genom and their mode of identification Acad.studies on the chemical nature of the substance inducing transformation of pneumocaccal types.632-636. • Batimore D. London. Hum.L s.Molecular Biology of the cell.(1994) . 481-482.. New York.Genomic Sequence.

Double minute chromosomes and homogeneously Staining regions in tumors taken directly from patients versus human tumor cell lines.500. (1991) . Mutation and Repair -Encyclopedia of Cancer . (1997) . Cold Spring Harbor Laboratory Press.Appels Plenum Press. The FASEB J. Linger J (1999). C. 77. 226.H. 10-19. • Bird A (1999) .D.L'acide desoxyribonucleique du noyan cellulaire. Genet. • Burkholder G.A. CLXV. 339 .Redundanta informationala -Science.A.M.M. 288. In Gene Amplification (Ed. Drugs. (1988) .Gustawson and R. 1061-1063. et all (1948) . Chromosome Structure and Function -Edited by J. Davidson E. • Boivin R.672.529-540. Radiat.DNA Damage. arguments d'ordre analytique.F.562. New York.C. Genes & Dev. 161. Auth . Wahl G.2353 . .Human Genome Organisation Curr.D...Gene amplification in a methotrexate -resistant human leukemia line K .2359. (1996) .J.Supervising the Fold.P. Sing Ch. 13. depositaire des caracteres hereditaires. New York. 11-25. Science.Calva M..R.(1995) . 2287 -2288. • Bouffer S. 286.DNA methylation de nova. Science. 995 .Gene therapy of human severe combined immunodeficiencys. 669 . Opin.M. 5. Functional Principles of Molecular Chaperones. Develop.R. (1968) . • Britten R. • Brewer G. J. • Bernardi G.The analysis of Chromosome Organisation by Experimental Manipulation. radiation sensitivity and genomic instability Int.18. et all (2001) .Genetics . et all (2000) .1005. Science. Sc. Von-Hoff D. 10. Kohne D.T. 484 . R. • Cavazzana . Press New York.315-322..E.Cancer. Gasser S..• Benner S. 2.E..Acad. • Bertino J. 349. (1968) . • Blasco M.Repeated sequences in DNA.. et all (1982) . Schimke). • Carathers A. • Britten R. • Burchner J.Telomeres and telomerase.Telomeric sequences. Bref.

201-209. (1980) . Vol. ASM New.The Nucleic Acid Academic Press.Bacterial DNA . Nature.P. 15. • Davidson E. • Cohen S. 303.108. Experientia.RNA Sci Amer. 340 .The Modern Science of Bacterial Genomics.A. • Darnell J. 333.Leonaro Jensen (2004) .Telomere shortening associated with chromosome instability is arrested in immortal cells which express telomerase activity. 1-23.. (1985) . Jr.N. Luana .General interspresion of repetitive with nonrepetitive sequence elements in the DNA of Xenopus. • Charlerbois R.P. • Conrat E.N.Transposable Genetic Cod for Proteine. (1976) . Dubinin N.Transposable Genetic.Reconstruction of active tabaco mosaic virus from its protein and nucleic acid components. (2). 248.Sci. 253.(1992) .Gene therapy insertional mutagenesis insights. 68-78.Genetica moleculara si actunea radiatiilor asupra ereditatii.(4).Mitochondrial DNA.A. 7889. Biol. Buc.U. (1983) .• Cech T. Science.1232. 192.dependent RNA -Polymerase. Davidson J (1955) . USA. Nature. et all. 255. et all (2004) . Ed. (1955) . • Chargaff E.1929. 31 no. Jour. (1976) . Moi. 62. Sci. 731 . 64-75. 77. EMBO Journal. Ed. 61. • Chargazz E.259.H.RNA as an Enzyme .Chemical Specificity of Nucleic Acids and Mechanism of their Enzymatic degradation. 255. Acad. Elements and Plasmid Evolution. et all (1973) . Amer.10. 6.C. Proc. • Craciun T.Genetica si viitorul omenirii.E.(1950) . Shapiro J. • Counter CM.738. • Chamberlin M(1982). Nat. 263. • Dave .A. Albatros. 5:1921 . Sci. Press the Enzymes. Amer. 11.(5). Acad. • Cohen S. 1227 . (1986) . (1966) .(5). Williams R. Stiintifica. Buc. • Crivell L.L.

