CAPITOLUL I OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE

Biologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor ce stau la baza originii, organizarii si evolutiei organismelor vii. Desi cunoscuta din antichitate, Biologia s-a dezvoltat si se dezvolta permanent, reprezentand fundamentul teoretic pentru discipline ca : genetica, anatomia, fiziologia, embriologia, antropologia, patologia genetica, imunobiologia, biologia celulara, etc. Dezvoltarea biologiei a fost si este conditionata de dezvoltarea tehnicii si perfectionarii metodelor de studiu si cercetare, cautandu-se o permanenta preocupare de a elucida relatia omului cu universul, cu mediul inconjurator care este in permanenta schimbare. Este stiinta cu caracter nerestrictiv. Dar lumea vie se compune dintr-un mare numar de individualitati, care, prin similitudini de forma, structura, functii, se grupeaza in populatii, in specii. Similitudinile se mentin in succesiunea generatiilor in populatie datorita capacitatii de a transmite, in forma codificata, ansamblul de caractere specifice populatiei sau speciei, dar si cu particularizari fenotipice ale fiecarui individ in populatie. Diversitatea fenotipica a indivizilor in populatie este consecinta recombinarii aparatului genetic in meioza si fecundatie, a proceselor cronogenetice si cronobiologice in activitatea genomului. Este influenta unor secvente tranzitionale din genom, sau efectul distructiv indus de factori fizicochimici si biologiei agresivi, capabili sa modifice aparatul genetic al celulelor din organism. Complexitatea acestor procese particulare organismelor vii a impus aparitia unei stiinte biologice bine delimitata : GENETICA. GENETICA este stiinta ereditatii, variabilitatii si reproducerii organismelor vii. Este stiinta fundamentala. Relativ tanara, genetica a avut o evolutie rapida, diversificandu-se in mai multe directii de cercetare si anume: - genetica umana fundamentala - genetica moleculara - genetica medicala - genetica populatiei sau antropologica - cronogenetica 9

- si cronobiologia dezvoltarii organismelor. Genetica, sinteza dinamica a datelor si descoperirilor din biofizica, biochimie, biomatematica, cibernetica, semantica, citologie, etc., ne ofera „cheia" dezlegarii necunoscutelor fiintelor vii. Genetica permite sa cunoastem structura materialului ereditar, mecanismelor de conservare sau de diferentiere a caracterelor pe fond genetic, sa cunoastem factorii cu potential de modificare a structurii si functiei aparatului genetic (mutatiile). Tot genetica descifreaza macanismele si procesele de diferentiere, de dezvoltare ontogenetica (normala si/sau patologica). Ea permite elaborarea de metode pentru clonarea terapeutica, de fertilizare in vitro, etc. Prin extrapolarea principiilor Biologiei si Geneticii in patologia umana, s-a conturat o disciplina medicala fundamental : „Genetica Medicala". Genetica umana, Genetica medicala studiaza principiile, procesele, mecanismele si legile care guvemeaza diferentierea, cresterea, reproducerea si dezvoltarea indivizilor din populatiile umane. Analizeaza relatiile dintre individ si populatiile conspecifice, ca produs al evolutiei normale sau patologice a omului, in raport cu mediul sau de viata. Genetica medicala contribuie la elaborarea mijloacelor terapeutice eficiente in combaterea, corectarea si preintampinarea aparitiei bolilor genetice in familie, in populatie. Deasemenea asigura starea de sanatate fizica si psihica a omului. Recentele achizitii stiintifice in genetica confirma valoarea extrapolarii principiilor acestei stiinte in medicina, cu posibilitatea cunoasterii complexe a omului normal sau bolnav. Datorita progreselor in biologie si biogenetica, J. Bernard afirma ca Genetica este strans legata de interesele omului, de societate. De aceea spunea Bernard: „....genetica cere cu necesitate clarificarea stiintifica a proceselor biologice, abordarea stiintifica a evolutiei genomului uman, cunoasterea, la toate nivelele de organizare, a organismului si viitorul genetic al omului..." Linus Carl Pauling (1949) afirma urmatoarele: „...dintre toate sistemele naturale, materia vie este aceea care, prin imensele sale transformari, pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice inscrise in organizarea sa. Ca nu exista alt sistem ca eel biologic, care sa fie constant suprimat si simultan mentinut, si ca este suficient a ne interoga pe noi insine pentru a sti in care dintre sistemele vii actuale s-a realizat cea mai mare parte a trecerii istorice...".

10

Genetica cauta sa descifreze interrelatiile dintre componenta genetica a organismului si factorii de mediu, de a descifra interferentele de influenta si/sau efectele distinctive, intre genotip si mediul ambiant. Genetica, stiinta cu caracter nerestrictiv, studiaza complexitatea structural-functional-comportamentala a omului, in care rolul primordial il are genomul, constituit in momentul formarii zigotului prin procesul de fecundatie. Pentru o corecta apreciere a aparatului genetic care controleaza caracterele exprimate fenotipic, este necesara cunoasterea unor marimi pe care Dubinin (1969) le mentiona pentru om : - celula gametica la om contine aproximativ un sfert de microni cubi 3 (miu ) de acizi nucleici, in greutate de 4x10 12 g (grame) ; - populatia terei este estimata la sase miliarde de locuitori : 6x109; - nasterea acestui numar de oameni necesita 12xl09 gameti haploizi (6x109 ovule si 6x109 spermatozoizi); - volumul total al acizilor nucleici existent in cele 12 miliarde de gameti haploizi se estimeaza la 4,8 mm3 si o greutate de 48 mg ADN; - intr-un vol urn egal cu o picatura de ploaie este inmagazinata componenta moleculara, ADN-ul, pentru cele 6 miliarde de indivizi umani; - dar corpul uman are aproximativ 6xl013 celule, din care se distrug in 24 de ore cca 5x10" celule. Dar tot atatea se produc, asigurand regenerarea fiziologica si mentinerea integritatii morfo-functionale a organismului. Datele prezentate de Dubinin evidentiaza complexitatea constitutionala a speciei Homo sapiens.

11

CAPITOLUL II EREDITATEA LA OM
Ereditatea este functia biologica a organismelor vii de a conserva si transmite caracterele morfo-structurale, moleculare, fiziologice si comportamentale de la o generatie la cele care-i succed. Este latura sincronica, de conservare si transmitere a informatiei genetice, prin care este mentinut axul structural-functional al speciei in spatiu si timp. Ereditatea conserva caracterele, le stabilizeaza. Pentru studiul ereditatii, in fata geneticienilor au fost formulate o serie de intrebari ca: - Ce se transmite? Care este natura fizico-chimica a materialului genetic mostenit de la parinti? - Cum este transmis materialul genetic? Care sunt mecanismele ce asigura continuitatea intre generatii? - Cum actioneaza materialul genetic? - Daca raspunde destructiv la interferentele cu factorii agresivi din mediu si care sunt efectele fenotipice asupra indivizilor? Sunt intrebari fundamentale la care genetica raspunde, explica, demonstreaza, convinge. Viata precede intricatiei fenomenelor dinamice, legate de structurile specifice ale celulei, ale organismului. „Dinamismul", propriu vietii, este exprimat sub diversele activitati metabolice care asigura cresterea si functiile organismului. Suportul acestui dinamism este asigurat de moleculele proteice, cu rol structural sau enzimatic, ce se caracterizeaza prin specificitate de structura si functie. Identitatea si specificitatea proteinelor de la o generatie la alta in cadrul speciei sunt garantate si realizate prin mecanisme informational codificate, de biomoleculele genomului uman. Biomoleculele care detin, in forma codificata, informatiile genetice se caracterizeaza prin aranjari particulare ale componentelor structurale, realizand ceea ce numim „masinaria genetica", "banca genetica" de informatii din genomul organismului. Dar spre deosebire de variabilitate, ereditatea, ca functie sincronica, stabilizeaza caracterele datorita macromoleculelor codante. 12

Macromoleculele codante implicate in functiile de ereditate si variabilitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : - sa detina informatia necesara structurii, functiei si „stabilitatii" de reproducere in celulele organismului. Aceasta informatie o gasim codificata in ordonarea aperiodica a monomerilor, ca unitati de structura ce alcatuiesc aparatul genetic molecular al celulei, in ADN; - sa fie capabile de autoreplicare (autocatalitica), mecanism care asigura trecerea „nemodificata" a informatiei genetice din celula mama spre celulele fiice ce rezulta prin diviziune; - sa exercite functia heterocatalitica, cand, prin decodificarea informatiilor genetice inscrise in structura lor, sa asigure sinteza de ARN mesager care, in citoplasma, realizeaza sinteza proteinelor cu structura specifica, in conformitate cu mesajul genetic copiat. - sa prezinte o oarecare „labilitate" ca raspuns la interferanta cu factorii de mediu potentiali agresivi si cu efecteie distructive asupra moleculelor codante. Aceste conditii sunt indeplinite de acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul), care, virtual, isi exercita functiile la toate organismele: procariote si eucariote. Datorita procesului convergent intre informatia codanta si proteine, apar similitudini de forma structura si functii intre indivizii conspecifici, dar si o divergenta fenotipica interindivizi, definind individualitatile in populatie. De exemplu, fenotipul unui individ este o „sinteza" complexa de elemente mostenite de la generatiile ascendente, realizata prin procesul informativ, codificata , transmisa si mostenita. Trasaturile fenotipice le grupam in categorii de caractere dupa cum urmeaza: - caractere specifice care particularizeaza specia; - caractere intraspecifice sau individuale particulare si de diferentiere a indivizilor conspecifici; - caractere dobandite „de novo"posibile a fi inscrise in zestrea genetica a individului. Ele au efecte severe distructive - morbide sau letale - si care pot deveni transmisibile.

13

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structura in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituenti principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in forme virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiphcarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiphcarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotidelor din moleculele ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structura ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5 nucleotidele in molecula, determinant o structura liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

1. Suportul molecular al ereditatii
Dupa ce Avery si col. (1944) au demonstrat ca ADN-ul este suportul molecular care, in forma codificata, detine informatia genetica, iar Watson si Crick (1953) au elucidat structure in dublu helix a ADN-ului, a urmat o perioada de cercetari intensive si extensive asupra acizilor nucleici. In datele publicate de geneticieni se faceau referiri la doi constituent! principali din genomul eucariotelor : acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) si o clasa de proteine bazice cu masa moleculara mica si sarcina pozitiva (+), denumite histone. Daca Avery si col. au evidentiat rolul ADN-ului la procariote, capacitat cu functia de transformare a bacteriilor din forme nevirulente in fonne virulente, cercetatorii Herschey si Chase (1952), demonstreaza ca in procesul „infectiei" bacteriilor de catre bacteriofagi (numai ADN-ul fagic patrunde in celula gazda), unde, prin autosinteza, se asigura multiplicarea bacteriofagilor. Daca predecesorii au evidentiat rolul ADN ca suport malecular al ereditatii, cercetatorii Conrat si Willams (1955-1956) au demonstrat ca si ARN-ul detine informatie genetica. Ei au observat ca unele ribovirusuri (exemplu virusul mozaicului de tutun - VMT), detin ARN, asigura multiplicarea prin sinteza de ARN. In 1955, Chargaff si col., folosind metode fizico-chimice de analiza a ADN-ului, au stabilit cvasi proportionalitate valorica intre cantitatea de adenina si timina, si a guaninei in raport cu citozina. Raportul de egalitate intre A = TsiG = Ca primit numele regula sail raportul Chargaff. Continuindu-si cercetarile asupra ADN-ului, Chargaff a constatat diferente valorice privind numarul si ordinea nucleotideior din moleculeie ADN ce apartineau diverselor specii de plante si animale. In aceeasi perioada au fost descoperite fortele Van der Waals de atractie slaba, precum si puntile de hidrogen prin care se cupleaza cele doua lanturi nucleotidice din structure ADN-ului. Prin aceste descoperiri s-a lansat ipoteza ca fenomenul de complementaritate intre A-T si G-C, cuplate prin punti de hidrogen si fortele Van der Waals, au rol in procesul de polimerizare controlata si transmiterea informatiei genetice. S-a demonstrat ca molecula „tipar" genereaza noi molecule complementare cu molecula initiala. S-a mai stabilit ca legaturile fosfodiesterice 5'-3' cupleaza nucleotidele in molecula, determinand o structure liniara si ordonata care este ADN-ul. 14

cantitatea de ADN variaza in raport cu fazele ciclului celular si numarul cromozomilor : . Este functia care asigura conservarea informatiei genetice in generatiile ce succed.Totusi momentul „revolutionar" in studiul structurii si dispozitiei spatiale a ADN-ului este anul 1953.avand structura neramificata. . . fiind celule diploide. .in stadiul G2 interfazic gasim: .in celulele gametice.in ciclul mitotic (fig.in stadiul interfazic S are loc sinteza ADN-ului prin replicare semiconservativa. rezulta molecula de ARN mesager. asigura sinteza de proteine cu structuri si functii specifice. functia autocatalitica. care se realizeaza prin replicare semiconservativa. . informatia genetica din ADN este stocata si dispusa liniar.ADN-ul serveste ca tipar pentru a i se decodifica mesajul genetic inscris in structura sa. in citoplasma celulei. care sunt haploide (cu numarul injumatatit de cromozomi fata de celulele somatice . 1) : -in stadiul interfazic Gi gasim: . prin care este atestat rolul ADN-ului ca suport molecular al ereditatii si variabilitatii sunt urmatoarele: .2n cromozomi. Argumentele de ordin general rezultate din cercetarile biochimistilor si geneticienilor. . Prin decodificare si respectarea principiului complementaritatii bazelor. . au demonstrat ca molecula ADN are o structura spatiala (o arhitectura) ordonata sub forma de dublu helix. . Este principiul care asigura decodificarea „corecta".4n cantitate ADN. . 15 .la organismele cu reproducere sexuata) cantitatea de ADN este redusa la jumatate in raport cu celula somatica diploida. .ADN-ul este o molecula cu structura speciala determinata de ordonarea aperiodica a nucleotidelor in catenele cuplate complementar. .1 cromatida pentru fiecare cromozom.2n cantitate ADN. care. cand Watson si Crick (laureati ai premiului Nobel) folosind ca metoda de studiu spectreie de difractie a razelor X.ADN-ul este molecula capacitata cu functia de autoreproducere.2n cromozomi. La sfarsitul acestui stadiu cantitatea de ADN va fi de 4n. .cantitatea de ADN este aceeasi in toate celulele somatice (cu aproximatie).

.l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice . .2n cromozomi.2n cromozomi. . . gasim : (fig.la sfarsitul diviziunii primare celulele au : .in numar cromozomi. .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: .2n cantitate ADN.in stadiul d gasim : . cantitate ADN 4o ADN 2n ADN INfTERFAZA 10 12 14 16 18 imi20 Z..in stadiul G2 gasim : . profaza si metafaza gasim : .2n cantitate ADN. cu formarea gametilor haploizi. .1 cromatida pentru fiecare cromozom.2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom.2 cromatide pentru fiecare cromozom. .In diviziunea primara a meiozei: . . .in interfaza.in meioza.2n cantitate ADN. 16 .in numar cromozomi.2n cromozomi.4n cantitate ADN. Fazeieji durata (h) |P:'M! ATI MTTOZA Fig.2 cromatide pentru fiecare cromozom.2) .In diviziunea secundara a meiozei : .1 cromatida pentru fiecare cromozom. . . .

. profaza si metafaza gasim : .l Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celulelor somatice .11111 Riwfeji durata irsTTERFAZA ^T^-s |P!M ATI * W fc MITOZA Fig.In diviziunea primara a meiozei: .1 cromatida pentru fiecare cromozom..5 C2 C.2n cromozomi.la sfarsitul diviziunii primare celulele au : . gasim : (fig.in stadiul d gasim : .in numar cromozomi.In diviziunea secundara a meiozei : .in numar cromozomi. .2n cromozomi.2 cromatide pentru fiecare cromozom. 16 .2 cromatide (surori) pentru fiecare cromozom. 2 4 6 8 10 12 14 16 18 iiili 20 22 fc. .2n cantitate ADN. . . 0 .2) .in stadiul G2 gasim : .in interfaza. .2 cromatide pentru fiecare cromozom.2n cromozomi. . .la sfarsitul ciclului mitotic gasim: .2n cantitate ADN. ADN 4n ADN 2n ADN 0. . . cu formarea gametilor haploizi.1 cromatida pentru fiecare cromozom.4n cantitate ADN.2n cantitate ADN. . .in meioza.

catenele fimd cuplate intre ele pe principiul complementaritatii bazelor azotate componente. 17 . . .adaptative sau patologice). Fig. 2 Variatia cantitatii de ADN in raport cu fazele ciclului celular in gametogeneza. apar caractere noi (normale . 2.1 cromatida pentru fiecare cromozom.in cantitate ADN. o arhitectura in dublu helix. Observam ca in celula gametica numarul cromozomilor si cantitatea de ADN sunt reduse la jumatate in raport cu celula somatica.in numar cromozomi. .2 cromatide pentru fiecare cromozom. efect al actiunii agresive a factorilor potentiali mutageni.2n cantitate ADN. Structura moleculei de acid dezoxiribonucleic (ADN) Molecula de ADN din genomul procariotelor si eucariotelor are o structura polidezoxiribonucleotidica dublu catenara. .cand structura ADN este modificata. Cele doua catene cuplate realizeaza o dispozitie spatiala.. sau printr-un mecanism de crossing-over inegal. -la sfarsitul diviziunii secundare celulele vor avea : .

o pentoza si un radical fosfat.1. Bazele azotate pot fi purinice si pirimidinice. Unitatea de structura a molecuiei de ADN Unitatea de structura a ADN-ului este nucleotidul. 3). C). ADN-ul este molecula inalt polimerizata. Este un monomer in componenta caruia exista trei tipuri de molecule. Bazele purinice in structura ADN-ului sunt : adenina (A) si guanina (G) (fig. NM.CM NM ■" m Fig. G) si pirimidinice (T.3 Structura bazelor purinice (A.legaturi fosfodiester 5 -3 formand scheletul glucido-fosforic. 18 . N it C O X O HN i C O X CH XH MM C * . 2. inseparabile intre ele : o baza azotata. Bazele purinice prezinta doua heterocicluri : un hexaheterociclu (pirimidinic) si un pentaheterociclu (imidazolic). 0 I ! CM W I NM.

cuplarea stabilindu-se cu hidroxidul de la C3 sau C5 al pentozei. care se cupleaza. esterifica cu formarea nucleozidului. esterificare C5.furanozic. baza azotata si pentoza. legatura covalenta. A treia componenta a nucleotidului este radicalul fosfat. de nucleozid. Cele doua componente. Fig.4sifig. esterificare C5- Structura nucleotidului cu baza purinica (Adenina) . Esterificarea se face intre hidroxidul din pozitia Ci al pentozei si azotul din pozitia N3 la pirimidine si pozitia N9 pentru purine. In structura ADN-ului bazele pirimidinice sunt reprezentate de timina (T) si citozina (C) (fig. Cuplarea celor trei componente fmalizeaza structura nucleotidului (fig. un glucid care se prezinta ca heterociclu de tip beta ((3). 19 . A doua componenta din structura nucleotidului este pentoza.5). 4 Structura nucleotidului cu baza pirimidinica ( Timina ) . Esterificarea se face printr-o legatura N-glucidica.3). prin esterificare.Bazele pirimidinice se prezinta sub forma unui hexaheterociclu pirimidinic.

5 Structura nucleotitului cu citozina N H 0 1 O-P- 0- 0<^ J H CH. o o. OH 20 . Fig. ramane liber de la carbonul 5).H-' H HO' P">-CM>/ li 0 H\H 1 OK H/M OK (Acidul fosforic poate esterifica si la OH de la carbonul 3.

Bazele sunt cuplate cu hidroxidul Ci al pentozei fiecarui nucleotid. a pentozei nucleotidului urmator. Prezenta si ordinea bazelor din monocatena polinucleotidica determina specificitate structural-functionala moleculei de ADN. Desi prezente. Structura primara a ADN Structura primara analizeaza modul de formare a monocatenei din structura moleculei de ADN. bazele azotate nu participa la realizarea structurii scheletului glucido-fosforic. Prin polimerizare se formeaza scheletul glucido-fosforic al monocatenei liniare din molecula ADN-ului.2. Se urmareste ordonarea nucleotidelor si gradul de polimerizare a monocatenei ADN-ului. intre radicalul fosfat al nucleotidului.Structura nucleotidului cu guanina OH OH o—: ADN-ul este molecula rezultata din esterificarea si ordonarea liniara acelorpatru tipuri de nucleotide. 2. Ordonarea 21 .cu hidroxidul din pozitia 3' sau 5'. Polimerizarea nucleotidelor se face prin legaturi fosfodiesterice.

ADN-ul Fig.specifica realizeaza informatia genetica inscrisa in ADN-ul genomic (fig. 6 Structura primara a ADN (scheletui glucido-fosforic) .esterificare 3'-5\ 22 . 6).

Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica. 1 2 3 4 V 2' 3' 4' . si cum ADN-ul are functia de determinism genetic. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor. iar proteinele sa prezinte 23 . .L_____J L_____J L____J L_____J L_____J 1_____J I______I L_____J_.. . . cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica.. analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN. Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'. Ca urmare. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: .. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor.cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor). bacterie-om.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5\ Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN.. Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului. ..... datorita identitatii structurii moleculelor de ADN..prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular. .. ... Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: . sa prezinte aceleasi caractere. cu aceleasi structuri si functii... ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale..Nucleotidele sunt molecule orientate. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om.-y-s'-y-S'-y-S'-y-S'-y-S'-ys'-y'S'-ys'-y-s'-y-s'-... atat la regnul vegetal cat si la eel animal. structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote. care ar structura cele doua catene polinucleotidice..s-ar fi realizat o informatie genetica limitata.. conform schemei : ... Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide.. Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN. au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa.

cu aceleasi structuri si functii... .. atat la protozoare (organisme unicelulare) cat si la om..cum exista o stricta corespondenta intre codon si aminoacid (un codon specifica strict un tip de aminoacid) ar fi trebuit ca toate moleculele proteice sa contina numai patru aminoacizi a caror ordonare respecta ordonarea periodica a codonilor (tripletelor). ar fi trebuit ca toate speciile de pe Tera: plante-animale.Nucleotidele sunt molecule orientate.. atat la regnul vegetal cat si la eel animal. Dar studiile fizico-chimice cantitative au consemnat ca nucleotidele nu au ordonare periodica. sa prezinte aceleasi caractere.. .. Periodicitatea considera ordonarea regulata a celor patru nucleotide..prin periodicitatea nucleotidelor s-ar fi obtinut numai patru tipuri de triplete (codoni) care sa specifice aminoacizii din structurile proteice. Dupa descoperirea rolului ADN-ului in ereditatea organismelor. Este distributia in spatiu sau arhitectura cromozomilor.. Initial s-a crezut ca in molecula ADN-ului.. L____J L____J L___J L_____J L____J L____J I____J L____J. Rationamentele pentru care nu s-a acceptat periodicitatea nucleotidelor sunt urmatoarele: . 1 2 3 4 1' V 3' 4' . Monocatena are la un capat pentoza terminala cu hidroxidul liber in pozitia OH-3'.. Ca urmare. care ar structura cele doua catene polinucleotidice.A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C A G T C . iar la capatul opus pentoza cu hidroxidul liber OH-5'.. bacterie-om. datorita identitatii structurii moleculelor de ADN... Acesti hidroxili terminali asigura cuplarea si dispunerea in tandem a moleculelor de ADN. conform schemei : .. cele patru tipuri de nucleotide ar respecta ordonarea periodica... Ordonarea nucleotidelor confera polaritate moleculei de ADN..s-ar fi realizat o informatie genetica limitata.. . iar proteinele sa prezinte . analizele fizico-chimice care s-au efectuat ulterior..... si cum ADN-ul are functia de determinism genetic. Conform principiului ordonarii periodice a nucleotidelor.. Polaritatea confera proprietati fizico-chimice deosebite si functii biologice particulare moleculei de ADN.-y-s'-ys'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s'-y-s''. structura moleculelor de ADN ar fi trebuit sa fie identica atat la procariote cat si la eucariote. cuplate intre ele prin legaturi fosfo-diester in ordinea: . au identificat prezenta a patru tipuri de nucleotide in structura sa. cu realizarea structurii tridimensionale in cromozomul celular.

aleatorie in monocatena ADNului s-a realizat in cursul evolutiei bio-genetice a moleculelor de ADN. se pot realiza combinatii polinucleotidice de ordinul 41000.. proteine care vor exercita si functii specifice in celula.. 123 45 6 7 8 9 10 Analizand aceasta secventa observam ca numarul tripletelor (codonilor). L_J I____I I___J I—J L___I I___I L_J L_J l__J L_J L_. . . aleatorie... obtinindu-se marea diversitate a tipurilor de mesaje genetice depozitate in structurile ADN-ului. au o ordonare aleatorie. asigura o crestere numerica a tipurilor de triplete (43 = 64 . . Dupa Chargaff....aceeasi structura.. ordonarea aperiodica. dar si pozitia tripletelor este aleatorie... confera fiecarei molecule de ADN specificitate structural-functionala. Sa consideram ipotetic o secventa aperiodica din catena moleculei deADN: . in organism..... .. prin degradare enzimatica a moleculelor de ADN. ca tipuri diferite. Cel care a demonstrat ca cele patru tipuri de nucleotide au o ordonare aperiodica.vezi codul genetic). Ca urmare din structurile proteice ar fi trebuit sa lipseasca 16 aminoacizi (cunoscuti in structurile proteice sunt 20 aminoacizi) si prezenti numai patru tipuri . Cum ARNm este implicat direct in sinteza de proteine. imprima acestor proteine o structura specifica (conform mesajului genetic decodificat din ADN). acelasi numar de aminoacizi. Informatia genetica realizata prin aperiodicitatea nucleotidelor. non-periodica. Cum fiecare nucleotid este reprezentat de una din cele patru tipuri de baze azotate.... Pentru o mai corecta intelegere a semnificatiei biologice a aperiodicitatii nucleotidelor ce structureaza. Mesajele genetice inscrise in structurile ADN pot fi decodificate si matedalizate in molecule de ARN mesager.. ce structureaza monocatena polinucleotidica a moleculei de ADN. monocatena polinucleotidica din molecula ADN. Dar genomul uman 24 ... Folosind metode fizicochimice cantitative. Datorita ordonarii aperiodice a nucleotidelor si tripletelor se realizeaza o cantitate inepuizabila de informatie genetica depozitata in structura moleculelor de ADN. biochimic.A T T C C G A G C T T A C G A G T T G C T T A C C C C A A T A . a fost Chargaff (1950). aceiasi aminoacizi ca structura la toate organismele vegetale si animale.. vom analiza o secventa „arbitrara" in componenta careia sunt 1000 nucleotide. conform principiului aperiodicitatii (ordonarea aleatorie). a demonstrat ordonarea aperiodica si ca cele patru tipuri de nucleotide.. respectiv 10600.

. Catenele copolimerice sunt cuplate intre ele prin punti de hidrogen. Aceste raporturi valorice: A = T si G = C explica complemen25 . s-a constatat ca adenina este valoric egala cu timina.000. Si daca folosim preceptul lui Einstein ca numarul atomilor din Univers ar fi 0. de organ si pentru activitatea metabolica a organismului uman.000 perechi de nucleotide. Chargaff (1950).500. 2. tisulare. in conditii fiziologice normale a structurii ADN-ului.asigura specificitate structural-functionala moleculelor ADN.000 perechi de nucleotide. complementaritate care asigura cuplarea catenelor copolimerice.88 x 1079 se poate considera ca informatia genetica ar fi I inepuizabila in spatiu si timp. iar cantitatea de guanina este egala cu a I citozinei. <> ADN-ul este dublu catenar. in citoplasma. In consecinta [ ordonarea aperiodica ar determina combinatii de ordinul 43. toate procariotele si eucariotele au molecula ADN structurata din doua I monocatene cuplate. se realizeaza intre: Adenina cu Timina (A .000.500.raportul de complementaritate se bazeaza pe urmatorul rationament valoric: indiferent de specie si regn. . determina sinteza deproteine cu structuri si functii specifice in celula. informatia genetica este decodificata prin sinteza de ARNm. care este depozitata sub forma de mesaje ereditare pentru caracterele moleculare. Importanta structurii primare: .contine aproximativ 3. Rezultatele lui Chargaff pot fi sintetizate astfel : -intre bazele azotate intercatenare se stabilesc punti de hidrogen. . care. Chargaff stabileste raportul de complementaritate intre bazele purinice si cele pirimidinice.3. catenele fiind copolimerice. este cercetatorul care a demonstrat ca ADN-ul are o structura secundara dublu catenara.realizeaza informatia genetica . punti ce se stabilesc intre bazele azotate prezente in structura monocatenelor. datorita aperiodicitatii structurii primare.T) si Guanina cu Citozina (G-C). la care ADN-ul este monocatenar. I Complementaritatea. celulare. Structura secundara a ADN Cu exceptia unor bacteriofagi.sub forma de mesaje genetice. Folosind metode fizico-chimice de analiza cantitativa.

7). T se leaga cu A prin doua legaturi de hidrogen .. T = AsiG = C. In jurul acestui nucleu graviteaza un electron negativ (e~). 7 Cuplarea bazelor azotate prin legaturi de hidrogen. iar guanina (ca baza purinica) reahzeaza trei punti de hidrogen cu citozina (baza pirimidinica). hidrogenul poate primi un electron negativ de la alt atom. Cuplarea complementara prin punti de hidrogen este principiul structurii secundare a moleculei de ADN.. In aceste conditii se poate stabili o legatura electrovalenta. In consecinta.in molecula ADN-ului cu structura normala.. ..C = G. adenina (ca baza purinica) poate stabili doua punti de hidrogen cu timina (baza pirimidinica). Hidrogenul reahzeaza aceste legaturi si cu atomul de azot sau cu oxigenul din structura altei baze azotate... C se leaga cu G prin trei legaturi de hidrogen. (fig. Acest electron negativ este „incapabil" sa satisfaca sarcina pozitiva a nucleului atomic.. care poate fi purina sau pirimidina . conform urmatoarelor principii de analiza : hidrogenul din componenta bazelor azotate are un „nucleu" cu volum mic si intens pozitiv.. Sunt cupluri complementare in ADN: A = T. .o o-.analiza cantitativa a moleculelor de ADN extrase de la diverse specii animale sau vegetale au evidentiat urmatorul aspect : cantitatea de A + T nu este egala cu cantitatea G + C : 26 .— i m /' 5 /♦ > \ / / *\ \ / A {«*•**) T l*irtft«) G foMBMI H C jcftorirt} Fig.. K**\ ' r r| UM.. » &*\ / ?\ Ir r OH.. . .. Acest raport complementar in baze A = T si G = C este numit „regula Chargaff” sau „ratio baza" .taritatea...complementaritatea este demonstrata prin cinetica reactiilor fizicochimice. cu care isi completeaza orbita.

valoric .la Saccharomyces cerevisie cuplul A + T este in proportie de 64% fatadeG + C-36%. . A+T . se realizeaza decodificarea mesajelor genetice inscrise in structura ADN-ului de catre moleculele de ARNm. complementaritatea structurii secundare confera moleculei de ADN functii bio-genetice esentiale: . 27 . Valoarea neunitara a raportului Chargaff confirma aperiodicitatea celor doua catene (aperiodice) copolimerice .raportul ---------.pe principiul complementaritatii bazelor azotate.respectand principiul complementaritatii se asigura replicarea semiconservativa a ADN-ului (autocatalitica) si continuitatea informatiei genetice (functia sincronica si conservarea ei). " . Observam ca intre specii apar diferente valorice intre A + T si G + C.la Bos taurus A + T este in proportie de 58% iar G + C in proportie de 42%.metode de analiza a structurii ADN-ului prin denaturare si renaturarea moleculei se bazeaza tot pe principiul complementaritatii bazelor purine si pirimidine. desi intre bazele purinice si cele pirimidinice este respectata complementaritatea. Moleculele de ARNm sunt complementare fata de secventele decodificate din ADN. Ca importanta. . G + C De exemplu: . variaza in limite foarte largi. . In 1978 Lints confirma aperiodicitatea cuplurilor complementare.A+T ---------^ 1 G+C Datorita raportului valoric neunitar este confirmata aperiodicitatea ordonarii nucleotidelor in catenele copolimerice (deci intre purinele si pirimidinele din componenta celor doua catene este respectata complementaritatea de cuplare). . la indivizii conspecifici se mentine aproape constant si apropiat valoric.la Homo sapiens (om) proportia este de 62% A + T iar G + C de 38% etc.desi valoarea raportului Chargaff variaza valoric intre specii.

pentru secventierea moleculelor de ADN. fara sa cunoasca lucrarile si observatiile lui Wilkins si Franklin. Modelul elaborat de Watson si Crick a fost publicat in 1953 in revista „Nature". cuplate complementar. rezultate pentru care li s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicina. Structura tertiara a ADN Prin tehnica difractiei razelor X s-a stabilit ca ADN-ul are o arhitectura spatiala ordonata.. elaboreaza ipoteza asupra structurii tridimensionale a moleculei ADN din genomul celular.structura tridimensionala a ADN-ului este asemanatoare pentru procariote si eucariote. In 1953. au dispozitia spatiala in dublu helix. indiferent de gradul de evolutie a speciilor. Cele doua catene sunt cuplate prin punti de hidrogen. Planele cuplurilor complementare sunt la distanta de 3. 2.4. Catenele cuplate se spiraleaza formand un a helix iar catenele copolimerice fiind antiparalele.34nm) intre ele. Rezultatele obtinute de Wilkins si Franklin au confirmat ca: . folosind tehnica difractiei razelor X. formand scheletul glucidofosforic paralel pe axa virtuala a dublului helix. cuplate complementar si dispuse in interiorul moleculei au planele perpendiculare pe axa virtuala a moleculei de ADN". urmat de Franklin in 1951. Wilkins (1950) este primul cercetator care a folosit tehnica difractiei razelor X in studiul moleculei ADN . Aceasta observatie confirma ca molecula ADN are structura tridimensionala sau dispozitie spatiala. Watson si Crick au folosit raportul de complementaritate intre cele doua catene copolimerice din molecula ADN. Cuplurile complementare sunt Valori folosite in studiul moleculei ADN: lm = 102cm = 103mm = 106um = 109nm = 1010A metru centimetri milimetri micrometri nanometri Angstromi 28 . Planele pentozelor cuplate cu acidul fosforic sunt dispuse la exteriorul duplexului.pe principiul complementaritatii bazelor azotate se „construiesc" si se folosesc sondele si amprentele genetice pentru identificarea si localizarea genelor. conform principiului complementaritatii intre purine si pirimidine (A = T si G = C). Crick si Watson care.4 A (0.cele doua catene copolimerice. Pe baza datelor obtinute prin difractia razelor X cei doi cercetatori au elaborat postulatul: „ADN-ul este molecula dublu catenara. La elaborarea modelului tridimensional. Fiecare cuplu complementar de baze are un unghi de rotatie de 36° in raport cu cuplul urmator. Bazele azotate. .

desi aperiodica . Rotatia. au stabilit proprietatile fizico-chimice. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN.masa moleculara a moleculei de ADN poate fi estimata la 12-16 x 6 10 daltoni. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. fata de puntile de hidrogen. . Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. G = C sau C = G. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. clonarea moleculei. se realizeaza spatial.ADN-ul este molecula neramificata. respectiv 7><10 mg ADN.prin dispozitia in dublu helix. T = A. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. difuziunea. Cuplurile A = T si G = C au simetrie. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone.5 x109 perechi de nucleotide. Metodele folosite in studiul ADN-ului. contributia puntilor de hidrogen este mica. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate. precum si functiile exercitate de ADN in genom. nu plan. putin rigida. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. In ordonarea bazelor. 1964). (1966). denaturarea-renaturarea. molecula de ADN are o structura tertiara ordonata. indiferent care este ordinea : A = T . proteine cu care se cupleaza ADN-ul. ceea ce asigura inserarea lor in lant. spectrele de difractie a razelor X. . ca : difractia luminii polarizate.„etajate". Dupa Polland si col. etc. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. autoradiografierea. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". 29 . La eucariote. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala.4 nm). Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" .

se realizeaza spatial. ceea ce confera un plus de stabilitate moleculei de ADN. spiralizarea dublului helix in jurul unui „ax central virtual". Este o molecula polimerica „flexibila si fragila" . contributia puntilor de hidrogen este mica. . Ca proprietati fizico-chimice mentionam: . molecula de ADN are 0 structura tertiara ordonata. indiferent care este ordinea : A = T . (1966). La eucariote. T = A.4 nm). etc. Histonele sunt proteine bazice care neutralizeaza sarcinile negative. iar valoarea AH2 reprezinta energiile de suprapunere a nucleotidelor cuplate prin punti de hidrogen. respectiv 7><10-9 mg ADN. Cuplurile A = T si G = C au simetrie.„etajate". proteine cu care se cupleaza ADN-ul. fata de puntile de hidrogen. putin rigida. spectrele de difractie a razelor X. este modalitatea de calcul si evaluare a castigului de energie (Crothers si Zimm. Prin micsorarea volumului si spatiului corespunzator se asigura un depozit impresionant de informatii si mesaje genetice in ADN-ul genomului uman. 1964).prin dispozitia in dublu helix. . Metodele folosite in studiul ADN-ului. denaturarea-renaturarea. ceea ce asigura inserarea lor in lant. Rotatia. De retinut ca intre cele patru cupluri complementare exista toate permutarile posibile de inserare secventiala. Unii fizico-chimisti considera ca fortele Van der Waals au rolul mai important in stabilitatea dublului helix. Genomul uman are in celula somatica diploida (46 cromozomi) aproximativ 3. clonarea moleculei. Inaltimea unei rotatii de 360° are un pas de 34A (3. Intre ele se stabilesc interrelatii hidrofobe.masa moleculara a moleculei de ADN poate fl estimata la 12-16 x 10 daltoni. difuziunea. ultracentrifugarea cu sedimentarea moleculelor. spatiul si volumul unei molecule ADN sunt considerabil reduse. 29 . nu plan. Pe o spira completa se gasesc etajate zece perechi de cupluri complementare de baze azotate.ADN-ul este molecula neramiflcata. autoradiografierea. au stabilit proprietatile fizico-chimice. G = C sau C = G. Dupa Polland si col. ca : difractia luminii polarizate. stabilitatea moleculei de ADN este asigurata si de histone. In ordonarea bazelor.5 x109 perechi de nucleotide. Energia de suprapunere (stocking energy) se evalueaza prin interrelatii termodinamice: forma haotica-forma helicoidala. precum si functiile exercitate de ADN in genom. Daca cele doua catene inalt copolimerice ar avea bazele "AH = 5-6 Kcal / mol. desi aperiodica .

repararea eronata sau prin recombinarea genetica a moleculelor ADN). . care are numai doua punti de hidrogen. combinandu-se cu dublul helix al ADN-ului.legaturile slabe de hidrogen. mai stabil. 30 . sunt „suficiente" pentru a organiza si mentine molecula in helixuri de homopolimeri nucleotidici.interactiunile hidrofobe intre planurile cuplurilor de baze complementare si hidratarea gruparilor P04". neutralizeaza sarcinile negative. . heterocatalitica si variabilitatea (prin mutatie.de proteinele histonice. absorbtia ADN se face la lungimea de unda de 260nm.in lumina ultravioleta (UV). . numite si legaturi metastabile.fortele Van der Waals.complementare cuplate in dispozitie rectiliniara s-ar obtine un filament ADN a carui lungime poate ajunge la 200 cm. desi slabe. . care. . Stabilitatea termodinamica a ADN-ului se asigura prin: .structura tridimensionala asigura functiile: autocatalitica. decat cuplul A-T. Cuplul G-C cu trei punti de hidrogen este mai „puternic".

Histonele. Prin aceasta dispozitie histonica se mareste diametrul moleculei de ADN. Tensiunea superhelicoidala poate exista in interiorul celulelor sau nucleului celular daca exista un mecanism biologic care ar determina comprimarea capetelor moleculelor de ADN. apar bucle dextrogire sau superinfasurare negativa („negative super coil"). in duplexul moleculei se produce si o condensare a spirelor. sau in genomul unor procariote mici. Formele izomorfe de ADN (Forme „geometrice" de ADN) Din analiza moleculelor de ADN prin metoda spectrelor de difractie a razelor X. In general. Cand numarul de spiralizari pozitive creste. impreuna cu ionii de Ca2+. in care capetele moleculei de ADN sunt comprimate (constranse). Moleculele de ADN lipsite de bucle dextrogire sau levogire laterale sunt considerate molecule „relaxate". 31 . La eucariote ADN-ul se asociaza cu proteinele histonice prin legaturi saline formand nucleoproteine. Tensiunea superficiala induce „suprasolicitarea" structurii tertiare a ADN-ului cu alternative potentiale. formate dintr-o monocatena autocomplementara. numita palindrom. Ca alternative potentiale sunt si regiunile zonale ale duplexului ADN-ului de tip B . Dar imaginile electrono-microscopice si analizarea in lumina polarizata au consemnat ca rotatia helixurilor poate fi atat dextrogira cat si levogira.3. Proteinele histonice au dispozitie discontinua. metoda de rotatie a luminii polarizate si imaginile electronomicroscopice s-a evidentiat existenta formelor izomorfe de ADN. spiralizarea dublului helix al moleculei de ADN este dextrogira. Aceasta tensiune poate fi dispusa prin formarea unei bucle cu rotatie levogira sau superinfasurarea pozitiva („positive super coil"). prezent in genomul multor virusuri. S-a observat ca prin cresterea numarului de rotatii complete pe unitatea de lungime. in ADN-ul mitocondrial si cloroplaste. ac de par". cu formarea nucleozomilor si solenoizilor. se produce o „tensiune" helicoidala crescuta. este ADN-ul in cere inchis covalent. cum ar fi: catenele neperechi. au rol in mentinerea arhitecturii spatiale a ADN-ului. 0 structura simpla. ADN-ul de tip Z si/sau forma „in agrafa. Daca ADN-ul are rotatia opusa fata de normal.

De exemplu.8): ADN-ul de tip A . constata ca distanta dintre cele doua catene cuplate complementar dispuse in spirala. Saenger considera ca. 32 . nu este uniforma . Dupa aspectul depresiunilor intercatenare. Forma A Forma Z Forma B Fig. folosind spectrele de difractie a razelor X.8 Forme izomorfe de ADN Saenger (1984). molecula de ADN se poate gasi sub doua forme izomorfe: forma tip A si tip B. apare o spiralizare diferita de cea dextrogira. chiar daca ele sunt dextrogire in lumina polarizata. a descoperit ca pe secventa de 4-12 perechi de nucleotide obtinute artificial. folosind metoda observatiei cristalografice cu variatia gradului de hidratare a mediului. ADN-ul de tip B si ADN-ul de tip Z. Alexander Crick (1979). In prezent putem vorbi de existenta a trei forme izomorfe de ADN (fig. la eucariote.

Retine atentia deoarece. Este forma dextrogira. al caror numar variaza in raport cu gradul de depresiune. ADN-ul de tip B este forma hidratata a moleculei. Tipul A este putin alungit. Experimental s-a obtinut aceasta tranzitie din tipul A sau B. iar pasul helixului dupa o revolutie completa. Ca urmare. depresiunea primara (major) are o deschidere mica. Este consecinta directa a interferentei stereochimice intre depresiunea larga si cea ingusta. ADN de tip Z poate fi obtinut artificial. constata diferente de dimensiune si aspect in traseul de spiralizare a celor doua catene cuplate. si anume: prezenta depresiunilor primare si secundare (major si minor) (fig. La ADN-ul de tip B sunt vizibile ambele depresiuni: depresiunea primara cu deschidere foarte larga dar putin adanca si depresiunea secundara. precum si prezenta moleculelor de apa. analizand comparativ molecula deshidratata si cristalizata de tip A si molecula hidratata de tip B. prezentand guanina eversata spre exteriorul moleculei. are tendinta de a se cupla spontan cu substantele necunoscute cu potential cancerigen. Aceasta din cauza excesului de guanina in componenta lanturilor polinucleotidice. Si anume. Guanina din ADN tip Z se gaseste la periferia moleculei. dar procesul nu este reversibil. conversia helixuluide tip B intr-un helix de tip A si invers. Acest tip nu are existenta histologica de lunga durata in ciclul celular. Saenger. Este forma dextrogira. 33 . distanta dintre cuplurile complementare redusa. Saenger (1984) si altii au descoperit ADN-ul de tip Z ADN-ul de tip Z este forma levogira ca spiralizare a moleculei. Depresiunea majora este cu deschidere larga dar aplatizata. este mai mic. dar foarte adanca (profunda). Helixurile se rotesc de la stanga spre dreapta. si o depresiune secundara putin vizibila.ADN-ul de tip A este forma deshidratata si cristalizata a moleculei. Bazele azotate sunt exact perpendiculare pe axa virtuala dextrogira a helixului. In conditii fiziologice nu s-a constatat „tranzitia" ADN -ului de tip A sau B intr-un ADN de tip Z. iar scheletul glucido-fosforic al celor doua catene cuplate are aspect de zig-zag (linie franta). 9). Saenger a mai stabilit ca cele doua forme A si B sunt forme reversibile. Este un ADN format aproape in exclusivitate din G-C. ADN-ul de tip Z are helixurile mai alungite si cu diametru mai mic fata de ADN-ul de tip B. Rich (1979). de unde si numele de ADN de tipZ. iar diametrul moleculei este mai mare. este conditionata de hidratarea mediului in care sunt introduse cristalele. De exemplu ADN-ul de tip A prezinta un helix larg. vizibila. Are existenta biologica. Este forma care roteste lumina polarizata de la dreapta spre stanga.

In 1949. Mirsky si Ris constata ca in componenta moleculelor de ADN exista aceleasi baze azotate. cercetarea ADN-ului. ficat. secvente I care in ADN-ul de tip A sau B la eucariote sunt rare". Au mai stabilit ca nucleul diploid al celulelor somatice are o cantitate de ADN de aproximativ 6. cantitatea de ADN este redusa cu aproximativ 50% (3. pancreas. pot forma sau pot distruge reversibil.5x10-l2gv . indiferent de regn sau specie. . El ar avea rol in reglarea functiei aparatului genomic. cu inalta repetitivitate a cuplului G-C. 4. spuneau: „ADN-ul de tip Z levogir este bogat in repetitia cuplurilor G-C. s-a observat ca trecera formei dextrogire A sau B in forma levogira Z. In stare nativa tipul i de ADN Z. s-a intensificat si diversificat. Sunt ipoteze de lucru care sustin existenta ADN-ului cu structura levogira Z „in vivo".Imbach si Gosselin (1982). rinichi) au constatat ca: .4x 10-12 grame). structura tipului Z „in vivo".indiferent de tesutul analizat. De asemenea. analizand procesul tranzitional. ADN-ul nuclear Dupa ce Avery (1944) a stabilit rolul fundamental al ADN-ului in ereditatea caracterelor. topoizomerazele. la Bos taurus. extras din diverse tesuturi (timus.enzimele nucleare.anticorpii produsi prin imunizare cu ADN sintetic. Se pare totusi ca acest tip de ADN Z este uneori prezent si la eucariote. in gametii cu nucleul haploid. sunt urmatoarele: . la eucariote. In prezent nu sunt cunoscute exact situsurile cromozomale unde sunt localizate moleculele ADN-ului Z si nici rolul exercitat in genomul celular. Argumentele care presupun existenta „in vivo" a ADN-uluide tip Z la eucariote. 34 . este prezent in secventele genomice ale unor virusuri potential oncogene. „in vivo". molecule cu distributie specifica si care ocupa situsuri precise in cromozomii nucleari. antreneaza dereglari in mecanismele reglatoare ' in expresia mesajului genetic. se fixeaza pe I ADN-ul nuclear in puncte precise (situsuri) ale cromozomilor. in nucleul celulelor cantitatea de ADN este aceeasi. Primii care si-au concentrat cercetarile asupra ADN-ului au fost Boivin si Vendrely (1948) care analizand ADN-ul.fata de celulele somatice diploide.

analizand cantitatea de ADN la diverse specii de eucariote. (1963). Rezultatele obtinute i-au determinat pe geneticieni sa-si concentreze bercetarile asupra studiului ADN-ului eucariotelor. S-a consemnat o neconcordanta intre cantitatea de ADN si gradul de polutie a speciilor. . sa prezinte un grad de polutie de 50 de ori si chiar de 100 de ori mai mare decat al omului.Salamandra (Amphiuma). purificat dupa bxtragerea de la diverse specii de eucariote. iar specii „mult" evoluate au o cantitate mai mica. observa existenta unor diferente valorice. au constatat diferente in lapiditatea de reasociere si refacere a moleculelor.In 1950 Mirsky. . . ar trebui sa admitem pa ariciul de mare ar fi de 50 de ori mai evoluat ca soarecele.Euglena viridis contine o cantitate de ADN aproximativ egala cu cea existenta in nucleul celulelor somatice la Homo sapiens (om). precum si unele specii de pesti inferiori. 35 . Mirsky a demonstrat urmatorul aspect: cantitatea de ADN nu este direct proportionala cu numarul cromozomilor existenti in nucleul celulelor si nici cu gradul evolutiei biologice a speciilor. Primele incercari apartin lui Marmur si col.Procariotele au o cantitate ADN de 10 ori mai mare in raport cu numarul proteinelor codificate. Datorita acestor observatii. . sau Euglena sa o pozitionam pe aceeasi treapta de evolutie cu omul actual.Ariciul de mare (nevertebrat superior) contine de 50 de ori mai mult ADN decat cantitatea ADN la Rattus norvegicus (soarece). au o cantitate de ADN de 50 de ori mai mare in raport cu cantitatea de ADN la om. o neconcordanta intre cantitatea de ADN si numarul de gene codante. care elaborand si folosind tehnica „denaturarii si renaturarii ADN-ului. altele reasociaza lent sau foarte lent. Daca am lua in consideratie ^cantitatea de ADN" criteriu de apreciere a gradului de evolutie biologica si complexitate structural (fiinctionala . ca unele specii de batracieni si pesti inferiori si chiar unele plante. Mirsky (1950) a lansat ipoteza ca in genomul prganismelor vii exista o cantitate mare de ADN necodant. Determinarile efectuate au evidentiat urmatoarele: specii „putin" (evoluate au o cantitate mai mare de ADN nuclear. non-functional indeterminismul genetic al sintezei de proteine. si daca tot ADN-ul existent ar fi codant. Unele catene reasociaza intr-un timp foarte scurt. De exemplu: .Unele plante si specii de batracieni au in genomul lor de 100 de ori mai mult ADN fata de ADN-ul genomului uman. De exemplu. In procesul de reasociere a catenelor complementare apar diferente de timp.

coli 36 . au obtinut o curba cu mai multe sigmoide la Bos taurus in comparatie cu cele de la E. Ei au extras ADN-ul de la Escherichia coli (procariot) si de la Bos taurus (eucariot) si cu fragmentele de ADN.Britten si Kohne (1968). Din studiul comparativ al moleculelor de ADN procariotic si eucariotic.9 Cinetica renaturarii ADN la Escherichia coli si Bos taurus (dupa Britten si Kohne . Rezultatele au fost urmatoarele: viteza si tipul de renaturare a ADN-ului la Escherichia coli difera semnificativ fata de renaturarea ADN la Bos taurus. au urmarit cinetica procesului de denaturare-renaturare. O alta observatie a fost ca in interiorul unei molecule ADN de la Bos taurus sunt secvente polinucleotidice ce difera intre ele prin viteza de renaturare.1968). concentratie molara si timp de refacere a moleculei (fig9). folosind aceeasi metoda au facut un studiu comparativ al procesului de denaturare-renaturare a ADN-ului de la procariote si eucariote. hibridizarea % (Fractia neasociata) i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i 0 10-3 10-2 10-1 1 10 102 103 Cot (moli x secunde) 104 Fig. a caror lungime era variabila. Fragmentele folosite de ei aveau o lungime in jur de 500 perechi de nucleotide.

10). TELOMER. In raport cu cinetica renaturarii si a heterogenitatii secventelor polinucleotidice constitutionale. Rezultatele obtinute au permis acceptatrea a trei tipuri de ADN. Dupa ei. in genomul eucariotelor gasim : ADN inalt repetitiv. denumit ADN „egoist".10 ADN-ul NUCLEAR DIN GENOMUL UMAN TIPURI DE ADN N ER E P ET IT IV ADN NUCLEAR * » S EC V E N T E (C O P II)U N IC E CODAN TE » FA M IL II E G EN E D CO DAN TE COPII MULTIPLE HETEROCROMATIMA CONSTITUTIVA : CENTROMER.Aceste observatii au fost premiza elaborarii ipotezei referitoare la heterogenitatea tipurilor de ADN in genomul nuclear al eucariotelor. la eucariote este o cantitate de ADN care are runctie de a codifica sinteza de proteine (are informatie genetica). ipoteza confirmata ulterior. CONSTRICTII SECUNDARE / D IS P E R SA T E TANDEM 1 DET EI VlINlbM GEN IETIC ARNr ARNt 37 . Fig. darsi o mare cantitate de ADN non-codant. ADN moderat repetitiv si ADN nerepetitiv (fig.

1. legaturile de hidrogen dintre catenele complementare se rup cu suprimarea interactiunilor Van der Waals. Fragmentele se supun procesului de disociere.| ului.4. recuplandu-se complementar cele doua catene. se I supun la temperatura de 100°C timp de 10 minute. Acest proces este numit denaturare. Cand molecula de ADN este in dublu helix. Acest efect 1-au numit efect hipocromic. iar molecula de ADN isi I reface dublul helix. O alta observatie pe care au facut-o este ca in timpul denaturarii creste absorbtia in UV (k = 260nm) a bazelor azotate dupa decuplarea complementara. cand catenele complementare se separa. Autorii explica diferenta de absorbtie a UV astfel: prin rupereal puntilor de hidrogen si separarea catenelor complementare. bazele azotate. principiul de lucru in procesele de denaturare-renaturare este urmatorul: ADN-ul extras din celula procariota sau eucariota se fragmenteaza in I secvente de aproximativ 1000 perechi de nucleotide. sunt partial „mascate" de scheletul glucido-fosforic al ADN. Autorii considera ca prin denaturare se manifesta efectul de hipercromaticitate. Dupa 10 minute are loc o racire lenta a mediului de reactie cand se restabilesc legaturile de hidrogen. proces numit renaturare. fortele necovalente se refac. absorbtia in UV a moleculei este mai scazuta. datorita spiralizarii. iar prin renaturare efectul de hipocromaticitate. cu refacerea integrala a dublului helix al moleculei de ADN. Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular Principiul metodei: moleculele de ADN. in timp ce I cantitatea de lumina UV absorbita de molecula de ADN in dublu helix este I mai mica. legaturile de hidrogen stabilite intre bazele I complementare se rup separandu-se catenele copolimerice. sunt mai expuse la actiunea UV. catenele se recupleaza complementar. extrase si purificate. Daca 38 . La aceasta temperatura si intr-un mediu alcalin. Britten si Kohne (1968) au observat ca la temperatura ridicata si un pH alcalin. In prezent. efect denumit hipercromic. Denaturarea si renaturarea sunt procese reversibile. Cand temperatura si pH-ul sunt aduse la valorile fiziologice. In consecinta. o parte din bazele azotate dispuse etajat.

repunem catenele singulare in conditii fiziologice (temperatura si concentratie ionica favorabila) ele se vor recupla. Cand fragmentele de ADN nu contin secvente repetitive.Co. Cu cat diferenta valorii Cot este mai mica. 39 . .este timpul de renaturare in secunde. Valoarea Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN-ului si timpul necesar pentru reasocierea monocatenelor complementare exprimat in secunde. Cot . ADN-ul la eucariote). ADN-ul la procariote). Pentru valoarea Cot se foloseste ca referinta valoarea Cot a unui ADN "standard" (un homopolimer) sau a unui ADN procariotic cu lungime cunoscuta. -1 . refacerea moleculei se face cu aceeasi viteza (ex. 11). Parametrii care influenteaza gradul si viteza de recuplare a monocatenelor dupa denaturarea ADN-ului sunt: -concentratia initiala a ADN-ului . Daca fragmentele contin secvente repetitive si nerepetitive. cu atat viteza de recuplare a catenelor este mai rapida iar timpul necesar refaceii moleculei ADN este mai mic. curba exprimand repetarea secventelor din genomul studiat (fig.este concentratia initiala a ADN-ului in moli de nucleotide /litru.de unde . recuplarea monocatenelor se realizeaza la valori diferite de timp (ex. -timpul necesar pentru renaturare .Cot' = valoarea de comparatie a vitezei de recuplare a diferitelor secvente de ADN.t. Complexitatea genomului compus din secvente repetitive se stabileste prin curba Cot: Cot = Co x t .Co . Valorile Cot se exprima pe un grafic.

.-i ____-L T 10 icr3 10° 1CT* W £ 0. 1983). cu oligoelemente repetitive scurte (de 5-300 perechi de nucleotide) dispuse in tandemuri lungi.10" exprima un ADN moderat repetitiv.01 < Cot < 10 corespunde ADN-ului moderat repetitiv. Stryer..ADN-ul cu o valoare Cot cuprinsa intre 0. a stabilit : . la care secventele au lungimi variabile cuprinse intre 100-1000 perechi de nucleotide.......Perechi de nucleotide t 1{)7 T 10 102 1£p 10« 105 1Q6 10* 1G50 10^ i_____I J.10" exprima un ADN inalt repetitiv. robert.J 100 1000 10000 ..1 1 Col (molxs/1) v-4 Fig.1 ..01 (renaturare foarte rapida) si refacerea integrala a moleculei.10"4 < Cot < 0.. L. In 1975. 40 . Valoarea Cot 10" . studiind cinetica reasocierii catenelor complementare si curbele Cot.ADN-ul cu un timp de renaturare foarte mic .. este un ADN inalt repetitiv. M.. . Valoarea Cot peste 102 este un ADN nerepetitiv (dupa J. Este tipul de ADN usor de identificat si analizat.. Valoarea Cot 10 .ll Curba Cot.

sunt folosite urmatoarele notatii valorice: |-pb =perechi debaze. bib = megabaza = 1000 kb = 1.000. Cinetica renaturarii ADN este in raport de logaritmul Cot. .ADN-ul nerepetitiv sau cu secvente unice . timpul necesar pentru recunoastere si recuplare a catenclor complementarc este mai mare. La organismele eucariote 25-30% in totalul ADN-ului nuclear se reasociaza cu o viteza a carei valoare Cot variaza in limite largi: intre 0.1000 Mb = 1. adica produsul concentratiei initiale si al timpului. |ln analiza lungimii secventelor polinucleotidice din genomul uman si a tuturor speciilor din regnul animal si vegetal. in genomul uman exista dona grupe mari de ADN: . care poate fi inalt repetitiv si moderat repetitiv.000 kb =1. se noteaza Cot '/2 si este ADN moderat repetitiv. 41 . cu functia codanta sau nu. Cand Cot are valoare de 50% mai mica fata de valoarea Cot a ADN inalt repetitiv. a) ADN-ul moderat repetitiv.ADN-ul repetitiv.1 Familii de ADN repetitiv In genomul eucariotelor si/sau unor organisme eucariote superioare rvoluate din regnul animal gasim ADN repetitiv. Datorita secventelor nerepetitive. |-Kb = kilobaza = 1000 pb = 10? pb. in genomul ^rnian gasim ADN moderat repetitiv si inalt repetitiv. exprimat in moli litruxsecunde.ADN-ul la care valoarea Cot de reasociere variaza intre 10 < Cot < | l000. 5. In raport cu dimensiunea ■ numarul secventelor repetitive.000. este un ADN nerepetitiv sau cu secvente junice.000 pb = 10° pb. deci are o valoare mare. 5.000.000 pb = 106 pb.000. lGb = gigabaza .1 si 10. Heterogenitatea ADN-ului din genomul uman si pnctiile lui Plecand de la demons'tratiile lui Chargaff (1974) si in raport cu frecventa secventelor de ADN care apar in genomul nuclear..

reasociind foarte lent. Numarul perechilor de baze este mai mare in ADN-ul moderat repetitiv. s-a observat ca aproximativ 90% din moleculele donate contin secvente moderat repetitive. De asemenea. Coeficientul de repetabilitate a secventelor identice variaza intre 10 104. de disociere-reasociere. Aceasta discontinuitate in distributia intracromozomiala a ADN-ului moderat repetitiv a fost demonstrata experimental. In raport cu sensibilitatea la enzimele care degradeaza ADN-ul si temperatura de „topire" (TM). prin fragmentarea moleculelor de ADN cromozomial in secvente a caror dimensiune este de aproximativ 5 Kb. Contin intre 300-1000 pb. De exemplu. este nerepetitiv.Toate moleculele din ADN-ul genomic nuclear care au valoare Cot intre aceste limite de reasociere sunt denumite ADN nulear moderat repetitive. respectivele secvente fiind foarte scurte. diferentieri de repartitie intracromozomiala.secventele ADN-ului moderat repetitiv nu se caracterizeaza prin repetabilitate secventiala ordonata si reasociere exacta. Ordonarea este discontinua. ' . s-au stabilit urmatoarele: . De exemplu. reasocierea. se constata ca mai mult de 50% din totalul secventelor disociate vor forma hibrizi ADN-ADN. urmata de procesul de denaturare la o valoare Cot corespunzatoare ADN-ului moderat repetitiv. prin folosirea de ADN din genomul celular uman pentru prepararea unui „situs de clonare" genomica. a carui lungime medie este de 20 Kb. Young (1979) a demonstrat ca secventele repetitive intermediare variaza ca numar si pozitie in ADN-ul diverselor specii. Secvente moderat repetitive se pot intercala si printre moleculele de ADN nerepetitiv. 42 . iar restul secventelor.renaturarea. Distributia ADN-ului moderat repetitiv in cromozomi este discontinua. el a mai demonstrat ca apar diferentieri de repartitie chiar intre indivizii conspecifici. rezultand un hibrid . Un alt indicator care confirma distributia discontinua a secventelor moderat repetitive este frecventa cu care clonele de ADN recombinat contin secvente de ADN moderat repetitive. se poate face in secvente „inrudite" dar nu identice. Diferentierile de numar si pozitie a secventelor repetitive intre indivizii conspecifici sunt si rezultatul recombinarilor intracromozomiale prin „crossing-over inegal". Secventele repetitive sunt scurte. cu un numar foarte mic de cupluri complementare.

Din acest grup de secvente informational active din ADN moderat repetitiv. 0 serie de cercetatori. iar pentru ARNf aproximativ 1300 gene (Pardue si col. informational genetic. Whitfield (1995). Transcrierea este catalizata de enzimele ARN polimeraze III.000 de secvente SINES (nature. diverse sinteze proteice necesare activitatii celulare.. 2001. mentionam : . Acestea ar codifica.secventele SINEs (short interspred repeated sequences) a caror lungime este estimata intre 100 si 400 pb si reprezinta 3-5 % din totalul ADX-ului genomului uman. In segmentele cromatidice denumite „organizatori nucleolari" se gasesc intre 150-200 copii genice (familia de gene ale ARN.Secventele cu pozitie si ordine neomogena intre indivizii conspecifici. s. Li (2001). 1 si 6 sunt catalizate tot de ARN polimeraza III. Pe baza indicatorilor mentionati se estimeaza existenta in genomul uman a circa 3x10' fragmente repetitive din ADN.a. secventele codante sunt gene care. se presupune existenta in genomul uman haploid a circa 200 gene pentru ARNr 5S. De exemplu. Pe bratul lung „q". IHGSC (2001). cu rol in activitatea replicarilor (vezi initierea sintezei ADN). cu locusuri pe bratul scurt „p"al cromozomilor acrocentrici |(vezi cromozomii). . ar fi locusul genei pentru ARNr 5S. sau folosite ca markeri corelat cu diverse boli determinate genetic. camarkeri pentru identificarea indivizilor (criminalistica.genele pentru sinteza ARNt (acid ribonucleic de transport) cu locusurile pe cromozomii nr. . In genomul uman se estimeaza un numar de aproximativ 500. in apropierea centromerului cromozomului numarul 1.genele ribozomale care codifica molecule de ARNr (acid ribonucleic ribozomal). Amplificarea lor s-ar face prin reverstranscriere (retrotranspozitie). genetic. . Se presupune a avea rol in cuplarea cromozomilor 43 . medicina legala). Sanger (1981).1973). 411).000 de secvente LINEs. determina sinteza histonelor (histogenele) sau gene care codifica jtipurideARNrsiARNt. precum Pardue (1973). In genomul uman se estimeaza existenta a 100.secventele LINEs (long interspred repeated sequences) sunt secvente de 6-7 kb . Venter (2001). au stabilit ca printre secventele de ADN moderat repetitiv se gasesc numeroase secvente codante. pot fi folosite ca marked genetici pentru studiul populatiilor. Unii cercetetori includ secventele SINEs si Alu in grupa elementelor transpozabile. Printre secventele ADN repetitive se mai gasesc si alte tipuri de secvente genetic active. Conform datelor obtinute.).

Aceste secvente nu sunt transcrise in molecule de ARMm . Se crede ca secventele SINEs si LINEs ar proveni din gene codante printr-un mecanism de retroinsertie. Tabel I. valoric. Tipuri de ADN inalt repetitiv Din totalul genomului uman. 2001) Familia secventelor repetitive SINEs: Alu MIR MIR3 LINEs: LINEs-1 LINEs-2 LINEs-3 Elemente LTR Transpozoni ADN Numar relativ de copii in genomul uman 155800 109000 39300 75000 868000 516000 315000 37000 443000 294000 5.000 de ori. s-a constatat ca raportul bazelor A+C complementare G+C IN ADN-ul inalt repetitiv. 44 . De exemplu. Moleculele de ADN inalt repetitiv au lungimi variabile in raport cu dimensiunea secventelor si gradul de repetabilitate a secventelor. Se considera ca acest tip de ADN poate aveaun coeficient de repetabilitate a microsecventelor ce pot depasi si un milionde ori. este diferit fata de ADN-ul repetitiv. (1969) apreciau ca secventele scurte de CCCTAA GGGA TT se P°t repeta. Walker si col.. prin dispunerea in tandem de peste 1. Este reprezentat de secvente cu dimensiuni de 1 pana la 200 pb (si mai multe). ADN-ul inalt repetitiv este necodant.omologi in zigomerul profazei primare a meiozei si implicare in crossing-over. Intr-un studiu efectuat de Tartoff in 1975. dispuse in tandem. 2001. fiind in exclusivitate un ADN „egoist" deoarece isi exercita numai functia de autoreplicare.000. Li si col.2. Tipul si numarul copiilor din genomul uman al familiei ADN repetitiv (dupa IHGSC. aproximativ 10% este ADN inalt| repetitiv.

.Tartof a mai observat ca. numar si limgimea dispunerii in tandem. iar in cromozomii celulelor somatice secventele sunt hipermetilate (Dib si col.ADN microsatelit. la nivelul telomerelor si constrictiilor secundare (Tabel II) . secventele inalt repetitive din ADN pot fi de tipul: . Secvente de ADN inalt repetitiv satelitic in regiunea pericentromerica (dupa Tartof. (1986). 12 si fig.ADN satelit.ADN interspres (transpozonic). Clasificarea familiilor secventelor inalt repetitive din ADN genomic uman a fost facuta de Casanova si col. Tabel II. Bird. 1975) Specia Drosophila melanogaster Componenta secventelor repetitive AGAAG ATAAT ATATAAT AATAACATAG AGAGAAGAAG ACAAACT ATAAACT ACAAATT AT CGT ATCC CCCTAA ACACAGCGGG Drosophila viridis Cancer boscalis Pagurus pollicaris Cavia porcellus Dipodomys ordii Un studiu facut pe cromozomul Y uman a evidentiat ca secventele repetitive din celulele gametice sunt hipometilate. in majoritate. 1996. (1985). ADN-ul inalt repetitiv este localizat in zonele cu heterocromatina constitutiva (respectiv in benzile C) ale cromozomilor si anume: regiunea pericentromerica (majoritar). Nogo si col. . (fig. Se presupune ca ADN-ul inalt repetitiv ar avea rol in imperecherea liniara a cromozomilor in stadiul de zigonem din profaza primara a meiozei. 13).ADN mini satelit. 1999). 45 . . Dupa dimensiune.

s. "' IHGSC = International Human Genome Sequencing Consortium .familiile II si III (familia II = 1.. Densitatea ADN-ului satelit este determinata de componenta in baze azotate a unitatilor de repetitie . se pot identifica trei familii majore de ADN satelit: . IHGSC3 (2001)...familia de ADN satelit compusa din unitati repetitive foarte scurte. Venter si col. Este ADN-ul cu numar foarte mare de secvente repetitive a caror lungime variaza in limite cuprinse intre 5 si 25 pb. (2001). Prin dispunerea lor in tandem. Lavett (1997). care-i total diferita de restul ADN-ului nuclear... familia III = 1. Se apreciaza ca unitatile repetitive ale ADN-ului satelit sunt simple sau moderat complexe. (1990). Totusi heterogenitatea a fost demonstrata prin folosirea digestiei ADN-ului cu enzime de restrictie. secvente de tipul ATTCC..a. s-a stabilit ca in raport de numarul unitatilor repetitive dispuse in tandem. prin numarul bazelor/secventa.693 g/cm3.Malaspina si col. lungimea satelitului ajunge la cca 100 kb.. dispuse in tandem.697 g/cnr) ce contin. Folosindu-se metoda ultracentrifugarii in gradient de densitate Ag-CsSCU. ADN-ul satelit. Prin centrifugare in gradient de densitate nu s-a putut stabili heterogenitatea complexa a secventelor ADN-ului repetitiv satelitic. . 46 .. care recunosc un singur situs din unitatea repetitiva.

5 J 5 o z w 0 —»■ w z J3 z w J Q < — h U z 5 u. i— * " z ADN TELOMERIC ft. w w — a: >■* h 47 .< " ^ 1—I ■■/J £— 1 G* o H Pi § o b z < s A.

Se caracterizeaza prin repetitivitatea in tandem a unei unitati ce contine 117 pb. pe baza cercetarilor efectuate. in special. cu alte tipuri de ADN repetitiv. prezent in toti cromozomii din genomul celulei.ry'v/vvyv/'-' s Transpozon Insertia transpozonului in gena Clranspozooy Gena cu functie mutanta modificata JWWW C Transpozon^ VSAAAA Secventa transpozomului folosit. D gasim localizat. in regiunile heterocromatice la cromozomii Iq. localizat in regiunea centromerica. Satelitul alfoid centromeric are un situs cu ajutorul caruia se leaga cu o proteina centromerica specifica. Indepartarea transpozomului si refacerea initiala a genei Gena Fig. 13 Dinamica transpozonului insertionat in gena dupa Clark si Wall (1992). ca ADN satelit s-ar gasi localizat si in regiunile constrictiilor secundare. 16q si Yq. Familia ADN alfoida ar contine 8 x 103 copii de unitati dispuse in tandem si reprezinta 4% din totalul genomului nuclear. Aceasta dispersare 48 . prin altemanta repetitiva si in raporturi valorice variabile. Un tip particular de ADN satelit este ADN-ul alfoid (alfa = a). Csink si Henicoff (1988) presupun. Sunt si cromozomi genomici unde ADN-ul satelit este „combinat". 9q. ca dispersie. rezultat prin insertie. ADN-ul satelit nu este transcris in ARNm. Este non-informational. In aceasta combinatie sunt identificate. intracromozomic (in diverse segmente cromatidice).

Deasemenea au aplicabilitate. in comparatie cu ADN-ul alfoid care e omniprezent in regiunea centromerica a cromozomilor. in criminalistica. 5'. ca amprcnte genetice. cu ajutorul carora se poate stabili tipul constitutional al fiecarui individ din populatie. ADN-ul minisatelit. care prezinta ca unitate repetabila o singura pereche de nucleotide. este microsatelitul care are repetabilitate de „n" ori a cuplului complementar A-T: 49 . AD\-ul minisatelit este denumit si VNTR (.. in diagnosticul bolilor moleculare pe fond genetic. dispuse in tandem pot avea lungimi ce ajung la 20 kb. In zona telomerica a cromozomilor sunt minisateliti la care unitatea repetitiva este reprezentata de un hexanucleoid de tipul . care. repetata de sute de ori.de iinde „X" poate fi orice tip de nucleotid.. Sccventa comuna a ADN-ului minisatelit este . in medicina legala.GGGCAGGAXG . Datorita hipervariabilitatii secventelor. ADN-ul microsatelit. Aceasta secventializare o gasim la ADN-ul minisatelit localizat in regiunile distal-telomerice ale cromozomilor.TTAGGG 3'. constituite din 1 pana la 13 pb. Se folosesc la studiul cuplurilor gemelare pentru a stabili starea de gemeni univitelini (monozigoti) sau bivitelini (dizigoti) . la eucariote. Este distribuit in tot genomul nuclear uman. Este ADN-ul genomic care. in stabilirea gradului de rudenie intre indivizi.. Unitatea repetitiva are dimensiunea ce variaza intre 14 si 65 pb.Aceasta imitate. Asemenea markeri se pot folosi in studiile antropologice.variable number of tandem repeats"). s-au consemnat diferente de mvel molecular intre indivizii conspecifici..1 si 20 kb. in studiul etniilor. prezinta secvente simple repetate. Deoarece „X" poate fi orice tip de nucleotid. realizand microsateliti de lungimi variabile.cromozomica combinativa ii este caracteristica ADN-ului satelit.ca test genetic.. ADN-ul minisatelit telomeric ar proteja cromozomii sa nu se „degradeze" in timpul replicarii ADN. Pe cromozomii sexuali x si y nu s-a identiflcat ADN minisatelit. confera minisatelitilor trasaturi hipervariabile.. Un exemplu de microsatelit cu secvente simple. din familie. Aceste secvente „simple" se pot repetade 10-20 de ori. se cupleaza cu telomeraza. Datorita variatiilor individuale (prin repartitie sau prin prezenta tipului de minisatelit) minisatelitii pot fi folositi ca markeri genetici. Ca rol. Diferentele interindividuale variaza in limite intre 0. Este ADN-ul alcatuit din grupe repetitive.

in special cei endogeni (RVE). Repetitiile secventelor lungi sunt identificate la fiecare 50 Kb din genomul uman.... aceasta familie este considerata heterogena.. De asemenea diversitatea microsatelitilor se realizeaza si prini activitati de transpozitie realizate de mecanismele de conversie ale ARN-ului in ADN. aceasta familie se gaseste si in zone cu eucromatina cromozomiala dar nu in zonele codante.. 3' .. iar 28% este ADN microsatelit compus din repetarea a doua perechi de nucleotide: . Ca distributie.5' ....3' ...5' .. determinand un accentuat poiimorfism molecular in genomul uman......... . Din aceasta familie fac parte secventele lungi.... in genomul uman (Strachan si Read.. prin recombinarea ADN-ului cu formarea de repetitii interdispersabile. 1991)..... Repetitiile trinucleotidice in ADN-ul microsatelit sunt foarte rare in genomul uman.. In genomul uman sunt identificate doua familii de ADN inalt repetitiv interspres : familia Kpn si familia Alu.. Microsatelitii au o mare variabilitate determinata de numarul mononucleotidelor si binucleotidelor care intra in componenta lor.3' ............ prin implicarea retrovirusilor......... 50 .. Fiecare secventa „Kpn" are un capat 3' si se termina cu o „caseta" poli-A de lungime variabila.GTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGTGT. ... Unele secvente „Kpn" prezinta similitudine structurala cu gena care codifica enzima transpozaza.. prin pierderea unei unitati repetitive (un nucleotid) in timpul replicarii sau repararii moleculei de ADN..Familia Kpn ...... benzile G-pozitive sunt intunecate si intens cromatice).. Secventele interspres „Kpn" le gasim localizate in benzile eucromatice G-pozitive (in metafaza..... ..5' In genomul uman exista 15% din ADN-ul microsatelit format din repetitivitatea unui singur cuplu complementar A-T...C AC AC AC AC AC AC AC ACAC AC AC A 3' ...... repetate. Datorita diferentelor de lungime a secventelor. dar si in raport cu lungimea secventelor repetete...5' si care reprezinta 28% din ADN-ul genomic. ADN-ul inalt repetitiv interspres.... Datorita unei ample diversitati pot fi folositi ca marked genetici (vezi rolul minisatelitilor). Diversitatea microsatelitilor se amplifica prin: repetari extensive a secventei initiale.TTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT..AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.

