Question existing Mama mi a povestit ca atunci cand m am nascut dormeam. Ar trebui sa insemne asta ceva?

Suna atat de comic, cum sa dormi intr un moment ca acela?cand ar trebui sa tipi, sa dai din maini si din picoare . Si totusi nu era nimeni speriat ca as fi putut fi moarta, eu ..doar DORMEAM!!! Si de aici pleaca toate intrebarile pe care le am adunat timp de 20 de ani de cand m am nascut dormind. Care este scopul meu in viata?Exista coincidente sau toate pe acest pamant se intampla cu un scop?Si daca toate sunt cu un scop, care este al meu?Sa nu fie nici unul,pentru ca m am nascut dormind?Ar trebui sa inteleg ca in viata pe care mi a fost data e menit sa fac nimic? Ce am facut eu pana acum?din punctul meu de vedere , nimic. Atatea vise,dorinte .nici una indeplinita pana acum. Din ce cauza oare?Ca m am nascut dormind? Voi pierde tot in viata asta din cauza acestui fapt? De ce nu am curaj sa fac nimic? De ce ? Imi place imi plac atatea lucruri. Si totusi nu am curaj sa fac nimic Nici nu stiu de unde sa incep sa iti explic cum sunt eu de fapt pentru ca nici eu nu stiu cum sunt. Sunt complexa sau poate doar prea simpla incat nici eu nu pot sa ma intelege. E un chin , crede ma , sa ai atatea personalitati, atatea stari, cel putin pentru mine. Eu nu pot sa ma descopar , nu stiu , sau nu vreau? Tu stii?eu chiar am lumea mea, si sunt in ea acum, de fapt acum cand scriu e o lume pe care o dezvalui acum, pana acum nu am facut o, eram delasatoare sau poate nu aveam incredere in mine ca voii putea sa scriu ceva care sa nu fie de a dreptul stupid, desi in sinea mea stiu ca e stupid.Trebuia sa fac ceva sa scot cuvintele din mine, intrebarile care ma macina despre mine, despre lume, despre

tot ce ma inconjoara. Poate asa imi voi da seama catusi de putin cum sunt eu, cine sunt eu?ce vreau de la viata, sau ce vrea viata de la mine? Si sar de la un subiect la altul si nici nu stiu unde sa ma opresc, am atatea de spus, de intrebat. Si nimeni nu mi raspunde la intrebari ci eu ar trebui sa gasesc raspunsurile, pe toate? Sunt o ciudata in lumea mea, uneori chiar nu mi place sa scocializez, chiar poate iti vine greu sa crezi, dar asa este. Ma simt atat de bine singura. Singura eu si cu intrebarile mele, doar atat. E bines a fii singur? Eu cred ca nu, acum in pielea in care ma aflu in momentul de fata asta cred ca da totusi. Oamenii sunt rai, atat de rai incat te pot distruge, ei ma distrug. De ce nu pot sa scap de ei? Vreau sa fiu singura!!!! Natura ea tace, te asculta, ea vorbeste, eu o ascult, sufera .are atatea de spus, dar tu nu o asculti, nu vrei, de ce? Doar eu cu ea, fara nimic, as fi atat de fericita, departe de civilizatie , de lumea rea , se poate?Si uite cum s a mai nascut o dorinta, pe langa altele ale altor personalitati,, pe care le voi dezvalui pe rand, sunt multe oare? Azi ma simt pierduta, ranita de mine, de ce mi am facut mie insumi. Ma doare sufletul atat de tare, vreau sa tip dar nu pot, vreau sa ma indepartez dar nu pot. Ma doare nu ma indepartez eu dar indepartez eu pe ceilalti de langa mine si desi vreau sa fiu singura, ma doare ca sunt singura, dar imi place ca ma doare. Imi place durerea oare?Mi a zis odata cineva ca imi place sa ma ranesc, sa imi fac singura rau, asa sa fie?Daca intradevar e asa cred o fac fara sa imi dau seama. Dar de ce fac lucruri care ma ranesc fara sa imi dau seama?sunt chiar atat de inconstienta?Nu cred, persoana aceea m a mintit, sunt doar eu , un suflet naiv cu o inima mare cum mi a spus odata parintele Viorel, si am inceput sa plang. Asa este , aveam nevoie de o confirmare , si nu, nu sunt modesta din punctul acesta de vedere, dar doar din acesta, restul .nu mai conteaza. Sunt suparata pe voi toti, m ati facut sa ma simt inferioara cand abia incepeam sa va descopar, de ce? Eram un suflet inocent, nu stiam nimic , doar vroiam sa pasesc in viata cu un zambet larg si bucuradu ma de orice, dar voi nu m ati lasat.

