Sunteți pe pagina 1din 1

PAGINA MPIETRIT

Mi-a fost de-ajuns s te privesc atent... Eram statuie-nalt de ciment, Treceai pe lng mine zi de zi, Cu ochii-n jos, pe drumurile gri. i-a fi srit n cale s te-atept, Dar nu puteam, cci m-au turnat prea drept. Te-ndeprtai, mi-a fi dorit s ip i s m nrui tot, s fiu nisip. i nu speram dect s calci mai rar... i-aa, mergnd, s m priveti mcar, Dar tu treceai aa cum treci mereu. Nu-nelegeai nimic din statul meu. Nu m priveai, nici nu tiai ce sunt, Iar uneori credeam c te-nspimnt... i m rugam, aa, btut n cuie, S fiu eu om sau s fii tu statuie.

S-ar putea să vă placă și