. familia Alu amplifica heterogenitatea genomului uman la nivel molecular. iar elementele Alu pot fi transcrise de ARN polimeraza III. Astfel. sau secvente interspres labile (Whitfield si col. dintre care unii ar fi retrovirasi. Secventele Alu in numar de aproximativ 300 -500. Datorita diferentelor de lungime a secventelor . sunt dispuse grupat sau dispersat pe grupuri de secvente. Familia Alu poate prezenta un situs de restrictie pentru enzima Alu I. Calabretta si col. Calabretta a stabilit diferente de numar in populatiile celulare la acelasi individ si diferente intre indivizii conspecifici. s-au identificat numai 5 cupluri Alu-Hi5A. Autorii acestei ipoteze considera ca retrovirusii din genomul uman nuclear. considera ca secventele „Alu" sunt si de origine crossing-over intragenic inegal. Repetitiile „Kpn" lipsesc din exoni dar sunt prezente in introni. Datorita studiilor si rezultatelor obtinute. Descoperita in genomul uman de catre Calabretta si col. Tot Calabretta a consemnat diferente valorice ale secventelor „Ahi" intre indivizii normali si intre cei care manifesta o anume boala pe fond genetic. Secventele Alu apar la fiecare 4 kb. respectiv transpozonii. unde ar determina o accentuata instabilitate genomica la om (leucemie acuta). (1995). Desi lipsesc din exonii genelor. in zonele eucromatice ale cromozomilor. familia Alu este reprezentata si de transpozoni. O alta diferenta intre individul normal si eel bolnav de leucemie acuta este ca in citoplasma leucocitelor la leucemici se gasesc un numar crescut de secvente Alu in forma de inel.Familia interspres Alu. (1982). in genomul leucocitelor omului normal se pot identifica 50 secvente Alu. sunt identificati in introni si chiar in unele pseudogene sau in interiorul ADN satelit. ar trece in citoplasma leucocitelor. s-a lansat ipoteza ca familia Alu este reprezentata si de transpozoni. 1995). in timp ce in genomul leucocitelor la bolnavii cu leucemie acuta . Denumirea de secvente Alu este data de enzima de restrictie prin care sunt izolate din genomul celular. Exemplul urmator convinge diferentele numerice intre omul normal si eel bolnav. Ca lungime o secventa Alu poate ajunge pana la 300 pb. dar fara a fi cunoscut pana in prezent rolul lor in aceste procese. cuplate cu „secventele unice" Hi5A . 51 .Sunt presupuneri ca secvente din familia „interspres Kpn" sunt implicate in procesele transpozitionale din genom. responsabil de patru deletii si o duplicate. Dupa Whitfield si col.000. ceea ce la individul normal lipsesc.

sugera ca dispunerea spatiala a moleculei de ADN cromozomial nu este constanta. au fost denumite transpozoni (fig. Au aplicabilitate bio-genetica si valoare diagnostica. 13. 14). Aceste secvente. Descoperirea B. Ca moleculele ADN-ului genomic nuclear ar contine secvente nucleotidice repetitive. in interiorul genomului celular. B. 12. Prezenta si transpozitia transpozonilor are loc la toate organismele procariote si eucariote. Ipotetic.Merita aprecierea pe care cercetatorii o dau secventelor repetitive din genomul uman. Secventele inserate de ADN altereaza genomul. care-si schimba locusul de la un cromozom la altul.si ale caror efecte sunt asemanatoare mutatiilor. 5. tree dintr-un locus in altul pe cromozomi. Transpozonii. identificarea lor poate fi folosita ca marked antropologici si paleontologici. Elemente genetic transpozabile Transpozonii Majoritatea secventelor inserate (SI) din familia Alu sunt transpozonii. Situindu-se printre cei care s-au ocupat in mod deosebit de procesele transpozitionale. Primele identificari legate de prezenta transpozonilor si miscarilor transpozitionale ale acestor secvente apartin lui Barbara McClintock in | 1950.3. amplificati prin procesele de transpozitie. Datorita polimorfismului accentuat. aceste secvente repetitive reprezinta repere de interpretare si evolutie antropologica a lui Homo sapiens. McClintock a deschis un teren de cercetare genetica in genomul organismelor eucariote si in mod deosebit in genomul uman. prin studiul comparativ al primatelor actuale si al formelor fosile. Daca se accepta ca sunt produsul si al crossing-overului inegal in meioza si autoduplicatie. secvente polinucleotidice de insertie. McClintock (Premiul Nobel in 1983). autorul considera ca materialul genetic cromozomial suporta frecvente modificari datorita transpozitiei unor secvente nucleotidice. Ei considera ca secventele repetitive sunt resturi ancestrale (din ADN-ul primar sau arhaic). 52 . cauzand modificari fenotipice ale unor caractere.

Fig. 14 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABII 1 ELEMENTE GENETIC TRANSPOZABILE L/. EUCARIOTE EXCIZIE IMPRECISA OPERONUL LA LOCULDEINSERTIE ATRANSPOZONULUI SECVENTE INSERTIONATE i au TRANSPOZONI V. REARANJARI CROMOZOMIALE RETROTRANSPOZONI transpozitie "} CROMOZOMALA determina MUTATII POLARE RUPTURI (DELETII) CCROMOZOMIALE INFECTII RETROVIRALE SIDA .

cercetatorii G. Transpozitiile se produc in celulele „rec"". In cazul cand transpozonul se detaseaza din acel punct insertionat. enzimatic se poate detasa. Brewer si Ch. IS2. inserandu-se in alt punct de fixare al cromozomului. iar segmentul transpozat cu numele de transpozon sau gena saritoare (Shapira. S-a mai observat ca segmentul de ADN insertionat. Dupa Childs. se insera aproape constant. Dar prin continuarea si extinderea cercetari lor s-a constatat ca transpozitia genica se manifesta si la alte vietuitoare. orfonii sunt secvente nucleotidice izolate. S-a constatat ca inserarea este facilitata de o integraza. Snyder. Sing. Fenomenul de „migrare" a unor secvente polinucleotidice din componenta unei molecule ADN in alta molecula sau in alt cromozom. dupa ce traverseaza membrana celulei bacteriene. inclusiv la om.1979). Dupa el. lanseaza urmatonil concept : cand transpozonul este insertionat in interiorul sau in apropierea unei gene din cromozom. Dupa cum observam. 1992). Childs considera ca in genomul celular ar exista 0 noua clasa de gene. Enzima implicata in detasarea si insertionarea secventei de ADN ar fi transpozaza. La primele cercetari si observatii s-a presupus ca transpozitia genica este proprie numai unor fagi temperati. inserarea beneficiaza de existenta unor zone sau puncte din ADN-ul cromozomial care au proprietati de fixare. Fenomenul nu este identic formei de recombinare intre moleculele de ADN omoloage. G. pe care a denumit-o clasa de gene „orfonf. Ulterior.Natura secventelor de insertie transpozabile a fost studiata prin fenomenele de recombinare. De aici si denumirea de gene „saritoare". sau unor virusuri oncogene.J.. iar transpozonul putandu-se insertiona ulterior pe alt cromozom. respectiv celule al caror ADN nu se recombina prin mecanismul clasic. Tot Childs emite ipoteza ca orfonii ar fi gene implicate in dezvoltarea organismului. 54 . (D.F. Din studiile efectuate. IS3 etc. plasate in zone diferite din genomul bacterian. insertionate printre grupele de gene din componenta normala non-repetitiva a cromozomului. Aceste situsuri sunt simbolizate prin notatiile ISi. procesul si locul de insertionare este aleatoriu. Modelele biologice folosite pentru studiu au fost bacteriile Sacharomyces cerevisiae si Ddosophila melanogaster.E. in anumite puncte (situsuri) specifice ale cromozomului inelar. De exemplu sunt observatii care confirma ca molecula de ADN a bacteriofagului lambda (X). a fost numit de cercetatori transpozitie genica. gena isi recapata functia initiala. acesta blocheaza activitatea respectivei gene.

elementele transpozabile pot implicate in activitatea genomului uman. cu implicatii in etapele ontogenice. I Transpozonii pot fi folositi ca markeri pentru stabilirea tipului nstitutional genetic al indivizilor umani. sau nu.transpozonii determina un grad ridicat de variabilitate genetica la nivel molecular (polimorfism molecular). . la conditii deosebite de stres sau noxe fizico-chimice. receptivitatea genomului la actiunea factorilor de mediu.capacitatea de „directionare" a actiunii genelor in timpul diferentierii si dezvoltarii organismului. Se considera ca majoritatea transpozonilor au origine ancestrala. capacitatea de adaptare.stabilirea interactiunii cu alte gene. I genomul uman. I Cercetatorii Strachan si Read (1999) au demonstrat ca prin folosirea ft „matrite" ARN. enzima reverstranscriptaza va determina sinteza implementara a unei secvente polinucleotidice de ADN capabila sa se sertioneze in genomul celular. avand rolul: . un numar litre secventele genice insertionate sunt de origine transpozonica. si aparitia diverselor structuri la individul unde s-au produs procesele transpozitionale ale segmentelor polinucleotidice. in stabili „labilitatea" genomului uman. transpozonii sunt transpozati prin actiunea enzimei iverstranscriptaza.prin numar si frecventa insertiei secventelor in genomul uman. . . ranspozonii pot fi identificati in genomul organismelor procariote si carote. La om. in ibilirea etapelor si evolutia speciei Homo sapiens. De exemplu la Escherichia coli miscarile de insertie a inspozonilor se realizeaza cu o frecventa de aproximativ 1/10 replican. De asemenea se losesc ca elemente implicate in transmiterea si diferentierea particulara a caractere. induc conditii noi de reorganizare a cromozomilor. Desi cu un potential ridicat de roluri. sau influente in care sunt implicati transpozonii. la identificarea gemenilor litelini si bivitelini. 55 . ca markeri in diversele boli pe fond genetic. . in special in studiul genelor reglatoare si structurale din componenta operonilor. ei pot fi contrabalansati de prezenta mutatiilor sau producerea mutatiilor „de novo" in genomul uman.prin procesul de transpozitie insertionala.Brewer si Sing sustin ca unii transpozoni reprezinta o gena sau agment de gena in genom. pentru studii paleoontologice si antropologice. L Pe langa rolul lor ca markeri genetici. unde este o cantitate mare de ADN repetitiv.

sunt urmatoarele: segmentul ADN care determina rezistenta la cloramfenicol are in partea terminala secventa de insertie ISi. se poate transforma functia unei celule sau unui tesut normal. Palindromul se formeaza datorita posibilitatii de realizare a autocomplementaritatii. Sa presupunem o secventa pe o monocatena din structura moleculei deADN: Daca se analizeaza cu atentie putem observa aparitia posibilitatii de cuplare complementara a bazelor... Aceste fisuri cromozomale pot determina afectiuni.Un aspect important a fost relevat de Brewer si Sing. Un exemplu care confirma posibilele modificari in activitatea organismului sunt transpozonii. La unele eucariote numarul pb din componenta palindroamelor ar reprezenta pana la 50% din totalul nucleotidelor din genom. Orfonii ar fi gene rezultate din translocatia cromozomilor cu implicatie in dezvoltarea organismului.. iar gena care confera rezistenta la tetraciclina are in zona terminala secventa de insertie IS3.GGCT AATCCGTTA Ca lungime.. kanamicina.. CCGATTAGGCAAT ATTGCCTAATCGG. pot induce dereglari in activitatea celulelor sau tesuturilor. boli pe fond genetic. formand o bucla numita palindrom: . continand intre 6 pb pana la cateva sute si chiar mii de pb. Modificarile genomice induse de transpozoni ca rezistenta la antibiotice. 5.4. consecinta ordonarii particulare a bazelor azotate pe o secventa monocatenara din structura ADN-ului cromozomal. .. . care determina rezistenta la diverse antibiotice (penicilina.. Datorita transpozonilor care indue labilitate genomica. Ei considera ca elementele transpozabile ar fi implicate in producerea anomaliilor cromozomale de tipul: ruperi (deletii) cromozomale la nivelul situsurilor fragile. Palindromul O categorie de ADN repetitiv necodant este ADN-ul in palindroame. palindroamele variaza in limite foarte largi.)....CCGATTAGGCAAT .. cloramfenicol etc.

exista si epizomii.5 din totalul ADN-ului celular). echivalentul genei. Concentrarea materialului ereditar in nucleul celulelor la eucariote. gasim molecule de ARNm.o distributie „precisa" a materialului ereditar in timpul diviziunii mitotice sau meiotice. Dar la eucariote materialul ereditar nu este in totalitate localizat in nucleu. Schmid si col. Acest ADN da nastere fenomenelor de ereditate citoplasmatica sau extracromozomiala. este unitatea ereditara a plasmonului. la eucariote. denumita si plasmogena.plasmida. . Genomul mitocondrial sau ereditatea citoplasmatica In evolutia biologica a organismelor vii a avut loc o specializare intracelulara. asigura: .000 palindroame. mai exact in cromozomii nucleari. Sunt identificate molecule de ADN in cloroplaste (la plante) si mitocondrii (la animale).o mai buna „protectie" a materialului ereditar. In 1975. La eucariote consemnam concentrarea materialului ereditar in nucleu. In citoplasma celulelor somatice. materialul genetic. Terminologia folosita in studiul ereditatii citoplasmatice este urmatoarea: . care pot sintetiza proteine cu viata lunga pe baza ARNm existent in citoplasma. este prezent in citoplasma celulelor. De retinut ca la procariote in afara de moleculele ADN care formeaza unicul cromozom.plasmonul sau plasmotipul este echivalentul genotipului nuclear. forme libere de ADN in citoplasma. La unele bacterii si alge. respectiv moleculele de ADN. reprezentand totalitatea masei ereditare localizata in citoplasma.Homo sapiens (omul actual) ar avea aproximativ un numar de 120. . au identificat secvente unice de ADN flancate la cele doua extremitati de secvente terminale de tipul: ATTCGG---------------------------------------CCGAAT ADN cu secventa unica 6. avand o oarecare autonomie in raport cu ADN-ul nuclear (vezi mecanismele diferentierii). Autonomia relativa a ARNm fata de nucleu s-a demonstrat experimental prin supravietuirea limitata a celulelor enucleate. Cantitatea ADN-ului citoplasmatic este foarte mica in raport cu cea din nucleu (0. ARN-ulm sintetizat in nucleu poate persista in citoplasma. 57 .

citoplasmonul. Anderson si col. .plasmonul sau plasmotipul reprezinta totalitatea determinantilor genetici din componenta plasmidelor. In 1981. Sanger a stabilit ca ADN-ul mitocondrial din celuleie somatice umane are in componenta sa 16590 perechi de baze (de nucleotide) pentru fiecare mitocondrie. 15). totalitatea plasmidelor ce se gasesc dispersate in citoplasma. 58 . au finalizat secventierea (cartografierea) structurii moleculei de ADN mitocondrial (fig. Structura genomului mitocondrial Molecula ADN-ului mitocondrial este in dublu helix cu aspect circular (fig. 15)..

Fig.E 6. f iP 1 LYS LEU - \i . AS* ^.AUG "/ ASf/-ARG ' /ALA IL. .Caracteristicile si functiile ereditatii citoplasmatice Din cercetarile facute pana in prezent se pot stabili urmatoarele teristici si functii ale ereditatii citoplasmatice (Fig.nu prezinta V . 16): . 15 ADN-ul mitocondrial CYS \ HIS .1. L-IMET PRO 59 .w .CITOCROM OXIDAZA III segregare de tip mendelian. Nu respecta legile jdelienc.

.analizata la microscopul electronic. Ereditatea citoplasmatica sau matroclina La produsul de conceptie. .in componenta moleculei ADNm nu sunt proteine de tip histone si nonhistone. .cercetarile lui Stracham si Read (2000) au stabilit ca cele do catene ale moleculei ADNm au componente nucleotidice diferite : d complementare. . Lavett. ADN-ul mitocondrial.replicarea moleculei ADNm este unidirectionata. de regula materna.prin lipsa mecanismelor de reparare a moleculei ADNm in genomul mitocondrial.se sintetizeaza semiconservativ. In consecinta nu contine mitocondrii. este de origine materna. Spermia (capul spermatozoidului cu nucleul haploid) este lipsita de masa citoplasmatica. 6.ereditatea este uniparentala. creste riscul ratei mutatiilor. Explicatia este urmatoarea: la organismele eucariote sexuate fecundatia se realizeaza intre ovul si spermie..2. valoric. . Ovula retine aproape in totalitate masa citoplasmatica. cealalta catena este bogata in citozina. denumita catena usoara (notata L). fiind denumita si cate grea (notata H).posibilitatea ca unele plasmagene sa suporte mutatii. lipsita de introni.molecula de ADNm detine aproximativ 37 gene cu func1" determinante. are foarte putine secvente repetitive. respectiv ereditate' citoplasmatica. . In Fi unele caractere sunt apropiate de cele ale genitorului matern. dar independent de replicarea ADN-ului cromozomial. nu respecta legile mendeliene. . Deci rezulta lipsa ADN-ului mitocondrial. sau are o cantitate extrem de mica. citoplasma in care se gasesc mitocondrii cu ADN.absenta fenomenului de linkage. iar caracterele care apar (normale sau patologice) nu respecta regulile mendeliene de segregare si transmitere. .molecula de ADNm. . 60 . Preponderent detine genele pentru moleculele de ARNt si ale ARNr (Diane K. molecula de ADNm are arhitectura similara cu genomul procariotic (circulara). pe o catena predomina guanina. . Asa se explica de ce aproape intreaga molecula ADNm isi exercita functia de determinism genetic. .factorii ereditari citoplasmatici sunt detectati prin absenta segregarii in meioza (ovogeneza) sau printr-o segregare care. 1997). pe secvente genice.

De exemplu. [ epilepsia mioclonica. Sunt procese care asigura energia necesara activitatii tuturor tesuturilor si ^■nelor din organism (exemple: sistemul nervos. Sunt caractere transmise uniparental. sau o reparare limitata si incompleta (in raport cu genomul nuclear). ca: miopatiile. prin functia de determinism genetic la: [sinteza hem-ului. dar si in fazele initiale ale j apoptozei celulare. Pascale de Lonloy (2001). El se formeaza prin replicarea iinui organit „preexistent" ancestral ca rezultat al unor simbioze realizate in cursul evolutiei biologice. sunt nemendeliene. Mutatii in genomul mitocondrial si efecte induse Datorita incapacitatii de reparare. encefalopatiile. 16). I ADN-ul mitocondrial este implicat. Autorii au identificat cinci modificari in structura ADN-ului 61 .3.Prin fecundatie si constituirea zigotului. In conditii normale. zigotul care contine preponderant ADN-ul cromozomial nuclear de dubla origine (23 | cromozomi din ovul si 23 cromozomi din spermie. contine si o cantitate suplimentara de ADN. materne este Hnnoscut si sub denumirea de ereditate matroclina sau materna.. In conditii de mutageneza. Saado (2001). la copil apar unele ■nsaturi de caracter apropiatc de ale mamei. mutatii induse de actiunea factorilor potential mutageni. in procesele de oxidare a grasimilor. care au avut loc intre eucariotele si [ procariotcle ancestrale (arhaice). Citoplasmonul nu se formeaza de novo. Berminat genetic de mutatii in secventele moleculei ADN-ului I mitocondrial. etc. muscular. Deoarece ADN-ul suplimentar mitocondrial este de origine materna. Acest tip de transmitere a caracterelor uniparental. Mc Farland si col.) ADN-ul pitocondrial codifica si sinteza moleculelor de ARNt si ARNr (fig.a. Ehonbridge (2001). Dupa Farland (2001). ADN-ul mitocondrial codifica polipeptide implicate in sistemele de fosforilare oxidativa (lantul respirator) ale celulei. s. etc.zigotul devenind celula diploida). ADN-ul mitocondrial poate fi [supus niecanismelor mutationale. de origine exogena sau endogena. 6. mutatia genelor mitocondriale induce Iboli din grupul bolilor degenerative. neuropatii. Genitorul patern nu transmite acest tip de ADN citoplasmatic. (2001) au studiat sindromul Leigh. mutatiile mitocondriale reprezinta o cauza ■portanta a bolilor umane pe fond genetic. in procesele de detoxifiere a amoniacului din ciclul Bireogenetic.

pe care Mc Farland le considera mutatii homeoplas mice. Aceste modificari polimorfice indue encefalopat ie necrotica subacuta. unele anomalii erau considerate boli cu specificitate de organ. Cercetarile recente accepta ipoteza mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. Sun t cerectari . precum si scaderea activitatii citocrom C oxidazei (Cox) in muschii scheletici si cardiac. miocardiop atie hipertrofica cu efuziune pleurala bilaterala. In trecut.mitocondri al. considerate modificari polimorfice de secventa.

Bolnavii cu disfunction alitati ale complexulu i Cm. consecinta mutatiilor in ADN-ul mitocondria l. legat de dehidrogen aza. cum ar fi: deficienta complexulu i III (Cm ubiquinolcitocrom Creductaza) din lantul mitocondria l. Asemenea proteine modificate indue disfunction alitati. manifesta mioencefal opatie si miocardiop atie . catalizeaza transferul de electroni de pe succinat si nicotinamid adenindinuc leotid. care in mod normal.care au identificat proteine modificate in lantul respirator mitocondria l.

(Pascale de Lonay si col. 62 NU ARE LOC SEGREGARE CITOPLASMA TIC A . 2001). (2001) care au stabilit o corelatie intre mutatiile ADNpolimerazei mitocondri ale umane si infertilitate a masculina. Un studiu interesant apartine lui Rovio si col.

GENELE PENTRU ARNr 63 . 76 ADN-ul MITOCONDRIAL sau CITOPLASMATIC 7.MATERNA (MATROCLINA) Fig.Replica rea ADN-ul ui Diviziunea celulara si reproducerea organismelor asexuate si sexuate implica transmiterea integrala a informatiei genetice de la o generatie la generatiile care succed.

rezuma astfel replicarea ADN-ului celular: „modelul nostru de ADM este de fapt constituit din perechi tipar de nucleotide. De exemplu. Catenele se separa asemanator desfacerii unui fermoar (de aici si denumirea „ipoteza fermoarului" lansata de cei do: cercetatori). in general si in patologia umana. Moleculele rezultate sunt identice intre ele dar identice si cu molecula ADN initiala de la care a inceput replicarea. pe care.dintre toate sistemele naturale. fiecare complementare intre ele. care sa fie mai constant suprimat si simultan mentinut. cercetarile ulterioare au confirmat corectitudinea: replicarea este de tip conservativ.se poate remarca urmatorul aspect: existenta postulata a perechilor specifice (complementare) sugereaza imediat un mecanism posibil de copiere a materialului genetic. care complementar se vor cupla rezultand doua molecule... replicarea moleculei ADN este de tip semiconservativ. in special. Ceea ce Watson si Crick au intuit ipotetic. si ca este suficienta ne interoga genetic pe noi insine pentru a sti in care din sistemele vii structurale s-a realizat trecerea istorica." In 1953. este acela care prin intensele sale transformari." Cei doi cercetatori.Cercetatorii au intuit si au demonstrat ca rolul primordial in I mentinerea si transmiterea informatiei genetice il are ADN-ul din genomul organismelor procariote sau eucariote. Fiecare lant joaca rol de tipar pentru formarea unui nou lant complementar. Watson si Crick. Pauling (1962) mentiona: „.. Watson si Crick ( laureati ai premiului Nobel in 1953). 64 .. omul. pastreaza cea mai mare parte a propriei sale treceri istorice in organizarea sa. Replicarea semiconservativa a ADN-ului a deschis cai noi in cercetarea genetica. pe baza complementaritatii bazelor azotate din dublul helix al ADN-ului. cum este eel biologic." Conform ipotezei lansata de Watson si Crick. Noi credem ca inainte de replicare legaturile de hidrogen se rup si ca cele doua lanturi se desperecheaza si se separa. ca toate fiintele vii. au facut urmatoarea remarca: „. demonstrata de Chargaff. Se considera ca nu exista alt sistem. secventa de nucleotide a lantului vechi va fi riguros respectata pe catena nou formata. Fiecare molecula va avea o catena veche si una nou sintetizata. Fiecare catena ce se separa din molecula in replicare va servi ca matrita (template) pentru sinteza catenei noi.

Desfacerea lanturilor cu ruperea puntilorde hidrogen este dezavantajata energetic dar este condusa energetic spre ATP. respectiv replicarea moleculelor de ADN. Modelul Watson-Crick prezice existenta „furcii de replicare" in cursul sintezei ADN-ului (fig. este caracteristica pentru toate organismele eucariote. 65 . 17). Replicarea este semiconservativa. Coirns. b) Sinteza ADN-ului pe catenele „matrita"se realizeaza numai in directia 5'-3' deoarece legaturile fosfodiesterice au directie defmita chimic : 5'(fosfat) terminal si 3'(hidroxil) terminal. Autoradiografiile obtinute asupra dinamicii replicarii ADN au fost examinate la microscopul electronic (J. Furca de replicare s-a studiat la procariote cu ajutorul atomilor marcati cu timidina tritiata.1. stabilit de Chargaff si demonstrat ca structure secundara a ADN de catre Watson si Crick. Principiul si mecanismul replicarii Proprietatea autocatalitica. cu respectarea principiului complementaritatii bazelor.7. Fiecare molecula rezultata va contine o catena veche (matrita) si o catena nou sintetizata (complementara pe matrita). Sinteza ADN-ului respecta trei reguli: a) Sinteza ADN-ului este copierea semiconservativa a ADN-ului in curs de replicare.1963). Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea „corecta" a ADNului genomic. c) Enzimele polimeraze catalizeaza elongarea catenelor care se cupleaza complementar pe catenele matrita completand moleculele ADN in replicare.

7. El a demonstrat Escherichia coli. Direcjia de deplasare a furcii de replicare 66 . care apoi sunt sudate in prezenta ADN-ligaza. Primele incercari de vizualizare a| replicarii semiconservative apartin lui Coirns (1962). a) Microscopia electranica.2. Un lant ADN se poate sintetiza continuu pe directia 5'-3'.Celalalt lant este sintetizat fragmentat (fragmente Okazoki). Replicarea ADN se poate produce numai in directia 5'-3'. pentru a alcatui un lant complet.Catena replica Uf contlnuu (eaten* conductoare) ADN ligaza Replicare discontinue prin fragmente Okazaki) Fig. b) ultracentrifugarea in gradient de densitate. 17 Replicarea ADN „Furca"de replicare. ca replicarea are un punct de initiere. de la care procesul progreseaza pana cand apar doi cromozomi inelari in celula bacteriana. Metode de studiu Pentru a demonstra ca ADN-ul se replica semiconservativ sunt folosite variate metode dintre care mentionam: a) autoradiografia cu examinarea imaginilor la microscopul electronic .

s-a analizat incorporarea acestora in moleculele ADN nou sintetizate. Acest proces progreseaza unidirectional punctului de initiere sau bidirectional (fig. 18). Contributie speciala la studiul replicarii semiconservative a ADNului genomic au avut Meselson si Stahl (1958) prin experientele la procariote. Metoda elaborata confirma „in vivo" ca molecula ADN se replica semiconservativ. „conditionale". Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat ca. . incepand cu punctul de initiere incepe ruperea puntilor de hidrogen. precursor de sinteza analog timidinei.18 Direc|ia de replicar b) Experimentul Meselson si Stahl. Replicare (Orpine de replicare) I 100 kb ____f%___ Czr~ Fig. conform srtucturii dublului 67 . Moleculele care vor rezulta prezinta catenele „de novo" diferit colorate fata de catenele matrita si ami me: -catena matrita se prezinta de culoare inchisa (intunecata).catena nou sintetizata va fi de culoare deschisa datorita incorporarii nucleotidelor marcate. care influenteaza efectele secundare (fenotipica) in conditii speciale. Ei au folosit pe cale fizica separarea densitatilor de diferentiere. Aceasta metoda are aplicabilitate in studiul genomului uman in testarea mutagenitatii chimice. Mecanismele si procesele implicate in replicarea moleculelor ADN la procariote si eucariote au fost elucidate folosindu-se mutanti.Prin folosirea BrdU (brom-deoxi-uridina). Cei doi cercetatori au elaborat o metoda de masurare a densitatii moleculelor de ADN hibride. sau prin folosirea timidinei tritiate (3H).

Moleculele cu concentratie si masa moleculara mare se dispun la I fundul eprubetei de ultracentrifugare. cuplandu-se complementar cu catena tipar (provenita din molecula initiala in curs de replicare). molecule cu masa moleculara diferita. 19). Cand tubul de ultracentrifugare contine un amestec de molecule ADN cu masa moleculara diferita.forta de gravitatie. rezultatele putand fi exprimate si grafic. prinl ultracentrifugare se stratifica in benzi in CsCl.Principiul metodei: cand diverse molecule se supun I ultracentrifugarii prin folosirea unei solutii concentrate de CsCl.fortele de sens contrar. Dispunerea stratificata in benzi este in relatie cu difuziunea termica a moleculelor ADN. folosind culturi de Escherichia coli si izotopi de atomi de azot diferit marcati. . In timpul sintezei ADN-ului. precursorii marcati cu N sunt incorporati in catenele nou sintetizate. in raport cu masa moleculara. ce vor rezulta cuplate complementar intre ele. In acest mediu marcat cu 15N. formand benzi distincte (fig. care are tendinta de a sedimenta moleculele de ADN. prin care moleculele ADN se dispun in benzi. Aparitia benzilor ADN in gradient de densitate in CsCl este j rezultatul a doua forte antagoniste: . Meselson si Stahl. au demonstrat experimental replicarea semiconservativa a ADN : a) Au cultivat celule de Escherichia coli pe un mediu de cultura marcat cu "N. vor fi marcate cu l5N. In functie de valoarea medie si in raport cu generatia cercetata. Fiecare banda poate fi analizata la spectrofotometru sau autoradiografic. aceste molecule vor stratifica la nivele diferite in concentratia de CsCl. 68 . Concentratiile moleculelor ADN (in raport cu numarul generatiilor ce au succedat hibridizarii moleculare) se vor dispune bandat in gradientul de densitate. separarea si repartitia moleculelor se va realiza I conform principiului: in fiecare punct concentratia si repartitia in CsCl a I moleculelor este in functie de fortele de gravitatie ale moleculelor supuse I centrifugarii. iar cele cu concentratie mica spre supra fa la lichidului. bacteriile sunt mentinute mai multe generatii pentru a avea certitudinea ca ambele catene. distributia este gaussiana. conform I gradientului de densitate. ADN-ul. care este un azot greu.

4N (. c) dupa stabilirea gradientului de densitate 15N si 14N. au elaborat urmatorul experiment: un mediu de cultura (mediul III) marcat cu azot usor ftpe acest mediu a insamantat E. fata de ADN-ul nemarcat (natural). b)Un experiment asemanator au efectuat cu Escherichia coli. Este banda ADN l4N (fig.l 9 ) . numai ca mediul de cultura a fost marcat cu azot usor l4N. Este un ADN hibrid care este structural din dona catene : o catena '^N si una . masa moleculara fiind mai mica (este un ADN usor). Au extras acest ADN. form and o banda distincta si jdistantata fata de banda 15 N. 19). In consecinta si ADN-ul genomic procariotic s-a replicat o singura data. se vor stratifica in partea superioara a tubului. Pe mediul III. 1-au supus ultracentrifugarii in gradient de densitate cu CsCl.. se va strati Ilea in partea inferioara a tubului de centrifugare. Dupa o suita de generatii celulare si replicari ale ADN-ului din genomul procariotic.5N/14N) j ( f i g . coli s-a dezvoltat un interval de timp corespunzator unui singur ciclu celular (o generatie procariota). 19). Deoarece aceste molecule au incorporat azot usor N . Deoarece aceste molecule au incorporat in timpul sintezei numai precursori marcati cu azot greu ~N.coli din mediul 1 care a fost marcat cu Dt greu 15N. prin uliracenlrifugare. care prin sinteza a incorporat l 4 N (azotul usor) ultracentrifugarii in gradient de densitate in CsCl. A unnat extragerea ADN-ului din coloniile de E. supune ADN-ul. coli dezvoltate pe mediul de cultura si supus ultracentrifugarii in gradient de densitate intr-o soluticde CsCl. . ADN-ul se dispune sub forma unei benzi in regiunea de concentratie a CsCl din tub. Rezultatul a fost urmatorul: aparitia unei benzi de ADN localizat I'intermediar ca distanta fata de banda 15N si banda 14N. E. ADN-ul cu masa moleculara mai mare (un ADN grcu). care este egala cu densitatea sa de plutire (fig.

Acest ADN ar corespunde genomului din generatia a II-a a bacterid E. marcat tot cu azoi usor 14N. Nicio molecula ADN nu a fost identificata la gradientul .5N. d) Au continuat experimentul folosind mediul IV.coli recoltata din mediul III.M arcare N 15 G enerative "0" M a rca reN l4 G e n era tiaT V A D N extras A D N extras \ / 1 1 N14 N14 N14 ADN hibrid N15 N 14 5 0% Uitfacentfifuaare in CsCl Fig. ADN-ul extras si supus gradientului de densitate prin ultracentrifugare in CsCl s-a stratificai astfel : 50% in zona mediana a tubului (ADN hibrid 15N/14N) si si 50% in zona gradient 14N. 19 Etapele experimentului MeselsonStahl la Escherichia coli. pe care a insamantat E.coli. Pe aces: mediu bacteriile au fost mentinute tot o singura generatie. 70 .

Explicatia data de Meselson si Stahl este urmatoarea (fig.20): Generatia F2 16N .

.

15N .

deci o singura replicare. dupa o suta de replicari aleADN-ului genomic.N si l4N. unde s-a mentinut o singura generatie celulara. coli de pe mediul I pe mediul III marcat cu N.20 Mecanismele etapelor replicarii ADN dupa Meselson-Stahl La sfarsitul generatiilor F0. intreg ADN-ul continea catenele marcate: pe mediul I cu l5N (15N/15N) iar pe mediul II cu l4 N(l4N/l4N).3 . Va avea o masa moleculara intermediara celor doua gradiente 1:. 4 N (ADN hibrid 15N/14N). Deci ADN-ul marcat continea o catena 71 . a doua marcata cu . ADN-ul rezultat este un ADN hibrid cu o catena marcata cu l5N. pe parcursul mai multor generatii celulare. diferita de a ADN-ului N si '*N. I 4. In consecinta masa moleculara este 14 15.Generatia ADN marcat 15N "0" Fig. Trecandu-se E.

si respectiv intre A si T. Pentru esantioanele de ADN extras din generatiile F2. O remarca : raportand numarul catenelor marcate cu N si N din ADN-ul generatiilor Fi. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN La organismele procariote si eucariote sunt identificate urmatoarele complexe enzimatice implicate in mecanismele replicarii si sintezei moleculelor ADN: ... 7. si care excizeaza grupuri mici de nucleotide (segmente polinucleotidice mici).Separarea ADN-ului nuclear (cromozomial) de ADN-ul mitocondrial (citoplasmatic). 1 Fragmentul mare are actiune polimerazica si exonucleazica 3'-5'.etc. Experimentul Meselson si Stahl permite urmatoarele evaluari: .veche marcata cu 15N si o catena noua complementara in raport cu cea veche. 19) va creste in progresie geometrica in favoarea ADN-ului 14N. Estd enzima monomerica.etc.ADN polimeraza I este denumita si enzima Romberg.20).F3. Lantul polipeptidic al enzimei poate fi clivat in doua segmente : produsul mare de clivare de 68 Rd. fata de ADN-ul nuclear. rezultat prin replicare in primul ciclu celular (Fi) prezinta un raport de 1:1 intre catenele 15N si 14N pentru fiecare molecula de ADN. dar marcata cu 14N. ADN-ul hibrid. cand incepe sinteza de „novo".Separarea ADN-ului nativ dublu helicoidal. iar fragmentul mic are functia exonucleazica 5'-3'... cu o masa moleculara de 103 Rd. F3.Continutul relativ egal intre G si C. ADN-ul mitocondrial are o componenta diferita in bazele azotate.3. Masa moleculara este media masei molecularea ADN-ului 15N si 14N.. denumit si fragmentul Klenov si fragmentul mic de clivare de 35 Kd.se observa un „raport mendelian" (fig.. ..ADN-ul celular se replica semiconservativ. Este enzima care introduce primul dezoxiribonucleotid la capatul 3'-0H al primerului ARN. . Acest raport se obtine numai in conditiile cand sinteza ADN este semiconservativa. . . Ca rol ADN polimeraza I intervine in mecanismele de replicare si corectare a erorilor ce apar in timpul formarii catenei de „novo". raportul intre moleculele hibride ADN 15N/14N si ADN-ul cu ambele catene marcate 14N (conform experimentului fig. de ADN-ul denaturat non helicoidal. Dupa cuplarea 72 .Studierea denaturarii si renaturarii ADN-ului. dublu catenar.F2.

sinteza ADN-ului este stopata . . Are o structura complexa formata din mai multe subunitati. Daca la procariote sunt implicate ADN polimerazele I. enzima nu se mai implica in replicarea ADNului. Aceasta enzima este multimerica. Holoenzima este un caomplex de 900 Kd.nucleotidului la pozitia 3'OH al ARN primer. ADN polimeraza I. determinand si o hidroliza a unui lant ADN. . . II si III. Enzima a polimerazica. pe langa activitatea de tip ADN polimerazica are si o activitate primazica. Pentru a asigura aditia precursorilor dezoxiribonucleozizi-trifosfat. Este enzima inalt procesiva polimerizand aproximativ 1000 de nucleotide.blocarea activitatii polimerazei a cu aphidicolina (drog).Catalizeaza (replicarea) sinteza ADN-ului directionata de matrita ADN. ADN polimeraza I este implicata in alungirea fragmentelor Okazoki. care asigura elongarea lantului polinucleotidic al catenei de novo care se smtctizeaza.ADN polimeraza III . are si rol exonucleazic de tip 3'-5' si 5'-3'. iarcomplexul enzimatic cu rol catalitic este reprezentat de enzimele: .Rolul este putin cunoscut dar este si ea implicata in replicare. toate implicate in replicarea ADN-ului. La eucariote sunt implicati mai multi factori in replicarea ADN-ului. enzima necesita prezenta unui primer ARN cugruparea 3'-OH libera. Actiunea exonucleazica 3'-5' corecteaza erorile posibil aparute in timpul sintezei catenei de „novo". la eucariote s-a identificat un important complex enzimatic implicat in replicare.ADN polimeraza de tip a (alfa). ADN polimeraza III asigura sinteza catenei de „novo" in directia 5'-3\ rol important in sinteza. polimerizand segmente pana la 10 nucleotide. ca enzima moderat progresiva.enzima nu are activitate 3'-5' exonucleazica. . Masa moleculara variaza intre 110-220 Kd. iar actiunea exonucleazica 5'-3'se materializeaza prin sinteza catenei de „novo" prin indepartarea ARN primer.mutantii conditionali ai genei ce actioneaza la temperatura de 42°C (temperatura nepermisiva). 73 . ADN polimeraza I se decupleaza si intra in functie catalitica enzima ADN-polimeraza III.ADN polimeraza II . Argumentele care intaresc ipoteza ca ADN polimeraza a are rol major in replicare sunt urmatoarele: .

. . Aceste belie* asigura inaintarea ruperii puntilor de hidrogen si despiralizarea catenelor* zona furcilor de replicare. Are proprietati apropiate de polimeraza a si impreuna pot fi identificate la nivelul complexului de initiere a replicarii ADN.ADN topoizomerazele I si II .ADN polimeraza y (gama). Deoarece inhibitorii sunt comuni si cu efecte asemanatoare cu cele ale tipului a. Este implicata in replicarea ADNului mitocondrial. Ca si polimeraza p. Activitatea catalitica se cupleaza cu repararea ADN-ului cand apar erori in replicare.. Despiralizeaza helixul ADN-ul sectioneaza catenele la nivelul axului fosfodiesteric. Are o masa moleculara de aproximativ 60 Kd. Reactia absoarbe energia data de NAD (nicotinamid adenindinucleotid) si de ATP. . 74 . Are o masa moleculara de 45 Kd. aceasta enzinr are rol important in repararea erorilor sau a mutatiilor punctiforme ce ap-in timpul replicarii ADN-ului.ADN polimeraza p (beta).este enzima care catalizeaza legatura fosfodiest intre 3'-OH de la un capat al unei catene ADN si gruparea 5'-fosfat de capatul catenei complementare a ADN-ului dublu helix. Este localizata in nucleul celulei eucariote. Pentru ca enzima polimerazica sa fie activa (conditional) este necesara prezenta cofactorului ciclina sau PCNA (prolifferating cell nuclear antigen). Se crede ca activitatea sa este corelata cu o gena cromozomala din nucleu. Topoizomeraza sectioneaza ambele catene ale ADN.ADN ligaza .ARN primaza sau ARN polimeraza.amorsa implicate in sinteza no" catene de ADN. Alte complexe enzimatice implicate in replicarea moleculelor AD sunt: . . Activitatea acestui complex enzimati necesita o sursa energetica asigurata de prezenta ATP-ului. Concentratia polimerazei 8 este crescuta in stadiul interfazic „S". Este identificata in mitocondrie.care separa catenele complementare al moleculei in curs de replicare.ADN helicazele . Activitatea importanta a polimerazei 8 este 3'-5' exonucleazica. .ADN polimeraza £ (epsilon). se presupune ca cele doua enzime ar avea un precursor comun. deruleaza molecu dupa care resudeaza fisura produsa in respectivele catene. Este enzima c* sintetizeaza secvente scurte de ARN . Topoizomeraza sectioneaza o singura catena din ADN-ul in replicare. Activitatea de reparare a erorilor asigurata de ADN polimeraza (3 se cupleaza cu polimeraza 8 (epsilon). .ADN polimeraza 8 (delta).

.Mecanismul molecular de replicare a ADN-ului Ul. Situsul „C" se va cupla cu proteina dnaA. pe segmentele unde s-a produs despiralizarea. Prin mansonare monocatenele devin stabile fara a se mai recupla. Dupa sinteza ARN-ul primer se localizeaza la situsul de initiere. impreuna cu catena complementara . metilarea adeninei din secventa GATC este esentiala. aceasta proteina stabilizeaza monocatena.declanseaza despiralizarea dublui helix al moleculei ADN si initiaza sinteza ARN-primer sau ARN-ul amorsa. monocatenele sunt mansonate de proteinele SSP. La eucariote. datorita complexitatii genomului (prin numar cromozomi si cantitate ADN) sunt mai multe situsuri de initiere la nivelul aceleiasi molecule ADN. Primaza este enzima care asigura sinteza ARN-primer. 75 .Proteina dnaA .4. r Laprocariote este un singur situs de initiere pentru replicarea ADN-j u l u i .dupa ce puntile dehidrogen au lost rupte si s-au scparat catenele polinucleotidice ale ADN-|ului. unde incepe sinteza catenei de „novo". .coparticipa la declansarea despiralizarii dublului helix. Sinteza ARN-primer se face prin activarea enzimei ARN-primaza. va construi viitoarea molecula ADN. b)Stabilizarea monocatenelor. Pentru inceperea si controlul replicarii moleculei ADN. Prin ruperea puntilor de hidrogen si separarea monocatenelor. avand o lungime de aproximativ 245 pb. a)Despiralizarea ADN-ului in curs de sinteza. [Reactiile initicrii si activarii situsului de origine „C" sunt amplificate de Iproteinele dnaB si de helicaza. Procesul incepe de kstusul de origine al replicarii.Etapele sintezei moleculei ADN. 7. c) Sinteza ARN-primer (amorsa).In replicarea ADN-ului sunt implicate proteine de tipul: . care. initiind si sinteza ARN-primer.Proteina SSP (Single Strand binding-protein) . . Zona este denumita situs „oriC".matrita.Proteina rep (helicaza) -deasemeni coparticipa la despiralizarea dublului helix.Proteina dnaB . formand complexul care declanseaza reactiile de despiralizare a ADN-ului.

La eucariote furca de replicare este bidirectionata.Initiata replicarea si ruperea puntilor de hidrogen. 21). in sensul ca ruperea puntilor de hidrogen. prin separarea monocatenelor complementare. progresiv. se formeaza „furca de replicare" (fig. . despiralizarea si separarea progresiva a catenelor complementare din ADN sunt directionate in ambele sensuri (sensuri opuse) ale moleculei in replicare.

21 Mecanismul si enzimele implicate in sinteza ADN la E.Fig.coli (furca de replicare) 76 .

.

Lo ging = lantul „intarziat". Cel care a descifrat mecanismul sintezei pe catena logging a catenei „de novo" a fosl Okazaki. finalizand progresiv molecula de ADN. al carui numar de nucleotide poate variaintre 1000 si 2000.Sinteza pe catena leading . Pe catena „matrita" din ADN cu esterificarea in sensul 3'-5'. Kornberg a observat ca pe catena matrita cu esterificarea 5' .d) Sinteza lantului pleading si logging4". ') Dupa initierea separarii catenelor „matrita" a ADN-ului in replicare. [sinteza este discontinua. Sinteza este fragmentara. Pe aceasta catena esterificarea si sinteza catenei „de novo" este discontinua : complexa si intarziata. . Deoarece sinteza catenei „de novo" se face sub actiunea enzimei ADNpolimeraza III numai in directia 5'-3'. ■cesul se demleaza astfel: ADN polimeraza III realizeaza esterificarea B' a unui fragment polinucleotidic. ele se vor cupla complementar cu nucleotidele prezcnte pe catena matrita. 77 . ATP. Sunt fragmented Okazaki. sinteza catenelor de „novo" complementare in raport cu catenele matrita este neuniforma (Kornberg.3'.Sinteza pe catena logging . Leading= lantul „conducator". sinteza catenei „de novo" urmeaza un flux continuu (leading). 1968). pe catena matrita esterificata 5' sinteza este complexa cu participarea unor factori si mecanisme particulare. Pe acest ARN-amorsa se asambleaza nucleotidele in directia 5'-3' 1 . . Este lantul Jogging" .intarziat sau discontinuu . Pentru esterificare si ■ca fragmentelor Okazaki este necesara prezenta ARN-amorsa (primer). cu sinteza g discontinua a ADN.in prezenta ARN-primer cuplat la furca de replicare. Pentru formarea catenei de nuovo.este lantul conducator. proteina SSP si giraza ncgativa (enzima care asigura supraspiralizarea unor nolecule). cu sinteza continua a ADN. coparticipa helicaze. 2 1 ) . ADN-polimcraza III incepe esterificarea si cuplarea in flux continuu a nucleotidelor pe matrita a carei esterificare este directionata in ordinea 5'-3'. Pe masura ce se esterifica nucleotidele pe catena de nuovo. El a demonstrat ca pe catena logging sinteza are loc pe fragmente polinucleotidice.Pe catena la care esterificarea este [directionata in ordinea 3'-5' sinteza este diferita fata de catena leading.

Este demonstrat ca prin avansarea separarii catenelor „matrita" cu formarea furcii de replicare. Dar furca de replicare prezinta pe un ram esterificarea in directia 5'-3' iar pe al doilea esterificarare in directia 3'-5'. . De retinut ca aceste molecule ARN-primer au dimensiuni foarte mici. Aceste fragmente monocatenare pot fi ulterior extinse in directie inversa fata de deschiderea furcii de replicare. Pe catena matrita „leaging" sinteza catenei „de novo" avanseaza in directia 5'-3'. continand circa 10 baze lungime. iar pe catena „logging" sinteza se extinde pe directia 3'-5'. .un capat al ARN-primer generat in duplexul ADN este implica! intr-un mecanism elementar de producere a unei incizii.4.Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor Structura antiparalela a catenelor din molecula ADN in curs de replicare „complica" mecanismul sintezei catenelor „de novo".ARN-ul preformat se cupleaza cu matrita ADN. primeaza proteina. Aceste fragmente (fragmentele Okazoki) pot fi marcate. Cum sinteza catenelor „de novo" necesita prezenta ARN-primer (amorsa). . analizate si urmarite in dinamica procesului de replicare si sinteza a ADN-ului.lantul polinucleotidic pleading" necesita prezenta unui singiu ARN-primer. acest ARNprimer urmeaza urmatoarele etape de formare si cuplare pe catena „matrita" a ADN-ului in replicare: . 78 . Este demonstrat ca fiecare fragment Okazoki incepe sinteza in prezenta unui ARN-primer.pe matrita ADN se sintetizeaza o secventa de ARN-primer.Numarul mare de molecule ARN-primer pentn. . Datorita diferentelor de sinteza intre catenele „leading" si Jogging" sunt consemnate urmatoarele particularitati: . catenele „de novo" se sintetizeaza pe ambele catene „matrita". ceea ce permite propriului capat.CB| formarea de fragmente scurte care sunt sintetizate (in prealabil) pe directia 5'-3'.2. 3'-OH sa fie folosit in sinteza ADN. Capatul 3'-OH al ARN-primer este elongat de o ADN-polimeraza.in reactia directa de identificare a unui nucleotid cu participarea ADN-polimerazei III. catena logging este determinat de numarul fragmentelor Okazoki ce se formeaza pentru sinteza ADN cu matrita esterificata in directia 3'-5'.lantul polinucleotidic clogging" solicita prezenta unui numar mare de molecule ARN-primer.7.

hibrizii ARN-ADN si ADN-ul ca matrita pentru ■carea ADN-ului din genomul celulelor. enzima determinata genetic de gena dnaG. 7.Etape in sinteza catenelor „de novo" in replicarea ADN In 1970 Temin si Baltimore au demonstrat transcrierea „inversa" ARN'->ADN in timplul replicarii si sintezei moleculei de ADN. Incuband acesti virusi in prezenta ■HP(d-nucleozid trifosfat) a ionilor de Mg2+ sau de Mn2' au obtinut un iimer ADN sensibil la hidroliza cu dezoxiribonucleaza.5. I Acest experiment elaborat de Temin si Baltimore a evidentiat ca . sinteza ADN-ului nu avea loc. loose si Kurtz in 83 (. 22. La om si murine ■area transcriptazei inverse s-a realizat atat din celule normale cat si din | cclulc canceroase. 79 . Autorii au Hat ca prin tratarea amestecului obtinut din respectiva hidroliza cu nbonucleaza. Bazandu-se pe aceste rezultate pnin si Baltimore au emis ipoteza ca ARN-ul viral este esential pentru ■Dlimerizarea si sinteza ADN-ului..Sinteza moleculei ARN-primer este catalizata de enzima ARNIpolimeraza. 23. Ei au Herimentat pe ribovirusul Rauscher pentru leucemia murina si pe )ribovfrusul sarcomului Raus.. [ Mecanismul de actiune a transcriptiei inverse este prezentat ftnatic in fig.ADX-polimeraza dirijata de ARN" sau „transcriptaza inversa" este enzima H foloseste ARN-ul.Recombinant DNA"). sobolani). schema elaborata de Watson. [ Enzima „transcriptaza inversa" a fost izolata din oncovirusuri din Alele umane si murine (precum soareci.

ADN giraza de reducere a spiralizarii ADN(despiralizarea) Helicaza de despiralizare a ADN Proteina SSB de conversie a singurei catene ADN Primozomul forma primara Holopolimeraza III Topoizomeraza de relaxare a tensiunil SSB Proteina deplasata de catena in crestere Catena intarziata ndepartarea primerulw si completarea spatiulii Polimeraza Catena Leading rapida (conducatoare) Ligaza Fig. 80 . 22 Factorii implicati in replicarea ADN-ului (proteinele implicate) dupa Adams si col. si reprodusa dupa Clark si Wall. 1992. 1992.

JJMecanismul transcriptiei inverse..'.ARN 5' 3" Termina te poliA (poliade ninicS) AAAA AAAA TTTT flevers transcriptase Primer oligotimidinic virala" i ADNc c—■ NaOH AAAAAA AA TTTT B u c I S "ac de par* e ADNc ' TTTT i ADN poiimeraza I £ \ i Nucleaza* SI /. cu implicarea ARN. ADNc rezultat prezinta terminal o bucla in „ac de par". Analizand etapele transcriptiei inverse in sinteza ADNc dublu catenar. 81 . se poate stabili urmatorul mecanism: terminatia poliadenilica din catena ARNm este hibridizata cu o catena scurta oligotimidinica. Secventa oligotimidinica serveste ca primer pentru actiunea revers-transcriptazei ce foloseste catena ARN ca „matrita" pentru sinteza catenei ADNc (ADNc= ADN complementar).primer.

proteinele SSB.extensia sa cu ADN-ul. care este un complex proteic format din: . 82 . n" si care recunosc loculde sinteza ARN-primer. care va prezenta forma unui „ac de par". Proprietatea revers transcriptazei (transcriptaza inversa) de a sintetiza ADN-ul cu ajutorul matritei de ARNm. . enzima denumita primaza care este codificata de gena DNA-G . n. Primozomul exercita rolul in sinteza ARN-primer implicat in procesele urmatoare: . . Sunt proteine care se asociaza cu primaza.c) prin degradarea ADNm cu NaOH. care mansoneaza catenele pentru a nu se recupla.ADN dependenta. Ipoteza lui Steele ar sustine rationamentul cu privire la mecanismul genetic de mostenire a caracterelor dobandite in cursul vietii individului. iar cu ajutorul reverstranscriptazei sa produca ADN-c. Se mai foloseste la sinteza ADN-c ca sonda moleculara. pot fi considerate urmatoarele etapizari: .ARN potimeraza .sinteza ARN-primer.proteinele i. pornind de la un ARN-mesager corespunzator („complementar" structurii unei gene). . Este segmentul unde se initiaza sinteza ADN-ului. este folosita la sintezele artificiale ale genelor.legarea (covalenta) fragmentelor Okazaki adiacente. nu mansoneaza ultimul segment al catenelor complementare. Acest ultim segment va fi recunoscut de primozom. . Desi ordinea etapelor nu este bine cunoscuta in totalitatea proceselor implicate. Steele (1979) sugereaza ca ARNm din mutatiile somatice poate fi grins'' (acrosat) de un virus si transferat in gonade. ARN-ul primer este sintetizat de un primozom.doua proteine codificate de genele DNA-B si DNA-C. bucla terminala a ADNc devine „primer" pentru enzima ADN-polimeraza I.pe masura ce helicazele actioneaza pentru ruperea puntilor de hidrogen si separearea monocatenelor complementare din structura ADNului in replicare. care poate fi integrat in genomul celulelor gametice. d) in prezenta nucleazei Si. bucla este clivata rezultand molecula de ADNc dublu catenara. n'.indepartarea ARN-primer si inlocuirea lui cu un fragment ADNcomplementarizat(ADNc) de ARN-ul primer.

iar „golul" lasat este completat de ADN-polimeraza I care prin activitatea exonucleazica.24). Fragmentul Okazaki a carei dimensiune ajunge la 1000-2000 b. ca prima etapa. Pentru a se cupla cu catena matrita logging se produce rotatia in ax longitudinal al fragmentului Okazaki. catalizata de ADN-polimeraza III. Acest proces se deruleaza pe catena leading. La om. in esterificarea 5'3' si formarea catenei „de novo". deoarece aceasta enzima este compusa din subunitati functionale. unde procesul este discontinuu. Zona cuprinsa intre punctul de initiere si fragmentele de ADN replicat este denumita replicon. dimensiunea repliconului flind determinata de Huberman si Riggs.Initierea sintezei ADN-ului in prezenta primozomului si a ARNprimer. In genomul mamiferelor (si la om) numarul unitatilor de replicare (a repliconilor) variaza intre 2000 si 3000. proteinele SSB sunt indepartate. Capatul 3'-OH al fragmentului ce se va asocia incontinuare este adiacent capatului fosfat 5'-OH al fragmentului anterior. inca din 1968. incepe la extremitatea 3'-OH libera a moleculei de ARN-primer. sinteza ADN-ului este intarziata. dupa sinteza sa realizeaza o rotatie de 180° in axul longitudinal al catenei matrita cu care se va cupla complementara. Initial fragmentul Okazaki sintetizat are directia de esterificare tot 5'-3'. Dupa rotatie directia de esterificare a fragmentului Okazaki devine 3'-5'. Legarea fragmentelor Okazaki este realizata de o enzima ADN-ligaza. va introduce un nou fragment Okazakic de ADN. lungimea repliconului variaza in limite foarte largi. nu in puncte specifice. In urma acestei cuplari catenele devin antiparalele cu formarea in final a moleculei ADN. ARN-primer este indepartat. Rolul invertazei este urmatorul: catena logging are directia de esterificare 5'-3'. Fiecare zona are importanta deoarece actioneaza ca initiator al replicarii (fig. Pe catena logging. 83 . La rotatia de 180° a fragmentului Okazaki este implicata o enzima-invertaza. Pe catena logging discontinua pe care. La mamifere situsurile de initiere a replicarii apar pe zone aleatorii. Aceste zone contin un niimar de secvente prezente in genom. Sensul esterificarii si de cuplare a nucleotidelor ce vor structura catena „de novo'Va fi 5'-3\ Pe masura ce se sintetizeaza catena „de novo" si cuplarea complementara cu catena matrita. In aceasta stare fragmentul Okazaki se va cupla complementar pe catena logging. Dupa sinteza si cuplarea fragmentului Okazaki cu catena matrita logging. care sunt codificate de gene diferite. se sintetizeaza fragmentele Okazaki. intre 100 si 300 kb. sunt implicate variante ale enzimei ADNpolimeraza III.

cS4 . Huberman si Riggs (1968) au observat ca rata replicarii este diferita la eucariote fata de procariote. care este complex si necesita mecanisme ample de activare si reglare a replicarii. Dupa initierea replicarii ADN-ului rata de alungire a catenelor „de novo" pare a fi constanta. Folosind tehnica autoradiografica de analiza a replicarii ADN-ului a observat ca furca de replicare la mamifere ar inainta cu 3kb/min. complexitatea zonelor de initiere a replicarii este consecinta naturala a genomului. ca derulare. 24 Replicarea bidirectionala in sinteza ADN. Se presupune ca activarea unei zone de origine si initiere a replicarii ADNului ar depinde de pozitia in structura tridimensionala si cuaternara a cromozomilor si mai putin de compozitia specifica in nucleotide a repliconului. Fiecare furca de replicare are o rata de 1600 pb (perechi baze) pe secunda. La om rata replicarii in celulele somatice este mult redusa valoric. Are un singur replicon cu doua furci de replicare care inainteaza in sensuri contrare pana cand se vor intalni. La Escherichia coli cromozomul prezinta o singura zona de initiere a replicarii. De exemplu la procariote. Spre deosebire de procariote. Se estimeaza ca ar fi de aproximativ 100-150 pb/sec pentru fiecare furca de replicare. pentru fiecare tip de celula din organism.originea replicarii _______i_______ Furca Xj j j j j j \ Furca 5'------------------► 3' 5'------------------>3' 3' 4--------------------5' 3'«- Crestere Crestere Fig. intregul ADN din unicul cromozom inelar se replica in 20 minute.

Ca urmare prin structure si componenta repetitiva si nerepetitiva este putin probabil existenta unui singur situs de initiere in replicarea ADN (Cairn). prezenta histonelor si arhitectura cuaternara a cromozomilor (nucleozomi. Luand in consideratie numarul perechilor de nucleotide si distanta intre punctele de initiere. un singur situs de initiere in replicarea ADN-ului. Daca am raporta procesul la eucariote fata de procariote. In genomul uman punctele de initiere s-ar gasi la 150-200 kb distanta intre ele. Se observa o replicare asincrona. solenoizi. . bucle. Asincroniile sunt legate de momentul activarii situsului de initiere si de elongatia repliconului.5 x 109 pb. La eucariote. solenoizii. eucariotele au in genomul celular o cantitate foarte mare de molecule ADN.(Eschericia coli).o alta problema este ca moleculele ADN-ului in dublu helix. care insumeaza in total un numar de aproximativ 3. cuplate cu histonele si prezentand si secvente repetitive. 85 . Procariotele au un singur replicon.probleme de ordin topografic determinate de structura cromatinei cromozomiale: nucleozomii. tipul si cantitatea de ADN (repetitiv si nonrepetitiv). Asa cum s-a mentionat. intr-un interval foarte scurt de timp. in stadiul interfazic S'. Asincronia replicarii ADN-ului se observa in stadiul interfazic „S". Huberman si Riggs au identificat formarea mai multor puncte de initiere in replicarea ADN-ului cromozomial. se aproximeaza un numar de aproxiativ 3000 situsuri de initiere.) la eucariote. 1962).Daca luam in consideratie numanil cromozomilor. genomul este lipsit de histone si tipuri diferite de ADN (Cairn. prin cantitatea si heterogenitatea ADN-ului. sunt consemnate deosebiri esentiale intre procariote si eucariote. ar trebui ca la eucariote timpul necesar pentru replicarea integrala a ADN-ului sa fie de peste 100 ori mai mare la om fata de procariote. puncte ce se gasesc la distante intre ele de 100-300 kb. In raport cu numarul punctelor de initiere putem aprecia numarul repliconilor / cromozom. La eucariote apar doua probleme fundamentale in replicarea ADN-ului genomic: . La om repliconii nu se replica sincron. Sunt elemente legate de arhitectura cromozomilor care pot „introduce" „superspire negative" in morfologia cromozomilor. replicarea intregului ADN genomic se face intr-un timp limitat. buclele. etc. trebuie sa se replice integral. Spre deosebire de procariote. arhitectura moleculelor ADN.

de cantitatea de ADN repetitiv per molecula si cromozom. Factorii populationali ce indue erori in structura ADN-ului genomic pot fi endogeni si/sau exogeni. mutatii). distructiv . frecventa. iar ca efecte secundare aparitia unor caractere noi. Acestea sunt: pierderea unei baze purinice sau pirimidinice. Se apreciaza ca frecventa erorilor punctiforme in structura ADN-ului. datorita interrelatiei cu factorii ambientali ai organismelor vii. de interferenta „agresiva" a unor factori exogeni sau endogeni (vezi cap. la peste 1000 de ori. Mai mult. de abundenta cuplurilor complementare G = C in structura repliconilor. cu fiecare generatie care succede frecventa ar fi in permanenta crestere valorica. prezent la procariote si/sau eucariote. In cazul cand ADN-ul n-ar avea capacitatea de autoreparare structurala. Dar ADN-ul genomic uman isi corecteaza propriile erori mutationale. manifestate ca boli genetice.intracelulari.Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman ADN-ul din componenta genomului celular. Daca s-ar mentine erorile induse in structura si functiile ADN-ului.Asincronia in activitatea repliconilor este determinata si de forma de condensare a fibrilei de ADN. ar fi de 10~6 la nivelul intregii populatii umane. Dar ADN-ul genomic dispune de mecanisme si procese prin care sa-si corecteze erorile din structura proprie. Aceste distructii mutationale in structura ADN-ului genomic au ca efecte directe modificarea mesajelor genetice inscrise. ar fi alarmant de ridicata. poate fi influentat. care la om se manifesta ca sindroame severe pe fond genetic. incidenta bolilor pe fond genetic.6. a) Factorii endogeni . 86 . atunci valoarea mutatiilor punctiforme ar creste de la 10"6. ceea ce explica incidenta scazuta a mutatiilor genice la nivel populational. urmarea hidrolizei legaturilor glicozidice. La nivel intracelular pot avea loc o serie de procese care favorizeaza producerea leziunilor in structura ADN-ului genomic. cat se considera mutatiile spontane in populatiile umane. 7.

trans form area adeninei in hipoxantina. ultraviolete). ADN-polimerazele . Catalogul acestor factori mutageni este impresionant valoric si mult diversificat (vezi cap. mutatii). excizie indusa de ADNglicozidaze .Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN In prezent s-a demonstrat ca in genomul celular au loc procese reparatorii. sau prin incorporarea eronata a bazelor in structura ADN-ului genomic. b) Factorii exogeni ce produc leziuni in ADN. factori chimici. prin procese de metilare a bazelor azotate cu modificarea complementaritatii. Prin iradierea cu UV unele endonucleaze excizeaza dimerii pirimidinici care se formeaza pe cateneie ADN-ului. 87 . a) Complexe enzimatice ce intervin in repararea erorilor ADN. Unele endonucleaze isi intensifica activitatea de reparare dupa iradierea genomului cu UV (ultraviolete). 7. care modiflca raportul de complementaritate. cu actiune distructiva a structurii si functiei ADN-ului sunt: factori fizici (radiatii ionizante.6. Endonucleazele Actioneaza asupra situsurilor apurinice/apirimidinice dupa excizia bazelor.Sunt implicate catalitic in repararea exciziilor din cateneie ADN-ului care prezinta terminatii 3'-OH.1. factori medicamentosa factori biologici. In procesele de reparare si realizarea integritatii ADN-ului celular sunt implicate complexe enzimatice in mecanismele desfasurate in genomul eucariotelor. potentiali mutageni. Acest grup de endonucleaze este denumit UV-endonucleaze. Factorii exogeni. In urma dezaminarii adeninei. care asigura integritatea structurala si functia ADN-ului. radicalii de oxigen rezultati in concentratii crescute pot interfera distructiv (mutagen) ADN-ul. hipozantina ce rezulta va complementariza cu guanina.

numar mare molecule ADN. Stoikheion = element + metron = masura). dar in I procente foarte mici. greselile de necomplementaritate intre nucleotidele de pe catena „matrita" si cele esterificate pe catena „de novo" se pot produce in raport de 1/10000. datorita cuplarii gresite (eronate) intre purine si I pirimidine. inducand suprimare de nucleotide. cupluri I nucleotidice false (necomplementare).ADN-ligazele . este posibila fisura pe una sau ambele monocatene. la care mecanismele de corectare a erorilor din ADN-ul genomic sunt bine studiate. datorita complexitatii genomului (numar mare de cromozomi. cand asupra nucleului. Se pot forma „dimerii". Erorile pot rezulta prin cuplarea incorecta intre purine/pirimidine. b) Mecanismele de reparare a erorilor din ADN la eucariote Spre deosebire de procariote. formele tautomere ale bazelor azotate. sau ionizarea lor. conform reactiilor | stoichiometrice . Sunt cercetatori care mentioneaza ca sunt posibile erori. 5 Stoichiometria (gr.Sunt enzime care cupleaza doua catene din structura moleculei ADN prin formarea de legaturi difosforice intre hidroxilii3'-OHsi5'-OH. substitutie sau insertie de baze in catena matrita sau in cea „de novo". 88 . Dupa Covic si Stefanescu (2004). la eucariote. etc. actioneaza factori potential mutageni. Erorile se produc in urmatoarele situatii: cand incepe despiralizarea si separarea catenelor.care pot sectiona una sau ambele catene ale ADN-ului unde s-au produs erori in molecula. In timpul replicarii semiconservative cuplarea complementara intre nucleotide nu este „respectata" datorita interferentei distructive a unor factori ambientali „agresivi". nerespectarea principiului complementaritatii intre purine si I pirimidine (normal A-T si G-C) a nucleotidelor care se esterifica pe catena I „de novo" in raport cu catena „matrita". Topoizomerazele I si II .) mecanismele nu sunt complet elucidate si cunoscute. Chimia fizica ce studiaza raporturile cantitative intre elemente in combinatii sau in reactii chimice. modifica I raportul de complementaritate cu formarea de dimeri si erori in structura I ADN. ADN in replicare.

25 si fig. repararea prin excizie. Restitutia moleculei ADN lezata poate fi: completa. Capacitatea de autocorectie a ADN-polimerazelor care asigura I complementaritatea corecta intre cuplurile nucleotidice in timpul sintezei fc)N- ului. prezinta maladia cunoscuta sub denumirea „Xerodermie pigmentara". I repararea postreplicare. Prin lipsa capacitatii de reparare a „leziunilor" apar „disfunctii" severe in organism.Cand ADN -polimerazele nu catalizeaza incorporarea gresita intre bazele azotate pe | catena nou sintetizata. Aceste proteine pot recunoaste erorile de imperechere. iar pe cale enzimatica pot fi corectate (fig. restitutie partiala a moleculei. molecula ADN necorectata va fi prezenta in genom ca molecula mutanta. iar cuplul MSH2 / MSH3 are capacitatea de a identifica insertiile si deletiile punctiforme ce survin in structura ADN. Ca mecanisme la eucariote mai consemnam: Mecanismul BER (Base Excision Repair) . 2000). sau repararea prin alchilare sub actiunea metil transferazei (Anca-Michaela Israil. De exemplu. MSH3 si GTBP. 4 Rata de corectare a erorilor in timpul replicarii ADN-ului este de 110' -lO"6 prin mecanismul BER si de peste 1000 de ori prin capacitatea ADN-polimerazelor de autocorectare a erorilor din ADN (Covic si Stefanescu.26). producand distorsiuni in dublul helix al ADN. Repararea poate fi realizata prin mecanisme enzimatice implicate in I urmatoarele procese: fotoreactivarea enzimatica. 89 . reparatie nerezolvata. 2004).In genomul celulelor eucariote (sau procariote) sunt sisteme care I identifica eroarea lezionala sau insertionala din ADN. indivizii care prin mutatie isi pierd capacitatea de reparare a ADN-ului la actiunea UV. La om sunt identifiacate complexe genice care codifica sinteza proteinelor MSH2. fiind identica cu structura initiala a moleculei ADN.

i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ] i i i i i i i i i i ii II i i i■• i i i i i i i i i • **> i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i /s y i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i i ii i i i i i ii i i i i i ii Fig.v.u. 2formarea dimer-timinei. 90 . 3ruperea catenei de catre ADN .25 Schema generala de reparare a ADN: 1 leziunea produsa de UV. 6cuplarea si completarea sectiunii lezate si refacerea ADN-ului. de ADN-polimeraze si I ADN-ligaze.endonucleaze si ADN-glicozidaze. 4incepe corectarea leziunii catenei „de novo". 5excizia completa a regiunii lezate de UV de catre topoizomerazele I I sill.

-**"!"'■ I T G ' A C 1T C 1| T G 1C 1 1A 11 | 1 | G C | | C G A 11 A G 11 "f A G C T A I A A c c G G T C G 1 1iradiere UV 1 1 A T A T dimer timinic G C C G A C G G C C G fotoliaza' (pozitionare) absorb tie onerqie UV ' I Id) T # T I * T C A G T J___I_ _I___I_ _L _ _ eliberarea enzimei G C T A C A T G T A 1 G A C C G C G C G A T 26 Etape in repararea erorilor moleculei de ADN 91 .

cromozomii sunt elemente cu aspect filamentos de natura nucleo-proteica. ca in mitoza sa prezinte aspectul filamentos hipercondensati. Cromozomii sunt elemente dinamice si constante. si unele procariote. forma. precum si studiul lor la microscopul electronic. a caror functie si activitate genetica sunt esentiale pentru viata celulei. Individualizarea si analiza cromozomilor este posibila in fazele ciclului mitotic sau meiotic.CAPITOLUL III ANATOMIA GENOMULUI UMAN CROMOZOMII La organismele eucariote si om. Cromozomii se gasesc la toate organismele eucariote. Prin definitie. 92 . pentru viata organismului. talia sunt trasaturi caracteristice fiecarei specii. cea mai mare cantitate de ADN este localizata in nucleu in formatiuni pe care Weldever (1883) le-a denumit cromozomi. cromozomii sunt condensati formand asa numita cromatina nucleara. in special in metafaza mitotitca. In interfaza ciclului celular la eucariote. la care numarul. prezenti permanent in nucleul celulei.

datorita dezvoltarii tehnicilor si metodelor cu aplicabilitate de studiu in genetica umana (in mod deosebit) a inceput cercetarea diversificata si aprofundata asupra genomului uman. Dar. au fost publicate in anul 2000. genetica era abordata conceptual. cercetatorul Hsu (1956).1.etapa socului hipotonic . Rezultatele lor sunt deosebit de valoroase pentru fundamentarea stiintifica a geneticii.materni si paterni (Ford si Hamerton 1956).1970 s-a studiat morfologia cromozomilor. legi care au caracter universal in lumea vie a organismelor cu reproducere sexuata. prezenta unui cromozom acrocentric 21. sa stabileasca numarul corect de cromozomi in celulele somatice la om. fiind consemnate si unele cercetari experimentale de certa valoare stiintifica cum sunt experientele lui Gr. primele rezultate obtinute de geneticieni. introducand socul hipotonic asupra celulelor mitotice. originea cromozomilor .XX + 21 sau 47. in plus (cariotipul: 47. Gauthie si Turpin au stabilit ca etiologie a sindromului Down. 93 . iar Th. Mendel (1865) facute pe Pissum sativum (mazare). De exemplu intre 1956 . Morgan (1903-1911) pe Drosophila melanogaster (musculita de otet). Cu ajutorul acestei metode s-a efectuat studiul analitic al cromozomilor umani la subiectii normali sau cu diverse sindroame genetice. De exemplu Mendel a formulat legile segregarii si transmiterii caracterlor ereditare.etapa trizomiilor . Aceasta descoperite a fost considerata atat de importanta incat atomistul Hanschka (1961) a declarat „Homo sapiens a cunoscut nucleul atomic inainte de a cunoaste numarul cromozomilor din celulele propriului corp". iar Morgan a elaborat teoria cromozomiala a ereditatii. iar in 1959 Legeune. Pana in 1956. a reusit pentru prima data.etapa bandarii cromozomilor Totusi o etapa istorica in studiul aparatului genetic la om este „Proiectul Genomului Uman" care. De exemplu.XY + 21). Etape in analiza genomului uman Geneticianul francez Dutrillaux (1976) considera parcurgerea a trei etape principale in analiza si studiul genomului uman si anume: .

A urmat apoi identificarea modificarii numarului de cromozomi. 2. H. superfemele.. precum si eventualele modificari. in structura cromatidelor cromozomale. Etapa trizomiilor. care. Klinefelter. De exemplu.■ Prin bandarea cromozomilor se identifica omologia corecta a cromozomilor.Winkler introduce notiunea de „genom". In prezent. considera ca celula somatica la om ar avea intre 16 si 36 cromozomi. genomul este setul haploid de cromozomi din celula gametica.. cu microscopul optic si metoda Hsu nu puteau fi identificate. ca etiologie genetica in sindroamele: Turner. 94 . O data memorabila este anul 1970 cand incepe o noua etapa in analiza si studiul genomului uman. Eduards. Studiile citogenetice comparate la diverse specii eucariote au evidentiat variatii numerice in limite foarte largi (Tabel III). In 1920. Aceste studii deschid noi orizonturi de analiza teoretice dar mai ales cu aplicabilitate in patologia umana. considerand cromozomii segmente colorabile ale nucleului.crornatina''. Dupa el. Dupa ce Waldeyer introduce notiunea „cromozom" a urmat incercari nereusite de a stabili numarul cromozomilor la om. prin genom se considera setul complet de gene particulare fiecarei specii. XX). X) in celula somatica iar femeia 48 cromozomi (48. iar Winiwater (1912) lanseaza ipoteza ca barbatii ar avea 47 cromozomi (47. Incepand din anul 1980 pana in prezent analiza cromozomilor umani se extinde asupra infrastructurii si secventializarii nucelotidelor din genomul uman. Anul 1956 este important deoarece s-a stabilit numarul corect al cromozomilor in celula somatica: 2n = 46 cromozomi. Numarul cromozomilor la om Primele enuntari legate de genomul uman apartin lui Fleming (1882) care introduce notiunea de . Patau. Este etapa „bandarii cromozomilor. etc. Este etapa „Proiectul Genomului Uman". Hansemann (1897).

fiecare cromozom este dublu reprezentat. In consecinta numarul cromozomilor nu este criteriu taxonomic sa stabilim evolutia si pozitia filogenetica a speciilor. aceeasi morfologie si aceeasi valoare genetica. 42 ^ 48 60 78 V 38 ^ 64 V 40 V 42 V 104 \/ 8 v 12 2 V Din exemplele din tabel observam ca numarul cromozomilor in celulele somatice nu respecta gradul evolutiei bio-genetice si complexitatea structurala si functionala a speciilor. Omul este specie somatica diploida. notata cu „2n". el poate fi numit si garnitura zigotica. rezultand zigotul. in timp ce omul are 46. adus de spermatozoid. al doilea patern. diferite prin numarul de cromozomi: celulele sexuale (gametii) au un set simplu de cromozomi . Numarul cromozomilor din setul haploid gametic este de 23 (n .Tabel III. Numarul cromozomilor la unele specii de eucariote Specia Homo sapiens (om) Macaca mulata (maimuta Rhesus) Pan troglodytes (cimpanzeu) Bos taurus (bovine) Canis familiaris (cainele) Felis domestica (pisica) Eqvus cabalus (cal) Mus musculus (soarece) Raltus norvegiens (sobolan) Cyprinus carpio (crap) Drosophila melanogaster Musca domestica Ascaris megalocaphala univaleus Numar diploid de 46 V . celulele somatice cu numar dublu de cromozomi. unul de origine materna. garnitura diploida.denumit set haploid sau garnitura gametica. Cum numarul diploid se realizeaza in procesul de fecundatie. cu gameti haploizi6.23). De exemplu la vertebtrate sunt specii „inferioare filogenetic" cum este Cyprinus carpio cu 104 cromozomi. notat cu „n". deoarece au aceeasi dimensiune. Speciile cu reproducere sexuata poseda doua tipuri de celule. adus de ovul. In nucleul celulei somatice diploide. Ei alcatuiesc perechea de cromozomi omologi. Celula Scurtarea fazei haploide in favoarea celei diploide este caracteristica organismelor eucariote superioare 95 .

27). respectiv 23 perechi de cromozomi. gasim un tip de celule care difera de celulele somatice. De exemplu.somatica diploida contine 46 cromozomi (2n = 46). in celula somatica diploida sunt 44 autozomi. Prin fuzionarea a doua celule haploide gametice se obtine zigotul. Sunt celulele sexuale (gametii) la care numarul cromozomilor este redus la jumatate. la barbat un X si un Y (XY). in spermatogeneza se vor repartiza cromozomul X intr-un garnet. La barbat. dispusi in 22 perechi de cromozomi omologi. La om celulele sexuale au 23 de cromozomi: 22 autozomi si un cromozom sexual. X sau Y. iar Y in altul. inseamna ca ea va elabora acelasi tip de ovula. care. prin numarul cromozomilor. fata de celulele somatice. Heterocromozomii sunt numiti si cromozomi sexuali deoarece determina sexul genetic al individului. 96 . La om. prezentand aceeasi formula cromozomiala . Dar in celula somatica exista si doi cromozomi sexuali. raportati la cele doua sexe nu prezinta omologie morfo-structurala si functionala. dupa pubertatea ontogenetica. care. Cum la femeie intre ovulele ce pot fi elaborate prin ovogeneza nu exista diferente genetice. La om. ontogenetic este parcursa alternanta intre celulele somatice diploide ca numar de cromozomi (diplofaza) si celulele gametice haploide (haplofaza) (fig. ca la toate speciile cu reproducere sexuala. Deci femeia este homogametica. Ca urmare. specie cu reproducere sexuata. Dupa functia genetica in celule exista doua grupe de cromozomi: autozomi (somatici) si heterocromozomi sau gonozomi. Deaceea barbatul este considerat heterogametic. barbatul elaboreaza doua tipuri de gameti care se deosebesc prin tipul de cromozom sexual prezent. celula diploida din care se va dezvolta viitorul organism uman. in functie de sex poate fi X sau Y. si anume: la femeie avem doi cromozomi X (XX). dataorita neomologiei cromozomilor sexuali (XY). respectiv suma a doua seturi haploide.23 X. doi cate doi.

