Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE TIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE BRAOV PROGRAM DE MASTERAT - STUDII EUROPENE DE ADMINISTRATIE PUBLICA DISCIPLINA

ACTIVITATEA DE CERCETARE PROIECTARE. METODOLOGIE SI PRACTICA

ANALIZA LOGICA IN CERCETAREA STIINTIFICA A FENOMENULUI ADMINISTRATIV

COORDONATOR TIINTIFIC Lect.univ.dr. IONICHE MARIA

MASTERAND NEGREANU (DOROFTEI) CLAUDIA

SEMESTRUL III 2012

CUPRINS:

CAPITOLUL I Stiinta. Caracteristici si tendinte actuale. Legitile i procesele interne ale tiinei.

CAPITOLUL II Obiectivele si etapele procesului de cercetare stiintifica in management.

CAPITOLUL III Metode de analiza logica in cercetarea stiintifica.

CAPITOLUL I tiina. Caracteristici i tendine actuale. Stiinta este un fenomen definitoriu, dominant al lumii contemporane. Apogeul stiintei contemporane il reprezinta descifrarea si relevarea precisa a legilor alcatuirii si dezvoltarii materiei, a diferitelor ei stari si modificari, precum si producerea eficienta de substante si bunuri care nu exista in natura. Stiinta a adus cunoasterea, revolutia stiintifica devine adanc implicata in implinirile umane si reuseste in zilele noastre sa anticipeze nevoile productiei si ale societatii in ansamblul ei. Procesele generate in interiorul stiintei au generat integrarea ei verticala cu productia, apropiindu-se considerabil de aceasta in practica, teoria stiintifica acumulata sporindu-si astfel contributia la solutionarea problemelor economice si sociale. Stiinta este un fenomen complex care apare ca un ansamblu de cunostinte despre lume a constiintei sociale componenta a culturii spirituale si din punct de vedere logic este un ansamblu de cunostinte sistematizate verificate de practica. Scopul cercetarii stiintifice este acela de a cunoaste si de a explica natura fenomenelor si proceselor economice si sociale, utilizand metode, tehnnici si instrumente adecvate de investigare a realitatii din mediul inconjurator. Ea trebuie sa joace un rol central in implementarea si dezvoltarea societatii si economiei bazate pe cunoastere, dezvoltandu-si capacitatea de aprofundare, influentare si de previziune a proceselor si fenomenelor socio-economice. Dezvoltat la inceput ca o arta empirica, managementul si-a consolidat statutul stiintific, evoluand considerabil in a doua jumatate a secolului trecut, ca raspuns la solicitarile complexe ale unei societati tot mai dinamice si competitive.
1.1.

Legitile i procesele interne ale tiinei.

Stiinta se realizeaza treptat,prin acumulari sistematice in domeniul cunoasterii, se descopera mereu noi legi, teorii, axiome prin succesiunea, folosirea si imbogatirea continua a cunostintelor acumulate de generatiile precedente. In dezvoltarea stiintei actioneaza o serie de procese interne: Diferentierea stiintei reprezinta procesul de separare a unor domenii dintr-un sistem teoretic si constituirea lor ca domenii specializate, de sine statatoare cu obiect, metoda si limbaje separate, proprii. Integrarea stiintei este un proces opus diferentierii, bazat pe interconexiunile dintre stiinte si in imprumutarea reciproca a metodelor si limbajului in scopul aplicarii acestora in cercetarea obiectului altei stiinte. Procesul de reconsiderare a rolului gandirii teoretice in miscarea cunoasterii stiintifice spre noi rezultate se realizeaza prin imbogatirea arsenalului stiintei cu notiuni, termeni instrumentali care vizeaza direct cunoasterea obiectului de studiu,crearea de metateorii si metastiinte, matematizarea si formalizarea cunoasterii stiintifice, eliminand momentul intuitiv al cunoasterii stiintifice. Eliminarea elementului intuitiv din continutul teoriilor stiintifice si diminuarea imaginii intuitive a stiintei s-a realizat ca urmare a dezvoltarii a sistemelor de limbaj artificial-matematic. Se constata in continuare o tendinta de includere a momentului intuitiv ca instrument de miscare spre noi constructii teoretice. Participarea cercetatorului la managementul cercetarii stiintifice se realizeaza in procesul muncii propriu-zise, pe toate treptele ierarhice in echipa, la nivel cercetare si pana la nivel economie nationala. Oamenii de stiinta si cercetatorii care decid asupra directiilor de dezvoltare a stiintei participa alaturi de organisme guvernamentale specializate la formularea politicii si buna corelare a acesteia cu strategia de dezvoltare economica si sociala. Principiul motivarii cercetatorilor si personalului auxiliarar din cercetarea stiintifica presupune cumularea pregatirii, vocatiei si chemarii, a capacitatii de vointa, cu stimulente corespunzatoare privind buna remunerare, o buna cointeresare la rezultate, obtinerea de procente din dreprturile de brevetare si de vanzare a acestora. Cercetarea stiintifica in management a inregistrat in ultimele decenii un incontestabil progres, fie ca este vorba de cadrul conceptual, sistemul teoretic sau cel metodologic implicate in investigarea fenomenelor si proceselor economice si sociale. Acest lucru se manifesta pregnant prin diversificarea activitatii de
4