Nature. Sapienza C(1980) . • Fedoroff N. 284.Periodicity of DNA Folding in Hinger Order Chromatin Structure EMBOJ. 16. Rodman H(2002) . Significato della relativita.741. Spinger. (6).(1953) . 380. 92-111.1 . • Dib.Repetitiv human DNA sequences. • Demongeot J. et all (1996) .A comprehensive genetic map of the human genome based on 5.C.C. 1627-1630. • Galton F.The DNA Helix and how it is read. 319. (1984) .Nature. (1983) . Sci. • Dickerson R. • Friedberg E.E.(1889).. Bio Essays.485.C. et all (1990) . 152-154. Mc Millan. Biol.V. Torino.Chromosomal instability is correlated with telomere erosion and inactivation of G2 checkpoint function in human fibroblasts expressing human papillomavirus type 16E6 oncoprotein -Oncogene. Properties of transposon . London.• Deka N. 1825. Besson J. Amer. The Genetic Code and Cyclic Codes . • Franklin R.451. 9. Sci.E..Natural inheritance.B-. 7/1.Introduction to Molecular Medicine . Wagner R. 37.Molecular configuration of sodium thymonucleate .The Anatomy of A-. 475 . 51. • Doolittle W. 601-603.Selfish genes the phenotype paradigm and genome evolution. et all (1986) . • Filipski J.150.. et all (1982) .E. 9. Paris. and Z-DNA. Gosling R.14. et all (1998) . Ross (2002) .Mitotic chromosome structure. (1968) .Ed.. cellular survival and the genesis of mutations Science. • Dennis W. 147.471-477. Acad.Transposable Genetic Elements in Maise -Scientific American (June).like human element Cold Spring Harbor Syanp. 42-45. 740 . Science.F. (1996). • Filatov L.Specialised DNA polymerases.Jl. • Earnshaw W.1319-1327.R. pg. 249.1838. 443.(1988) . Nature. Quant. • Einstein A. • Dickerson R. C.264 microsatellites. 296.. 216.

Jour Hygiene.Molecular Antropology.. Biosystems 19. Mondaroni S.DNA Topoisomerases. Genome.A. Cell. Biochem. Molec.Mapping a Drosophila melanogaster "controlling element" by interallelic crossing-over.113-159. • Green D. Brenci G.Muller's rachet and the evolution of supernumerary chromosomes.J. Ann.M. Rev. 28(2). Acad. Ann. XX.2334.Edition Scientifiche e Tehnichs: Ed. Coli DNA Repair Functions. New York. Shoubridge E.(1980) .A.879-910.RNAi for research and therapy Genome Biology. • Goodman M. 18(12).Biochemical Basis of DNA Replication Fidelity.A. Biochem. • Goldman M.P. 323. Milano. (1990) . 33.247-258. Milano • Gellert M (1981) .(1996) . Critical Rev.Origin and Evolution of Mitochondrial DNA. Bio. 27. (1969) .. 818-824.Cronogenetica l'eredita del tempo biologico . 5. 601-634. 423 . (1986) .II tempo biologica e la sua eredita.428. • Griffith F (1928) .. Biol. Brenci G. Rev. 83 . Med. Ge.W. Rev.The Evolution of Eukaryotic Ribosomal DNA.25-50. Cell. Biol.983-911. 50. 9. Proc Nat. pg 169.The signifiance of pneumococcal types. 5. 342 . Biol.E.B. • Gedda L. (1976) .F.I. 2330 . 72. Essays. Ann. • Georgopoulus C (1993) .126. • Gray M. Scu USA. • Green M. • Gedda L..(1972) .(1989) . • Gerbr S.M. Scienzo & Tecnica. 342-.. Tashian R.• Gedda L. Genet. Pardee A. • Goodman M. • Gudas L. (2004) .Chronology of the gene.(1971) . ICSU Press.Role of the Major Shock Proteins as Molecular Chaperones. 61. Ann. et all (1993) .A. Brenci G.Mitochondrial Genetics and Human Diseases. Genetics. (1978) .Model for the Regulation of E. • Grossman L.

