Dinu Lipatti - transparen la transcenden

Pianist si compozitor romn. Crescut ntr-o familie cu traditie muzicala - tatal sau era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo Sarasate, mama o excelenta pianista iar na la botez i-a fost George Enescu - i s-au recunoscut si cultivat din frageda copilarie nclinatiile muzicale. A fost acceptat ca elev de exigenta profesoara de pian Florica Muzicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dndu-i n schimb o educatie artistica serioasa, care sa-i permita dezvoltarea talentului sau nativ. ntre timp este admis la Conservatorul din Bucuresti, pentru ca n 1934 sa participe la concursul international de pian din Viena. Faptul ca i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot sa paraseasca juriul n semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris sa-si continuie sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique. Aici ia si lectii de compozitie cu Paul Dukas si Nadia Boulanger si de arta dirijorala cu Charles Munch. n 1936 si ncepe cariera de pianist concertist n diverse orase europene, reputatia sa continund sa creasca cu fiecare aparitie n public. La nceputul celui de Al Doilea Razboi Mondial revine la Bucuresti unde da recitaluri de pian ca solist sau acompanindu-l pe George Enescu. n 1943 pleaca n Elvetia unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. si continua cariera concertistica n recitaluri de pian sau ca solist mpreuna cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizeaza n studio imprimari pe discuri. n timp ce se pregatea pentru un turneu de concerte n America se descopera ca sufera de leucemie. Se puneau mari sperante n efectele curative ale Cortizonului, de curnd descoperit, si cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului. Dupa o ameliorare aparenta, starea de sanatate a lui Dinu Lipatti continua sa se nrautateasca. La 16 septembrie 1950, desi slabit fizic, are loc ultimul sau concert public la Besanon (Franta). n partea doua a recitalului intentiona sa execute cele 14 Valsuri n Do diez minor de Frdric Chopin. Puterile nsa l parasesc, dupa o lunga pauza n care publicul nu s-a clintit din sala, Dinu Lipatti reapare pe scena, se aseaza la pian si interpreteaza motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach. Cu aceasta rugaciune s-a ncheiat una din cele mai nobile, mai bogate si scurte cariere cunoscute n arta interpretativa moderna. Doua luni si jumatate mai trziu, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viata n vrsta de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului n Fa minor de Ludwig van Beethoven n mna. Ultimele sale cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns sa fii mare compozitor ca sa scrii muzica asta, trebuie sa fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu". La vestea mortii sale marele pianist german Wilhelm Backhaus exclama: "Noua ne ramne amintirea frumusetilor pe care ni le-a daruit si o profunda ntristare". nregistrarile pe discuri, cu toate imperfectiunile tehnice de atunci, au ramas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretari pline de caldura umana si nalta desavrsire stilistica, de finete si noblete spirituala, de poezie si gratie. Multe din aceste imprimari au fost incluse de casa de discuri EMI n colectia "Unvergnglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divina", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru nregistrari - naintea lui Glenn Gould - singuratatea studioului n care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfectiune. n repertoriul sau prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frdric Chopin, Bla Bartk, dar si Robert Schumann, Edward Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era foarte exigent cu sine nsusi si de o profunda modestie. Cum spunea pianista Clara Haskil: "Dinu Lipatti da impresia ca se jeneaza cu propriul su geniu". Compozitiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioara si violoncel, Concertino n stil clasic pentru pian si orchestra, Simfonie concertanta pentru doua piane si orchestra, au ramas n cea mai mare parte inedite.