Aneuploidia apare foarte rar la subiectii normali fiziologic.«" 6. anatomia si functia orgnanismului. Brown (1966) a constatat la unele persoane normale. dar inaintate in varsta.XX Ovul fecundat (zigot) (2N) ▲ Spermatozoid (N) Ovul (N) •-• ® Diplofaz a I •^ Ovogonie Spermatogonie •""• ^ f(2N) (2N Haplofaza Fig.haplofaza Sunt cazuri cand starea fiziologica a organismului sau influenta unor factori agresivi externi. cu 45 cromozomi (monozomie) la unele femei care au depasit varsta de 60 ani. existenta unor celule la care lipseste un cromozom. Cromozomul 97 . pot influenta ciclul celular (meioza sau mitoza). 27 Alternanta genomului la om: diplofaza . Sunt deviatii de la numarul cromozomilor in celula somatica sau gametica. De exemplu C. In cazul cand in organism exista o populatie celulara aneuploida. numeric crescuta. modificand numarul cromozomilor. a caror etiologie clinica se incadreaza in grupul „sindroamelor genetice".XY^-^ 46. El a gasit un procent de aproximativ 7% limfocite. se indue dereglari in morfologia. Prin aceste modificari apar celule aneuploide (vezi mutatiile).

la eucariotele inferioare genomul poate avea o lungime de aproximativ 10 Mb. (2001). Deasemenea apar diferente de dimensiune si lungime a genomului intre procariote si eucariote.1 4. Deci aneuploidie prin pierderea unui cromozom. (1997) Cole si col. absent fiind probabil cromozomul Y.64 4. (2000) CESC(1998) Goffean si col. Dimensiunea genomului uman Desi structura fizica a nuceleelor celulelor la eucariote este similara pentru toate speciile. HGSC (2001) -//Adams si col. (1998) Tettelin si col. (1996) Blattnersicol. De exemplu. de dimensiune a genomului.absent probabil.16 16000 120000 Autorii Homo sapiens Mus musculus (soarece) Drosophila melanogaster Nematode Saccharomyces cerevisiae Escherichia coli K12 Mycobacterium tuberculosis Streptococcus pneumoniae Triticum aestivum Fritillaria assyriaca Venter si col. sunt consemnate diferente de lungime.41 2. La barbatii peste 60 de ani. Unii geneticieni considera ca lungimea genomului este concordanta cu complexitatea structurala a speciilor analizate (tabel IV) . Tabel IV Exemple de dimensiune a genomului la diverse specii de organisme (publicate si analizate in cadrul proiectului de secventializare) Specia Lungimea genomului in Mb 3200 3300 180 97 12. (2001) -//-//- Lungimea genomului este in concordanta cu complexitatea structurala o organismelor (vezi tabelul). unii aveau in sangele periferic 1-2% limfocite cu 45 cromozomi. 3. in timp ce la eucariotele superioare lungimea genomului depaseste 100 000 Mb . Astfel la ciuperci dimensiunea 98 . fund cromozomul X.

In raport cu factorii implicati. In aceste conditii putem admite ca la eucariote putem face o clasificare a cromozomilor dupa dimensiune (talie.cromozomi mici. Marea variatie a dimensiunii genomului la eucariotele superioare. De exemplu la eucariote putem observa urmatoarele dimensiune ale cromozomilor: . Ca urmare in functie de cantitatea ADN prezenta in fiecare cromozom din totalul genomului nuclear. Legat de paradoxul valorii C. intalniti la vertebratele superioare si om. fata de cateva zeci de mii de copii pentru ADN cu secvente „unice". distantate de secventele repetitive din genom.40 000 gene informational active. s-a crezut mult timp ca exista o corelatie intre complexitatea structural-morfologica si functionala a organismelor si dimensiunea genomului nuclear la eucariote. intalniti la unele nevertebrati inferioare.cromozomi mari. grosime) in raport cu genomul diferitelor specii eucariote. Iar la unele I specii de plante dimensiunea genomului este impresionanta de 16 000 si chiar 120 000 (la exemplele din tabel). care la om este de aproximativ 30 000 . 99 .genomului este foarte redusa (12. prezenti in glandele salivare la diptere (insecte). cromozomii pot avea dimensiuni variabile. o gasim repartizata pe „segmente" moleculare in cromozomi. Dimensiunile foarte crescute la vertebratele superioare sunt legate de numarul genelor din genom. in raport cu existentul in genomul eucariotelor superioare I (vertebrate) explicatia ar fi urmatoarea : la eucariotele inferioare genele I functionale sunt mai grupate si au mai putin ADN repetitiv in timp ce la vertebratele superioare este o accentuata dispersare a genelor functionale in genom. Deasemenea dimensiunea cromozomilor este conditionata si de prezenta (variabila cantitativ) moleculelor de ADN. repetitiv si nerepetitiv. Dar moleculele ADN sunt in strctura si functia cromozomilor. lungimea si grosimea cromozomilor variaza in limite foarte largi. Daca la eucariotele inferioare este o cantitate foarte mica de ADN in I genomul nuclear. . precum si in raport de functia exercitata de celula in organism. la reptile. . la pasari. In Iconsecinta lungimea totala a genomului nuclear.cromozomi uriasi sau politeni. este legata si de numarul secventelor repetitive care variaza de la 106 pentru ADN inalt repetitiv pana la 103-10 pentru ADN-ul moderat repetitiv.1 Mb) in timp ce la vertebratele superioare poate ajunge pana la 3200 Mb (la om) si 3300 Mb (la soarece).

progresiv. Prin aceste procese. In ciclul mitotic incepe spiralizarea si hipercontractia (hipercondensarea) fibrilei de ADN din cromozomi (hiper .2 /x . unele noxe chimice sau agenti fizici.5 10 /I. Dar lungimea si grosimea cromozomilor.polisolenoidica. in raport cu extensia posibila a fibrilei.De exemplu. forma si condensarea fibrilei de nuceloproteina). Prin procesele de hiper-spiralizare si condensare (contractia cromatidelor) cromozomii se vor scurta considerabil ca talie. cromozomii se scurteaza si se ingroasa 100 . Talia sau lungimea cromozomilor poate fi apreciata cu ajutorul urmatoarei relatii: L= P + q Y.hiper -spiralizarea . Se apreciaza ca prin hiperspiralizare si condensarea fibrilei de ADN. cromozomii dispusi in tandem (sinapsis) sunt sub forma de filamente foarte fine si lungi (grosimea putand varia intre 35-100 A) formand cromatina nucleara. la om lungimea (talia) cromozomilor variaza intre 1. E = este suma lungimii a 22 autozomi + cromozomi sexual X (lungimea cromozomilor dintr-un set haploid).22A + X L = lungimea relativa a cromozomului. a polibuclei. De exemplu. in ciclul mitotic ei se individualizeaza si sunt usor de analizat. De exemplu. filamentul de ADN se hiperspiralizeaza si condenseaza (contractia fibrilei). Daca in interfaza ciclului celular. daca ciclul mitotic se deruleaza la temperatura ridicata sau in prezenta colchicinei. pot fi modificate ireversibil atunci cand asupra celulei actioneaza unele medicamente (ex. q este bratul lung al cromozomului). Dar lungimea si grosimea cromozomilor variaza si in raport cu fazele ciclului celular.2 . iar diametrul (grosimea) intre 0. talia cromozomilor s-ar reduce (aproximativ) de 20 ori. Onuki (1968) si Ruzicka (1973) analizand cromozomii la microscopul electronic au observat ca intr-o faza amitotica. Aceste procese observate sunt maxime in metafaza mitotica. urmata de reducerea taliei cromozomilor. citostatice ). grosimea creste. p+q = lungimea totala a cromozomului ( p este bratul scurt.

datorita procesului de hiperspiralizare si condensare in aceasta faza. se pot observa unele particularitati legate de morfologia cromozomilor. Morfologia cromozomilor Prin analiza cromozomilor in metafaza ciclului mitotic la microscopul optic.28) 101 . Elementele legate de morfologia cromozomilor sunt urmatoarele (fig. In schimb prezenta unor compusi alchilanti indue o ireversibila despiralizare si decontractare a cromozomilor. 4.considerabil.

Cromatidele (fig.28 Morfologia generala a cromozomilor a).s. q Fig.s.28) .c. cm c.

102 .Intr-un ciclu celular cromozomii parcurg doua etape distincte morfologic: etapa de cromozom monocromatidic si cea de cromozom dicromatidic. Etapa de cromozom monocromatidic o parcurge anafaza si telofaza ciclului mitotic precum si in stadiul Gi interfazic.

sau in anafaza meiozei secundare.Stadiul de cromozom dicromatidic il gasim in stadiul G2. La sfarsitul metafazei are loc clivajul ecuational la nivelul centromerului avand ca rezultat separarea celor doua cromatide. fibrilele rezultate se vor separa. Progresiv. In anafaza. Prin aceasta repartitie a cromatidelor surori la cei doi poli ai celulei in diviziune (a cromozomilor monocromatidici) se asigura repartitia „identica" a materialului genetic in celulele fiice rezultate. In stadiul S are loc replicarea semiconservativa a fibrilei de ADN din cromozomul monocromatidic.Etapa de cromozomi dicromatidici .Gj_______SjJ»_______. fiecare cromatida separata prin clivajul centromerului (cromatidele dupa separare devin cromozomi monocromatidici) se va deplasa spre unul din polii celulei in mitoza.29) pentru urmatorul ciclu celular. O referire speciala este pentru stadiul S-interfazic. in punctul numit centromer. 103 . Cele doua cromatide se mentin cuplate pana la sfarsitul metafazei. interfazic. . rezultand doua cromatide identice sau surori. Din momentul separarii fiecare cromatida devine cromozom monocromatidic (fig. PROFAZA METAFAZA ANAFAZA_______TELOFAZ. precum si in profaza si metafaza mitotica. pe masura ce fibrila de ADN se replica semiconservativ.A INTERFAZA MITOZA INTERFAZA Fig. Prin replicare se dubleaza cantitatea de ADN.29 Alternanta mono .si dicromatidica a cromozomilor intr-un ciclu celular.

formatiuni care se dispun simetric axului longitudinal al cromozomilor. centromerul apare ca o conexiune punctiforma. asociinduse cu proteinele centromerice (ex: CENP-A. Centromerul este o particularitate morfologica constant prezenta la nivelul fiecarui cromozom. Initial ei au confirmat ca la nivelul centromerului apar doua formatiuni cu aspect granular pe care le-au denumit cu kinetocor. examinand kinetocorii la microscopul electronic. este alcatuit din trei domenii: domeniul central. mentinandu-si pozitia la nivelul cromatidelor. cu ajutorul carora se cupleaza de fusul mitotic. E. observa ca au structura trilaminata si anume: stratul extern dens a carei coroana este vizibila numai cand kinetocorul nu este atasat de microtubuli. CENP-I) este implicat in organizarea centromerului (proteinele centromerice identificate sunt: CENP-A. la cromozomii umani ca la toate eucariotele superioare. ADN-ul alfa satelit. asociat cu proteina CENP-A(proteina omoloaga histonei H3) se replica la mijlocul stadiului S interfazic. In 1999 Van Hooser si col..Centromerul . Bogat in heterocromatina. Ross (1977) si Clophan (1978) au stabilit ca centromerul cromozomilor are o structura complexa. prezinta un accentuat polimorfism. numit si constrictie primara este zona unde cele doua cromatide surori. i s-a atribuit si denumirea de constrictie primara. Aceasta asociere este prima etapa in determinarea morfologica a centromerului. Imaginea electronomicroscopica arata ca centromerul. CENP-C. domeniul de imperechere si kinetocorul. G. 104 . deoarece cromatidele in acea zona de cuplare au o grosime foarte mica. centromerul este un complex de proteine si ADN repetitiv. Polimorfismul centromerului poate fi observat prin variatiile cantitative ale heterocromatinei centromerice constitutive. raman unite pana la sfarsitul metafazei mitotice si in metafaza secundara meiotica. La cromozomii umani. D.b). B. datorita variatiei numarului de cupluri nucleotidice in secventele repetitive (variaza intre 5 pana la 171 pb). H si I). ca in telofaza sa aiba parte o dezansamblare. neinformational si netranscriptibil. ADN centromeric. Datorita acestui aspect. domenii care au fost descrise de Politi si colaboratorii (2002). Miezul centromerului format din ADN alfa satelit. Formandu-se la sfarsitul profazei sunt activi in metafaza si anafaza. rezultate prin replicare semiconservativa. C. Kinetocorii sunt domenii distincte si tranzitorii din structura centromerului.ultrastrucutra Centromerul. F.

iar bratele sunt inegale ca lungime. care se continua cu heterocromatina comisurala. cromozomi acrocentrici. cromozomi submetacentrici. 2. de a nu incepe anafaza pana cand toti cromozomii sunt toti atasati fusului de diviziune.stratul intermedial" luminos ingust si clar. care separa stratul extern de stratul intern. genereaza forte pentru deplarasarea cromozomilor deveniti prin clivaj monocromatidici. Conventional. care pot fi egale sau inegale ca lungime. iar bratui „q" lung (aproximativ 7-8/10 din lungimea cromozomului). In stratul extern sunt incluse proteinele motorii CENP-E precum si proteinele punctului de control al fusului mitotic de tipul Madl. Au centromerul pozitionat spre extremitatea cromatidelor. iar bratele „p" si „q" aproape egale (p ~ q ). cromatidele sunt subdivizate in doua brate. Sunt cromozomii care au bratui „p" foarte scurt (de aproximativ 2-3/10 din lungimea cromozomului). numit si brat proximal se noteaza cu „p" si bratui lung sau distal notat cu „q".e. Pentru a stabili corect pozitia centromerului si diferenta de lungime intre bratele „p" si „q". iar bratui „q" 2/3. cromozomi metacentrici. stratul intern dens. Kinetocorii indeplinesc trei functii: se ataseaza de captetele microtubulilor fusului de diviziune. Prin pozitia centromerului in cromozom. bratui scurt. 3 etc. se folosesc urmatorii indici de calcul si exprimare: indicele centromeric (i.30).) =----------= lugimea bratului scurt x 100 / p+q lungimea totala a cromozomului. diferenta de lungime intre brate (d) = q-p raportul intre brate (r) = —. prin care cromatidele sunt cuplate pana la clivajul ecuational al cromozomilor. P Vezi tabelele V si VI. Prin pozitia centromerelor si diferentelor de lungime intre brate. care au centromerul in pozitie centrala. in genomul uman se identifica trei tipuri morfologice de cromozomi: (fig. La cromozomii 105 . Bubl. De exemplu bratui „p" reprezinta ca lungime aproximativ 1/3 din lungimea totala a cromozomului.

e. Prin pozitia constanta 106 . 9 si 16) pozitia constrictiei secundare este constatnta in generatiile celulare care succed. 46-49 26-45 17-30 b) .X D 13-15 19-20 E 17-18 G21 -22.4-5 -II16 F C6-12.) la tipul morfologic de cromozomi.Y Tabel VI.3 E B 2. Deoarece este o pozitie aleatorie. Valoarea indicelui centromeric ( i.e. au fost numite constrictii secundare.Constrictiile secundare Sunt cromozomi care au constrictii si in alte zone ale bratelor cromatidice. considera ca centromerul este in pozitie aproape METACENTRIC SUBMETACENTRIC ACROCENTRIC SATEUT PUNTE CROMATICA CENTROMER 18 17 21 22 Fig. 30 Tipuri morfologice de cromozomi umani Tabel V. nu toti cromozomii le prezinta si nu intotdeauna sunt observabile. Lungimea cromozomil or Mari Mijlocii Mici Pozitia centromerului Metacentrici Submetacentri Acrocentric! A1. Tipul de Metacentric Submetacentric Acrocentric Valoarea I.acrocentric! putem terminala. Clasificarea tipurilor de cromozomi dupa lungime si pozitia centromerelor. La unii cromozomi (1.

in apropierea centromerului. In 1972. o extensie spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" la la cromozomul 9. precum si pe bratele "p" la cromozomii acrocentrici. 9 si 16. De exemplu. Daca pozitia constrictiei secundare poate fi constanta pentru unii cromozomi. ar fi implicat in gradul de nespiralizare a fibrilei de nucleoproteina in zona constrictiilor (nespiralizare prin lipsa calciului). cultivand celulele timp de sase ore pe un mediu de cultura lipsit de calciu.constrictia secundara este o particularitate morfologica de a indentifica un cromozom. unde este ADN repetitiv. cu valoare antropologica. 107 . Lubb si Ruddle (1971) au identificat o constrictie secundara pe bratul "p" la cromozomul 9 uman. constrictia secundara de pe bratul "q" al cromozomului 1 a servit ca marker pentru a stabili locusul genei pentru sistemul eritrocitar genetic Duffy. constrictiile secundare pot fi identificate si cu ajutorul microscopului optic la cromozomii 1. Mai tarziu Dutrillaux (1971) a consemnat ca gradul de extindere spatiala a constrictiei secundare pe bratul "q" al cromozomului 9 variaza in limite foarte largi: de la 1 la 5 unitati. condus de profesorul Chita a constatat la pacientii cu handicap psihoneurologic (deficienta mentala). se pare ca ionul calciu. El a stabilit ca aceste variatii dimensionale sunt caracteristici individuale. precum si omologul sau. Conform observatiei facute de ei. iar colectivul de geneticieni de la facultatea de Medicina din Craiova. 0 observatie interesanta a fost facuta de Sasaki si Makino (1963) care. dar si ca marker pentru cartografierea cromozomilor. Ca zone de decondensare a fibrilei de nucleoproteina. Datorita polimorfismului de dimensiune. constrictie. a constatat accentuarea constrictiei secundare la bratele "q" a cromozomilor 1. Prin extensie respectiva sau respectivele gene au fost "represate". in schimb zona de extindere pe cromatida este variabila: spatial redusa sau extinsa. Uneori apare constrictie secundara in zona mediana a bratului "q" a cromozomului sexual y. Gagne si Laberge au emis ipoteza ca variatiile de extindere spatiala a constrictiei secundare ar fi determinate de prezenta unui situs fragil. constrictia secundara poate servi ca marker morfologic pentru identificarea indivizilor. frecvent prezenta la populatia negroida din SUA. Deci locusul genei pentru dezvoltarea psiho-neurologica ar fi in zona limitrofa constrictiei secundare pe bratul "q" cromozom 9. la care pozitia este pe bratele "q". ca localizare. 9 si 16.

15) si grupa G (cromozomii 21 si 22). d) Satelitii cromozomiali sunt mase mici de cromatina localizate la extremitatea terminala a bratelor "p" (scurte). 108 . extremitatile satelitare se asociaza.care cromozom acrocentric supranumerar este corect identificat din grupele D sau G (in sindrom Patau. desi sunt implicate direct in patologia genetica. .care genitor este "responsabil" de non-disjunctie meiotica in trizomiile acrocentricilor. Toate cele cinci perechi de acrocentrici pot avea sateliti. prin grosime si lungime. apare formatiune satelitica si pe cromozomul 17. Aceste elemente servesc drept criterii de comparatie intre indivizi. la cromozomii acrocentrici. Luciani si col.5. dar numarul cromozomilor satelizati dintr-o anumita celula este variabil si nu depaseste. sunt intens si uniform colorati cu colorantii specifici. pot fi folositi ca marked in urmatoarele cazuri: . de a identifica un individ (in raport de tipul constitutional genetic) de a stabili (in anumite limite) filiatia genetica. (1968) au stabilit ca la nivelul filamentelor satelitice sunt localizate genele. Frecvent in timpul mitozei sau meiozei. fenomen denumit asociatie satelitara rezultand translocatiile echilibrate (t.). La om. Filamentele de cuplare ale satelitilor de cromozom sunt de natura hetero cromatina constitutiva. care codifica sinteza moleculelor de ARNr (ARNR: ARNr 5S si ARNr . acest nivel se asociaza cu denumirea de organizator nucleolar (fig. Mai rar. pot servi ca marked morfologici pentru elucidarea unor mecanisme ce se produc in ciclul mitotic sau meiotic.Dutrillaux (1972) considera ca fragilitatea constrictiilor secundare ar fi responsabila de unele translocatii intercromozomiale cum ar fi translocatia reciproca intre cromoxomul X si banda 1 q 31. Pe cromozomul y (acrocentric) nu apar sateliti. pe bratul "p" al acrocentricilor. Uneori se observa sateliti divizati in doua portiuni de cromatida datorita prezentei a doua constrictii secundare la distante mici. separati de centromer prin prezenta unei constrictii secundare accentuate.8 S) de aceea. de regula cifra 9 (Fergusson Smith si Handmarker 1963). iar filamentele de cuplare la cromozom. satelitii sunt observati la nivelul cromozomilor acrocentrici din grupa D (cromozomii 13 . prezinta o mare diversitate. Satelitii. complexul de gene. Dimensiunea variabila si aditia diferentiata a colorantilor bazici specifici asigura un polimorfism accentuat al cromozomilor.31). robertsoniene). datorita polimorfismului accentuat. Formatiunile satelitice. Cu aspect corpuscular. Down etc.

Daca intre cromozomii acrocentrici nu consemnam identitate. non-disjunctia s-a produs in meioza primara. 31 Dispozitia ADN-ului satelit la nivel centromeric si telomeric dupa itrachan (1996). nondisjunctia a avut loc in meioza secundara. De exemplu daca celula. este diplosomica (adica avem uncromozom acrocentric in plus. Read.. genetic. Human Molecular Genetics (1996) 109 §i 3 . numarul cromozomilor fiind de 24 in loc de 23) iar doi cromozomi acrocentrici au satelitii cu aceleasi particularitati [morfologice si intensitatea de aditie a colorantilor bazici speciflci.sa stabilim daca non-disjunctia s-a produs in meioza primara sau secundara. Satelit a r<~ Satelit p Sateliti 2 §i 3 Satelit 1 21 Satelit (J ADNr Satelit p Sateliti 2 Satelit a tig.

nucleolul. S-a demonstrat ca la nivelul organizatorilor nucleolari sunt situsuril< informationale codante ale ADN pentru sinteza ARNr Marcandu-se preparatele nucleare cu nitrat de argint si examinare la microscopul electronic. (fig. in mo< exceptional AND-ul este transcris cu constituirea unei structuri nuciean postmitotice . Organizatorii nucleolar! Exista dovezi care confirma ca formarea nucleolilor este dependent! de constrictiile secundare. 32) 110 . Organizatorii nucleolari sunt regiunile cromatidice unde. dintre sateliti si bratul scurt al cromozomilo acrocentrici. In genomul uman organizatorii nucleolari sunt asociati cu satelitii 1 perechile de cromozomi acrocentrici 13.5. in zona de sinteza a ARNr. 15. considerate regiuni organizator nucleolari. 14. 21 si 22. s-a putut stabili dimensiunea situsului ADN prii "masurarea" lungimii moleculei de ARNr.

Fig. datorita (probabil) crossing-over inegal ce sar produce in profaza primara a meiozei. putem explica existenta regiunilor variabile si regiunile invariabile la nivelul ribozomilor. Aparent. implicate in sinteza ARNr. Daca acceptam aceasta ipoteza. in timp ce in meioza se pot forma noi constelatii genice pentru ARNr. Evidentierea organizatorilor nucleolari NORs. Ill . Acest aspect este important daca luam in consideratie ca in aceste regiuni „organizatori nucleolari" exista complexe repetitive care ar grupa 200-300 gene si aproximativ 2000 pseudogene. secventele ADN din regiunea organizatorilor nucleolari sunt constante si stabile in ciclul mitotic. Clark si Wall (1996) studiind organizatorul nucleolar la cromozomul 21 uman au stabilit ca orientarea genelor componente incepe de la telomer la centromer. 32 Metafaza cu cromozomi bandati (mitoza in celula umana).

Deasemenea ei an mai constatat urmatoarele : "filamentul' dintre I satelit si centromer se caracterizeaza printr-un polimorfism accentuat ca I dimensiune. Desi lung filamentul nu s-a putut identifica un crossing-over I inegal la organizatorii nucleolari pe cromozomul 21 (prin analize I citogenetice). Totusi, marcarea organizatorului nucleolar cu nitrat de argint, sau I prin tratarea cu acizi tari se obtin benzile N (de la organizator nucleolar), I punandu-se in evidenta situsurile active si non-active ale organizatorului nucleolar, confirmanduse polimorfismul accentuat al acestei zone cromatidice care se transmite mendelian. Sunt probe care demonstreaza ca prezenta organizatorului nucleolar este esentiala pentru viata si dezvoltarea celulelor. De exemplu L'Heritier (1971) a observat ca deletia completa a organizatorului nucleolar are efect letal asupra celulelor. Filogenetic s-a stabilit ca secventele invariabile ale organizatorilor I nucleolari sunt "conservate" constant, fara a se modifica structura ADN- i ului in respectivele zone, in timp ce secventele variabile sunt particulare fiecarei specii. Datorita specificitatii situsurilor de ADN ale secventelor variabile, se presupune ca in celula n-ar exista doi ribozomi identici prin tipul de ARNr Secventele variabile se modifica cu fiecare generatie celulara datorita crossingover-uk" inegal ce are loc. Deci este o pronuntata labilitate a secventelor variabile. Studiile filogenetice au evidentiat ca primatele inferioare au o singura pereche de cromozomi omologi cu organizatori nucleolari, in timp ce soarecele si urangutanul au in genom opt perechi de cromozomi cu organizatori nucleolar. 112

6. Telomerele
La nivel molecular, telomerele sunt succesiuni receptive terminale ale cromozomilor si extremitatilor liniare ale ADN (Brawn, 2002 , Dubrana sicol.,2002). Telomerele sunt complexe dezoxiribonucleo-proteice. Daca reluam defmitia emisa de Muller, pe baza observatiilor efectuate, telomerele sunt segmente cromatidice terminale a fiecarui cromozom din genom. Telomerele, desi au in componenta lor protenie si secvente repetitive de ADN, nu contin infomatie genetica (Uchiumi, 1998). Secventele repetitive din structura telomerelor pot fi: -telomere cu secvente uniform repetitive; -telomere cu secvente si lungimi variabile; - telomere cu secvente diferit repetitive, distribute neuniform. Ele au capacitatea sa programeze transcriptia, blocand diferitii factori implicati in transcriptie. Dupa Chang si col. (1995) si Griffith si col. (1998) telomerele nu sunt degradate, nu fuzioneaza cu alte capete ADN. Protejeaza cromozomii de distrugere, asigura individualitatea lor pe tot parcursul ciclului celular si protejeaza cromozomii de rearanjamente. Griffith mentioneaza ca telomerele au rol in organizarea tridimensionala a nucleului. Telomerele, ca structuri nucleoproteice la capetele cromozomilor din celula eucariotelor, sunt formate din ADN frecvent repetitiv. Secventele care se gasesc in sute de copii, dispuse in tandem, sunt alcatuite din succesiuni hexanucleotidice TTAGGG. Hexanucleotidul 5' - TTAGGG -3' studiat inca din 1985 de catre Cooke si col. Ei au studiat telomerele la comozomii sexuali X si Y la om, prezinta o mica extensie la capatul 3' terminal al moleculei de ADN in dublu helix din telomer (Tham si Zakian, 2000). Aceasta extensie la capatul 3', bogata in guanina, in anumite conditii se poate asocia in structuri cuaternare 4G. Aceasta extensie 3' masoara la mamifere 150-350 nucleotide si sunt prezente la ambele capete ale cromozomului (Williamson si col. , 1989; Wright si col; 1997; Zhong si col. 1992). Extensia 3' permite enzimei telomerazei sa mentina lungimea telomerelor.

telomer = (gr.) telos= capat; meros= parte 113

Extensia terrninala 3', bogata in guanina (G) urmata de o secventa bogata in citozina (C) poate autocomplementariza, realizand o structura in forma "ac de par" respectiv un palindrom terminal (fig. 33). AATTTTCCG / ________________ TTAAAGGC *. Fig. 33 Structura telomerica „ac de par". Strucura palindromului "ac de par" la capatul terminal 3' al ADNului telomeric asigura: - integritatea structural - moleculara a telomerului - individualitatea morfologica a cromozomului. Lungimea repetitiilor hexoanucleotidice din structura teleomerelor din cromozomii umani este de aproximativ 10-15 kpb, apreciata de Kipling si Cooke (1990), folosind tehnica Sounthern Blot TRF (terminal restriction fragments) Tot cu tehnica TRF8 s-a apreciat ca telomerele mai lungi sunt prezente pe cromozomii 1 si 2 (aproximativ 5 681 Mpb) iar cele mai scurte pe cromozomii 21 si 22 (Suda si col. 2002). Dar la nivelul cromozomi lor au fost identificate secvente repetitiv telomerice si in alte zone cromatidice decat cele terminale (Strachan si Read, 1996). De exemplu au fost puse in evidenta astfel de secvente telomerice in jurul centromeruiui, prezenta care confirma mecanisme dinamice in evolutia "filogenetica" a cromozomilor la vertebrate si om. S-a emis ipoteza ca secventele repetitive telomerice din zona centromeruiui reprezinta ADN ancestral, restant dupa fuziunea telomerica a doi cromozomi acrocentrici, fmalizandu-se o singura entitate cromozomala (exemplu fuziunea robertsoniana). Se presupune ca pozitia centromerica a secventelor repetitive telomerice ar fi consecinta reductiei telomerice prin translocatie robertsoniana , cum este cazul celulelor tumorale, sau consecinta erorilor in replicarea si repararea ADNului (ex. Cazul sindromului Bloom). '. . /

ADN

secventa unica"

TRF = telomeric repeat binding factor 114

Sindromul Bloom se caracterizeaza prin dilatarea vaselor mici din dermul fetei (teleangiectazie), o fotosensibilitate cu grave leziuni cutanate, nanism intrauterin, uneori cu evolutie catre hemopatie maligna. Dar secventele repetitive telomerice se cupleaza cu proteine specifice ce asigura stabilitate extremitatilor cromozomale, protejand I ADNul de degradare si fuziune (Wei si Price, 2003). Proteinele associate ADNului telomeric, sunt implicate in mentinerea lungimii telomerelor prin formarea buclei "t" telomerice (vezi palindromul "ac de par"), consemnat de Griffth si col. 1999). Bucla "t" nu permite accesul telomerazei la ADNul telomeric. La nivelul telomerelor cromozomilor umani, Buyon si Cach (1999) au identificat doua clase de proteine specifice care se cupleaza cu secventele repetitive ale ADNului telomeric si anume: -proteine de tip TRF1 si TRF2 care se cupleaza cu ADNul telomeric dublu catenar; - proteine cuplate cu repetitiile secventelor hexonucleotidice 5' -TTAGGG-3' din monocatena 3'. Functiile acestor proteine sunt : TRF1: controleaza lungimea telomerelor, cu rol de reglator negativ de a mentine dimensiunea telomerelor, prin inhibitia telomerazei care ar actiona la capetele cromozomilor; TRF2: mentine structura corecta a telomerelor protejand fuziunea capla-cap a cromozomilor si cu rol de a tranzita celula in diversele stadii ale ciclului celular, dar si cu rol de a mentine configuratia corecta a ADNului din extensia telomerica 3'. In caz ca proteina TFR2 se pierde, dispar cozile G cu posibilitatea fuziunii cromozomilor (Kanoh si col. 2003). La nivelul ADN-ului telomeric gasim si proteine de tipul: Pin 2 cu rol in reglarea mitotica (Kishi si Lu, 2002); PinXi un inhibitor al activitatii telomerazei; TIN 2 (TFR1- interacting nuclear protein 2) cu rol in reglarea lungimii proteinelor; Trankiraza cu rol de a elibera TRF1 endogen de pe telomere. Sunt identificate si alte tipuri de proteine telomerice cum sunt: - proteinele: Ku; - proteinele h Rapl (human represor activator protein 1); - proteinele Patl (protection of telomeres); - proteinele PTOP (Pot interacting protein);

115

6.1. Replicarea si repararea telomerelor
Prin identificarea telomerazei, complex ribonucleoproteic, s-a stabilit ca ADN-ul telomeric se replica printr-un mecanism particular care antreneaza o degradare progresiva a repetitiilor telomerice. Koering si Gilson (1998) considerau ca eroziunea telomerelor controleaza numarul de diviziuni celulare, prin pierderea controlului asupra diviziunii. Prin pierderea de ADN telomeric consecintele ar fi: - o semnificativa instabilitate a cromozomilor; - o modificare a expresiei genelor ce pot preveni modificarile arhitecturii nucleului. Pierderea de ADN telomeric cu fiecare ciclu celular ar putea fi explicata prin incapacitatea ADN-polimerazelor de a replica in intregime capatul 3 al catenei intarziate si indepartarea segmentului ARN amorsa de la capatul 5' al catenei conducatoare (vezi sinteza ADN). Aceasta ipoteza a fost lansata de Dahse si col. (1997) de Cong si Bacchetti (2000). Telomeraza sintetizeaza ADN-ul telomeric pe matrita de „ARN primer, amorsa". Implicarea ARN-ului primer si a telomerazei in sinteza telomerelor a fost demonstrata prin metoda clonarii telomerelor la cromozomii eucariotelor. Prin clonare s-a observat ca in telomer are loc o „sinteza de novo pe matrita de ADN sintetizat de novo". S-a stabilit ca ARN-ul primer, amorsa, este eel care introduce matrita pentru sinteza secventei repetitive 5'-TTAGGG-3', iar telomeraza activeaza aceasta sinteza. Sunt probe care confirma ca activitatea telomerazei are specificitate de tesut sau de linie celulara. De exemplu, la cromozomii umani din celulele gametice lungimea telomerelor este mai mare decat a telomerelor din cromozomii celulelor somatice. Explicatia ar fi ca in celula gametica numarul secventelor telomerice repetitive este mai mare (ex. in cromozomul y). Reducerea lungimii telomerelor in celulele somatice impune o reducere a activitatii telomerazei, avand ca efect pierderea progresiva de cromatina cromozomala cu fiecare ciclu celular. Ipotetic, acest proces de pierdere de cromatina cromozomala poate fi considerat un „mecanism" de „programare" si evolutie progresiva a „secventei" si moartea celulara. De aceea se presupune ca reducerea si/sau absenta activitatii telomerazei ar fi consecinta pierderii progresive a secventelor de ADN repetitive din telomere, justificand incetarea ciclului mitotic i moartea celulelor. Pe baza acestui rationament, ipotetic, se considera ca imunosenescenta precoce in sindromul Down ar fi cauzata de pierderea 116

progresiva si recesiva a telomerelor. Counter si Herby presupun acelasi mecanism si la subiectii cu senescenta ontogenica. O observatie importanta si de mare perspectiva pentru „terapia genetica" este studiul facut pe tumorile ovariene la femei privind prezenta si activitatea telomerazei, mai exact intensitatea activitatii enzimei. Un asemenea studiu facut de Clark si Wali (1996), dar mai ales prin valoarea datelor obtinute, va pune problema prevenirii „senescentei si mortii celulare" prin deletii telomerice. Ar fi o masura profilactico-preventiva deoarece in senescenta celulara, dar mai ales in celulele canceroase, activitatea telomerazei este redusa sau chiar absenta. De aceea mentinerea integritatii celulare (integritatea genetica), pentru supravietuirea si prelungirea vietii unei linii celulare normale ar presupune o refacere/reparare a telomerelor in urma fisurilor care au avut loc la acest segment cromozomial. In acest context, telomeraza este foarte eficienta in mentinerea repetitiilor telomerice existente (Biessmann si Mason, 2003), iar Dahlen si col. 2003 considera ca datorita existentei unei relatii stranse intre replicare si complexul telomerazic se mentine lungimea telomerelor si stabilitatea telomerazei, iar o mutatie la nivelul unui component din acest complex afecteaza mentinerea lungimii telomerelor. Ipoteza repararii telomerelor se bazeaza pe unele cercetari facute la nevertebrate. S-a demonstrat ca un cromozom, dupa ce a suportat o fisura telomerica (deletia telomerica), nu se mai scurteaza in urmatoarele cicluri celulare. Acest aspect evidentiaza ca secventa repetitiva care a ramas in telomer, realizeaza prin intermediul ARN-ului matrita (primer) si activitatii telomerazei o crestere a numarului de secvente telomerice repetitive, mentinand cromozomul in stare functionala din punct de vedere genetic si supravietuirea celulelor.

6.2. Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor
In prezent nu s-au semnalat mecanisme active de reparare a telomerelor, dar sunt bine cunoscute efectele secundare induse de microdeletiile telomerice care nu sunt reparate. De exemplu, microdeletiile telomerice prin care se pierde ADN indue o „insuficienta" haploida a genomului cu efecte severe asupra produsului de conceptie. Asemenea microdeletii telomerice sunt identificate, ca etiologie genetica, in sindromul Wolf- Hirschom (4p") si sindromul Miller - Dieker (17p"). 117

S-a lansat ipoteza ca in celulele canceroase se produc deletn telomerice ale cromozomilor urmate de translocatii criptice „ascunse" ce s-ar stabiliza prin aditionari repetate de telomere provenite, prin deletia, de la alti cromozomi. Un asemenea mecanism se presupune pentru cromozomul 6 uman in melanom. Deasemenea, un alt criteriu etiologic de diagnostic in diversele tipuri de tumori canceroase, este analiza lungimii telomerelor. S-a observat ca in diversele celule tumorale lungimea telomerelor variaza „anormal" fata de telomerele cromozomilor din celulele normale. O confirmare a valorii acestui criteriu sunt studiile efectuate pe celulele canceroase din tumorile intracraniene. De exemplu, prin investigarea a 60 de pacienti cu tumori cerebrale s-a constatat ca in 41 din cazuri cromozomii prezentau telomere foarte lungi, fata de normal, in 21,7 cazuri telomerele erau foarte scurte si numai in 36,7 din cazuri telomerele aveau lungimea in limitele normale. Acest studiu a fost facut, luandu-se ca celule de referinta.

6.3. Rolul telomerelor
Telomerele nu contin informatie genetica, dar sunt de importanta deosebita pentru fiecare ciclu celular parcurs de o celula somatica. Ca urmare telomerele au urmatoarele atributii in viata celulei: a - datorita structurii secventelor repetitive de ADN si a „palindromului" in „ac de par", telomerele asigura integritatea celulelor si stabilizarea - individualitatea fiecarui cromozom; b - se presupune rolul telomerelor initierea cuplarii cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare a meiozei reductionale, rezultand bivalentii; c - telomerele ar functiona ca niste terminatii cromatidice „inerte" cu rol in prevenirea scurtarii cromozomului la fiecare ciclu mitotic. d - telomerele ar avea „capacitatea" de a recunoaste ADN-ul defect, nereparat. Recunoasterea cromozomilor intacti sau cu ADN defect ar explica: - repararea cromozomilor in zona telomerica; - „regenerarea" unei linii celulare, supravietuirea celulelor, cuplata functia cu activitatea telomerica - stoparea senescentei si moartea celulei. e - scurtarea telomerelor prin microdeletii, proces posibil a avea loc cu fiecare ciclu celular (respectiv ciclu mitotic), influenteaza numarul de diviziuni al respectivei linii celulare, ducand la senescenta si apoptoza celulara. Rata scurtarii telomerelor variaza intre 50-150 pb/diviziune 118

ADN moderat repetitiv si ADN inalt repetitiv (cu secvente foarte scurte necodificatoare care se repeta de un numar foarte mare de ori). glucide. care. Cromozomul sexual X inactiv fund heterocromatic. Blasca (1999) a observat ca scurtarea telomerelor la cromozomii umani 22p.celulara. Ca. lp si 5p. lipide. amfibienii au cea ma mare cantitate de I ADN in genomul celular in raport cu existentul ADN in genomul celulei 119 . ar sugera o corelatie intre structura cromatinei si mecanismul de mentinere a lungimii telomerelor. a). In fiecare cromozom se gaseste o molecula liniara de ADN care cuprinde ADN cu secvente unice. cercetand ciclurile mitotice si meiotice la om a observat urmatoarele: . (a se vedea tipurile de ADN celular. . proteine histonice. ARN. indue instabilitate genetica si pierderea capacitatii celulei de a se divide. in nucleu exista 97-99% din totalul ADN-ului celular. g . 7. due la pierderea integritatii cromozomiale. f . datorita prezentei telomerelor scurte nu se pierde printre primii cromozomi.lungimea telomerelor la mamifere si om este influentata de structura cromatinei telomerice. Un aspect de retinut legat de scurtarea telomerelor este cromozomul 17p uman. hipermetilat si cu histone subacetilate. Confirmarea ese cromozomul X inactiv interfazic.cromozomii cu telomere scurte nu sunt recombinogenici.Stabilizarea lungimii telomerelor cu ajutorul telomerazei asigura prelungirea vietii celulei si o senescenta celulara tardiva. Genomul uman contine 3 x 10 pb pentru fiecare cromozom. h . proteine nonhistonice.Counter (1992). Mg. In celula somatica la eucariote. Cantitatea ADN-ului cromozomial nu exprima un raport direct proportional cu complexitatea structural functionala.ADN-ul cromozomial ADN-ul este o prezenta constanta in structura cromozomului. In cromozomi cantitatea de ADN este de 30-40%>. cu evolutia j filogenetica a speciilor. iar 1-3% gasim in mitocondriile citoplasmatice. acelereaza senescenta celulelor. De exemplu. capitolul II). Structura moleculara a cromozomilor la eucariote In celulele eucariote cromozomii au in structura lor urmatoarele molecule: ADN.telomerele sever scurtate.

La unele eucanote lungimea moleculelor din componenta Q cromozomilor variaza intre 6. Casperson.umane. in general. fiecare cromozom contine o molecula de ADN. ADN-ul din cromozomii nucleari este asociat cu proteinele. In ansamblu cantitatea de proteine histonice si nonhistonice din cromozomi este de 68-72 %.giga baze) s-ar gasi 3. In general in cromozomi cantitatea de ARN variaza intre 12 si 13 %. 7. iar cromozomul 22. 120 . cantitatea de ARN este foarte redusa.2 x 10 pb. Dupa Kaplan (1989). Proteinele din fibra de cromatina pot fi de doua tipuri: proteine de tip histone si proteine non histone. Continutul pb in cromozomi umani. in componentele nucleotidice (3. in stadiul interfazic Gl. eel mai mic. Un exemplu interesant il reprezinta lalelele (plante) care au in genom o cantitate de 10 ori mai mult ADN fata de genomul uman. b) . cantitatea de ARN in cromozomi este crescuta.ARN este crescuta in zonele eucromatice ale cromozomului. Proteinele cromozomale La eucariote.ARN-ul cromozomial In extractele nucleare s-au identificat molecule hibride ADN -ARN. Prin analizele fizico-chimice si stabilirea masei moleculare a ADN. continutul ADN-ului intracromozomial este proportional cu lungimea fiecarui cromozom.2 Gb . folosind metoda microspectrofotometrica in UV a stabilit ca. Cantitatea complexului hibrid ADN . De exemplu. are 48 Mb. cromozomul 1 cu lungimea cea mai mare din genomul uman.1. Aceasta crestere a moleculelor de ARN in nucleu este motivata deoarece in acest stadiu are loc in celula o activitate intensa de sinteza a proteinelor. si 48 Mb pentru cromozomul 22. Asemenea complexe hibride variaza cantitativ cu fazele ciclului celular. De exemplu. valoric descreste progresiv de la 279 Mb pana la 45 Mb pentru cromozomul 21. formand complexe de nucleoproteine sau fibra de cromatina.7 x 10 pana la 1x10 pb. iar moleculele de ARN sunt necesare si implicate in aceste procese de sinteza. de la 1 la 22 (autozomii). contine 279 Mb. In stadiul interfazic „S" cand are loc replicarea ADN-ului cromozomial. acrocentric.

-H2/\ contine raporturi cantitativ egale de lizina si arginina. cu fibrila ADN-ului cromozomial. folosind metoda electroforetica si cromatografia cu schimbatori de ioni. -H213 contine un numar mai mare de lizina fata de arginina. Asocierea histonelor cu molecula ADN. Weintraub (1976). histonele indue modificari in procesele de transcriptie ADN —* ARN. Aceste histone au fost simbolizate cu notatiile Hi. Functional. histonele se grupeaza in: -histone bogate in lizina si sarace in arginina. Ele interactioneaza cu gruparile fosfat din ADN prin fortele electrostatice si ionice pentru a neutraliza incarcatura negativa a acestor grupari. Cuplarea histonelor cu ADN-ul si prezenta lor in structura cromozomilor este numai la organismele eucariote. ADN care nu mai poate functiona ca matrita in replicare. H2B. maresc stabilitatea ADN-ului cromozomial. -histone sarace in lizina dar bogate in arginina.1. -histone sarace in lizina si putini amioacizi arginina. Deasemenea histonele asigura spiralizarea si condensarea cromatinei. Histonele au in structura lor o proportie crescuta de aminoacizi cu sarcini pozitive (diamino-dicarboxilici). in imediata vecinatate a bifurcatiei de replicare a ADN-ului. 121 . a identificat existenta a cinci tipuri de histone in structura genomului la eucariote.1 Proteinele histonice Histonele reprezinta o clasa de proteine bazice. H2A. H3 si H4 (tabel): -Hi este foarte bogata in lizina. Genomul procariotelor este lipsit de histone. sunt implicate in structura polinucleozomica a flbrilei de cromatina a cromozomilor nucleari. histonele lipsite de activitate enzimatica controleaza: structura tertiara in dublu helix a moleculei de ADN. -H3 si H4 contin un numar foarte mare de arginina. Structural. cu masa moleculara mica si incarcatura pozitiva. Prin metilare. se face in stadiul S interfazic al ciclului celular.7. si transcriere in stare superspiralizata. acetilare si fosforilare. ceea ce permite cuplarea cu gruparea fosfat din structura moleculei de ADN. In raport cu continutul in aminoacizi bazici. Histonele sunt alcatuite dintr-o catena polipeptidica cu un continut bogat in aminoacizi bazici (lizina si arginina). histonele actioneaza ca represori ai activitatii genice prin condensarea cromatinei si superspiralizarea ADN-ului.

775 d 15. identificand si subtipuri de histone. (1980) au observat ca fosforilarea histonei Hi se asociaza cu condensarea cromozomilor: fosfokinaza . Tabel VII Numarul de aminoacizi si masa molecuKi.280 d Histonele sunt prezente in genomul tuturor eucariotelor. mai putina arginina Bogata in arginina Bogata in arginina Numar aminoaci zi 216 129 125 135 102 Masa molecular a 21. Histonele Hi. proces asociat cu transcrierea regiunilor cromatinelor nucleare si activarea ADN-ului ca matrita in transcrierea mesajului genetic.500 d 14. H3 si H4 au secventa de aminoacizi conservata filogenetic. confirmanduse ca histona Hi nu participa la structura nucleozomului. afectand interrelatia ADN . Au demnostrat ca acetilarea aminoacizilor din histona H4 determina deschiderea nucleului histonic. Matsumoto si col.. fibrila polinucleozomica nu-si modifica structura. Aceasta proteina a fost notata H. desi procariotele nu au cromozomul cu structura nucleozomica. Weintraub a observat modificari posttranslationale.histona Hi initiaza mitoza si regleaza condensarea cromozomilor. Histonele H2A. Totusi.Folosind electroforeza in gel. Modificarile produse la nivelul histonelor „altereaza" incarcatura electrica a moleculei. Prin tratarea fibrilei polinucleozomice cu tripsina si eliminarea histonei Hi. 1976 ) Tipul de histona Hi H2A H2B H3 H4 Caracteristic a generala Foarte bogata in lizina Bogata in lizina si arginina in raporturi egale Contine mai multa lizina. H] are 0 structura variabila la diferite specii. Raportul ADNhistona are valoarea ~ 1 pentru cele patru tipuri mentionate. ele fiind in raport echimolecular cu ADN-ul. cu o masa moleculara de 21500 d. a histonelor din timusul de vitel (dupa Elgin si Wintraub.. reprezinta un grup de proteine relativ heterogen.320 d 11. H2B.histona. De exemplu.000 d 13. 122 . interesanta este identificarea unei proteine cu o structura apropiata de histonele eucariotelor la Escherichia coli.

H3 si H4 . H3 si H4 ar fi determinate de unele divergente evolutive. H2B. fara a prezenta subtipuri histonice. histona H4 are 0 rata a evolutiei de 0. si aproximativ 15 subfractii H] in diferitele tesuturi ale aceluiasi organism. in timp ce rata evolutiei fibrinei este de 80 mutatii. Prin iceste modificari de sarcini (+) si/sau (-) se modifica fortele de interactie ntre familia histonelor H2A.glicina si 3rolina. Histonele H2A. Datorita conservatorismului celor patru tipuri de histone.30 subtipuri Hi la diverse specii. Pentru Hi se apreciaza o evolutie mai accelerata. H3 si H4 se caracterizeaza printr-un conservatorism structural. Cele mai conservatoare histone. avand rol de modulare. Structura invariabila filogenetic a histonelor H2A. H3 si H4 sunt proteine cu o masa moleculara cuprinsa intre 22000 d si 14000 d. iar a hemoglobinei de 20 mutatii in 100 milioane de ani. consemnam 0 asemanare (nu identitate) a raportului de aminoacizi la histonele din genomul regnului vegetal si animal. 123 . aminoacizii interactioneaza cu electronii negativi din gruparea fosfat a ADN-ului cromozomial. confirmata de identificarea a 15 . prin acetilare sau metilare are oc o scadere a sarcinilor pozitive (+) dar cresc sarcinile negative (-). sau histona-nonhistona. prin fosforilare se >roduce o crestere a sarcinilor pozitive (+). De exemplu histona H4 de la Pissum sativum (mazare) are secventa in aminoacizi aproape identica cu cea de la Bos taurus (vitel). H3 si H4 si ADN. S-a constatat ca prin fosforilare.leucina si izoleucina sau in aminoacizi destabilizatori ai duplexului ADN.translationale.acide la capatul Cterminal si hidrofobe -bazice la capatul N-terminal. Histonele H2A. De exemplu. Daca Hi are o variabilitate accentuata filogenetic. Ca urmare. interactional^ in irocesele de translatie si replicarea genelor. sunt histonele H2A. Datorita numarului mare de aminoacizi bazici (diaminoacizi) valoarea pH ajunge la ~ 10. H3 si H4 sunt hidrofobe .Variabilitatea subtipurilor de histona Hi. Regiunea C-terminala ire aspect globular si e bogata in aminoacizi hidrofobi . H3 si H4 explica rolul universal si important in structura cromozomilor. H213. eventualele diferente ale histonelor H2A. Presiunea selectiva a conservat regiunea globulara din necesitatea nteractiunii histona-histona. H2B. H2B. determinata de modificarile post-translationale. prin structura.06 mutatii pe 100 reziduuri de aminoacizi in 100 milioane de ani. De exemplu. apre ca modificari posttranslationale suferite. H2B. prin gruparea NH2 din structura. acetilare sau metilare a histonelor ipar modificari post . Histonele H2A. H2B.

Se presupune ca histogenele sunt rezultate prin duplicatia secventelor nucleotidice din genom. cat si heterocromatice. iar cele bogate in lizina au un proces de inhibitie a ARN mai moderat. Moleculele de ARNm pentru histone. in timp ce H2A. Aceste gene sunt denumite si „histogene". 124 . nu sunt poliadenilate. sau prin crossing-over inegal intragenic. H2B. mai redus. Legarea histonelor de ADN se face prin legaturi ionice intre gruparea fosfat a ADN-ului si gruparile amino ale histonelor. incluse discontinuu si in ADN-ul moderat repetitiv. Histonele bogate in arginina inhiba sinteza ARN-ului.Histona Hi se asociza. H2A si H2B se leaga prin resturile lizina la perechile AT. in jurul caruia se infasoara duplexul ADN. ele fiind prezente in multe copii in genom.1. cu ADN-ul. 7. Este o clasa foarte heterogena de proteine acide. 6 si 12 aproximativ 20 de gene care codifica histonele. Genele care codifica familia proteinelor histonice sunt localizate si dispuse in tandem pe aceeasi molecula ADN. De exemplu Hi. sunt lipsite de introni. cu numar mic de nucleotide. Proteinele non-histonice Pe langa proteinele histone. Histonele se cupleaza cu ADN in depresiunea (adancitura) mare a moleculei ADN. ca „monomer". Unele gene de sinteza a histonelor sunt inserate printre secventele ADN-ului moderat repetitiv. Genele care codifica histonele sunt reprezentate de secvente scurte. Genele care codifica sinteza histonelor sunt transmise numai in stadiul S interfazic al ciclului celular. iar H3 si H4 se leaga prin resturi de arginina la cuplul complementar G -C. rezultand un octamer. histonele sunt sintetizate sub controlul secventelor oligonucleotidice. La eucariote. Genele care codifica histonele sunt grupate pe o secventa a moleculei ADN de 6-9 kb. in structura cromatinei cromozomiale intra si proteinele non-histonice sau hertonele. Omul contine pe cromozomii 1. atat in zonele eucromatice. formand nucleozomul. H3 si H4 formeaza dimeri care se vor asocia intre ei. Numarul mare al secventelor genice repetate pentru histone ar fi urmarea recombinarilor intragenice inegale selectionate in evolutia biogenetica.2. iar transcrierea lor se face separat.

Sunt mult diversificate. Acest grup de kd (kilodalton) = 1000 daltoni. etc. actinei si miozinei. replicarii moleculei de ADN. Proteinele non . HMG2. 1 dalton (d) este o unitate atomica a masei moleculare. S-a mai constatat ca numai HMGi si HMG2 tree din citoplasma spre nucleu. HMG14 si HMG17. Din grupa proteinelor non-histonice fac parte activatorii si represorii genelor din structure si activitatea operonilor. la extremitatea opusa. ac. ca localizare in citoplasma. aspartic. Se presupune ca in genom ar exista intre 20-30 gene copii (repetate) pentru fiecare tip de HMG. 125 . triptofanul. nucleaze. Pentru complexul de proteine non-histonice in special pentru clasa HMG in genomul nuclear exista un mare numar de gene repetate. proteinele contractile de tipul tubulinei. NAD-sintetaza (nicotinamid-adenindinucleotid-sintetaza). In perioada interfazica le gasim. Non-histonele nu se caracterizeaza prin histospecificitate marcata. Este complexul enzimatic necesar replicarii. In genomul uman. tiroxina etc. metilaze. Structura acestor proteine este bipolara: la o extremitate a moleculei sunt localizati aminoacizii bazici.histonice sunt reprezentate de un complex de enzime ca: ADN-polimeraza. unde interactioneaza cu nucleozomii. glutamic. Unele non-histone sunt sensibile la prezenta hormonilor steroizi. Aceste gene HMG sunt lipsite de introni ca si genele care codifica histonele (si ele sunt lipsite de introni). fosfokinaze. pH-ul acestor proteine non-histonice variaza pe o scara larga. proteine care intervin in mecanica fusului de diviziune in metafaza si anafaza ciclului mitotic sau meiotic. ARN-polimeraza. Sunt bogate in aminoacizi cu pH acid. in timp ce HMG14 si HMGi7 se gasesc permanent in nucleu. ca apoi. aminoacizii acizi. Un grup majoritar de proteine non-histonice este reprezentat de proteinele HMG (Hight Mobility Group) prezente la toate eucariotele. transcriptiei si maturarii ARNm. unde pot fi implicate in replicarea ADN si in transcriptie. intre pH 3—■» 10. acetilaze. Sunt identificate patru tipuri principale de HMG: HMGi. Tot din grupa non-histonelor fac parte doua peptide. Aceasta dubla polaritate structurala este presupusa ca fiind interactiunea lor cu histonele si ADN-ul din cromatina nucleara. in stadiul S sa migreze spre nucleu. singurele gene donate pana in prezent care codifica proteinele non-histonice sunt genele pentru HMG14 si HMGi 7. notate: Scl de 170 kd9 si Sc2 de 135 kd (Sc provine de la scafoid = schela). aproximativ 115 proteine cu proprietati fizico chimice si biologice diferite. cum sunt: ac.

In prezent prin analiza imaginilor electronomicroscopice si a datelor rezultate din tratarea enzimatica a fibrilei ADNproteine.molecula de ADN in dublu helix. Non-histonele.linie de celule epiteloide umane provenite dintr-un carcinom de col uterin. Se presupune ca grupul de peptide Scl si Sc2 ar avea rol in conservarea cromozomului metafazic. trecand in nucleu.nonhistone au fost identificate. Unitatea de referinta pentru a analiza configuratia fibrilei de ADNproteine a fost cromozomul acrocentric numarul 13 din genomul uman. Cantitativ. Cantitati crescute de non-histone sunt gasite in nucleii celulelor cu activitate foarte intensa. configuratia spatiala. independenta de sinteza ADN. cu ADN-ul si ARN-ul. ADN-proteine a fost interpretata si analizata cu „erori". Deoarece non-histonele sunt implicate in activarea specifica a genelor. asocierea ADNproteine si configuratia in interiorul cromozomilor este corect si complet elucidata. are o lungime de 32000 JU. modifica transcriptia (o influenteaza) si stimuleaza sinteza ARNm. Non-histonele pot interactiona cu histonele. non-histonele variaza in raport cu fazele ciclului celular. Pana in 1973. Cu rol esential in expresia genelor in timpul ciclului celular. din cromozom. pot recunoaste specific. 126 . Proteinele nonhistonice au o rata de sinteza foarte crescuta. interactionand cu ADN-ul. fosforilarea lor este esentiala. prelevate de la bolnava si mentinute in cultura celulara continua. secvente nucleotidice din ADN. Cromozomul 13 prezinta urmatoarele componente valorice: . sau interpretarea spectrelor de difractie a razelor X. dispusa liniar. Proteinele non-histonice sunt sintetizate in citoplasma celulei. In prezent sunt identificate peste 120 tipuri diferite de nonhistone care se deosebesc intre ele si prin masa moleculara care variaza in limite foarte largi: intre 10-150 kd. iar heterocromatina o cantitate foarte mica. HeLa . Sinteza lor. in celulele HeLa1 dupa eliminarea histonelor. sau cu tipul de celula din organism. Eucromatina contine mari cantitati de non-histone. asigurand integritatea cromozomului. se desfasoara pe intreg ciclul celular. dar si de degradare. dupa care vor traversa porii anvelopei nucleare.

De exemplu intr-un cromozom de talie medie din grupa III ( a carui lungime sa fie de 4. Weintraub (1976). rolul lor. functia de variabilitate a aparatului genetic.5 . Cercetarile care au urmat (Burkholder.6 nm. intergral functiile ADN-ului cromozomial: functia autocatalitica. 8. formeaza mici bucle in jurul unor molecule proteice de tip histone. este integrata intr-o structura fibrilara mai complexa a carei rata de pliere. 1988 si Strachan-Read.5/x) se gaseste un filament ADN a carui lungime liniara ajunge la aproximativ 5 cm. 127 .histona de 5 cm intr-un cromozom micrometric. La organismele eucariote sistemul conformational este bine organizat asigurand.8/x si grosimea de 0.. prin asociere. Au clarificat implicarea proteinelor de tip histone in aceasta configuratie. Cercetatorii au cautat sa clarifice care este conformatia „anatomica" a fibrilei ADN-proteine in cromozomi. cromozomul 13 are o lungime de 5. de proteinele de tip histone. Sistemul conformational al ADN-ului in cromozomi este conditionat. fiecare set fiind inclus in structura si arhitectura unui cromozom. genomul celular este reprezentat de seturi de molecule „liniare" de ADN.8/z. Configuratia „anatomica" a cromozomiior La eucariote. 1999) au evindentiat ca fibrila de ADN din cromozom. supramoleculara.ca dimensiuni. cu respectarea dimensiunii cromozomului si exercitarea functiilor de baza ale ADN. pentru a depozita respectiva fibrila de ADN . o anume dispozitie ca „arhitectura. Finch (1977) s. In aceste conditii putem considera ca fibrila de ADN cuplata cu histone are o configuratie „anatomica". stabilita de ei este de 20/1. Primele observatii apartin lui Golumb si Bahr (1974) care au confirmat ca fibrila ADN-proteine cu diametrul de 2. Comparandu-se talia cromozomiior cu numarul si lungimea moleculelor de ADN se constata diferente valorice impresionante.. Configuratia fibrilei de ADN asigura un depozit impresionant de informatie genetica in fiecare cromozom. observatii confirmate de Kornberg (1974). functia heterocatalitica.a. cromozomii avand dimensiuni de ordinul micronilor.

pentru fibrila elementara de tip B. este o stare conformational. spatial. supersuperspiralizare.spatiala a fibrilei de tip A. are o dispozitie complexa. Fibrila de ADN-histona realizeaza o arhitectura si conformatie „anatomica".1. fibrila de nucleo-proteina realizeaza o „arhitectura" dispusa pe patru nivele de organizare si dispozitie spatiala (fig. Fibrila B avand o arhitectura mai complexa. determinand o crestere in dimensiune. formand fibrila de nucleoproteica. In 1999. Arhitectura supramoleculara sau „anatomia" cromozomilor umani Folosindu-se metode biochimice (enzimatice) difractia razelor X si imaginile electronomicroscopice s-a observat ca in cromozom. iar prin supersuper-spiralizare si trecuta in fibrila elementara de tip B. pana la 1/10000. dimensiunea depaseste 20-30 nm. Prin aceste observatii se confirma datele lui Golumb si Bahr (1974) ca fibrila de tip B. au constatat ca dimensiunea fibrilei fine de tip A este de 10-11 nm. pe care au denumit-o „fibrila elementara de tip B" cu grosimea de 20-30 nm. Asocierea a fost denumita „fibrila fina de tip A" formata din ADN si histone. Shachan si Read.Asocierea ADN-histone era cunoscuta inainte de anul 1970. S-a stabilit ca ADN-ul se cupleaza cu histonele. Datele actuale confirma ca in fiecare cromozom exista o fibrila de ADN cu lungime si numar perechi de baze caracteristice. Burkholder (1988) si Romarkrishnam (1997) au constata ca fibrila fina de tip A. 34): 128 . Kornberg (1974). folosind metoda difractiei razelor X. S-a mai demonstrat ca in metafaza ciclului mitotic sau meiotic fibrila de nucleo-proteina realizeaza niveluri de pliere. particulara fiecarui cromozom din genomul uman.histone datorita fortelor de atractie intre moleculele de histone pentru fibrila fina de tip A si interactiei intre nucleele proteice invecinate. dar mecanismul de asociere si stabilitate nu era corect definit. Prin aceasta conformatie supramoleculara este acceptat imensul depozit de material genetic intr-un cromozom micrometric. Fibrilele A si B sunt etape de aranjare complexa a asocierii ADN-ului cu histonele. In prezent se accepta ca fibrilele de tip A si B sunt doua stari fizicochimice a ADN. 8. condensare si rasucire care reduc considerabil lungimea fibrilei.

1. secvente ce au un diametru de aproximativ 2nm (fig. nucleozomui este unitatea fundamentala a fibrilei fine de tipA. 8. Ca nivel al structurii primare.hiperspiralizarea si condensarea buclelor cromozomale.nivelul nucleozomic. nivelul sau structura secundara . Formatiunile corpusculare sunt separate intre ele de secvente nucleotidice din structura ADN-ului.structura primara a cromozomului Unitatea de baza a structurii cromatinei nucleare este nucleozomui. Fig. cu diametrul de 1 lnm.nivelul solenoidic. cu aspect perlat sau corpuscular.1 -Nucleozomui. structura cuatemara . 34 Arhitectura supramoleculara a fibrilei de ADN in cromozomii eucariotici (dupa Strachan si Read. nivelul sau structura tertiara nivelul bucleiform. 1999). 35). 129 .nivelul sau structura primara a cromozomilor .

de histone) Fig.000 X) a polinucleozomica la pasare . 35 Nucleosomi a) structura nucleosomului b) imaginea electronomicroscopica (300.Nucleu proteic (8 molec.

fibrei de cromatina Supusa actiimii enzimelor s-a stabilit ca formatiunea corpusculara care cuprinde si segmentul intercorpuscular. Prin metoda socului osmotic si analiza electronomicroscopica s-a evidentiat ca structura primara a cromozomului are aspect „perlat". are un numar de aproximativ 200 pb. Fiecare 130 .

care se inruleaza cu o rotatie completa de 360° si trei sferturi. Histonele H3 si H4 formeaza zona centrala a nucleului proteic pe care se inruleaza superhelixul de ADN. Un nucleozom este separat de nucleozomul urmator de o secventa de 60 pb. se disociaza. determinand stabilitate nucleozomului. deci un octomer. nucleozomul nu mai prezinta stabilitate. Tetramerul H3 si H4 se cupleaza cu tetramerul format din histonele H2A si H2B intregind structura nucleului proteic.5 nm inaltime. 131 . care sunt proteine non-histonice acide. Daca H3 si H4 asigura proprietati asemanatoare nucleozomului si in absenta lui H2A si H2B . considerate modificari epigenetice. cate doua molecule pe fiecare fata a tetramerului H3 si H4. H3 si H4. nucleozomul a fost denumit si platisom. Histonele H2A si H2B se ataseaza. care se asociaza cu o secventa de 140pb din molecula ADN. S-a constatat ca „in vivo" asamblarea histonelor in nucleozom se face in prezenta nucleopasminelor Ni si N2. Aceste modificari au loc in timpul transcrierii mesajului genetic inscris in secventa de nucleotide spiralizata in jurul nucleului din zonele eucromatice ale cromozomului. In cazul acetilarii. Nucleozomii au fost denumiti si corpusculi „m" sau particule Structura completa a nucleozomului este urmatoare octomerului de histone. forma geometrica a nucleozomului este ca 0 sfera turtita sau cilindru turtit cu diametral de l l n m si 5. Spatial. Cu ajutorul topoizomerazei. metilarii sau fosforilarii histonelor. iar stabilitatea fibrilei polinucleozomice este determinata de fortele de interactie existenta intre nucleozomi.„perla" sau corpuscul este compus dintr-un nucleu proteic. histonele H2A si H2B nu asigura proprietati nucleozomice in lipsa celorlalte tipuri (H3 si H4). format din 8 molecule de histone. Datorita turtirii discoidal biconvexe. Stabilitatea nucleozomului este asigurata de fortele de atractie stabilite intre histonele din nucleul proteic. cate doua molecule de H2A. In componenta nucleozomului intra si unele proteine non-histonice de tipul nucleoplasminelor Ni si N2. cupleaza histonahistona. S-a stabilit ca histonele au un centru hidrofob cu radicali bazici datorita aminoacizilor arginina si lizina. cu rolul de a neutraliza respingerea electrostatica dintre histone. a nucleoplasminelor Ni si N2 nucleul proteic poate fi disociat intr-un tetramer compus din H3 si H4. H2B.

2 -Solenoidul. polinucleozomica sau „super . Prin realizarea fibrilei polinucleozomice din cromozom. difractia neutronilor si analiza imaginilor electronomicroscopice. Aceste structuri echivaleaza cu „super-super-helixuri". nucleozomul se disociaza iar ADNul poate sa transcrie mesajul sau sa se sintetizeze prin autoreplicare. 132 .structura secundara a cromozomului Structura secundara a cromozomului a fost si este studiata prin metode cristalografice. inainte si dupa ce a realizat inrularea in jurul nucleului proteic. In timpul replicarii ADN-ului sau de transcriere a mesajului genetic intr-o molecula de ARNm.Histona Hi nu participa la structura nucleozomului. stabilitatea nucleozomului este redusa datorita modificarilor . in fibrila polinucleozomica din cromozomi. Prin metilare acetilare sau fosforilarea aminoacizilor lizina si/sau arginina sunt modificate fortele de atractie histonahistona. Aceasta secventa polinucleotidica dintre doi nucleozomi vecini se numeste fragment de legatura sau „ADNlinker". rezultand fibrila poli-perlata. Datele obtinute de Vogel si Matulsky (1982.. 8. Aceasta Hi induce o rigiditate secventei polinucleotidice asigurand separarea nucleozomilor. spectre de difractie a razelor X. Fibrila polinucleozomica realizeaza la randul ei o superinrulare de tip levogir rezultand „structuri" inalt ordonate ale cromozomilor.1. Formatiunea care rezulta este numita solenoid. In aceste super-super-helixuri nucleozomii adiacenti sunt grupati intr-un helix comun ADN-proteina.helixul cromatinian". fibrila elementara de ADN isi reduce lungimea de 6-7 ori. 36). Hi este localizata pe secventele a cate 23 pb la intrarea si iesirea fibrilei de ADN.epigenetice".1988) si Vogel si Grumwald (1994) au permis enuntarea urmatoarei ipoteze : ADNul din cromozomii eucariotelor se cupleaza cu histonele formand nucleozomii. Fosforilarea histonei Hi este semnalul care determina condensarea cromatinei cromozomale si declansarea ciclului mitotic sau meiotic. avand dimensiune variabila (intre 30-60 nm) (fig.

Aceasta conformatie „arhitecturala" este stabilizata de fortele de interactie ale nucleozomilor adiacenti de interactiuni intre regiunile hipervariabile N-terminale si COOH terminale ale histonelor Hi prezente pe secventa polinucleozomica ce se inruleaza. iar cu eel de-al doilea lant va interactiona cu ADN-ul din nucleozomul urmator. 133 . Rolul histonei Hi in formarea solenoidului este important deoarece prin prezenta a doua lanturi polipeptidice asigura urmatoarele interactiuni: un lant polipeptidic interactioneaza cu ADNul dintr-un nucleozom. 36 Cromatina superspiralizata (solenoidul) Prin suprainfasurare si gruparea a 6-7 nucleozomi la o rotatie de 360° se formeaza si solenoidul." Fig.

Aceste fibre au aspect bucleiform. cu o valoare medie de 65kb. asigurand stabilitate superstructurii in solenoid. 8. Dupa Faria cromomerele sunt configuratii sferice in permanenta schimbare. buclele contin intre 5 pana la 200 kb ADN. ca un „fenotip cromozomal". in stadiul G2 interfazic. Aceste bucle au ca baza axul longitudinal al cromozomului. Prin dispozitia polisolenoidica fibrila de ADN din cromozom. Dupa fecundatie histonele sunt reintroduse in structura fibrilei de ADN. 134 . O observatie interesanta apartine lui Lima de Faria (1975) care a anticipat notiunea de solenoid prin folosire de imitate cromomer . inconjurata de un halou de fibre ADN cu structura solenoidica. Ca structura moleculara. Cromomerele erau considerate structuri cromozomale de tranzit. fata de stadiul Gi cand fibrila polinucleozomica are 0 reducere de 7 ori. Nu erau considerate replicari sau unitati de transcriere.Histona Hi ar actiona ca o „grefa" care grupeaza nucleozomii. La aceasta conformatie „anatomica" supramoleculara sunt implicate si proteinele non-histonice din clasa HMG prin subtipurile HMG14 si HMG17.3 Bucla cromozomala ca structura tertiara Tratarea cromozomilor in metafaza mitotica sau meiotica folosind 0 solutie de NaCl 2M. Gradul eel mai inalt de compactare solenoidica a cromatinei s-a observat in nucleul spemiatozoidului cand histonele sunt inlocuite cu protamine. acestia prezinta 0 retea fibroasa orientata axial. dimensiuni variabile find orientate in toate directiile (fig. isi reduce lungimea de 50 de ori. 37).1.

Prin interactiuni se formeaza o ampla retea de fibre polisolenoidice dispuse bucleiform. orientate pe axul longitudinal al cromozomului. Se presupune ca buclele ar reprezenta subunitati functionale genetic si de replicare a cromozomilor.Retea interna Fig. reprodusa dupa Gosser si Laemli. 3 7 Organizarea bucleiforma a flbrilei de ADN in cromozom. 1987). Formarea buclelor din fibrila polisolenoidica si „conservarea" lor in timpul metafazei cromozomilor este determinata de proteinele non-histonice de tipul Scl si Sc2 („Scazzold"). Proteinele Scl si Sc2 asigura interactiuni ADN-proteina si proteina-proteina. Buclele sunt ancorate cu proteine scheletice foarte specifice ADN-ului din regiunile SARs (Scaffold Associated Regions). Dupa Clark si Wall 1992. 135 . Structure tertiara. ADN-ul genomic este organizat in bucle de 5 si 200 Kb. prin prezenta asa numitelor replicari.

38 Structura cuaternara a cromozomului .4 Structura cuaternara a cromozomilor In metafaza mitotica sau meiotica la eucariote.1. cromozomii sunt supusi unei hipercondensari a buclelor cu orientare in spirala (rasucire) a fibrilei de ADN bucleiform.(1990) si reprodusa de Clark si Wall (1992).Model propus de Filipski si col. realizeaza o reducere a lungimii fibrei elementare de ADN in cromozom de aproximativ 1000 de ori.38). urmand axul longitudinal al cromozomului (fig.Structura tertiara bucleiforma. Fig. 8. 136 .

interactionand cu topoizomerasa II asigura hipercondensarea cromozomilor metafazici. 137 . Prin rasucirea rozetelor hexametrice si hipercondensare se stabilesc particularitatile morfo-strcuturale ale cromozomului in metafaza mitotica si meiotica. apreciaza ca intr-un cromozom s-ar realiza intre 29-33 rotatii a rozetelor hexametrice. Cromozomul 1 din genomul uman are prezenta in jur de 30 de rozete hexametrice condensate.Fibrila bucleiforma se dispune spatial in razele hexametrice cu un continut ADN de aproximativ 300 kb. asociate cu structura retelei fibroase axiale cu rol in condensarea cromozomilor in mitoza sau meioza. Sc2. Se gasesc cate trei molecule de taza II pentru fiecare bucla de ADN. ar realiza o grosime de 200-300 nm. Prin studiul arhitecturii cromozomilor metafazici de catre HelsopHarrison si col. cu masa moleculara de 135Kda. Scl. cu masa moleculara de 170 Kda si in cantitate mai mare. Fiecare „bobina" ar echivala cu o banda „G" la cromozomii umani. S-au mai identificat o clasa majora de non-histone desemnate Scl si Sc2. a fost identificata ca topoizomeraza II a ADNului / taza II. cu localizare la baza buclelor. Din imaginile electromicroscopice se apreciaza ca o rotatie de 360° a fibrilei bucleiforme ar cuprinde aproximativ 30 rozete hexametrice. Numarul de rotatii a rozetelor hexametrice si hipercondensate est in raport cu cantitatea de ADN din cromozom. Se presupune ca ar avea rol in condensarea cromatinei. Proteinele non-histonice de tip MARs (matrix. prin rasucire are imaginea unei bobinari. In final. Bobinarea a cca 30 de rozete hexometrice la o rotatie de 360°. Colectivul condus de Heslop-Harrison a indentificat ca antigenul nuclear AF2 este implicat direct in „bobinarea" si condensarea fibrilei bucleiforme. Filipski (1990). In prezent sunt identificate majoritatea proteinelor non-histonice esentiale. analizand cromozomii metafazici la mamifere. se obtine o fibra de 200-300 nm grosime pe axul longitudinal cromozomial. (1988) s-a constatat ca la „bobinarea" rozetelor hexometrice si condensare ar participa circa 30 proteine non-histonice de tipul HMG.associated regions). Fibrila de ADN dispusa in razele bucleiforme hexametrice. nu i se cunoaste inca rolul pe care il are in structura cuaternara a cromozomilor.

Identificandu-se. denumiti(denumite) heterocromatina. discontinuu. cu un coeficient ridicat de pliere si condensare pe lungimi si dimensiuni variabile. insotita de hipercondensare. In dinamica functionala a ciclului celular. cuplate cu histone. neuniform colorata: heterocromatina si eucromatina. dispozitia fibrilei de nucleo-proteina si starile functionale in interfaza celulara. iar in raport de pliere. Cercetarile au stabilit ca este o asociere intre ADNul nuclear si proteinele histone. de ce in cromozomi exista in forma codificata o cantitate impresionanta de infonnatie genetica pentru codificarea caratcterelor exprimate fenotipic. intelegem si acceptam posibilitatea depozitarilor unor cantitati mari de ADN. colorantii bazici specifici sunt puternic sau slab fixati in cromatina nucleara. 9. Semnalata initial la cromozomii sexuali. etapizat. firbila elelemtara de ADN isi reduce lungimea in metafaza de aproximativ 10000 de ori.Prin bobinarea in spirala a fibrei de ADN bucleiform. uniform si intens colorati (colorate). in cromozomi cu dimensiune de ordinul micronilor. 9. uniform si intens colorati in telofaza si interfaza timpurie a celulei eucariotelor. Heterocromatina este determinata de secvente de ADN (moderat si inalt) repetitiv. Extinderea si numarul 138 . Starile fizice ale cromozomilor Heterocromatina si eucromatina Emil Henilz (1935) a observat la plante si insectele cercetate. Heterocromatina (He) Heterocromatinele sunt segmentele cromatidice sau cromozomii cu structura condensata. cromatina nucleara se prezinta. cromozomi. s-a observat ca si cromozomii somatici (autozomi) au secvente heterocromatice. structura si arhitectura complexa a fiecarui cromozom.1. sau secvente din cromozomi.