39-56 • Herskowitz I. et all(l 971) .Harrison J. 75.Bey .E. 1-11. 28.Movement of the Ribosome along the Messenger Ribonucleic Acid during Protein Synthesis. Oxford.Biochem J.217.. Gen.La recherche. Propagation and Adaptation. San Francisco USA.118. San Francisco.Nucleic Acid Hybridization a Practical Approach I.J. 348.• Gupta S.Shih J. (1996) . J. 234.(2004). • Hardman N.Conference. • Hedges R. P. New York.Trans position of ampicillin resistance from RP4 to other replicons. • Hacein .256. Gen. • Hames B. Chase M (1952).Beyond Genome . • Hershey A. USA. et all (1988) .Conference. London. 10.. (1986) . • Hung Shib J (2004) . Vims Genes 11 (2/3). 4334 • Hoppfield J. Jacob A. HMSO. Kew Chromosome Conference III (Ed. Biochemistry.N.50.L Press. (1974) . 31-40. • Hung .PNAS. 105 .R. 255 . (1977). 49 .Mendelian propositions in a mixed population.D. Molec. Beyond Genome . 19.Retroelements.Alinas et all (2003) .Structure and Function of Repetitive DNA in Eucariotes . 83. Brandham).J.36.Independent functions of vival protein and nucleica acid in growth of bacteriophage . • Hopfield J. Science. Physiol.Chromatin and centromeric structures interphase nuclei. (1908) . Millan. (1978) .E.S.L.Jour. Med. • Heslop . 343 . Covery S.Principles of Genetics. MC.H. Higgings S(1985) . New Engl. • Hardy G.A serious adverse event after successful gene therapy for x-linked severe combined immunodeficiency. 209 . Genet 132.W. 4410-4421.H. (1973) . 989 • Hull R.

G. Collins.(3). • Keats U. 51. Torino. si Wall W. • Jelinek W.Biol. J.Litografia UMF • Isvoranu M. Harb. II tempo e la vita.813-844. Springfield III. Press New York.S. 860-921. Monad J.Albu D. • Jacob F (1970).F1.Buc • Isvoranu M. 51.Repetitive sequences in eukariotic DNA and their expression Ann.329.N. • Jones K. (1993) .La logique du vivant Ed. • Isvoranu M. • Israil Anca Michaela (2000) . • Jones S.Genetica Umana . (1982) . • Jones R.• I.the Language of the Genes.R. 344 .H.A Procedure for Detection of Heterologons DNA Sequence in Lamdoid Phase in Situ Hybridation. Spring.Genetica Umana . London. Buc. (1978) . Acad. I.(l 984) . Biol. (1998) . pg. Cilievici Olga (1973) . Gillimord • Jacob F. Buc.. (1961) .Genetic Regulatory Mechanism in the Synthesis of Proteins J. (1963) . (1981) .vol. Prezent si perspectiva. The complex code Ed. Biochem.393-401.Initial sequencing and analysis of the human genome. Quant. Didactiva si Pedagogica. .W.Chromosomes. (International Human Genome Sequencing Consortium 2001) . • Isvoranu M.Litografia UMF • Isvoranu M. • Jarvik L. • Jacob F. Ed Info Medica . 1961. 28.S.Elemente de Biologie si Genetica Umana.F. Ed. in Chromosomes. Rees H (1982) .L.Ed. Rev.Molec.318-356.B. 189.On the Regulation of DNA Replication in Bacteria Cold. Cuzon F.Mol. (1993) . Brenner S. Harper.Ed de Clark M. Medicala.(1988) . Ed.C.Biologie Medicala .Chronogenetics. Myrray K. Chapman & Hall. Flamingo. Schmid C. Nature 409..Biologie moleculara. (1975) . Biol.