Acum am atatea intrebari fara raspunsuri. Dar nu vreau sa dau vina pe voi, eu aom fost de vina ca nu am fost tare si am crezut tot ce mi ati spus. Si uite ca din cauza voastra am ajuns sa vad viata asa cum este ea : dura, plina de voi , si voi umpleti tot, sunteti peste tot. Si e de ajuns. Dar va iubesc asa cum sunteti, nu pot sa va urasc , chiar daca as vrea, pentru ca din cauza voastra am invatat sa nu stiu ce e ura. Dar impreuna nu mai putem convietui asa, ma distrugeti, m ati distrus. Caut ca un nebun cum isi cauta linistea,sufletul ce ma poate completa, ce imi poate arata candva toti nebunii din mine, sa ii cunoasca pe toti, sa ii iubeasca pe toti.Il caut si nu il mai pot vedea. Acum nu mai stiu daca mai e intradevar acolo, existi?tu ma cauti?Tu vrei sa ma cunosti?Unde esti? Pana atunci eu te astept,intrebandu ma mereu, descoperindu ma mereu, de una singura. Am invatat pana acum sa fac distinctia intre ele, dare le apar mereu si mereu, una cate una ,pe neasteptate, Le urasc atat de mult pe unele,as vrea sa le omor.Dar nu pot,nu vreau. Vreau sa vii tu, sa le astepti pe fiecare sa te surprinda cum m au surprins si pe mine. Poate vei vrea si tu sa le omori, sa le astamperi pe toate.Dar daca tu vei fi Cel ce nu vrea sa le omoare, tu vei fi acela care le va astamapara pe toate cu ale tale. Te caut, te caut si cand nu vreau sa te caut,pentru ca te cauta ea, sau ea? .sau poate cealalta nu te vrea, e atat de rea uneori.Dar ea vrea sa te iubeasca.Una din ele cel putin, cel putin zic pentru ca de fapt mai multe din ele te vrea, iti doreste sufletul sa se hraneasca cu el, din el, pentru ea. Pentru una din ea, cea rea, te devoreaza pana la ultima picatura, e atat de egoista, o urasc atat de mult, dart e va vrea si ea si atunci cand te vrea ea, e regula sa te accepte si celelalte pentru ca ea e Regina deasupra tutror, ea decide cu rautatea,egoismul, frivolitatea ei daca tu vei fi sau nu. Face parte din mine si o urasc atat de mult, dart u o vei iubi, ii vei iubi ochii reci in noaptea calda,ii vei iubi mintea bolnava cand iti planuieste suferinta neintentionat, atunci cand o vei vrea cel mai mult langa tine ea va fi departe cu gandurile ei reci si egoiste,in lumea ei,atunci tu o vei intelege,pentru ca o accepti asa cum e.

Ce ti e si cu iubirea asta?cat trebuie sa descoperi,cate sacrificii, cate trebuie sa induri,sa accepti?Apoi sa realizezi ca totul e in zadar.Pierdere de timp,oare intradevar iti deschizi ochii dupa o astfel de pierdere de timp?Raspunsul,da dragule, am un raspuns. Da iti deschizi ochii,dar iti inchizi inima, si odata ce e inchisa,atunci vin duzinele de intrebari care din nou ma framanta, imi macina fiecare nerv al sufletului. De ce iti place sa ranesti un suflet pur si innocent? E naiv, da, inca e naiv, nu a invatat nimic din greseli,nu recunoaste nimic din trecut,cauta , cauta , si inca mai cauta. Dar oare o suflet ranit nu oboseste? Al meu? O alta intrebare retorica . Nu am invatat sa iubesc precum convietutorii mei, cei moderni ai secolului 21, si se pare ca gresesc. Dar de ce gresesc eu? Poate chiar ei sunt cei care gresesc, nu eu. Mai exista dragostea pura,inocenta,fara jocuri tampite si inutile pe care le practicati? De ce simtiti nevoia sa complicati lucrurile simple atat de frumoase,sa le stricati? Eu cred, vreau sa cred, de fapt ma mint si realizez asta dar o fac in continuare pentru ca nu imi place si recunosc ,lumea voastra,imi place lumea mea, ca totusi toti sunteti la fel ca mine,naivi,cu suflet bland si cald. Dar nu va chem. In lumea mea, nu va vreau aici, voi m ati invatat sa nu am incredere, veti realiza ca in fiecare din voi exista puritatea si nu e rusine sa o lasati sa fie. Dar sunteti prea mandri si prosti. Nu ma astept sa ma intelegi, tu , om de rand , inchis la minte si judecator de vise. Tu, acesta, nu ma vei intelege niciodata, insa poate tu , om de rand , cel ce crede in o lume, nu ireala, nu imposibil de realizat, nu imaginara, ci in acea lume cu oameni care candva au existat tot pe acest pamant, care stiau ce e iubirea adevarata, recunostinta,respectul, si multe altele care nu imi vin in minte acum ca e destul de tarziu acum si muzica ma adoarme usor, da acela ma va intelege, acela va intelege ca iubirea e cea de care am nevoie la fiecare pas din partea oricui, ca de iubire am nevoie pentru a mi incarca bateriile,dar bateriille mele sunt consumate de tine,om de rand pervers. O lupta continua, ce va dura pana la sfarsitul zilelor date de Tine. O lupta care voi fi nevoita sa o continui si nu

dormind, asa cum am inceput o. Si azi e o noua zi in zori de noapte, inca nu a s a trezit cealalta, ma intreb maine care va fi? Vei fi tot tu, sau alta? Esti tu Suflet rupt din mine , de mine, unde esti? Poate tu erai completarea mea si eu te am alungat, nu te am lasat sa vezi lumina. E intuneric? E frig? Cu fiecare lumanare aprinsa sa mi simti caldura pe care nu ti am putut o oferi,focul tau candva cald acum rece ma arde si ma va arde. Regrete din adancul unui suflet de copil mare si naiv catre un suflet ramas in mijloc. E un mijloc?sau ce e? Vino in vise si povesteste mi lumea ta iubite fara nume. Poate esti la fel ca mine acum, erai o viata, acum esti doar o intrebare fara un raspuns, raspunsul e la mine, nu l poti auzi ? Azi sunt seaca, fara nici un scop , fara nici un gand cu vreun sens . E gol. Nepasatoarea e cea care stapaneste peste mine astazi , ca intotdeauna , vine pe furis si se cuibareste in toata fiinta mea , aratandu mi azi ca viata e seaca , fara nici o importanta , ca nimic nu conteaza , orice as face e fara scop , dar cine face ceva azi? Stiu sigur ca nu ea . Sta si se uita pe pereti , bine ca nu sunt goi , dar sunt albi , seci si fara chef precum ea. Muzica e cea care o aude in surdina, nu masinile de afara nu colega ce vorbea adineauri, acum coase, muzica e singura cea care o intereseaza, ii imbie auzul, o influenteaza in orice face , doar ca nu face nimic. Doar ii tine companie , ei , cea de azi, sau poate azi e prea mult , doar acum. Azi sunt amortita, nu simt nimic , ma inchid in lumea mea si nu interactionez cu nimic, doar aud. Va aud pe voi, norocosii de voi , care ati primit un dar si l ati aratat lumii si imi bucurati auzul acum si intotdeauna. Oar ear fi putut fi si darul meu? Intotdeauna am crezut ca salasluieste in mine o bucatica din ce au si ei. Se poate ca un om sa aiba putin din toate? Sau sunt doar eu cea care cred ca am putin din toate? Chiar atat de naiva sa fiu? Uite cum a inceput descoperirea mea De mic copil mi am format lumea mea , doar a mea , si lumea mea era cam asa : Muzica , dansul , poezia. Si rad acum, eram o copila atat de naiva, nu ca inca nu as

mai fi, inca mai sunt. Ce stiam eu ce e muzica? Ce stiam eu despre Gheorghe Gheorghiu? Iti spun., nimic nu stiam , dar stiam sa ii cant melodiile , pe care le ascultam la pick-up-ul din sufragerie , cu o perie in mana si uneori pe masa, sau chiar dadeam masa la o parte sa am loc sa imi desfasor activitatea. Da .si faceam toate treburile astea singura, eram timida, chiar fata si de parinti, ma simteam atat de prost cand ma surprindeau in toata spelndoarea de atunci. Dar sic and eram singura acasa, era raiul meu, puteam sa cant cat vreau , fara sa vina mama si sa mi spuna ca sunt afona si sa mai tac din gura, sau sora sa ma pandeasca pe geamul de la usa si sa chicoteasca, iar tata? De ce nu l mentionez? El a pierdut tot, alegerea lui, sau poate constrans de greutati, a plecat pentru a ne oferi ceva mai bun. Oare el cum ar fi reactionat? Tin minte ca doar cu el ascultam muzica tare pe Mtv la televizor, cu el ascultam muzica buna. Si poate chiar de la el am mostenit dorinta arzatoare de a trai cu totull intru muzica,dar din pacate pentru mine doar in a asculta s a sfarsit tot. Nu ti am zis ca el a cantat la orga atunci cand era si el flacau?da, a cantat cu fratesu si cu bunicu cum se cant ape vremuri pe la nunti si alte evenimente. Mi e asa ciuda pe el ca nu a fost ambitios,nu si a dat seama de darul care il avea in mainille sale. Justificarea lui a fost ca nu era pentru el. Sec fix asa. Se chinuia prea mult caci nu venea totul de la sine, dar oare pentru a fructifica un talent nu este 10 % talent si 90 % transpiratie? Si pur si simplu a renuntat. Oare eu ce am avut si am renuntat? Am avut ceva si nu mi am dat seama? Da am avut multe dar nici macar nu mi s a dat sansa sa le incerc pana la capat. Dansul. Acum e culmea culmilor,coincidenta coincidentelor,intamplarea intamplarilor. Ce stiam eu ce e baletul? Absolut nimic,nici o boaba, nici o inspiratie , nici nimic. Eu la cea mai frageda varsta , nici nu mi amintesc cati ani aveam, ma cataram pe propriile mi varfuri si ma prosteam precum un copil innocent si neindemanatic ce eram. Ma invarteam pe varful degetelor, imi aruncam picioarele in sus, saream, si alte giumbuslucuri nebunesti. De unde stiam eu daca stau bine si mi amintesc cred ca pe la varsta de 3 ani , sa imi treaca prin minte ca se poate sta pe varfuri si dansa. Da eu faceam treaba asta, si nu mi pasa ca mi se invineteau varfurile degetelor. Chiar m a certat mama intr o zi atat de tare, nu s a speriat, sau cel putin nu mi a aratat,nu, ea doar m a certat,de ce am

eu degetele vinete?bineinteles ca nu I am zis de ce, de unde. Pana intr o zi cand m a pandit, ca altfel nu se putea cu mine, trebuia sa fiu pandita,urmarita sa afle ceva despre mine,nu scoteam o vorba, nu faceam absolut nimic in prezenta lor. Dar si cand a aflat, cred ca a fost oarecum surprinsa in bine, dar nu a facut nimic folositor pentru mine. M a lasat asa sa imi duc nebuniile la capat. Nici nu stiu ce parere sa am acum, sa o invinuesc pentru ca nu m a ajutat sa mi indeplinesc visul?sau pe mine ca nu am facut nimic in privinta asta? Dar ce stiam eu atunci? Nu stiam nimic , iti spun. Vroiam sa fac de toate.Poezia ceva mai comun pentru mine, mii de carti la indemana pentru o inspiratie pentru un copil de 7 ani. Deja eram mai mare. Mamei ii placuse mult in tinerete sa citeasca,nici nu a mai tinut numarul la cate carti a citit. Mi a povestit odata in toanele ei bune, dar tot pe un ton autoritatar tipic ei, ca ai ei parinti o certau fiindca citea atat de mult. I au scos intr o seara becul de la lustra pentru ca statea pana in zori de zi si citea. Dar bineinteles ca nu ceda, si a gasit o lanterna, citea la lumina lanternei sub patura.Asta era lumea ei probabil. Eu nu am citit nici macar mai putin de un sfert cat a citit ea. Rabdarea e virtutea ce mi lipseste. Dar am vrut sa o incerc sip e asta, sa vad cum e sa scrii o poezie. Clar. Dezastru. Teatru. Atatea personalitati,personaje,locuri,timpuri. Acolo e locul meu, acolo e lumea mea mi am zis pe cand aveam 14 ani. Acolo vreau sa fiu,acolo ma regasesc. Da! Dar cum fac asta cu timiditatea mea si frica de afirmare? Si uite ca am facut o, am dat admitere la teatru la liceul de arte din oras. Si totusi am plecat cu capul in nori negandindu ma ce implica intradevar. Dar am facut o. Am dat admiterea si am trecut cu 10 sau 9 nu mai tin minte exact. Acesta a fost o realizare tarzie de a mea,ce am crezut ca se va finaliza intr un cadru frumos si benefic pentru mine. Dar bineinteles ca nu a fost asa. Totul s a sfarsit pur si simplu , din cauza cui? A Ministerului? Sau a voastra, copii fara cunostinta de arta si cultura, ca nu v ati prezentat la admitere? Si uite inca un vis aruncat pe fereastra,strivit in picioare. Descurajata de toti si toate, slabiciunea mea ma stapanise intru totul nemaiputand sa continui.Da, aici e vina mea.

Dar poate totul s a sfarsit cu bine,liceul zic, nu altceva. Nu am cochetat deloc cand eram mica cu arta culorii,desenului si tot ce implica. Nu mi a placut,desi am incercat,si deloc spre surprinderea mea nici nu ma pricepeam. Dar uite ca am ajuns sa termin cu liceu de arta, sectia pictura monumetala. Am ajuns sa cunosc artisti in devenire, am fost alaturi de iubita mea muzica, trecand pe coridoare auzind in fiecare clasa micuta cate un instrument sau o voce incercand o nota inalta. Da eram atat de aproape de vechea mea iubire si tot n am incercat, nici macar n am incercat, nu am indraznit sa incerc. Ai venit tu din nou timido,descurajatoareo si nu m ai lasat sa imi satisfac curiozitatea. Visul meu de mic copil. Si ma prosteam,abia stiam ce I aia viata sic and toata lumea ma intreba ce vreau sa fiu cand voi fi mare,prompt si fara nici o exitare Vreau sa fiu cantareata .Da,rad acum, dar doare. Puteam sa renunt la un an de studii pentru a mi indeplini un vis la fel de important si anume baletul. Sa dansez. Dar nu, din nou ,nu. M a ajutat foarte mult sa fiu printre ei, m au facut sa ma mint ca si eu pot face asa ceva. Chinuita imi simteam munca asa cum si a simtit o tatal meu candva. Pot spune cei mai frumosi ani de pana acum din viata mea. Era o alta lume de a mea in care am lasat pe putinii dintre voi in ea. Erati cativa precum mine,sau eu precum voi. M am schimbat mult datorita voua, talentului vostru , inocentei voastre , puritatii. Am vrut sa raman in lumea voastra dar obligate de circumstante din nou viata m a lovit cu o palma peste fata. Si n am ramas. Liceul cu toate frumusetile si nervii si descurajarile pe care le am avut,primit de a lungul celor 4 ani l am terminat. Facultatea avea sa urmeze si visul meu odata cu ea se va implini mi am zis. Asa sa fie oare?

Probabil si ceea ce fac acum e un dezastru, pentru ca din nou e ceva ce incerc sa fac si mai mult ca sigur cunoscundu mi personalitatile va veni una intr o zi si se va opri, va realiza ca aceasta incercare e o stupizenie. Pentru ca afurisita asa a venit de fiecare data descurajandu ma, facandu ma sa renunt la tot deoarece ea si cu

mintea ei brilianta credea ca nu sunt de ajuns de buna si ca nu stiu nimic indeajuns. Si am dj 7 pagini si incepe sa ma descurajeze incet incet. Nu mai ai ce sa scrii! Nu mai stii nimic!Nu esti buna de nimic! E totul o pierdere de timp! Sexul cu o persoana potrivita e revigorant pentru sanatate si pentru personalitate dar, din pacate doar pentru moment Si care ar fi Solutia? Have good sex all the time? Nu,pentru ca mentalitatile sunt de diferite feluri si facute pentru a judeca,deci si prin urmare,ne complacem in a nu face sex,noi fetele,cu cine vrem,unde vrem, cand vrem,din frica de a nu capata o anumita reputatie din cauza unor prea inchisi la minte. LOL!!!? E clar, am problem si nu stiu cat mai pot rezista, psihicul meu se duce la vale pe zi ce trece. Ma distrug sau il distrug eu pe el? Dar ar fi cam aceeai treaba. Vechea problema , nu sunt buna de nimic , nu am facut nimic bun pana acum , nu stiu cat voi face daca voi continua asa fara un ajutor important. Am nevoie de ajutor!!!! Anul acesta am plans mai mult decat am plans cred in anii mei de viata pana acum. Eu nu eram atat de slaba, nu eram, dar acum sunt. Ce naiba a reusit sa imi dea mintile peste cap in halul asta? Ce sau cine a reusit sa ma distruga incat sa nu mai pot judeca o deicizie inainte de o actiune? Fac totul fara sa gandesc si nu stiu cum de reusesc sa fac numai ce e gresit pentru mine. Si poate ajung la concluzia ca eu ma disrug pe mine, pentru ca nu mai sunt capabila sa realizez din timp ce e bine si ce e rau pentru mine. Ma las dusa de vant si Doamne in ce hal bate vantul, teribil. Am inceput sa ma balbai , sa nu mai pot purta o conversatie normala cu cineva, sa nu mai fiu amuzanta. Ajung sa ma affirm doar prin sex?Ahhh ce am facut aseara?? Idioata de mine, da , regret . Trebuie sa ma potolesc. Zicea odata Anna Lesko bine, hahaha ard in flacari Bine, dar focul ar cam trebui sa se stinga, eu de ce nu ma sting, ar cam fi cazul. Trebuie sa ma opresc. Trebuie sa imi canalizez dorinta mea de a fi

ocrotita si iubita si de a cere afectiune sub alte forme, in alte moduri, nu asa pentru ca e gresit e foarte gresit. Si la cat de bine cred k am ajuns sa ma cunosc stiu ca aceste cuvinte vor ramane doar scrise si nu puse in practica. Pentru ca niciodata nu am reusit sa fac ce imi propun. Niciodata! Renunt usor . Am nevoie de ajutor , te rog ajuta ma! Nu mai sunt in stare sa imi fac prieteni , nu am nici macar o cea mai buna prietena . Eu ma indepartez de toata lumea pentru ca mintea mea bolnava crede ca sunt prea josnica, ca nu pot face nici macar o gluma sa pot atrage atentia. Am facut un joc la ora de conversatii germana saptamana trecuta cred. Fiecare scria pe o foaie doua lucruri care il defines. Eu am mintit pentru ca habar nu am ce ma defineste si am scris pur si simplu ce imi place, nu e nici macar un hobby , e o dorinta de mult pierduta si anume baletul si cealalta e o dorinta pe cale de disparitie si anume teatrul. Si trebuia sa ii dam foile inapoi profesoarei ,apoi ea le imparte in clasa iar in final trebuia sa ne punem intrebari intre noi pentru a descoperi cine este persoana care a scris acele doua cuvinte definitorii. Si ia ghiceste. Da , nu a venit nimeni la mine sa ma intrebe ceva, nimeni. Ce ar trebui sa inteleg din jocul acesta?Ca sunt prea inabordabila?Ca sunt infricosatoare de nu poate cineva veni la mine sa ma intrebe ceva, orice?Si ma uitam n gol in sala de curs cata agitatie era in jurul meu si pe mine nu ma intreba nimeni nimic. Intr un final a venit la mine o colega din ultima banca, speriata, nu am mai vazut o niciodata, si mi a aratat biletelul cu o mana tremuranda daca l am scris eu. Jalnic, patetic.