EKG = e o reprezentare grafica a activitatii electrice a inimii inregistrata de electrozi de suprafata.

Activitatea electrica a celulelor cardiace: depolarizare = celulele devin incarcate (-) la exterior; repolarizare = celulele revin la incarcare electrica (+). Activitatea electrica sumata a mai multor celule miocardice poate fi detectata de electrozi de suprafata. Depolarizarea este initiata de un pace-maker la normal nodul sinusal si ulterior preluata de alte celule miocardice; stimulul electric e preluat si condus, de la caz la caz, de celule miocardice de lucru/ specifice de conducere; deoarece in timpul perioadei de depolarizare ( si repolarizarii ) exista in acelasi timp, simultan, celule incarcate (-) si celule incarcate (+), intre ele se creeaza diferente de potential de camp electric, aceste diferente pot fi detectate de electrozi atasasti unui galvanometru. Aparatul folosit in electrocardiografie (electrocardiograf) foloseste: electrozi externi(asezati in locuri specifice, conventionale), un galvanometru, un sistem de transcriere grafica a modificarilor electrice. Cand exista diferente de potential electric grafic se inregistraza o unda = o deflexiune; cand nu exista diferenta de potential se inregistraza o linie/un segment pe asa-numita linie izoelectrica. Inregistrarea se face pe hartie milimetrica cu o viteza de 25 mm/s 1 mm pe linia orizontala corespunde unei durate de 0,04. Pe linia verticala se inscrie voltajul; aparatul e calibrat pentru: 1 mm= 0,1 mV. Depolarizarea normala debuteaza deci din NS, se depolarizeaza treptat atriile (incepand cu AD); stimulul ajunge apoi la NAV care la normal e singura cale de comunicare electrica intre atrii si ventricule, apoi in facicul His, ramuri, celule Purkinje, miocadocite ventriculare intai zona subendocardica ulterior spre zona subepicardica.

Primele se depolarizeaza miocitele subendocardice

Celulele subepicardice se depolarizeaza ultimele

*** pace-makerul fiziologic: NS contine celule care au capacitate de automatism = autodepolarizare; frecventa de autodepolarizare a celulelor nodului sinusal 60 100/minut (= frecventa de descarcare); exista si alte celule capabile de autodepolarizare ( celulele NAV, sistemului His-Purkinje) dar acestea au la normal frecvente de descarcare mai mici decat NS si sunt depolarizate de stimulul care ajunge de la pace-makerul cu frecventa superioara. Repolarizarea ventriculara debuteaza la nivelul celulelor subepicardice, deoarece au canale de potasiu care se deschid mai repede, permitand o intrare mai rapida a K in aceste celule.

Primele se repolarizeaza celulele subepicardice

Ultimele care devin electropozitive ( se repolarizeaza) sunt celulele din zona subendocardica

Pentru explicarea aparitiei tipurilor specifice de modificari electrocardiografice se foloseste uzual teoria vectoriala.

Vectorii de camp electric sunt orientati de la (-) la (+). Inregistrarea grafica a unui vector (de obicei o rezultanta )se face in functie de proiectia vectorului pe o axa de derivatie sub forma de unda. Marimea proiectiei (= marimea undei) vectorului pe axa de derivatie = in functie de unghiul format de axa vectorului cu axa de derivatie. Axelor de derivatie utilizate in EKG li se atribuie prin conventie o parte pozitiva si o parte negativa. Daca proiectia vectorului se face pe partea pozitiva a axei de derivatie, unda inregistrata de sistemul grafic este pozitiva = deasupra liniei izoelectrice; cand proiectia vectorului se face pe partea negativa a axei de derivatie, sistemul grafic inscrie o deflexiune negativa (= sub linia izoelectrica). Pentru usurarea explicatiei utilizam descrierea unor vectori rezultanti standard, enumerati in ordinea cronologica a aparitiei lor + orientarea lor uzuala normala: a) O rezultanta vectoriala atriala orientata de la dreapta la stanga si de sus in jos; vectori rezultanti pentru fiecare atriu b) Vectori de depolarizare ventriculara: 1. Un vector rezultant al depolarizarii septale orientat de la stanga la dreapta si de sus in jos(partea stanga a septului e prima care se depolarizeaza) 2. Un vector rezultant de varf orientat de sus in jos si de la dreapta la stanga 3. Vectori de pereti laterali : pentru peretele VD orientat spre dreapta(3), pentru VS orientat spre stanga (3); sunt aproximativ de sens ~ opus 4. Vector rezultant al depolarizarii bazei VS, orientat de jos in sus si spre stanga Rezultanta tuturor vectorilor de depolarizare ventriculara = axa electrica a inimii sau axa electrica a complexului ventricular. Aceasta este orientata de sus in jos si de la dreapta la stanga. c) Un vector rezultant de repolarizare ventriculara - orientat in general dinspre cavitate [endocard care se repolarizeaza mai tarziu si ramane mai mult timp (-)] spre epicard [care se repolarizeaza mai repede, devenind (+)], de obicei de sus in jos si de la dreapta la stanga; formeaza cu axa electrica a depolarizarii un unghi ascutit de 15 - 40.

Derivatiile standard folosite in EKG sunt 12: 6 frontale (= ale membrelor) si 6 ale planului orizontal (sau precordiale).

Derivatiile planului frontal folosesc electrozi asezati pe membre = derivatii ale membrelor
Se subimpart in 2 subseturi: derivatii bipolare si derivatii unipolare ale membrelor.

Derivatiile bipolare= utilizeaza 2 electrozi cu pondere egala in explorare, situati la distanta egala de cord: -D1 = inregistreaza diferentele de potential intre umarul drept si umarul stang; electrodul negativ plasat pe
MS(membrul superior) drept, cel pozitiv pe MS stang; axa derivatiei D1 este linia imaginara care uneste cei 2 electrozi. -D2 = inregistreaza difeerntele de potential intre umarul drept si MI (membrul inferior)stang( pubis); electrodul (-) peMS drept, cel (+) pe gamba stg; axa derivatiei D2 este linia imaginara care uneste cei 2 electrozi. -D3 = inregistreaza diferentele de potential intre umarul stg si pubis (MI stg); electrodul (-) pe MS stang, cel (+) pe gamba stg; axa derivatiei D3 este linia imaginara care uneste cei 2 electrozi. Orice axa de derivatie bipolara inregistreaza conform polaritatii sale deflexiuni (+) si (-), mijlocul axei reprezentand punctul zero electric; aceste derivatii inregistreaza proiectii in planul frontal ale vectorilor campului electric cardiac.

Combinarea acestor 3 axe = un sistem triaxial = Einthoven ( care e echilateral). 2

Derivatiile unipolare ale membrelor

Intr-o derivatie unipolara un singur electrod este explorator, el fiind situat intr-un anumit punct al campului electric pe care vrem sa-l exploram. Al doilea electrod are contributie redusa in explorare = electrod indiferent care teoretic trebuie introdus in centrul campului cardiac unde potentialul campului = 0. Sistemul Wilson - creaza unui centru electric artificial ( cu potential zero) scurtcircuitand cei 3 electrozi utilizati in derivatiile bipolare ( cu rezistente de 5000 ohmi; puntul de contact ale celor 3 cabluri = borna centrala terminala (central terminal); acest sistem insa determina inregistrarea unor deflexiuni de amplitudine mica; se noteaza VR, VL, VF Sistemul Goldberger porneste de la sistemul Wilson dar scoate rezistenta de 5 Kohmi de pe cablul derivatiei in curs de inregistrare sau scoate din borna centrala terminala cablul care scurtcircuiteaza derivatia respectiva = > unipolara amplificata a membrelor; se noteaza aVR, aVL, aVF

Unipolara bratului drept (a)VR = plasarea electrodului explorator pe bratul drept si cel indiferent in borna centrala terminala; axa derivatiei VR = linia imaginara care uneste umarul drept cu centrul electric cardiac, aceasta reprezentand segmentul pozitiv al axei; prelungirea in sens opus centrului electric reprezinta segmentul negativ al axei VR. Unipolara bratului stang (a)VL = electrod explorator pe bratul stang, electrod indiferent in central terminal; axa derivatiei VL e reprezentata de linia imaginara care uneste umarul stang cu centrul electric cardiac, aceasta reprezentand segmentul ei pozitiv; prelungirea in sens opus centrului electric reprezinta segmentul negativ al axei VL Unipolara MI stang (a)VF = electrod explorator pe MI stang electrod indiferent in central terminal; axa derivatiei VF e reprezentata de linia imaginara care uneste piciorul stg. cu centrul electric cardiac, aceasta reprezentand segmentul ei pozitiv; prelungirea in sens opus centrului electric reprezinta segmentul negativ al axei VF Aceste 3 axe de derivatie ale derivatiilor unipolare formeaza un sistem triaxial in care axele se intersecteaza in centrul electric 0, formand intre ele unghiuri de 60. Prin combinarea celor 2 sisteme triaxiale ( se transleaza dreptele sistemului Einthoven a.i. sa se intersecteze in punctul 0 electric ) se obtine un nou sistem de axe = hexaaxial, in care se formeaza unghiuri de 30 intre drepte; respectiv 3 perechi de perpendiculare: D1 cu aVF, D2 cu aVL si D3 cu aVR.

Derivatiile DI si aVL sunt numite si derivatii stangi sau laterale; DII, aVF si DIII mai sunt numite si derivatii inferioare.

Derivatiile planului orizontal = precordiale

Sunt derivatii unpolare: electrodul explorator situat in anumite puncte de pe torace, iar cel indiferent in borna centrala terminala. Prin conventie internationala 6 puncte toracice de fixare: - Punctul 1 - Spatiul 4 intercostal parasternal drept - Punctul 2 - Spatiul 4 intercostal parasternal stang - Punctul 3 - La distantei intre punctele 2 si 4 - Punctul 4 - Spatiul 5 intercostal stang pe linia medioclaviculara - Punctul 5 - Spatiul 5 intercostal stang pe linia axilara anterioara - Punctul 6 - Spatiul 5 intercostal stang pe linia axilara medie La stabilirea acestor puncte s-a pornit de la o teorie a potentialelor locale dupa care punctele 1 si 2 exploreaza VD, punctul 3 exploreaza septul interventricular, iar punctele 4 - 6 VS. In anumite cazuri se mai pot adauga : punctul 7 spatiul 5 intercostal stang pe linia axilara posterioara, punctul 8spatiul 5 intercostal stang pe verticala coborata din varful omoplatului; sau derivatii precordiale drepte cu electrozii exploratori situati in hemitoracele drept in punctele echivalente derivatiilor din hemitoracele stang Derivatiile precordiale se noteaza cu V + numarul punctului corespondent ( V1- corespunde punctului 1; pentru derivatiile drepte se adauga R - ex. V3R, V4R etc.). Axele de derivatie ale planului orizontal se intersecteaza in punctul 0 electric. Ca si pentru unipolarele membrelor, de la punctul zero spre electrodul pozitiv este partea pozitiva a axei, iar partea opusa este partea negativa a axei. V1 si V2 se mai numesc si precordiale drepte, iar V5 si V6 precordiale stangi.