The Nucleosome .H. Scientific American of prints . 345 . • Lints F. A Repeating Unit of Histones and DNA. Enviroment. • Kornberg A (1968) . University Press.9. Ann. 14.Initiation Factors in Protein Synthesis. XLII . 184. Klug A(1981) .chromosome. 847 .Enzymatic Synthesis of DNA. (1962) . Biochem. Virus Genes.H.868-871. Biochem. Amer.D. • Lean S (1992) . 61-87.Office Inter . F. avemus Marnix 1050 Bruxelles. Inc. • Legeune J.national de Libraire 30. 41-49. Aun.The Synthesis of DNA.131. et all (1977) .1503-1508. • Lints F. 1. (1978) Genetics and Ageing.W. Science. Seifarth W (1996) . Turpin R.. • Li W.E. Hum.Evolution and Biological Significance of Human Retroelements. (1969) .• Kornberg A (1960) . John Wiley and Sous.Chromatin Structure.K. Paris. 51. Gautier M. Wand H. Bassel. • Kornberg A (1962) . 135.DNA Repair Enzymes. Aun. 409.122124. Biol. • Lyon M. Karger. 51. 351 -360.D. (1959) . 133-145.869-900.Evolutionary Analyses on the Human Genome. Genet.849. Genetique. • Leib ..Biologic Synthesis of Deoxyribonucleic Acid. and Behaviour S. 11(2/3).A. Quant.Mosch Chr. (1981) .Sex chromatin and gene action in the mammalion X .Sci.Genetique .Instinct. • Kornberg R. Nekrutenco A (2001) . Rev. et all (1982) . Gu Z. • Lindall T (1982) . • Maitra V. J. Nature. • Laemmli U. • Lecomte de Noily P.Metaphase-chromosome structure the role of nonhistone proteins Cold Spring Harbor Symp. Cambrige.II tempo e la vita . Rev. New York. Amer. • Kornberg R. Science.Torino.G. (1974) .Le mongolisme premier exemple d'abberation autosomiene humaine. Freeman and Co.

23 febr. (1866) . 666 .119-162.. Wolf C. (1980) .299. Nature.667. P. (1988) . Med. Brunn.Genetherapy death prompts review of adenovirus vector . Ver. • Marshall E (1999) . 9.Science. (1950) . Weigle J. Blacweil Scientific Publications.. (1989) ..Cancer: des reponses a vos questions. Oxford. • Miles J. Trends in Genetics. • Meselson M. 604-607..191-198. 4. 284.• Marmur J.J.N.The origin and behavior of mutable loci in maize. Verh.75-117. Jukes Th. Nucl Ac. • Osava S.342. Rev.P.309-321. (1979) . 1019-1022.. Nature. 346 . • Mathe G. • Michael A.3-44. Progr. 47..Science..Principles of DNA Cloving..232-300.(2004) .Evolution of the Genetic Code as Affected by Anticodon Content. P.B. An introduction to genetic engineering. Genome Biology. 857868. (1961) .Selfish DNA: the ultimate parasite. • Mendel G.S.Denaturation and renaturation of DNA. Biochem.E. Structure of Ribosomal RNA. 2244-2245.RNAi for research and therapy.53.Chromosome breakage accompanying genetic recombination in bacteriophage. naturf. no2.E.R. Ann.A.S.A. • Mc Clintock B. • Orgel L. Le Figaro.5.W. 163. et all (1981) . Crick F. H. J.Regulation of the Synthesis of Ribosomal components . Goldman G. 344 . Br. Ris H (1949) . (1984)..C.A system for Shotgun DNA sequencing -Nucleic Acid Res. • Old R. 1. Primrose S. 286.Priciples of Gene manipulation. 47. 36. • Messing J.N. et all (1963) . Res.355. • Nomura M. 153. (1980) . et all (1984) ..Variable and constant components of chromosomes. • Noller H.S.Versuchen aber Pflanzen hybriden.H.. • Mirsky A.

• Rizki A. 7.Chromosome structure studied by nucleic acid hybridisation in cytological preparations. Med.. (1971) .SOS Repair Hypothesis.. (2001) . Babson A.Histone HI and Chromatin. 171.Independent proliferation. Soc. • Ramakrishnan Y (1997) .Defects in mismatch repair promote telomerase . Pathol. 110.713-716. • Pardue M. 17. • Pauling L.263-270. 7. 515-521.41. Iver V. Hayes J.• Otelea D.Chronobiologie et Chronotherapeutique Ed.. • Radman N (1975) . 17.Nucleo . 543. Trend Genet. J. Flammarion. Technology and Laborator Medicine. Epidemiologie. (1995) . • Rees H..B. Microbial.J. Rev. Bacteriol. • Pardridge W. • Reinberg A.180.G. Wolffe A. Jones R.S. 505-509. Parazitol.A.R. Virusol.. Cambrige Univ..47-52. Chromosomes today.H. Lab.3. Nat.R.H. (1995) . Press.Sickle cell anemia: A molecular disease. • Rabson A.J.Characterizing the phycal genome.H. 107. si col.Aplicatii ale biologiei moleculare in taxonomie si epidemiologie. 23-28. • Protchard R. Piemen Press New York.P.Evolution of Genome Size : New Approaces to an Old Problem. 19. et all (1969) . (2004) .A et all (1949) . • Pruss D.Recombinant DNA. Science. et all (1991) . Phenomenology of an inductible DNA Repair which is accomparied by Mutagenesis.215-230. Paris.Control of DNA Synthesis in Bacteria Microb. (2002) . 347 .. 161. Growth. • Polback J. Arch.548. • Petrov D.3-4.. Gall. Lundblad V. 32(suppl). Symp. London.. Genet.Cromosome Genetics Edward Arnold. (1983) .Beyond Genome Conference San Francisco. Nalure.Crit. higher -Order Structure. (1977) .somal Anathomy where are the Histones ? Bioessays. Eukaryotic Gene Expression. (2001) .170.

DNA sequencing with chain termination inhibitors Proc. (1996) .Fine Structure of a Gene . Nicklen S. Press.(1995) . Cambridge. Mass. Band 1-3 Cold Spring Harbour Laboratory. 441-448. (1977) .Molecular Clonning. Biol. Tikhonov A et all (1996) . • Rosenthal N.Les genes santeurs. 214. Science. 9. 74. Miguel P. J. et all.Exons as Microgenes.39-41. Coulson A. Acad. et all (1992) . • Saenger W.(1995). • Rosenthal N. Mit. Med. Molec. 24-38. • Shapiro J. Sci. Present and Futur.DNA Sequencing N.Determination of nucleotide sequences in DNA.274..Genom imprinting and dominance modification . 1205-1209. • Schimke R. 564. (1984) . 751-772.Cold Spring Harbour Laboratory Press. 765-768. N. (1981) . New York.DNA and the Genetic code N. A Laboratory Manuam. 5463. Med. Press.Gene Amplification . • Sanger F.. • Sambrook J. 348 .Principles of Nucleic Acid Structure. Plenum Publishing Corporation.94.A Rapid Method for Determining Sequences in DNA by Primed Synthesis with DNA Polymerase. (1982) . Ann. Nucleic Acids. J.Engl.Restriction and Modification Enzymes and their Recognition sequences..• Roberts R.275-296. Res.5464.T. Second Ed. USA.Plasmid Replication DNA Synthesis.(1989) . J.J. (1981) .. Ed.589-591. 257.A.H.. Engl. • Sanger F. 81. (1989) .M. • Sanger F.Nested Retrotransposous in the Intergenic Regions of the Genome. Coulson A (1975) . (1977) . • Rownd R. Sci. Science. La Recherche. 331.332..Y. • Seidel H.14891490.784-787. • San. Natl. Science. Jan Molinaux and Mosanichi Kogiyama. Acad. • Sapienza C.

• Stocking M.San Francisco USA.Chromosomes Today. Ed. • Stoffel Markus (2004) .S. 151.. (1983) . Vol. Natl.T. Ed.L. Cytogenet. 461-489. Methods Enzymol. San Francisco.43. 42.The Organisation and Duplication of Chromosomes as Revealed by autoradiographic studies using Tritium. Gen. A Introductory Narrative. London.H.. (1993) .H. • Stryer L. 349 . • Taylor J.. Freeman.Previous Hypothesis.. Bios Scientific Publishes.C.directed DNA Synthesis.87 .The Establishment and Implications of RNA . • Smith C.P.A. • Sroffel M. Genome. Zool. (1991) .Strategies for mapping and cloning macroregions of mammalion genomes. Physiol. New York. Calender R (1978) .M. 2nd Edition. (2004) .. (1950) . USA. (1991) .Conference San Francisco USA. • Stachan T. (1999) . 192. (1997) .Human Molecular Genetics.The Human Genome Project and Molecular Anthopology. pg.9. (1976) .91.Combining genetic and physical maps.7. Labeled Thymidine. Acad. et all (1957) .An introduction to Genetic Analysis. W. Sci. Cell. • Stent G.Ann. 397-400. W. Chapman & Hall. • Sherman S. 11.. Cell. Proc. Science.Mobile Genetic Elements.. Press New York.. Freeman and Company.T. (1975) .169-198.122-128. Genet. • Tartof K. Read A. • Suzuki D. Rev.58. (1985) . Acad. Oxford.Beyond Genome . et all (1986) . Res.L. Chandlay A. 329-361.D. • Sharps P. • Summer A.A.• Shapiro J.On the Origin of RNA splicing and Introns. Freeman and Company New York.Beyond Genome .335-385.The desoxiribose nucleic acid content of animal nuclei. • Temin N. 1075-1080. • Swift H.Biochemistry .Redundant genes .Molecular Genetics.23.l842-1843.H. et all (1987) .

.Highly repetitive DNA in rodents.34-35.F. Science. et all (1969) . • Watson J. Ed. 418.TRF2 protect human telomeres from end -to-end fusions Cell.The Chromosome Number of Man.Handed Double Helical Fragment at Atomic Resolution.book of molecular cytology. 3rd Benjamin.H. • Wang J. • Vafa O. Amsterdam.C. Biochem. Sequencing and Initial Analysis. Nature. in Hand . (1976) .. Sullivan K. 282.B...Laser-transfection.1-9. (1987) .satellite DNA is a makor component of the inner kinetochore plate Curr. (1997) .M.24. Zakian V.7.Telomeric Tethers Nature. Baltimore.Progress in human behaviour genetics.Holland.92. • The International Human Sequencing Cosortium (2001) . 94109.680-686.1304-1354. 350 . (1982) .897-900..(1998) . 403. Levan A.C.J et all (1979) . Nature. Croom Helm.. • Walker F.. • Uday Tirlapur Kussten Konig (2002). Gaastra W (1983) .C.Chromatin Containing CENP-A and alpha .et all. • Venter J.Recent Studies of DNA Topoisomerases.860-921.Molecular Structure of a Left . Lima de Faria.G. (1956) .291. • Wang J. 4-7. Nature..Tehniques in Molecular Biology. • Vandenberg S.DNA Topoisomerases Sci. 401-413. 42. North .H..The Human Genome.290-291. Hereditas.The sequence of the Human Genome. Menlo Park. Amer. 909.1-6. • Walker P.• Tham W. Sci. John Hopkins.Molecular Biology of the Gene. • Van Steensel B.Trends Biochem. • Wang A. (1968) .A. et all (2001) . (2000) . Biol. 247 (1).The Location on the Linker Histone on the nucleosome . • Travers A (1999) .409.H.D.M. London. Biophys. • Tjio J..

. Ann. Biochem.D.6274 .425-457.Molecular Structure of Nucleic Acid. (1953a) .Molecular disease..C (1953b) .Middle repetitiv DNA. Stutgart. Vatel Naturk. P.Die Konversion der Gene .determining regions of the short arm of human y chromosome. Ed. 4. Crick F. 27. • Weinberg W. (1985) . • Wlker G. evolution and genic heterogenerty. 171. 171. • Whitfield L.Uber den Nachweis der Vererbung bei Menschen.W. Rev. Nature. • Winkler H (1930) . 738 . (1993) .Crick F..S. Pauling I (1962) .C. 76. • Watson J.J. in Horizons in Biochemistry Academic Press.306-311. A structure for Deoxyribose Nucleic Acid. et all (1991) .H. • Zuckerkandl E. Genomics.Genetic Implication of the Structure of Deoxyribonucleic Acid. Nature. Gustav Fisher. Jh. 11. Trends Bio.• Watson J.Inducible DNA Repair Systems.159-161. Technol. • Weide H.autosomed sex .Biotechnology. 64.964-967.41 Kilobases of analyzed sequence from the pseudo . • Young M. (1979) .S.6278. Fischer Verlag. a fluid component of the Drosophile genome. Jena.A.369-382.740. New York -■ 351 . 737-738. (1908) . Wurtt. • Wilkins MHF et all (1953) .H. Nature.D. et all (1995) . • Williamson R.C. .Molecular Structure of Deoxipentose Nucleic Acids.From genome mapping to gene therapy. Ver.N.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful