Sunteți pe pagina 1din 4

EMINESCU - efemerul creator i eterna sa creaie

"Geniul in zdrene sau in haine aurite tot geniu rmne."


Oare poi vorbi de creaie fr a te gndi la creator? Poi iubi creaia fr si pui problema a cui e? i poi cunoate cu adevrat o creaie cnd nu tii nimic despre creatorul ei? A fost odat ca-n poveti A fost ca niciodat De pe meleaguri romneti Poet, cum n-a mai fost vreodat. Ziua de 15 ianuarie l-a adus n atenia noastr, a tuturor pe Mihai Eminescu. El este i rmne zeul tutelar al romanilor. Asemenea Luceafrului, a aprut pe bolta literaturii romneti la o rscruce de drumuri si de timpuri si a czut pe solul nostru precum o lacrima a lui Dumnezeu. 162 de ierni de-atunci i n-am ncetat s vorbim. De atunci pn astzi s-au scris biblioteci ntregi despre el. Se pare c orice cuvnt este de prisos. i totui.. Dintre toate mtile poetului geniu, cum l mai vedem astzi pe Eminescu?Unde s-l caute omenirea i mai ales, unde s-l gseasc? Cci fizic, mult mai uor ni-l putem imagina pe tefan cel MareInfinit mai uor ne este s ne imaginm fptura lui Caius Iulius Caesar atacnd Rubiconul sau prbuindu-se strbtut de pumnalele lui Brutus. Dar pe Eminescu? Pe Eminescu, nainte de a a-l vedea, de a ni-l imagina, l vom simin tot ce avem mai bun, n sensibilitatea noastr, noi, fiecare dintre noi nu ni-l putem imagina dect ca pe propria noastr sensibilitate. El nu putea s fie nici nalt i nici scund, nici gras i nici slab, nici brunet i nici blond pentru c partea lui de trup sunt cuvintele lui scrise i rmase nou. Adevrata statuie a lui Eminescu, pe care noi, umili elevi ce-i studiaz ncnttoarea opera, o putem vedea astzi este ridicata din versurile sale, al cror bronz nu-i va pierde niciodat strlucirea i nu-i va gsi n veci sfritul, ct file de carte vor fi rsfoite. Cci adevratul portret al acestei inefabile prezene este portretul poeziei nsi! Dar ce a fost Eminescu? i ce-i acum pentru o lume care triete intr-un cu totul si cu totul alt ritm, pentru oameni, care mpovrai de griji i gnduri, au uitat s triasc i se mulumesc doar a exista? A fost, oare, cel mai mare poet al nostru, a fost un geniu nebun, necat n controverse, un creator absolut ce i-a sacrificat ntreaga fiina creaiei sale? Da, toate aceste imagini l descriu pe Eminescul nostru, dar vorbesc prea puin. Eminescu n-a

fost doar att...n esena, el a fost glasul care a rsunat si va rsuna ntotdeauna in operele urmailor si. Nu e numai pentru armonia acestei voci, ci pentru c n ea se reflect accentele vechi din rugciunea unui dac, pentru c n el se cuprinde muzica limbii latine, n el s-a rsfrnt freamtul codrului i mai ales, n el doinete cantul etern al poporului de pretutindeni. Din glasul lui nu s-a desprins glasul unui individ, ci vocea trecutului nostru romnesc, n pieptul lui nu s-au zbtut bucuriile i durerile unui singur om, ci acolo a btut inima a milioane de romni, a cunoscut poporul vorbind cu el, i-a ascultat tradiiile, i-a vzut obiceiurile, i-a priceput dorinele i i-a cunoscut cntecele. nelegnd personalitatea sa doar din versurile de la sfritul Luceafrului, Ce-i pas ie chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul? / Trind n cercul vostru strmt, / Norocul v petrece, / Ci eu n lumea mea m simt / Nemuritor i rece., am nelege totodat ca una din prile eseniale ale operei sale literare, bogia de idei, care nal toata simirea lui (cci nu ideea rece, ci ideea emoional face pe poet) Eminescu, a cutat nencetat n comoara ideilor pe care le-a cules, materialul concret de unde s-i formeze nalta abstracie care n poeziile lui ne deschide aa de des orizontul fr margini al gndirii omeneti. Eminescu este un poet al timpului modern, cultura lui individual st la nivelul culturii europene de astzi. Cu neobosita lui struin de a citi, el i nzestra fr preget memoria cu operele nsemnate din literatura antic i modern. Aadar, a fost pasionat de operele poetice ale tuturor timpurilor. Cci cum s ajungi la o privire general dac nu ai n cunotinele tale treptele succesive s te ridice pn la ea? Tocmai ele dau lui Eminescu cuprinsul precis n acele versuri caracteristice n care se ntrupeaz profunda lui emoie asupra nceputurilor lunii, asupra vieii omului, asupra sorii poporului romn. Poetul e din natere, fr ndoial. Dar ceea ce e din natere la adevratul poet nu e dispoziia pentru forma goala a ritmului si a rimei, ci nemrginita iubire a tot ce este cugetare si simire omeneasca, pentru ca din perceperea lor acumulata sa se desprind ideea emoional spre a se nfia in forma frumosului. Sincer mai nti de toate, i poeziile lui sunt subiectiv adevrate nu numai atunci cnd exprima o intuiie a naturii sub forma descriptiva, o simire de amor uneori vesela, adeseori melancolica, ci si atunci cnd trec peste marginea lirismului individual si mbrieaz i reprezint un simmnt naional sau umanitar. De aici se explica in mare parte adnca impresie ce a produs-o opera lui asupra tuturor. Si ei au simit in felul lor ceea ce a simit Eminescu, in emoia lui i regsesc emoia lor; numai ca el ii rezuma pe toi si are mai ales darul de a deschide micrii sufleteti cea mai clara expresie,

aa nct glasul lui, deteptnd rsunetul n inima lor, le da totdeodat cuvntul ce singuri nu l-ar fi gsit. Aceasta scpare a suferinei mute prin farmecul exprimrii este binefacerea ce o revrsa poetul de geniu asupra oamenilor ce-l asculta, poezia lui devine o parte integranta a sufletului lor, si el triete de acum nainte in viata poporului sau. Dar cuprinsul poeziilor lui Eminescu nu ar fi avut atta putere de a lucra asupra altora daca nu ar fi aflat forma frumoasa sub care sa se prezinte. Una dintre cele mai cunoscute si comentate poezii pe tema artelor poetice, Criticilor mei, este poezia n care Eminescu nu d un rspuns propriu-zis, ci i formuleaz cteva interogaii i d glas dilemelor i incertitudinilor sale cu privire la starea de angoas a poetului dinaintea actului creaiei artistice, venicul chin sisific n faa paginii albe Eminescu aspira nu spre o arta cu preocupri mrunte, realista ntr-un mod ngust, care sa imite natura, si nici spre una exclusiv formala, ci spre o arta care sa transfigureze semnificaiile realitii, n care cuvntul sa exprime adevrul (pentru c: ,,E uor a scrie versuri/ Cnd nimic nu ai a spune/ nirnd cuvinte goale/ Ce din coada au s sune - ,,Criticilor mei). Adevrul artei trebuie s fie adevrul vieii si al suferinei pe care nsui poetul le-a trit, viata fiind singurul izvor adevrat al inspiraiei. Concepia lui Eminescu despre poezie si misiunea poetului este programatic ilustrata n ,,Epigonii, profesiunea de credin a lui Eminescu la vrsta de 20 de ani. Cuvntul ,,epigonii, mprumutat de ctre autor din literatura germana, nseamn urmaii nedemni ai unor naintai ilutrii. Eminescu se ridic mpotriva poeziei contemporane sceptice, pesimiste i elogiaz scrierile vizionare din zilele de aur ale scripturilor romneti n concluzie, complexitatea poetic n opera lui Eminescu te ntmpin pretutindeni. El mereu caut cuvntul ce exprim adevrul ntr-o fug melodic fr precedent. Ridic erosului cele mai frumoase versuri din literatura romn. Eminescu descoper lumea exact aa cum este, aceasta este revelaia noastr cnd i citim opera. Fenomenul Eminescu a fost unic, de la el ncoace poezia se scrie altfel. Ba chiar putem spune c adevrata poezie ncepe cu el. Bibliografie: Ultimele nsemnri ale lui Mateiu Caragiale Ion Iovan, Editura Curtea Veche, 2008; Viata lui Mihai Eminescu George Clinescu, Editura Minerva, 1989.

UNTARU LIVIA MARIA, CLASA a XI-a E