Daca ar lipsi . De exemplu. indeplinesc functii vitale pentru celula. Aceeasi exceptie de la regula nonfunctionalitatii snetice prezinta „regiunile organizatori nucleolari ai acrocentricilor (RON. sunt foarte bine conservate. Aspectul caracteristic al heterocromatinei este de cromocentri. in . filogenetic. adica lomerari de cromatina condensata care depasesc (ca diametru) elementele ucturale ale eucromatinei.repetitive care. Rolul „protector" este asigurat de secventele hexanucleotidice TTAGGG. ADNul din zonele heterocromatice (repetitiv) isi exercita numai rolul „egoist" de autoreplicare. Si anume kinetocorul se cupleaza cu fusul de iviziune. Sunt cateva exceptii de la regula de non-functionalitate a heterocromatinei.enta „structural". Tot heterocromatina poate stabili „bariere de fertilitate". care au o replicare tardiva in stadiul S interfazic.1/3 din talul ADNului genomului nuclear. structurii si functiei romozomilor din genomul celular. Protejeaza genele de la velul organizatorilor nucleolari de efectul mutatiilor si recombinarilor. segmentele distale ale telomenelor. datorita kinetocorului din ltrastructura centromerica . pe langa secventele inalt repetitive noninformationale. desi iieterocromatice. 2001). dimensiunea si integritatea structural-morfo-iinctionala a cromozomilor pe parcursul ciclurilor celulare. asigurand nentinerea in anumite limite.mecanismul telometric de protectie" a dimensiunii. implicat in procesul de citodiereza a cromozomilor in anafaza litotica sau meiotica. Dupa Yunis si Yasmineh (1971) heterocromatina joaca un rol. Aceste structuri elomerice opresc scurtarea progresiva a cromozomilor. 139 . centromerul ste implicat in dinamica fiecarui cromozom. celula ar fi distrusa (vezi structura elomenelor). facilitand translocatiile viabile de tip robertsonian jziuni centromerice) (Petrov. Cantitatea de heterocromatina reprezinta in medie 1/5 . incadrat in definitia de heterocromatina. se gasesc mltiple locusuri pentru genele care transcriu sinteza ARN-ribozomal). Exceptie de la regula nonfunctionalitatii heterocromatinei romozomiale sunt si regiunile centromerilor si organizatorii nucleolari. De exemplu. protejand regiunile vitale ale genomului de actiunea structiva a factorilor mutageni din mediul extern.zonelor heterocromatice sunt particularitati caracteristice fiecarui cromozom din genomul celular. cu lplicatii in diversitatea animalelor in cursul evolutiei si speciatiei )arlington 1937). ride. Regiunile heterocromatice sunt situsurile secventelor repetitive si inactive informational.

identic in evolutia si dinamica omologilor in fazele ciclului celular. In raport cu regiunile eucromatice care sunt izopicnotice. 9. la nivelul telomerelor. Reparatia extra centromerica intercalara a He constitutive este evidenta la perechile de cromozomi autozomi 1. intercalata printre segmente scurte de eucromatina a bratului lung al cromozomului Y. este localizata in zona centromerilor. este particulara fiecarui individ. He constitutiva are si localizari extracentromerice.1 Heterocromatina constitutiva Heterocromatina constitutiva este formata din ADN inalt repetitiv (ADNul satelit). constant. Heteropicnoza se caracterizeaza prin afmitati tinctoriale de colorare si gradul de condesare a unui cromozom. constanta si prezenta raportata la cuplurile de cromozomi omologi. heteropicnoza poate fi pozitiva sau negativa.9. cu localizare precisa in cromozomi. He constitutiva are aceeasi localizare. 16 si Y si in regiunile organizatori nucleolari. 140 . La om. adica diferente de spiralizare intre diversele segmente cromatidice ale cromozomului. respectiv colorare mai puternica sau mai slaba decat eucromatina. extindere dimensionala. prezenta constanta pe parcursul ciclurilor celulare care succed.He se caracterizeaza prin alociclie. iar Miller (1974) a observat ca secventele inalt repetitive din cromozomii antozomi sunt bogate in 5-metil-citozina. heterocromatina nucleara este de doua tipuri: He constitutiva si He facultativa. aditia de coloranti (ca intensitate) si comportament. Acest ADN este denumit si ADN. He constituiva nu prezinta specificitate tisulara sau celulara. He constitutiva. constrictiilor secundare si pe bratele scurte „p" ale acrocentricilor. In raport de stabilitate. Supuse actiunii unor endonucleaze de restrictie si analizata componenta nucleotidica s-a constatat ca secventele din ADN inalt repetitive sunt bogate in cuplul A-T. ca dimensiune intracromozomala.satelit privit ca un ADN „banal" si inactiv. evidentiata prin tehnica pentru benzile „C" . sau prin heteropicnoza. Raportata la cuplul de cromozomi omologi. Folosindu-se metoda de hibridatre a ADNului in situ din cromozomul y s-a evidentiat dispunerea in tandem a secventelor inalt repetitive.1. dar prin extindere.

Daca prin defect mutational sau aditional. este recomandata in studiile antropologice ca diferentiere intracromozomale intre diferitele populatii umane. He facultativa poate fi limitata pe segmente cromatidice dintr-un cromozom. cromozom care are aspect heteropicnotic in interfaza ciclului celular. heterocromatic este numai cromozomul X la femeie. Deoarece studiile fllogenetice au evidentiat ca He are rol important in evolutia biogenetica a vertebratelor. nu au corespondent pe cromozomul omolog. apar similitudini asemanatoare cu He constitutiva. He se extinde pe spatii mai mari in cromozomi. identificarea si compararea cantitatii de He la Homo sapiens.Ohno (1974) considera ca ADNul „banal" s-ar fi acumulat in cursul evolutiei biologice la eucariote prin autoduplicari succesive. tendinte comportamentale deviante (criminali). El se bazeaza pe observatia ca in spermatocite si ovocite. respectivele zone limitrofe zonelor heterocromatice isi inceteaza functia. Opus ipotezei lui Ohno cercetatorul Gagne. Ohno sustine ca secventele dispuse in tandem in zonele heterocromatice ar „separa" genetic actiunea agentilor potentiali mutageni. sau extinsa la nivelul unui cromozom (total). Brown (1966) arata ca un cromozom total.2 Heterocromatina facultativa He facultativa este segmentul cromatidic unde condensarea fibrilei de ADN si fixarea uniforma si intensa a colorantior specifici. efectele fiind severe pentru om. accelerarea proceselor tumorigenetice. 9. ca efecte genetice ca He aditionala ar induce scaderea capacitatii de reproducere a omului. He constitutive care contin ARNr transcris de genele cu locusuri in aceste zone cromatidice. Se presupune. apar nucleoli in vecinatatea constitutiva care contine ARNr transcris de genele limitrofe zonelor heterocromatidice. care folosind metoda analizelor autoradiografice a constatat o oarecare activitate in aceste zone heterocromatice.1. 141 . Aspectul heterocromatic nu prezinta segmente heterocromatice omoloage constante la nivelul cromozomilor omologi. Datorita condensarii particulare a fibrilei de ADN si inactivitatea genetica din zonele cromatidice ale cromozomului. In raport de cantitatea de He constitutiva (sau chiar facultativa) se incearca a se stabili o corespondenta cu diversele sindroame pe fond genetic. la om.

la om. 142 .1 Inactivarea cromozomului X Inactivarea totala a unui cromozom X din cuplul XX. 39). Atractia ar fi determinata de He constitutiva din segmentele telometrice. 39 Aspect morfologic al cromatinei sexuale.2. Este He cariotipica. se presupune ca ar „proteja" centromerii si organizatorii nucleolari si ca ar interveni in proceseie de „atractie" si sinapsis a cromozomilor omologi in zigonemul profazei primare din meioza.1. Apendicii perinucleari din polimorfonucleare. Fig. 9.Deoarece He constitutiva este prezenta in cromozomul tuturor eucariotelor la toate speciile de mamifere. este caracteristica numai mamiferelor si omului (fig.

zone unde isi au locusurile alte gene codante.a. Neinactivate sunt si regiunile Xp 21. a fost preocuparea multor cercetatori. Este starea heteropicnotica de corpuscul Barr. notat XIC. Inactivarea incompleta a fost consemnata atat la femei. sistemul genetic eritrocitar Xg. Riggs. Migeon (1994) Heard si col. dar si la barbati cu sindrom Klinefelter (XXY). Lyon si Rusell au aratat ca la inceputul embriogenezei. Regiunea Xpter-Xp 22. au lansat unele ipoteze explicative.1 . (1997) s. de origine materna sau paterna este aleatorie. Dupa Riggs. care in raport de originea cromozomului X .cis a cromozomului X. Brown (1991). De exemplu Lyon (1998). la cele doua sexe (barbat si femeie) pentru caracterele somatice codificate de genele cu locusuri pe cromozomul X. De retinut ca la Homo sapiens cromozomul X nu este inactivat total. De ce inactivarea se realizeaza pe segmente cromatidice ale cromozomului X si nu total. Prin inactivarea unui cromozom X la femeie se asigura un echilibro genie functional.3 neinactivata contine genele care codifica unele caractere. etc.1 . Cromozomul X inactivat in interfaza ciclului celui ce reprezinta ca o formatiune intens si uniform heterocromatica.3 neinactivat. folosind observatiile la diverse specii de mamifere (in special marsupialele) si datele obtinute din experientele pe culturi celulare provenite de la diverse mamifere si om. inactivarea cromozomului X poate fi totala sau partiala. In partea distala a bratului scurt (p) ramane segmentul Xpter-Xxp 22. cum ar fi: steroid sulfataza. inactivarea este aleatorie. in ziua a 16a dela fecundatie. la embrionii de mamifere XX incepe inactivarea unui cromozom X. In 1961. retardul mental. Brown si Migeon. dupa inactivare. inactivarea cromozomului X se realizeaza in mai multe etape (stadii): 143 . procesul este ireversibil pentru clonele celulare descendente.Xp 11.Xp 22. Xp 11.3 si zona limitrofa a bratului q. Ei au descoperit existenta unui centru de inactivare pe cromozomul X.Forma heteropicontica a cromozomului X inactivat a fost descoperita de Barr si Bertrand (1949) in nucleele hipoglosului de pisica.2.patern sau matern. Folosind metoda de marcare a cromozomilor Lyon a observat urmatoarele: inactivarea cromozomului X. sindromul Kellman. care intervine in inactivarea .

In cazul cand in regiunea GpC metliarea se extinde asupra promotorului si a primului exon. considerate insule de metilare. In aceste conditii se poate afirma ca activitatea genei Xist si gradul de metilare a ADN-ului influenteaza inactivarea. inactivarea ar incepe in mai multe situsuri ce se gasesc la distante de 30-300 kb. inceteaza transcrierea ARN-ului. Prin structure sa. 144 . au observat ca in interfaza celulei somatice 46. cromozomului X.cis are loc pe axul longitudinal al X-ului. gena Xist poate transcrie un ARN de 15kb. acoperind o secventa de 1.XX procesul de inactivare are loc numai la unul din cromozomii homomorfi X. Ei au mai observat ca in regiunea Xqll. Deasemnea. Gena este activa numai in cromozomul inactivat.5 kb din structure gena Xist. Dar procesele implicate in inactivarea cromozomului X sunt mult mai complexe. b) Disperesia intracromozomiala a procesului de inactivare. Pe baza datelor experimentale obtinute pe culturile celulare.a) Initierea si activarea centmlui de inactivare XIC. Coreleaza evolutia procesului de inactivare cu diminuarea. constata ca procesul de inactivare incepe de la centrul XIC. considerandu-se ca un cromozom. langa centrul XIC se gaseste Xist care influenteaza inactivarea. O alta observatie facuta de Riggs si Migeon este ca in regiunea Xqll exista si o suita de insule GpC. a activitatii de transcriptie a genelor codante limitrofe centrului XIC. Tot prin aceleasi procedee de analiza si identificare. Riggs si Migeon si recent Ballabio si Willard (1991) considerau ca procesul de inactivare . iar centrul de initiere a inactivarii sa actioneze in directia —> Xist —>ARN. Folosindu-se marcarea cromozomilor X si metilarea. dispuse in axul longitudinal al cromozomului X.5 terminal al genei. iar rolul ei a fost pus in evidenta folosindu-se metoda de hibridizare „in situ" si marcare cu fluorocrom. Acesta poate fi de origine materna sau paterna. Se presupune ca centrul XIC ar modifica arhitectura fibrilei de ADN. Clark si Wall presupun ca „in vivo" procesul inactivarii cromozomului X ar fi asemanator cu eel observat „in vitro". Deci existenta mai multor centre initiator al inactivarii (XIC). sau reactivarea. De la centrele XIC incepe inactivarea cromozomului. progresiva. Activitatea genei este dependenta de gradul de metilare . iar procesul de inactivare a X-ului progreseaza. devenind o importanta tema de cercetare. are aproximativ 150 Mb ADN.

Procesul s-ar desfasura in cascade. procesul trece la urmatorul centru XIC. Reactivarea cromozomului X este dependenta : mecanismul inactivarii. formand o suita le bucle infasurate. iuclele hipercondensate si infasurate sunt mentinute in aceeasi stare de roteinele de esafodaj. Cand procesul este terminat pe toata lungimca.Inactivarea s-ar realiza prin alunecare progresiva gratie unor enzime ie restrictie EcoB si EcoK. are loc izinactivarea cromozomului. Starea heteropicnotica (heterocromatinizare) a romozomului sexual X inactivat incepe din ziua de a 16a a perioadei mbrionare. Odata inceput. Dar dupa acest interval de timp incep procesele de inactivare a XLlk" [nsa in stadiul S interfazic si in timpul ciclului mitotic sau meiotic. cu formarea corpusculului Barr. enzime care ar cupla situsurile. cromozomului X. ) Mentinerea inactivarii. I Reactivarea cromozomului X inactivat. procesele de inactivare si starea de corpuscul Barr in iterfaza ciclului celular au loc pe tot parcursul vietii unei femei. Este cunoscut ca in zigot si in imele 16 zile de la fecundatie cuplul de cromozomi X homomorfi este activ inctional. Progresiv are loc si heterocromatizarea si condensarea excesiva a mclelor (formate din ADN). Se considera ca reactivarea insumeaza procesele verse ale inactivarii. Aceste rocese sunt conditionate de gradul de metilare . Cand s-a incheiat inactivarea ntr-un segment cromatidic.5' a genei Xist si de inctia de a transcrie sinteza ARN a acestei gene. :ontinandu-se inactivarea. 145 .

2. iar ceilalti sunt inactivitati inseamna ca: 146 .1. in interfaza celulara numai un cromozom X este inactivat. Prin urmare.XY). care. in meioza se pot obtine gameti diplogonozomici (24. Sunt cazuri clinice de disgenezii gonozomale (heterocromozomiale) determinate de non-disjunctia cromozomilor X in gametogeneza la barbat sau la femeie.Izocromozomul X Normal X Centromer Centromerul activ (a) Pozitia centromerului inactiv Figs 40 Cromozom X bandat. se obtin zigorii cu XXX a sexul feminin sau XXY la sexul masculin. Este sexul cromozomial la femeie. a) cromozo m X normal. Prezenta si identificarea corpusculului Barr ca stare morfologica a cromozomului X inactivat. in urma fecundarii cu gametii normal. b) Valoare diagnosctica. prezinta un dublu rol: a) Stabilirea sexului genetic primar.1.XX sau 24. b) Y cromozom. la o femeie normal a gasim un singur corpuscul Barr. Avand in vedere ca in celulele somatice numai un singur cromozom X este activ genetic. 9. Consecinta non-disjunctiei.1 Numarul cromozomilor X inactivati La sexul feminin unde in celula somatica diploida exista doi cromozomi X homomorfi.

la produsul de conceptie cu formula gonozomala XXX. bio-genetic. respectiva zona jromatidica este intens heterocromatica. Bertino si col.2. determinata de cresterea cantitatii de ADN repetitiv. metilare si compartimentizarea cromozomului X. Migeon (1994). Clark si Wall considera ca inactivarea completa a cromozomului X este rezultatul de interferenta intre coeficientul de heterocromatizare. Datorita fluorescentei intense este denumit :orpusculul „F". cromozomul Y )oate fi evidentiat in interfaza celulelor somatice la barbati.a au elaborat o terie in care se mentioneaza ca modelul de inactivare in mozaic a cromozomului X prezinta un avantaj. Hayman (1990). Numarul corpusculilor „F" este direct proportional cu numarul romozomilor Y prezenti in celula somatica sau gametica. Cercetatorii Riggs (1990). deoarece previne activitatea unor gene recesive ce pot determina aparitia unor boli in patologia umana.2 Cromozomul Y in inter fata celulara Conform ipotezei lansata de Rice (1994). cromozomul Y apare la periferia nucleului interfazic ca un :orpuscul intens fluorescent. 9. Clark si Wall (1996). vom gasi in elulele somatice (in interfaza) doi corpusculi Barr. Sincler (1990) s. In aceste conditii. 147 . la produsul de conceptie XXY la barbat (sindrom Klinefelter) vom gasi in interaza celulelor somtice un corpuscul Barr. f. (1982). care confera starea de heterocromatina pe bratul lung if Datorita starii fizice a ADN-ului repetitiv.hinacrina. Cromozomul Y a acumulat o cantitate crescuta de heterocromatma in cursul evolutiei sale. In concluzie. Bolile legate de X. Regiuni dublu „minut" (DM) si regiuni marcate imogen Caracteristica genomului mamiferelor si in mod deosebit in culturile slulare umane este prezenta regiunilor dublu „minut" (DM) si regiunile larcate omogen (RMO). Schimke (1982) sustin ca regiunile DM si MO din genomul celular sunt amplificari de material genetic specific.1. Migeon (1994). daca tratam celulele somatice de la barbat cu . De exemplu.2.

ca aspect. 9. in special in celulele tumorale. S-a mai observat ca DM sunt labile. pun aceasta rezistenta la MTX pe seama amplificarii genei care codifica sinteza dihidrofolat reductaza (DHFR).Ei au remarcat prezenta acestor regiuni in culturile celulare umane.2. Fiecare regiune DM are un continut de aproximativ 10002000 kb ADN. asemanator cu cromozomii normali din genomul celular. enzima care este cantitativ crescuta la pacientii tratati cu MTX.1 Regiuni dublu „minut" (DM) Regiunile dublu „minut" (DM) se prezinta. Schimke (1982) si Bertino au identificat ca din 200 tumori primare umane 182 linii celulare tumorale (91%) prezentau in nucleu DM. Studiile efectuate de Bertino si col (1982) si de colectivul condus de Bermer (1991) pe culturi celulare provenite din diversele tipuri de tumori canceroase au evidentiat existenta liniilor celulare tumorale rezistente la activarea unor medicamente antimetabolice care se administreaza in tratamentul bolii canceroase. Schimke a observat ca in cromozomii cu material genetic amplificat. Bertino si col. In celulele tumorale rezistente la MRX s-au identificat si 20 cromozomii cu DM. Harvey 1996). dar sunt lipsiti de centromer (A.2 Regiuni marcate omogen (RMO) In 1982. Urmare a acestei segregari aleatorii se pot obtine celule cu o cantitate inegala de ADN. Aceasta observatie a fost posibila experimental. 9. si anume introducand in cultura concentratii mici de hidroxine. extinse spatial. Desi se autoreplica aceste DM nu sunt implicate in mecanismele ciclului mitotic. care nu sunt bandate 148 . ele segregand aleatoriu ca repartitie in celulele fiiice care rezulta. provenita de la persoane cu leucemii este rezistenta la chimioterapia cu metotrexat (MTX). De exemplu Bertino a stabilit ca linia celulara K-562. apar segmente cromatidice. Clark si Wall mentioneaza ca DM se pot pierde prin „micronucleere".2. asociindu-le cu rezistenta la unele medicamente. DM dispar din celula.

Benner presupune ca RMO ar fi si rezultatul ruperii sau translocarea RMO deja existente in ciclurile celulare anterioare.3. mentinute mai multe cicluri celulare in cultura. RMO sunt apreciate ca suplimentari stabile de ADN in cromozomi obtinute prin amplificari succesive. sintetizeaza o cantitate crescuta de enzima dihidrofolat reductaza. Zonele eucromatice au ^respondent pe cromzomii omologi din genomul celular. Aceasta ipoteza lansata de ei se bazeaza pe observatiile facute pe linii celulare de soarece tratate cu metotrexat. Eucromatina prezinta urmatoarele caracteristici: 149 . in zona mediana a cromozomului unde se gaseste gena dhfr. deoarece nu sunt modificate ca dimensiune si prezenta in cromozomi la tratamentul cu concentratii mici de hidroxiuree. conferind rezistenta la MTX. care sustineau ca o astfel de amplificare de material genetic marcate omogen (RMO) s-ar realiza la locul genei care codifica sinteza enzimei dihidrofolat reductaza. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO.5%) apar regiuni marcate omogen (RMO). Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare resistente la MRX. gena care. iar in cinci tipuri (2. pe langa segmentele heteropicnotice si supercondensate cu aditia intensa a colorantilor bazici specifici. sunt mai alungite in axul longitudinal al cromozomilor. 9. prezinta si ?one izopicnotice denumite zone de eucromatina.indiferent de tehnica de bandare folosita. Ideea se bazeaza pe observatia ca liniile celulare rezistente la MTX. Interesanta este ipoteza lui Schimke si Benner care considera ca DM ar fi precursori in formarea RMO. Schimke si Bertino considera ca RMO sunt urmarea amplificarii de material genetic in respectivii cromozomi. Eucromatina cromozomala Cromozomul.5%) apar atat DM cat si RMO. Regiuni marcate omogen apar in foarte putine celule din tumorile primare. numai in 13 (6. Din totalul tipurilor de tumori primare. Si anume. au identificat aparitia de RMO pe cromozomul 2 din genomul celular de soarece. amplificata. apare o extindere a regiuni lor DM si RMO. Observatiile lor au fost suplimentate de Benner si col (1991). segmente colorate omogen. sunt mentinute pe mai multe cicluri celulare anterioare.

eucromatina are o replicare ciclica normala fata de alociclia (tardiva) de replicare a ADN-ului repetitiv din zonele heterocromatice.are o activitate intensa in interfaza celulara. se caracterizeaza prin transmitere nemendeliana de la o celula la alta de la o generatie la alta. Cromozomii . cromzomii „B" nu se cupleaza cu cromozomii „A" in zigonemul profazei primare a meiozei. Indivizii cu cromozomi supranumerari „B" nu se deosebesc fenotipic de indivizii conspecifici lipsiti de cromozomi „B". activitatea unor gene de pe cromozomii „B" se cumuleaza cu genele informational active de pe cromozomii „A". . .colorare slaba (normala) in interfaza celulara. . nu contin gene cu informatii majore pentru activitatea celulei. . dezvoltare a organismului. Este o mostenire nemendeliana. au talia foarte mica in raport cu cromozomii normali de tip „A". au o cantitate foarte mare de heterocromatina constitutiva. 10.zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv prezinta o condensare si despiralizari normale. diferentierea si reproducerea indivizilor in conditii normale. In ansamblu transmiterea nemendeliana a cromozomilor „B" de la o generatie celulara (de indivizi) la alta generatie. acolo unde sunt cromozomi „B".B" prezinta unele insusiri cu caracter general si anume: prezinta o morfologie diferita fata de cromozomi. prin prezenta ADN-ului reprezentativ si informational activ.. poate fi 150 .. a organismului.in zonele de eucromatina cu ADN nerepetitiv sunt locusurile tuturor genelor cu determinism genetic in exprimarea fenotipica a caracterelor. nu sunt esentiali pentru cresterea. Cromozomii B. gene implicate in procesele de crestere. Cromozomii celulari „B" Sunt cromozomii supranumerari aditionali complementului normal de cromozomi al unei specii. care nu se deosebesc de cromozomii „A" (normali).

Genele cu locusuri pe cromozomii „B" au efecte cantivative asupra unor caractere. Se presupune ca prezenta cromozomilor B la foarte multe specii de lante si animale. efecte salitative in fenotipul indivizilor. Deasemenea Jones si Rees considera ca influenta exercitata de romozomii „B". cumulate cu efectui genelor ce codifica unele caractere. ar avea consecinte evolutive. ca numar suplimentar ita de complementul cromozomial normal ar avea un efect genetic aditiv . Jones si Rees (1982) au identificat la unii cromozomi „B" secvente unice din ADN-ul component. este aleatorie. S-a emis ipoteza ca acesti cromozomi „B" ar avea originea intr-o trizomie a cromozomilor „A" si in mod deosebit trizomii ale cromozomilor sexuali. ceea ce explica diferente de numar intre celulele organismului cu astfel de cromozomi (Romera (1991).romozomilor „B" in timpul diviziunii (in anafaza mitotica sau meiotica). favorizand si inducand cresterea adaptativa a ganismelor la fluctuatiile factorilor din mediu. Uneori cromozomii „B" pot influenta cuplarea cromozomilor „A" in ) rofaza primara a meiozei iar cromozomii „A" pot influenta segregarea . deoarece prin influentarea omportamentala a cromozomilor A in meioza. ale iceluiasi organism. apar diferente de numar ale cromozomilor „B".upra organismelor. 1990). iar la unele insecte s-au pus in evidenta secventa de ADN ribozomal. Cromozomii „B" nu indue. ar explica existenta unui lecanism genetic de adaptare la prezenta unor factori externi ce pot etermina procesele de recombinare genetica.asemanatoare cu ereditatea nemendeliana a ADN-ului mitocondrial. de ce in populatiile celulare. ar fi determinata de controlul secventelor de metilare si emetilare din cromozomii „A". deoarece au o structura omoloaga cu acestia (Sandery si col. ce au locusuri pe cromozomii „A". Repartitia cromozomilor „B" in nucleii viitoarelor celule fiice. 151 . genetic. frin aceasta segregare aleatorie explicam. Se considera ca prezenta cromozomilor B. Jones si Rees (1982) considera ca prezenta cromozomilor „B" in irofaza primara a meiozei influenteaza comportamentul cromozomilor „A" are isi pot modifica mecanismele de formare a chiasmelor.

11. Benzile cromozomale
In 1969, Casperson a observat ca fiecare cromozom din setul haploid prezinta in prometafaza si metafaza mitotica sau meioza o succesiune de benzi diferit colorate: clare si intunecate. El a mai observat ca numarul, dimensiunea si ordinea benzilor sunt asemanatoare daca se studiaza fiecare cuplu de cromozomi din celula diploida. Deasemenea, numarul, ordinea si dimensiunea benzilor sunt caracteristice pentru fiecare cuplu de cromozomi omologi, dar si caracteristice fiecarui individ din populatie. Ca definitie, banda cromozomala este segmentul cromatidic clar delimitat de segmente diferit colorate. Folosindu-se tehnici diferite de colorare, benzile evidentiate pot fi identificate ca benzi fluorescente si non-fluorescente, benzi intens colorate cu Giemsa si slab colorate, etc. Dupa tratare si colorare specifica, cromozomii prezinta si o alternanta discontinua de benzi intunecate si luminoase, dispuse pe axul longitudinal al fiecarui cromozom.

11.1. Factori implicati in formarea benzilor
In aditia discontinua a colorantilor si delimitarea intercalara a benzilor intunecatte si palide, intens fluorescente sau slab fluorescente sunt implicati factori, dintre care mentionam: ADN-ul repetitiv si nerepetitiv; prezenta particulara a unor baze complementare pe diverse segmente ADN; distributia „perlata" a proteinelor histonice; plierea neuniforma a fibrilei elementare de ADN. a) ADN-ul repetitiv si nerepetitiv, factor implicat in formarea benzilor cromozomale. Cercetarile lui Guenot (1973) au scos in evidenta ca in cromozom, pe langa ADN-ul nerepetitiv, exista o cantitate apreciabila de ADN repetitiv. Guenot aduce urmatoarele argumente: Escherichia coli, cu un cromozom inelar, cantitatea de informatie asigura existenta a circa 4000 de gene informational active (E.coli are 4736.000 pb-40000 b) ce determina 152

sinteza de proteine celulare. Cum codul genetic este universal, iar masa moleculara a proteinelor sensibil egala, pe baza calculului asemanator cu eel facut la bacterii, in genotipul mamiferelor ar trebui sa existe 3x410 gene active. De exemplu, soarecele ar trebui sa contina in genom de 1000 de on mai multe gene fata de E.coli, iar omul ar trebui 3500.000 gene. Pentru a accepta acest rationament legat de stricta corespondenta a cantitatii de ADN si numarul genelor active din genomul eucariotelor ar fi trebuit indeplinita urmatoarea conditie: tot ADN-ul din celulele eucariotelor saprezinte numai scvente nerepetitive, dispuse liniar pe cromozom. Dar, in 1968, Britten si Kohne (s.a.) au descoperit ca in cromozomii mamiferelor (si la om) exista o mare cantitate de ADN repetitiv, care se pliaza (plicatureaza). Prin aceasta plicaturare in anumite secvente cromatidice cantitatea de ADN este abundenta si comasata, iar aditia colorantilor este mai intensa si uniform dispusa (benzile): aspect heterocromatic sau fluorescent. b) Diferente in componenta bazelor din ADN. Un factor care asigura configuratia neuniforma a ADN-ului si aditia colorantilor specifici cu formarea benzilor cromozomale este distribuita cuplurilor complementare a bazelor azotate. Pe fibrila elementara de ADN cromozomal, sunt zone unde predomina cuplul complementar A-T, iar in altele G-C. De exemplu in segmentele polinucleotidice repetitive bogate in A-T se fixeaza mai puternic substantele fluorescente, iar in zonele bogate in G-C fluorescenta este slaba. c) Distributia neunifonna a proteinelor histonice din fibrila polinucleozomica si polisolenoidica a ADN-ului cromozomal. Prin hidroliza enzimatica a cromozomilor metafazici, s-a constatat ca ADN-ul bogat in G-C se asociaza cu histonele bogate in arginina, iar secventele bogate in A-T se asociaza cu histonele bogate lizina. Deoarece secventele din ADN bogate in A-T sau G-C sunt distribuite pe segmente cromatidice evidentiate ca benzi intercalate si distributia histonelor bogate in lizina sau arginina din ADN-ul cromozomal are loc dupa acelasi tipar de benzi. In 1965, Littan considera ca histonele bogate in lizina produc condensarea cromatinei in cromozom, iar cele bogate in arginina ar preveni condensarea. Ca urmare Meisner (1973) afirma ca histonele au rol important in mentinerea structurii tridimensionale a cromozomilor.

153

11.2.Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor
In 1971, la Paris a avut loc a treia reuniune a geneticienilor pentru standardizarea nomemclaturii, codificarii de analiza si interpretare a benzilor cromozomale, reuniune la care s-a decis denumirea lor in benzi Q, G,R siC. (fig. 41)

C

-".

S *'
»

(9

K

I S

* A

3*3

^^

**

&

13

fto

H i:

•» is
21 22 .X X

Fig. 47 Micrografia cromozomilor a) Metafaza celulei in diviziune b) Cariotipul (46, xx) - Cromozomii - hidroliza enzimatica si colorare cu Giemsa.

154

Fig. 41 bis Cromozomii bandati prin digestie enzimatica. Cariotip normal de femeie. 1- Compararea benzilor R la stanga, benzi Q in centru si benzi G la dreapta (digestie enzimatica a cromozomului 1 uman). In 1972, Gagne, Laberge si apoi Babrow au descris o varianta a 3enzilor C si anume benzile T sau telomerice. Dutrillaux si col. (1973) au ^ompletat sistemele de marcaj si bandare evidentiind benzi „particulare" 155

prin folosirea, unei coloratii cu acridin orange, dupa tratamentul cu 5bromdeoxiuridina (BUDR).

11.2.1. Benzile Q
In 1968, Casperson, folosind clorura de chinacrina (agent alchilant fluorescent), a observat un model de benzi fluorescente pe cromozomi, separate, de zone nonfluorescente. Casperson a denumit aceste benzi, benzi Q (initiala de la quinacrina). In 1972, cercetatorii Weisblum si Haseth au stabilit ca substanta fluorescenta chinacrina se fixeaza puternic in segmentele cromatidice unde este ADN foarte bogat in cupluri complementare A-T. Miller (1973) colorand cromozomii denaturati cu anticorpi fluorescenti „anti-adenina" confirma ipoteza lui Weisblum si Heseth, obtinand benzi de tip Q. Benzile Q evidentiaza heterocromatina care contine putine gene informational active. Fiecare pereche de cromozomi omologi se caracterizeaza printr-o diversitate de benzi fluorescente ca: numar, ordonare, dimensiune, intensitatea substantei fluorescente fixata. Clorura de chinacrina se fixeaza preponderent in ADN-ul foarte bogat in A-T precum si secventele repetitive LINES. Sunt benzile cromatidice care se replica spre sfarsitul stadiului interfazic S. Termenii de apreciere a intensitatii gradului de fluorescenta a cromozomilor sunt: negativ, aproape fluorescent, palid fluorescent, mediu fluorescent, intens fluorescent, stralucitor. Metoda fluorescenta este folosita, in mod deosebit, pentru studiul cromozomului Y in scopul identificarii unor eventuale translocatii Y, intre cromozomul Y cu cromozomul X, sau cu autozomii. Deasemenea metoda fluorescenta poate fi folosita ca „marker" pentru identificarea cromozomului numarul 3 din genomul celular. Benzile Q prezinta un polimorfism „mendelian" polimorfism transmisibil si caracteristic fiecarui individ in populatie. Analiza benzilor Q este recomandata pentru studii antropogenetic (etnice), familiale, medicolegal, criminalistice. Bobrow (1971) si Casperson (1971) recomanda analiza benzilor Q in studiul derularii spermatogenezei la om si animale.

156

1.2.2. Benzile G
Ca si benzile Q, benzile G care se suprapun ca numar, ordonare, idimensiune, evidentiaza ADN-ul bogat in heterocromatina uniform condensata care cuprinde putine gene informational active. Benzile G sunt echivalente cu benzile Q fluorescente. Pentru evidentierea benzilor G, tehnica frecvent folosita este hidroliza enzimatica urmata de colorare cu Giemsa (Dutrillaux 1971). Prin metoda Dutrillaux, cromozomii apar cu aditia discontinua a colorantului Giemsa. O alternanta de benzi intens colorate si benzi palide sau foarte slab colorate (sau chiar decolorate). Colorarea neuniforma a cromozomilor ar fi determinata de „reconsctructia" diferentiala a ;romozomilor dupa distorsionarea (cauzata enzimatic) prin mutarea ;ationilor, sau de „alterarea" diferentiata a complexului ADN- histone. Benzile G apar in zonele unde exista o cantitate mare de ADN repetitiv jogat in A-T cu grad ridicat de pliere a fibrilei de ADN si bogata in lecvente repetitive LINES. In aceste regiuni cromatidice replicarea ADN-ului este tardiva in tadiul interfazic S. Constrictiile secundare de pe cromozomii 1, 9 si 16 sunt benzi G lozitive, dar Q negative. Sunt cercetatori care considera ca benzile G sunt urmarea stabilizarii au extractiei unor proteine acide. Daca adaugam actinomicina D cu cateva re inainte de obtinerea preparatelor cromozomale, apar benzi G, fara alt •atament de fixare. Actinomicina nu reactioneaza cu histonele, dar se leaga e ADN in faza interfazica G2 a ciclului celular, cand cromozomii se regatesc pentru condensarea premeiotica sau premitotica. Exceptie de la yidentiere pentru benzi G este cromozomul Y.

1.2.3. Benzile C
Benzile C reprezinta sctructurile cromatidice unde este localizata ;terocromatina constitutiva. Primii care au evidentiat si analizat benzile C i fost Amighi-Hsu (1971) si Yunis si col. (1971). In functie de tehnica folosita cromozomii sunt supusi unui tratament nic (mediu puternic alcalin) sau unui tratament termic, urmat de o ilorare cu Giemsa.

157

In prima etapa dupa denaturarea termica sau ionica a ADN-ului urmeaza renaturarea ADN-ului satelit. ADN-ul moderat repetitiv si nerepetitiv nu se renatureaza imediat. Aparitia benzilor C presupune o separare hidrolitica a bazelor purinice urmata de-o eliberare de tip p a partilor depurinizate in timpul tratamentului termic. Studiul benzilor C scoate in evidenta: continutul de ADN satelit; evidentiaza crossing-overul inegal intre cromozomii omologi si meioza; evidentiaza segmentul extins de heterocromatina centromerica spre bratul q al cromozomului 1, 9 si 12. evidentiaza segmentul extins de heterocromatina in zona distala a bratului q si o banda subtire in zona centromerului pe cromozomul Y; metoda de analiza in hibridarea celulara om-soarece.

11.2.4. Benzile R (reverse)
Benzile R se obtin prin denaturarea termica moderata si colorarea cu acridin orange. Sunt reversul benzilor G si Q. Benzile R evidentiaza situsurile ADN bogate in G-C. Metoda de evidentiere a benzlior R a fost elaborata de Dutrillaux si Lejeune(1971). S-a observat ca olicomicina, cromomicina A, sau nitromicina, introduse in mediul de cultura indue aparitia benzilor R. Benzile R evidentiaza zonele eucromatice cu „densitatea" cea mai mare de gene informational active in timp ce zonele de heterocromatina sunt foarte colorate. In zona benzilor R replicarea ADN-ului este timpurie. Se recomanda analiza benzilor R pentru identificarea remanierilor cromatidice in zonele terminale ale cromozomilor.

158

prin prezenta genelor specifice se sintetizeaza ARNr.verzui. 12. Ca definitie. 1975. de la un individ la altul si care se transmit mendelian. dupa formarea sa prin diviziunea celulei mama si momentul cand aceasta celula finalizeaza. prin diviziune proprie. Organizatorii nucleolari pot fi evidentiati prin colorare cu nitrat de argint (Goodpasture si Bloom. 1976). prezenta cromozomilor inelari. Benzile NOR (organizatori nucleolari) Cromozomii acrocentrici din genomul celulelor umane. autoradiografia cromozomilor marcati cu izotopi radioactivi. inversiile paracentromerice. 1975. translocatii roberstoniene. Deuton si col. prin tehnici diferentiate de bandare. anensomia de recombinare. Benzile T reprezinta fractia de ADN-R cea mai rezistenta la tratamentul termic puternic.6. Howell si col. Benzile T (telomerice) Folosind o tehnica modificata de identificare a benzilor R. benzile NOR se prezinta cu o tenta galbena usor bruna. Principiul metodei modificate este urmatorul: supusi cromozomii metafazici tratamentului termic puternic si colorare cu acridin orange in ultraviolete (UV) cromozomii au coloratia slab portocalie.2. Cu aceasta colorare. etc.2. este studiata prin analiza imaginiior electronomicroscopice. prezinta pe bratul scurt „p" regiuni corespunzatoare organizatorilor nucleolari. 11. a caror intensitate este variabila de la un cromozom la altul. regiuni unde.11. formarea adoua celule fiice fig. 159 . iar telomerele apar colorate fluorescent .5. prin ciclul celuiar se considera ansamblul de modificari ce au loc in celula. 42. Dutrillaux (1973) a observat ca sunt evidentiate numai telomerele bratelor cromozomului. Cromozomii si fazele ciclului celuiar Morfologia cromozomilor in raport cu fazele ciclului celuiar. Metoda de analiza a benzilor T serveste pentru identificarea rearanjarilor telomerice ca translocatii terminale intercromozomice.

Mitoza SintGza ARN \"l Sinteza Sinteza proteicS ARN Replicarea ADN S Sinteza redus3 de ARN si proteine Sinteza de histone Fig.1. cromozomii nucleari formeaza cromatina nucleara. Deoarece cu fiecare ciclu mitotic sau meiotic cromozomii se individualizeaza in acelasi numar. se considera ca in interfaza se pastreaza 160 .42 Ciclul celular 12.Cromozomii in interfaza ciclului celular Interfaza este intervalul cuprins intre sfarsitul unei diviziuni si inceputul diviziunii celulare a ciclului celular. talie. In interfaza ciclului celular. forma ce caracterizeaza specia.

dar dupa replicarea semiconservativa a VDN. Durata stadiului Gl variaza in raport cu tipul de celule somatice :udiate (Tabel VIII).70 19.60 11. cromozomii devin dicromatici (vezi morfologia cromozomilor) Interfaza se subdivide in trei stadii : (fig.exual X. In interfaza cromozomii „pastreaza" zone cu heterocromatina . stadiul G2. unii cercetatori le mai denumesc cromocentre.50 8.mdividualitatea.42) stadiul Gl. datorita spiralizarii si condensarii foarte reduse.00 G2 3. Evenimentul major al cromozomilor interfazici este replicarea iparatului genetic. este cromozmul . Stadiul Gl Este stadiul care urmeaza dupa terminarea ciclului mitotic. La om in interfaza.70 31. Tipul de celule Cultura limfocitara (sange periferic) Cultura fibroblasti embrionari Cultura celule HLA G1 4.70 6. La inceputul interfazei fiecare romozom este monocromatidic. 974). In interfaza cromozomii sunt decondensati.1.00 161 . respectiv ADN-ul. in celula somatica la femeie. 2. abel VIII. Perioada stadiilor interfazice la om in raport de tipul de celula nalizata.ondensata pe care. „condensat" heteropicnotic.00 5.00 8. Forma „condensata" este cunoscuta iub denumirea de corpuscul Barr sau cromozom X inactivat interfazic. au talia mai nare fata de metafaza mitotica. rrosimea fibrilei elementare de ADN-histone este de aproximativ 100 A (10 lm). rezultand elulele fiice. iar in unele regiuni fibrila avand si grosimea de 2-3 nm (Tanaka si col. Dimensiunea si numarul cromocentrelor interfazici difera de la o specie la klta.60 12. stadiul S.00 Total ore 17. cu aspect filamentos si alungit.1.00 s 9. In interfaza.

in tandem (contiguitate). bidirectionala si semiconservativa (vezi sinteza ADN-ului). in aproximativ 14 zile. In celulele eucariotelor replicarea este orientata. ceea ce arata ca replicarea se face. Daca sinteza nu s-ar declansa simultan in mai multe situsuri si avand in vedere cantitatea de ADN din celula somatica umana ar fi trebuit sa se replice. Fiind celula somatica. a cromozomilor.43).2. rezultand o cantitate dubla de ADN (4n) in cursul acestui stadiu. La om sunt 46 cromozomi prin dispunerea. cantitatea de ADN este 2n (fig.La mamifere si om. 12. exceptand celulele canceroase la care stadiul este foarte scurt sau absent. 162 . In acest stadiu se sintetizeaza ARNm care asigura producerea de proteine necesare cresterii celulare.1. cu numar diploid de cromozomi. a) Sintezele in stadiul Gl. in medie. se caracterizeaza prin replicarea totala a ADN-ului cromozomial. In stadiul S replicarea ADN-ului din cromozomii eucariotelor. In Gl nu are loc sinteza de ADN. se realizeaza in aproximativ 400 minute. Stadiul S Cu o durata de 5-10 ore. simultan in mai multe situsuri. El fiind denumit si stadiul de presinteza sau preduplicare a ADN-ului. intre 5-10 ore. cromozomii sunt moncromatidici continand o cantitate de ADN caracteristic speciei. in totalitate. La inceputul stadiului Gl. stadiul Gl variaza.

cantitate ADN G1 G2 M G1 Fig.2.Cromozomii mitotici Mitoza distribuie egala cantitatea de ADN intre cele doua celule fiice care vor rezulta dupa incheierea telofazei (fig. Are o durata de 4-5 ore. Stadiul G2 pregateste celula pentru mitoza. Stadiul G2 incepe dupa ce sinteza ADN-ului cromozomial este completa.43 Cronologia ciclului celular 12.3. 12. desi cantitatea de ADN este dublata. In acest stadiu persita sinteza ARN.44). Stadiul G2 Se caracterizeaza prin incetinirea sintezei histonelor si incetarea sintezei ADN-ului din cromozomi.1. 163 .

.A.

D. 164 . Fig. 44 Fazele ciclului mitotic reprezentare schematica Mitoza intereseaza toate elementele nucleare (cariodiereza) si toate elementele citoplasmatice (citodiereza). F. C.B. 4f c E.

1.12. 165 . cromozomii se cliveaza in plan longitudinal. Profaza Durata profazei este de 10-15 minute. iar cromozomii sunt bine individualizati. spre cei doi poli ai :elulei. In metafaza.2. Fiecare cromatida. Metafaza Este faza care urmeaza profazei cu o durata de aproximativ 23-35 minute. Anafaza Cu o durata de 5-8 minute. Cromozomii sunt mult ingrosati si scurtati datorita formarii „supersuper-helixurilor" buclelor si rasucirii fibrilei elementare a ADN+histone. cromozomii. Incep a se distinge elementele morfologice ale cromozomilor: centromerul. cromozomii dicromatidici migreaza catre planul ecuatorial al celulei. Dupa separare. In profaza timpurie se observa la microscopul electronic o usoara infasurare (spiralizare) intre cromatidele surori. in numar egal. cu distributie neuniforma in nucleu.Profaza timpurie : cromozomii sunt inca filamentosi si subtiri. profaza se subimparte in: a) . clivajul ecuational cand cele doua cromatide se separa.2.Profaza tarzie: cromozomii devin mai scurti.3. 12. dupa clivajul ecuational. constrictiile secundare si satelitii pe acrocentrici. mai grosi si rigizi (drepti). formand placa ecuatoriala sau metafazica.2. dispunandu-se perpendicular pe fibrele fusoidale. 12.2. monocromatidici incep sa migreze. Dupa ruperea anvelopei nucleare si formarea fibrelor fusoriale. b) . cromatidele surori ale fiecarui cromozom sunt clar delimitate. dupa aspectul si „structura" cromozomilor. devine autonoma si se transfonna in cromozom monocromatidic independent.

2. cromozomii se regrupeaza in evantai intr-o masa. compacta heterocromatica.3. prezinta in metafaza mitotica o morfologie care permite o analiza de identificare (fig. In 1971. fiecare continand cate un nucleu cu numar 2n (diploid) de cromozomi monocromatidici. In metafaza ciclului mitotic cromozomii sunt dicromatidici. Cromozomii incep a se decondensa. In finalul telofazei rezulta doua celule fiice identice intre ele si identice cu celula mama. Cariotipul uman normal Cromozomii individualizati in mitoza sau meioza. 1971) Analiza cromozomilor metafazici se face pe celule recoltate din tesuturile cu potential mitotic ridicat. bine delimitati si individualizati. sau in culturile celulare. s-a trecut la analiza cromozomilor folosindu-se tehnici de bandare (Paris. cromozomii pot fi identificati in cupluri omoloage si ordonati in cariotip. Telofaza Incepe dupa ce cromozomii au migrat spre polii celulei. Incepe procesul invers fata de cum s-a derulat in profaza. caracteristic speciei Homo sapiens). devin filamentosi. motive pentru care analiza cariotipului este recomandata in aceasta faza 166 . Perfectand tehnica culturilor celulare. morfologie si prin tehnici de bandare. au stabilit ca in celula somatica diploida omul are 46 cromozomi (numar normal. contur difuz. In raport de talie. Tjio si Levan (1956). Tot in telofaza are loc citodiereza. In cele 20 minute cat dureaza telofaza.12. respectiv separarea citoplasmei in doua jumatati. 13. 45).

de a stabili cauza unor 167 .eptoten Zygoten Fazele mcio/ci Cromo/omi matcrni: alb Cromozomi paterni: ncgru Fig. permite studiul cromozomilor pentru citodiagnostic in cazul copiilor nascuti cu multiple malformatii congenitale. 45 Schema cu fazele meiozei Examenul citogenetic care grupeaza un ansamblu de metode si tehnici.Mi to/a premeiotica Ultima faza S a replicarii ADN .

de a identifica aberatiile cromozomiale embrio-fetale in cazul avorturilor spontane.adolesenti cu un aspect impuber cum ar fi atrofia testiculars ginecomastia la baieti.Datorita posibilitatii de recoltare a lichidului amniotic. primi . a) Examenul prenatal . 13. .ca prioritati sunt urmatoarele: .ambiguitate gonadica . etc.nascutului cu multiple morfo si histodisplazii. in care se gasesc celule provenite de la embrio-fat. este de 50% de a se naste cu copil cu cariotip „dezechilibrat" daca unul din genitori prezinta modificari cromozomale.deficiente de crestere postnatala. Recomandarea analizei cariotipului la om Deoarece metodele de analiza sunt neeconomice (costisitoare). la intelegerea cat mai corecta a mecanismelor genetice in oncogeneza si imunogeneza. -stabilirea sexului genetic al fatului b) Examenul postnatal .hermafroditisml .varsta inaintata a persoanei gestante (primi geste. . Chicago (1966) si cele de la Paris (1971).primipare in jurul varstei de 35 ani si de 5. Examenul citogenetic contribuie la o mai buna cunoastere a hartilor cromozomale la om.riscul de recurenta in familia unde s-a nascut copil cu aneuploidie.in tulburari grave de comportament. 168 .5% la cele peste 43 ani. (1981) apreciaza ca sindromul Down este de 0. genomul produsului de conceptie. retard psiho-neurologic. se impune o „selectie" a cazurilor clinice supuse unei astfel de investigatii. De exemplu Thompson (1986) apreciaza.1. De exemplu Golbus si col.esecuri de reproducere. Criteriile care impun examenul citogenetic prenatal sunt: .para. Criteriile de intocmire si analiza a cariotipului respecta principiile de identificare si codificare stabilite la Denwer (1960).cand un membru din cuplul parental prezinta o modificare in structura si morfologia unui cromozom. necesita timp indelungat pentru a se obtine rezultatul si un personal specializat si aparatura corespunzatoare.analiza citogenetica a nou . se poate analiza citogenetic. . deficiente in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. . . ca riscul teoretic.9% pentru copii nascuti din mame primigeste . Lonrda (1963). la stabilirea filiatiei genetice. sau in antropologia genetica si antropogeneza.

sau a indivizilor din populatie. replicarea cromozomilor a fost demonstrata prin urmatorele metode: .la cuplurile cu repetate esecuri de reproducere. Replicarea cromozomilor este determinata de structura moleculara ADN. care prin replicarea semiconservativa si dublare cantitativa. cromozomii se replica semiconservativ.1. 14.la cuplurile cu infertilitate sau sterilitate fara cauze clinice. precursor ce poate fi incorporat in structura ADN-ului in timplul replicarii semiconservative (fig 46).metoda elaborata de Taylor (1957) de analiza autoradiografica prin marcarea cromozomilor cu timidina tritiata (3H). unde vor fi tinute aproximativ 8 ore (timp pentru o singura replicare a ADN-ului.faba. Citologic.. S-a demonstrat ca in stadiul S interfazic. Replicarea semiconservativa se deruleaza in stadiul S interfazic al ciclului celular. Experimentul Taylor Taylor (1957) a lucrat pe planta Vicia faba (bobul) cultivata pe un mediu marcat cu timidina tritiata. .persoanele iradiate accidental sau terapeutic. sau cu avorturi spontane repetate. Replicarea cromozomilor umani Functia de conservare (sincronica) si transmitere a informatiilor genetice in succesiunea generatiilor celulare. Watson si Crick. 14. este asigurata de capacitatea de autoreplicare a cromozomilor din genomul celular. In mediul marcat cu 3H (mediu „cald") se introduce radacina plantulelor de V. se repartizeaza egal in cele doua cromatide. au sugerat ca si cromozomii se replica semiconservativ. respectiv a cromozomilor). prin folosirea 5-bromdezoxiuridina (BrdU) si analiza cromozomilor. pierderi zigotice („avorturile" menstruale). dupa ce au stabilit structura in dublu helix si capacitatea de replicare a ADN-ului. dupa ingerare de medicamente cu efecte secundare severe (efecte cancerigene). 169 . . sau supuse timp indelungat unui climat cu noxe chimice poluante (boli profesionale).

. Din varful radacinilor se recolteaza un esantion celular. se analizeaza autoradiografic. a doua cromatida nemarcata.Toti cromozomii din placa metafazica marcati. . faba crescute pe respectivele medii de cultura. 46): Primul esantion celular (prima generatie) prezinta: .Toti cromozomii metafazici marcati. Urmeaza trecerea plantelor. se spala radacina pentru indepartarea aderentelor de suprafata a substantei radioactive. crescute in primul mediu „cald" pe al doilea mediu.Ambele cromatide ale fiecarui cromozom marcat. care este „rece". Deci un marcaj de 100%. . care reprezinta trei generatii de celule provenite de la plantulele de V. jumatate din numarul de cromozomi componenti marcati.Analizat fiecare cromozom.Fiecare metafaza jumatate din numarul cromozomilor din genom cu ambele cromatide nemarcate. pe mediul doi si trei se recolteaza cate un esantion celular. tot „rece". care.Fiecare din cromozomii marcati prezinta o cromatida marcata cu timidina tritiata si o cromatida nemarcata. plantele sunt scoase. Al doilea esantion celular ( a doua generatie de celule) prezinta: . 170 . La fiecare generatie de 8 ore. va prezenta o cromatida marcata cu timidina tritiata. dupa tratare cu colchicina si socul hipotonic vor fi supuse analizei autoradiografice. .Toate placile metafazice marcate cu timidina tritiata. . Taylor a folosit pentru analiza trei esantioane celulare.Dupa 8 ore in mediul marcat.Toate metafazele marcate cu timidina. Al treilea esantion celular (generatia a treia) se prezinta autoradiografic: . Dupa 8 ore se scot din mediul doi si tree pe mediul trei. respectiv lipsit de precursori marcati cu timidina tritiata. colchicinizat si supus socului hipotonic. Din analiza autoradiografiei s-au obtinut urmatoarele date (fig.

In mediul marcat. sa se replice semiconservativ pentru a repartiza egal moleculele de ADN in cele doua cromatide. Prin separarea celor doua monocatene. in stadiul S incepe si cromozomul. Dupa Taylor aceste rezultate sunt posibile numai prin replicarea semiconservativa a cromozomilor ca rezultat al replicarii semiconservative a ADN-urilor din structura lor si repartizarii egale a ADN-ului in cele doua cromatide. prin repartitia egala si cele doua cromatide vor fi marcate. Dar moleculele de ADN fiind marcate. Dublandu-se cantitatea de ADN. Rationamentul lui Taylor este urmatorul: (1) . ADN-ul din fiecare cromozom. Aceasta imagine autoradiografica demonstreaza ca cele doua cromatide sunt indentice prin continutul de ADN care a rezultat prin replicare semiconservativa. au moleculele de ADN cu ambele catene nemarcate (vezi sinteza ADN).Prereplicare cu timidina Marcate 100% Marcate 50% Marcate 50% si Nemarcate 50% Fig . in stadiul S interfazic incepe sa se replice semiconservativ. inainte de a fi crecute pe mediul „cald" marcat cu timidina tritiata. 1992). care initial este monocromatidic. prin acest mecanism cu timidina tritiata.46 Experimental Taylor de a demonstra natura semiconservativa de replicare a ADN in cromozomi (dupa Clark si Wall.Celulele din radacina plantulelor de Vicia faba. 171 . datorita incorporarii respectivului nucleotid in structura moleculei de ADN. fiecare va servi ca tipar (matrita) pentru sinteza noilor catene (complementare).

de a asigura transmiterea informatiei genetice de la o generatie celulara la generatiile care succed. a doua nemarcata. Acest mecanism. Introduse plantulele in mediul „cald" prin replicarea semiconservativa. fiecare molecula ADN va avea o catena marcata. ADN-ul se replica semiconservativ. Confirmarea si demonstrarea ca replicarea cromozomilor este semiconservativa are loc in stadiul S interfazic. cand toti cromozomii metafazici sunt marcati dar fiecare cromozom cu o cromatida marcata si a doua nemarcata . care devin cromozomi monocromatidici. In generatia a doua. Concluzia este ca replicarea cromozomilor eucariotici are loc intre stadiul Gl si G2. Ori replicarea ADN-ului are 172 . una nemarcata. marcata.In concluzie. in esantionul unu toate metafazele au cromozomii marcati si ambele cromatide marcate. cu o celula in metafaza mitotica. prezinta o cromatida marcata. Cum cromozomii metafazici din celulele generatia a doua. celulele puse in mediu nemarcat. De exemplu: fuzionand o celula in stadiul G2 interfazic. cromozomii in G2 se condenseaza si se individualizeaza. cromozomii incep sa se individualizeze in G2. a doua total nemarcata. In concluzie replicarea cromozomilor se desfasoara in baza replicarii semiconservative a ADN-ului component. consemnat si la nivel cromozomial demonstreaza rolul cromozomilor in dinamica celulara. Acelasi rationament si pentru esantionul celular generatia a treia. noile catene vor integra in structura lor nucleotide nemarcate. s-a realizat prin metoda fuziunii celulare. explica repartitia moleculelor de ADN in cele doua cromatide. ADN nemarcat. Se asigura functia de ereditate ( sincronica). rezultat al replicarii semiconservative: intr-o cromatida se repartizeaza molecula de ADN marcata. Prin separarea catelenor una marcata. sa se hipercondeseze cu delimitarea celor doua cromatide ale fiecarui cromozom. adica in stadiul interfazic S. in a doua cromatida. rationamentul este urmatorul: Inainte de a fi introduse in primul esantion ADN cromozomal avea ambele catene nemarcate. in stadiul S. daca se fuzioneaza o celula in stadiul Gl cu o celula in metafaza. a doua nemarcata si servind ca matrita. Ca urmare vor rezulta doua molecule: una marcata (catena provenita cu marcare de la prima generatie celulara). Are loc clivajul ecuational al cromatidelor. Analiza celulelor din esantionul doi reprezinta generatia a doua de celule. a doua molecula total nemarcata. fiecare cromozom continand ADN cu o catena. dar vor prezenta o singura cromatida.

necesitand un interval de timp de aproximativ 6-8 ore pentru totala replicare a cromozomilor din genom. Daca sinteza moleculelor de ADN si a cromozomilor s-ar desfasura uniform. De exemplu. Dar in timp ce zona pericentromerica incepe replicarea. o replicare sincrona. replicarea cromozomilor se desfasoara semiconservativ in stadiul S. mecanismul si timpul necesar. in replicarea cromozomilor din genomul celular. momentul cand se declanseaza replicarea. stadiului S pentru replicarea semiconservativa a tuturor cromozomilor din genom. 173 . deci continuitatea genetica a materialului ereditar. 14.loc tot in stadiul S. are durata de 6-8 ore. Prin acest mecanism.si intracromozomala Autoradiografic s-a stabilit comportamentul cromozomilor in stadiul S interfazic. iar constrictiile secundare replica spre sfarsitul stadiului S. Asincronia inter. In segmentele distale ale bratelor si zona pericentromerica replicarea este tarditva.incepe replicarea mai tarziu in stadiul S. cromozomii asigura transmiterea integrala a informatiei genetice de la celula mama spre celulele fiice. pe masura ce se dubleaza cantitatea de ADN prin replicarea proprie. Insa datele experimentale au stabilit ca sinteza ADN-ului si replicarea semiconservativa a cromozomilor sunt asincrone. conservarea informatiei in succesiunea generatiilor celulare. timpul necesar pentru sinteza totala a ADN-ului din genom ar fi de ordinul minutelor. Ca urmare. in culturile limfocitare umane s-au observat urmatoarele diferentieri: cromozomul 1: telomerele si segmentele de eucromatina incep replicarea la inceputul stadiului S. telomerele o sfarsesc.1. 14.2. iar timpul necesar pentrti sinteza unei molecule de ADN este de cateva minute. Cromozomii se replica asincron Stadiul S.2. Rezultatele confirma asincronia de procesare si timp. Cromozomul 2 .

16 si 21. S-a mai constatat ca desfasurarea in timp a replicarii ADN-ului nu este conditionata de talia cromozomilor. Cromozomii 21-22 . iar cromozomul 16 la mijlocul timpului stadiului S. Replicarea incepe de la telomere si progresiv. iar bratele p replica incet. Cromozomii 6-12 . replicarea este tardiva. 174 . procesul este mai rapid si de scurta durata.Cromzomul 3 . Cromozomii 13-15 . De exemplu. Pentru cromozomii sexuali X si Y. Cromozomii 4 si 5 . evolutie si timp. replica tardiv. Cromozomii 16-18 . Desi cromozomul 2 incepe mai repede decat cromozomul 1 replicarea. Cromozomul 14 incepe replicarea cand o sfarseste cromozomul 15 si o termina cand se initiaza replicarea pe cromozomul 13. Diferente sunt consemnate intre cromozomii 1 si 2: cromozomul 2 incepe replicarea dupa ce la cromozomul 1 procesul este in plina desfasurare.au comportament asemanator intre ei prin desfasurarea replicarii. Stabilirea si cunoasterea asincroniei replicarii semiconservative a cromozomilor are importanta deosebita in aprecierea interferentei proceselor cu actiunea dereglanta indusa de agentii potentiali mutageni (a se vedea mutageneza). inainteaza spre centromer. iar cromozomul 13 spre finalul stadiului (foarte tardiv). In momentul initierii replicarii pe bratele q.in general.replicare timpurie. cromozomul 18 la sfarsit. De exemplu perechile 1 si 2 cu talie mare replica mai rapid fata de cromozomii 13. ca proces.replica tardiv. Cromozomii 19-20 . cromozomul X heteropicnotic (corpuscul Barr) initiaza replicarea la 2 ore si jumatate dupa initierea replicarii pe autozomi.Cromozomul 15 replica la inceputul stadiului S.replicare timpurie. cromozomi cu talie medie si foarte mica. o termina mai repede. Diferente in ritmul si timpul de replicare apar in functie de tipul celulei.cromozomul 17 replica la inceputul stadiului S.

translocatiilor (Prokofieva -Belgovskaia. lungimea bratului „p" la acrocentrici (Waditu si col. acrocentrici lor). 1982) lungimea bratului q a cromozomului Y. 1980) variatii ale satelitilor: dimensiune. sateliti dubli sau in tandem. a inversiilor. aditia colorantilor in respectivele zone (Krag . Polimorfismul cromozomilor umani Se apreciaza ca aproximativ 5-7% dintre indivizii conspecifici se diferentiaza prin minim o particularitate morfologica sau arhitecturala a cromozomilor din genom. bandarea sau fluorescenta cromozomilor putem aprecia un accentuat polimorfism cromozomial de pana la 50% indivizi din populatie. duplicatiilor. 1980). absenta lor. Polimorfismul fiziologic este distinct de polimorfismul mutational. Un polimorfism accentuat este consecinta replicarilor aditionale. 1977). Dupa Verma (1983) se crede ca variantele morfologice ar fi implicate in procese ca : riscul non-disjunctiei cromozomilor (ex. translocatiile robertsoniene etc.15. De exemplu daca luam ca elemente de reper. Elementele care stabilesc criteriile de polimorfism cromozomial in genomul indivizilor din populatie sunt: constrictiile secundare: extindere. deletiilor. proeminenta. 175 .Obsern. distanta de centromer. variatii de aditie a colorantilor pe segmente cromatidice sau a gradului de fluorescenta (Simi si Tursi.

16. Mecanismele si factorii implicati in evolutia genomuiui uman
Informatiile aduse de genetica si datele oferite de genetica populatiilor au deschis cai noi pentru descifrarea si interpretarea mecanismelor antropogenetice si evolutia bio-genetica a speciilor. Daca ne limitam la clasa hominidelor (si om), afirmam ca dispunem de probe care evidentiaza schimbari esentiale in structura si numarul cromozomilor, considerate mecanisme genetice in antropogeneza. Studiile incepute in 1962 de Chlarelli, au fost reluate, extensiv si intensiv in 1972-1973 de cercetatori ca Grouchy, Turleau, Pearson, Babrow, s.a., gratie perfectionarii tehnicilor si metodelor de studiu citogenetic.

16.1. Comparatie intre genomul uman si al pongidelor
Turleau (1972), Grouchy (1972, 1975) intr-un studiu comparat, constata semnificative diferentieri de structura, morfologie si numar intre cromozomii umani si ai pongidelor (in special Pan troglodytes -cimpanzeu). Ca diferentieri cromozomice consemnam: datorita absentei segmentului cromatidic ql, pe cromozomul uman apare constricita secundara care lipseste la cimpanzeu. Deasemenea pe bratul cromozomului 1 uman lipsesc benzile q2i si q22- La cimpanzeu sunt prezente; prin analiza benzilor, s-a constatat ca benzile Q si G de la cromozomul 2 uman corespund, prin numar, dimensiune cu cele consemnate la perechea 2 de cromozomi omologi la cimpanzeu. Grouchy (1972), considera ca la om, cromozomul 2 s-a format prin dispunerea in tandem la nivelul telomerelor bratelor p, a celor doi cromozomi din cuplul omolog 2 (translocatie robertsoniana). Prin aceasta translocatie robertsoniana, s-a redus numarul de cromozomi la 46 (numar total) cat are omul actual, fata de 48 cromozomi la Pan troglodytes (cimpanzeu). Lejeune (1970, 1973) considera aceasta fuziune centromerica un mecanism important in „speciatia" cromozomala.

176

De exemplu, prin translocatia 2p si 2q a cromozomilor de cimpanzeu, la cromozomul 2 uman apare o lacuna.

16.2. Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman
Ca factori etiologici primordiali in evolutia cromozomilor umani sunt remanierile de tip mutational, cu efecte comportamentale si aparitia de noi caractere exprimate fenotipic. Dintre factorii etiologici in evolutia cromozomilor umani mentionam: a) Efectele induse de remanierile cromozomiale sunt in raport direct cu numarul indivizilor din populatie care au suportat remanierile cromozomale, cu distanta intre generatiile care au succedat. De exemplu, la Homo sapiens frecventa inversiilor pericentrice este de 0,16 x 10" . Stabilirea starii de homozigotie este urmarea directa a remanierilor cromozomale care se produc in raport cu starea de homogamie1 a populatiei. Frecventa remanierilor si realizarea starii de homogamie este invers
• •17

proportionala cu „dimensiunea" unei populatii panmictice . In populatiile mici homogamia (consangvinitatea) este mai frecventa, deci si evolutia cromozomilor este rapida. Specia Homo sapiens, reprezentata de o populatie cu numar foarte mare de indivizi, prezinta, la fiecare generatie remanieri cromozomale frecvente (modificari de structure, morfologie si functie). Deoarece la om coeficientul de cosangvinitate fiind foarte redus valoric, posibilitatea ca remanierile sa ajunga la stadiul de „homozigot" pentru cuplul de cromozomi omologi, este foarte mica. Exceptie il face incestul sau izolatele umane. b) Un factor care influenteaza evolutia cromozomilor la om este rata mutatiilor si „patologia" genica. Exemplu care conflrma rata mutatiilor ^enice, ca factor in „evolutia" cromozomilor, sunt in patologia umana: lanismul telangiectazic si ataxia telangiectazica (ataxia cerebrala
1

Populatie homogama - populaia realizata prin incrucisarea indivizilor de sexe opuse, dar u asemanari fizice, psihice, genetice si cu un stramos comun. " Populatia panmictica - populatia a carei membri componenti se incruciseaza aleatoriu: -ira selectie preferentiala, fara mutatii, fara un stramos apropiat, comun (nu onsangvinitate).
177

progresiva, cu deficiente imunologice - Ig A- si oculo-cutanate). Este cauza genetica determinata de instabilitatea cromozomala prin deficienta endonucleazei ce favorizeaza remanieri cromozomale de tipul: translocatia 14ql2 pe cromozomul 7 din genom, sau segmentul respectiv translocat pe cromozomul omolog 14. Remanieri cromozomale si o rata crescuta a mutatiilor cu efecte „deviante" in fentotip apar si in infectiile virale. In familiile consangvine riscul de homozigotare, prin remanieri cromozomale, este foarte crescut. c) Gradul crescut de consangvinitate favorizeaza un coeficient ridicat de homozigotare prin remanieri genice si cromozomale. Efectele sunt: aparitia de noi caractere fenotipice, care se fixeaza usor in genom si devin transmisibile.

Consangvinitatea accelereaza mecanismele genetice in evolutia speciilor, prin: - trecerea in stare homozigota a genelor cu aparitia de situsuri care indue rupturi cromozomale; - formarea rapida a caracterelor noi, cauzate de genele recesive rare; - cumularea efectelor compartimentale a remanierilor cromozomale cu aparitia de noi caractere.

16.3. Mecanisme in evolutia cromozomilor
(1) Primii care au stabilit ca inversiile pericentrice sunt remanierile structurale cele mai frecvente in evolutia cromozomilor umani au fost Grouchy si col. (1972). Concluzia lor se bazeaza pe studiile de citogenetica comparata intre Homo sapiens si Pongidele actuale. Ei au consemnat atat inversii pericentrice cat si paracentrice, a caror valoare sunt: a) Inversii pericentrice: - intre Homo sapiens si Pan troglodytes - 6 inversii; - intre Homo sapiens si Gorilla - 8 inversii; - intre Homo sapiens si Pongo - 7 inversii. b) Inversii paracentrice (mai rare): - Homo sapiens fata de Pan paniscus - inversie la cromozomul 7; - Homo sapiens fata de Gorilla - doua inversii la cromozomii 7 si 16; 178

- Homo sapiens fata de Pongo - trei inversii la cromozomii 7, 10, 17. Aceste inversii s-au produs pe un segment cromatidic relativ scurt. (2) Translocatiile - Un alt mecanism observat de Grouchy in evolutia cromozomilor sunt translocatiile. Desi la Homo sapeins sunt frecvente, in general, raportata ca element citogenetic, comparatie cu Pongidele, s-a constatat o singura translocatie majora intercromozomala. La om este translocatia intercromozomala prin fuziunea telomerica 2p si 2q care la Pan paniscus reprezinta un cuplu de cromozomi 2 omologi (translocatie robertsoniana). (3) Translative reprezinta un mecanism in evolutia cromozomilor umani. De exemplu: - banda q 13 de la cromozomul 11 de la Pongo este prezenta si pe cromozomul 11 la Homo; - la Pongo pe bratul scurt al cromozomului este banda pi3, prin translatie, la Homo o intalnim pe bratul q al cromozomului 20, probabil intre qll si ql2.

16.4. Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor
a) Efecte cantitative. La Homo Sapiens duplicatia sau deletia unui segment cromatidic are efect morbid sau letal asupra indivului afectat. In consecinta, se apreciaza ca deletia si duplicatia au jucat un rol minor in evolutia cromozomilor de la Pongide la Homo. b) Efecte compartimentale - Modificarea structurii cromozomilor deregleaza meioza datorita neomologiei pe segmente cromatidice intre cromozomii omologi. De exemplu remanieri de tipul translocatiei echilibrate sau aneusomia'3 recombinarilor (recombinari complexe sau efecte intercromozomale) due la diminuarea fertilitatii. Aneusomii cu efecte compartimentale intracromozomice la Homo Sapiens sunt: inversiile pericentrice (mecanism de remaniere foarte activ), translocatiile.

13

Aneusomie - orice modificare de structura sau de numar a cromozomilor din genom. 179

c) Efecte asupra fenotipului - Remanierile echilibrate nu modifica fenotipul individului purtator. Ca remanieri echilibrate, translocatiile, pot fi reciproce, tralslocatie, prin fuziune centrica, insertii. Sunt si translocatii reciproce care indue modificari fenotipice. De exemplu, translocatia reciproca intre cromozomul X si un autozom, care determina monozomia partiala a autozomului. Insertia poate determina gruparea unor gene, care, normal, se gasesc la mare distanta pe cromozomi. Inversia pericentrica modifica secventa de citire a mesajului inscris in gene. Fuziunea telomerica a doi cromozomi, perturba reglarea respectivelor gene, daca citirea codificata se face de la centromer spre telomer.

16.5. Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om
Evolutia cromozomilor implica un mare numar de mecanisme. Se pare ca remanierile cromozomale in evolutia genomului, sunt dependente de structura, ultrastructura si morfologia cromozomilor. a) Ipoteza sintezei de material nou sau pierdere de material. Studiile citogenetice comparate intre Homo si Pongidae, au evindentiat ca spre deosebire de Pongidae, la Homo apar benzi Q terminale pe bratui „p", iar la bratui „q" lipsa benzilor Q terminale. Deasemenea apar diferentieri de localizare a heterocromatinei, precum si aparitia benzilor Q juxtacentromerice la cromozomii umani. Grouchy mentioneaza ca bratui p al cromozomilor acrocentrici prezinta o regiune heterocromatica, care formeaza sateliti a caror dimensiune este variabila (la om pe cromozomi 13, 14, 21, 22). Dupa Grouchy, acesti sateliti ar fi rezultatul sintezei de „novo" de material genetic, sau consecinta duplicarii unei benzi, deja existenta pe bratui scurt „p". Heterocromatina si regiunea telomerelor sunt zone cromatidice unde pot avea loc remanieri structurale datorita localizarii lor in raport cu centromerul. Se cunoaste ca centromerul si telomerele au rol important si determinant in replicarea normala a cromozomilor. b) Ipoteza schimbului neechilibrat de segmente cromatidice intre cromozomi . In profaza primara a meiozei reductionale are loc un schimb echilibrat de material genetic prin crossing-over echilibrat (egal). Sunt insa 180

si cazuri cand se realizeaza schimb neechilibrat datorita unui crossing-over inegal realizat intre cromozomii omologi. c) Ipoteza modificarii formulei cromozomale, Modificarea formulei numarului de cromozomi se realizeaza prin reducerea sau crestera numarului de cromozomi in genomul celulei. • Reducerea numarului de cromozomi din genomul organismului se poate realiza prin doua procese: malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi intre celulele fiice rezultate din meioza si mitoza (exemplu este sindromul Turner la om); fuziunea centromerica si/sau telomerica. Malsegregarea, repartitia inegala a numarului de cromozomi, determina in finalul diviziunii obtinerea a doua celule fiice diferite prin numarul cromozomilor: celula monozomica, numar redus de cromozomi si celula trizomica cu un cromozom in plus. Monozomia unui cromozom autozom, sau prezenta in celula numai a cromozomului Y (lipsind cromozomul X), la om sunt cu efect letal. Cand monozomia este legata de pierderea unui cromozom X la femeie (ex. sindromul Turner , 45, X) are ca efecte pierderea unor activitati genetice care se exprima fenotipic prin: disfunctii, histodisplazii sau morfodisplazii. Fuziunea centromerica , descrisa pentru prima data in 1916 de Robertson, determina reducerea numarului de cromozomi in genom. Fuziunea telomerica. Exemplu cromozomul 2 uman provine din fuziunea telomerica a cromozomilor submetacentrici 2p si 2q de la Pan troglodytes, iar la locul fuziunii apare o lacuna. • Cresterea numarului de cromozomi in genomul celular. Legat de cresterea numarului de cromozomi in genom s-au elaborat mai multe ipoteze. Formarea de noi cromozomi prin sinteza de material centromeric. Ipoteza neacceptata. Prezenta de structuri asemanatoare centromerului, rezultate din fuziuni intercromozomice precedente, in evolutia genomului. Prin separare, aceste structuri isi reiau functia centromerica. Achizitia de cromozomi prin malsegregare. Formarea microcromozomilor. Mecanism ce poate explica prezenta centromerilor si telomerele de „rezerva". De exemplu, la om, prezenta unui microcromozom (in exces) poate fi transmis la descendenti. La copil microcromozomul mostenit se poate duplica, rezuitand doi microcromozomi, identificabili prin cuplarea lor in zigonemul profazei primare a meiozei. Microcromozomii nu indue modificari fenotipice 181

deoarece ADN-ul lor nu contine informatie genetica pentru a fi decodificata in ARNm. Prezenta lui in genom poate avea urmatoarele urmari: sa primeasca, prin translocatie echilibrata, un brat de la cromozomii cu centromer, devenind genetic functional.

16.6. Relatii intre structura si remanierea cromozomilor
- Localizarea constrictiilor secundare, rezultate prin remanieri cromozomale, pot produce modificari fenotipice majore. - Existenta situsurilor fragile pe cromozomii remaniati (exemplu pe cromozomii 10 si 14 la om). - Fisuri cromatidice la nivelul benzilor T si R, si inversii paracentrice (ex. cromozomul 7 uman). - Formarea unor structuri ce favorizeaza endoreduplicarea segmentului distal al cromozomului 2q, fuziunea sau translocatii intracromatidice.

17. Arhitectura si evolutia cromozomilor sexuali (gonozomii)
La Homo sapiens, specie cu reproducere sexuata, exista un cuplu de cromozomi, care, prin structura, morfologie si functii sunt diferiti de cromozomii autozomi. Sunt cromozomii sexuali sau gonozomii, care la barbat sunt reprezentati XY, la femeie XX. Acest cuplu, XX sau XY, se constituie in momentul fecundarii si constituirii zigotului reprezentand sexul cromozomial, genetic, al fiecarui subiect din populatia umana. Cromozomii X si Y, intervin in formula sexului genetic. Acesti cromozomi se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism, de talie, zone pseudoautozomale, grad de heterocromatinizare, etc. (fig. 47).

182

Regiunile pseudoautozomale ale cromozomului Y le gasim in zona terminala (distala) a bratelor cromozomului. S-a observat ca in profaza primara a meiozei reductionale. este necesara o analiza deosebita a cromozomului Y. Acestea sunt: PARI in zona terminala a bratului scurt (p) si PAR2 in zona terminala a bratuiui lung (q). avand aproximativ 60 Mb. 47 Cromozomul X si Y (supersia prin crossing-over) . ceea ce reprezinta 2-3%. s-a observat ca acest cromozom Y. Datorita rolului esential in conditionarea sexului genetic si somatic la barbati. din care 2600 Kb PARI si320KbPAR2.Fig.1. prezinta regiuni distincte in strcutura sa. Prin folosirea tehnicilor de bandare. Ca talie. cum sunt: regiunile pseudoautozomale PARI si PAR2. cromozomul Y este eel mai mic din genomul urnan. Cele doua regiuni pseudoautozomale insumeaza 2920 Kb. 17. Se apreciaza ca cele 2920 Kb din regiunile pseudoautozomale ar >rezenta 5% din totalul ADN-ului component al cromozomului Y. se poate realiza schimb de material genetic cu regiuni omoloage de pe cromozomul >exual X. Arhitectura cromozomului Y. cantitate ADN din setul haploid. 183 .bandare enzimatica. regiunile eucromatice si heterocromatice.

DyZ^ este ADN-ul satelit de tip alfoid. insumand intre 300. Cromozomul Y prezinta regiunile eucromatice si heterocromatice reprezentand 95% din ADN-ul cromozomului.este paracentromerica pe bratul „q". regiuni care contin secvente repetitive. Aceasta familie ar insuma 4000-6000 secvente repetitive. secvente care se gasesc si pe cromozomii autozomi. dar se caracterizeaza printr-un accentuat polimorfism. (Foote si col.4 Kb.familia Kpn. in regiunea pericentromerica a cromozomului Y. 1992). Regiunea heterocromatica a cromozomului Y . denumite si NRY (Non Recombining Y). Regiunea eucromatica Y . Este considerata regiunea „inerta" datorita inactivitatii de codare. 1992). S-a stabilit ca in cromozomul Y aproximativ 50% este ADN cu secvente repetitive non-codante.000 . in regiunea centromerica si in regiunea paracentromerica a bratului „p". Este reprezentata de o singura familie de secvente pe cromozomul Y uman . Aceasta regiune este localizata in zona Yq distala si corespunde benzii cromozomale Yq^. Si anume deletia acestui segment cromatidic stopeaza meioza.specifica . Secventele Alu de pe Y sunt inalt divergente in raport cu secventele Alu de pe autozomi. DyZ2. asigurand fertilitatea masculina.Este familia la care unitatea repetitiva are 3.4 Kb.S-a mai stabilit ca regiunea PARI a bratului scurt este importanta. Acesta observatie este urmarea efectului producerii de deletii in regiunea bratului terminal „p". este noncodanta. 1988). (Foote si col. determinand azoospermia (Kostiner Dana. a caror membri ocupa aproximativ 6. Clasa SINEs contine secvente de 300 pb. Clasa SINEs este reprezentata de secvente Alu. stabilit prin analiza markerilor genetici la indivizii conspecifici.1 Kb si ar contine aproximativ 2000 secvente repetitive. Unitatea repetitiva are apfoximativ 2. Cartografierea cromozomului Y a evidentiat doua clase de gene care 184 . In structura moleculara a cromozomului Y se gasesc si doua clase de secvente repetitive si anume SINES( Short Interspersed Elements) si LINEs (Long Interspersed Elements). Sunt regiunile Y-specifice.000 unititati repetitive.900. Polimorfismul regiunii heterocromatidice este consemnat in banda Yqn si in regiunea centromerului. Clasa LINEs. Aceste secvente repetitive pot fi grupate in trei mari familii: DyZ^.

lanseaza ipoteza unei evolutii particulare a cromozomilor X si Y in raport cu evolutia autozomilor. Repartizarea in cele doua clase a avut drept criterii functiile respectivelor gene. Achizitionarea noilor gene pe cromozomul Y s-a realizat prin mecanismul de translocatie de la autozomi. 185 . se gaseste in doza unica: Gena SRY nu are gena omoloaga pe cromozomul X. Datorita variabilitatii accentuate. motiveaza ipoteza ca heteromorfismul gonozomilor este rezultatul unui lung proces si modificari complexe in evolutia separata a cromozomilor X si Y(Ohno. El considera ca la speciile ancestrale de vertebrate. Cele doua clase sunt: .gene achizitionate in cursul evolutiei. care codifica proteine cu functie Jnductor morfogenetic" in diferentierea testiculului. Ohno (1969). Sunt localizate in regiunea nerecombinativa genetic din cromozomul Y. intre cromozomii X si Y. Majoritatea genelor din aceasta clasa se gasesc in copii multiple. in copie unica. In functie de raporturile de homo . . Acest complex de cupluri alelice implicate in sexualitate nu era o necesitate absoluta. Aceasta clasa de gene este localizata in regiunea pseudo-autozomala a cromozomului Y. Marshall si Watson. iar determinarea sexului era controlata de gene.insumeaza aproximativ 40 gene. morfologie si functie genetica. cromozomii ancestrali cu rol in sexualitatea speciilor erau morfologie identici. Numai gena SRY (Sex determining Region of the Y). sunt intotdeauna exprimate ca functie si au alele omoloage pe cromozomul X.Evolutia cromozomilor sexuali la om Cromozomii sexuali reprezinta un tip special de evolutie genomica la mamifere si om. 1991).2. De exemplu cromozomii „sexuali" ancestrali cu morfologie identica. Dintr-o pereche ancestrala de cromozomi autozomi au evoluat cromozomii sexuali X si Y. iar starea heterozigota sexul opus. 17. determinata de particularitati de structura.genele derivate din perechea ancestrala de autozomi. 1969.si heterozigot era determinat sexul. Din datele experimentale si studiul filogenetic al cromozomilor sexuali au fost emise diverse ipoteze ca heteromorfismul dintre X si Y ar fi rezultatul unor mecanisme genetice. care aveau cuplul homozigot al genelor sexualizante ar fi determinat un sex. Respectivele gene. de un sistem de cupluri alelice.

ar avea un avantaj selectiv la unul din sexe. a determinat elaborarea ipotezei ca cei doi cromozomi sexuali (la mamifere si om) au evoluat separat. 1983.2. Asemenea modificari fenotipice ar putea fi considerate avantajoase pentru sexul heterogametic si neavantajoase pentru sexul homogametic. cum ar fi: afectare psihica. Heteromorfismul gonozomilor. heteromorfismul cromozomilor sexuali X si Y s-a realizat intr-un lung proces evolutiv prin modificari graduale. diferentieri comportamentale.a. Supresia prin crossing .over Ipotezele lansate considera ca genele sex-linkate cu efecte opuse asupra unor caractere la cele doua sexe.over-ului in doi cromozomi omologi la sexul heteromorfic ce difera prin gena sexualizata. cromozom heteromorf.Watson (1991) si Jablouka (1990). dar mai ampla selectia la nivelul cromozomului Y.Conform ipotezei lui Ohmo. Riggs (1990). ar determina variante genetice care ar asigura exprimari fenotipice ale unor caractere. considerat factor initiator in evolutia cromozomilor sexuali. Supresia genica s-ar fi realizat prin deletia intracromatidica prin care 186 . Marshall . 17. 47) Reducerea marcata a structurii realizata prin schimbul genetic extins prin deletie. „degenerarea" functiei genetice a cromozomului Y. Mecanismele care au precedat heteromorfismului gonozomilor umani au inceput si s-au derulat pe parcursul a 200 milioane de ani in evolutia bio-genetica a vertebratelor pana la omul actual. Selectia genelor. independent (Bull. cuplul de cromozomi sexuali X si Y provine dintr-o pereche homomorfa de cromozomi ancestrali. in special pentru cromozomul Y. a dus la izolarea si separarea cromozomilor sexuali X si Y.1. la mamifere si om. exprimat prin accentuata diferentiere de structura. Supresia crossing-over-ului s-ar fi realizat prin urmatoarele mecanisme: a) Supresia genelor . Conform argumentelor aduse de cercetatori. cum ar fr. dimensiune si functie genetica existenta intre X si Y. sustinuta de cercetarile lui Grouchy (1987). morfologica. supresia partiala sau totala a crossing . urmarea recombinarilor interlocusuri (fig. Rice(1994) s. Charles Worth (1978).Un factor care diminueaza recombinarea intracromozomica a gonozomilor este selectia genelor. diferentiat la X si Y.

Degenerarea structurii este realizata si prin acumularea de mutatii cauzate de „alterarea" strcuturii ADN-ului din cromozomi. 187 . Modificarea conformatiei determina degenerarea unor structuri cromozomale a heterocromozomilor X si Y. c) Modificari structurale. ar rezulta gameti „aneuploizi" (corect o monozomie partiala). Clark si Wall (1996) considera ca supresia crossing-over-ului poate fi influentata si de modificarea structurii si conformatiei cromozomilor sexuali X si Y. Daca in meioza s-ar produce un uossing-over intre cromozomii XX in zona unde a avut loc inversia intracnwnatidica. sau prin deletia bratului „p" al cromozomului Y. iar cromozomul X cu talia mijlocie. Va rezulta un cromozom Y cu talia foarte mica.sunt eliminate unele gene. datorita cuplarii incomplete pe segmental cromatidic necuplat in meioza. Modificarile structurale modifica ordonarea omologiei segmentelor cromatidice si imposibilitatea de cuplare completa a cromozomilor sexuali in stadiul de zigonem al profazei primare din meioza.over-ului in meioza. supresia crossing . datorita omologiei celor doi cromozomi X. Ele se pot produce prin inversii pericentrice si paracentrice. urmata de aditia altor gene. Datorita neomologiei intre X si Y. d) ^Degenerarea" functionala. Asemenea inactivari ar fi consecinta inversiilor. in zigonem nu se formeaza sinapsele intercromozomale si are loc. b) Modificari conformationale . precum si izolarea heterocromozomilor. Datorita cuplarii incomplete in meioza. determina partial. care la randul lor se deosebesc de cromozomii autozomi. Modificarea conformationala explica replicarea tardiva a cromozomilor sexuali. este posibila o reducere a coeficientului de mutatie. Crossing-overul se poate realiza numai la nivelul segmentelor pseudoautozomale. care este diferit de al cromozomului X.overul. cu informatii genetice diferite fata de cele eliminate. frecvent . segmental necuplat se va inactiva prin modificari conformationale. La sexul feminin homogametic XX exista un rise crescut de acumulare a mutatiilor. se pot produce modificari conformationale in cromozomii sexuali. Consecinta degenerarii structurii intre X si Y este diferentierea genetica si modificarea functiilor. Rearanjamentul strcutrural al cromozomului Y. Datorita neomologiei cromatidelor intre X si Y cuplaroa in meioza este incompleta. Dar.Modificarile conformationale includ heterocromatinizarea si „alternarea" timpului de replicare prin care se deosebesc cromozomii X si Y intre ei. Dar. crossing .

deoarece contin secvente omoloage. achizitii de noi mutatii. Cauza acestor diferentieri este urmatoarea: cromozomul Y.3) care determina sexul masculin. Aceste particularitati legate de dinamica heterocromozomilor. sunt elemente care determina degenerarea functional . De exemplu. Clark si Wall considera ca rata mutatiilor la nivelul heterocromozomilor X si Y este apropiata valoric. cromozomii X fiind lipsiti de aceasta gena. Migeon (1994) s. se considera ca acumularea de heterocromatina ar fi consecinta unei acumulari crescute de ADN „parazit" de catre cromozomul Y. modificarilor conformational-structurale si acumularea de mutatii.deoarece in meioza poate avea loc recombinarea prin crossing-over intre omologii X. determina diferentierile degenerative a functiilor intre X si Y. sau s-ar produce foarte putine. Prin aceste mecanisme si procese se accentueaza degenerarea functionala a cromozomului Y fata de X. cuplul de cromozomi X. In meioza. intre cei doi heterocromozomi. 188 . considera ca degenerarea functionala a cromozomului Y ar fi consecinta acumularii unei cantitati crescute de heterocromatina. precum si o rata crescuta a proceselor de reparare a „defectelor" genetice produse. Datorita relativei instabilitati degenerative sunt posibile supresii genice. Un exemplu de degenerare functionala. Dar degenerarea functionala a cromozomilor Y nu este stabila la toate speciile de mamifere. desi foarte mic dimensional. Clark si Wall (1996). ADN a carui unica functie este autoreplicarea . Rice (1994). fiind omologi. modificari conformationale si structurale. in schimb. este lipsit de crossing-over si reparare a mutatiilor. este ca pe bratul scurt (p) al Y-ului este locusul genei SRY (Yp 11. Conform ipotezelor lansate de ei.genetica a cromozomului Y. determina diferentierile heterocromozomilor. la Homo sapiens (omul actual) instabilitatea degenerarii cromozomului Y este evidentiata de polimorfismul accentuat in populatiile umane. Insa rata de fixare a mutatiei este mai crescuta la cromozomul Y. posibilitatile de cuplare intre cromozomii X si Y sunt la nivelul segmentelor pseudoautozomale. Acumularea de heterocromatina ar fi avut loc dupa stabilizarea supresiei crossing over-ului si degenerarea functionala stabila. datorita neomologiei cu X. In concluzie: acumularea efectelor genice. in meioza este o rata crescuta de crossing-over si reparare a mutatiilor.a. sexul va fi feminin. urmarea modificarilor conformational si structurale.

fiecare molecula rezultata va fi compusa din catena veche (matrita) si catena nou sintetizata (complementara). complementar. Furca de replicare a fost evidentiata si studiata la bacterii. fiind considerata ca un mecanism de protejare si asigurare a dozajului genelor X linkate.Conservarea cromozomilor sexuali la mamifere si om este remarcabila. Enzimele polimeraze participa la elongarea noilor catene care se vor cupla. 189 . autoradiografiile obtinute au fost examinate la microscopul electronic ( J. intergind moleculele de ADN dupa replicare. Cairns 1963). Fiecare diviziune celulara este precedata de replicarea corecta a ADNului genomic. cu catenele matrita. Replicarea fiind semiconservativa. Prin marcarea ADN-ului din celula bacteriana cu timidina tritiata. Modelul Watson-Crick prezice existenta „ furcii de replicare" la molecula ADN in curs de sinteza .

Pana in 1970 conceptul asupra notiunii de gena se limita la a aprecia ordonarea nucleotidelor care realizeaza mesajul genetic pentru ordonarea aminoacizilor (numar si tipuri) in lanturile polipeptidice. care au permis studiul structurii complexe a unei gene din genom. fiind considerata. apreciata la cateva mii de perechi si baze. determinand structura si proprietati specifice proteinelor. exponent al geneticii clasice. elaborate dupa 1970 si in prezent. elaborata de Th. Tehnicile elaborate de Nierenberg si Kharana (1960-1965) desi valoroase. unitatea informational . Aceasta a putut fi eliminata prin elaborarea unor tehnici care au revolutionat studiul genomului uman. Dificultatea era urmatoarea: disproportia intre dimensiunea genei. Interesanta este definitia. estimat la aproximativ 3. in raport cu numarul pb din ADN-ul celular. gratie tehnicilor si metodelor de analiza a ADN-ului.CAPITOLUL IV CONCEPTUL DE GENA Johanssen introduce notiunea de gena (1909).000. n-au reusit sa stabileasca dimensiunea unei gene din genom. definitia genei a fost corectata si completata. cu un continut de 190 .500. in prezent. Prin acest procedeu genomul uman.000 pb. data genei: gena este unitatea de functie. Dar nu existau tehnici prin care sa poata fi izolata gena din genomul eucariotelor. care codifica sinteza unei proteine cu structura si functii specifice. recombinare si mutageneza a aparatului genetic celular. Termin 1976) o Prin folosirea endonucleazelor de restrictie s-a putut realiza decuparea ADN-ului cromozomial in fragmente cu un continut de aproximativ lOOOpb. In prezent.activa si determinanta. Noile tehnici au permis: o Cu ajutorul revers .transcriptiei s-a putut transcrie „in vitro" o molecula de ARNm complementara cu o secventa de nucleotide din structura ADN-ului (Baltimore. Morgan (1915).

fiecare gena ocupa o pozitie pe cromozom. a fiecarui organ. (Old siPrimnoze 1980) o Secventializarea genei . 1975. Prin acest procedeu se realizeaza amplificarea. Maxam si Gilbert. Este procesul ce premerge clonarii genei ca metoda ce a revolutionat genetica actuala. I o Inserarea de fragmente scurte de ADN (plasmide de 5 kb sau 40 kb I in timpul replicarii repliconilor ADN-ului genomului uman. a putut fi decupat in cca 106 situsuri. Gena nu este delimitata de granite morfologice sau de componente chimice particulare. Este acceptat si demonstrat ca gena este o secventa polinucleotidica din molecula ADN-ului cromozomal inzestrat cu capacitatea de autoreplicare.3xl09 pb. duplicatiile genice implicate in structura fiecarui tesut. polipeptid codificat genetic de gena din genomul celulei. Grupate. Pentru secventializarea genei s-au folosit enzime ca ADN-polimeraze (Sanger si Coulson. puriflcarea si dimensiunea genei. relevata de semnificatia mesajului genetic inscris in structura sa nucleotidica delimitata fiind de cordonul „non-sens" cu rol de punctuatie informationala. In prezent sunt folosite peste 200 tipuri de endonucleaze (enzime de restrictie) pentru tot atatea situsuri I din ADN-ul genomic (Roberts si col. s-a dezvoltat gradat in cursul evolutiei bio-genetice. 1988). El reprezinta un sistem armonios de relatii intergenice. intermediara fiind molecula de ARNm.prin stabilirea secventei aminoacizilor din lantul polipeptidic. Tot in cursul evolutiei bio-genetice s-a realizat structura cromozomului. desi ea functioneaza independent" in determinismul calitativ al proteinei sintetizate in celula. Gena are o delimitare functionala. dispuse liniar. I 191 . sunt incercari I de recombinare „in vitro" a ADN-ului celular prin introducerea de segmente ADN straine in respectiva celula. 1978). Functionarea genei este conditionata de integrarea intr-un sistem autoreplicativ. Gena. cu dispozitie liniara si adiacenta altor gene se inlantuie cu acestea formand grupuri linkate in axul longitudinal al cromozomului. Din studiile efectuate pana in prezent putem defini ca gena este unitatea functionala a ADN-ului cromozomal sau mitocondrial care detine mesajul genetic in forma codificata pentru determinarea si sinteza unei proteine specifice. pozitie intercalata de genele vecine. Ordonarea genelor intracromozomale. care se transmit grupat de la o celula la generatiile celulare care succed. Cromozomul nu este un simplu depozit de gene. care decodifica mesajul genetic din ADN.

cu proteinele de tip histone (Hi. tot ADN-ul este informational genetic. potentiali mutageni. gena poate suporta modificari in structura ei. La eucariote: existenta unui numar variabil de cromozomi in genom (omul are 46 cromozomi). In ADN-ul din genomul uman exista 3. cu efecte secundare asupra caracterelor exprimate fenotipic (malformatii congenitale pe fond genetic). ADN-ul procariotelor nu contine secvente nucleotidice repetitive. ADN-ul eucariotelor este heterogen in raport cu structura primara. cromozomii continand ADN repetitiv (moderat si inalt repetitiv -noninformational) si nerepetitiv (informational). H2A. H2B.2 -3. genele lipsite de introni. formand complexe nucleo-proteice. gena este complexa. dimensiunea si stricta specificitate informationala delimitate de codonii „nonsens terminatori". reprezentand in forma codificata. continand introni-exoni.In cursul evolutiei biologice s-a realizat structura chimica. Existenta familiilor de gene implicate in edificarea aceluiasi caracter. LStrutura genelor la eucariote Analizate moleculele de ADN din cromozomul procariotelor si din cromozomii eucariotelor s-a constatat urmatoarele diferentieri: La procariote: un singur cromozom care contine o molecula gigant de ADN. Structural. activ. mesajele genetice pentru determinarea sintezei propriilor proteine specifice. in conditiile cand asupra ADN-ului actioneaza factori exogeni agresivi. ADN-ul din componenta fiecarui cromozom este cuplat prin legaturi sterice.5 x 109 perechi de nucleotide. Desi ca unitate de functie in genomul celular si entitate stabila. H3 si H4). ADN-ul din cromozomul procariotelor nu este cuplat cu proteinele de tip histone. 192 .

Se estimeaza ca din totalul ADN-ului nuclear aproximativ 5-10% este codant. Genetica moleculara a consemnat neconcordanta intre dimensiunea moleculei de ARN premesager.1. Datorita neconcordantei masei moleculare a ARN hibrid premesager. Discordanta masei moleculare intre cele doua stari (etape) ale ARNm. au dus la o redimensionare a notiunii de gena. ca unitate de transcriptie a ADN-ului genom. care a decodificat structura integrala a genei si care este identificat in nucleu si masa moleculara a ARNm prezent in citoplasma celulei. 1. Dupa 1977 se cunosc incercari si analize moleculare. Gilbert (1985) s. Gilbert si Tonegam (1978). gena este considerata unitatea de functie. prin rezultate. s-au emis ipoteze confirmate. De exemplu genele individuale considerate de Morgan entitati functionale indivizibile. care. care determina sinteza unei molecule de ARN. precursor al ARNm matur care se sintetizeaza la nivelul genei 193 .Luandu-se in considerate aceste diferentieri structural.a. Crick (1979). Din punct de vedere molecular gena la eucariote este o „colectie" liniara de secvente informational active si secvente non-informationale. sunt reprezentate de segmente nucleotidice care pot fi „fragmentate" in subunitati structurale -functionale sau nonfunctionale. pe baza propriilor observatii. 1.1. cantitative si functionale. la eucariote. formuleaza ipoteza ca structura unei gene. are masa moleculara mai mare in raport cu ARNm citoplasmatic care a decodificat-o.Structura genei din genomul eucariotelor Din totalul ADN-ului cromozomal al eucariotelor numai o cantitate foarte mica de ADN este exprimata informational in structurile proteice.1. mostenita si transmisibila. Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic" Din punct de vedere al geneticii formale. ca genele la eucariote sunt fundamental diferite fata de procariote. Dar din punct de vedere molecular. care precede sinteza unui polipeptid in citoplasma celulei. De exemplu Sharp (1977). a dus la elaborarea ipotezei ca gena are o structura discontinua sau in mozaic. gena este o „colectie" liniara de secvente nucleotidice din ADN-ul cromozomial. prezenta pe un locus in cromozom. recombinare si mutageneza.

Intronii sunt transcrisi in molecula hibrida de ARN pre-mesager (precursor) impreuna cu exonii. 1993) au evidentiat ca genele din genomul uman.(fig. ca la toate eucariotele.ADN non transcrisa: SA: secvente adiacente P: promotor (semnal ATA) I: initierea transcriptiei. asigura sinteza unei proteine. . este secvential heterogena.din ADN-ul cromozomial. au structura informational discontinua. iar secventele liniare non-informationale introni. dar nu sunt inclusi in structura fnala a moleculei de ARNm matur. Ei au observat prezenta unor structuri secventiale „suplimentare" de nucleotide non-informationale intercalate printre segmentele nucleotidice cu mesaj genetic. din 194 . in molecula de ARN mesager matur. mai corect sinteza unui lant polipeptidic ce va structura o molecula proteica. in totalitate. 48 Schema generala a unei „gene" la eucariote. Secventa noncodanta transcrisa si prezenta pe ARNmm (mesager matur) EXON Secventa codanta (transcrisa si tradusa) Secventa noncodanta (transcrisa dar absenta din ARNm matur) Exonii din structura genei sunt transcrisi in molecula de ARN premesager (precursor) iar mesajul lor il gasim. Ei vor fi eliminati prin restrictie enzimatica. Studiile lui Sharp si Roberts (premiul Nobel pentru medicina. cu structura si functii specifice. s-a preconizat ca structura genei care detine mesaj genetic este complexa.48) 1 P I INC EXONI EXON3NC] EXON2 INTRON1 INTRON2 Fig. Sharp si Roberts au numit secventele cu mesaj genetic informational exoni. dupa traversarea anvelopei nucleare in citoplasma. Acest ARNm matur este eel care.

Din toate aceste exemple se constata neconcordanta intre structura genei din ADN cu locusul pe cromozom si structura prin numar de nucleotide din ARNm matur. Deci intronii nu vor fi prezenti in structure unui ARNm matur. Gena existenta in ADN-ul cromozomal (in mozaic structural) contine 31000 pb in timp ce ARNm matur numai 2000 pb. dar eliminat dupa transcrierea primara. va confine ca numar de introni egal cu al exonilor mai putin unul (ex 2n-l.000 pb. Ceilalti introni componenti ai genei structurale au lungimi variabile cuprinse intre 45 pb pana la aproape 5000 pb. Un alt exemplu care confirma numarul variabil de introni in componenta genelor este gena pentru hemofilia A la om.mesager (precursor) este catalizata de enzima ARN-polimeraza II. De la un intron pana la 50 introni si chiar mai mult. De exemplu. respectiv 0. In 1990. Deasemenea s-a constatat ca. Deci gena contine un numar mare de secvente lipsite de mesaj genetic (noninformationale). De exemplu. Sau gena pentru tireoglobulina in ADN. transcrie un ARNm matur de 14Kb. diferenta semnificativ mai mare. contine 300 Kb iar ARNm matur are 8 Kb. de unde 2n este numarul exonilor din componenta genei structurale). Putem retine ca prin lungime si numar de nucleotide intronii sunt mult dimensionati fata de componenta exonilor.ARN premesager. Deci numai 9Kb corespund segmentelor exonice. primul intron este relativ scurt prin prezenta nucleotidelor care-1 structureaza. in timp de gena care la pasari codifica sinteza precolagenului are 50 de introni. Kaplan si Delpech. o gena structurata in mozaic. in timp ce exonii vor fi recuplati de enzimele ligaze. formand ARNm niatur (vezi sinteza ARNm si a proteinelor). Ca urmare. insumand nucleotidele din exoni si introni. Gena care codifica sinteza (3 . O alta observatie a lui Shaip si Roberts este ca primul si ultimul segment polinucleotidic din structura genei in „mozaic". Aceasta gena confine 186. sunt nucleotidele din intronii non-informationali. gena care codifica sinteza actinei are un singur intron.globulinei confine doi introni. Decodificarea si sinteza ARN pre . in general. la mamifere este o gena care determina genetic sinteza dehidrofolat reductaza (DHFR. in timp ce gena pentru distrofina.1% din totalul ADN-ului din cromozomul sexual X. iar al doilea intron este mai lung. considerau ca intron este orice segment transcris din ADN. care contine sase exoni. sunt exoni. Dar in molecula ARNm matur se gasesc numai 9000 pb. S-a observat ca numarul exonilor si intronilor variaza in limite largi in genele eucariotelor. 195 . a carei lungime este de 2500 Kb.

iar ultimul exon va sfarsi in pozitia 3'. 196 . Este cazul histogenelor sau a genelor din genomul procariotelor (la care ADN-ul nu este cuplat cu histonele si nu exista secvente repetitive de tipul intronilor). Structura 3' AT are importanta ca asigura decuparea corecta a intronilor din structura genei mozaic. Sunt putine exceptii de introni care incep la un capat 5' AT si sfarsesc la capatul 3' AC. Ca urmare se poate afirma ca gena in „mozaic" este „fragmentata" pe secvente nucleotidice liniare. De exemplu 20 histogene cu locusuri pe cromozomii 1. al capatului opus al intronului. • Intronii din componenta genei contin codoni terminatori „non-sens". • Gena in mozaic incepe cu primul exon in pozitia 5. • Cand din ARN-ul m matur lipseste o secventa ce corespunde unui exon in raport cu componenta exonilor din gena care a transcris ARN premesager. • Cand o gena structurala din genomul unui eucariot este lipsita de introni. exoni-introni si nu dispersate. 6 si 12. • In marea lor majoritate intronii incep in pozitia 5 cu dinucleotidele GT si sfarsesc cu dinucleotidele AT in pozitita 3'. • Componenta unei gene structurale din genomul organismului este aceeasi in toate celulele. carta de restrictie a ADN-ului pentru respectiva gena corespunde exact cu a ARNm obtinut prin transcrierea inversa cu ajutorul revers transcriptiei a ADNc sau a ADNm (mitocondrial). apare modificare in carta de restrictie a ADNc. in toate fazele de transcriptie a genei in ARN pre mesager (precursor).Prin folosirea metodelor de cartografiere prin „restrictie" si secventializarea oligonucleotidelor prin marcarea precursorilor s-au evidentiat unele caracteristici ale genelor cu structura discontinua si anume: • ordinea exonilor din structura genei din ADN-ul cromozomial este respectata si in structura ARNm matur. Concluzia: ca structura genei este discontinua. ordinea fiind stabilita din analiza ARNm matur rezultat din transcriptie si dupa eliminarea intronilor. indiferent care este tesutul sau organul din care fac parte celulele. constituind grupe de „pseudogene".

Datorita metodelor si tehnicilor tot mai perfectionate de studiu in genetica. gena care codifica colagenul la pasari contine un exon format din 54pb.1. exon care se multiplica de multe ori in componenta genei. Un alt exemplu este gena pentru mioglobina umana care are o structura identica cu structura a trei exoni prezenti in structura genei pentru globina. s-au emis si alte ipoteze privitor la originea. b) Conversia segmentelor nucleotidice este un mecanism posibil in evolutia genei care codifica globina si care contine trei exoni si doi introni. Ca exemplu. prin clonare. prin folosirea sondelor exonice putem identifica prezenta unui exon si structura diverselor gene structurale din genom. Este mecanismul care ar motiva existenta la eucariote a genelor cu secvente exonice repetitive. limita capabila de determinism genetic a sintezei unui lant polipeptidic. lipsiti de mesaj genetic. Folosirea metodei fragmentelor de restrictie dar si a clonarii acestor fragmente (ca sonde de identificare) au permis enuntarea unor ipoteze asupra mecanismelor posibile in evolutia genei cu structura discontinua. fragmentele de restrictie pot servi ca trasori in hibridizarea ADN-ului cu scopul identificarii secventelor repetitive. Avantajele metodei fragmentelor de restrictie sunt urmatoarele: se poate stabili daca un fragment specific identificat este inrudit cu alte secvente din genom. Acesti introni ca relieve ancestrale. mecanismele si evolutia genelor cu structura discontinua la eucariote. iar exonii ar fi secvente „minimale". De exemplu. Este mecanismul care motiveaza existenta genelor omoloage dar cu un mesaj genetic diferit. Aceste mecanisme posibile ar fi urmatoarele: a) Evolutia genei prin duplicatia exonilor. Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua Asupra originii si evolutiei genelor cu structura discontinua (in „mozaic") s-au emis diverse ipoteze. De exemplu. se mentin non-informationali. Ei considera ca intronii ar fi resturi din molecula ADN-ului repetitiv ancestral.1. Chambon (1981) si Siidhof (1985) considera ca intronii eucariotelor ar fi relieve ale evolutiei codului genetic. a unei proteine. prezentand in structura lor microsecvente repetitive. cum este metoda in care se folosesc fragmentele de restrictie. c) Duplicatia genei si excizia intronilor. genele pentru sinteza insulinei si anume: mamiferele si pasarile 197 .2.

sunt genele implicate in sinteza si reglarea genetica a proteinelor. Un exemplu este gena pentru ovotransferina la pasari care cotine 17 exoni. a doua gena numai un intron. Este posibil ca prin duplicatia unei gene.gene din componenta operonilor. ca unitate de structura. este explicata prin excizia intronilor. fata de gena ancestrala presupusa ca ar fi avut 8 exoni si 7 introni. functie si recombinare. . a tipurilor de acizi ribonucleici (ARN). in componenta ei sa fie insertionat. 198 . un segment polinucleotidic non-informational. transcriptia catalizata de ARN-polimeraza II. Si anume se considera ca gena ancestrala pentru insulina a avut doi introni.49). prezinta unele caracteristici in raport cu cromozomii. iar prin evolutie s-a pierdut unul la gena omoloaga. f) Crossing-over inegal.functionale. Aceasta diferentiere in introni a geneleor pentru insulina. 2.detin in genom o singura gena care codifica insulina. Datorita heterogenitatii structural . care transcriu sinteza ARN ribozomal sub actiunea ARN. Daca la pasare gena contine doi introni. prezente la rozatoare. exprimand o secventa polinucleotidica cu mesaj genetic din molecula ADN-ului cromozomal. excizia unui intron la una din cele doua gene. e) Duplicatia genelor si insertia de introni.gene ribozomale.polimeraza. Dupa cum se observa prin aceste mecanisme incepe diversificarea structural-functionala a genelor. Caracteristicile genei in raport cu cromozomii din genom Gena. incepe polimorfismul molecular (fig. Este mecanismul prin care se pot forma gene duplicate separate de un intron non-repetitiv. care difera structural si informational ar fi cosecinta a doua mecanisme in evolutia genei: un mecanism legat de duplicatia genei ancestrale. se considera ca locusurile in cromozomi pot fi ocupate de trei clase de gene: .gene care codifica sinteza ARN transport sub actiunea ARN polimerazei III. d) La rozatoare prezenta a doua gene pentru codificarea insulinei. corespunzator unui intron ca lungime si structura microrepetitiva. la soarece o gena are doi introni (la fel ca la pasari). al doilea mecanism. iar rozatoarele au doua gene. .

Alela. Cum genele alele.1. De exemplu prin mutatii punctiforme. dedublari sau recombinari intergenice (crossing-over inegal). Cand in locusul ocupat intitial de gena ancestrala sau „salbateca" (de origine) gasim variante alelice. inclusiv la om. Formele alele sunt rezultate evolutive realizate prin urmatoarele mecanisme: mutatii punctiforme.Locusul si formele alternative ale genei prezente pe cromozomi La eucariote. gena se poate prezenta sub forme alternative. Formele alternative ale genei „salbatice" sau ancestrale le numim alele. ca efecte genice s-au realizat variante alele pentru acelasi caracter. crossing-over inegal. Sunt cupluri de cromozomi omologi care au pe un locus variante alelice. sunt implicate in definirea aceluiasi caracter sunt numite cupluri alelomorfe. Prin dedublare si mutatia genei se presupune ca mecanism in evolutia lanturilor polipeptidice din componenta globinei din structura hemoglobinei (Hb). se considera polialelism sau polimorfism alelic. convergent. genele au o dimensiune si ocupa o anumita pozitie in crornozom pe care o denumim locus. Polialelismul In evolutia bio-genetica.1. o gena salbatica a suportat o succesiune de evenimente care au determinat modificarea mesajului informational initial. Cuplul alelomorf ocupand acelasi locus pe cromozomii omologi. sumativ. In genomul celular. prin dedublarea accidentala a unei gene sau prin dedublarea asociata cu mutatia unei gene. 199 . ca forma contrastanta a genei.1. salbatice determina exprimari fenotipice diferit nuantate ale aceluiasi caracter in raport cu eel determinat de gena ancestrala sau de origine. Alela este varianta modificata a unei gene intr-un locus dat pe crornozom. Deci locusul este spatiul si pozitia unei gene in crornozom. fiecare tip de alela exprimand trasaturi graduale ale caracterului manifestat fenotipic. poate fi separat prin diviziimea reductionala in meioza organismelor cu reproducere sexuata. Polimorfismul alelic poate fi stabilit prin metoda cartarii genetice sau prin metoda de restrictie genica.2. 2.

cu efecte secundare in modificarea caracterelor exprimate fenotipic. Indivizii componenti ai populatiei prezinta caracterul determinat de gena salbatica. Prin metoda de cartare a fragmentelor de restrictie s-a evidentiat existenta in genom a genelor cu locusuri diferite pe cromozom. Aceasta ipoteza ar fi un argument explicativ de ce exonii comuni in genele nealelice au lungimi foarte scurte. cu dimensiuni inegale. Metoda permite identificarea variantelor alelice nonnale sau mutante in constitutia genetica a individului. lungimea exonilor si intronilor din structura genelor duplicate. Genele cu exoni comuni. pot fi cu efecte „deviante" fenotipic. S-a mai constatat ca familia multigenica poate fi grupata pe acelasi cromozom. sau unul determinat de variantele alelice derivate din gena salbatica.Prin cartarea genica se identifica situsurile unde s-au produs mutatii genice. 200 . dar nu identifica mutatiile din fibrila ADN. a ramas la functia si locusul initial (fig-49). se considera ca duplicatia genelor ancestrale a fost mai putin divergenta pentru exoni si accentuat divergenta pentru introni. Prezenta genelor nealelice prin locusul ocupat. dar cu locusuri diferite in cromozom. consecinta unui mecanism de mutageneza genica. care. Se considera ca dispersia acestor gene in locusuri diferite pe cromozom este rezultatul duplicatiei genice ca mecanism in evolutia biogenetica. Se considera (ca principiu al duplicatiei genice) ca prin acest proces. in timp ce alta. sau in genofondul populatiei. uneori. Cartarea de restrcitie este metoda de identificare a seriei liniare a situsurilor din fibrila de ADN cromozomal. dar cu exoni comuni asigura sinteza de proteine „identice" sau inrudite. In functie de numar. o copie a genei ancestrale (de origine) a evoluat catre o mutatie cu schimbarea locusului. Este metoda de cartare a situsurilor de restrictie secventiala. rezlutate prin duplicatii seriate si mutatii seriate plecand de la gena salbatica (ancestrala). care le diferentiaza. in timp ce intronii. dar care au si exoni comuni. formeaza o gnipare numita familie multigenica sau baterie mutligenica. sau cu locusuri pe cromozomi diferiti in genomul celulei. au lungimi variabile.

inlocuirea de material de pe un situs ADN din cromatida unui cromozom. dar care ocupa aceeasi pozitie in raport cu cromozomul care a raportat conversia.LETALA MUTATIS DUBLAf?E\ GENETICAK AC CI DEN-J \ Y~? T GENE DUPLICATE OMUTAT/E GENICA NELETALA CONTINUAREA MUTATlEi SI SELECTIA NATUff'ALA GENE CU OOUA FUNCTtl OIF Eft IT E Fig. nu sunt inrudite cu genele prezente pe acelasi cromozom dar care ocupa locusuri diferite si codifica alte caractere exprimate fenotipic. Familia de gene inrudite grupate pe un cromozom. Este posibil ca familia multigenica distribuita pe cromozomi diferiti sa fie rezultatul unei divergente genice insotita de conversia genica . 201 . 14 Conversia genica .49 Duplicatia genei in evolutia genomului. Regruparea genelor cu exoni comuni este conditia de a mentine sinonimia functionala a genelor cu convergenta transcriptionala in edificarea unui caracter.Day. 1971). Conversia genica este sinonima cu transcriptia (Finchman . cu material genetic de la un cromozom neomolog.GENJL IV W L€T.

formata din: HLA. a conversiei genice. IgK. dar diferite fenotipic) aliniate in tandem. implicate in determinarea unui grup de caractere cu functionalitati sinonime sau „inrudite". dupa duplicatia genica si separarea genelor din familia multigenica. Cand genele inrudite se gasesc cu locusul pe cromozomi neomologi. 202 . IgKC.A cu 30 variante alelice. sau a unor componente transcrise. dispuse in tandem. Familia geneleor care determina sinteza histonelor localizata pe cromozomul 7q32 .D. localizate pe cromozomul lp32 . Familia genelor pentru globulinele p. Familia de gene pentru sistemul HLA (human leucocyte antigen) localizata in cromozomul uman 6p2105-p23. HIA.q36. IgKV cu localizare pe bratul „p" al cromozomilor 21. HLA-B cu 40 variante alelice. y. localizata pe cromozomul 14 uman reprezentata de: IgAi.E. IgE. necesare in cantitate mai mare pentru activitatea celulei. Familia de gene pentru antigenele imunoglobulinelor. HLA-D cu 12 variante si HLA-Dr cu 10 variante alelice. prin duplicari au rezultat gene „identice" (implicate in definirea aceluiasi caracter. este consecinta translocatiei genelor. IgG3. H3 si H4 constitutiva din 10-40 secvente repetitive. In genomul uman gasim multiple „baterii mutligenice" sau familii de gene. reprezentata de histonele Hi. Din genomul uman putem prezenta ca exemple urmatoarele familii multigenice: Familiile de gene pentru histone si ARNr. Igl si IgM.HLA-C cu 8 vairante. Familia de gene pentru IgJ. ordonate in tandem pe fibrila ADN-ului cromozomal. e localizata pe cromozomul lip 1205 -pi208. ar fi o consecinta evolutiva a necesarului de proteina codificata de respectiva familie. Familia genelor pentru sistemul eritrocitar Rh respectiv gene C. IgGi. IgGi. IgA2. Se considera ca dispunerea in tandem a unei gene cu formarea unei familii multigenice pe un cromozom. IgDj. 5.Familia de gene este regrupata deoarece. Sunt mecanisme posibile in evolutia genomului. a avut loc o evolutie „divergenta". cand. a organismului.

sau prin interrelatia familiala a sistemului genetic eritrocitar cu diverse sindroame genetice din patologia umana. sunt ordonate locusurile genelor s. Este o recombinare inegala. Crossing-over inegal realizat pe bratul „p" al cromozomului 11 uman unde. cunoscut ca sindromul Hb . Exemple care confirma liniaritatea genelor pe cromozomii umani sunt multiple. rezulta ca si genele sunt linkate. Efectul acestui crossing-over inegal il gasim in patologia umana. formand o fibrila unica fara discontinuitati spatiale. cu implicare in mecanismele si procesele de crestere. sunt inlantuite intre ele.1. diferentiere si dezvoltarea organismului. y . Cel mai demonstrativ este exemplul legat de genele p si 5 care au locusul pe cromozomul 11 uman. in numar inegal de la gena (3 si 5. Dar fibril a de ADN este organizata si dispusa pe toata lugimea cromozomului. Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi In genomul uman exista un numar foarte mare de gene ce detin mesaj genetic codificat. 2. Cum genele sunt secvente informationale din fibrila ADN cromozomal.Lepore varianta Hollandia care are un lant polipeptidic combinat : 22 aminoacizi corespund mesajului din gena 5. iar 50 aminoacizi de la gena p. referindu-se la genele cu locusuri foarte apropiate si la genele cu locusuri indepartate intre ele.1. realizat in zona genelor p si 8. Conceptul de „linkage genie" este extins si la cromozomii umani. Acest mecanism demonstreaza liniaritatea genelor in cromozomi. pe baza studiilor familiale a sistemelor genetice eritrocitare si plasmatice. y . in profaza meiozei reductionale s-a produs un schimb inegal de segmente cromatidice. liniar. ( S-a demonstrat si experimental liniaritatea genelor de catre Yanovski care a lucrat pe molecula ADN-ului de la bacteriofagi ). S-a observat ca prin crossing-over inegal a rezultat o gena „hibrida" care contine un amestec de secvente nucleotidice.2. fund transmise grupat.2. Liniaritatea genelor in cromozom Consemnata de Morgan si Muller la Drosophila melanogaster.2. a fost demonstrata de Yanovski prin mecanismul „suprimare cu acoperire". care este fara discontinuitati spatiale. 203 . (3 si 5. Cum genele p si 8 sunt adiacente (vecine). Conceptul de „linkage genie" a fost elaborat inca din 1951. dar prezente pe acelasi cromozom.

Sistemul Rh este determinat de trei cupluri alelice CDE. iar celalalt genitor dublu homozigot receziv (dd / Fy Fy ). reactia antigenica pozitiva fiind determinata. indivizii pot fi Rh+ sau Rh". de cuplul parental heterozigot. Renwick considera ca doua gene pot fi in raport sintenie (pe acelasi cromozom) dar nu si cuplate prin vecinatatea pozitiei pe cromozom.In perioada 1951-1955 erau acceptate trei grupe de ^linkage genie" pe cromozomii autozomi din genomul uman: linkage intre genele sistemului genetic Lutheran si sistemul secretor (Mohrl951) linkage intre sistemul Rh si eliptocitoza stabilit de Lawler (1954). referindu-se la genele cu locus pe acelasi cromozom. desi genele sunt inlantuite. 204 . in care un genitor sa fie dublu heterozigot Dd / Fya Fy . adica prezenta a doua sau a mai multor gene pe un singur cromozom. urmand a se observa exprimarea fenotipica a celor doua caractere in filiatia familiala. Un exemplu prin care sa demonstram linkage genie este complexul de gene care codifica sistemele genetice pentru Rh si Duffy. introduce notiunea de sintenie. In populatie. Renwick (1966). linkage genie intre sistemul ABO si sindromul Nogel-Patella (Renwick si Lawler (1955)). genetic de alela dominanta D (in stare homozigota DD sau heterozigota Dd) iar reactia negativa la alela recesiva „d" in stare homozigota. Sistemul Duffy fiind conditionat de un cuplu alelic Fya (dominanta) si b Fy (recesiva). Analizandu-se caracterele determinate de doua cupluri de gene nealelice D si Fy la descendenti stabilim genele primite de un copil. Pentru analiza linkage-ului genie se poate folosi metoda „double -backross". iar in cazul nostru caracterele sunt pentru Rh si Duffy (fig. care pot fi dominante sau recesive.50).

F b d d f u . inlantuite teoretic. au locusuri diferite pe acelasi cromozom si se transmit grupat. J. 50% Rh* si Duffy pozitiv 60% Rh. ar fi trebuit ca descendentii sa prezinte patru genotipuri diferite si tot atatea asocieri fenotipice a respectivelor caractere: VA Dd / Fya Fyb. Linkage-ul genie al genelor CDE si Duffy (+ si -) pe cromozomul n°l urnan . % DD Fyb Fyb. Genele celor doua sisteme genetice inlantuite au locusurile pe bratul „q" al cromozomului 1 uman. conform configuratie „cis" sau „trans". % dd Fyb Fyb. Thomson si M. adica un raport de segregare de 1:1:1:1. se confirma ca cele doua cupluri de gene pentru doua caractere diferite.Thomson (1986) au elaborat un rationament si calcul pentru a stabili linkage-ul genie si anume: 205 . ceea ce ar fi insemnat ca genele sa fie neinlantuite si sa se combine aleatoriu. Dar raportul de segregare fund de 1:1. % dd Fya Fyb. 50 Raport de segregare 1:1. Daca locusurile genelor pentru Rh si Duffy nu s-ar fi gasit pe acelasi cromozom.si Duffy negativ Fig.

Apar raporturi de segregare ca abateri de la legile mendeliene cu un linkage genie neechilibrat. mentionam: Aparitia de neomutatii in populatie la nivelul genelor analizate si exprimate fenotipic. lA. In concluzie se poate spune ca intr-o populatie panmictica. cu locusi diferiti pe cromozomi omologi. l A. in absenta remanierilor cromozomale. Ca mecanisme si factori implicati in nerespectarea segregarii intre genele inlantuite cu locusuri pe acelasi cromozom. Remanierile cromozomale ca: inversiile. este asemanator monohibridarii (analiza unui singur cuplu alelic). Prezenta combinatiilor alelice cu frecvente variabile (crescute sau reduse) in populatie. caracterele controlate de cupluri alelice diferite dar inlantuite. raportul de segregare. care ar fi corespuns dihibridarii. 3/16. In exemplul mentionat. de dinamica unei populatii. fiind cazul a doua cupluri de gene nealelice pentru doua caractere diferite daca aceste cupluri n-ar fi inlantuite. in absenta crossing-over-ului cromozomilor omologi. 3/16. cand numarul de generatii care au succedat din momentul amestecului a fost mic si insuficient pentru realizarea combinatiilor alelice in populatia devenita heterogena genetic. care modifica raporturile si pozitia genelor pe cromozomii omologi. deflcienta etc. care determina un dezechilibru in frecventa genelor legate intre ele (inlantuite) sunt rezultatul unor mecanisme in evolutia genomului. Aceste abateri. sau absenta neomutatiilor. sau posibilitatea reproducerii indivizilor din populatii diferite. atunci am fi avut un raport de segregare de 9/16. Prin amestecul a doua populatii cu frecvente diferite a cuplurilor alelice inlantuite.. naturala. prin segregare si transmitere la descendenti.Sunt cazuri cand raportul de segregare a genelor inlantuite nu exprima un „linkage echilibrat". duplicatia. Dar s-a demonstrat ca raportul de segregare a doua cupluri nealelice. 206 . inlantuite pe acelasi cromozom este XA: XA (50 : 50) in loc de V*\ lA. pot fi si rezultatul unor selectii naturale favorabile sau nefavorabile. 1/16.

este crossing-over-ul (fig. Prin crossing-over se constituie noi constelatii genice de dubla origine .2.(Procesul va fi dezvoltat la variabilitate.materna si paterna pe acelasi cromozom.3. II) 207 . Este mecanismul fiziologic de recombinare intre cromatidele cromozomilor omologi.1. in meioza. 51). Crossing-over-ul este schimbul de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in profaza primara a diviziunii reductionale. vol. Crossing-over-ul O alta particularitate a genelor in raport cu cromozomul pe care an locusul.

over si doi noneross.aici 2 cross. 51 Interpretarea teoretica a crossing-overului.duplicate a doua diviaiune meiotica urmata Cro sing over Intre o pereche de cro ma tide P a t r u gameti hapIoi21 format!.over gameti Fig. 208 .entromer Doi cromozom't omologi treclnd prin sinopsa In meioza pent i 2 cro Fiecare cromozom duplicat pentru a forma 1 ma tide diviziune meiotica C e n t r o m e r e .

care trecute in 209 . Gene in copie unica. a) Clasa genelor complexe. implicate in „cresterea tumorala". gene structurale). Conform criteriului de prezenta si functie in genom. operator.4. Pot fi considerate gene specifice . Gena unica poate sintetiza 104 molecule ARNm. adica aproximativ 7000 gene. Aceste gene supresoare. distingem clase.1. unde indeplinesc functii esentiale pentru viata celulelor sau sunt implicate in procesele de citodiferentiere a unor celule cu structura si functii strict specifice. familii si superfamilii de gene. activitate si dispunerea in genom. aceasta clasa se subdivide in: Gene comune sau domestice al caror numar reprezinta 1/5 din totalul genelor informational active din genom. sunt considerate genele care sunt implicate in citodiferentierea unor celule specifice ca structura si functii. Genele in copie unica prezente in genomul celulei se prezinta in cuplu alelic in raport de cuplul cromozomilor omologi din celula somatica diploida. In raport de functie.40000 gene functionale. De regula sunt catalizate pentru transcriere de ARN polimeraza II. in care sunt inscrise mesaje genetice. Gene specifice. etc. intr-o molecula de ARNm. Sunt numite si gene clasa a Il-a. se estimeaza ca in genomul uman sar gasi in jur de 35000 . Se estimeaza ca gena unica are capacitatea sa-si decodifice mesajul inscris in structura sa aperiodica. Genele din clasa complexa se gasesc in genomul celular in copie unica sau duplicate. Tipuri de gene in genomul eucariotelor Luand in consideratie rezultatele obtinute din „Proiectul Genomului Uman" (inceput in 1980 si reorganizat).proteina „supresoare" au actiune blocanta asupra dezvoltarii celulelor canceroase. Sunt genele implicate in sinteza si reglarea sintezei de proteine in celulele eucariotelor. 2004).2. pot fi considerate si gene supresoare. muscularul. daca raportam cifra la numarul genelor de 35000 si peste 90% sin genele care codifica in orice tip de celula (Covic Sefanescu Sandovici. precum si in raport de enzima care catalizeaza transcrierea mesajului in molecula de ARN. de exemplu neuronul. pin produsul transcris si translat . Genele comune sau domestice alcatuiesc complexul de gene din componenta operonilor (gena reglatoare promotor. Genele din clasa complexa sunt prezente si active in genomul fiecarei celule din structura organismului.

Sunt geneticieni care desemneaza a fi o familie de gene clasa I. se divide in patru familii de gene HLA-A. b) Familii si superfamilii de gene in genomul eucariotelor. este gena duplicata 0 care codifica sinteza unui lant polipeptidic din clasa pglobinei. Datorita numarului foarte mare si cu o structura aproape identica.pseudogena . Superfamilia genelor pentru histone. Se apreciaza ca aceasta familie ar fi reprezentata de cca 1300 gene. Genele din componenta acestei familii pot fi dispuse in tandem sau dispersate pe cromozomi neomologi. genetic. La randul lor. Copiile genice pot fi grupate cu dispunere in tandem in cromozom. Este clasa de gene care grupeaza genele prezente intr-un numar inalt de copii in genomul celulei. Prin duplicatie se obtin pseudoenele. unele gene in copie unica s-au duplicat.citoplasma dupa sinteza sa asigure 10 lanturi polipeptidice identice (Israil. genele care controleaza. dupa criteriul enzimei ARN-azei I. histonele alcatuiesc o superfamilie. Genele duplicate se pot stabiliza si functiona prin selectia genica. Genele din aceasta familie se gasesc dispuse in tandem pe bratele scurte (p) ale cromozomilor acrocentrici. Superfamilia HLA. sinteza. Superfamilia genelor HLA . Familia genelor ARNr . iar transcrierea in ARNt este catalizata de enzima ARN polimeraza III. Transcrierea mesajului in moleculele ARNr este catalizata de enzima ARN. Genele acestei familii au secvente nucleotidice mici. Ca exemplu de gene duplicate si devenite functionale sunt genele unice duplicate care. ocupand mai multe locusuri unde se grupeaza gene diferite.este cvasifunctionala in transcrierea mesajului genetic inscris in structura sa. pg 92). cu localizare pe cromozomii 1 si 6. In cursul evolutiei biogenetice a eucariotelor. Gene duplicate. aceste familii se grupeaza in trei clase: 210 . In aceasta familie. 2000. reprezentata de aproximativ 150. Gena duplicata . Este o familie numeroasa. Familia genelor ARNt. sau copiile genei sunt dispersate pe diversi cromozomi neomologi din genomul celulei. in prezent.polimeraza I. formand o familie sau superfamilie de gene.200 gene.Genele HLA care formeaza complexul major de histocomatibilitate (MHC) sunt localizate pe bratul scurt (p) al cromozomului 6 din genomul uman. in zona organizatorilor nucleolari. HLA-B. Majoritatea genelor ARNt sunt dispuse dispersat sau in tandem. formeaza o familie ce codifica lanturile polipeptidice din structura globine din Hb. HLA-C si HLA-D.

sau genele mobile au fost descoperiti de Birnstiel si confirmati de catre MC. Alu si elemente asemanatoare retrovirusurilor (transpozoni fosili). e. IgG.1010 tipuri diferite de anticorpi. Genele de tip HLA-D sunt reprezentate de 6 alele diferite.C (2001). contine genele pentru componentele complementului C2. Transpozonii.IgG3 si IgC4. IgE.. HLA-B si HLA-C. iar familia genelor pentru IgA are doua sub familii IgAi si IgA2. Aceasta capacitate de sinteza a fost evidentiata de existena a trei clase de gene care codiflca lanturile polipeptide din structura anticorpilor. Superfamilia imunoglobulinelor contine familiile : IgA. Din datele publicate de I. sau sunt disperate pe cromozomi diferiti. IgD. SINES. y.HG. cu K si y pentru catenele L. De exemplu familia G. o Clasa II este reprezentata de familiile de gene de tip HLA-D si HLA-Dr. Clintock (1950 . genele HLA-B de 20 alele diferite. Fiecare familie este impartita in sub familii.o Clasa I grupeaza genele HLA-A. prezinta sub familiile IgGi.Premiul Nobel in 1983). se apreciaza ca aproximativ 45% din totalul secventelor repetitive sunt rezultate din transpozoni si retrotranspozoni. notate cu H pentru catenele. Prezenta lor in genomul uman este numeric redusa. o Clasa III.S. distincte prin specificitatea unor determinanti antigenici. 5. etc. In genomul uman s-au identificat urmatoarele familii de transpozomii: LINES. Fiecare familie de Ig este reprezentata de un multiplu de gene diferite. IgG2. Transpozonii si retrotranspozonii Reprezinta o clasa foarte importanta prin efectul dezorganizant al activitatii genomului. c) 211 . desi ca structura genele prezinta unele asemanari. dar mai ales prin numarul lor in genomul celular. Genele superfamiliei imunoglobulinelor pot fi grupate cu dispunere in tandem. /x. a. Superfamilia imunoglobulinelor este divizata in cinci familii de gene. Organismul uman are un potential genetic de a sintetiza 108 . De exemplu genele HLA-A sunt reprezentate de 15 alele diferite notate de la Al la A15. IgM. C4 si proactivatorii C3. iar genele HLA-C prezinta 5 alele diferite.

familii si superfamilii. Este frecventa unei gene dominanta sau recesiva. Transpozitia transpozonilor in retrotranspozoni se face sub actiunea transcriptazei inverse. Cand un caracter are un coeficient de exprimare sub valoarea de 100% se considera penetranta redusa sau variabila (incompleta). prezenta in genomul celulei nu-si exercita intotdeauna capacitatea de a-si exprima mesajul printr-un caracter fenotipic. Cand gena dominanta este prezenta in doza unica (heterozigot) sau doza dubla (homozigot) iar gena recesiva in doza dubla (cuplu alelic 212 .sunt secvente nucleotidice transpozate prin intermediul ARN-ului.1. 3. Varianta este conceptul „totul sau nimic". Fenomenul de penetranta este bine observat la cuplurile gemelare univiteline (monozigoti).Retrotranspozonii . Aceste particularitati sunt cunoscute sub denumirea de penetranta si expresivitatea genelor. de a induce un caracter exprimat fenotipic. prin analiza caracterului pe filiatie directa sau in izolatele umane. Exemple de retrotranspozoni sunt familia LINES 1 si familia Alu. a) Penetranta este capacitatea unei gene de a se exprima. caracterul poate avea grade variabile de manifestare. in doza unica. normala sau mutanta de a induce un caracter in fenotipul individului. normala sau mutanta. sau cand il exprima. 3. finalizand prezenta unor trasaturi de caracter in fenotipul individului.1 nsusi rile si functiile genelor Genele. Variatii in expresia genelor O gena. sau grupate in clase. au insusiri particulare indeplinind functii „precise" in mecanismele materializarii informatiei genetice pe care o detin.

este non-functionala. calitativ sau cantitativ a aceluiasi caracter la indivizii din grupul familial sau la indivizii conspecifici. cantitativ sau xalitativ. desi prezenta in genomul celulei. In general penetranta completa este caracteristica genelor dominante. b) Expresivitatea reprezinta gradul de expresie fenotipica a unui caracter. a unui caracter (expresivitatea variabila) este conditionata de mai multi factori: natura biochimica si raportul dintre genele alelomorfe. sau pe cromozomi diferiti. se poate ajunge pana la reducerea numarului degetelor palmo-plantare). Penetranta incompleta poate fi comparata partial. este „rata de manifestare" a unui caracter. precum si a relatiilor intergenice. usoara sau severa. Exemple de expresivitate variabila sau incompleta la om pot fi: manifestarea particulara a hexodactiliei la nivelul membrelor. Exceptie de la aceasta regula este procesul de epistazie. Expresivitatea. dar cu implicatii convergente in definirea aceluiasi caracter.homozigot). Kelly (1980) considera ca penetranta incompleta ar fi rezultatul interactiunii mai multor alele mutante cu locusuri pe acelasi cromozom. ca urmare genele activeaza in doza dubla. aceasta isi exercita functia de determinism genetic. 213 . Penetranta cu expresivitate completa sau incompleta. intre gene nealelice. forma care poate fi moderata. ajuta sa intelegem mecanismele si factorii care influenteaza expresivitatea. sa intelegem manifestarea graduala a unui caracter la indivizii din populatia umana. cand gena dominata. proces caracteristic pentru exprimari fenotipice controlate de alele recesive. a etrodactiliei (cand de la o „simpla" sindactilie. Notiunile de „penetranta incompleta" si „expresivitate variabila".cu un cuplu alelic dominant sau recesiv. cu fenomenul de epistazie. Este manifestarea nuantata fenotipic. Manifestarea graduala. de polialelie. Homozigotii . considerandu-se penetranta completa1 . ca termen altemativ. fara o conditie „speciala" a mediului ambiant. ar fi expresia constitutiei genotipului individului. 5 Heterozigotii care au gena dominanta in doza unica. de raportul cuplurilor alelomorfe cu factorii de mediu (poligenia de exemplu). caracterul (determinat genetic) este exprimat. cauzata de o gena recesiva nealelica.

Are locusul pe acelasi cromozom cu operonul. In raport cu rolul exercitat in functia heterocatalitica. Sunt secventele care preced locusul de start a genelor implicate in transcrierea ARNm b) Gena operator . Are rolul de a regla activitatea genelor structurale.urmeaza ca locusurile genei operator.este necesara pentru initierea transcriptiei informatiei genetice. 3. denumita represor. secventa 5'-TATA-3' s-ar repeta aproximativ 750 de ori. cunoscandu-se ca molecula proteica este etapa primara in definirea fenotipica a caracterului. Detin mesaje genetice a caror informatii sunt transcrise moleculelor de ARNn. ARM si ARNr. ar fi consecinta diverselor mutatii. ( A se vedea sinteza proteinelor) 214 . putandu-se cupla sau decupla de proteina represor determinata genetic de gena reglator. sau de raportul combinatiei cuplurilor de gene nealelice. iar secventa de 5'-CCAAT3'. promotorul care interconditioneaza cu ARN-polimeraza II ar prezenta secventele consens 5'TATA-3' si 5'-CCAAT-3\ care s-ar repeta (Barsh si Eptein (1989)). cu factorii de mediu. La eucariote.2.este secventa de nucleotide care are locusul dupa pozitia genei promotor. Functia heterocatalitica a genelor Este functia genelor implicate genetic in sinteza proteinelor. ar contine cca. ajungandu-se la un numar de cca 3000 pb. Dupa Jones (1987) si Lee (1987). 80-100 pb. catalizat procesul de ARN-polimeraza. implicate in definirea caracterului. sau pe cromozomi diferiti.Expresivitatea caracterului depinde de genotipul individului de factorii endogeni si exogeni. Ea actioneaza prin intermediul unei proteine pe care a determinat-o genetic. prin repetabilitate. Situsul genei promotor precede locusul genei care initiaza transcriptia informatiei genetice in „structuri" specifice de ARNm. d) Gena reglator . particulara diverselor familii. Penetranta si expresivitatea variabila.este gena care actioneaza indirect asupra genei operator din componenta operonului. genele pot fi: a) Gena promoter . Deasemenea expresivitatea caracterului este conditionat de constitutia genetica corelata. c) Genele structurale . interferential. Dimensiunea se apreciaza la aproximativ 30 pb.

3.dismetabolii. dereglarea homeostaziei moleculare si functionale a organismului. a caror functie poate fi esentiala pentru integritatea structuralfunctionala. in care sunt inscrise. in componenta enzimelor . rezultat din procesul de fecundatie intre spermie si ovula. regenerarea fiziologica. genele din genomul viitorului organism. dezvoltarea. ca unitati genomice „functionale". etc. Gena mutanta poate fi: o gena structurala. morfo si histodisplazii. Odata constituit zigotul. asigura integritatea structuralfunctionala a organismului pe parcursul vietii sale. sau este transmisa pe generatii familiale sau in populatie daca modificarea genei s-a produs in celulele gametice. 3. diferentierea. Consecintele pot fi urmatoarele: mutatia genei structurale deregleaza sinteza proteinelor (enzimelor). genetic. Modificarea structurii unei gene eveniment rar. In functie de rolul proteinelor (inductori morfogenetici-explicam etiologia genetica a malformatiilor). promotor.e) Genele mutante . sau gena reglator. tesuturilor. este transmisa generatiilor celulare care succed prin mitoza (mutatii in celulele somatice). in general. a organismului. nu-si incep activitatea de determinism genetic. induce: sistarea sintezei de proteine. in populatie. implicarea in infrastructura celulelor. obtinandu-se molecule cu calitati structural-functionale anormale. Mutatiile genice sunt „responsabile".) in organism apar dereglari in activitatea celulelor. Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice Zigotul. in anumite limite. de mecanismele implicate in evolutia bio-genetica a fiintelor vii. Genele mutante. esentiale pentru individ. 215 . au rol etiologic in majoritatea bolilor cu determinism genetic in familie. in acelasi moment ontogenetic. mesajele necesare pentru definirea integrala a viitorului individ. cu implicare in cresterea. sau absenta unor activitati genice. operatoare. codificat. promotor sau operator. in toate functiile care. ca imitate biologica in populatie. contine intregul potential genetic. mutatia genelor reglator.

a. Sunt indivizi heterozigoti la care o alela se comporta ca gena „dominanta" in copilarie si „recesiva" la maturitate in timp ce alela omoloaga este inactiva in copilarie. 1974. diferite intre ele prin numarul si ordinea aminoacizilor. Fiecare gena are 0 incarcatura calitativa si cantitativa determinata in timp biologic ereditar al individului (activitate pe perioade ontogenetice). Ca exemplu este cazul unor indivizi care in copilarie au parul blond sau roscat.). sau un mecanism special de epistazie). Brimhall.01272 A l .0:2 £2 Fetala Adult Fetala . apar cinci tipuri de lanturi polipeptidice. exprimat diferential fenotipic) este sistemul genetic eritrocitar al hemoglobinelor umane (Kleihaner. altele isi mentin starea de „inactivitate". in mod normal. dar functionala la maturitate (probabil mecanismelor de pleiotropie genica.(xp2 2 A2 . Structura primara a fiecarui lant polipeptidic este determinata genetic de genele structurale s. alfa(a) .se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. sintetizate pe perioade ontogenetice ale omului. omul prezinta mai multe tipuri de hemoglobine (tabel IX) Perioada Embrionara Gower I . sunt aparent active. gama(y).a. exercitandu-si functia de determinism genetic.a252 16 Cronogenetica . p si 5. Ontogenetic. unele cupluri alelice devin „active". y. Aceste lanturi polipeptidice sunt notate simbolic : epsilon (e). 1970.e4 Gower II . beta((3) si delta(8). s. sau isi exercita functia strict in anumite perioade ontogenetice. 216 . In structura hemoglobinei (componenta proteicaglobina) normal.Studiile cronogenetice16 au consemnat ca dupa fecundare si consituirea genotipului zigotic. etapizat. iar spre maturitae culoarea parului devine bruneta sau castanie. Un exemplu care convige despre activitatea genomului pe perioade ontogenetice. (cand acelasi caracter.

hemoglobinele embrionare incep a fi inlocuite de hemoglobina fetala (HbF). Analiza cronogenetica a aparatului genetic care determina hemoglobinele. 217 . HbAi este inlocuita cu HbA2. Spre sfarsitul lunii a treia de sarcina. care la nastere o gasim in concentratie de 20-30%. hemoglobina care va domina perioada fetala a dezvoltarii intrauterine a produsului de conceptie. incat dupa primul an de viata postnatala o gasim in concentratie de 1-2%. gene inactive. inca din luna a cincea a perioadei fetale incepe a se sintetiza HbAi. HbF scade rapid.Tipul de hemoglobina prezenta pe perioade ontogenetice este in raport cu activitatea cronogenetica a familiei genelor care determina acest caracter: gene active. deoarece. este urmatoarea: in primele luni ale embriogenezei se sintetizeaza hemoglobina Gower I si apoi Gower II. fiind inlocuita cu HbA]. gene latente. La nastere HbF reprezinta 70-80% din totalul Hb al nou-nascutului. Spre maturitatea biologica a individului.

fig. 53). 7RAN5CI ^ADN ARNp'm . (fig. este programata genetic. Sinteza proteinelor. reglata de fluxul informatiei genetice.i ©mtroni TRANSCRIPTIA ^Ank'.CAPITOLUL V SINTEZA SI REGLAREA GENETICA A SINTEZEI PROTEINELOR Sinteza proteinelor cu structura si functii specifice este activitatea fundamentala a fiecarei celule din organism. NUCLEUACITOPLASMA V ^ unitoieo 30S unitcteoBOS ribozo?r. este inscrisa in structura aperiodica a ADN-ului si decodoficata de moleculele de ARN (acizii ribonucleic!). 52.

MATURAREA ARN m .

TRANSFORMER* proielne Fig. 1983) 218 . 52 Schema generala a sintezei proteice la eucariote (dupa Robert.

Fig 53 STRUCTURA SI SINTE-ZA ARN-ului Compus din ARN sintetizat de ADN Pnr: initial este TRANSCRIPTIA MONOCATENAR nu este folosita o catena CATENA NONTIPAR are loc pe CATENA MATRITA catalizator ARN-POLIMERAZA se leagS sinteza cornplementantate SFAR§ITUL 31 AL RIBOZEJ ! A=U G=C DIRECTIA 5'3' .

principal! sintezei COMPLEME NTARITATEA BAZELOR .

baza pirimidinica.ca baze puternice si citozina (C). uracilul (U) . Acizii ribonucleic/ (ARN) Structure fundamentals a ARN este aceeasi cu cea descrisa la ADN. 220 .ca baze pirimidinice. prezenta in structura ADN-ului. pentoza care asigura polaritate moleculei de ARN.componenta glucidica din nucleotidele ARN-ului este riboza. la eucarite si procariote dupa decodificarea mesajului genetic si sinteza la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial.ribonucleotidele din molecula ARN-ului contin ademina (A). Monocatena ARN-ului este complementary cu segmental polinucleotidic decodificat din ADN. Aceste tipuri de ARN difera intre ele prin gradul de polimerizare. guamina (G) . molecula ARNului este monocatenara. . tree in citoplasma celulei.(ribozom) si ARNt (transport).cu exceptia unor virusuri la care molecula de ARN este dublu catenara.. . in structura ARN-ului este inlocuita cu uracilul. In celula eucariotelor distingem trei tipuri de acizi ribonucleici: ARNm (mesager). ARN. timina. si nu prin mecanisme de translate a moleculei de ARNm. dupa decodificarea ADNului si sinteza. . Dupa sinteza. Acizii ribonucleici sunt moleculele care.masa moleculara a ARN-ului mai mica si lungimea monocatenei mult redusa in raport cu molecula dublu catenara a ADN-ului..si ARNt sunt transcrise de matrite genice ale ADN-ului. respectiv de dimensiunea genei decodificate. . Fiecare tip de ARN exercita functii „precise" in sinteza proteinelor celulare. Moleculele de ARN. ARN-ulm este implicat in mecanismele de translate. masa moleculara si structura moleculei. exceptand urmatoarele diferente: . Lungimea moleculei de ARN corespunde cu numarului de nucleotide decodificate din ADN.1. Sinteza ARNm este conditional de situsul promotor care initiaza transcriptia. Acizii ribonucleici se caracterizeaza printr-o accentuata heterogenitate structurala si functionala in activitatea celulei.

ARN-ul ribozomal (ARNr) Prezent in celula in cantitate de 75 .1. II gasim in componenta ribozomilor si/sau mitocondriilor citoplasmatice. declansand procesele de translatie si sinteza proteinelor. si proteine.86S. Fiecare subunitate constituie complexul ARN. 221 .1. Hetrogenitatea s-a stabilit in raport de masa moleculara si constanta de sedimentare (unitati Svedberg)..86S si 5S au regiuni helicale scurte. Zonele eucromatice corespund ADN-ului nerepetitiv. ca organite citoplasmatice. prin translatie. diferentiate prin constanta de sedimentare (S) de 60 S si 40 S. 5. are capacitatea de reinnoire rapida. In prezenta ARNm cele doua subunitati se cupleaza.2. Moleculele ARN. formand ribozomul. Durata de supravietuire a unei molecule variaza intre 3' . cu constanta de sedimentare 18 S si 33 molecule de proteine ribozomale. In subunitatea 40 S. Se caracterizeaza printr-o mare instabilitate metabolica. va fi inscris in sinteza si structura unei proteine specifice. In absenta ARN-ului. ARN-ul mesager (ARNm) Molecula de ARNm este monocatenara. complex denumit de Tibaldi unitatea functionala a cromozomului. sunt formati din doua subunitati inegale. In subunitatea 60 S sunt molecule ARNr cu constanta de sedimentare 5. Prin decodificarea matritei din ADN.85% din totalul ARN-ului celular. ARN.5' la procariote si de cateva ore la eucariote.28S. descrTselle G. respectiv in zonele unde nu este ADN repetitiv. ARNm va inregistra si transcrie mesajul genetic care. Cantitatea de ARNm in celula este de aproximativ 5% din totalul ARN-ului celular. 28S si 5S. prin cuplarea complementara a bazelor azotate din structura. E. Folosindu-se uridina tritiata (marcare cu tritium) s-a costatat ca ARNm se sintetizeaza in zonele eucromatice ale cromozomului. Palade. are o masa moleculara variabila (in functie de dimensiunea genei care a fost decodificata). este heterogen. gasim molecula ARN. 1. Ribozomii. cele doua subunitati sunt disociate si liber dispersate in citoplasma.

s-au identificat numai 497 gene care ar codifica ARNt. 21. locul de sinteza a ARNr.100 ribonucleotide. 14. ARNt prezinta doua situsuri. locul de sinteza a proteinei. Adenina terminala de la bratul liber lung se va cupla cu aminoacidul pe care-1 va transporta. ARNr are un dublu rol: structural si catalitic (in formarea lantului polipeptidic prin legaturi peptidice). In 1971. Initial este monocatenar. In prezent se estimeaza un numar de cateva sute si chiar mii de copii care asigura transcrierea ARNr.6 milioane daltoni pentru subunitatea 60 S si de 900. Brajele scurte ale acrocentricilor. ARNt este un micropolimer continand intre 75 .300 gene reale si aproximativ 200 pseudogene sunt implicate in sinteza ARNr 5S. care descifreaza mesajul genetic decodificat de ARNm din ADN. dar. au estimat. pozitionand si ordonand aminoacizii. activati in prealabil. ARNt il va vehicula spre ribozom. prin autocomplementaritate. existenta a 1310 gene in genomul uman care codifica moleculele de ARNt. Sinteza sa are loc la nivelul ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. va prezenta o structura secundara secvential dublu catenara si o structura tertiara in trefla. Attardi si col.000 d pentru subunitatea 40 S.ARNr se sintetizeaza la nivelul bratelor scurte (p) a cromozomilor acrocentric! (13. Prin cuplarea aminoacidului (forma activata a aminoacidului) de segmentul 3'-OH CCA. 1. 15. experimental. Are rolul de transport al aminoacizilor. Moleculele de ARNr asigura cuplarea ribozomului cu ARNm si acceptarea ARNt. spre locul de asamblare si formarea polipeptidelor care se sintetizeaza la nivelul ribozomilor. 22). Sylvester (1986). sunt cunoscute si sub denumirea de „organizatori nucleari". Greutatea moleculara a subunitatilor ribozomale este de aproximativ 1. 222 . sau polaritati functionale: la extremitatea 3'-OH este un brat liber lung. Gavrila (2004) mentioneaza ca prin metoda draft. ARN-ul de transport (ARNt) Este un ARNt adaptator.3. care analizeaza secventierea genomului uman. studiind structura si organizarea complexelor repetitive la nivelul cromozomilor acrocentrici. continand o secventa de trei nucleotide cu bazele CCA (in ordinea proximala -> distala). apreciaza la 200 .

cu un numar de cca. 223 . In bucla exista o secventa de trei nucleotide cu rol de anticodon. dar este §i components integranta in mecanismul de reglare fina in expresia genelor din celulele normale. Molecula ARNt are masa moleculara ce variaza intre 23000 . Moleculele de pre-mi-ARN sunt procesate de diferiti membri din familia ribonucleazelor clasa III. Moleculele mi-ARN ar avea functia de interferenta cu ARNm. O molecula de ARNt se deosebeste de celelalte molecule ARNt prin anticodonul din bucla centrala. 22 nucleotide. 1. si-ARN serveste ca molecula tinta pentru medicamentele si agentii terapeutici. Este bratul5' OH fosfosilat. ca structure terfiara.a doua polaritate functionala (situs) este bucla prezenta in partea opusa a extremitatii 3'-OH.30000 daltoni.4.pancreatice (M. Aceasta molecula este considerate un micro interferig ARN (m i ARN). Goldman a descoperit existenta unui tip de ARN: s i ARN (small interferig ARN). Molecula de i-ARN inhiba transcriptia. Stoffel. La molecula ARNt. Anticodonul este complementar cu codonul din ARNm unde va pozitiona aminoacidul. ARN-ul interference (i-ARN) In 2004. bucla B care se ataseaza de suprafata ribozomului. Daca luam in consideratie ca pentru cei 20 aminoacizi sunt 61 triplete (codoni) cu sens. in celula ar trebui sa identificam existenta a 61 tipui de molecule ARNt. Cum sunt unii aminoacizi recunoscuti de mai multi anticodoni. Un alt aspect important este ca i-ARN poate fi folosit in sinteza insulinei de catre celulele P . Este un ARN cu molecula foarte mica. gasim: un brat liber scurt care contine nucleotide cu guanina. Fiecare tip de ARNt are un anume anticodon pentru un anume aminoacid. Aceasta redundanta asigura sinteza rapida si „corecta" a proteinelor in celule. 2004). De asemenea. dar unele molecule ar fi implicate in blocarea transcriptiei si fonnarii heterocromatinei. bucla C care se cupleaza cu aminoacid-sintetaza. se poate considera existenta unei redundante informationale pentru ARNt. In prezent s-au identidficat 40 tipuri de molecule ARNt.

Este gena care determina sinteza receptorului factorului de crestere epidermic (EGFR) in tumorile cerebrale maligne. pentru a identifica eventualele erori in cazul represiei acestora. tintele actiunii mi-ARN sunt implicate si in semnalizarea si cresterea celulara. (Revizuita dupa Diane K.Shih (2004) care au evidentiat rolul mi-ARN in reglarea unor gene implicate in procesul dezvoltarii organismului. De asemenea. 224 . i-ARN permite studiul schimbarilor in expresia uneia sau mai multor gene. R<. impreuna cu colaboratorii. pe un set de gene cu expresie alterata. W. Lavett. lanseaza ipoteza ca i-ARN ar putea fi foiosit in terapia genica asupra unor celule mutante.Sunt cercetari efectuate de Hung . Participarea moleculelor ARN la sinteza proteinelor Materializarea mesajelor genetice. fiind considerat un factor de transcriptie.1!I>U \ Fig. secvential.'S-. Pardridge.irc TnimcnpUc H ADN h—------------—♦! ARN" > ADN .54 Dogma centrala a fluxului informatiei genetice.l>ltc. Pardrige (2004) a obtinut rezultate remarcabile in studiul tumorilor cerebrale.j/a fV. 1997).. conform teoriei semantice cu respectarea dogmei centrale a geneticii (fig. 54).pulimet. respecta fluxul unidirectional si universal al informatiei genetice. De exemplu. inscrise in structura ADN (cromozomial sau mitocondrial). 1|. Sunt cercetatori care considera ca i-ARN poate fi foiosit. 2. De exemplu. De exemplu gena EGFR normala sau care a suferit mutatii.

Prima etapa. si forma finala de exprimare a caracterului se interpun o serie de etape obligatorii (fig. In cadrul acestui complex de 225 . este necesara activitatea coordonata a unor enzime si proteine. in structura ADN-ului celular. Genomul este un stoc de informatii biologice. Este genomul de la care se initiaza fluxul informatiei genetice.2. 55).1. ca program. ADN CONTROLUL TRANSCRIPTIEI ARN-PREMESAGER PROCESARE AKNpm CONTROLUL PROCESULUI ARN-m-MATUR CONTROLUL TRANSPORTULUI CONTROLUL ARN-m DEGRADAT TRANSPORTUL IN CITOPLASMA CONTROLUL TRANSLATIEI ARN-m INACTIV PROTEINA CONTROLUL DEGRAD ARIIPROTEINEI PROTEINA DEGRADAT A] Fig. Fluxul informatiei genetice Biologia moleculara a permis descifrarea mecanismelor genetice care stau la baza formarii caracterelor exprimate fenotipic. reprezinta „ultimul lant" din seria etapelor biochimice controlate ontogenetic si filogenetic. Intre informatia genetica. implicate intr-o succesiune complexa de reactii biochimice denumite expresia genomului. morfologic sau molecular. existente in structurile moleculelor ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. Marea majoritate a caracterelor sunt determinate de gene inscrise. codificat. Pentru a putea fi utilizate informatiile biologice. manifestat la indivizi in populatie. 55 Fluxul informatiei genetice la eucariote (Schema Generala) Elementele si etapele care preced si definesc caracterele ereditare au urmatoarea ordonare: . Fiecare caracter.

ARN. acolo unde are loc sinteza protenelor. respecta riguros structura primara a ADN-ului care este decodificata. pot fi cercetate cu metode imunologice sau de biochimie genetica. (1994) au constatat urmatoarele: cantitatea totala a ARN-ului celular se raporteaza la gradul de complexitate structural -functional^ a organismelor.. componente ale transcriptonului. Rezultatele 7 Picogramul (pg) . conform principiului complementaritatii.10 pg17 ARN.este simbolul denumirii submultiplilor unitatilor de masura. .A patra etapa este sinteza de proteina. este denumit si ARNu. ARNr §i ARNt). bacteriile au o cantitate totala de 0.reactii biochimice se realizeaza transferul mesajului genetic in structura ARN m. au constatat ca in celule. s-ar ata$a de un ARNm adaugand peptide in proteinele sintetizate incorect. locul de asamblare a aminoacizilor in lantul polipeptidic (proteina) pe care ii transports ARN. De exemplu.Produsul initial al expresiei genomului este transcriptonul.05 . In citoplasma se gaseste un ARN mic ARNsc (small citoplasmatic). ca rezultat al decodificarii genelor din genom.-. Transcriptonul este reprezentat de tipurile de acizi ribonucleici implicati in sinteza proteinelor (ARNm. Este unitatea care semnific5 o milionime de milionime (10'12) 226 . si ARNm -. (1998) presupune ca acest ARNsc. Proteinele celulare. ARN. . sm ARM (small nuclear). acesta trece in citoplasma. iar in celulele mamiferelor cantitatea ajunge la 20 -30 pg.0. care datorita bogatiei in uracil (21). . vor forma „nisa" poligon.Dupa formarea transcriptonului.A doua etapa . nu este integrat in transcripton ca functionalitate. a carui functie este inca neelucidata. Albert si col. Dar nu toata cantitatea exprimata reprezinta transcriptonul. Acest ARNsm ar fi implicat in procesarea ARNm. Este etapa esentiala de materializare a informatiei genetice. Transcriptonul este reprezentat de ARN. In citoplasma. Transcriptonul se realizeaza prin procese de transcriere. Proteina sintetizata este etapa primara de materializare a mesajului genetic inscris in genom. Astfel.A treia etapa . numit si ARNtm (mesagerul ARN de transfer).. pe langa tipurile ARNm. Nuta §i col. . cand genele din genom sunt copiate prin sinteza moleculelor ARN. in nucleu exista un ARN nuclear mic. exista o cantitate apreciabila de ARN care nu este codificat. in calitate de caractere mendeliene.§i ARNt (care reprezinta transcriptonul). Sinteza ARN-ului mesager. Albert si col.

. in raport de implicarea fiecarui component in mecanismul sintezei de proteine. cand este cazul. Realizate ontogenetic. caracterele exprimate fenotipic sunt si particularizeaza pe fiecare individ in populatie. fluxul informatiei genetice se divizeaza in etape si subetape.Semantida primara . Ca semantida primara. este determinata de semantida secundara (fig. Fluxul informatiei genetice poate fi analog cu sistemele cibernetice unde. capacitate de autoreplicare si. Daca urmarim fluxul informatiei genetice. dupa ce au fost transcrise din ADN. 56). pornindu-se de la programul „central".obtinute cu metodele de biologie moleculara. Conform teoriei semantice. biopolimerii celulari pot fi clasificati si etapizati dupa gradul semnificatiei genetice si participare la edificarea caracterelor fenotipice. indeplinesc functii precise in mecanismele sintezei de proteine. pana la raspunsul final (produsul final). semantida tertiara. a facut posibila conturarea homotipologiei.A cincea etapa ia in analiza modalitatile de participare si constituire a caracterelor morfo-anatomice la care proteinele sunt implicate direct.reprezentata de ARNm. prin translatie. . desi are structura §i 227 . ordonarea aminoacizilor in structura proteinei. Acest releu este important deoarece. Aceasta dispunere stabileste programul informational genetic pentru sinteza unei proteine. nu are capacitatea de autoreplicare si reparare.este molecula de proteina. acesta trece. aplicabilitatea interpretative a datelor.Semantida tertiara . Avand durata scurta de supravietuire. copiind mesajul genetic din ADN si trecut in citoplasma. conform teoriei semantice (Pauling). printr-o serie de relee. ADN-ul are stabilitate metabolica. rezultat si control specific. „releele" genetice sunt divizate in urmatoarele etape: . controlate genetic si influentate de factorii exogeni. care.este reprezentata de molecula de ADN ca program central. Conform programului copiat de semantida secundara din molecula de ADN (semantida primara). transcrie mesajul codificat al genelor din semantida primara (ADN). asigura. stiinta care se ocupa cu studiul caracterelor moleculare in populatie.Semantida secundara . Tot in grupul „semantidei secundare" sunt si moleculele de ARNr si ARNt care. . program realizat prin dispunerea aperiodica a nucleotidelor in structura primara. autorepararea programului (autocorectarea). Conform teoriei semantice.

Structura si functia sa specifica asigura exprimarea fenotipica a trasaturilor de caracter prin care se particularizeaza fiecare individ.\RN111 DEGR.functie specifica.\DAT PROTEINE- ca enzune MACROMORFOLOGICE (coiifoinuitii aiiatomomoxfo-stiuctmale) LIPIDE . nu are capacitatea de a define un program folosit in sinteza specifica a altor proteine. Semantida ________^ A.ARN MICROMORFOLOGICE (Moleculaie) CONTROLUL .DN primarS Semantida secimdaia .

GLUCIDE PRODUSI DE METABOLISM ________ ___________. Sunt caractere episemantice deoarece. HLA. Dar sunt proteine implicate in structura diverselor tesuturi si organe. in infrastructura celulei. Caracterele episemantice. 228 . sistemele genetice eritrocitare si plasmatice./ MOLECULE EPISEMANTICE Fig. in organism se sintetizeaza polizaharide si polilipide. Sinteza lor este asigurata de proteina specifica din structura si functia unei enzime. In organism se gasesc un numar impresionant de molecule proteice sau molecule heteroproteice (Ig. In celula.) care pot fi identificate si care asigura constitutia genetica moleculara a individului. ca produs final. nu exprima total informatia primelor trei semantide. finalizand caracterele anatomo-structurale. 56 Fluxul informatiei genetice in acord cu teoria semantica Caracterele realizate de semantida tertiara (proteinele) pot fi de nivel molecular sau ca structuri morfo-anatomice. etc.

cod realizat prin ordinea aperiodica a bazelor azotate in structura primara a acestor biomolecule. copiata de ARNm. Informatia genetica este conservata si multiplicata prin functia autocatalitica a moleculei ADN-ului (prin replicare semiconservativa). Dupa elucidarea structurii. informatia genetica este determinate de secventa nucleotidelor din structura moleculei de ADN. Codul genetic Intelegerea fluxului informatiei genetice impune si cunoasterea modului cum sunt codificate mesajele in structura ADN-ului cromozomial sau mitocondrial. Simbolurile se asociaza intre ele in „cuvinte de cod" prin care este exprimat mesajul genetic. deflnind individul ca unitate biologica. proprietatilor §i functiei bio-genetice a ADN-ului s-a trecut la descifrarea codului genetic. prin simboluri (semne). Totalul simbolurilor care pot servi la realizarea unui mesaj genetic sau informatie. T (timina) sau U (pentru ARNm). Ordinea aperiodica intracatenara a bazelor azotate define§te mesajul genetic. C ( citozina). „fraze logice". Orice informatie genetica este reprezentata conventional. notiune introdusa de Crick in 1961. Prin asocierea „frazelor logice. reprezinta alfabetul genetic. codificate" se obtin mesajele genetice implicate in definirea caracterelor exprimate fenotipic. Succesiunea cuvintelor de cod ordoneaza. Crick considera codonul o succesiune de baze azotate. reprezinta codul genetic. G (gnanina). sau codifica specific. cum un alfabet genetic. Cifm prin care informatia este logic exprimata. secventa aminoacizilor din structura unei proteine. respectiv „20 litere". cuprins din patru simboluri : A (adenina). traduce informatia genetica intr-un limbaj proteic in structura caruia gasim 20 amioacizi. codificat. Deci informatia genetica lucreaza „cifrat". necesare pentru codificarea unui aminoacid din structura unei proteine. Ca defmitie. se obtine mesajul integral pentru definirea unei molecule proteice exprimata fenotipic. ca rezultat al transcriptiei si care ordoneaza.3. Cunoscandu-se elementele de baza care asigura informatia genetica se pune urmatoarea problema. 229 . Informatia genetica este inscrisa in moleculele acizilor nucleici (ARN) sub forma codificata. Initial s-a presupus ca unitatea de functie cu care opereaza codul genetic este reprezentata de un singur nucleotid. S-a demonstrat ca unitatea de functie a codului genetic este codonul. adica codonul univoc.

deci numai patru tipuri diferite de codoni. S-a demonstrat ca unii aminoacizi pot fi codificati de 2. Plusul numeric de codoni asigura redundanta informationala. justificand denumirea de codon degenerat sau redundant. Numai triptofanul si metionina sunt codificati de cate un singur codon. 3. Numarul codonilor realizati prin combinarea nucleotidelor . Ca urmare. 61 codoni specifica cei 20 aminoacizi.este de 64. numarul combinatiilor posibile este de 43 = 64. s-a demonstrat si acceptat ca. Deci codonul univoc nu este acceptat."ATT-GCC-ATT-ATG-GCA-TAA". Proprietatile codului genetic Analizat codul genetic are urmatoarele proprietati: a) Unitatea de functie a codului genetic este codonul format din secventa liniara a trei nucleotide. Existenta codonilor sinonimi pentru un aminoacid asigura corecta si rapida sinteza a proteinelor. dimensional.. Prin aceasta asociere si ordonare.Daca nucleoidul univoc specifica strict un aminoacid. Gratie experientei lui Nierenberg si Matthali (1961).. Se obtine un numar mai mare de codoni in raport cu numarul necesar pentru cei 20 aminoacizi. Ca fiecare aminoacid este codificat ca o tripleta.". codonii formati vor fi urmatorii: ..1.. 4 sau 6 codoni. T-A. Este o tripleta. sau 44 codoni in plus. patru fiind nespecificati genetic.43 . reprezinta o eventuala protectie contra unor posibile mutafii si prevenirea efectelor lor in celula..ATTGCCATTATGGCATAA. b) Codul genetic este degenerat. chiar daca se admite ca in formarea codonilor joaca rol si ordinea bazelor: A-T. codificarea multipla este asigurata de codonii sinonimi. Codonul biunivoc ar specifica numa 16 aminoacizi. C-G ar specifica fiecare un alt aminoacid. respectiv o succesiune de trei nucleotide adiacente. Raportat la numarul de 20 aminoacizi.. Este un numar insuficient de codoni fata de eel al aminoacizilor. De exemplu. iar trei codoni sunt nonsens. Din totalul de 64 codoni. daca in gena ADN-ului avem secventa „. Acelasi rationament si in cazul codonului biunivoc cand s-ar obtine 42 = 16 codoni. in structurile proteice indiferent de specie si grad de evolutie sa gasim numai patru aminoacizi. 230 . numarul codonilor obtinut ar fi de 41 = 4. Nici codonul biunivoc nu se accepta.. codonul este de tip triunivoc. Pentru 18 aminoacizi. Codonul triunivoc este acceptat.. G-C. Numar insuficient de codoni. restui de 16 fiind nespecificati si si ar trebui sa lipseasca din structurile proteice. sunt codonii cu sens.

glutamic. Deci cateva milioane.. Un anume codon cu sens recunoasje un singur tip de aminoacid. pentru a demonstra nesuprapunerea codului genetic. este eel de la care se initiaza procesul de translate a mesajului genetic din ARNm (codonul complementar din structura ADN-ului este TAC). adica nerespectarea corespondentei stricte un codon un anume tip de aminoacid. Codonul AUG care specifica metionina.. Daca citirea incepe cu al doilea nucleotid . 1968). nesuperpozabil... Daca am lua in analiza o secventa de 15 nucleotide combinatii posibile vor fi de 415. Ar fi nerespectarea citirii in flux continuu a mesajului genetic. iar tripletele formale vor fi . Deci.. A prin U. Glutamic. De exemplu. Semnele de punctuatie sunt asigurate de codonii nonsens terminatori. Codonii nonsens sunt urmatorii: UAA. polipeptidul va fi structurat numai din ac.c) Codul genetic nu este ambiguu. a facut urmatoarele observatii: secventa . UGA.. Prezenta lor semnifica „sfarsitul translatiei" mesajului genetic necesar pentru sinteza proteinei.G-AAG-AAG-Aag. i) Codul genetic nu este suprapus. GAA GAA GAA . ar trebui acceptata si ambiguitatea.. UAG. f) Codul genetic inscris in molecula ADN este necunoscut in structura ARNm prin complementaritatea bazelor. GAA-GAA-GAA . T prin A. de exemplu: C prin G. G prin C. h) Codonii din structura ADN (respectiv ARNm) nu sunt separati intre ei prin prezenta unui nucleotid neintegrat in componenta codonului. Tipul de aminoacid incorporat in homopolipeptid depinde de punctul de unde este citit mesajul codificat.. In cazul ca tranzatia incepe cu nucleotidul al treilea 231 . poate asigura sinteza unui homopolipeptid format din lizina. nu sunt „virgule". intre codoni nu sunt „semne" de separare. Daca citirea incepe de la primul nucleotid. Fiecare codon are bazele proprii care nu participa la formarea si functia altui codon (Khorana. etc. arginina sau doar din ac. secventa de 10 dezoxi ribonucleotide realizeaza un milion de combinatii sau mesaje genetice diferite pentru sinteza aceluiasi numar de lanturi polipetidice cu structura. etc. Deci doi codoni vecini nu au nucleotid comun. d) Codul genetic are codon initiator. polipeptidul va avea in componenta sa lizina.. g) Posibilitatile de amplificare a codului genetic sunt inepuizabile... functie si specificitate diferita. e) Codul genetic are semne de punctuatie.. Daca ar fi codul genetic suprapus. De exemplu Korana.. Codonii terminatori cu rol de punctuatie genetica delimiteaza dimensiunea si continutul mesajului si sunt reprezentati de triplete bine definite.

. Sunt factori exogeni. care actionand asupra moleculelor de ADN celular.vom avea codonii . Datorita universalitatii codului genetic s-a reusit biosinteza hemoglobinei prin folosirea ribozomilor si ARNm din reticulocitele de iepure. Distributia pozitionala a aceluiasi codon in mesajul genetic din ADN confera specificitate structural-functionala a aparatului genetic pentru fiecare individ. GA-AGA-AGA-AGA . se pot obtine aproape 3000 tipuri de alele noi (vezi mutatia genetica). in prezenta ARNt de la Escherichia coli.. Este stabilit ca in structure acizilor nucleici gasim aceleasi tipuri de nucleotide indiferent regnul (animal sau vegetal) indiferent care este gradul de evolutie a speciilor (procariote sau eucariote. j) Codul genetic este universal.. prin doza sau efect. polipeptidul va contine arginina. De ce? Pentru ca tripletele (codonii) din ADN-ul cromozomilor de la iepure codifica aceeasi aminoacizi ca si codonii de la E coli. Hemoglobina obtinuta avea caracteristicile Hb de iepure. indiferent specia. De exemplu codonul UUU specifica fenilalanina la toate speciile. pot induce modificari in structura ADNului. „universalitatea codului genetic". 232 . El face urmatorul calcul: daca gena ar avea 1000 nucleotide. Ceea ce difera insa este ordonarea codonilor in structura acidului nucleic al fiecarei specii. k) Codul genetic se poate modifica prin mecanisme de mutageneza. posibilitatea combinarii secventei nucleotide este de 41000 sau 10600. pot modifica mesajul genetic (fig. are importanta in ingineria genetica. Deasemenea s-a demonstrat ca un anume codon va codifica acelasi tip de aminoacid. Daca s-ar inlocui o singura baza din cele 1000 existente. bacterii sau mamifere). etc. specie. Interesant este calculul probabilistic efectuat de Wright in 1966. Aceasta caracteristica. deci suprapunerea este exclusa. 57). potential mutageni..

. care copieaza mesajul genelor din transcripton. 57 Efecte induse prin procesul de mutageneza (dupa Crick. forma transmisa a mesajului genetic necesar sintezei unei proteine cu structura si functii specifice. la nivelul carora se va sintetiza ARNm. • Odata inceputa initierea codificarii se va continua cu sinteza ARN-ului m. In decodare sunt implicare doua tipuri de ARN: ARNr si ARNt.Gena salbateca Gena cu substitutia iinei baze ATG ATG : CAT : GCA . • Ansamblu complex de initiere compus din diverse proteine care conlucreaza pentru codificarea genelor in ARN. Acest complex este foarte important deoarece initierea este un proces cu inalta tinta..Transcriptonul este unitatea functionala de codificare a mesajului genetic in ARN.. TGC Fig... 233 .. b) Decodarea este procesul complex de traductie (translate) a mesajului genetic din ARNm in proteina.. CTT ! non-sen* GCA Gena cu insert 1a unei baze Gena cu supriinarea unei baze ATG : OCT TGC1 ATG nonsens : AAT GC. actionand strict in zona genelor active. ATG ! CTG CAT GAA ■nonseiis . mesaj inscris in structura primara a moleculei de ADN. necesitand unnatoarele etape: • Accesarea transcriptonului din genom. TCiA TGA : ATG | c_____ ATG c . Codarea §i decodarea ARN-ului (sinteza proteinelor) a) Codarea .. 1961) 4. Este etapa care modifica structura cromatinei si pozitionarea genelor active din nucleozom. Codarea transcriptonului cuprinde ARNm. care fmalizeaza proteomul. Procesele de codare si decodare sunt complexe.

El este mo§tenit de la ascendenti. gena are structura discontinue sau in mozaic continand exoni §i introni. 5. au descoperit diferente cantitative la moleculele de ARNm care au fost transcrise de transcripton. Transcriptorul nu este sintetizat de „novo" in celula. Exemplu sunt diferentele transcriptonului intre 234 . mentinut in succesiunea generatiilor prin replicare semiconservativa sj transmis la descendenti (a se vedea sinteza ADN-ului sj aplicarea cromozomilor). Este rezultatul decodificarii mesajului din ADN. Caron si col. cod care este trecut in sinteza si structura ARNm. De§i putin cunoscute. normale si canceroase.• O alta etapa este procesarea molecului ARN-ului. in structuri proteomice specifice. Transcriptonul uman este substantial mai complex fata de eel al procariotelor §i al unor levuri (Saccharomyces cerevisiae). Acest ARN precursor pentru a deveni ARN m matur (functional) este supus unor mecanisme de procesare. conform principiului complementaritatii bazelor azotate: ADN: AGCT ARN UCGA. Din aceasta codificare mixta a genei (exoni-introni) se formeaza ARN premesager sau primar. cantitatea de ARNm variaza (cantitativ) intre diversele tipuri de celule canceroase. in organism. La eucariote. • Ansamblul complex al translatiei (traductiei) mesajului genetic din ARNmm intr-o structura proteica. Transcriptia nu rezulta din sinteza transcriptonului. Transcriptonul §i transcrierea informatiei genetice m structura ARNm Transcriptonul. Transcriptonul uman. iar acesta va specifica structura proteomului. genele transcriptonului uman au inceput sa fie identificate. components semnificativa. la care sunt implicati spliceosomii (cu rol in cuplarea corecta a exonilor dupa decuplarea de introni). confine codul pentru sinteza ARNm. Interesanta este descoperirea facuta de ei ca in moleculele codificate de transcriptoni. Intronii sunt subunitati genice noninformationale care sunt codificati impreuna cu exonii. (2001) studiind transcriptonii din 8 linii celulare. de exemplu. • Formarea lantului polipeptidic si formarea structurii proteinei si configuratia corecta a structurii tridimensionale si cuaternare a proteinelor.

activatorilor: . Cei care au initiat analiza transcriptonului in diagnosticul diferential j in diversele tipuri de cancer au fost Golub §i col (1999). care. Aceste elemente sunt prezentate de casetele 5.elementelor cis-reglatoare in amonte de latura centrala a transcriptorului din regiunea laturei 5. Transcnerea transcriptonului Pentru transcrierea (traductia) mesajului genetic Tnscris si j transcripton este necesara prezenta urmatoarelor elemente: | .ribonucleotidelor activate.i celulele cancerului de colon si cele ale cancerului pancreatic (Zhang si col. . analizand | transcriptonul in doua forme de leucemie (leucemia limfoblastica acuta si | leucemia mieloida acuta) au constatat diferente cantitative a ARNm celular.sunt proteine trans-activatoare pentru fiecare ARNpolimeraza (la eucariote importanta pentru transcrierea mesajului genetic i este ARN-polimeraza II). . II sj III. sau a j altor boli pe fond genetic. 235 . Prin analiza transcriptonului si stabilirea diferentelor calitative si | cantitative a moleculelor de ARNm. considerate ca elemente de start al transcriptiei.diagnosticul diferential in diversele tipuri de cancer la om. se deschid noi perspective cu implicare J inpatologie: . TATA sau GC si CAAT.descoperirea unor noi modalitati de tratare a bolii canceroase. ce serveste ca matrifa de \ sinteza a ARNm precursor (ARN premesager) i . J 1997).complexul enzimatic al ARN polimerazelorl. j 6. .transcriptorul. . in structura ADN-ului celular.

traductia sau transcrierea mesajului genetic si maturarea ARNm. formata din exoni si introni.OPERON asigura i TRANSCRIPTIA 1 Permite In citoplasma opreste CONFORMATIA f adopta TRANSLATIA rezulta CONFORMATIA PROTEINE ENZIME ARN-m adopta AMINOACID Concentratia crescuta in aminoacizi___________carid T ARN-m concentratia in aminoacizi scazuta T Fig. Fiind copiate ambele secvente. 236 . la eucariote gena are o structure discontinua (in mozaic). se desfasoara in doua etape: • prima etapa este codificarea integrala a genei la eucariote (exonii si intronii) cu formarea molecului de ARN premesager (precursor). pentru a deveni functional. intronii si exonii. 58 Interrelatia cuplarii transcriptiei §i translatiei Spre deosebire de procariote.

. forma sub care trece in citosolul celulei traversand porii anvelopei nucleare. Initierea transcriptiei. Etapele formarii ARNm.1..1... .. rezultand molecula de ARN-m.. Dupa despiralizarea transcriptonului. elongatia si stoparea. Sinteza ARN-m pe catena ADN respecta. Cand transcrierea ajunge spre terminarea genei.elongatia transcriptiei... Secventa promotor -TATAAT. a) . actioneaza o proteina stop.. 6..5' ATGC. Odata cuplata enzima incepe transcrierea codului inscris in structura genei. Pentru sinteza ARNm se parcurg urmatoarele etape: . se fixeaza ARN-polimeraza.. Catena complementary 5'—>3' este necodanta sau non-transcripton. proteina sigma (a) se decupleaza de gena promotor. Sinteza ARNm are loc numai pe catena cu directia 5'—»3'. o proteina speciala „rho" care are proprietatea sa recunoasca 237 . 6....3'ARN..... cele doua catene ale moleculei ADN se separa.se gaseste in amonte de situsul start pentru sinteza ARNm. rezultand ARNmm (mesager matur). considerate catena transcripton sau codanta.La procariote...stoparea (terminarea) transcriptiei. cu capetele complementare libere.initierea transcriptiei.. Deoarece gena la procariote nu contine introni initierea transcriptiei se deruleaza in modul urmator: ARN-polimeraza actioneaza asupra transcriptonului. pe situsul start care corespunde promotorului si in prezenta proteinei sigma (o).. mesajul codificat pentru formarea ARN-m incepe cu nucleotidul care are adenina A. Dupa o secventa de 10 nucleotide de la inceperea transcrierii mesajului.1..UACG. Despiralizarea situsului de initiere se face sub actiunea helicazei si enzimei dna.• a dotia etapa este procesarea ARN pre-mesager. Pentru procariote. principiul complementaritatii bazelor: ADN: . iar cateva 5'—->3' va lua aspectul de bucla monocatenara.. In zona „tintita" pentru initierea transcriptiei.

ARN polimeraza II. acesta este supus unor etape de procesare pentru a se obtine ARN mesager matur. La procariote. Deoarece situsul de initiere contine codonul initiativ TAC pentru metionina. • la procariote in sinteza ARNm este implicata numai enzima ARN polimeraza. rezultand in prima etapa un ARN premesager (precursor). codificarea mesajului in ARN p. CCAGCCATG) implicata in declansarea si prereglarea sintezei ARN premesager. deoarece ADN-ul genei nu contine introni. gena va fi transcrisa in totalitate (si exonii si intronii). Spre deosebire de procariote.. numai dupa ce s-a fixat enzima ARN-polimeraza II.. La procariote ARN-polimeraza recunoaste gena care va transmite ARN-m. ARN polimeraza HI. Fixarea enzimei are loc numai dupa recunoasterea situsului TATA-box al promotorului de la capatul 5' —> al transcriptorului. este dispersata in nucleoplasms. unde este ADN nerepetitiv genetic informational. catalizeaza sinteza precursorilor ARNt. Initierea transcriptiei la eucariote are loc la nivelul situsului de initiere. In amonte de situsul de initiere este o secventa 5'->3' (5' . la care gena contine introni si exoni. • la procariote se transcrie orice gena indiferent de pozitia sa in molecula ADN. Dupa terminarea transcriptiei. Codonul stop. va incheia sinteza ARNm. copierea mesajului 238 . Catalizeaza sinteza ARNr. Ca ARN premesager. La eucariote. b) La eucariote. rezulta direct molecula de ARNm functional. ADN-ul isi reface integritatea moleculara dublu catenara.m. are loc numai in zonele eucromatice ale cromozomului. Catalizeaza sinteza ARN pre-mesager. La eucariote. din transcrierea codului. datorita existentei ADN-ului repetitiv noninformational. in timp ce la eucariote activitatea de transcriere este catalizata de trei tipuri de enzime: ARN polimeraza I este prezenta in zona organizatori nucleolari la cromozomi acrocentrici. prezenta in nucleoplasm^. Deosebirile intre sinteza ARNm la procariote si eucariote sunt urmatoarele: • la procariote gena (lipsita de introni) va fi total transcrisa rezultand ARNm.tripleta „stop" din gena transcrisa. la eucariote transcriptia mesajului genetic este mai complexa. bogat in GC si recunoscut de proteina „rho".

2. 59 Transcriptia informatiei genetice in structura ARNm (dupa Robert. 59). acolo unde sunt gene active. 16. 1983) 239 .Accesarea genomului si procesarea ARN premesager Procesarea genomului implica procese ce vor influenta structura cromatinei sj pozitionarea nucleozonului. AON SE MANIFEST A Fig.genetic in ARNpm va incepe cu AUG . .corespondentul complementar in ARNm. Accesarea va asigura respectivelor gene accesibilitatea de a fi decodificate in ARN (fig.1.

1. numit pre ARNm sau precursor. .2. unde. Procesarea pre-ARNm La eucariote gena este structurata sin exoni si introni. Secventa poliadenilat este denumita §i „situs de incheiere a transcriptiei". Orice eroare modifica mesajul genetic. acest precursor ARNm este supus unui complex de procesare. Caracteristica ansamblului complex de initiere este „tinta exacta" de actionare din genom. denumita situs donor si cuplul 3'-AG situs acceptor. asigura transportul ARNm din nucleu in citoplasma (faciliteaza traversarea anvelopei nucleare). in ARN precursor. Excizia are loc in punctele de contact dintre exoni-introni. A doua etapa este procesarea ARNm precursor. ARN precursor este supus proceselor de procesare. iar la capatul 3' o secventa poliadenilat.stabilitate §i protectie fata de actiunea endonucleazelor. Modificarea celor doua extremitati ale ARNm precursor asigura urmatoarele semnificatii: . Dupa ce proteina „rho" a recunoscut codonul stop §i s-a incheiat transcrierea mesajului din gena. 6. 240 .Ansamblul complex implicat in initierea transcrierii mesajului genetic din gene cuprinde setul de proteine sigma (a) si rho care vor conlucra cu ARN polimerazele I. Lipsa acestuia ar face nefunctional ARNm. „tintele" adiacente genelor active. Este etapa de separare a exonilor de introni..dupa maturizare. Singurul ARNm lipsit de coada poliadenilica este eel care codifica sinteza histonelor. II §i III pentru copierea codului in structurile ARN. exista cuplul 5'-GU. precum §i cuplarea cu sub-unitatea ribozomica 60 S. Trecerea de la ARN precursor la Arnmm se face in doua etape: .1. Pentru prima etapa. modificarile sunt urmatoarele: la capatul 5' al ARNm precursor se va cupla o molecula 7-metil guanozina. separare exacta.prima etapa este legata de modificarea capetelor 5' si 3' a ARNm precursor. Pentru a-si exercita functia proteomica. denumita si coada adenilica.a doua etapa este procesarea propriu-zisa a ARN precursor. La sfarsitul transcrierii genei. rezulta ARNm nefunctional. . O remarca! La eucariote nu exista ARNmm lipit de coada poliadenilica.

Spliceosomii sunt segmente de snARN (small nuclear ARN) cu capacitate catalitica (enzimatica). Chambon lanseaza urmatoarea ipoteza: spliceosomii (autorul a folosit termenul de enzima ancestrala) cu rol catalitic operand asupra preARNm pentru a rezulta ARNm matur. exonii se vor cupla.situsul initiator de care se leaga ARN polimeraza II. Dupa Chambon. In genomul uman se apreciaza exitenta a circa 22 gene a caror locasuri ar fi pe cromozoml 17 p 11. sub actiunea endonucleazei. dar care s-au perpetuat in succesiunea generatiilor. matisandu-i in ordinea exacta. sunt implicati in procesul de splicin (matisare). Mai optimista este ipoteza lansata de Gilbert si Tonegawa (1981). semnificatia si rolul intronilor in genomul eucariotelor. ar fi evoluat plecand de la o singura ribonucleoproteina ancestrala si care in evolutia biologica. se vor matisa. Dupa aceasta procesare care are loc in nucleu. drojdia) s-ar fi pierdut in cursul evolutiei. In asociere cu ARNm precursor.situsul terminator. dar organismele cu ciclu de dezvoltare foarte rapid (eubacteriile. intronii „relicva" ar fi existat la toate organismele vii. Un rol esential in procesele de matisare il au „spliceosomiP. de matisare a intronilor si sudarea exonilor. Conform ipotezei lor. prin actiunea selectiei. Ei considera ca asa numitele „relicve" intronice ar fi avut si vor avea importanta deosebita in evolutia biologica. se obtine molecula de ARNmm (functionala). P. s-ar fi diversificat in secvente mici de ARN (small nuclear) cu rol in procesele de cataliza si formare a ARNm matur. Observand mecanismele de procesare. care urmeaza codonului stop si care. chiar daca este neutilizabil.Chambon (1981) a incercat sa explice originea. aparent „fara functie". ' Spliceosomii au un dublu rol: recunosc punctul delimitant dintre exoni si introni care vor fi recuplati. cum se gaseau in structura genei transcrise. ataseaza „coada" poliadenilica de molecula ARNm precursor. 241 . In urma recuplarii exonilor si eliminarea intronilor.2 si 17 q. Dupa separarea exonilor de introni. . intronii „relicva" ar avea aceeasi origine cu ADN-ul repetitiv.De consemnat: fiecare gena transcrisa este incadrata dc doua situsuri: . ARNmm trece in citoplasma celulei unde prin procesele de translate va asigura sinteza unei molecule de proteina cu structura si functie specifica.

intronii „relicva" n-ar fi inactivi. Lodish si col. Ca hepatocitul ar contine aproximativ 0. si creeaza.Dupa Gilbert si Tonegawa. noi secvente genice active.5 mg sau 18-20% din greutatea totals a celulei (Alberts si col. noi caractere (nromale sau patologice). pentru ca prin combinatie cu mecanismele de crossing-over inegal si duplicatie-deficienta ar fi putut crea. determinand noi proteine. §i cuprinde toate proteinele dintr-o celula intr-un anume moment. iar mecanismul „excizie-lipitura" in timpul procesarii ARNm precursor ar avea un avantaj evolutiv. o celula tipica mamiferelor. Translatia sau transcrierea mesajului genetic din ARNmm 7.1.. 242 . Sinteza de proteine Proteomul este produsul final al genomului. 1994. celula hepatica se presupune ca are 10000-20000 tipuri diferite de proteine. 7. 60). De exemplu. 2000) (fig..

cantitativ. 243 . polimerizarea lor prin formarea de legaturi polipeptidice intr-o secventS polipeptidica. care asigura ordonarea secvenfiala specified a aminoacizilor. inscris prin transcriere si matisare in ARNm matur. Materializarea proteomului este rezultatul unui complex de procese de translatie (traductie) a mesajului genetic.Fig. 60 Mecanismul asamblarii aminoacizilor si elongatia lantului polipeptidic (dupa Gallien. 1979). Dupa cum observam. este complet si mult diversificat calitativ. proteomul. Translafia este procesul de decodificare a informafiei genetice din ARNmm.

moleculele care asigura traducerea informatiei genetice din ARNmm. . Ajuns in citoplasma. transcriptorul asigura translatia (citirea) mesajului genetic. . formand polizomul sau poliriobozomul (G. . care este ribozomul cu ARNr.metionil . Cele doua subunitati inegale vor fi cuplate prin legaturi stabilizate de ionii de Mg + (a se vedea ARNr). Gratie formarii polizomului se poate sintetiza.factorul de elongatie si ATP.E.Pentru transcrierea mesajului genetic si formarea lantului polipeptidic sunt necesare: . Sinteza moleculelor proteice se desfasoara in trei etape: . cu formarea mai multor lanturi polipeptidice identice. Premiul Nobel 1974).ribozomii: subunitatile 50S si 30S.ARNm cu codonl initiator sau start: AUG.Palade. caracterizat de un „turnover" foarte rapid. .ARNt initiator: formil . . reprezentate de ARNt ce contin anticodonii. . S-a observat insa. prin amplificare complexul proteomic din celula. 244 . ca aceeasi molecula de ARNm poate fi „explorata" seriat de mai multi ribozomi. o mare instabilitate si degradare rapida. enzime de formare a legaturilor peptidice intre aminoacizi.polipeptidaze. . ARNm se va cupla cu ribozomii care.ARNt. compusj din doua subunitati.terminalizarea. . 7. materializat intr-o structure polipeptidica. .o molecula de guanozin trifosfat ca sursa de energie (GTP).codul genetic mscris prin traductia genei si prezent in citoplasma ca ARNm matur. .elongatia.aminoacizi. In citoplasma.initierea.1.nisa de asamblare a aminoacizilor. IF2 §i IF3 .factorul de initiere. . Fiecare molecula de ARNm va fi „explorata" de un ribozom. este conditionata de faptul ca in celula avem o cantitate mica de ARNm (ccj 4%).1. 1953.factori de initiere EF1. au un diametru de 15-20 nm. Posibilitatea ca o molecula de ARNm sa fie explorata de mai multi riozomi. La procariote Pentru translate sunt necesare urmatoarele componente: .

ce t fi corectate sau nu. impreuna cu GTP (sursa energetica) (IF = factori de initiere. care transporta metionina activata si cuplata sub forma de formil . ribozomul va inainta pe ARNm ocupand in aval de xlonul de initiere o secventa de trei nucleotide (al 2-lea codon pe ARNm). sunt proteine ce intervin in initierea §i sinteza proteica). Dupa cuplare. se stabileste legatura peptidica. separare facilitate de un factor proteic (PF). >upa formarea dipeptidului. Sub actiunea enzimei. RNt2 se va gasi acum in tusul P. Pe acest complex se fixeaza ARNm si o molecula de ARNt cu anticodonul complementar codonului de initiere. Dupa ocuparea celor doua situsuri (P §i A). Este ARNt. subunitatile 245 . Dupa stopare complexul ribozom-ARNmlipeptid se separa. este materializat tr-o molecula proteica sintetizata. iar situsul A liber. intre jptidul transferazei si GTP. intre ninoacidul 2 cu aminoacidul 3. Dupa terminalizarea translatiei §i eliberarea lantului polipeptidic. prin cuplare cu subunitatea mica. ARNt] din situsul P este eliberat. va fi integrat in situsul P al ubunitatii mari. ozomul se disociaza in cele doua subunitati.ARNti. acest complex vine in contact cu codonul AUG din ARNm. dar subunitatea care. Cand in citoplasma ajunge un alt ARNm. IF2 si IF3. dispersandu-se in Dplasma. rezultand un dipeptid. Prin cuplarea cu subunitatea nare. In timpul elongatiei cu sinteza polipeptidului sunt posibile erori. Procesul de avansare a ribozomului pe ARNm si formarea gaturilor peptidice intre amioacizi este denumit elongatie. In timpul Dngatiei mesajul genetic transcris in ARNm de la ADN. In urma acestei eliberari ajunge ARNt3 ce va transporta al 3-lea ninoacid pe care-1 va introduce in situsul A. subunitatea ribozomica mica se va cupla :u subunitatea mare constituind ribozomul. Spatiul codonului coperit in aval de codonul initiator reprezinta situsul A al ribozomului. ce va fi itrodus in situsul A liber. care a transportat metionina.metionil . ARNt. initial. Soseste al doilea ARNt2 ce transporta alt aminoacid. se Dimeaza legatura peptidica intre cei doi aminoacizi. va icoperi si codonul ce urmeaza codonului initiator AUG. Prin liberarea situsului P.Pe subunitatea 30S a ribozomului se fixeaza factori de initiere IF1. Cand ribozomul ajunge la codonul non-sens sau stop (UAG. rin aceasta alunecare in directia 5'-3'a ARNm. rezultand un tripeptid. UAA j UGA) alunecarea se opre§te. are. este liber.tranferazei si donorului de energie GTP. sub ictiunea factorului de initiere IF2. sub ctiunea enzimei peptidil .

lantul polipeptidic se va separa de ribozom.ARNmm semnal care contine obligatoriu in pozitia unu.ARNt. situsurile P si A din subunitatea 60 S ribozomala. 246 .. Prin decuplarea EF-Tu de aminoacid .metionina. intre cei doi aminoacizi se stabileste o legatura peptidica.64) . Dupa ocuparea situsurilor.ATP. dupa prealabila identificare de catre anticodonul din bucla. se cupleaza la bratul liber lung de adenina distala. vor ocupa in ordine ti si t2. 7. are pe subunitatea mica doua locuri de legatura cu ARNm si ARNt. Acest anticodon din ARNt va avea un codon complementar in componenta ARNm. Dupa fiecare eliberare a situsului A va fi introdus cate un aminoacid translocat de ARNt.Aminoacidul initiator . in special IF2. Recunoasterea o asigura anticodonul din ARNt. -GTP. . Aminoacidul.ribozomale sunt supuse acelorasi procese si etape in translatia mesajului genetic. Din acest moment incepe elongatia sintezei polipeptidului. Prin alunecare. . forma activata a aminoacidului. La eucariote La eucariote translatia este similara cu cea descrisa la procariote dar mai complex! Initierea translatiei la eucariote necesita: (fig.1. si de ARNmm. sursa energetica pentru activarea aminoacizilor. . de care se leaga un factor de eliberare. . datorita . urmate de dislocarea subunitatilor ribozomale. 61. UAA sau UGA). se stabileste legatura peptidica intre aminoacizi. si dispersia lor in citoplasma. ARNt-1-initiator acceptor si ARNt-2-acceptor pentru al doilea aminoacid.62.2. Cand se ajunge la codonul stop (UAG.Factorul de initiere. catalizata de peptidul-transferaza din subunitatea mare a ribozomului.ARNt. codonul de initiere AUG in apropierea capatului 5' al ARNmm. Ribozomul cu situsurile P si A pe subunitatea mare. La aceste procese participa ATP ca sursa de energie si amino-acil-ARNt-sintetaza care va recunoaste aminoacidul activat pentru a fi transportat.alunecarii" ribozomului pe molecula ARNmm. Elongatia are loc in directia 5'—*3' a moleculei de ARNmm. La factorii de elongatie se implica EF-Tu pe care se fixeaza GTP. situsul A se va elibera.63.

61 Nivele de control in sinteza protemelor la eucoriote SINTEZA PROTEINEI t REGLARE realizata prin MULTIPLE NIVELE DE CONTROL ?I INFLUENTE conditionate de .Fig.

62 REGLAREA ACTTaTATH GENELOR IN SINTEZA DE PROTEINE LA PROCARIOTE (REPRESEE .Fig.SI RETROINTHBITIE) PROTEIN A ACTIVATOARE ONDUCTIE) CONTROL influetyeazS ■» pozmv '' PROMOTOR OPERATOR / .

Fig. 63 REGLARE PRIN REPRESIE ENZIMATICA A SINTEZEI DE PROTEINE Fonna lnutaiita- GENA TRANS to Produce \ OPERON INACTTV mi se leaaa de are caracteristica ■ FORMA *) ALOSTERICA sail nil produce PROTEINA REPRESOR TRANSCRIPTIA Wocheazri ARN-POLIMERAZA -se blocheazfl .

64 Iiuluctia euzunatica a suite zei de proteme la Procariote GEN TRANS procuce PROTEINA ACTIVATOR nelegate de promotor legate de Permite INACTIVA GENA PROMOTOR ARN-POLIMERAZEI mitiaza cuplarea la TRANSCRIPTIA .Fig.

. feritina inmagazineaza Fe in ficat. . etc. anticorpii (imunoglobulina) sau unele proteine sunt implicate in coagularea sangelui.S. De exemplu.. etc. hormonii extracelulari. . gliadinele inmagazineaza aminoacizii in seminte de graii inactive. lipidelor. enzimele sunt implicate in biosinteza acizilor nucleici. 251 . . DacS luam in analiza diversitatea mesajelor genetice inscrise in structura aperiodica a ADN-ului.reglarea proceselor celulare mediate de proteine. tipul §i succesiunea aminoacizilor. ce pot fi transcrise in ARNm §i traductionate in structuri proteice putem sa acceptam marea diversitate a proteinelor in celule. Functia catalitica a proteinei este sub forma de enzime. hemoproteina (hemoglobina) transporta gazele din si in celula (oxigenul.Rolul proteinelor nou sintetizate in viata celulei. reziduuri componente in structura lor. mesaje codante.functia in infrastructura celulei.functia de protectie a celulelor din tesuturi si a corpului. a proteinelor. proteinele au o gama larga de functii. Proteinele sunt integrate in toate compartimentele ce formeaza citoscheletul celular.functia de depozitare a proteinelor. functia §i specificitatea unei proteine sunt determinate de numarul.functia contractila a proteinelor. insulina (regleaza glicemia). De exemplu. carbohidratilor. . De exemplu. la toate nivelele de organizare morfo-anatomica a organismului. in organism. Datorita imensei diversitati de structura. de exemplu actina §i miozina din fibrele citoscheletice ale fibrelor musculare. citokinele (proteine).functia de transportator. forma care asigura energia celulei. Ca functii a proteinelor nou-sintetizate mentionam: . . Sunt unele proteine care transporta acizii gra§i. albumina. Ca functie catalitica. CO2). De exemplu: activatorii care leaga genomul de influenta genelor (individuale sau grupuri de gene). Proprietatile fizico-chimice. interleukinele regleaza mitoza §i diferentierea celulara etc.functia catalitica in reactiile metabolice de sinteza sau hidroliza care au loc in celula.

este necesara dezvoltarea notiunilor de genom. Aceasta este reprezentata de totalitatea genelor existente in cele doua seturi haploide primite de la genitori (din celula diploida). moleculare si metabolicofunctionale ale fiecarui organism. sau componenti ai aceleiasi familii. de factorii ecologici. In fiecare pereche de omologi sunt inscrise genele care contin mesajele pentru sinteza unei proteine cu structura specifica pentru definirea caracterelor unui organism. In sens larg. fenotipul este ansamblul de caractere anatomo-structurale. dar si genele din ADN-ul mitocondrial. in gameti. sau prin duplicitate. Alelele avand "comportament" dominant sau recesiv. sunt conditionate sau influentate de factorii de mediu.Genotipului i se "opune" fenotipul. este numita alela. Genotipul este constitutia genetica a organismului. La eucariotele cu reproducere sexuata. Forma sub care exista o gena pe un locus dat in cromozom. genomul este totalitatea genelor existente in celula gametica. aparuta prin mutatie. Sunt 252 . cantitative sau calitative in exprimarea aceluiasi caracter la indivizii conspecifici. Genomul reprezinta totalitatea genelor existente intr-un set haploid de cromozomi la organismele cu reproducere sexuata. Sunt insa diferente fenotipice. Dotatia cromozomica din celula diploida (genotipul) este constituita din doua serii de cromozomi omologi: materni (23 de cromozomi) si patemi (23 de cromozomi). Caracterele observabile sunt produse prin interactiunea informatiei genetice existenta in genotipul individului dar si in mediul sau de viata. Caracterele cu exprimari fenotipice diferentiate intre indivizi.Capitolul VI RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA ALOMULUI Pentru intelegerea relatiilor inter-genice si raportul gena-caractermediu. etc si care indeplineste functie genetica. Pe cuplul de cromozomi omologi fiecare gena este dublu reprezentata. Ca urmare. "Identitatile" fenotipice intre indivizi pentru un anumit caracter sunt rezultatul unei constitute genice sinonime. genotip si fenotip. set haploid exista numai in celulele reproducatoare. Fiecare gena ocupa un locus "precis" in cromozomi. constituind un cuplu alelic sau gene alelomorfe. crossingover inegal. Fenotipul .

in modelarea si gradul de manifestare a unor trasaturi fenotipice. Doua alele nu pot coexista pe acelasi locus. ocupand acelasi locus ca si gena normala. de organ sau sisteme de organe. cat si in starea heterozigota (doza unica).caractere. tisular.este o varianta a unei gene realizata prin mutatie sau crossingover inegal. . unde exista o pereche de cromozomi omologi. Diversitatea fenotipica reprezinta gama de reactii fenotipice a unui genotip particular (constitutional genetic) ca norma de reactie a individului la influentele induse sau conditionate de factorii ecologici. cuplurile de gene alelice ocupa aceleasi locusuri in cromozomii respectivi.dominanta . care in ansamblul lor definesc individul ca unitate biologica (morfotipica) in cadrul populatiei. a aceluiasi caracter. In celula somatica diploida.starea in care locusurile omoloage sunt ocupate de alele identice. Interferentele conditionale intre genotip si mediul ambiental. . Modelarile fenotipice se pot analiza la diverse niveluri de organizare a biosistemelor: caractere de nivel molecular. a speciei. graduala.1. . 1.alela . raporturi cu efecte semiletale sau letale. la care factorii din mediul extern pot influenta exprimarea nuantata. codominanta. etc. sau de interrelatiile intre cuplurile de gene nealelice. Relatii intre cupluri alelice. . in special caracterele poligenice. 1. Pentru a intelege corect aceste relatii sunt necesare urmatoarele notiuni: .Relatiile intergenice Exprimarea fenotipica a unui caracter ereditar este conditionata de relatiile existente in cadrul unui cuplu alelic.locus . In cadrul cuplurilor alelice apar relatii de dominanta.cand locusurile omoloage sunt ocupate de alele neidentice. sunt strans legate. 253 .este gena care exprima fenotipic caracterul atat in starea homozigota (doza dubla).este pozitia si „spatiul" ocupat de o gena in cromozom. cu predispozitie genetica.homozigot .heterozigot .

iar in prezenta genei dominante este nonfunctionala.. In general.1. prin care pot fi identificate mici diferentieri a caracterului determinat de gena dominanta la indivizii heterozigoti in comparatie cu cei homozigoti. alela este recesiva atunci cand induce sinteza unei biomolecule „nula functional". cand se incruciseaza doi indivizi de sexe diferite si care au gene diferite pentru acelasi caracter. fiind denumita si alela salbatica (+). alela dominanta este frecvent prezenta la indivizii speciei care traiesc in conditii naturale. Subiectul heterozigot A/a. sau anemic functionala. este de regula eliminata prin selectie naturala. care sa asigure functiile celulei sau organismului. 1. Si anume in stare homozigota genele mutante nu permit dezvoltarea . la prima vedere. ca produs al mutatiei. Acest lucru se poate observa daca sunt folosite tehnici de finete. mentinandu-se in concentratie crescuta numai in populatiile consanguine. fara a se exprima caracterul. genele mutante corespund recesivilor „letale". prezinta un fenotip identic cu eel homozigot A/A. pe cand alela „a" este recesiva „latenta". in doza unica.1. In aceste conditii. Relatiile de dominanta . alela A este dominanta „prevalenta".recesiva . sau cele conservate artificial (notate cu -).este gena care asigura exprimarea fenotipica a caracterului uman in stare homozigota. „semiletale" sau fara efecte fenotipice. aceasta trasatura. asigurandu-se dispersia lor in genofondul populatiei. care nu intra in „concurenta" cu proteina „activa" in nici o reactie in care aceasta ar fi implicata. ca o gena dominanta in starea heterozigota (doza unica) nu intotdeauna este suficienta prin activitatea sa codanta pentru a asigura in „totalitate" functia de exprimare fenotipica a caracterului. Aceasta diferentiere fenotipica poate fi explicata astel si anume. La eucariotele superioare normale. Nu intotdeauna alela dominanta isi mentine absolut. De exemplu sa presupunem cuplul de alele „A" si „a".recesivitate devine evidenta la eucariotele superioare sexuate. Alela recesiva.recesivitate Notiunea de dominanta . 254 . iar in stare heterozigota se mentin in genotipul hibrizilor. Conditiile ca o alela sa fie dominanta sau recesiva sunt urmatoarele: alela este dominanta cand. sunt letale. este capabila sa sintetizeze o cantitate suficienta de proteina „activa".

65). Uneori intre cuplurile alelice. au evidentiat unele dificultati de interpretare si abatere de la legile ereditatii dominante si recesive. determinand moartea la un an dupa nastere. Mohr si Wriedt au studiat un cuplu cosangvin. deoarece in aceasta formula dominanta exprimarea fenotipica determinata de genele mutante a fost cu expresivitate completa (100%).Acest aspect il putem consemna la om cand. 255 . o gena mutanta dominanta in stare heterozigota. continand fiecare gena dominanta mutanta (cu efecte semiletale) iar copilul nascut era homozigot dominant mutant.1 .Dificultatile si exceptiile de la leg He dominantei si recesivitatii Analiza caracterelor monogenice. Sunt mai multi factori de "eroare" ce intervin in interpretarea caracterelor dominante sau recesive. Acest cuplu a dat nastere la un copil la care lipseau degetele din regiunea palmara si plantara insotite de multiple malformatii scheletice. dominante sau recesive.65) sau de 3A . sunt raporturi de codominanta (a se vedea lucrarile practice) 1. la care cei doi genitori (el si ea) erau purtatori de brachidactilie moderata. morfodisplazia este mult mai severa). Cei doi cercetatori au considerat ca genitorii erau heterozigoti.Dificultati statistice Studiile genetice de respectare a legilor mendeliene de segregare a caracterelor mogenice (monofactoriale) stabilesc ca raportul de segregare a unui caracter dominant este de XA .V% daca unul din genitori este heterozigot (Aa) (fig. iar efectul a fost letal la copil. al carei grad de exprimare fenotipica a displaziei somatice este diferit in raport cu homozigotul dominant mutant (la acesta.1. De exemplu. a).1.lA cand ambii genitori sunt heterozigozi (A-a) (fig.

reditare recesiva A .dominant sau recesiv (transmis genetic) este si situatia cand ancheta medico -genetica se adreseaza exclusiv la copiii aparent sanatosi din familie. fara neomutatii. Dar asemenea raporturi de segregare nu sunt respectate in totdeauna in genetica medicala deoarece numarul familiilor studiate (pentru acelasi caracter) este mic. sau numarul indivizilor studiati dintr-o populatie 1R panmictica este mic. Studiile efectuate pana in prezent au identificat exceptii de nerespectare si interpretare incorecta a legilor ereditatii dominante si recesive. 50% (1/2) 75%(3/4) 25%(1/4) Ereditate dominanta F. 256 . b) Exceptii de la legile ereditatii dominante.p^pulatia la care incrucisarea intre indivizi este aleatorie (nu selectiva). v aa . fara casatorii consanguine. A a a H■H A a Aa a T A a t 1 T A a t f f *Y Aa Aa 50% (1/2) i6 aa rr ?f aa ff 0f AA_______Aa______Aa . 18 Populatia panmictica . Dar corecta analiza genetica impune folosirea sondelor genice pentru a stabili starea de heterozigot a purtatorilor (in special) de gena recesiva. Dificultate in stabilirea caracterului . 65 Ereditatea autozomal dominanta si recesiva Aceste raporturi de segregare sunt respectate in cazul cand este analizata o populatie (cazul izolatelor umane) sau sunt studiate un numar mare de familii cu descendenta numeroasa.gena dominanta a -•• gena ret*siva Fig.A a aa ''■• f M .

un factor peristatic poate actiona la distanta asupra expresivitatii unei gene (vezi epistazia). 257 .epistazia sau influentata de mediul "extern" peristazia19. penetranta este un concept statistic deflnit prin frecventa exprimarii fenotipice a unui caracter determinat de gena dominanta in starea heterozigota. de mediul "intern" . la nivel familial. se manifesta saltatoriu. hemocromatoza. teoretic: . Exceptiile de la legile ereditatii recesive sunt: expresivitatea variabila a unui caracter recesiv care este conditionata de aceiasi factori ca cei care intervin in ereditatea dominanta: epistazia. Expresivitatea poate fi conditionata de modul de viata al individului (alimentatia).totalitatea factorilor din mediul exterior care pot influenta expresia fenotipica a genelor. . s.De la legile ereditatii dominante sunt considerate urmatoarele exceptii: i) Penetranta. etc). Penetranta completa sau incompleta se apreciaza in raport de prezenta caracterului exprimat fenotipic. De exemplu: .epistazia + peristazia. Deasemenea. fie de interferenta ambilor factori . calvitia.varsta si sexul imprima expresivitati marcate a caracterelor ereditare (de exemplu: guta.daca respectivul caracter este prezent la 8 din cei 10 membrii.a. Acest proces poate fi explicat astfel: Sunt gene dominante cu penetranta variabila. caracterul autozomal dominant trebuie sa fie exprimat fenotipic la fiecare generatie ce succede (deoarece caracterul dominant este exprimat in stare homozigota AA si heterozigota Aa). penetranta este de 100%(p completa).m. 19 Peristazia . c) Exceptii de la legile ereditatii recesive. In mod normal. Ca urmare. peristazia. Sa urmarim urmatorul exemplu. Sunt unele caractere dominante care.daca o familie formata din 10 membri prezinta aceiasi caracter.d. Penetranta poate fi completa (totala) sau incompleta (la care manifestarea fenotipica a caracterului dominant este si saltatorie). dar si de alti factori. penetranta este de 80%(p incompleta). . Pentru gena dominanta penetranta poate fi determinata de constitutia genotipica a indivizilor. Si expresivitatea este un factor ca exceptie de la legile dominaiitei. ii) Expresivitatea.

2. . . Rh este gena responsabila de producerea unui antigen numit Rhesus. depaseste valoarea de lA (conform legilor mendeliene). barbatii sau femeile pot avea Rh+ sau Rh-. iar persoanele Rh. 258 .ducand la avortul spontan. homozigote recesive. S-a mai constatat ca raportul de segregare a unui caracter autozomal recesiv.inainte de varsta pubertatii si reproducerii. La om. Persoanele Rh+ (caracter determinat de gena dominanta D) pot fi homozigote D/D sau lieterozigote D/d.pleiotropia unei gene poate determina trasaturi fenotipice variabile. uneori.Gena Rhesus la om20 Efectul semiletal indus de o gena poate fi exemplificat prin analiza sistemului genetic eritrocitar Rh. Aceasta remarca este rezultatul studiului statistic realizat in fratiile care au numai copii.3. care se gaseste si in sange la Macaca mulata (Maimuta Rhesus). din populatie.Gene (alele) semiletale.1. Se considera gene letale cand in stare homozigota.prenatal: .(care au gena recesiva d) pot fi d/d. indue dereglari morfostructural-functionale.Gene (alele) cu efect letal Lints (1981) considera ca printre cauzele responsabile de modificarea raporturilor mendeliene este letalitatea indusa de gena mutanta. neviabile eliminand respectivii indivizi din populatie. severe. Efectele letale si eliminarea indivizilor din familie. normali. Investigatiile genetice asupra acestei morfodisplazii au evidentiat ca unele forme pe fond genetic viabile sunt din punct de vedere constitutional la indivizii heterozigoti. pot avea loc: . Exemplu de efect letal al genei mutante este morfo-displazia labiopalatoschizis (buza de iepure.postnatal: . 1. 1.sau prin inducerea infertilitatii si incapacitatatea de reproducere a indivizilor tarati. sau reducerea viabilitatii anumitor genotipuri. precum si la cuplurile de genitori consanguini. fenotipic.1. In stare homozigota efectele acestei gene mutante sunt letale. gura de lup).

si au anticorpi anti Rh+. conform constitutiei sale genetice. avand antigenul Rh+. mama trimite spre fat anticorpi antiRh+ in sangele viitorului copil. 1.Persoanele cu gena dominanta D. .antigenului Rh+ al fatului. Elaborarea anticorpilor Rh poate duce la urmatoarele accidente: . dar implicate in definirea unui caracter. este epistazia. Cele care sunt homozigote recesive sunt lipsite de antigen si sunt Rh-.Rh+. Antigenul Rh+ de la fat poate traversa placenta. poate duce la moartea nou-nascutului.2. care uneori. introdusa in organismul omului (sau la orice alt mamifer). poate fi conditionat fenotipic de influenta altor gene nealelice. Indivizii homozigoti recesivi d/d Rh -. Sa presupunem ca doi genitori: sotul D/D homozigot Rh+. 259 .cand o femeie sau un barbat sunt Rh. Relatii (raporturi) intre genele nealelice Un caracter. sau prin circulatie fetala. Indivizii Rh+ (genotip D/d sau D/D) la care gena D este dominanta au in organism antigenul Rh+. elaboreaza un antigen. ca gene diferite.pe perioada fetala a sarcinii. poate declansa reactia antigen-anticorp la mama. Antigenul este substanta (molecula. analizat la nivelul organismului ca imitate biologica. Cum mama fiind Rh. tesut) care. Produsul de conceptie. in prezenta antigenului Rh+ va incepe elaborarea de anticorpi anti Rh. va declansa o reactie anigen-anticorp. Sunt accidentele de transfuzie. . sotia d/d homozigot pentru Rh. trecand in organismul matern . determinand un proces de izoaglutinare. desi nu au antigen in organism au capacitatea de a elabora anticorpi anti Rh-. celula. deci Rli+. incepe sa elaboreze antigenul Rh+. In exemplul nostra. in stare homozigota are efect semiletal. Un aspect al relatiilor intre cupluri de gene nealelice (gene diferite informational). in cazul unei transfuzii de la o persoana Rh+ apar reactii de incompatibilitati de Rh. gena d (recesiva). trecand in organismul matern gestant. Fatul.Produsul de conceptie va fi obligatoriu heterozigot D/d. care elaborand anticorpi anti . inducand o anemie hemolitica. fiind Rh+.realizeaza un act de conceptie. spre sfarsitul perioadei fetale. dar prezente in genomul celular. induce formarea de anticorpi specifici antigenului.si lipsita de antigen.

ca gena epistatica. sunt numite hipostatice. Un exemplu clasic de epistazie este fenotipul Bombay. efectiv de una din gene. Epistazia Termen introdus de Bateson (1905 si 1909). iar genele a caror exprimare fenotipica este influentata (fiind non-functionale genetic) de gena nealelica. ca sistem genetic eritrocitar pentru grupa sanguina ABH(O). fenotipul unui caracter depinde. epistazia este "interactiunea genica in care o gena dominanta sau recesiva. care ocupa locusuri diferite pe bratul scurt al cromozomului 9.1. Genele "modificatoare" sunt numite epistatice. Epistazia poate exista sub doua forme: epistazia genelor dominante (gena dominanta fiind epistatica) si epistazia genelor recesive (gena recesiva. influenteaza functia de determinism genetic. In relatiile de epistazie. Acest sistem este determinat genetic de doua cupluri de gene nealelice.2. influenteaza activitatea genetica a genei dominante).1. 260 . in exprimarea fenotipica a unui caracter dat de gene nealelice" dominante sau recesive. cand ambele tipuri de gene nealelice sunt prezente in genotip.

66 EPISTAZIA GENE AUTOZOMALE SEGREGARE INDEPENDENTA l EPISTAZIE FORME DE ERORI SI/SAU RAPORTSEGREG ARE MODIFICAT 261 .Fig.

sotul avea constitutia genetica H/h. transferaza specifica. sunt gene hipostatice. determina genetic sinteza antigenului "de baza" H. fixeaza pe substanta H o molecula de galactoza (antigenul de grupa B). IB/i. Cuplarea este catalizata de enzima fucoziltransferaza. nu se formeaza antigenul de grup A sau B. Locusul I ocupat de alela A. Alela A si B sunt codominante. Dar in situatia cand in locusul H gasim un cuplu alelic homozigot recesiv h/h in organism nu se mai sintetizeaza substanta H. iar alelele I si I care sunt dominante.Locusul H poate fi ocupat de alela dominanta H. va fi de grup 0(H). enzima codificata de gena dominanta H. Lipsind substanta H. deoarece in acest oras indian s-a identificat o familie in care femeia avea constitutia genetica h/h. Alelele IA si IB codifica sinteza unor transferaze specifice care intervin in cuplarea unor molecule pe substante H ce constituie antigenele de grup sanguin A sau B. Locusul H poate fi ocupat si de alela recesiva h. in stare homozigota i/i nu se sintetizeaza nici o enzima (transferaza). alela B sau de alela recesiva "i". nu se modifica substanta H. chiar daca in locusul I avem genele dominante IA si IB. Ca urmare alela recesiva h in stare homozigota h/h are rol epistatic blocheaza "formarea antigenelor. Copilul rezultat din acest cuplu a fost grupa AB. Daca locusul I este ocupat de alela recesiva"i". IA/i. aparent grupa "O". codificata de la IA. iar alela IB. va fixa o molecula de acetilgalactozamina. Relatia intre genele epistatice si hipostatice este cunoscuta sub denumirea de fenotip Bombay . Acest antigerTde baza" H este un precursor care cupleaza o molecula de fucoza formand substanta H. iar pe eritrocitele respectivului individ nu vom gasi antigenul A sau B. care in stare homozigota (h/h) nu are capacitatea de a sintetiza enzima fucoziltransferaza. care in stare homozigota (H/H) sau heterozigota (H/h). De exemplu. formand pe substanta H antigenul de grupa A. 262 . care codifica transferaza specifica. Casatorita.

mediu Plecand de la relatiile inter-genetice. O gena dominanta sau recesiva respecta legile mendeliene de segregare genotipica si expimare fenotipica a caracterului. cum sunt pleiotropia. s-a luat in consideratie ca unui cuplu de alele cu locus unic pe cromozomi omologi. ii corespunde un efect "precis". poate fi o polidisplazie (un complex multiplu modificat morfo-structuralanatomic). De exemplu. si factorul proteic determinat genetic de respectiva gena. Ca definitie. este numita pleiotropa. activitatea celulara.1. Permite sa apreciem. in patologia genetica transmisibila ereditar. induce expresivitatea fenotipica a doua sau mai multor caractere care sunt indisolubil "legate" prin fenomenul de "cascada" si influenta genetica. in majoritatea sindroamelor este consemnat un foarte "bogat" tablou simptomatologic. Complexul clinic indus de o gena recesiva mutanta. prin pleiotropism intelegem cazul cand o gena recesiva.fenotip mediu. observabil la nivelul fenotipului prin intermediul unei proteine cu structura si functii specifice. In consecinta este greu sa acceptam ca diversificarea morfotipurilor (normale sau patologice) sunt consecinta unei singure gene normale sau mutante. (Figura 67) 263 . monogenia. poligenia (cu interferente de raporturi de influenta cu factorii de mediu).2. 2. sau o disfunctie metabolica majora deregland activitatea tesuturilor. probabilistic. Relatii gena . Pleiotropia Cand o mutatie duce la aparitia unei gene cu efecte patologice asupra organismului.caracter . coeficientul de aparitie a unui caracter la descendenti. mult diversificat si sumativ. Studiile clinice au evidentiat ca o gena mutanta (recesiva) poate induce un complex clinic simptomatologie drept criteriu de diagnostic si etiologic al unei boli. organelor. Dar relatiile gene-caractere pentru eucariotele superioare ca evolutie (respectiv omul) sunt mult mai complexe. Ca urmare studiile genetice au luat in analiza si au considerat existenta mai multor raporturi si mecanisme genetice intre genotip . polialelismul.

A lua in considerare pleiotropia genelor. Acest 264 . explica astfel efectul de pleiotropie a unei gene: "o gena este pleiotropa daca enzima determinata de ea este activa pe un substrat proteic situat in diverse locuri ale lantului energetic. 67 Pleiotropia Grouchy. sau daca enzima intervine in reactii chimice unde comporta substraturi diferite.GENA MUTANTA RECESIVA CU INFLUENTA PLEIOTROPA GENA PLEIOTROPA (RECESIVA) MUTANTA SINTEZA INDUCTOR MORFOGENETIC MODIFICAT SINTEZA UNEI ENZIME ANORMALA DIFERENTIAZA IN CASCADA LA DISTANTA CALE METABOLIC A SECUNDARA INFLUENTA ALTOR GENE DISFUNCTIONALITATI TISULARE/ORGANE PRODUSI SECUNDARI TOXICI Fig. trebuie sa cercetam cum respectiva enzima este activa (diferit) in diversele tipuri de celule si tesuturi (Grouchy).

devine inductoare pentru diferentierea altor tipuri de celule. in toate cazurile. este sinteza unei molecule proteice cu structura si functii strict specifice. sa participe la sinteza directa a mai multor proteine diferite. direct sau indirect. pot deveni proteine inductor morfogenetic. La organismele superioare. care detine intregul program genetic pentru diferentiere. Fiecare etapa din "cascada" diferentierilor 265 . Pleiotropia rezulta din inlantuirea cauzala care leaga activitatea primara a unei gene mutante "pleiotropa" de procesul de dezvoltare si morfogeneza embrio-fetala in care este implicata. Consideram ca diferentierea este determinata de substante inductoare de natura proteica. determinata de o gena. Unele molecule proteice determinate de o gena. De exemplu. care pot forma lanturi metabolice pentru noi functii celulare sau tisulare. dar mentinandu-si specificitatea de substrat.pleiotropism se explica mai bine prin multipotentialitatea unei enzime. asupra carora proteina inductor primar. in enzime. respectiva gena. ca semantida tertiara. Dar. particapand la diferentierea altor tipuri de celule sau tesuturi. Acest proces este cauza multor manifestari ereditare normale sau patologice. sa poata sintetiza doua produse proteice diferite " (citat de Tridon. alte informatii din genotip sunt traduse in proteine. Termenul de "relatii pleiotropice" desemneaza situatiile cand o gena inlocuita cu alela mutanta are repercursiuni fenotipice complexe. Tuchmann-Duplessis (1972) descria celula embrionara ca un sistem citologic complex. este putin probabil ca aceeasi gena. Inducerea etapizata a procesului de diferentiere poate fi comparata cu teoria gradientilor de crestere si diferentiere elaborata de Child. spune Grouchy. poate influenta gene din respectivele celule (este posibil ca proteina inductor primar sa fie proteina reglator sau represor asupra functiei genelor). consideram existenta unor relatii interferentiale de functii intre gene diferite. cum ar fi: longevitatea. interferente de influenta in timpul proceselor de diferentiere. Este o inductie "in cascada" a carei secventa este riguros programata genetic cu aparitia unui larg evantai de celule si/sau tesuturi-organe diferite. Celula diferentiata devine inductoare prin proteina elaborata. Cand o celula s-a diferentiat. 1966). Conform teoriei lui Child. ca segment dintr-un lant ADN. modificand mai multe caractere. distincte. la nivelul organismului. pleiotropia nu se limiteaza la nivelul actiunii primare a genelor care. aptitudinile intelectuale sau simptome si semne clinice variate ce insotesc un sindrom genetic.

anomalii dentare.sindromul Hcdlerman-Streiff-Francois. microoftalmie. ca intregul lant ce urmeaza punctului unde s-a produs mutatia. Numai intr-o asemenea inlantuire se insereaza pleiotropia. . efilat).sindromul Laurence-Moon-Biedl la care gena are efect pleiotropic. .„linie pura" din populatie homozigoti pentru caracterele cercetate.sindromul Rubinstein-Taybi in care sunt asociate malformatii de tipul: falanga terminala la police si haluce cu aspect de paleta. cataracta. boala caracterizandu-se prin: obezitate. cretinism. 266 . atrofie optica. tertiar. sa urmeze o diferentiere patologica. Efectele sunt rezultatul starii "inalt integrate" a metabolismului celular si dezvoltarii organismului. Acelasi mecanism de interferente protein-enzime este si in dereglarea proceselor metabolice. . dintr-o "cascada" inductiva. meningocel occipital etc. retinand pentru exemplificare urmatoarele: . nanism proportionat si armonios. nas subtire. nas acvilin. retinita pigmentara. microcefalie. pleiotropia este capacitatea unei gene mutante de a produce efecte multiple si "aparent" independente. anoftalmie.sindromul Holt-Oram prezinta aplazia policelui si comunicare interventriculara. secundar.sindromul Meckel. Raporturi de monohibridare si de dihibridare Mendel (1866) a fost primul genetician care a folosit metoda incrucisarii si hibridarea la organisme "simple" care se deosebesc intre ele printr-un caracter unic sau un numar mic de caractere bine delimitate si usor de reperat. organ sau organism. rinichi polichistic. sa fie modificat prin mutatia unei gene (ex.etc. hipertricoza si atrofie cutanata. Dar. cataracta.) este implicata in a finaliza dezvoltarea completa a unui tesut. este suficient ca un singur inductor morfogenetic. etc. epicanthus.2. In patologie gasim frecvent procesul de pleiotropism indus de gene recesive mutante.tisulare (etapele reprezentand si organizatori morfogenetici cu potential genetic primar. deficienta mentala. schimbarea structurii unei substante active are repercursiuni variate in timpul dezvoltarii ontogenetice. Gena mutanta in stare homozigota induce o asociere de malformatii si anume: polidactilie. . polidactilie. Pentru aceasta a selectat parentali . Ca urmare.cu dizarmonie craniofaciala (fata mica. cand. recesiva). 2.

267 . Genele alele se vor separa in meioza genitorilor. o singura alela. se confirma urmatoarele: indivizii parentali (P) sunt homozigoti A/A si a/a. au caracter de generalitate la organismele cu reproducerea sexuata. Gametii haploizi elaborati de fiecare parental homozigot. in procente "fixe".1. inseamna ca alela "A" este dominanta iar alela "a" recesiva. Prin fecundare. atat pentru caracterele normale. Din punct de vedere genetic sunt puri pentru cuplul alelornorf. Fenotipul va fi asemanator cu al genitorului care este homozigot dominant.2. 2. Cand din cuplurile alelice AA si aa ale parentalilor. iar prin fecundatie cele doua alele se vor reintalni refacand cuplul alelomorf. prezinta fenotipul parentalilor incrucisati initial. prin doua caractere (dihibridare).Mendel a incrucisat organisme care se deosebeau printr-un singur caracter (monohidrare). dar genetic heterozigoti la nivelul cuplului alelic (Aa) (fig. Aceste legi. Pe baza acestei observatii a presupus ca fiecare trasatura de caracter este determinate de o pereche de "factori" ereditari sau gene alele (termen folosit in prezent). 68). in raport de 3:1 cand sunt alele-dominante recesive sau 1:2:1 cand sunt codominante.legile segregarii caracterelor la descendenti. vor contine numai cate un singur factor ereditar.generatii (Fi) Enuntul legii este urmatorul: "daca este o incrucisare intre doi indivizi care difera printr-un singur caracter (monohibridare). b)Segregarea hibrizilor in generatia F? Mendel a observat ca in F2 apar indivizi care au fenotipul asemanator cu al genitorilor din Fi. rezulta hibrizi Aa. sau prin mai multe caractere (polihidrare). Legile lui Mendel Mendel enunta urmatoarele legi sau reguli de transmitere si segregare a caracterelor: a) uniformitatea hibrizilor primei . segrega. Rezultatele obtinute i-au permis sa stabileasca legile fundamentale ale geneticii . Deoarece in F2 apare fenomenul de segregare a caracterelor. dar si indivizi care. hibrizii primei generatii (filiatia Fi) sunt asemanatori intre ei". iar fenotipic este exprimat caracterul (A). hibrizii F] primind cate o alela de la fiecare parental vor fi 100% heterozigoti Aa. cat si pentru cele patologice.

INTERACTIUNI GENIC'E DfflBRIDAREA Segregate nomiala O GO LINKAGE GENIC cand FAC'TORI EPIGENETK'I PENETRANTA REDUSA ENDOGENI/EXOGENI Poate zi CODOMINANTA MODIFICA RAPORTUL DE SEGREGARE 0 GENA BLOCHEAZA ACTIVITATEA ALTEI GENE INFLUENTEAZA EXPRESI\TTATEA GENEI INFLUENTATA DE EPLSTAZIE SAU DE FACTORI DE MEDIU AMBELE ALELE EXPRIMA TRASATURILE DE CARACTER Fig. 68 Dihibndarea .

O remarca: in cuplul alelic dominant/recesiv A si a. Caracterul recesiv apare numai cand se reintalnesc doi heterozigoti purtatori cu acelasi tip de alela recesiva rezultand ca probabilitate de 25%. care. caracterul fenotipic determinat de aceasta alela se va exprima atat in stare homozigota A/A. in raport cu parentalii reprezinta generatia F2. fiecare cu un cuplu alelic dominant pentru acelasi caracter A1A1 si A2A2. care este Aa si fenotip. cat si in starea heterozigota A/a. 25% homozigoti A2A2 §i 50% homozigoti A1A2. ea exista in genotip. cat si cea determinate de alela A2. Va rezulta un raport de segregare valoric de 75/25%. O analiza neavizata ar considera ca alela recesiva "a" ar fi eliminate din genotipul hibrizilor Fi.In cazul cand avem doi parentali. incrucisandu-se doi hibrizi heterozigoti. homozigoti a/a. 25% homozigoti recesivi a/a si 50% heterozigoti A/a. iar 25% descendenti cu fenotipul recesiv "a" (asemanator cu al parentalului homozigot recesiv a/a). In cazul alelelor codominante. descendentii lor. vor rezulta hibrizi A1A2 (heterozigoti) ce vor prezenta fenotipic si trasatura de caracter determinate de alela Ai. iar raportul de segregare va fi 1:2:1 . Rezultatele sunt urmatoarele: hibrizii F2 au constitutia genetica in urmatoarele raporturi: 25% sunt homozigoti dominanti A/A. Cum alela A este dominanta. Incrucisandu-se genitori hibrizi din Fi . 269 . c) Segregarea independents a caracterelor sau legea asortarii independente. respectiv un raport de segregare 3:1. iar caracterul recesiv "a" se va exprima numai in stare homozigota a/a. fiecare A1/A2 (A1A2 x A1A2) in Fi se vor obtine raporturile: 25% homozigoti A1A1. In realitate. nu sunt uniformi din punct de vedere genotipic. Aceasta remarca ajuta sa intelegem corect transmiterea bolilor autozomal recesive. Dar descendentii F2 cu trasatura de caracter dominanta A. In astfel de situatii consideram ca alelele A] si A2 sunt codominante. vor prezenta trasaturi fenotipice distincte: 75% vor prezenta caracterul dominant A (asemanator parentalului homozigot dominant A/A) dar si al genitorului hibrid Fi heterozigot A/a. in starea lor heterozigota A/a nu este corespondenta intre genotip. Exceptie de la aceasta regula este epistazia. manifestat caracterul dominat de alela dominanta. Verificarea a fost demonstrate prin analiza descendentului F3 rezultati prin reincrucisarea parentalilor a/a cu hibrizii F2. dar este "mascata" de alela dominanta.A/a x A/a. heterozigoti.

Raportul constant de segregare este respectat in urmatoarele circumstante: incrucisarea indivizilor sa fie aleatorie. a fost analizata matematic de catre Hardy si Weinberg la studiul genetic al poputiilor panmictice. sau legea numerelor mari. in populatie. fara consanguinitate a cuplurilor de genitori. respectiv segregarea a doua caractere diferite. 69). Aceasta lege. factori care modifica raportul valoric al segregarii caracterelor (fig. determinate de cupluri nealelice (gene diferite) ce au locusuri pe cromozomi neomologi.Aceasta lege a fost stabilita prin analiza dihibridarii. in respectiva populatie sa nu apara mutatie la genele analizate. nu sunt inlantuite (linkage genie). sa nu existe emigrari. nu selectiva. vor segrega si asorta independent. . Legea segregarii independente a caracterelor demonstreaza ca genele diferite cu locusuri pe cromozomi diferiti (neomologi). imigrari.

270 Fin 69 INTERACTRTNI GENICE -J OGENA BLOCHEAZA EXPRESIACELEI DE-ADOUAGENE AMBELE ALELE EXPRMAT E INCOMPLETASAU C0D0M1NANTA DATORITA EPISTAZIEI SAUMEDIU LUI FARA REGREGARE INDEPENBENTA MASCULII SE DIFERENTIAZA DE FEMELE .

.

Transmiterea autozomal dominanta Sistemul Rhesus (Rh) este determinat de trei cupluri de gene inlantuite pe bratul q al cromnozomilor perechi 1: CDE . Conform raportului "gena-caracter" la om sunt caractere care segrega mendelian. cde -recesive. a se efectua "incrucisari" consanguine pentru a se obtine linie "pura".daca la plante si animale interpretarea §i stabilirea raportului de segregare incepe de la cuplu parental homozigoti (dominat si recesiv). Pentru a studia legile mendeliene la om. motiv pentru care urmarirea legilor care guvemeaza transmiterea caracterelor ereditare este dificila.numarul mic de descendenti si de generatii ce pot fi analizate. La om sunt analizate urmatoarele tipuri de trasmitere a caracterelor: ereditatea monogenica (monofactoriala) si ereditatea poligenica (multifactoriala). . Studiul transmiterii mendeliene impune cercetarea sistematica a unei boli la nivel familial pe generatiile ce succed. pentru edificarea unui caracter participa mai multe sisteme. . se impune a studia sisteme relativ simple. atat pe filiate directa.dominante. 2. plecandu-se de la cuplul parental. la specia umana nu este conceput.2. Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la om Legile mendeliene. sunt aplicate si verificate §i la om.la om.2. controlate monofactorial. Raportui de segregare si exprimarea fenotipica a caracterelor sunt condifionate de: raportui de functionalitate genetica existent intre genele alele. cat si la heredocolaterali. datorita caracterului de universalitate biogenetica. de locusul alelelor pe cromozomi: autozomi sau pe cromozomii sexuali. de numarul cuplurilor de alele examinate. experimental. la descendentii rezultafi pe fiecare generatie. Aplicarea legilor mendeliene la om intampina unele dificultati de interpretare cauzate de: .2. de un cuplu alelic.2. 272 .3.

Pentru a demonstra transmiterea autozomala "pentru comoditatea exemplului".Contrar acestui complex de gene nealelice. oferind falsa imagine ca acesti descendenti ar fi mostenit numai gena D. Antigenul "D" care da caracterul de Rh+ este determinat genetic de alela D (indivizii putand fi D/D . Genitori din FI Generatia F2 (descendentii generatiei a doua) c?Dd $Dd D D D DD Dd d Dd dd Descendentii rezultati din cuplul heterozigot D/d. dar numai in stare homozigota. Daca indivizii FI heterozigoti (D/d) se incruciseaza intre ei. consemnam noncorespondenta intre genotip si fenotip. sa admitem ca locusul genei pentru Rh ar fi ocupat de un singur tip de gena: D alela dominanta. in gametogeneza lor. prezinta urmatoarele posibilitati de combinare genetica si segregare fenotipica: Constitutia genetica a fiecami descendent prezinta urmatoarele probabilitati de combinare a gametilor si constituire a zigotului.homozigoti dominant sau D/d heterozigoti).este determinat genetic de alela "d".homozigota recesiva d/d. Sa consideram o incrucisare Tntre un barbat Generatia parentala Generatia FI (descendentii primei generatii) D/D(? d/d $ D A D Dd Dd D Dd Dd Rh+. se vor obtine in meioza 50% gameti cu alela dominanta D si 50% cu alela recesiva d. indivizii in populatii se grupeaza in doua clase: Rh+ in proportie de circa 86% si Rh. din care 273 . in prezenta genei dominante "D" nu-si exercita functia de determinism genetic.16%. vor fi Rh+. cum gena "d" este recesiva. Caracterul de Rh. Pentru aceasta prima generatie. "d" alela recesiva. dar fenotipic vor fi Rh+. homozigot dominant D/D si o femeie Rh. Toti descendentii ce vor rezulta dintr-un cuplu parental homozigoti D/D si d/d. din acest cuplu toti descendentii vor fi genetic heterozigoti D/d. Sistemul Rh limitat numai la cuplul alelic D/d poate fi considerat (aparent) un caracter "mendelian simplu" monofactorial.

protein-enzime etc. iar 25% Rh-dintre care 25% D/D. cum gena dominanta D determina caracterul in stare homozigota D/D si heterozigota D/d. 50% heterozigot D/d si 25%) homozigoti recesivi d/d. acro-osteoliza.) respecta acest model de segregare si combinare independenta a caracterelor la indivizii din populatie. absenta incisivilor laterali.Toti descendentii vor fi Rh.75%) descendenti pot fi Rh+.de 25%o. inseamna ca probabilitatea ca un descendent sa prezinte exprimat fenotipic starea de Rh+ va fi de 75%o. brachi.Toti descendentii vor fi Rh+. dactilie colaboni retinian. cand urmarim un caracter determinat de o gena dominanta normala sau patologica. dar heterozigoti D/d.Rh+ si homozigoti d/d pt.50%o descendenti Rh+ si 50%o Rh-. dar 50% vor fi homozigoti D/D. polidactilia. Respectand acelasi rationament si cuplare aleatorie intre indivizii conspecifici in populatie se pot realiza §ase variante de cupluri (casatorii) si anume: Cupluri de genitori l)D/DxD/D 2) D/D x D/d 3) D/D x d/d 4) D/d x D/d 5) D/d x d/d 6) d/d x d/d Descendenti posibili . De exemplu. . 50%> heterozigoti D/d. procent care reprezinta probabilitatea ca zigotul sa fie homozigot recesiv d/d.Toti descendentii vor fi Rh+ homozigoti (D/D). . Rh-. iar cea de Rh. 274 .de 25%>.Toti descendentii vor fi Rh+. cu exceptia fenomenului de epistazie genica. daca starea de Rh+ va fi de 75% in F2. . .' Caracterele monofactoriale (sistemele moleculare episemantice: sistemele genetice eritrocitare si plasmatice. Dar vor fi heterozigoti D/d pt. se va dezvolta: 25% homozigot dominant D/D. etc. . molecule specifice active.potential. iar cea de Rh. acondroplazia. Prin simplificare se obtine un raport de segregare de 3:1. 25%o d/d si 50% D/d -constitute genetica. Aceleasi raporturi de segregare si combinare independenta pot fi consemnate in transmiterea unor boli autozomal dominante.si homozigoti d/d.

A/AxA/A 2. (A) x (a) A/a Toti bolnavi.. starea de homozigot induce efecte severe. Genotipul parental l. VA (A sau a) x (A sau a) VA A/A. . Gameti 5. Abated de la aceasta regula apar in cazurile de epistazie.A/A x A/a 3. incat produsul de conceptie devine neviabil inca din perioada embrio-fetala aerstat spontan (neviabil). (A) x (A sau a) Vi A/A. . '/2 a/a Vi bolnavi. A/a x A/a Descendentii genotipuri Fenotipuri (A) x (A) A/A Toti bolnavi. 275 .. . notandu-se cu "A" gena dominanta pentru acondroplazie. Pentru o boala cu transmitere autozomal dominanta. V2 sanatosi (a) x (a) a/a Toti sanatosi. Uneori sunt si factori "secundari" ce pot influenta frecventa si expresivitatea caracterului.).A/A x a/a 4.in tabelul urmator vom prezenta riscul de transmitere si aparitie a acondroplaziei la descendenti. VA bolnavi.nasterea unui copil cu caracterul dominant (normal sau patologic). 2/4 A/a. necesita ca eel putin unul din parinti sa prezinte caracterul iar genotipic sa fie heterozigot sau homozigot. '/4 a/a normali (sanatosi) (A sau a) x (a) !/2 Aa.A/a x a/a 6. modificand raportul "sex ratio".caracterul se manifesta in egala masura la ambele sexe.caracterul se manifesta si in starea de heterozigot a subiectului. si cu "a" gena recesiva "normala".caracterul autozomal dominant se transmite pe filiatie directa (bunici—^parinti —->copii —mepoti .cand un parental este heterozigot.a/a x a/a Criteriile de interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) familial pentru caracterele normale sau patologice si stabilirea ca se transmit autozomal dominant: . . riscul sau sansa de a naste copil cu respectivul caracter determinat de gena dominanta va fi de " (50%). Vi A/a Toti bolnavi. pe verticala.

XA A nesecretori. Criteriile de analiza si interpretare a unui pedigree (arbore genealogic) pentru a stabili ca un caracter (normal sau patologic) es+e transmis si determinat genetic de gena autozomal recesiva. vom folosi sistemul genetic plasmatic de secretor (Se) si nesecretor (se). in prezenta alelei dominante este "inactiva". lA Se/se. drept constitute genetica. Din punct de vedere genetic. Boli cu transmitere autozomal recesive pot fi urmatoarele (cateva exemple): oligofrenia fenil piruvica (fenilcetonuria). acatalazemia.4.2. Se/Se x Se/Se Gameti (se) x (se) (se) x (Se sau se) (Se sau se) x (Se sau se) (se) x (Se) (Se sau se) x (Se) ' (Se) x (Se) Descendentii Genotipuri Fenotipuri se/se Toti nesecretori Vz se/se si Vz Vi necesretori. Se/se x Se/Se 6. mucoviscidioza. se/se homozigoti recesivi si Se/se heterozigoti. sunt urmatoarele: . alcaptomenia. . etc.caracterul se manifests in egala masura la ambele sexe. albinismul. gena pentru secretor este dominanta (Se). siclemia. In tabelul urmator expunem ca probabilitate. este mascata. se/se x se/se 2. In stare heterozigot. Se/se x Se/se 4. se/se x Se/se 5.2. tatasemia majora.Transmiterea autozomal recesiva Caracterul determinat genetic de o gena recesiva. Vi Toti secretori Se/Se Se/Se Toti secretori In populatiile umane sunt identificate multe caractere normale cu transmitere autozomal recesive. urmatoarele cupluri de genitori: Genotipul parental 1. se exprima fenotipic numai la subiectii homozigoti. dar §i foarte multe boli. Pentru a demonstra transmiterea si raportul de segregare a unui caracter determinat genetic de gena recesiva. 2/4 Se/se secretori. iar pentru nesecretor este recesiva (se). 2/4 secretori Se/se Toti secretori Vi Se/se. 276 . In populatie indivizii pot prezenta. XA Se/se secretori l VA se/se. unul din cuplurile alelice: Se/Se homozigoti dominanti. se/se x Se/se 3. gena recesiva.

2. Pentru demonstratie ne vom folosi de sistemul genetic plasmatic al haptoglobulinelor (Hp). rezultand cupiul alelelor codominante.nasterea unui copil care sa prezinte caracterul autozomal recesiv (m stare homozigota) este posibila daca ambii parentali sunt heterozigoti. cu acelasi locus pe cromozomi omologi. cand se combina prin fecundare. purtatori in genotip de gena recesiva sunt lipsiti de caracterul recesiv. caracterul autozomal recesiv are o frecventa mai mare. . exprimanduse fenotipic. este inactiva. in prezenta alelei dominante. caracterul va fi nuantat identificand trasaturile de caracter corespunzator fiecarei alele din cupiul alelomorf. probabilitatea de a naste copil cu caracterul recesiv este E (25%). mascata. In casatoriile consanguine. fiecare isi exercita functia de determinism genetic.Transmiterea autozomal codominanta Cand doua alele.indivizii heterozigoti. purtatori de gena recesiva. Genele codominante care determina acest sistem sunt: gena dominanta Hpl pentru tipul de Hpl si gena dominant! Hp2 pentru Hp2.5 . sunt dominante. deoarece gena recesiva.. 2. 277 .

Hpl/Hpl x Hpl/Hpl 2. al doilea de origine materna. Lyon (1962). si functionala. La sexul masculin intre cromozomii sexuali X si Y se remarca o accentuata neurologie morfologica. a studiat comportamentul cromozomilor X la femeie unde avem un cuplu XX.Ereditatea legata de cromozomii sexuali La mamifere si omul actual.2. dimensional^. 278 . al doilea fiind Y. Hp2/Hp2 x Hp2/Hp2 (Hpl sau Hp2) x (Hp2) (Hp2) x (Hp2) Descendentii genotipuri Fenotipuri Toti cu haptoglobin^ Hpl/Hl Hpl Hpl/Hpl sau i/icuHpl !/2cuHp Hpl/Hp2 l-Hp2 Toti cuHpl-Hp2 Hpl/Hp2 (heterozigoti) l X A Hpl/Hpl A vor avea Hpl!/4 Hp2/Hp2 Hpl lA vor avea 2/4 Hpl/Hp2 Hp2Hp2 2/4 vor avea HplHp2 1 Vi vor avea Hpl/2Hpl/Hp2 Yi Hp2 Vi vor avea Hp2/Hp2 Hp2~ Hp2 Hp2/Hp2 Toti cu Hp2-Hp2 .. plecand de la aceste diferente a cuplurilor de cromozomi sexuali la cele doua sexe. si consemnand diferente si in activitatea genetica intre cromozomul X si Y. in raport cu sexul masculin care are un singur cromozom X.6. Hpl/Hp2x Hpl/Hp2 Gametii (Hpl)x(Hpl) (Hpl)x(Hpl sau Hp2) (Hpl) x (Hp2) (Hpl sau Hp2) x (Hpl sauHp2) 5.in populatie sunt posibile urmatoarele cupluri parentali: Genotipul parental l. 2. cele doua sexe se diferentiaza genetic prin cuplul de cromozomi sexuali x si y. Hpl/Hpl x Hpl/Hp2 3. cuplu care se stabileste prin procesul de fecundare a gametilor si formarea zigotului diploid.Hpl/Hp2x Hp2/Hp2 6. Sexul feminin are doi cromozomi x(xx): un cromozom x este de origine paterna. Hpl/Hpl x Hp2/Hp2 4.

In cazul cand pe cromozomul X de origine materna se gasesc unele gene mutante. acel cromozom X inactivat. Prin aceasta inactivare se asigura un echilibru intre genele X-linkage de pe cromozomul X la sexul masculin si cromozomul X neinactivat de la sexul feminin. dupa inactivare. la sexul feminin. RaportuI valoric fiind 50% ovul cu x normal si 50% ovul cu x mutant.5-2 p diametru) intens heterocromatic. boala nu se manifesta. exprimand fenotipic. La barbat cromozomul X si cromozomul Y raman activi la nivelul intregii populatii celulare din organism. Aceste molecule sunt produse in cantitate dubla la femeie. Unul va fi inactivat. diferiti prin cromozomii sexuali: La femeie. In meioza.Observatiile lui Lyon sunt urmatoarele: pentru a se mentine. Ca acest segment din bratul p al cromozomului X inactivat isi exercita activitatea genetica in cuplul alelomorf cu a cromozomului noninactivat se confirma prin diferenta valorica a doua tipuri de molecule (determinate de gene cu locusuri pe bratul Xp) prin care se diferentiaza cele doua sexe: gena care determina genetic sinteza de steroid. ovulul poate avea cromozomul x fara gena mutanta. Ca urmare femeia se considera purtatoare si transmitatoare a genei mutante. 279 .Inactivarea cromozomului X nu este realizata in totalitate. in ovogeneza. La femeie.Inactivarea cromozomului X matern sau X-ul patern in celula somatica la femeie este aleatorie. prin disjunctia cromozomilor sexuali se pot obtine urmatoarele tipuri de gameti. daca un cromozom x are o gena mutanta. Alte observatii facute de Lyon sunt urmatoarele: a) . in celulele somatice (m interfaza) un cromozom X este inactivat. un echilibru constant genetic si fenotipic a caracterele determinate de genele cu locusuri pe cromozomii X intre cele doua sexe. gena fiind recesiva in raport cu gena omoloaga (dominanta) de pe cromozomul x normal. sulfataza si gena pentru antigenul Xg eritrocitar. valoric. fata de continutul la barbat. Dar. b) . Genele X-linkage din acest segment cromatidic nefiind inactivate isi vor exercita functia de determinism genetic in cupluri alelice. fara a i se manifesta fenotipic boala. identificat ca o formatiune corpusculara (1. matern sau patern. la barbat aceastea isi pot exercita functia genetica in doza mica. caracterul determinat de gena mutanta. sau cromozomul x cu gena mutanta prezenta. din corespondentul omolog al cromozomului X noninactivat. va fi inactivat in toate generatiile celulare ce succed din respectiva celula. Exceptie de la acest proces face segmentul distal al bratului p a cromozomului X.

La barbat, in spermatogeneza, obtinem doua tipuri de spermii: spermie care are cromozomul y si spermie cu cromozomul x, care, fiind de origine materna, poate contine gena mutanta sau nu. Prin fecundare se pot obtine zigoti diploizi care, limitat la cuplul de cromozomi sexuali pot prezenta: XX; XX*m; XY; X*mY. Datorita omologiei genelor alelomorfe intre cromozomii X la femeie si neomologiei genice intre cromozomii X si Y la barbat, segregarea caracterelor respects legile mendeliene, dar transmiterea genelor mutante si manifestarea fenotipica a respectivelor caractere este diferita in raport cu determinismul genetic al genelor autozomale. La om caracterele X-linkage si Y-linkage se transmit: ereditatea legata de Y; ereditatea recesiva legata de X si ereditatea dominanta legata deX. a) - Ereditatea Y-linkata sau holandrica pe cromozomul Y, pe bratul scurt se gaseste gena TDF (factorul determinant testicular) care nu se gaseste pe cromozomul x. Caracterul determinat genetic de TDF este un exemplu de ereditate holandrica sau a cromozomului Y. Prin intermediul cromozomului Y, barbatii vor transmite gena TDF numai la descendentii de sex masculin. Cum cromozomul X nu poseda gena TDF, fiicele nu vor primi aceasta gena. Un alt exemplu de ereditate holandrica este gena pentru hipertricoza urechilor. Este un caracter care, la unii barbati, se prezinta cu par lung la lobul urechilor. b) - Ereditatea X-linkage recesiva in cazul cand unul din cei doi cromozomi X la femeie are o gena mutanta, ea va fi recesiva in raport cu alela omoloaga normala dominanta. Ca urmare, o femeie heterozigota, purtatoare a genei mutante recesive, nu va manifesta boala, in schimb este potential transmitatoare a respectivei gene la descendentul de sex masculin la care se va manifesta boala. Probabilitatea ca un ovul dezvoltat in meioza sa prezinte cromozomul x cu gena mutanta este de 50%. Ca exemplu demonstrativ de transmitere a unui caracter determinat de gena X-linkage recesiva vom folosi „distrofia musculara Duchene". Aceasta distrofie caracterizata prin slabirea progresiva a musculaturii proximale, este urmarea unei sinteze masive a enzimei creatin kinazei (C.K.). Cum boala se manifesta numai la sexul masculin cu debut inca din copilarie si decesul la 20 de ani, boala este determinate de gena recesiva X280

linkage. Cand o femeie purtatoare a respectivei gene mutante se casatoreste cu un barbat normal rezultatul, ca probabilitate de recombinare prin fecundatie, va fi: 25% fetite normale XX, 25% fetite purtatoare XXCK, 25% baieti normali Xy si 25% baieti cu distrofia musculara Duchene X*CKY. Observam ca fiicele care au primit X-ul matern cu gena mutanta devin purtatoare si potential transmitatoare, dar somatic sanatoase. Cand zigotul Xy primeste prin ovul cromozomul X matern cu gena mutanta, devenind X*CKy, copilul de sex masculin care se va dezvolta si naste va fi bolnav de distrofia musculara Duchene. Ceilalti posibili descendenti XX si Xy, vor fi normali si nepurtatori de gena mutanta. In prezent sunt identificate 310 gene recesive X-linkage la om. Ca boli date de gene recesive X-linkage care se manifesta la barbati mentionam: daltonismul, hemofilia, albinismul, diabetul insipid nefragen, deflcienta in G6 PD (glucoza - 6 - fosfat de hidrogenaza) s.a. . c) - Ereditatea X-linkage dominanta sunt cunoscute cazuri familiale cand pe cromozomul X se gase§te gena mutanta, care are raport de dominanta fata de gena „normala" recesiva. In populatie, genotipurile si fenotipurile pot fi: XX femeie normala; XX* femeie heterozigota bolnava; Xy barbat normal; X*y barbat bolnav. Daca mama este heterozigota XX* (bolnava si gena mutanta dominanta prezenta), va transmite boala atat la fetite cat si la baieti:

XX*

x

XY

XX
9normala heterozigota

XY

XX* X*Y
(^bolnav

(^normal $bolnava

281

Daca tatal poseda pe cromozomul X gena mutanta dominanta, va transmite boala numai la fetite, baietii vor fi sanatosi:

XX
/\

x X v*

X*Y ^

X

XX

Xy

XX* Xy

fetita bolnava heterozigota Cand dominanta este completa, toti purtatorii genei mutante va manifesta fenotipic boala. Femeile heterozigole manifesto semnele morbide atenuat. Pentru sexul masculin, unele gene mutante dominante cu locus pe cromozomul X, pot avea si efecte letale. Exemplu de boala data de gena dominanta X-linkage este rahitisml vitamina-D-rezistent care se manifesta atat la barbati catr si la femei. Deosebirea prin care se manifesta boala la barbati si femei este urmatoarea: la barbati este uniform severa, in timp ce la femeia heterozigota, datorita lyonizarii unui cromozom X, este variabil afectata (cu variatii de manifestare a bolii). Sistemul eritrocitar Xg, hipoplazia emailului, hipoplazia dermala, sunt deasemenea ereditare cu transmitere X-linkage dominanta, precum si hiperkeratoza foliculara („Keratosis follicularis spinulosa decalvans eum ophian"). Persoanele cu hiperkeratoza foliculara au o pierdere totala sau partiala a genelor, sprancenelor si a parului capilar. Efectele keratozei foliculare sunt mai severe la barbati X*ky decat la femei. Aceasta diferenta de exprimare fenotipica se explica prin starea de heterozigot a femeii, care, avand o alela normala, compenseaza, prin atenuare, activitatea genei mutante dominanta.

282

2.3. Ereditatea poligenica - multifactoriala. Ereditatea "cantitativa"
Inca din 1889, Galton a observat la speciile studiate, prezenta unor caractere care nu respectau continuitatea naturala sau "identitatea" manifestata la fenotipul descendentilor. El a constatat caractere a caror exprimare fenotipica variaza in limite foarte largi (+ la -), de la o extrema la alta, pe care le-a denumit "caractere cantitative" sau "biometrice". Studiile care au urmat observatiilor lui Galton au stabilit urmatoarele: daca trasaturile de caracter (calitative), care respecta legile mendeliene, particularizate prin "discontinuitate mendeliana", caracterele "cantitative" (inteligenta, talia, greutatea, susceptibilitatea la boli cu predispozitie genetica ca: diabetul, boala canceroasa, procesele degenerative pe fond genetic, melanodermia), prin manifestarea fenotipica graduala, au o distribute gaussiana la membrii familiei, la indivizii conspecifici. Acest tip de transmitere este determinat genetic de un multiplu de cupluri genice nonalelice care au locusuri diferite pe cromatidele cromozomului, sau pe cromozomi diferiti. Fiecare cuplu genie cu activitate convergenta in definirea caracterului determinat poligenic, are efecte sumative: efecte negative prin diminuarea progresiva in exprimarea caracterului somatic, sau cu efecte pozitive, caracterul accentuandu-se progresiv pe parcursul ontogeniei indivizilor. Poligenia determina fenotipuri "valoric" diferite ale unui caracter chiar in cadrul familial Ereditatea poligenica nu respecta legile mendeliene de transmitere si segregare a caracterelor. Genele cu actiune convergenta asupra unui caracter poligenic pot fi dominante sau recesive. Datorita dispersiei genelor pe cromozomi diferiti, in meioza are loc disjunctia cuplurilor de cromozomi omologi (materni - paterni) rezultand gameti haploizi. Prin fecundarea gametilor se realizeaza recombinarea genomica, definirea zigotului diploid. Datorita disjunctiei si recombinarii cromozomilor (recombinare aleatorie) se asigura si o recombinare a genelor cu locusuri pe respectivii cromozomi, rezultand constelatii genice care nu respecta, ca determinism si segregare, legile mendeliene, ci distributia caracterelor exprimate fenotipic fiind de tip gaussian. Sub aspect "cantitativ" caracteru exprimat fenotipic, variaza in limite foarte largi (+ spre -). 283

Caracterele poligenice nu pot fi catalogate pe grupe: cantitativ sau calitativ distincte. In mod normal, acest grup de caractere se incadreaza in limitele de toleranta ale speciei, ale populatiei. Un exemplu de caracter poligenic prezentat este melanodermia. Melanodermia, caracter poligenic cu distribute geografica este determinat si transmis poligenic. Se considera ca pigmentatia cutanata este transmisa poligenic. Pigmentatia cutanata o gasim accentuata la populatiile negroide si nepigmentata (sau slab pigmentata) la populatiile caucaziene (albinos). Arbitrar, sa presupune ca melanodermia ar fi determinata de trei cupluri de gene nealelice, cu locusuri difeilie pe cromozomi celulari. Genele pentru melanodermie sunt dominante la populatia negroida si recesive la caucazieni. Sa consideram existenta urmatoarelor genotipuri in respectivele populatii, triplu homozigote dominante si recesive: - AA, BB, CC - homozigoti in populatia negroida, cupluri dominante; - Aa, bb, ce - homozigoti recesivi pentru populatia caucaziana Formarea unui cuplu de genitori: femeie alba, triplu homozigota recesiva, cu un barbat negroid, triplu homozigot dominant; putem observa ca descendentii mulatri vor fi descendenti cu pigmentatia cutanata asemanatoare cu a genitorului negroid, de§i descendentii vor avea genotipurile heterozigote: Aa, Bb, Ce, ceea ce confirma caracterul dominant al cuplurilor de gene pentru melanodermie. Daca se vor cupla doi descendenti mulatri heterozigoti (Aa, Bb, Ce fiecare), descendentii vor prezenta o melanodermie variabil nuantata fenotipic, pigmentatia variind, gradual, intre alb si negroid. Diversificarea fenotipic in F2 este rezultatul combinatiilor genotipului celor sase cupluri de gene nealelice heterozigote, ilustrand segregarea independenta a caracterelor poligenice, ilustrand continuitate fenotipica a melanodermiei.

2.3.1. Relatii genotip - mediu sau caractere poligenice multifactoriale
Caracterele poligenice, desi determinate genetic, sunt influentate de interference ale factorilor de mediu intern ale indivizilor, sau mediul extern (factori ambientali, de mediu) (fig. 70) Factorii externi indue influente cantitative sau calitative asupra caracterelor poligenice, sau cu predispozitie genetica. Factorii externi (ecologici) ce actioneaza asupra fenotipului pot induce influente ce pot depasi limitele de toleranta ale speciei, ale
284

individului, determinand modificari asupra caracterelor care, uneori, sunt neconforme cu legile geneticii formale. Raspunsul sistemelor poligenice variaza in raport cu doza, tipul factorilor de influenta a mediului, depinde de intensitatea masurabila a factorilor de "interventie". Sunt cazuri cand nu putem detecta intensitatea interventiei unor factori de mediu in "modelarea" unui caracter poligenic exprimat fenotipic. In aceste cazuri implicat este numai genotipul, complexul genelor nealelice care indue variatii (vezi poligenia). Ereditatea multifactorial a, unde este o "conlucrare" conditionata intre factorii genetici si cei din mediul ambiental in edificarea unui caracter, nu trebuie confundata cu ereditatea poligenica. Ereditatea multifactoriala particularizeaza variatiile caracterelor masurabile, metrice si mai putin descriptibile. Variatia are un aspect continuu, indivizii prezentand orice valoare posibila cuprinsa intre doua limite extreme. Dublul determinism a caracterelor cantitative poate fi ilustrat daca analizam talia corpului la om. Se stie ca talia, determinata de complexe de gene nealelice dominante sau recesive, cu locusuri pe cromozomi diferiti, este influentata de factorii alimentari, de mediu. De exemplu, o alimentatie bogata in proteine stimuleaza cresterea taliei individului. De asemenea, multe malformatii congenitale multiple sunt expresia ereditatii multifactoriale, urmarea interferentelor dintre sistemul poligenic si influenta nefavorabila a unor factori "agresivi" din mediu care deregleaza mecanismele de diferentiere embrio-fetala (Fraser, 1980; Friedman si col., 1992; Frets si Niermajer, 1990).

285

DEZVOLTAREA /CRESTEREA SI DIFERENTIEREA EMBRIOFETALA

imp ica DIFERENTIERII __ ca parte a DEZVOLTAREA DECIZIILOR

REGLAREA LA MAI MULTE NIVELE

-care implies

Care pot implica'

LEGATURI (CORELARI) ALTERNATIVE

PREZENTA SAU ABSENTA GENELOR SPECIFICE

REARAHJARI ALE ADN pnn

Perdru a produce ' COMUTATOARE SPECIFICE DE COMUATATOARE SPECIFICE DE ACTIVARE/ DEZACTIVARE RECOMBINAREA SITUSURILOR (REGIUKILOR) SPECIFICE CRESTEREA care permit LANTURI (NODURI) AUTOREGLATOARE

ACTIVARE/DEZ ACTI VA RE COMUATATOR DE ACTI VARE/DEZ ACTI VA RE PENTRU ALTE GENE Perdru fmalisarea Ce condace la

VARIABILITATII

Carasjvms la

DECIZIILOR ANTERIOARE

DEZVOLTAREA RELEELOR DIRECTIONATfl

MEDIU

Ca're DIFERITE CAI

Fig. 70 Diferentierea in cascada

286 .

se desprinde ideea ca studiul gemenilor univitelini ajuta sa analizam si sa stabilim caracterele poligenice normale sau patologice. organe si activitatea psiho-neurologica a individului care se va dezvolta. 287 . nu toate genele inscrise codificat in genom. transmis de fiecare individ din familie. Zigotul este "toti-potent" genetic. elaborand teoria relativitatii formuleaza simplist notiunea de cronogenetica: "un paradox al ceasurilor". Insa. celulare. zigotul confine zestrea genetica mostenita de la genitori. dupa constituirea zigotului. Pentru intelegerea corecta a notiunilor de cronogenetica si cronobiologie sunt necesare cateva precizari: Einstein (1905). Langevin inlocuieste orologiile lui Einstein cu doi gemeni: "unui trimis in spatiul cosmic. celalalt ramas pe pamant". cu etapizarea activitatii genelor din constitutia genetica a individului.1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman Dupa fecundare si constituire. Cronogenetica se ocupa cu "timpul biologic primitiv". Ulterior. in evolutia exprimarii fenotipice a respectivelor trasaturi morfo -structurale si functionale. tisulare. Cronogenetica se ocupa cu dimensiunea temporala a genei. potential. cu "timpul ereditar" mo§tenit si. Notiuni de cronogenetica si cronobiologie asupra caracterelor multifactohale Analiza corecta si extinsa asupra caracterelor poligenice cu dependenta de factorii de mediu au consemnat ca exprimarea fenotipica variaza pe parcursul ontogenezei individului. isi incep activitatea de determinism genetic. geamanul trimis in spatiu ar trebui sa fie mai tanar fata de eel ramas pe pamant. 3. convergent. El considera ca la mtoarcere. nu intreg genomul. De aceea putem vorbi de cronogenetica si cronobiologia activitatii genomului si dezvoltarii organismului. Este o etapizare ontogenetica «in activitatea genomului constitutional a gruparilor poligenice implicate. raportata activitatea la perioadele ontogenetice. Din comparatia elaborata de Langevin. Este zestrea genetica pentru definirea caracterelor moleculare. in definirea unui caracter multifactorial.3. In consecinta putem mentiona ca sistemele poligenice cu activitate convergenta in definirea unui caracter "respecta" principiile cronogenetice si cronobiologice in dezvoltarea organismului. din populatie.

variabilitatea genotipului este si temporara. Epifenomenul confirma existenta timpului biologic primar (genetic). autoduplicatii. o gradualitate fenotipica in raport cu etapa ontogenetica a individuali. ce poate fi exprimata cantitativ sau calitativ in cursul dezvoltarii ontogenetice a fiecarui individ. care este timpul sau durata de functionare. Aceste modificari s-au produs in cursul evolutiei bio-genetice a organismelor. Rezultatul acestor inter-relatii reprezinta timpul mixt. factor genetic determinant poate fi modificat prin "alterari" mutationale. Variatii graduate apar. este cunoscuta ca "izocronism familial". repetate la aceleasi perioade ontogenetice atat la membrii componenti din familie. Este timpul biologic ereditar al fiecarei gene. gena activand intr-o anume etapa ontogenetica in dezvoltarea individului. Studiul parametrilor timpului biologic primar pot fi teste reale de referinta. Sincronismul genelor si izocronismul familial sunt epifenomene de origine genetica. Mathe' (1979) lanseaza ipoteza ca timpul biologic primar (genetic). Alterarea timpului biologic primar (genetic) se produce prin mutatii. Gena nu este numai calitativa-cantitativa. prevenire si prognoza in exprimarea fenotipica a caracterului poligenic. crossing-over inegal sau prin recombinare intra. . dar fara identitate (sincronism) in aspectul cantitativ sau calitativ al caracterului. sau la indivizi conspecifici. Din definitia cronogeneticii se poate consemna: . Aceasta diferentiere in exprimarea aceluiasi caracter la membrii familiei.se presupune ca timpul genetic respecta partial legile mendeliene Sincronismul activitatii genelor confirma ca manifestarea unui caracter normal sau patologic poate fi repetat exprimat in aceleasi perioade ontogenetice la membrii familiei.Timpul ereditar poate fi supus mecanismelor de variabilitate prin recombinare si/sau mutageneza. 288 . Intre timpul fizic exogen ritmic si timpul biologic primar se stabilesc interrelatii conditionale. Fiecare gena are o incarcatura de informatie in forma codificata determinata in cursul evolutiei bio-genetice.si intercromozomica. sau in diverse perioade ontogenetice ale individului. Se poate observa ca un caracter poligenic prezinta variatii. cat si la descendentii familiilor. de identificare. sa prezinte aceeasi evolutie si durata in timp.gena define a patra dimensiune. normal sau patologic. exprimat la membrii componenti ai familiei. .

datorita capacitatii de raspuns la actiunea factorilor endogeni sau exogeni ai organismului. Apar caractere modificate fata de normal determinate de influenta distructiva.stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia. in fenotipul indivizilor. nu este in contradictie in conditiile dezvoltarii individului in limite de toleranta nomiala ale mediului. la care timpul biologic primar (genetic) aduce un aport substantial ca raspuns la timpul exogen (la actiunea factorilor de mediu). Este un timp ritmic de solicitare a proceselor vitale ale organismului. apar diverse boli. Ergonul este rezultatul a trei nivele de conditionare: .sau +) apar efecte antagonice intre timpul mixt si timpul biologic primar. gena isi poate inceta activitatea fund represata de alte gene. Sunt caracterele cu dualitate interferentiala: factorii genetici (mosteniti) si influenta factorilor de mediu. Ergonul sau stabilitatea genei este rezultatul existentei si mentinerii factorilor poligenici mosteniti.stabilitatea repetarii informatiei sau redundanta informationala. Aceasta relatie reprezinta ritmurile timpului fizic in raport cu ritmul de raspuns al organismului la actiunea si influenta factorilor de mediu. . 3. . Ritmul de raspuns al organismului la actiunea mediului este timpul exogen. care prin efectul aditiv si sumativ sunt diversificat exprimate valoric. gena demonstreaza o variabilitate normala sau deviant-mutanta. In conceptul timpului mixt putem consemna latura operationala si latura cauzala. Genotipul temporal reprezinta functia de stabilitate relativa a genei. In notiunea de cronobiologie sunt integrate caracterele multifactoriale cu dependenta partiala de influenta factorilor externi. In notiunea de timp mixt este inclusa notiunea de getiotip temporal. Daca limitele de toleranta normala sunt depasite (. prin pleiotropie sau prin neomutatie.2 Stabilitatea genei sau ergon In contextul temporal. Timpul mixt nu este antagonist timpului biologic primar (genetic). sau calitativ.Cronobiologia studiaza relatia dintre timpul fizic si timpul biologic. prin epistazie temporala. componenta esentiala a timpului biologic primitiv. 289 .stabilitate prin repararea structurii genei. Este timpul ce corespunde activitatii genei intr-o anume perioada ontogenetica. Dupa exercitarea functiei. indusa de factori agresivi din mediu. Operationala deoarece aparatul genetic constitutional determina inductia informational determinanta a genelor ce definesc ontogenetic caracterele.

iar informatiile genetice sunt inscrise codificat in stmctura aperiodica a ADN-ului genomic. Variatiile cantitative sau calitative ale caracterelor determinate genetic de complexe poligenice ar fi explicate astfel: . Observam ca sinonimia genei poate fi "dezechilibrata" functional in genomul celular in raport de factorii extemi sau factorii proprii individului.un alt argument care explica variatiile individuale in manifestarea fenotipica a caractemlui poligenic este urmatorul: cand factorii extemi depasesc limita de toleranta (. diferentiem diferite tipuri de hemoglobina. de conservare si continuitate a informatiei genetice. De exemplu. Desi cu redundanta informationala. timp si tipul de factor.a) Stabilitatea fizico-chimica sau sinonimia Plecand de la proprietatile fizico-chimice ale ADN-ului s-a constatat ca aceasta biomolecula are o mare stabilitate metabolica fata de moleculele ARN sau proteine. dezechilibrand complexul poligenic cu modificarea. Datorita acestei stabilitati metabolice si capacitatii de replicare semiconservativa.este posibil ca genele din complexul poligenic de control al unui caracter sa fie represate dupa o perioada de activitate ontogenetica.dualismul interferential stabilit intre componentele genice (dominante si/sau recesive) si factorii externi. Astfel. Hb a2p2 (adulta I). ale caracterelor poligenice isi gasesc explicatia urmatoare: componenta genetica este constant mostenita. prezente pe perioade ontogenetice diferite si anume: Hb e4 (embrionara I). Caracterele poligenice normale sau patologice beneficiaza de redundanta informationala. de alte gene din componenta complexului. prezenta si functionala in genomul individului. caracterele poligenice prezinta variatii fenotipice si in raport cu perioadele ontogenetice ale individului. se asigura sincronismul informational in spatiu si timp al genomului uman. . Acest dualism determina exprimari variabile asupra caracterelor poligenice. valorica. Hb a2s2 (embrionara II). la om. acestia pot deveni factori agresivi potential mutageni. iar actiunea lor este exercitata timp indelungat asupra genomului. dar factorii de mediu pot prezenta variatii ca doza. a caractemlui exprimat. se asigura latura sincronica. sistemul hemoglobinelor umane ilustreaza aceasta ipoteza. intensitate. 290 . cantitative sau calitative. Hb a2y2 (fetala).sau +). Variatiile. Modificarea fenotipica a caractemlui ar fi si consecinta genelor transpozabile ce pot influenta activitatea unor gene. . Hb a282 (adulta II). ceea ce ar induce un raspuns diferentiat al organismului.

poate avea un numar mai mare sau mai mic de cupluri complementare A = T si G = C. dar ele se diferentiaza prin tripletele componente. Pentru aprecierea valorii redundantei pot fi folositi urmatorii parametri: . Dar selectia adaptativa stabileste valoarea redundantei pentru fiecare gena. Aceasta diferenta in sinonimia genelor poate fi transmisa 291 .asigura variabilitatea informatiei genetice pe perioade echivalente de timp. genele redundante. conditioneaza si individualizeaza ergonul genie. de actiunea factorilor agresivi externi ce tintesc.De exemplu. Ca semnificatie bio-genetica redundanta informationala asigura: . prin numarul puntilor de hidrogen in raport de cuplul complementar A = T sau G = C. O gena din complexul genelor sinonime.si interindividual ca fiind neintamplatoare. Diferentierea este determinata de componenta in cuplurile complementare si anume: sunt gene sinonime care au acelasi mesaj genetic pentru determinarea sintezei unei proteine. La organismele cu reproducere sexuata. prezenta cromozomilor omologi asigura redundanta informational .redundanta non-mutanta garanteaza dezvoltarea nonnala a individului si manifestarea in limite de toleranta normala a caracterelor. Aceste diferente indue variatii in stabilitatea si timpul de functionare a genelor sinonime.variabilitatea fenotipica a caracterului exprimat si determinat genetic.in raport de "epuizarea" progresiva a redundantei genice. ca o consecinta a evolutiei biogenetice primare a genomului. .genetica. intra. ca urmare diferente in numarul puntilor de hidrogen. .de sistemul polinucleozomic care protejeaza. sunt caractere a caror exprimare fenotipica variaza in raport cu varsta individului. ceea ce determina o diferenta a timpului necesar pentru decodificare. Stabilitatea fizico-chimica a genelor sinonime poate diferi de la o gena la alta.si interindividual. Stabilitatea relativa a genei explica variabilitatea timpului biologic primar.raportarea proceselor desfasurate pe fiecare etapa ontogenetica. In aceste conditii apare notiunea de "cronon". etapizata ontogenetic a caracterului. . . . Insasi Watson considera variabilitatea timpului biologic intra. garanteaza evolutia "corecta". cum ar fi hemoglobinele umane. Fiecare gena structurala este o "repetitie" in dublu exemplar.de variabilitatea coeficientului de reparare a genelor redundante "alterate". distructiv.

Redundanta asigura entropia materiei vii. Deci stabilitatea poate fi "deteriorata" prin procese si mecanisme diverse. de recuplare a exonilor informationali. masura a redundantei. Durata informatiei sau chronomul Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este durata de timp cat functioneaza o gena pentru determinarea sintezei tipului de ARN-m si edificarea proteinei cu structura si functii specifice. Tot factor de influenta este ordinea crescanda a complexitatii structurii genelor sinonime cum ar fi: ordinea poli-A. care trecuta in citoplasma. Dar datorita structurii in mozaic a genei la eucariote. Teoretic. Variabilitatea timpului biologic individual poate fi determinata si de alti factori cum sunt: raportul dintre valoarea puntilor de hidrogen si temperatura de denaturare. diferenta rezultata din cuplurile complementare a bazelor azotate componente. poli A + G + T etc.descendentilor. elimina dezordinile in organism. de cantitatea informatiei daca toate nucleotidele componente ce formeaza mesajul genetic ar fi echiprobabile. In consecinta.5 . de mediul acid. 292 . intre mesajul decodificat din ADN si eel ajuns in citoplasma ar trebui sa existe valori identice.15% din totalul puntilor de hidrogen. de concentratia mediului. poli A + T. Dupa Britten si Davidson (1968). • Factor conditional al chronomului este si raportul valoric intre cantitatea de informatie existenta in ADN si calitatea informatiei decodificata in ARNm. nu intotdeauna ARNm cuprinde in totalitate Chronomul genei din ADN. de eliminare a intronilor si actiunea ligazei. va fi transcrisa in structura unei proteine. prin mecanisme de restrictie enzimatica. se pot produce defecte. Sunt factori de variabilitate a sinonimiei si redundantei care influenteaza coeficientul de stabilitate a genelor implicate in definirea unui caracter multifactorial. redundanta informationala a ADNului este asigurata de sinonimia genelor in raport de complexitatea formarii caracterelor poligenice. Se apreciaza ca o gena sinonima difera de gena omoloaga prin ± 12. Mesajul complet pentru edificarea unui caracter ar reprezenta maximum de informatie genetica. precum si a timpului de functionare a informatiei codificata de structura acestora. ARNm. Chronomul sau dimensiunea temporala a genei este conditionat de: • Raportul dintre dimensiunea mesajului genetic inscris in structura genei.

Raportul E/C permite sa apreciem stabilitatea genotipului constitutional al individului. chronon. Mutatiile se produc cu viteze invers proportionate cu chrononul. Aceasta dimensiune a fost demonstrata prin studiul cuplurilor gemelare univiteline ("homozigoti"). stabilitatea fiind relativa. Gena neomutanta prezinta alta dimensiune temporala fata de gena salbatica. care acumulate. iar chrononul genei este evaluat pentru fiecare individ din cuplul gemelar.• In durata informatiei si functiei genei timpul temporal (chronomul) poate fi influentat de eventuale imbolnaviri ale organismului care modifica mecanismele activitatii unor gene. Ergonul unei gene difera de ergonul altor gene din complexul poligenic ce determina un caracter. ergon. Evaluarea raportului E/C permite sa apreciem gradul de stabilitate a genei (ergonul). sa apreciem timpul potential de activitate a genei (chrononul). calitate. partiala. Datorita particularitatilor ergonice ale fiecarei gene din complexul sistemului poligenic explicam diferentele E/C. pot fi materializate in sinteze eronate de molecule proteice sau dereglari in reglajul genetic al sintezei de proteine. Este posibil ca unele boli pe care individul le prezinta in diverse perioade ontogenetice. in aceleasi conditii sociobiologice. In concluzie. sa induca modificari in structura unor gene. Stabilitatea genei este evaluata in raport de durata de functionare si manifestare a caracterului determinat genetic (ergonul).50%). Ca informatia genetica sa fie citita in totalitate si materializata in structuri proteice trebuie respectate inter-relatiile redundantei si limitele de toleranta normala asigurate intre: cantitate. cu gradul de stabilitate a genei. consideram ca redundanta genei este asigurata pe un timp limitat. Dobzhausky facea urmatoarea rem area: "este raspandita opinia conform careia genotipul unui individ ramane neschimbat din momentul 293 .90% pe perioade ontogenetice la gemenii proveniti din acelasi cadru familial. Ergonul este o notiune "complexa" care insumeaza mai multe componente: factorii de mediu pot induce mutatii ireversibile in structura genelor. Chrononul este o notiune "simpla". Sistemul ergon/chronon (E/C) Sistemul ergon/chronon reprezinta a patra dimensiune a genei. Studiul confirma ca fenotipic caracterele poligenice sunt exprimate cu o coincidenta valorica de aproximativ 0. Nu aceeasi valoare a fost stabilita la gemenii bivitelini (raportul fiind de aproximativ 0. economice si acelasi nivel de cultura.

respectiv a patra dimensiune a genei. in timp ce fenotipul se modifica continuu.stabilitatea moleculara a genei. Neconcordanta este determinata de momentul inceperii functiei de decodificare a mesajelor inscrise in structura genelor structurale dar si a timpului necesar decodificarii. Dobzhausky (1965) confirma ca factorii de mediu au influente aditive in expresivitatea fenotipica a caracterelor poligenice. deoarece la adult functioneaza alte gene. Aceste distructii genice pot avea efecte secundare nefavorabile pentru organism. Uneori raportul E/C poate fi modificat chiar in cadrul aceluiasi operon datorita neconcordantei interactiunilor (influenta si raspuns) dintre gena reglator si genele structurale.redundanta informationala a genelor implicate in definirea caracterului poligenic. . care existau in genom in perioada embrionara sau copilarie". . sunt: .alterarea inform atiei genetice inscrisa in structura genei. . Aceasta afirmatie nu este corecta. structura genei.capacitatea de reparare a ADN unde este inscrisa.modificarea stabilitatii structurii genei. intre informatia . altii cu ritm variabil. iar prin depasirea limitelor de toleranta normale se trece in patologia individului.fecundatiei si pana la moarte. Aceste neconcordante in activitatea operonilor pot influenta variatii ontogenetice in manifestarea unui caracter. codificat. In raportul E/C factorul timp modifica valoarea interactiunii alelice si intergenice din complexul poligenic. dar pot influenta distructiv structura si functia unei gene. Timpul activitatii diferentiate a genelor din complexul poligenic si ritmul de functionare sunt datorate componentelor nucleotidelor complementare: numar crescut sau redus al cuplurilor A = T sau G = C. Sunt operoni cu activitate rapida.introducerea interactiunii operative de tip represie si transcriere.genetica si factorii de mediu. . Parametrii de calcul a raportului E/C. Neconcordantele cronogenetice E/C pot fi determinate de repartitia pe cromozomi diferiti a operonilor implicati in edificarea aceluiasi caracter. 294 . Factorii externi pot modifica raportul E/C prin: .

deoarece fiecare descendent mosjeneste de la fiecare parental 50% din constitutia genetica realizata prin fecundare. . conditionali si influenta.factorii genetici determinant din constitutia individului. In esenta. bio-sociologie a evidentiat ca variatiile fenotipice ale caracterelor poligenice sunt determinate de doi factori: .factorii de mediu. statistic. pe filiatie directa si heredocolaterali.studiul copiilor adoptati. Valorile inregistrate se compara intre membrii familiei si cu valorile indivizilor neinruditi din populatie.studii familiale si analiza pedigree-ului. metoda este un studiu comparativ al caracterelor prezente la parinti si manifestate la descendenti. Datele obtinute. genetica antropologica. 295 . in care se dezvolta individul pe tot parcursul vietii sale.3. . evidentiaza ca heritabilitatea conflrma conceptul ereditarist.studiul susceptibilitatii caracterelor biologice si markerilor genetici. precum si substratul genetic predispozant. unnarindu-se manifestarea caracterului poligenic pe perioade ontogenetice. Metoda impune un studiu familial dinamic. Prin aceste studii comparative stabilim o anume relativitate. a) Studii familiale si analiza pedigree-ului Analiza membrilor componenti din familie este o metoda clasica pentru studiul geneticii umane. metoda se bazeaza pe principiul stabilirii "riscului" familial ca probabilitate de transmitere a unui caracter normal sau patologic la indivizi. biologie moleculara. pentru a stabili "cuantumul valoric" al componentei genetice a individului si influenta aditiva indusa de factorii externi sunt folosite metodele: . . gradul si componenta genetica familiala. Permite o evaluare subiectiva asupra trasaturilor poligenice. . Metoda se bazeaza pe principiul ereditarist. Pentru a demonstra dualitatea conditional si interference intre constitutia genetica primara si influentele induse de factorii de mediu. Aceasta analiza permite sa stabilim riscul familial al unor boli poligenice.studiul cuplurilor de gemeni.3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale Perfectionarea metodelor citogenetice. Folosita initial de Galton. Metoda are un caracter relativ limitat ca interpretare si aplicabilitate.

Noile concepte pun accentul pe studiul penetrantei incomplete sau cu determinism genetic variabil. Fiecare din cei doi factori are efecte minime. Caracterele poligenice nu confirma legile mendeliene.modelul locusului unic major . pragul si masura variatiei mediului. Daca metoda studiului familial stabileste similitudiunea si heritabilitatea intre membrii familiei. se alege modelul MFP. pedigree-ul stabileste mecanismele comportamentului dominant sau recesiv al genelor din complexul poligenic implicat in edificarea caracterelor cu manifestare multifactoriala (genotip-mediu). 296 . respectand legile mendeliene. La analiza valorica a pragului pot fi asociati si factorii non-genetici. In aceste conditii la membrii familiei ar trebui sa existe genotipurile: homozigoti dominanti.SML ("single major locus"). transmiterea si segregarea caracterului pot evidentia participarea unui singur cuplu alelic.Ca varianta a studiilor familiaie este intocmirea si analiza pedigree-ului. educative.Daca variatiile ar respecta modelul SML. socio-economice. Miron Baron (1990) apreciaza ca penetranta redusa explica manifestarea variabila a caracterului intre indivizi. Dintre. In analiza pedigree-ului se impune necesitatea elaborarii unor modele statistice pentru a stabili concordanta genetica in cadrul familial. modelele genetice folosite la studiul pedigree-ului mentionam: . Pentru caracterele poligenice sunt elaborate noi concepte de analiza a pedigree-ului. homozigoti recesivi si heterozigoti. Baron considera ca parametrii modelului SML sunt urmatorii: frecventa alelelor. Prin metoda MFP se obtine un prag care evidentiaza limitele de toleranta ale individului pentru fenotipul caracterului determinat poligsnic. Acest model ia in analiza doi factori de concomitenta si influenta: complexul de gene si factorii de mediu ce influenteaza caracterul exprimat fenotipic. concluzie rezultata din studiul pedigree-ului. Dar caracterele multifactoriale sunt determinate de multiple cupluri de gene nealelice. dar sumative.MFP. Pragul valoric corespunde gradului de implicare al factorilor genetici si al factorilor de mediu in edificarea caracterului poligenic. cum ar fi influentele culturale.modelul poligenic multifactorial . exprimarea fenotipica a genotipurilor mentionate. In consecinta. De exemplu. . de fenocopii sau cazuri familiaie sporadice.

contributia factorilor genetici aditionali cu varianta "G". . in populatie. normale sau patologice.Geneticienii au conceput si alte modele de analiza in transmiterea caracterelor poligenice. concept care separa influentele relative genotip-mediu. metoda studiului familial si metoda de analiza a pedigree-ului la studiul caracterelor poligenice."e". impun argumente si interpreted mai ample. .modelul analizei a doua locusuri care urmareste analiza a doua cupluri de gene nealelice care interactioneaza in grade diferite.modelul mixt al carui principiu este: "combina transmiterea unei gene din fondul poligenic si efectele mediului". . de pleiotropie etc. Ca urmare. 297 . factorii genetice sunt mai importanti.modelul poligenic prin care se apreciaza efectele sumative ale fiecarui locus genie din sistemul poligenic. Relatia pentru a exprima heritabilitatea va fi: H2 = G/ (G + B + E) Heritabilitatea este masura prin care stabilim rolul factorului genetic in definirea caracterului poligenic. cum sunt: . caractere cu manifestari fenotipice diferentiate pe perioade ontogenetice ale indivizilor. Uneori. . un caracter poligenic cu variatie continua are o distribute normala in familie. valorile scalei gaussiene fiind cuprinse intre cele doua extremitati ale scalei.contributia mediului in functie de varianta "B". pedigree-ul poate prezenta erori de interpretare cauzate de epistazia genica ."b".trasaturi multifactoriale cu variatie continua. . Caracterele multifac tori ale continue au distribute gaussiana in familie. varianta "E". pentru studiul familial si analiza pedigree-ului este necesara calcularea heritabilitatii genetice.trasaturi multifactoriale cu prag "fenotipic". Fenotipul caracterelor multifactoriale reprezinta "suma" a trei valori: .modelul SML cu mai mult de doua alele. in populatie. Caracterele multifactoriale pot fi grupate in trei clase: .contributia factorilor intamplatori din mediu. in special a datelor obtinute din studiul familial. La om. . Cu cat heritabilitatea este mai accentuata. In cazul cand se depaseste de doua ori variatia standard (x2 ±2G) normala se considera valori exceptional ce depasesc limitele de toleranta."g".modelul multifactorial cu prag Metodele prezentate. .

. .b) Studiul cuplurilor gemelare S-a facut observatia ca studiul familial si metoda pedigree-ului ofera date nerelevante asupra caracterelor poligenice. ii reprezinta studiul cuplurilor gemelare. au 50% identitate genetica. iar manifestarea caracterelor multifactoriale mult diferentiata.cuplul gemelar dizigot (DZ) rezulta din fecundarea. Astfel de studii incepute de Galton (1905) si continuate de diversj cercetatori (Larmat 1977.a.) au urmarit analiza diferentelor intre sistemul poligenic determinant al unui caracter si gradul de influenta a factorilor de mediu. cu un fenotip aproape identic. . La cuplurile gemelare MZ si DZ se poate urmari si stabili gradul de influenta a factorilor de mediu in expresivitatea caracterelor poligenice. aceeasi marked genetici. Au aceeasi zestre genetica. Lean 1992. Aceasta regula isi gaseste aplicabilitate interpretativa pentru caracterele poligenice.gemeni bivitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. a doua ovule de catre doua spermii. dar gradul de exprimare fenotipica este cu dependenta de factorii de mediu". cu formarea a doi zigoti. Cuplurile gemelare pot fi: . Jones 1993. corelat cu aportul factorilor de mediu in definirea unui caracter multifactorial.cuplul gemelar monozigot (MZ). Reinberg 1991. Metoda respecta o regula elaborata de Tourraine: "cand concordanta este regula iar discordanta exceptia. markerii genetici cu identitate de 50%. Un criteriu de analiza cu un aport substantial de stabilire a cuantumului valoric al complexului poligenic. Gemenii DZ pot fi de sexe diferite. identitatea fiind de aproape 100%.studiul aceluiasi caracter la indivizii neinruditi. Ca urmare s-au cautat alte criterii de a studia poligenia caracterelor.gemeni univitelini care se dezvolta in acelasi mediu familial. Gemenii monozigoti (MZ) au acelasi sex. Athanasiu 1995 s. rezultat dintr-un singur ovul fertilizat. Pentru a se obtine date concludente. studiul fratriei gemenilor cu aceleasj conditii de viata cu a cuplului gemelar. gemeni univitelini care prin separare se dezvolta in conditii diferite de mediu si viata socio-economica. Importanta este aplicabilitatea metodei si in studiul bolilor multifactoriale din populatiile umane. La MZ se pot consemna unele diferentieri in expresivitate (variabila) pentru caracterele cu dependenta de mediu.Rezultatele pe care Larmat (1977) le-a sintetizat sunt urmatoarele (tabel): 298 . Monod 1970. concomitenta. un studiu corect respecta urmatoarele criterii de analiza a cuplurilor gemelare: . caracterul este determinat genetic.

prezinta o diferenta semnificativa valoric.86 0.94 (in raport de autorui studiului).53 0.76 0. Burt Erlenmeyer Kimling Jarvik Schields Zozzo Gemeni MZ crescuti impreuna Gemeni >.1Z crescuti separat Gemeni DZ crescuti impreuna Fratria crescuta impreuna cu cuplurile gemelare Fratria crescuta separat de cuplurile gemelare Indivizi neinruditi dar crescuti impreuna cu fratria si cuplul gemelar 0.0. separati si dezvoltati in conditii diferite de mediu.77 0. .87 0. Diferenta coeficientului de corelare poate ajunge pana la 25%.77 0.51 0.42 0.55 0. fiind obtinute valori cuprinse intre 0.53 0.42 0.50 0. Explicatia acestei diferentieri este urmatoarea: gemenii MZ au aceeasi zestre genetica 299 . neuniform.90 0.49 0.23 Exprimarea coeficientului de corelare multifactorial a la cuplurile gemelare in raport de fratrie si indivizii neinruditi (dupaLarmat.90 .Coeficientul de corelare intre MZ.25 0. nesemnificative. 1977).6 0. in expresivitatea caracterelor poligenice sunt consecinta raspunsului diferit.Lffturi studiate Neumansi col.41 0.75 0. la aceiasi factori de mediu.94 0. Diferentele mici.92 0.Coeficientul de corelare intre gemenii univitelini crescuti in acelasi mediu familial variaza in limite statistic nesemnificative.28 0. .54 0.

unde au alte conditii de dezvoltare.multifactoriale. dar separati prin adoptie.(~ 100%). sunt cauzate de constitutia genetica diferita intre acesti gemeni.de 50%o fata de MZ. rezulta din aceste studii ca nu se absolutizeaza conceptul ereditarist constitutia genetica nu are rolul singular determinant in expresivitatea 300 . Diferenta ajunge pana la 50% la DZ fata de MZ. socioeconomice si culturale. a caracterelor multifactoriale.Valorile total diferite in expresivitatea caracterelor poligenice intre gemenii MZ si DZ. . cu influenta factorilor de mediu. Ca urmare si raspunsul DZ la aceleasi conditii de mediu va fi total diferit fata de MZ.Cat priveste coeficientul de corelare intre cuplurile gemelare si fratrie. Deci nu putem neglija influenta mediului asupra caracterelor poligenice. Aceasta corespondenta valorica in expresivitatea unui caracter in fratrie fata de DZ este datorata genotipului constitutional care prezinta acelasj raport .Analiza coeficientului de corelare intre indivizii neinruditi dar dezvoltati in acelasi mediu familial cu DZ. Ace§ti factori au efecte aditive si interferand cu constitutia genetica. expresivitatea fenotipica diferita a aceluiasi caracter evidentiaza influenta aditiva (pozitiv sau negativ) indusa de factorii de mediu asupra genotipului. uneori unii factori putand modifica gene din complexul poligenic. MZ si fratria. desi dezvoltati in acela§i mediu familial. Rezultatele obtinute la cuplurile MZ. sau diferente de expresivitate a aceluiasj caracter pe perioade ontogenetice ale individului Concluziile ce se desprind din studiul cuplurilor gemelare (MZ si DZ) si fratriile acestora sunt: caracterele poligenice . determina diferente graduale in expresivitatea fenotipica a aceluiasj caracter la indivizii conspecifici. Prin separare si dezvoltarea in conditii de mediu diferite. dar si de prezenta si influenta factorilor de mediu ce actioneaza asupra genotipului. valorile sunt apropiate cu valorile corespunzatoare gemenilor DZ. . Geamanul separat de mediul familial a reactionat diferit la noile conditii de dezvoltare. acesti factori au indus modificari asupra caracterului poligenic. cu predispozitie genetica si cu dependenta partiala de factorii de mediu vor avea expresivitatea fenotipica in raport de numarul cuplurilor de gene nealelice (dominante sau recesive) cu actiune convergenta in determinarea caracterului. camine familiale sau orfelinate. prezinta diferente ce pot ajunge pana la valori de aproape 75% fata de MZ si de 25% daca raportarile se fac la DZ si fratria cuplului gemelar DZ. dar fiind separati si dezvoltati in alte conditii geografice. care. confirma diferentele de corelare. .

exprima suma variatiei de influenta a factorilor de mediu si egalitatii genotipului intre gemenii DZ diferenta intre valorile DMZ si DDZ a indivizilor din fiecare cuplu melar exprima efectele sumative ale cuplurilor de gene nealelice fectele determinismului genetic). e confirma conceptul dualist. rezulta din valoarea raportului dintre rianta genotipului (VG) si varianta fenotipului (VF): VG/VF.4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale Pentru stabilirea efectului sumativ de influenta a factorilor de mediu . Criteriile de calcul sunt: .DMZ) / DDZ (1) Diferenta rezultata din aceasta relatie poate fi exprimata ca rianta VMZ2' prin relatia: H = (VDZ .VMZ)/ VDZ (2) 5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice Varianta genotipica. 1977 pg. Aportul constitutiei genetice a complexului poligenic in expresivitatea lotipica a caracterului poate fi apreciat in raport de aportul componentei 'ML = varianta MZ este media patratelor decalajului dintre performantele obtinute de :are individ din cuplul MZ in raport cu valoarea medie a cuplului MZ. se bazeaza pe itele obtinute din studiile cuplurilor gemelare MZ siDZ. prin efecte sumative."diferenta medie a expresivitatii caracterului stabilita la MZ )MZ) cu acelasi genotip. DZ. asigura variatii fenotipice in manifestarea aracterelor poligenice.76)." Respectand aceste criterii de calcul se •tine urmatoarea relatie a expresivitatii heritabilitatii: H = (DDZ . reprezinta variatia ambientala. componenta principala in exprimarea lotipica a caracterului poligenic. decalajul valoric mai mare intre DZ. initiat de Holzinger si izvoltat de Larmat ("Genetica inteligentei".conceptul ambientalist 5 remarca o dualitate interferentiala intre genotip si influenta mediului are. Geno tipul. 301 .aracterului poligenic nu se neaga rolul ambientului in dezvoltarea rganismului si edificarea caracterelor poligenice . Calculul heritabilitatii caracterelor poligenice.upra genotipului in expresivitatea unui caracter poligenic se foloseste letoda de calcul a heritabilitatii. raportata la fiecare membru din cuplul gemelar Z. .

varianta genotipica rezultata din recombinarile aparatului genetic. se dezvolta in conditii diferite de mediu. Ea se exprima prin relatia: VG = VA + VD + VI.poligenic. VE . Acest aport se stabileste prin mas ararea caracterului exprimat fenotipic la gemenii DZ sau MZ separati prin adoptie. astfel incat vor avea conditii de mediu diferite. Varianta (variatiile individuale). Abaterea de la valoarea medie a familiei sau a populatiei este exprimata prin varianta. Ca varianta negenetica. Varianta data de mediu este inclusa in varianta totala a caracterelor.varianta devierilor induse de mediu. Sunt cazun cand apar diferente intre variatia indusa valoric de mediu si variatia genotipica. reprezinta valoarea sumativa indusa de influenta factorilor de mediu extern asupra gradului de exprimare fenotipica a caracterului multifactorial . COVGE este varianta valorilor geno tipice (VG) si variatia valorilor fenotipice (E). EF . Cand individul se dezvolta in alte conditii de mediu sau cand la conditiile normale actioneaza un factor suplimentar capabil a influenta expresivitatea caracterului poligenic.capacitatea mai multor factori de a varia similar sau suplimentar.mediului. Varianta genotipica este suma a trei valori: valoarea ameliorarii aditive a caracterului (VA). valoarea data" de dominanta genelor (VD) si valoarea data de interactiunile intergenice (VI). prin separare. Varianta este media acestor diferente ridicata la patrat. ca efect sumativ "suplimentar" (aditional) a factorilor de mediu modificati. fata de valoarea variantei dezvoltarii normale a individului. se introduce notiunea de covarianta (COVGE). Componentii variantei sunt: VG .varianta totala a fenotipului caracterului poligenic. Varianta indusa de mediu. Aportul mediului plus componenta genetica influenteaza diferenjial valoarea si gradul expresivitatii fenotipice a caracterelor poligenice la om. Covarianta. influentand un caracter 302 . Relatia va fi: VE = VG + VE + 2COVGE Covarianta se introduce in calculul VE (variantei fenotipice) numai in conditiile carid membrii cuplului MZ. In aceste cazuri un factor din mediul extern poate amplifica sau diminua valoric manifestarea caracterului multifactorial. VF = VA + VD + VI + VE ~~ Covarianta .

stabileste tipul constitutional genetic caracteristic fiecarui vid conspecific. au stabilit functiile si vitatea semantics in definirea unor caractere exprimate fenotipic. lerimental. ultrastructura sau arhitectura tiala (cuaternara) a cromozomului celular. din genomul celulelor umane. rolul ADN-ului in transformarea virulentei la bacterii. care determine si *ura functiile de ereditate si variabilitate. din anul 1944 cand Avery si Mc Leod au demonstrat. perfectionarea metodelor au permis abordarea r studii care au revolutionat genetica: incercari de cartografiere a omului uman. principii si aplicabilitatea ingineriei genetice si clonarea omului uman. Progresele tehnice. 303 . prin structura si . norabile. in analiza genomului. INGINERIA GENETICA §1 LONAREA GENOMULUI UMAN RINCIPII Suportul molecular din genomul organismelor. a ADN-ului. Studiile ce au urniat au stabilit structura tridimensionals a moleculei ADN. Intelegerea importantei acestor studii impune prezentarea etapelor. extensiv. care.tiile sale.apitoiul VII &RTOGRAFIEREA. a inceput sa fie studiat intensiv.

in masura in care acesta formeaza. etc. compozitia sa chimica. neurologi. sau inerenti lui". „conformatie morfologica a unui individ dat. 0 stare relativ stabila deoarece depind in ultima instanta de factorii genetici. fiziologice §i psihologice. psihiatri. ulterior au fost elaborate definitii si ipoteze referitor la tipul constitutional al individului. Sunt particularitati determinate genetic. spune Pende. prin care se caracterizeaza individul. I. in lucrarea . Kretschmer redefine§te notiunea de tip constitutional considerand-o un „ansamblu al intregului organism. Kretschmer (1921). o entitate somato-psihica cu o interpretare activa si o interdependent^ constants a morfologiei. s-a ajuns la o definitie cuprinzatoare elaborate de Delaunay (1969). endocrinologi §i geneticieni.. starea sa anatomica stabila. Nascuta din neccsitatea de a explica functiile de ereditate §i variabilitate (sincronica si diacronica). se impune elaborarea unei formulari cuprinzatoare care sa exprime esenta constitutiei bio-genetice. In 1934. a evidentia progresele realizate in ingineria genetica cu implicatii in patologia umana.C. Mai tarziu. De exemplu. definea tipul constitutional in urmatorii termeni: „este ansamblul caracterelor unui individ grefate pe ereditatea sa". Pentru intelegerea corecta a conceptului „tip constitutional genetic" al individului uman. exponent al scolii constitutional italiene considera tipul constitutional ca un ansamblu de particularitati morfologice. incomplete sau eronate. Dupa o suita de formulari.. Dar in acela^i timp este sj o stare care poate deveni instabila pentru ca pot interveni factori externi organismului.1. El considera terenul sau tipul constitutional al individului uman „o stare a materiei vii care rezulta din prezenta in celula a unui mare numar de constituenti chimici. In 1922. normale sau patologice ale omului.Structura corporala si caracterul". modul de functionare a diverselor organe si felul in care el se comporta din punct de vedere psihic"..Parhon (1930) definea tipul constitutional ca o . Aceste ipoteze §i definitii au fost elaborate de psihologi. definitia contureaza clar ca trasaturile morfo-fiziologice §i comportamentele 304 . Tipul constitutional genetic Daca in conceptia filozofilor antici prin constitute se intelegea structura fizica a individului. fiziologiei §i caracterologiei". adapate la influentele modificatoare ale mediului inconjurator. Pende. pentru a valorifica efortul de cartografiere a genomului.

consemnam diversitate in exprimarea fenotipica. Caracterele morfologice exprimate fenotipic au un determinism genetic. greutatea. La organismele cu reproducere sexuata si om. Ele se realizeaza prin recombinari inter. in genomul fiecarui individ. structurala.si intracromozomale.reprezinta raportul de interdependenta stabilit intre factorii genetici si factorii externi. in meioza fiecarui genitor. Latura morfologica si componentele tipului constitutional au valoare practica si teoretica deosebita deoarece stabileste particularul si individualul fenotipului: forma corpului. Aceste posibilitati de recombinare a genomului indue marea diversitate a constelatiilor genice. care controleaza diferentierea celulara. tisulara. Consecintele acestor „dereglari" in aparatul genetic pot fi: . sunt inscrise. stabilitatea este relativa deoarece in perioada dezvoltarii embriofetale. trasaturile normale. este relativ constant pentru specie. consemnam diferentieri. Au continuitate genetica. Totusi. macro. consecinta actiunii factorilor mezologici „agresivi". prin zestrea genetica. pigmentatia. morfologica si functionala in raport cu indivizii conspecifici. Deci principiul biologic de realizare a termenul constitutional genetic isi gaseste fundamentul in ADN-ul genomic. deviante sau patologice.„instabilitatea" caracterelor ereditare. comportamentul. Se cunoaste ca ADN-ul cromozomal din nucleu. temperamentul. Sunt procese si factori ce pot duce la modificarea tipului constitutional al individului.aparitia unor dezechilibre in tiparele informational-codificate genetic. dar calitativ este particular fiecarui individ.si micromorfologice. 305 . valoric sunt amplificate. Neidentitatea fenotipica intre genitori si descendent este rezultatul diversitatii genotipurilor realizate prin recombinarea genetica a genomului in meioza genitorilor si unirea aleatorie a gametilor haploizi (ovulspermie. trasaturile de caracter. Toate trasaturile de caracter. . Desi mostenite caracterele de la ascendenti. mecanismele genetice implicate in diferentierea viitorului organism pot fi „dereglate". comportamentale au un determinism genetic mostenit de individ de la ascendenti. posibilitatile de recombinare a aparatului genetic. prezentand o constitute bio-moleculara. originala si irepetabila genetic. talia. lipsa unei totale identitati somatice. organogeneza. De aceea se considera ca fiecare individ este o fiinta unica. moleculare. cu formarea zigotului din care se dezvolta un nou organism). in forma codificata.

O etapa deosebita in studiul biologiei §i geneticii moleculare incepe in anul 1970. Ca prima etapa. experimented pe Diplococcus pneumoniae au stabilit rolul ADN-ului in ereditate. G. datorita microaparaturii §i metodelor de cercetare realizate pentru cartografierea genomului. Waxon §i Crick (laureatii premiului Nobel) au stabilit structura tridimensionala a ADN-ului. prin transformarea moleculei. ingineria genetica §i clonarea genomica.5 miliarde perechi de nucleotide. cu implicatii in practica bio-medicala si inginerie genetica.Structura ADN-ului celular). impune cunoa§terea structurii ADN-ului (vezi capitolul 2 . este anul marcat cu o descoperire de importanta bio-medicala esentiala: „ingineria genetica sau tehnologia ADN-ului recomnbinant". in schimb specificitatea structurii fiecarei molecule de ADN (in care sunt inscrise codificat informatiile genetice pentru fiecare trasatura de caracter) este explicate prin posibilitatea de ordonare aperiodica a celor patru baze azotate (A. C). Descifrarea structurii ADN-ului a fost posibila folosind metode sj tehnici moderne de studiu si cercetare. Este etapa conturarii noului compartiment de cercetare: „biologia si genetica moleculara".Daca diversitatea constelatiilor genice este consecinta recombinarilor inter. iar Chargaff complementaritatea bazelor azotate. a modificat virulenta la microorganisme. Metode de analiza a structurii ADN Principii In studiul genomului uman sunt etape care au pernis elaborarea proiectului de decodificare.si intracromozomice. cartografiere si clonare. A urmat anul 1953 cand. 2. 306 . este anul 1944 cand Avery si Mc Leod. In prezent se cunoaste ca in genomul uman se gasesc aproximativ 3. In prezent. T. cand. Aceste studii au permis descifrarea §i implicarea ADN-ului in ereditatea si variabilitatea organismelor vii.

V. nu ajuta la stabilirea structurii totale a moleculei de ADN. lumina UV in lungimea de unda de 260 nm23. Metoda se bazeaza pe urmatorul principiu: ADN-ul extras din celula si purificat. apoi se supune centrifugarii la 140. c) .) metoda absorbtiei ADN-ului in UV a fost elaborate de Casperson in 1936. bazata pe capacitatea moleculei de ADN de a cristaliza in saruri de litiu si sodiu. UV ajuta sa identificam prezenta acestor molecule in celuUL b) . analiza facandu-se pe generatii celulare in functie de atomul marcat folosit. se introduce intr-o solutie de CsCl (clorura de cesiu). Ca metoda calitativa.renaturarea prin variatii termice 23 24 " 'A = 10"'° m = 0.Ca principii. a moleculelor de ADN.Absorbtia in ultraviolete (U. metodele folosite pentru analiza structurii ADN-ului sunt urmatoarele: a) . calitativa. Principiul metodei se bazeaza pe proprietatea moleculei de ADN de a absorbi specific.81 m/'sec2 307 .1 nm (nanometri) G = acceleratia gravitationala = 9. respectiv. Pentru identificarea catenelor si. Aceasta metoda. d) .Ultracentrifugarea in gradient de densitate Metoda a fost elaborata de Meselson si Stahl in 1958 pentru a demonstra ca ADN-ul dublu catenar (respectand principiul complementaritatii bazelor azotate de cupiare a celor doua catene polinucleotidice) se replica semiconservativ. nucleotidele se vor marca cu N14 sau N15.Spectrul de difractie a razelor X Este o tehnica cristalografica. Metoda descrie structura ADN-ului pana la nivelul a 10 milionimi de milimetru.000 g24.Denaturarea . timp de 24 ore. Datele se aduna pe clisee spectrale de difractie a razelor X si analizate prin ecuatiile transformarii Fourier.

catenele raman separate. catenele nu se mai recupleaza. gratie metodei puse la punct de Cairus.Principiul metodei este urmatorul: se incalzeste ADN-ul in solutie apoasa. cu atat valoarea de asociere a catenelor complementare este mare si invers. Daca solutia este racita brusc. Cot este produsul dintre concentratia molara a ADN si timpul de reactie pentru reasociere care se exprima in secunde: Cot . intr-un timp mai indelungat. se realizeaza renaturarea moleculei.cot = valoarea de comparare a vitezei de reasociere a secventelor monocatenare de ADN.Studiul ADN-ului la microscopul electronic cu transmisie Incepand din 1960. In aceste conditii denaturarea este reversibila. catenele complementare se recupleaza.Secventele repetitive se reasociaza intr-un timp rapid. e) . Primele observatii au fost facute pe ADN-ul bacteriofagilor dupa prealabiia distrugere si eliminare a capsidei proteice. iar vascozitatea scade. Viteza de repetabilitate este determinata de complementaritatea secventelor polinucleotidice: secvente complementar repetabile sau secvente nerepetabile. Denaturarea se considera ireversibila. Parametrii care asigura gradul si viteza de renaturare a ADN-ului denaturat sunt: concentratia initiala (Co) si timpul (t) de refacere a moleculei ADN. In aceste conditii termice cele doua catene complementare ale moleculei se separa prin ruperea puntilor de hidrogen. 308 . Denaturarea moleculei de ADN se face timp de 10 minute la temperatura de 100° C in solutie apoasa. Prin denaturare creste absorbtia in UV a bazelor azotate libere. in timp ce secventele nerepetitive reasociaza lent. Metoda se foloseste in hibridarile moleculare ADN-ADN sau ADN-ARN. se examineaza molecula de ADN prin vizualizare la microscopul electronic. Cand solutia se raceste lent. In raport cu valoarea Cot rezultatul si interpretarea sunt urmatoarele: cu cat valoarea Cot este mai mica.

Dupa separare se identified pozitia. locusul si analiza unei gene din cromozomul genomic. pot fi folosite in mecanismele de *inerie genetica. lensiunea si componenta nucleotidica a genei folosindu-se sonde 309 . . in terapia bolilor pe fond genetic (determinate de gene itante). in modificarea virulentei bacteriilor. . Respectand principiul cronogenetic si onobiologic. efectele deviante a unei gene mutante asupra nului. daca este un produs mutagen „de vo" (neomutatie). activitatea lor. identificam prezenta genelor in genom.usul exact al genei pe cromozom. Hibridizarea ADN-ului genomic Una din metodele recomandate pentru complexul de activitati si :ntificare a genelor este hibridizarea ADN-ului din genomul celular. momentul inceperii stoparii activitatii lor. Cartografierea enomului uman Identificarea.. clarifica mecanismele translatiei infonnatiei genetice. Prin metoda hibridizarii moleculei de ADN evidentiem daca gena utanta este mostenita de la ascendenti. prin identificarea si structura genei. in industria de medicamente 1. sunt metode care. Pentru aceasta analiza se folosesc sondele genetice care recunosc lele normale sau anormale. cu respectarea complementaritatii ileotidelor din structura genei investigate si nucleotidele ordonate in ida genetica. sau prin identificarea diversilor markeri genetici. :scifreaza reglarea genetica a sintezei de proteine. Studiul genelor din genomul celular da posibilitatea de a urmari pe ape ontogenetice. Principiul metodei este urmatorul: separam termic catenele nplementare din molecula ADN. dau posibiliatea de a elucida comportamentul si amplificarea unei gene : poate fi clonata. De asemenea. Metode de analiza a genelor. sau identificam formarea unei clone celulare capabila initieze un proces genetic tumorigen etc.

. complementar.... prin folosirea sondelor genetice.......monocatenare de ADN...... secvente cu o dimensiune pana m 20 Kb............ .. respectiv cu o gena. A AG C C G T A AC A. prin fragmentare.eliberarea ADN-ului extras (fragmentare) cu ajutorul unei enzime de restrictie corespunzatoare..... IIII III III III III IIIIII III II Sonda.Blot.... AAGCCGTAACTA. Este metoda de transfer Southern ......... este realizata daca: ADN-ul separat termic monocatenar are structura omoloaga cu sonda folosita.Blot Principiul metodei: se foloseste o sonda specifica..... Conform principiului complementaritatii.. Conform principiului complementaritatii bazelor..... refacand structura bicatenara a ADN..... hibridizarea.. La nivelul siturilor de restrictie se pot obtine. 310 . |<------------------------------>| daca sonda artificial sintetizata si marcata cu 32p are componenta §i ordonarea in nucleotide de tipul: ....... celule amnidice... Se folosesc diverse metode de hibridizare moleculara. marcata cu 32p. etc.... astfel: ADN. De exemplu: sa presupunem secventa polinucleotidica pe monocatena ADN: ........ vilozitati coriale. care au structura cunoscuta....... Deci.. sonda se va cupla pe secventa monocatenei din ADN genomic.... Etapele metodei Southern .......Blot sunt urmatoarele: . -denaturarea fragmentelor de restrictie pentru separarea monocatenelor..extragenea ADN-ului genomic din limfocite....... a) Metoda Southern .. fibroblasti..A T T T C G G C ATTGATTGG. se va cupla cu o secventa omoloaga din genomul celular.. separata termic.. Sondele sunt marcate cu izotopi radioactivi.. care....ATT TC G G C A T T G A T T G G ....... sonda (sau sondele) se va / se vor cupla complementar pe secventa monocatenara „omoloaga" a ADN-ului analizat.. care a fost separata sub actiunea enzimelor de restrictie..... sau sonde fluorescente...

Metoda Northern . . in stabilirea tipului netic si incompatibilitafile genetice intre indivizi. Pentru identificarea si pozitia genei folosesc sonde marcate cu substante fluorescente (FISH).. unde vor fi imobilizate. Avantajul metodei Southern . stabilim tipul de gena.identificarea unei gene normale in genomul celular. Metoda FISH sau hibridizarea in situ a ADN Analiza se face direct pe genomul celular.complexul format . sau cu izotopi tioactivi de tipul 32p. . ARNm va complementariza cu o sonda mocatenara de ADN marcat cu ~ p (ADNc denaturat). In medicina legala. Cuplarea respecta principiul complementaritatii bazelor azotate.evidentierea complexului hibrid dublu catenar cu ajutorul unui mnal care este un indicativ pentru identificarea dimensiunii si pozitiei igmentului hibridizat. 311 .molecula hibrida dublucatenara din fragmentul DN monocatenar restrictionat si sonda complementary se supun spalarii. . Este o metoda cu aplicabilitate in consultul si sfatul genetic familial. Metoda permite identificarea si localizarea genei pe cromozom. . jasemenea ajuta sa stabilim care dintre genitorii unui copil are in genomul Dpriu gena mutanta transmisa descendentului.se hibridizeaza fragmentul monocatenar cu sonda preparata ntetic.Blot Principiu: se foloseste molecula de ARNm extras din celula >anismului investigat. pentru ibilirea tipului constitutional al individului analizat. si diagnosticul prenatal. daca este heterozigot ntru o gena mutanta. prin icrodelatii sau prin insertii genice. sau prin ipilarizare. cand cromozomii se sesc in prometafaza ciclului mitatic. care la randul sau complementariza cu oligonucleotidele ADN-ului antisens. . Metoda permite identificarea organismului. in antropologie.Blot este urmatorul: . sau ntificarea microdeletiilor. criminalistica.trecerea fragmentelor monocatenare pe geluri de agaroza.prepararea sondelor si marcarea lor radioactiva.identificarea genelor cu mutatii punctiforme din genom.

Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic Inca din 1909 atenfia geneticienilor s-a concentrat asupra identificarii si localizarii genelor in genomul organismelor.consultul genetic. precum si filiatia genetica. . .identificam numarul secventelor repetate in genom. Pe parcursul cercetarilor efectuate s-au folosit si se folosesc variate metode pentru localizarea genelor pe cromozomi. pentru cartografierea genomica.stabilirea si cunoasterea tipului constitutional genetic al fiecarui individ din familie sau populatie. in practica grefelor si transplantelor.2.identificarea ADN-ului viral. . . celulari sau tisulari. Cu ajutorul lor putem obtine urmatoarele date cu valoare interpretativa: . . sfatul genetic si aprecierea riscului de transmitere si aparitia unor boli pe fond genetic. 312 . la stabilirea compatibilitatii sau incompatibilitatii genetice. . .diagnosticul bolilor genetice.stabilim gradul de rudenie intre indivizi. deoarece permite: . ca principiu genetic.permite identificarea markerilor genetici specifici. asupra cartografierii genomului uman. .analiza incarcaturii genetice a populatiei prin imigrarea indivizilor si asimilarea unor gene ce le erau particulare in genafondul populatiei autohtone. 3. Cartografierea genomului uman este de importanta deosebita. evidentierea secventelor specifice de ADN si ARN din celule si tesuturi.ajuta. numarul de copii polinucleotidice.stabilirea diagnosticului genetic prenatal si postnatal pentru bolile pe fond genetic.Metodele de hibridizare a ADN-ului genomic au importanta si aplicabilitate in biologie si medicina. identitatea genetica a indivizilor conspecifici.

confirmand ca genele cu locusuri pe un cromozom nu sunt izolate. Este „linkage-ul genie". organism in ansamblu. de organ. la diversitatea si multitudinea trasaturilor fenotipice de nivel molecular. incepe de la cuplul parental (P) care sunt dublu homozigoti si anume. care ocupa locusuri proprii. In mod natural haplotipul genelor inlantuite se transmite grupat. se considera ca fiecare cromozom are in componenta sa un numar foarte mare de gene. un genitor dublu homozigot dominant Rh+ Df+/Rh+ Df+. Ca exemple de haplotipuri genomice mentionam: sistemul HLA pe bratul scurt al cromozomului 6. tisular. s.3.Df-. 313 . setul de gene din fiecare cromozom se repartizeaza in gametii haploizi impreuna cu cromozomul „gazda".si intercromozomica in timpul diviziunii reductionale . a numarului perechilor de nucleotide din genom.2. Analiza si interpretarea de transmitere si segregare a caracterelor determinate de genele din haplotip.1. a) Linkage-ul genie Daca raportam numarul cromozomilor din genomul celulei umane.a.meioza. 71). se desprinde urmatoarea observatie si concluzie: numarul genelor codante din structura ADN-ului cromozomial este considerabil de mare. Genele care se gasesc inlantuite si ocupa un segment cromatidic din cromozom formeaza un haplotip. al doilea dublu homozigot recesiv Rh.Df-/Rh. Datorita raportului valoric stabilit intre numarul genelor si numarul cromozomilor din genom. Cartografierea genetica Metodele clasice de a realiza cartografierea genelor sunt legate de analiza linkage-ul genetic si recombinarea intra. si dimensiunea unei gene informational activa. Morgan este primul cercetator care a demonstrat linkage-ul genelor. Ele se gasesc intanite si se transmit grupate. Cum in meioza. nu sunt independente. celular. sistemul Rh si Duffy pe bratul lung al cromozomului 1. Pentru evidentierea si valoarea genetica vom analiza sistemele genetice eritrocitare Rh si Duffy (a se vedea sistemele genetice) (fig.

.Fl Rh+y \7 Rh+ Dff OO Dfr F2 Homozigo t dominant . 314 ._.DfB...____________„' 25% Rh. 25% Heterozigoti 50% 75%Rh+Df+ Homozigot recesiv 25% V. «. 71 Linkageul genie intre genele pentru Rh si Duffy pe bratul q al cromozomului 1.aport de segregare 3:1 Fig. _ .___*M_ _.

Df-/ Rh. vor poseda urmatoarele genotipuri si fenotipuri exprimate: 25% dublu homozigoti dominanti (Rh+ Df+/Rh+ Df+). Deci in F2 este un raport de segregare 3:1 care aminteste de raportul de segregare monofactonal (monohibridare).este functional numai in cuplu alelic homozigot.Df.Df-) si 25% dublu homozigoti recesivi (Rh. In cazul cand descebndentii heterozigoti Rh+ Df+/Rh. sau c d e recesive. 315 . C D E dominante.. Prin fecundatia celor doua tipri de gameti vor rezulta descendenti. Dar in modelul prezentat sunt doua caractere distincte. Daca raportam valorile ce se pot obtine. iar celalalt genitor. probalistic. care. stabilim raportul de segregare fenotipica de 3:1. 100% vor fi heterozigoti Rh+ Df+/Rh.(vezi figura). Acest raport probalistic este determinat de gena dominanta care este functional codanta atat in cuplu homozigot cat si in starea heterozigota.Df-. fenotipul posibil exprimat va fi de 75% Rh+ Df+ si 25% Rh. Cum raportul de segregare va fi de 3:1. genetic. inseamna ca respectivele gene Rh+) prezentate de o suita de trei gene. care.Df-). iar Rh. vor rezulta descendenti.Df-. homozigot recesiv. dar caracterul de Rh+ este dat de gena dominanta D) si gena Df (dominanta Df+ sau recesiva Df-) se confirma ca respectivele gene au locusuri pe acolo si cromozom (cromozom 1) sunt linkate si se transmit grupat. Prin fecundarea acestor gameti „puri" din punct de vedere genie. va elabora numai gameti Rh-Df.Rh+ miRhDf- Legenda: y if Q • Modul de transmitere si regregarea genetica cu exprimarea fenotipica a celor doua caractere diferite confirma linkage-ul genie §i anume: Cuplul parental elaboreaza gameti haploizi care: la genitorul dublu homozigot dominant.Df. fiecare va elabora doua tipuri de gameti ce se vor diferentia prin cromozomul care contine Rh+ Df+ si Rh. iar fenotipic toti vor fi Rh+ Df+ (caractere codioficate de gene dominante). fiecare garnet va contine numai cromozom cu Rh+ Df+.Df-.se vor cupola pentru reproducere. 50%o dublu heterozigoti (Rh+ Df+/Rh.

crossing-over-ul este schimbul reciproc de segmente cromatidice intre cromozomii omologi in timpul meiozei. 1 Kb = 1000 perechi de nucleotide). Frecventa de producere a crossing-over-ului este raportul dintre descendentii recombinati si numarul total de descendenti.Metoda sondelor si a amprentelor genetice Pentru identificarea genotipului si cartografierea cromozomi lor. Se apreciaza ca frecventa de realizare a crossing-over-ului este direct proportionala a distantei locusului unei gene in raport cu centromerul cromozomului. ca „accidente" genetice.Analiza crossing-over-ului Observatiile facute pana in prezent plecand de la observatiile clasice. au fost denumite „crossing-over". O sonda ADN sau ARN trebuie sa contina o secventa de eel putin 20 nucleotide. au evidentiat ca disjunctia independents a caracterelor nu este intotdeauna conforms cu legile mendeliene de segregare. Sondele directe au omologie cu gena din ADN-ul genomului celular supus studiului. dupa Morgan. la a aprecia distanta intre gene. recunoasterea fiind bazata pe hibridizarea moleculara. Crossing-over-ul s-a demonstrat a fi un mecanism de recombinare intre cromozomii omologi (intracromozomica) si care modifica valoric raportul probalistic de segregare fenotipica a caracterelor mendeliene. Unitatea de masura a crossing-over-ului este centrimorfanul (1 cM = 1000 kb. diagnostic si explorarea produselor genice se folosesc sondele si amprentele genetice. s-ar produce intr-un numar mic de celule genetice in timpul profazei primare a primei diviziuni meiotice reductionale. Frecventa de recombinare serveste drept criteriu. Aceste abated. Crossing-over-ul. Se folosesc frecvent urmatoarele sonde directe: 316 . c) . Primele observatii apartin lui Morgan care a observat la Drosophila melanogaster necorcondanta intre genotipul genitorilor si fenotipul descendentilor. permite sa stabilim harta cromozomica pentru identificarea genelor cu locusuri pe cupluri de cromozomi omnologi. Ca definitie.b) . Sondele pot fi directe sau indirecte. in sensul abaterii de la raportul de segregare mendeliana. Sonda are rolul de a recunoaste gena pentru care este complementary. cu locusuri pe acelasi cromozom. Gena „sonda" are rolul de a recunoaste markerul genetic de interes.

Sonde de ADN genomic.denaturarea prin hibridizare in prezenta unei sonde monocatenare marcata cu izotopi radioactivi. obtinute cu ARN-polimeraza. Ambele tipuri de gene sunt incluse intr-un vector recombinant.necesita un timp foarte lung de executie si foarte complicata ca manevre de lucru (in special capilarizarea secventelor denaturate).denaturarea secventelor polinucleotidice ale ADN-ului „in situ". Sunt fragmente de ADN din ADN-ul genomului celular. . . a si b): .. Sondele indirecte. Sondele indirecte evidentiaza RFLP-ul (polimorfismul lungimii fragmentului de restrictie) considerat marker genetic. Pentru siguranta si explorare corecta se pot folosi mai multe tipuri de enzime de restrictie pentru a stabili daca modiflcarea identificata de o anume enzima de restrictie este sau nu rezultatul unei mutatii punctiforme prin care s-ar putea creea un situs suplimentar. Metoda sondelor ajuta sa identificam deletiile complete homozigote. Deasemenea putem identifica deletiile partiale greu identificabile.identiflcarea duplexuri lor formate prin complementaritate intre sondele marcate si secvente din ADN.ribosondele. .trecerea secventelor denaturate prin capilarizare pe un suport solid (filtru de nitroglicerina sau nylon). sunt secvente de ARN monocatenar. . punctul 3. Aceste sonde pot identifica secventa exonica sau intronul din structura genei studiate. Sunt secvente scurte de nucleotide de ADN monocatenar. metoda Southern. Inconvenientele metodei sunt: . . Sondele indirecte nu vor contine secvente dispersate de ADN inalt repetitiv. .fragmentarea ADN-ului genomic prin electroforeza in gel de agaroza. Este metoda care permite vizualizarea unei secvente unice.ADNc . dar pot contine unele secvente ce corespund ADN-ului moderat repetitiv. Etapele de lucru ale metodei Southern sunt urmatoarele (vezi capitolul VII. sau copii de ADNc sintetizate de ARNm. frecvent.sunt sondele obtinute prin clonare. Ele sunt folosite pentru explorarea unei gene necunoscuta sau care nu este inca clonata. .metoda nu poate fi automatizata. sau hemizigote daca semnalul radioactiv lipseste. -oligosondele de sinteza. Pentru analiza ADN-ului genomic se foloseste. 317 .1.

se considers ca doua gene alelomorfe. consecinta a deletiilor cromatidice) apar modificari corespunzatoare in cantitatea de proteina specific sintetizata sau in activitatea enzimelor. in anomaliile cromozomiale de structura (trizomiile partiale realizate prin translocatii cromatidice. cercetarile lui Lederberg si Tatum (1946). Daca incercarile de cartografiere genica a cromozomi lor prin analiza linkge-ului genie si crossing-over-ul erau un . Lederberg (1952). Harris si Watkins (1965). cercetarile lui Sinet. a enzimelor.joc de estetica stiintifica". ca distribute.ca genele controleaza metabolismele prin codificarea determinata in sinteza proteinelor. Junien (1978) au semnalat ca in trizomie activitatea unei enzime va fi de 150%.c) .a. Aceste efecte sunt explicate prin existenta unui supradosaj genie in genom. iar in monozomie se va reduce la 50%. Cavalli-Sforza (1950).Dozajul genie la subiectii cu aberatii cromozomiale Metodele „morganiene". sunt metode limitate. 318 . El elaboreaza ipoteza „efectului cantitativ" al genelor in genomul organismului. Weiss si Green (1967). La om. produsul proteic celular. Bethare. cantitativ. Migeori (1968) s. primele incercari apartin lui Barski si col. (1960). . confirmand ipoteza. Ca o imbunatatire a modalitatilor de cartografiere genica a fost ipoteza lansata de Harris (1965). respectiv analiza linkageului genie si crossing-over intracromozomal. si urmarite. care se bazeaza pe observarea simultana a diverselor caractere. In functie la care pereche de cromozomi s-a produs respectiva mutatie se poate stabili locusul respectivelor gene. de mica importanta pentru perioada 1911. in cazul trizomiilor complete sau partiale sau sub dozaj genie in cazul monozomiilor complete sau partiale. De exemplu.ca fiecare alela structural^ codifica. Dar s-a constatat ca in anomaliile cromozomiale de numar (trizomii sau monozomii). produsul cantitativ al enzimei. apoi au urmat cercetarile lui Eplirussi si Weiss (1965). folosind procesul de conjugare bacteriana au cartografiat genomul procariotului Escherichia coli. Ipoteza Harris raspunde la doua concepte: . in succesiunea generatiilor intrafamiliale sau in populatie. Conform ipotezei lui Harris. ulterior s-au intensificat cercetarile pentru realizarea cartografierii genomului la organismele vii. care codifica aceasi enzima (proteina) asigura o activitate de 100%. in conditiile fiziologice. De exemplu. Hayes (1953) s. verificand ipoteza lui Harris.a. sau monozomiile parti ale.

In aceeasi pcrioada s-a realizat „construirea" de cromozomi bacterieni artificiali (Bacterian artificial chromosome .existenta sistemelor poligenice cu activitate convergenta pentru acelasi caracter (caracterele poligenice). . . secventele polinucleotidice din ADN-ul genomului uman. .un ciclu reproductiv tardiv si limitat (la distanta de aproximativ 20 ani intre generatii). . tehnica de secventiere automata. Davis.Cartografierea genomului uman. a metodelor de finete care ar fi permis patrunderea in infracosmosul structural si functional al genomului uman. „Proiectul Genomului Uman" a avut finalitate in 1999.complexitatea aparatului genetic.uneori. a intampinat dificultati legate de: .Bac). Hartile fizice au permis izolarea genelor bazata numai pe pozitia acestora pe cromozom. exprimat prin numarul foarte mare de gene. a caror gene au locusuri pe cromozomi neomologi.99%. a fagului H si a virususlui SV40 intre anii 1977-1982. a fost cartografierea genomului uman prin folosirea amprentelor electrofonetice de fragmente de restrictie a ADN-ului. pentru timpul respectiv. care au asigurat dezvoltarea unui sistem de clonare prin insertia in genom a fragmentelor de 319 .secventierea genomului virusului Q174. cu o acuratete de 99. care au demonstrat fezabilitatea idei asamblarii fragmentelor cu secventa mica in genomuri complexe si complete. . Botstein si R.programele de cercetare care au dezvoltat hartile fizice a clonelor inserate cu informatia genetica specifics genoamelor la Saccharamyces cerevisiae. Elaborarea „Proiectului Genomului Uman" a fost posibila datorita urmatoarelor cercetari „cheie" anticipate si anume: . Secvente fara Gap-uri informationale. .numar relativ mare de cromozomi omologi (la om 23 perechi). . cand s-au descifrat cu succes.dezvoltarea noilor tehnici performante si metoda de secventiere a fragmentelor de ADN complementar (ADNc).lipsa tehnologiei performante. lansata ca metoda de studiu. Ideea. au permis folosirea ESTs („Expressed sequenci taglin"). cum este „random shatgun sequencing". incertitudinea filiatiei genetice „legale". La Inceputul anului 1980 a fost lansata ideea „Proiectul Genomului Uman" de catre D. .obstacolul etic de a nu se experimenta la om „in vivo". cu lungimi polimorfice.

Cand sondele sunt lungi.amplificarea secventierii unui segment cuprins intre doua amorse. in majoritate. 320 . ca tip variabil in genom. In consecinta. care prezentau mai multa stabilitate decar cele inserate in cosmide. sunt neutre. Explorarea polimorfismului secvential a situsurilor de restrictie se realizeaza in urmatoarele etape: . enzimele de restrictie le fragmenteaza. consemnat in cartografierea cromozomului si analiza tipului constitutional genetic la om. dar care. Ribosonda este asociata.hibridarea cu o sonda ADN urmata de detectarea „mis-watch-en" prin denaturarea in gel. se transmite mendelian.hibridarea prin ribosonda care corespunde unei gene sau fragment din gena si care corespunde si evidentiaza RFLP exonic sau intronic. Aceasta diferenta punctiforma determina o paleta foarte mare de locusuri polimorfe. ceea ce amplified numarul locusurilor explorate de sonde. RFLP sunt variatii individuale ale secventelor de ADN ce pot fi identificate prin modificarea hartii de restrictie. Pentru organismele cu reproducere sexuata. Genomul uman prezinia o paleta larga de variatii dimensionale individuale a situsurilor de restrictie. Polimorfismul de restrictie Polimorfisml de restrictie (RPLP = polimorfismul lungimii fragmentelor de restrictie). Fiecare fragment de restrictie. la individul heterozigot raportul cuplului alelic de restrictie este codominant. RFLP-urile pot fi intragenice sau extragenice. Variabilitatea RFLP-urilor este determinate de diferenta de 1 la 200 nucleotide (1/200). reprezentand (ca valoare genetica) un marker genetic. folosindu-se metoda Southern. fiecare tip de fragment de restrictie se prezinta in cuplu alelic pe cromozomii omologi. cu o enzima de restrictie. RFLP este determinat de cuplul sonda-enzima de restrictie ce corespunde unui locus din ADN-ul cromozomial. . Daca este homozigot.ADN de lungime mare. cuplul alelic de restrictie prezinta identitate dominanta.2. fiecare sistem alelic de restrictie este particular „specific" unui locus polimorf. 3.2. . pentru detectare. reprezinta marked genotipici codominanti.

(p2 + 2 p2 q2 + q2) respectiv PIC = 1 . complexul genelor ce formeaza operonul 321 .(p2 + q2).RFLP-urile bialelice corespund polimorfismului prin mutatii punctiforme dand un singur situs de restrictie. examinare.ce poate fi analizat pe autoradiograma prin metoda Southern. Ca istoric. RFLP-urile bialelice pot fi exprimate valoric prin legea Hardy-Weinberg. iar valorile obtinute pot fi comparate cu valorile determinarilor practice a RFLP-urilor. ingineria genetica incepe inca din 1969 cand Beckwith si col. RFLP-urile multialelice reprezinta un polimorfism de repetitie sau de rearanjare liniara a genelor componente ale unui cuplu de cromozomi omologi. Conform legii HardyWeinberg. putem calcula PIC-ul (polymorphism information content) al unui RFLP autozomal. pentru prima data. conform relatiei: PIC = 1 . Clonarea si ingineria genetica insumeaza procedee efectuate „in vitro". polimorfismul frecventei alelice in populatie. Acest aspect confirma ca un cuplu sonda-enzima defmeste un sistem alelic diferit. cu gene. omoloaga cu q. de sinteza. Cu ajutorul relatiei PIC se poate aprecia polimorfismul de restrictie la nivelul unei populatii. care poate fi homozigot sau heterozigot. In acest mod se stabileste daca genotipurile din genofondul unei populatii se gasesc in echilibru sau nu. sau organisme nou reprogramate genetic. aceeasi sonda poate identifica mai multe RFLp-uri diferite. cand o alela este notata cu p. Cand pe acelasi cromozom se asociaza doua sau mai multe variante non-alelice avem un haplotip. in scopul obtinerii de noi structuri genetice. sau celule. Genetica moleculara a revolutionat medicina moleculara prin folosirea unor metode de diagnostic. Prin relatia PIC putem calcula frecventa teoretica a unui cuplu alelic. In cazul cand se folosesc variate tipuri de enzime de restrictie. Notiuni de inginerie genetica §i clonare Incepand cu anul 1944 s-a conturat un nou departament de cercetari genetice: genetica moleculara (Avery). analiza si manipularea materialului genetic. In aceste cazuri cuplul sonda/enzima induce doua variante ca alternative: Este sistemul +/. cromozomi. au izolat. 4.

Urmarea lizei.inginerie genetica celulara. sau viitoarea gazda. bacteriofagul care se multiplied in bacterie ca celula gazda. mentionam: . produce liza genomului bacterian.„lac" la Escherichia coli. dupa prealabila digestie enzimatica cu endonucleaza de restrictie. Tehnicile pot fi: . gene denumite initial. exonucleaze. . . microinjectia cu ADN. Prezenta promotorului in genomul vectorului permit clonare si analiza exprimarii fragmentului de ADN pasager clonat. cand sunt fuzionati protoplastii celulei.vectori de clonare. . Au in structura lor secvente de tip promotor.Tehnica ADN . fosfotaze alcaline. §. etc. Ca metode non-virale. electroporatia.socul electric. bombardarea cu particule ADN. Tehnologiile de inginerie genetica se bazeaza pe „constuctia" de vectori de clonare. ca donatori spre genomul primitor sau viitoarea gazda. Metodele ingineriei genetice elaborate se bazeaza pe molecula „ADN vector" sau „caraus". transfexie cu laser.ADN-ul clonat inlocuieste (substituie) un fragment din molecula ADN-ului vectorial. care nu contin secvente de tip promotor. ADN pasager sau ADN heterolog.a. 2001): . Sunt vectorii care insertioneaza un singur ADN-pasager la un situs unic de restrictie al vectorului ( nu ofera posibilitatea de a se analiza exprimarea mesajului genetic in genomul primitor pe care il aduce ADN-ul pasager). lipozomii. iar acesta folosind alta bacterie ca gazda. bazata pe tehnologiile ADN-ului recombinat.. Gena „lac" acrosandu-se de molecula ADN a bacteriofagului. In raport cu posibilitatilor de studiu a exprimarii fragmentelor de ADN-pasager insertionate. -inginerie genetica moleculara. cu rol de vector se folose§te genomul viral. polimeraze. ADN-ul genomic se fragmenteaza. Frecvent. pe izolarea genelor folosire in clonare. insertioneaza gena in noul genom inducand un nou caracter (sinteza lactozei). Sunt insa si metode non-virale pentru transferul genelor din genomul celular sau al individului. care transports si introduce gena sau cromozomul dorit. Folosind mecanismul transductiei bacteriene. ADN-ligozele. folosite pentru insertionarea directa a genei in genomul celulelor tinta.vectori de clonare prin inlocuire . reverstranscriptaze. Prin tehnologia ADN-ului recombinat „in vitro" se obtin molecule de ADN recombinate care pot fi folosite in clonarea genelor. vectorii se clasifica in (Covic si col. in genomul primitor. 322 .vectori de clonare si exprimare.recombinant foloseste un complex de enzime cum sunt: endonucleazele de restrictie.

323 .prezenti in citoplasma bacteriilor. are la baza tehnici ale ADN recombinant. Nu actioneaza divergent. Sunt alcatuiti dintr-o molecula mica de ADN. . Sunt vectorii care au replicare stabila. Sunt unitaxonomici. Sunt bacteriofagi mici a caror structura hibrida este compusa din genomul filamentos de bacteriofag si de plasmid.au originea si structura de genom viral. cand se pot realiza amplicari selective a unei gene sau detectia specifica a unei gene.vectori naveta (shuffle).vectori cosmide cu structura hibrida: bacteriofag si plasmid. . Ei sunt: .vectori hibrizi.vectori plasmidiali . . Ingineria genetica cu implicatii in clonarea genomurilor heterogene.In raport de structura si mod de actiune. n-au actiune distributive. Au actiune de vectori numai la tulpinile din acelasi gen taxonomic. .vectori virali . cu replicare independents fata de cromozomul bacteriei. Sunt folosifi ca vectori de fragmente ADN-pasager pentru tulpini bacteriene de genuri (taxonomii) diferite. vectorii pot fi: . Vectorii pot fi clasificati si dupa modul de actiune asupra gazdei.vectori cronogenici.

.Integrare semialeatorie.Imunogenitate semnificativa . .Obtinerea este dificila.Toate genele virale pot fi inlaturate. .Traductia eficienta in celulele in repaus „in vitro" si „in vivo" Virusuri adenoasociate (AAV) . Permit insertia.Expresia este stabiia .Numai pentru fragmente mici de ADN.Frecvente preexpuneri.Lipsa specificitatii de tesut Dezavantaje .Transductia la nivelul celulei in repaus Lipozomi .Tabel X Vectori folositi pentru ADN-ul recombinant Tipul de vector Retrovirusuri Avantaje .Inofensivi.Toxicitate . .Recombinant relativ singur.Toate genele virale pot fi inlaturate. .Recombinant singur.Titru important. .Integrarea in genomul celulei gazda. . . .Folosesc bacteria drept gazda. .Integrarea nepersistenta in nucleu .Titru relativ scazut. nu formeaza agenti infectiosi. . . .Fragmentele ADN pot avea dimensiuni mari Cosmide . Adenovirusuri .Transfer genie nuclear ineficient .Genom incomplet elucidat. .Necesita diviziuni celulare pentru amplificarea ADNrecombinant.Imunogenitate neglkijabila .

Cromozomi artificiali BACs §i YACs Incorporeaza fragmente foarte lungi de ADN sunt plasmide cu centromere si talomere impale . . in diversificarea genotipurilor intre indivizii conspecifici. 325 . vegetal. . antropologie. Este recombinarea (naturala) care asigura incadrarea indivizilor conspecifici in limitele normale de toleranta ale speciei. este recombinarea artificiala sau tehnologia ADN-ului recombinant realizata in vitro (in conditii de laborator). cand se foloseste o tehnologie complexa. Acest mod de recombinare are un rol important in evolutia speciilor. cunoscuta sub denumirea de inginerie genetica. animal). daca se foloseste ADN-ul ca matrita.este tehnica amplificarii genelor „in vitro" (PCR)..Cupleaza fragmente de ADN genomic. ADN-ul recombinant Principiu Recombinarea naturala a ADN-ului genomic are loc in meioza (elaborarea gametilor) si fecundatie.1. . . prin procedeul de inductie sau represia operonului. se bazeaza pe introducerea unei cantitati de informatie genetica suplimentara in genomul unui organism (bacterie.. Recombinarea artificiala a ADN-ului (Genetic Enginering). criminalistica. progres al biotehnologiei moderne. . Opus recombinarii naturale. 4.sa identificam mutatiile punctiforme.serveste la identificarea markerilor genetici cu aplicabilitate in medicina legala.putem cunoaste si elucida mecanismele de reglare in expresivitatea genei.ajuta la cartografierea cromozomilor si elaborarea hartii genetice la om. etc. cu expresivitati fenotipice variabile.ajuta la identificarea si izolarea unei clone genetice..

cuplarea fragmentului specific cu un fragment ADN al vectorului la nivelul capetelor adezive.dupa cuplarea celor doua fragmente. Prin cuplarea fragmentelor ADN. vor incepe procesele de transcriere si translate a mesajului inscris in segmentul specific provenit de la donator. iar mecanismele sunt denumite „clonarea ADN". se obtine un ADN heterogen ca origine informationala. Este molecula de ADN recombinant. . iar celulele rezultate din diviziunile realizate.Ca tehnologie. dupa prealabila replicare a ADN-ului genomic. . Cuplarea este catalizata de enzime ADN-ligaze. finalizand sinteze proteice cu structura si functii specifice asa cum se prezentau in celula donator. prin cuplarea a doua fragmente ADN. obtinuta artificial sau izolata din genomul altei celule normale. recombinarea ADN-ului „in vitro" se realizeaza in urmatoarele etape: . Deci. Dupa insertionarea fragmentului ADN donor. In replicarea genomului celulei primitor este implicat §i segmentul specific de ADN provenit de la celula donator. care va fi introdusa in celula primitor.daca fragmentul de ADN recombinant este acceptat de celula gazda (primitor). prin intermediul ligazelor.sectionarea ADN-ului din genomul vectorului. sau ADN-ul hibrid. Fragmentele obtinute sub actiunea enzimelor de restrictie prezinta capete adezive. celulele primitor incep a se multiplica. se obtine ADN-ul recombinant. se urmareste in dinamica. vor confine si segmentul de ADN recombinant.sectionarea ADN-ului in fragmente specifice. Cuplarea fragmentelor de ADNc heterogenetic se realizeaza prin intermediul capetelor complementare coezive. Fiecare fragment din ADN-ul vectorului prezinta capete adezive. . care va cupla vectorul specific de la „donator". . comportarea fiecarui segment: segmentul specific provenit de la donator si segmentul ADN al vectorului. . Aceste procese sunt rezultatul ingineriei genetice. In ingineria genetica sunt doi factori genetici esentiali: genomul primitorului (este eel care accepta insertionarea genei vehiculate de vector spre celula tinta (viitoarea gazda) si gena de interes. ce provin de la specii sau organisme diferite.odata introdus fragmentul in celula gazda. segmentul rezultat (ADN vector + ADN fragment specific) se introduce in celula gazda (primitor). Ca celule tinta (primitor) folosite in ingineria genetica sau clonare pot fi: 326 .

Analiza genotipului.2. Este procesul de analiza directa a unui ADNexogen in culturile celulare la eucariote. a) Cotransformarea..celulele somatice in scopul cercetarii limitate a unor disfunctii genetice ale individului. inginerie genetica si clonare. . sunt folosite diverse sisteme de analiza. direct analizat. 4. .permit o analiza a influentelor etapizate ontogenetic. . . metodele folosite in cartografiere. servesc explorarilor genice cu valoare diagnostic^.permit sa determinam daca un sindrom pe fond genetic este cauzat de insertionarea in genomul uman al unui genom strain (de exemplu retrovirusii. si sa devina stabila si functionala. 327 .ajuta sa. . .serveste la identificarea cromozomului sexual X lyonizat interfazic la nivelul celulelor unui tesut sau organ. deoarece s-a observat ca intr-o populatie celulara in cultura de 103-106 celule. Este o analiza cronobiologica a interferentelor dintre genotip-fenotip-factori de mediu. Dintre aceste sisteme mentionam: .cotransformarea. servesc pentru explorarea gradului de exprimare fenotipica a produselor determinate de genele informational-active. Analiza functieie genei artificiale Pentru a stabili functia unei gene artificiale (ADNc) „in vitro".celulele gametice (germinale) pentru a se preveni prin inginerie genetica transmiterea defectului la descendenti. Ca importanta bio-medicala a acestor explorari consemnam urmatoarele: . . virusul HIV). induse de factorii de mediu asupra genotipului.microinjectia.ajuta la stabilirea manifestarilor fenotipice a caracterelor genetice caracterizate prin penetranta si expresivitate variabila (completa sau partiala). numai 1-2 pot manifesta competenta de incorporare a genei exogene. servesc la corectarea unor defecte genice. Acest procedeu are un randament slab.cotransfectia. stabilim etapele ontogenetice in activitatea genelor -respectiv aspecte cronogenetice in activitatea genomului uman.

virus care detinea in genomul sau gena TK (de origine exogena si acrosata de la o alta celula TK+). cu incercari reusite. Metoda asigura amplificarea directs. lipsite de gena pentru timidinkinaza). Metoda a fost perfectata prin folosirea ADN-polimerazei termostabile. 328 . Este metoda de studiu a promotorilor specifici pentru ARN-polimeraza II si III. provenite de la iepure si soarece in celulele renale de maimuta. Genele au fost vehiculate de virusul SV40c) Microinjectia. Amplificarea PCR este o reactie in lant a unei secvente ADN. Metoda PCR (polymerase chain reaction) a fot elaborate in 1985 de catre Kary Mullis (Premiul Nobel pentru chimie in 1993). la genomul ADN al unui virus. Fibroblastele TK. Prin acest procedeu s-a reusit insertionarea genelor pentru P globulina.(celule L. care a simplificat toata procedura de executie si elaborarea unei aparaturi care sa asigure cicluri simple de temperatura (ciclizator termal). Datorita acestor noi descoperiri si aparatura ciclizatorului termal. Introducerea genei prin cotransfectie. La om incercari reusite s~au obtinut cu gena p (beta) a globulinei. prin introducerea in zona stabila a genei p globulinei umane in celulele teratocarcinoame de soarece.Acest procedeu.S-a lucrat cu fibroblasti de soarece TK.au fost transformate in fibroblaste TK+ prin intermediul virusului Herpes simplex (HSV1). Insertionarea este realizata in culturile celulare.3. datorita existentei unor oligonucleotide amorsa care initieaza sinteza secventei ADN. atunci cand sunt cunoscute secventele capetelor fragmentului de ADN. in genomul unei celule eucariote pe care a folosit-o ca gazda. de catre virusul care a acrosat gena. 4. Principiul procedeului este cuplarea fizica a unei gene din genomul eucariotic. b) Cotransfectia. rapida si selectiva a unei secvente ADN sau ARN dintr-un amestec complex. este legat de gena timidinkinaza (TK). Metoda foarte sensibila. Inconvenientul procedeului este ca insertionarea genei in celula eucariota se poate realiza numai „in vitro". dezvoltate in cultura. Ca procedeu tehnic este introducerea unei gene (direct) in ovocitele de xenopus (ariciul de mare). Metoda PCR (polymerase chain reaction) Metoda PCR este procedeul de clonare acelulara a ADN-ului.

fibroza chistica. fenilcetonurie. . .determinarea unor noi secvente de ADN. Oligonucleotide primer are capatul 3'-OH liber de care se vor oligonucleotide^ ADN si vor forma noul lant. Procedeul este denumit clonare jlara. Coreea Huntington.a. Ca aplicatii. Primerii oligonucleotidici sunt denumiti si amplimeri. . polipoza adenomatoasa familiala. Metoda de amplificare PCR este o reactie in lant a unei secvente de ^.extensia primerilor cu ADN-polimeraza la temperatura optima de ie a enzimei. . Aceste denaturari sunt realizate astfel: . dar si in laboratoarele de letica clinica pentru geno-diagnostic.. se poate amplifica Jm. . a-1-itripsina. distrofia miotonica. s. I a doua etapa urmeaza o suita de denaturari ale ADN-ului dublu lar matrita. . emie.detectarea patogenilor.determinarea sexului: primerii flancheaza regiunea tinta a /entelor specifice ale cromozomului sexual Y. cu ajutorul careia se sintetizeaza „in vitro" lant complementar ADNc in prezenta ADN polimerazei si a unui onucleotid primar (amorsa) in componenta caruia exista 15-20 eotide.izolarea si constituirea unor noi clone de ADN etc. Extensia primerilor urmeaza urmatoarele etape: i prima etapa este denaturarea ADN-ului ce va fi folosit ca matrita cu ml unei ADN-polimeraze si prezenta de dNTP. metoda PCR permite: . Principiul metodei este urmatorul: se foloseste ca matrita o secventa :ifica de ADN monocatenar. Daca se foloseste enzima reverstranscriptaza.determinarea mutatiilor si neomutatiilor.diagnosticul clinic in: P-talasemie. prin denaturari termice si polimerizarea secventei de ADN in enta oligonucleotidelor amorsa.toda PCR este intensiv folosita in cercetare. 329 . . Alungirea amorsei se in sensul 5'-3'.„calirea" primerilor prin racirea secventelor ADN denaturate.denaturarea termica a ADN-ului dublu catenar. Prin acest procedeu secventa poate fi amplificata de aproximativ 1 ird de ori.

Se injecteaza gena interesata. reprezinta un ciclu de amplificare.Microinjectia cu ADN. in care: . . ciclu dupa ciclu. 4. de a stabili diagnosticul clinic genetic a unor maladii. dar si pentru a genera animale transgenice. neomutatii sau a unor secvente noi de ADN in genomul celulei umane. Modificarea eficientei este cauzata de posibilitatea cresterii enzimei ADN-polimerazei termostabila. hibridizarea celulara) sau metoda PCR dau posibilitatea inducerii de noi functii celulare in genomul gazda. devine. pana la 1 miliard de ori.Fiecare repetare a sintezei catenelor. sau secventa de oligonucleotide. Ca metode fizice de clonare mentionam: . Calculele apreciaza ca dupa o suita de 20 cicluri PCR. metoda nu este acceptata si aplicata la om. matrita pentru un alt ciclu de amplificare. care. Dar geneticienii.n = numarul de cicluri. 330 . . transferul cromozomilor la specii diferite. cu lungimea nedeterminata obtinut dupa ciclul2. Fiecare sinteza a lantului nou de ADN. elaborand metode fizice de lucru. Metoda se aplica „in vitro" pe celule sau linii celulare. cu variate procedee de lucru (grefa de nuclei heterostadiali sau heterospecifici. Datorita considerentelor etice. direct in genomul din nucleul celulei primitor. Prin acest mecanism explicam de ce secventa de ADN tinta amplificata se poate amplifica selectiv. folosite in ingineria si clonarea genetica.2n = primul produs obtinut dupa primul ciclu si produsii secundari. se ajunge la o rata de aplificare exponentiala a genei tinta. Numarul final de cicluri de amplificari succesive ale regiunii tinta poate fi exprimat prin formula: (2n .x = numarul de copii ale matritei initiale. Metode fizice Tn clonare §i ingineria genetica Tehnica ADN-ului recombinant. ADN primer. Datorita excesului de tinta moleculara numarul ciclurilor repetabile este modificat ca eficienta dupa 25-30 cicluri. biochimistii si biofizicienii au diversificat si perfectat metodele de cercetare genetica. de 220 daca eficienta este de 100% pentru fiecare ciclu. la randul ei. in conditii optime se limiteaza la o rata de amplificari de 106.2n)x.4. de identificare a unor mutatii. datorita excesului de tinta moleculara.

Este forma de a transfera si a introduce gena in celula tinta. hamsteri.Electroporatia (electrotransfectia) Principiul metodei este urmatorul: se formeaza pori hidrofili in membrana celulei tinta. Este aplicabila celulelor monocite. Rezultate foarte bune au fost obtinute de Yang (1992) sj Cheng si col. Metoda a fost elaborata de Yang si col. d) . Rhesus. (1993) la soared.Transfectia cu laser Celulele mamiferelor pot f\ transfectate cu gene de la donator folosindu-se un femtosecond pulse laser. in 1990. in celula tinta (primitor). Reusita clonarii este de 100%.Bombardamentul cu particule ADN Este un transfer genie balistic. limfocite si in culturile de fibroblasti.. sobolani. Prin acesti pori va penetra ADN provenit de la donator. sub actiunea unui camp electric. Metoda este eficienta cand se aplica unei populatii celulare care are un indice ridicat de proliferare celulara.. c) . Bombardamentul consta din particule din aur acoperite cu ADN precipitat. Pentru reusita transfectiei genice arhitectura celulei nu trebuie sa se modifice. 331 .

...................1....................... ADN-UL NUCLEAR..........................3.....................................................................................................................44 5...........63 7.............................................41 5.59 6.............. STRUCTURA MOLECULEI DE ACID DEZOXIRIBONUCLEIC (ADN)17 2...............................................56 6.......................................................................................................3....3.............................31 (FORME „GEOMETRICE " DEADN).............C aracteristicile sifunctiile ereditatii citoplasmatice......................... HETEROGENITATEA ADN-ULUI DIN GENOMUL UMAN SI FUNCTIILE LUI ..................................................28 3....... Tipuri de ADN inalt repetitiv......................12 l..........................................................................................52 5............... Elemente genetic transpozabile............................................................1.......................................................................................................... Structura primara a ADN....1.............65 332 .... Unitatea de structura a moleculei de ADN................................................CUPRINS PREFATA..............................................................................2...................................2......................................12 EREDITATEA LA OM....................................................14 2....... Palindromul...............25 2.........................Er editatea citoplasmatica sau matroclina..........2....................................52 Transpozonii...31 4..........................41 5..........................................................................................21 2...... Structura secundara a ADN...........................................................................................................................60 6..........38 5.34 4....................................................... Denaturarea si valoarea Cot de renaturare a ADN-ului celular.................... GENOMUL MITOCONDRIAL SAU EREDITATEA CITOPLASMATICA 57 6............SUPORTUL MOLECULAR AL EREDITATII...............4....................4..........................................................REPLICAREA ADN-ULUI.......................1 Familii de ADN repetitiv........ Structura tertiara a ADN................................... Principiul si mecanismul replicarii.1...................................................61 7...................................... FORMELE IZOMORFE DE ADN.......................................................................7 CAPITOLUL 1........9 OBIECTUL DE STUDIU AL GENETICII UMANE...........................................M utatii in genomul mitocondrial si efecte induse.....9 CAPITOLUL II......18 2.............................................

........ Arhitectiira supramolecidara sau „anatomia " cromozomilor umani...... 101 5........................ 138 9..............3.........................2.......................2 -Solenoidul...................................................... Rohd telomerelor......3 Bucla cromozomala ca structura tertiara..................1............................1........................... Replicarea si repararea telomerelor........ 127 8................ TELOMERELE...... 138 HETEROCROMATINA SI EUCROMATINA................2.....structura secundara a cromozomului..92 VNATOMIA GENOMULUI UMAN..............................................Mecanisme de reparare a erorilor in structura ADN......................1....................................................1 -Nucleozomul....72 7.......94 3............................ Proteinele cromozomale...........Erori de replicare a ADN si repararea erorilor in genomul uman.129 8..................................................92 :ROMOZOMII.....................................................124 8..........................................................................1..........................1 Heterocromatina constitutiva............75 7.............. 110 6.4 Structura cuaternara a cromozomilor.92 1.1...............................117 6........................................................................140 333 ................Etapele sintezei moleculei ADN..................................... Metode de studiu........................1 ....................78 7...............Replicarea ADN si modelul aditiei primerilor.......................5........ NUMARULCROMOZOMILORLAOM................................ de novo'' in replicarea ADN.................................Mecanismul molecular de replicare a ADN-uhd........................118 7................ DLMENSIUNEA GENOMULUI UMAN ................ ORGANIZATORII NUCLEOLARI.........2............... Efectele secundare determinate de nerepararea telomerelor....1......................................................6................................4.98 4...7.................................138 9.................................................. CONFIGURATIA „ANATOMICA" A CROMOZOMILOR........ STRUCTURA MOLECULARA A CROMOZOMILOR LA EUCARIOTE......structura primara a cromozomului............136 9..................... ETAPE IN ANALIZA GENOMULUI UMAN........119 7..............................................87 :APITOLUL HI............1...............................................1...............113 6........79 7....4...4.......75 7................ MORFOLOGIA CROMOZOMILOR..93 2.............................................66 7.......................................1...................1.............. Enzime si proteine implicate in replicarea ADN...........................120 7.............6... Proteinele non-histonice.........1 Proteinele histonice..2.........................................1................121 7. Heterocromatina (He)... 128 8...................................86 7............132 8.........3.........1....... STARILE FIZICE ALE CROMOZOMILOR.......................116 6..............................................Etape in sinteza catenelor ...............134 8...........................................................

. Regiuni dublu .........1.....173 14.........1 Numarul cromozomii or X inactivati...Benzile R (reverse)...............159 12..141 9...........................2....2......................159 12.................................. BENZILE CROMOZOMALE.........................1.................................................Benzile C..... StadiulS..........2......................150 11.........................2 Cromozomul Y in interfata celulara..Benzile G...................................2.....................2..3.148 9..................146 9...............................................1......2...........................173 15....2............................................Metafaza...160 12.1.............1.............................. Cromozomii in interfaza ciclului celular......................169 14......2..... REPLICAREACROMOZOMILORUMANI...........................Benzile Q..........................................................................................2 Regiuni marcate omogen (RMO)....................................................... Recomandarea analizei cariotipului la om.....................................157 11...........3.......................2....................163 12...............1..1.2..........2..........148 9......................................................... Stadiul G2......169 14.1.........................1.....168 14.......1.........................2........... CROMOZOMII SI FAZELECICLULUI CELULAR............2.161 12............... Stadiul Gl...... Telofaza.................................................Profaza....6....3........... Eucromatina cromozomala..............................................................158 11..........................Anafaza............Benzile'T (telomerice).............minut" (DM) si regiuni marcate omogen..........................147 9........................ Cromozomii mitotici.....Tipuri de benzi in cromozomii eucariotelor.................. CARIOTIPUL UMAN NORMAL................... CROMOZOMII CELULARI„B"....9.142 9... 176 334 ......... Cromozomii se replica asincron............1............1......166 13..147 9.2............................................................................................................2....1 Inactivarea cromozomului X............................................................2......156 11.................................................2..........152 11.............................157 11.1...........................................................................................................................................2...................2....................2.............3...................................154 11..3.......... Factori implicati in formarea benzilor.... Experimentul Taylor..163 12.152 11................................5..166 13..2........2...................1 Regiuni dublu „minut" (DM).......................... MECANISMELE SI FACTORII IMPLICATI IN EVOLUTIA GENOMULUI UMAN .....1...165 12......................2.............................................165 12................162 12........ POLIMORFISMUL CROMOZOMILOR UMANI 175 16............Benzile NOR (organizatori nucleolari).................2 Heterocromatina facultativa......................165 12.............149 10................................ Asincronia inter-si intracromozomala..................1.............................1.........................4.............159 11....

...............Evolutia cromozomilor sexuali la om...1.................. 192 1.... Linkage genie sau inlantuirea genelor in cromozomi...............2....... CARACTERISTICILE GENEI IN RAPORT CU CROMOZOMII DIN GENOM.......... Factori etiologici implicati in evolutia genomului uman...........177 16.. Liniaritatea genelor in cromozom............2........ Variatii in expresia genelor.......215 CAPITOLUL V.....................178 16...............................1............ Ipoteze asupra mecanismelor evolutiei cromozomilor la om..................................................................................................................199 2.................197 2.................... Relatii intre structura si remanierea cromozomilor.......................................1..........................................................................over....... l..2..................................................................4.......... Mecanisme in evolutia cromozomilor....................................203 2...................................2.................................................................. /.... Tipuri de gene in genomul eucariotelor.. Comparatie intre genomul uman si al pongidelor.........199 2...........182 17............................ Structura discontinua a genei sau gena in „mozaic"...................1............209 3.....183 17.................... 198 2.180 16..............214 3....16................3....190 l.......... Activitatea genelor in raport cu perioadele ontogenetice.............2.............INSUSIRILESI FUNCTIILE GENELOR............................. ARHITECTURA SI EVOLUTIA CROMOZOMILOR SEXUALI (GONOZOMII)..................1.................1..........Structura genei din genomul eucariotelor.................218 SINTEZA $1 REGLAREA GENETICA A SINTEZEl PROTEINELOR.....1..........................................................3...............1.............Locusul siformele alternative ale genei prezente pe cromozomi... Arhitectura cromozomului Y...........4...........................................1... 182 17... 218 1.1....190 CONCEPTUL DE GENA..............1.........................6........193 1......................................... Crossing-over-ul....................................................... ACIZII RIBONUCLEIC! (ARN)............1..................................203 2........193 1........176 16......................5....................................... Functia heterocatalitica a genelor.....207 2......................................212 3............212 3.........220 /....1................. ARN-ul mesager (ARNJ...........221 1......3....................................................2......... Polialelismul..............179 16............ Efectele remanierilor asupra structurii cromozomilor...STRUTURAGENELORLA EUCARIOTE.2.......................2..............186 CAPITOLUL IV.......185 17.................. Mecanisme in evolutia genelor cu structura discontinua........................... Supresia prin crossing.....1........................ ARN-ul ribozomal (ARNr)....221 335 ........

...............................................1..260 2.......251 CAPITOLULVI....... Etapele formarii ARNm........242 7.... TRANSCRIPTONUL SI TRANSCRIEREA INFORMATIEI GENETICE IN STRUCTURA ARNM....263 2............1...........................1....244 7..1................................. La procariote..............................1........................229 3..................................CARACTER ....1...2............. Relatii (raporturi) intre genele nealelice..1.. TRANSCRIEREA TRANSCRIPTONULUI. PARTICIPAREA MOLECULELOR ARN LA SINTEZA PROTEINELOR 224 2.2.....................................Dificultatile si exceptiile de la legile dominantei si recesivitatii ........................................................................................253 1.....................................OLUL PROTEINELOR NOU SINTETIZATE IN VIATA CELULEI...... Relatii intre cupluri alelice.........................................................3.....1............... Raporturi de monohibridare si de dihibridare..........................255 1.........239 6......................................2.............................................................................................1..........1...........................................225 3.................................240 7..............................2............258 1...............254 1.. Pleiotropia...1..............258 1. Fluxul informatiei genetice...2...................Gena Rhesus la om...................1.1............... Relatiile de dominanta ........1.....223 2.........Gene(alele)cuefectletal..... ARN-ul interference (i-ARN)..........................230 4...............................237 6.........1......MEDIU......premesager............. La eucariote..........................................242 7........Gene (alele) semiletale..... Procesarea pre-ARNm............................267 336 .......1..........2..................................1................. CODUL GENETIC..234 6...............2..................263 2.............................................................4.....RELATIILE INTERGENICE.... Initierea transcripjiei......1...............................1................... TRANSLATE SAU TRANSCRIEREA MESAJULUI GENETIC DIN ARNMM.................... Epistazia....................................235 6................................1.....1...........2............................................Accesarea genomului si procesarea ARN ..252 RELATIILE INTERGENICE SI MEDIUL DE VIATA AL OMULUI252 1 ........... Legile lui Mendel....253 1................3....237 6.......................................1 .....1......................recesivitate................. ARN-ul de transport (ARNJ............266 2........ RELATII GENA ................................. elongafia §i stoparea......................... Proprietatile codului genetic...222 1.......... CODAREA SI DECODAREA ARN-ULUI (SINTEZA PROTEINELOR)233 5........................................................................................................246 8JR.259 1.. Sinteza deproteine...1......

..................2............3 Metode de analiza a caracterelor poligenice multifactoriale.............................303 CLONAREA GENOMULUI UMAN.........................................................................278 2..2.........................................................1...........304 2..........................301 3...........................306 PRINCIPII....328 4...................................277 2....325 Principiu............2...... 1 Cronogenetica si cronobiologia in activitatea genomului uman. Metoda PCR (polymerase chain reaction).............................. Ereditateapoligenica .......1...............2.............. NOTIUNI DE INGINERIE GENETICA §1 CLONARE........6...301 CAPITOLUL VII...............................4 Heritabilitatea caracterelor multifactoriale...3................287 3.......... METODE DE ANALIZA A STRUCTURII ADN..303 PRINCIPII........................320 4............................287 3.... 284 om 3..............................................Ereditatea legata de cromozomii sexuali........................................................................................................327 4.. ADN-ul recombinant.276 2....................1.Transmiterea autozomal recesiva..............325 4.................................. METODE DE ANALIZA A GENELOR...... Polimorfismul de restrictie..........2.309 3......330 337 ... NOTIUNI DE CRONOGENETICA SI CRONOBIOLOGIE ASUPRA CARACTERELOR MULTIFACTORIALE.................................3..........Transmiterea autozomal codominanta.......................................... Metode fizice in clonare si ingineria genetica.......mediu sau caractere poligenice multifactoriale...........................................303 1..........289 3.................................................... Transmiterea autozomal dominanta...........306 3......2 Stabilitatea genei sau ergon...................321 4...5 Calcularea variatiei caracterelor poligenice......2............... Analiza functieie genei artificiale...........4.........2....................................................................1.2...303 CARTOGRAFIEREA................................3......... Relatii genotip .. Tipuri de trasnmitere mendeliana a caracterelor monofactoriale la 272 2..............................2.............3..........2.........................................2...............................................................5 .....................283 2... Ereditatea "cantitativa"...........TIPUL CONSTITUTIONAL GENETIC............................................... Hibridizarea ADN-ului genomic....... Cartografierea genetica.... CARTOGRAFIEREA GENOMULUI UMAN 309 3.........312 3...............................................295 3...313 3...............272 2................. INGINERIA GENETICA §1...................multifactoriala............................ ............2..4........................... Cartografierea genelor prin secventierea ADN-ului genomic..............

(1979) .521-529 • Athanasiou A (1995) .632-636. et all.Med. London.(1994) .The organisation of the genes in the human mitochondrial Genom and their mode of identification Acad. pg 443-469 • Avery O. Genet.40.(1976) .Bibliografle Selectiva • Adams R. • Batimore D. et all (1996) . • Angelier N.a (1986) . 1 Oth Edition. Hum.Does the Chaperone Heat Shock Protein hsp 70. (1998) . Oscar Print. • Athanasiou A(1998) .Molecular Biology of the cell.E. 481-482. • Baas F et all (1985) . • Anderson S. • Attardi G. Ed.Genomic Sequence. Chapmann and Hall.T. • Batimore D.Chronopsihologia . 69.The Biochemistry of the Nucleic Acid. 192. Nature. Press..The human thyroglobin gene a polymorphic marker localised distal to C .G. 138-143. 176-180. Mc Carty.Viruses Polymerases and Cancer Science. Dev.P.studies on the chemical nature of the substance inducing transformation of pneumocaccal types. Modern. The Role of Reverse Transcription in Shaping the Eukariotic Genome Cell. New York • Alberts B. et all (1989) . vol U no 10.MYC on chromosome 8 band q 24. McLeod CM. New York. Play a Role in the Control Development Process Int. 40. J. 397. 338 . M. Biol.Tratat de psihologie medicala.L s.Retrovirus and Retrotranscription.(1985) . Bucuresti.

• Bertino J.M. 11-25.Calva M. 10.Human Genome Organisation Curr. Functional Principles of Molecular Chaperones. Chromosome Structure and Function -Edited by J. Genet.T.Supervising the Fold. Mutation and Repair -Encyclopedia of Cancer . • Carathers A.18. • Bouffer S..R.F.Cancer.. • Burkholder G. • Britten R. • Boivin R.E. 349.Genetics . • Bernardi G.Telomeric sequences. 286. 339 . (1968) .2353 . 2287 -2288. Sing Ch. • Brewer G.P. • Bird A (1999) . Drugs.. et all (2001) . Linger J (1999).Telomeres and telomerase. et all (2000) . Cold Spring Harbor Laboratory Press. New York. Radiat. (1996) . radiation sensitivity and genomic instability Int. Science.H. 288.D.DNA Damage.Appels Plenum Press. Sc. (1991) . Bref. Auth . 13. (1988) .A. 10-19. • Britten R.. .D.529-540. arguments d'ordre analytique. Wahl G.E.Double minute chromosomes and homogeneously Staining regions in tumors taken directly from patients versus human tumor cell lines.M. In Gene Amplification (Ed.500.L'acide desoxyribonucleique du noyan cellulaire.1005. et all (1982) . (1997) . 77. Science. Von-Hoff D.. 995 . 2.M.DNA methylation de nova.315-322. (1968) . Kohne D. • Blasco M. • Burchner J.Gene amplification in a methotrexate -resistant human leukemia line K . 669 .The analysis of Chromosome Organisation by Experimental Manipulation.Repeated sequences in DNA. 5.562.C.• Benner S. Gasser S. New York. • Cavazzana . R.. Press New York.R. 484 . The FASEB J.A. Science..2359. Opin.Gene therapy of human severe combined immunodeficiencys.Acad. Genes & Dev. depositaire des caracteres hereditaires.Gustawson and R. Davidson E. J. Develop.J.672. CLXV.Redundanta informationala -Science. 1061-1063. et all (1948) .(1995) . 161. 226. C. Schimke).

Genetica moleculara si actunea radiatiilor asupra ereditatii. • Charlerbois R. 62. Press the Enzymes.U. • Conrat E.Gene therapy insertional mutagenesis insights. 248. Ed. • Craciun T. 77.RNA Sci Amer. (1976) .A. Davidson J (1955) .dependent RNA -Polymerase.Reconstruction of active tabaco mosaic virus from its protein and nucleic acid components. (1955) . (1966) . Vol. ASM New. Proc.(1992) . (2). et all (2004) .The Modern Science of Bacterial Genomics. (1980) .Chemical Specificity of Nucleic Acids and Mechanism of their Enzymatic degradation. • Counter CM.Transposable Genetic.Telomere shortening associated with chromosome instability is arrested in immortal cells which express telomerase activity. Science. 64-75. 68-78. Jr.738.N. 1227 .Leonaro Jensen (2004) . 333. • Cohen S. Dubinin N. • Davidson E.General interspresion of repetitive with nonrepetitive sequence elements in the DNA of Xenopus. • Chargazz E.P. 6. 731 . Stiintifica. 11. Luana . Sci. Buc. Nat. • Cohen S.10.(4). Moi.The Nucleic Acid Academic Press. Nature.A. 253. Experientia.Transposable Genetic Cod for Proteine.(5).P. Biol.Mitochondrial DNA. Ed. 263. 7889.(1950) .N. Nature.L.1232. • Dave .RNA as an Enzyme . USA. Elements and Plasmid Evolution.. et all.A. 192. et all (1973) . Acad. • Chamberlin M(1982). Jour. Williams R. EMBO Journal. Buc. (1985) . 5:1921 .E.C. 61.259.• Cech T. 201-209. Shapiro J. Amer. 31 no.Genetica si viitorul omenirii.(5). • Chargaff E. • Crivell L. (1986) .Bacterial DNA .108. 340 . (1976) .Sci. Acad. • Darnell J.H. 303.1929. 255. Amer. 1-23. 15. Sci. 255. Albatros. (1983) .

Nature. The Genetic Code and Cyclic Codes .Repetitiv human DNA sequences..150. 296.like human element Cold Spring Harbor Syanp. Sapienza C(1980) .B-.14.A comprehensive genetic map of the human genome based on 5.Jl. 42-45. Nature. • Dib. Bio Essays.• Deka N. 37.485. pg. Besson J.. C.Introduction to Molecular Medicine .C. Acad.Ed.F. (1968) . • Doolittle W. 740 . • Filipski J.Selfish genes the phenotype paradigm and genome evolution. • Einstein A. 284. 601-603. Significato della relativita. Mc Millan.1 .R.E.Specialised DNA polymerases. Gosling R. • Dickerson R. 216. Rodman H(2002) . Torino. et all (1986) .Molecular configuration of sodium thymonucleate . 92-111. Biol. (1996).1838.741.(1889). Spinger.Chromosomal instability is correlated with telomere erosion and inactivation of G2 checkpoint function in human fibroblasts expressing human papillomavirus type 16E6 oncoprotein -Oncogene. 16.Mitotic chromosome structure. • Fedoroff N.The DNA Helix and how it is read. (6). 7/1.C. Amer. et all (1996) .Transposable Genetic Elements in Maise -Scientific American (June). Paris. • Demongeot J. et all (1990) .V. • Earnshaw W.(1953) . 51.264 microsatellites. et all (1998) ..451. Sci. 1627-1630. and Z-DNA.C. 1825. • Galton F. London.E.The Anatomy of A-. Wagner R. • Dickerson R. • Franklin R.Natural inheritance.(1988) . 380. 9. 443.Periodicity of DNA Folding in Hinger Order Chromatin Structure EMBOJ.. • Filatov L.471-477. 249. 147. • Dennis W.1319-1327. 152-154. (1984) . 9. cellular survival and the genesis of mutations Science. 319. • Friedberg E. Quant. et all (1982) . Science.Nature. Ross (2002) .E. 475 . (1983) . Sci. Properties of transposon ..

(1971) . Tashian R. • Gedda L.A. 28(2). • Goldman M.2334. Proc Nat.B. Med. 9.(1980) . Ann. 72. 18(12).A.M.Mitochondrial Genetics and Human Diseases. Rev.(1989) .879-910. Milano • Gellert M (1981) .Chronology of the gene. • Goodman M. Brenci G. Milano. Scu USA. Ann. Ann. Biol.Molecular Antropology.428. Biochem. Essays.I. Cell.Muller's rachet and the evolution of supernumerary chromosomes. 423 .J.(1996) . (1969) .. Critical Rev. Genet.Biochemical Basis of DNA Replication Fidelity. • Green M. • Gudas L.E. Biosystems 19. 50.Model for the Regulation of E. pg 169. 27. 323. 342 . • Goodman M.RNAi for research and therapy Genome Biology. Molec. Biol. Scienzo & Tecnica. (1976) . • Grossman L.II tempo biologica e la sua eredita. Shoubridge E. Jour Hygiene.247-258.The signifiance of pneumococcal types. Biol. Genetics. Brenci G. Coli DNA Repair Functions.. 601-634.. Pardee A. Ge. Mondaroni S. (2004) .(1972) . • Georgopoulus C (1993) . 61.A.Edition Scientifiche e Tehnichs: Ed. 33.The Evolution of Eukaryotic Ribosomal DNA. • Gray M. 5. • Griffith F (1928) . 342-. 818-824.A. • Gedda L.DNA Topoisomerases.W.Mapping a Drosophila melanogaster "controlling element" by interallelic crossing-over. Rev. Biochem. • Gerbr S.P. XX. Brenci G.126..• Gedda L. et all (1993) . Cell.Cronogenetica l'eredita del tempo biologico .M. (1990) . 5.. Genome.113-159. Bio.F. (1978) . 83 .25-50. ICSU Press.Role of the Major Shock Proteins as Molecular Chaperones. 2330 . Acad.Origin and Evolution of Mitochondrial DNA. (1986) . Rev. Ann. • Green D. New York.983-911.

Gen.Mendelian propositions in a mixed population. Med.Alinas et all (2003) . (1974) .D.Biochem J.Conference. 105 .Retroelements. 28. Millan. (1996) . 234. Higgings S(1985) . Oxford. Molec. (1986) . MC.H. New Engl.R.J. 75.E. (1978) . San Francisco. San Francisco USA. 343 . J. Gen.S. Beyond Genome . Physiol. Biochemistry. • Hung Shib J (2004) . 4410-4421. 1-11.Independent functions of vival protein and nucleica acid in growth of bacteriophage .36.118. (1908) . P.Trans position of ampicillin resistance from RP4 to other replicons.L Press. • Hardy G.H.E. 39-56 • Herskowitz I.J.(2004). • Hopfield J. Kew Chromosome Conference III (Ed. Covery S. • Hung .Movement of the Ribosome along the Messenger Ribonucleic Acid during Protein Synthesis. • Hershey A.• Gupta S.PNAS. Genet 132.. (1973) . 19.L. USA. 10.Conference. • Hames B.Shih J. • Hardman N.Chromatin and centromeric structures interphase nuclei. 4334 • Hoppfield J.Beyond Genome . 209 . 83. • Heslop . Brandham).La recherche.Bey .Nucleic Acid Hybridization a Practical Approach I.256. London. et all(l 971) . 255 . 348. • Hedges R.Harrison J. 49 ..Principles of Genetics.50. New York. 989 • Hull R.Jour. Jacob A.W.A serious adverse event after successful gene therapy for x-linked severe combined immunodeficiency. Propagation and Adaptation.217.N. (1977).Structure and Function of Repetitive DNA in Eucariotes . Vims Genes 11 (2/3). • Hacein . 31-40. et all (1988) . Chase M (1952). Science. HMSO.

Biologie moleculara.Ed de Clark M. (1993) . (1998) . Quant.Ed.Litografia UMF • Isvoranu M.La logique du vivant Ed.A Procedure for Detection of Heterologons DNA Sequence in Lamdoid Phase in Situ Hybridation.Buc • Isvoranu M.(l 984) .Molec. • Jacob F (1970). Cilievici Olga (1973) . I. J.. • Isvoranu M. • Isvoranu M. Cuzon F.393-401.Mol. (1981) .Biologie Medicala . (1963) . Flamingo.Biol. Rev.H. Buc.F. • Israil Anca Michaela (2000) .813-844. • Jones S. • Jones R. Acad. Press New York. • Jones K.Repetitive sequences in eukariotic DNA and their expression Ann.F1. (International Human Genome Sequencing Consortium 2001) . 51. The complex code Ed.On the Regulation of DNA Replication in Bacteria Cold. Ed. 28. (1982) .S.L.Genetic Regulatory Mechanism in the Synthesis of Proteins J.(1988) . 860-921.B. Ed Info Medica . II tempo e la vita. Biochem. Buc. si Wall W.N. • Keats U. • Jelinek W.the Language of the Genes.S. in Chromosomes. 1961. Harb. Nature 409. Chapman & Hall. 344 .Genetica Umana . Didactiva si Pedagogica. Harper. Rees H (1982) .C. London.Genetica Umana . Prezent si perspectiva.G. (1978) . Ed. Biol.• I. Biol.R. 189. Gillimord • Jacob F. • Jarvik L. • Jacob F. Medicala.Albu D.. (1961) . pg.Chronogenetics. Myrray K. Springfield III. Schmid C.Elemente de Biologie si Genetica Umana. Collins. Monad J. .329. Torino. (1975) . Spring.Initial sequencing and analysis of the human genome.318-356.W.(3).Chromosomes.vol. 51.Litografia UMF • Isvoranu M. Brenner S. (1993) .

A. avemus Marnix 1050 Bruxelles.849.Genetique .• Kornberg A (1960) . • Lints F.Le mongolisme premier exemple d'abberation autosomiene humaine. Cambrige. Gautier M. et all (1982) . 1. Quant. Karger.. 61-87.Office Inter .Evolution and Biological Significance of Human Retroelements. John Wiley and Sous. • Kornberg A (1962) . Scientific American of prints .G.The Nucleosome .Enzymatic Synthesis of DNA. • Lyon M. (1969) . Rev. • Legeune J. University Press. • Lindall T (1982) . Turpin R. 11(2/3).Sex chromatin and gene action in the mammalion X . 184. New York. • Kornberg R.868-871.D. Freeman and Co. Aun. Ann.Sci.chromosome. • Maitra V. Nature.E.H. A Repeating Unit of Histones and DNA.131. • Li W. 51. 14. Enviroment. • Lean S (1992) .H. 133-145. (1978) Genetics and Ageing. 51. Nekrutenco A (2001) . Inc. • Kornberg R. Genet. • Leib . • Lecomte de Noily P. 135.Chromatin Structure. 847 . Science.Mosch Chr. (1974) . Seifarth W (1996) .869-900.Evolutionary Analyses on the Human Genome. Hum. Paris. Virus Genes. (1962) . (1959) .K. 409. 351 -360. Wand H. Bassel. Science.II tempo e la vita . (1981) .Metaphase-chromosome structure the role of nonhistone proteins Cold Spring Harbor Symp.Biologic Synthesis of Deoxyribonucleic Acid.DNA Repair Enzymes. Biochem. and Behaviour S.Instinct. Klug A(1981) . 345 . F. Amer. Rev. J. Genetique. Biol.The Synthesis of DNA.122124. et all (1977) . Gu Z..9. Amer. • Kornberg A (1968) . Biochem.D. XLII . Aun. • Laemmli U.Torino.1503-1508.national de Libraire 30. 41-49.W. • Lints F.Initiation Factors in Protein Synthesis.

284.191-198. et all (1981) .A. • Noller H.232-300.N.B.5. Wolf C. (1979) . 2244-2245. Oxford.Denaturation and renaturation of DNA.667. Le Figaro. (1988) .Priciples of Gene manipulation.. Trends in Genetics.. P. (1866) . 346 . 163. • Marshall E (1999) .S. • Mc Clintock B. P. Ris H (1949) . Ver. Primrose S. (1950) .3-44. Weigle J. 36. (1980) .The origin and behavior of mutable loci in maize. • Mathe G.355. Structure of Ribosomal RNA. • Miles J.E.S. Res. • Orgel L. • Michael A. Brunn. 666 . 344 . • Messing J.75-117.Principles of DNA Cloving.N...53.Selfish DNA: the ultimate parasite. Genome Biology. J. et all (1984) . 47.W.309-321. naturf. Ann. • Osava S.Regulation of the Synthesis of Ribosomal components . et all (1963) .• Marmur J.Versuchen aber Pflanzen hybriden. H. Blacweil Scientific Publications.. Progr.. • Nomura M. Rev. • Meselson M. (1980) .Science. 47.E. 1019-1022. Nucl Ac. 4.(2004) . Jukes Th. • Mendel G.Cancer: des reponses a vos questions.J. 23 febr.342.Science. Br.H. An introduction to genetic engineering..C. Nature. 286.Evolution of the Genetic Code as Affected by Anticodon Content. (1984). (1989) .RNAi for research and therapy. Biochem. 857868. 604-607. 153. • Mirsky A.A. no2.A system for Shotgun DNA sequencing -Nucleic Acid Res.Genetherapy death prompts review of adenovirus vector .R.119-162.299..S.Chromosome breakage accompanying genetic recombination in bacteriophage.. Med.. Crick F.. Nature. 1.P. 9. Verh. Goldman G. (1961) . • Old R.Variable and constant components of chromosomes.

(1977) .Aplicatii ale biologiei moleculare in taxonomie si epidemiologie. • Pruss D. Bacteriol. • Rees H. • Petrov D. (2004) . • Pardue M.Sickle cell anemia: A molecular disease. • Ramakrishnan Y (1997) . Flammarion.Independent proliferation. 171. 107.G.Chronobiologie et Chronotherapeutique Ed.Beyond Genome Conference San Francisco.R. Epidemiologie. Technology and Laborator Medicine. Rev. Gall. London. Soc. Piemen Press New York. Nat.A et all (1949) . Virusol.Evolution of Genome Size : New Approaces to an Old Problem.. Med. et all (1969) ..3-4. 32(suppl). 515-521.J. 543.SOS Repair Hypothesis.H. Nalure. (1983) . si col. et all (1991) .Defects in mismatch repair promote telomerase .263-270. • Pauling L. (1971) .B. Wolffe A. Symp.. • Reinberg A. Chromosomes today.. Genet.Crit.somal Anathomy where are the Histones ? Bioessays. Eukaryotic Gene Expression. (2002) . • Protchard R. Iver V. • Rizki A. higher -Order Structure. Science. (2001) .H. • Pardridge W.Cromosome Genetics Edward Arnold. • Radman N (1975) . 347 . 110.. Jones R.Chromosome structure studied by nucleic acid hybridisation in cytological preparations.41. 19. Cambrige Univ.Characterizing the phycal genome.• Otelea D. J.. • Polback J.3. Parazitol. (1995) . Microbial.R.J.215-230. 23-28. Pathol..47-52.Histone HI and Chromatin.713-716. 505-509.170.. (1995) .. Phenomenology of an inductible DNA Repair which is accomparied by Mutagenesis. Lundblad V.S. 7. • Rabson A. Babson A. Press. 7. Trend Genet.H. Lab. (2001) .A.P. Arch. Growth. Hayes J. 17. Paris.Nucleo .548.180.Control of DNA Synthesis in Bacteria Microb. 161.Recombinant DNA. 17.

(1984) . Biol. Science.• Roberts R. 331. • Sanger F. et all. 257.T. 751-772.589-591. Mass.. 564. Press. 441-448. Science.. • Sapienza C. Band 1-3 Cold Spring Harbour Laboratory. • Saenger W. Ed. 348 . 5463.Cold Spring Harbour Laboratory Press.A.Molecular Clonning.(1989) . Jan Molinaux and Mosanichi Kogiyama. Tikhonov A et all (1996) . New York. • Seidel H. (1977) .J.Engl.DNA and the Genetic code N.Exons as Microgenes. (1977) .M. Med. 214. et all (1992) .H. 81. 765-768. Sci. Plenum Publishing Corporation. (1981) .274. • Sambrook J. Nicklen S. La Recherche. Cambridge. Press.Principles of Nucleic Acid Structure. (1982) . Mit. • Rosenthal N.Nested Retrotransposous in the Intergenic Regions of the Genome. Coulson A. • San. 74. • Schimke R. (1996) . Med.5464. 24-38.14891490.Restriction and Modification Enzymes and their Recognition sequences. • Rosenthal N.(1995) ..784-787. N. 1205-1209. Molec.(1995). Res.Genom imprinting and dominance modification .Fine Structure of a Gene . J.94. • Sanger F. J.. 9. • Sanger F. Acad. • Shapiro J.Y. (1981) .. Engl. • Rownd R. Acad.332. J.DNA sequencing with chain termination inhibitors Proc. USA.DNA Sequencing N. Science. Nucleic Acids. (1989) .275-296.Gene Amplification . Natl.Plasmid Replication DNA Synthesis. Ann.A Rapid Method for Determining Sequences in DNA by Primed Synthesis with DNA Polymerase.39-41. Present and Futur. Miguel P.Les genes santeurs. Second Ed. Coulson A (1975) .. Sci.Determination of nucleotide sequences in DNA. A Laboratory Manuam.

397-400. 349 .335-385. Gen. • Sherman S. • Smith C. • Stoffel Markus (2004) . W. Natl. 461-489.58.. 151.San Francisco USA.H. (1997) .The desoxiribose nucleic acid content of animal nuclei. Genet. • Stachan T. Freeman and Company New York. New York.Beyond Genome . (1991) .T. (1976) . London. • Suzuki D. • Swift H. (1991) . 192.T.On the Origin of RNA splicing and Introns. 329-361.D..The Organisation and Duplication of Chromosomes as Revealed by autoradiographic studies using Tritium.directed DNA Synthesis. Chandlay A. et all (1987) .Previous Hypothesis. (1993) .P.Combining genetic and physical maps. et all (1986) .23. Read A..Mobile Genetic Elements. • Sharps P.H.91.. Acad.Redundant genes . Zool. Res. pg. (1999) . • Sroffel M. A Introductory Narrative.Molecular Genetics. Freeman and Company. W. Bios Scientific Publishes.43. Sci. USA. • Temin N.An introduction to Genetic Analysis. Freeman. Vol.l842-1843. 1075-1080.L. (2004) .L.Biochemistry . (1985) .122-128. San Francisco. • Stryer L. Acad.7.S. (1975) . • Taylor J.87 . Cell. • Stent G.. Genome. (1983) . Oxford. 2nd Edition.A. Rev.H. Science. et all (1957) .169-198..Chromosomes Today. Proc.Human Molecular Genetics.The Human Genome Project and Molecular Anthopology. Chapman & Hall.Ann. Press New York. Physiol.The Establishment and Implications of RNA .• Shapiro J.. Cytogenet. Ed. (1950) . Methods Enzymol.Conference San Francisco USA.Beyond Genome . • Summer A. • Tartof K. 42. Calender R (1978) . Ed.A.Strategies for mapping and cloning macroregions of mammalion genomes. • Stocking M.C. Labeled Thymidine.9.. Cell.M. 11.

Handed Double Helical Fragment at Atomic Resolution.DNA Topoisomerases Sci.• Tham W.satellite DNA is a makor component of the inner kinetochore plate Curr. • Vandenberg S. 418.860-921.92. 3rd Benjamin.Recent Studies of DNA Topoisomerases.C. • The International Human Sequencing Cosortium (2001) . 4-7. Baltimore.The sequence of the Human Genome. (1987) . • Walker F. • Tjio J..M.A.Highly repetitive DNA in rodents. Zakian V.H.B.Trends Biochem.H. Hereditas. Sullivan K.1-9. 94109.Holland.1-6. Amer..Molecular Structure of a Left . Biophys.Progress in human behaviour genetics. • Wang A. Sci. • Vafa O. 42.680-686.book of molecular cytology.TRF2 protect human telomeres from end -to-end fusions Cell. Lima de Faria. London. 350 . Nature. Nature. Science.. 247 (1).F. (1982) .Tehniques in Molecular Biology.J et all (1979) .897-900. (1956) . North .7.. Biol.M. 403.34-35.Molecular Biology of the Gene.The Chromosome Number of Man. • Van Steensel B. Menlo Park. • Walker P.. • Wang J. 282.24. Gaastra W (1983) . John Hopkins. • Travers A (1999) .et all.(1998) . Sequencing and Initial Analysis. Amsterdam. 401-413.G.The Location on the Linker Histone on the nucleosome .291.... Ed.Laser-transfection. in Hand . Croom Helm. Nature. (1997) . • Uday Tirlapur Kussten Konig (2002).The Human Genome. (2000) . • Watson J. (1968) ..409.C. • Venter J.H. et all (2001) . (1976) .Chromatin Containing CENP-A and alpha . et all (1969) .Telomeric Tethers Nature. 909.1304-1354.290-291.D.. Levan A. Biochem.C. • Wang J.

Vatel Naturk.Inducible DNA Repair Systems.Uber den Nachweis der Vererbung bei Menschen.C (1953b) .740. et all (1991) . (1908) .. et all (1995) . • Whitfield L.From genome mapping to gene therapy. (1953a) . • Watson J.autosomed sex . (1985) .159-161. 11. Fischer Verlag.Molecular Structure of Nucleic Acid. • Williamson R.Crick F. Ann. Rev. A structure for Deoxyribose Nucleic Acid.H.Biotechnology..determining regions of the short arm of human y chromosome. • Weinberg W. .306-311. (1979) .D.Die Konversion der Gene . Biochem. 27. Wurtt.. • Winkler H (1930) .41 Kilobases of analyzed sequence from the pseudo . (1993) . Nature.Molecular disease. Pauling I (1962) . P. • Wlker G. • Weide H.N.• Watson J. Stutgart. Nature.6278. Gustav Fisher.H.Genetic Implication of the Structure of Deoxyribonucleic Acid.D.C. • Wilkins MHF et all (1953) . • Young M.A.J. 4. Trends Bio. Ed.6274 . 171.Middle repetitiv DNA. Technol. Jh.S.W. Ver. in Horizons in Biochemistry Academic Press. a fluid component of the Drosophile genome. Crick F. Nature.369-382. 737-738. Genomics. 738 .Molecular Structure of Deoxipentose Nucleic Acids. New York -■ 351 .964-967.S.C. 76. 64.425-457. 171. • Zuckerkandl E. Jena. evolution and genic heterogenerty.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful