Dificultati diagnostice in sinucidere; Exista oare o psihopatologie sociala?

Sinuciderea este atentarea la propria viata, un act de ucidere intentionata a propriei persoane. Ar trebui ca natura acestui act sa ne alarmeze, dar sa ne si ameninte deoarece este in contradictie cu ideile noastre privind importanta conservarii vietii. Neputinta individului de a se adapta la situatia data face ca ultimul esec al existentei sa se transforme in esecul vietii, fapt ce poate constitui un moment de ruptura iar gestul suicidar nefiind o optiune, ci mai degraba negarea totala a posibilitatilor de a alege. A.Delmas face distinctie intre pseudosinucidere si sinucidere veritabila. Din prima categorie fac parte : mortile accidentale, reactiile suicidare din timpul episoadelor confuzionale (ex., dementa), sinuciderea prin constrangere (ex., sacrificiul impus sclavilor), sinuciderea care scapa individul de durere sau de o postura defavorabila, sinuciderea etica (din ratiuni morale), in care moartea este intr-un fel sau altul impusa, fara ca persoana sa aiba propriu-zis dorinta de a muri, ci de a scapa de o anumita realitate. In a doua categorie sinuciderea veritabila individul simte dorinta de moarte. Deoarece omul este guvernat, din punct de vedere biologic, de instinctul de conservare, rezulta ca sinuciderea veritabila vine in opozitie cu instinctul de conservare, fiind deci o manifestare patologica. Se vorbeste in acest caz despre vointa in alegerea

sinuciderii care caracterizeaza adevarata conduita suicidara. Instante ale fenomenului suicidar: Sinuciderea intentionata. Tipul de sinucidere despre care aflam cel mai des ca persoana isi gaseste alinarea, actul suicidar intervenind in urma unor probleme pe care le crede insuportabile. Oamenii se pot sinucide atunci cand se gasesc intr-o stare de stres extrem sau cand sunt foarte dezorientati. Multi dintre noi avem idei suicidare la un moment dat pe parcursul vietii noastre. In mod normal aceste idei dispar atunci cand gasim solutii alternative sau cand intrezarim un final al durerii noastre sufletesti. Santajul cu suicidul il folosesc persoanele cu o structura psihica labila sau care au un coeficient scazut de inteligenta in scopul de a atrage atentia si de a obtine mai mult drepturi. Este foarte intalnit la femei si adolescenti. Tentativele suicidare sunt sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de sinucidere inadecvate, interventia unor persoane straine). Tentativa suicidara cel mai des are semnificatia unei nevoi crescute de afectiune si atentie din partea anturajului fata de care subiectul se simte izolat, respins. Tentativa poate fi repetata. Exista aproximativ 18 tentative suicidare pentru fiecare suicid. Orice tentativa suicidara trebuie privita cu multa atentie, deoarece poate reusi. Suicidul cronic (parasuicidul) constituie echivalentele suicidare, din care mentionam automutilarile, refuzul alimentar, refuzul tratamentului, conduitele de risc si asa numitele sinucideri cronice (alcoolismul si toxicomaniile). Suicidul in doi poate avea mai multe aspecte si de asemenea poate fi considerat o forma de suicid altruist.

Stricto senso, exprima situatia in care cei doi se pun de acord pentru a se sinucide impreuna. De altfel fiecare partener se poate sinucide separat. O gama larga de boli psihice poate expune o persoana la riscul sinuciderii. Cel mai frecvent intalnit in psihopatologie este asocierea suicidului cu depresia. Riscul suicidar este prezent la orice pacient cu depresie, cel mai adesea poate aparea la inceputul si la finalul episodului depresiv. In schizofrenie, 10 % dintre bolnavi au tentative de suicid, iar 2 % reusesc sa le finalizeze. Actul suicidar in schizofrenie apare mai frecvent in perioada de debut si se realiazeaza prin mijloace brutale. Suicidul in demente este expresia deteriorarii si apare in special in faza de debut a bolii. In perioada de stare, tentativele se raresc deoarece bolnavul nu mai are critica de la inceput,dar si ideile delirante se pierd in masa dementei. Suicidul in nevroze este rar, iar atunci cand apare marcheaza o decompensare a starii nevrotice. Cel mai frecvent este suicidul in tulburarile de personalitate. Poate aparea fie in cadrul episoadelor depresive aparute la un moment dat in evolutia tulburarii, fie este expresia unei tentative suicidare reusite, dar formala, de natura sa formeze un santaj. Nu este intotdeauna clar daca un deces este provocat de o sinucidere sau un accident. Daca probele sunt ambigui, legistul clasifica de obicei decesul drept accidental sau din cauze necunoscute. Din pacate pentru noi, cei ramasi in urma, acest lucru inseamna ca cei apropiati isi iau secretele cu ei in mormant, lasandune pe noi sa ghicim ce s-a intamplat cu adevarat. Daca erai apropiat cu persoana decedata, moartea sa poate sa-ti para ca o tradare a relatiei pe care ati avut-o inainte. Daca nu exista un bilet de adio,

este foarte greu sa se dovedeasca daca, de exemplu a fost vorba de o supradoza intentionata sau accidentala. Printre alte decese ambigui se mai numara si accidentele de masina in care nu mai sunt implicate si alte masini, innecul sau accidente cu arme de foc.

BIBLIOGRAFIE:

1. Florin Tudose, Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, Editura Fundatia de Maine, Bucuresti, 2009 2. Maggie Helen, Despre sinucidere, Editura Antet