cercetare si orientarea acesteia spre abordarea unei problematici complexe privind dezvoltarea societatii bazate pe cunoastere. La fel ca si in cazul altor domenii stiintifice. Afirmarea managementului ca stiinta, consolidarea sistemului teoretic managerial, intelegerea si explicarea faptelor si comportamentelor din realitatea manageriala sunt posibile doar in conditiile elaborarii si utilizarii unei metodologii de cercetare riguroase. Definita ca totalitatea demersurilor teoretice, tehnice si epistemologice pe care le intreprinde cercetatorul pentru a pute cunoaste evolutia fenomenelor studiate, metodologia cercetarii este parte integranta a oricarei discipline stiintifice. Vizand cunoasterea stiintifica in domeniul managementului, metodologia cercetarii manageriale cuprinde ansamblul principiilor, regulilor, metodelor, tehnicilor si instrumentelor, de investigatie manageriala. Menita sa ghideze demersul stiintific, metodologia cercetarii manageriale defineste, in principal, teoria stiintifica a metodelor de cercetare, ansamblul principiilor dupa care cercetatorul se calauzeste pentru a descoperi si produce noi cunostinte, contribuind in felul acesta la dezvoltarea patrimoniului stiintific al domeniului managerial. Complexitatea actuala a cercetarii stiintifice in management implica dezvoltarea unor metode, tehnici si instrumente adecvate de investigare a realitatii manageriale. In ultimii ani sistemul metodologic al cercetarii manageriale a evoluat considerabil, generand un impact puternic asupra intelegerii si explicarii faptelor si comportamentelor din practica manageriala a organizaiilor.

CAPITOLUL II Obiectivele si etapele procesului de cercetare stiintifica in management Obiectivele procesului de cercetare stiintifica in management urmaresc intelegerea procesului de cercetare stiintifica, deslusirea importantei si rolul fiecarei etape in cadrul procesului de cercetare stiintifica, aprofundarea trasaturilor si particularitatilor etapelor si fazelor cercetarii stiintifice manageriale, dobandirea competentelor privind parcurgerea in succesiune logica a etapelor de cercetare in realizarea unui proiect stiintific in domeniul managementului.
5

Procesul complex al cercetarii stintifice include mai multe etape ordonate in succesiune logica. Parcurgerea tuturor acestor etape este obligatorie astfel incatnici o metoda a modelului metodologic de cercetare sa nu fie omisa. In Management structura procesului de cercetare stiintifica respecta, in general, fazele si etapele creatiei stiintifice din alte domenii, cu o serie de particularitati specifice. Referitor la etapele procesului de cercetare tiinific avem: alegerea temei de cercetare care reprezinta prima secventa in cadrul schemei de desfasurare a procesului de cercetare stiintifica manageriala. Identificarea subiectelor de interes pentru teoria si practica manageriala, formularea clara si cu discernamant a problematicii de cercetare sunt aspecte de care depinde stabilirea parcursului metodologic adecvat, care sa conduca, in final, la rezolvarea problemeimanageriale asumata prin tema de cercetare. Alegerea unui subiect bun si formularea riguroasa a liniei directoare cercetarii conditioneaza o cercetare interesanta si realizabila. Documentarea stiintifica se refera la complexitatea tot mai pronuntata a problemelor manageriale supuse cercetarii care solicita acumularea unui volum mare de informatii care sa permita cercetatorului caracterizarea teoretico-empirica a fenmenelor si proceselor manageriale investigate. Documentarea (invatarea) stiintifica se refera la realizarea unei informari documentara sumara, astfel trebuie cunoscute conceptele, notiunile si categoriile si intreaga teorie a domeniului in care se circumscrie tema. Exista mai multe feluri de documentari folosite: Documentarea bibliografica care este obligatorie. Se incepe cu cercetarea problemei despre care exista cunostinte si consultarea literaturii economice de specialitate, Documentarea directa care vizeaza invatarea si cunoasterea realitatii practice, date empirice. Se realizeaza prin culegerea de date statistice si alte informatii referitoare la firma, zona geografica, ramura, tara, intreaga lume, iar calitatea datelor si informatiilor prezinta mare importanta, Consultarea specialistilor din domeniul investigat se inscrie tot in faza de pregatire a actului de creatie si se refera la obtinea opiniilor unor specialisti din domeniul de apartenenta a temei de cercetare cat o mai buna intelegere a informatiilor care vizeaza faptele, comporamentele si actiunile din practica manageriala, prin consultarea celor implicati direct in activitatea practica.
6

Redactarea raportului de cercetare se realizeaza de catre cercetator la finaliarea investigatiei stiintifice. Se face intr-un stil concis si clar, cu fraze scurte, astfel incat sa fie evitate confuziile si sa permita beneficiarului cercetarii intelegerea corect a datelor, informatiilor si concluziilor expuse. Raprtul de cercetare trebuie sa includa informatii complete, pertinente, actualizate, cu relevanta pentru beneficiar. In functie de cantitatea si semnificatia informatiilor oferite, de modul lor de prezentare in cadrul raportului, beneficiarul va aprecia calitatea activitatii de cercetare si profesionalitatea echipei de cercetare. Pe baza raportului de cercetare, beneficiarul analizeaza rezultatele cercetarii, apreciaza calitatea acesteia, verifica posibilitatea in care masurile propuse pot fi materializate si valorificate rapid in practica, solicita, daca este cazul, explicatii suplimetare sau aprofundarea cercetarii. Valorificarea rezultatelor cercetarii stiintifice se concretizeaza prin actiuni de difuzare a rezultatelor cercetarii, proces cu un rol extrem de important in progresul cunoasterii stiintifice. Prin intermediul unor forme specifice de difuzare, cercetatorul transmite lumii stiintifice, societatii, in general, ideile proprii, concluziile cercetarii, contribuind astfel la dezvoltarea cunoasterii stiintifice in domeniul de apartenenta al subiectului cercetat. Valorificarea rezultatelor cercetarii stiintifice se concretizeaza prin difuzarea lor pblica, in forma scrisa si, de cele mai multe ori, si orala. Rezultatele cercetarii sunt, astfel, transmise catre mediul stiintific si catre publicul larg. Diseminarea rezultatelor cercetarii stiintifice contribuie, in acest mod, la dezvoltarea fondului valoros de idei in domeniul investigat, la solutionarea unor probleme concrete din practica manageriala, la educarea societatii, la programul cunoasterii stiintifice, in general.

CAPITOLUL III Metode de analiza logica in cercetarea stiintifica Studierea si utilizarea logicii in cercetarea stiintifica manageriala este sustinuta de rolul important care revine structurilor si operatiunilor logice, atat in dezvoltarea constructiilor teoretice, cat si in rezolvarea problemelor puse de practica manageriala. Prima metoda de analiza logica este metoda rationala care este o forma logica complexa, element necesar al gandirii stiintifice, constituit din inlantuirea judecatilor primare asupra unui fenomen, judecati pe care se intemeiaza si se constituie ipotezele de cercetare. Pe baza acestora, rationamentul conduce la studiul si analiza comportamentelor si faptelor investigate pentru a demonstra valabilitatea ipotezelor admise si pentru a permite, in final, fundamentarea concluziilor stiintifice. O alta metoda este cea inductiva care asigura cunasterea realitatii, urmand traseul de la particular la general, altfel spus, de la premise partculare, individuale catre concluzii generale. Aceasta metoda a fost definita ca o metoda care consta in a infera din cateva cazuri particulare, in care un fenomen este observat, ca el va fi intalnit in toate cazurile care vor semana cu ele. Prin inferare se intelege operatia logica prin care se admite o concluzie generala din mai multe fapte particulare. In inferarea prin inductie intervine analiza, forma fundamentala a gandirii, care presupune descompunerea fenomenului cercetat in partile sale componente si examinarea amanuntita, parte cu parte,a acestuia. In baza analizei se face trecerea de la premise individuale la concluzii generale, prin extrapolarea situatiilor.
8

In functie de modul in care se face generalizarea, inductia poate fi analizata sub urmatoarele forme: inductia completa este cea care presupune o operatie logica de gandire prin care se ajunge la o concluzie cu o generalizare medie, dupa examinarea tuturor cazulrilor particulare de acelasi gen, neexaminarea unui singur caz poate conduce la imposibilitatea generaliarii concluziei. Inductia Incompleta este un rationament prin care se face trecerea de la un numar redus de cazuri particulare la concluzii asupra tuturor cazurilor existente in categoria respectiva de feomene, concluzia extinzandu-se asupra acestora. Desi presupune eforturi mici pentru obtinerea rezultatelor, prin extrapolarea rationamentului de la unele cazuri la toate celelalte si de la experiente trecute la cele viitoare, inductia incompleta are are un grad mai mare de eroare. Nivelul ridicat al riscului de eroare este determinat de faptul ca aceasta forma de inductie generalizeaza anumite concluzii asupra fenomenului analizat pornind de la un numar limitat de cazuri din categoria respectiva de fenomene. In concluzie, nici o concluzie nu poate fi admisa ca certa. Ca metoda a cercetarii stiintifice, inductia se sprijina pe experienta cercetatorului, fiind mai clara si mai accesibila si pentru comunitatea din afara cercurilor stiintifice. Desi multi ganditori au absolutizat metoda inductiva ca singura baza a cunoasterii stiintifice, acesteia ii lipseste caracterul predictiv. Insuficienta sa consta, mai ales, in faptul ca dispune de o cota mai redusa de rigoare stiintifica, avand un caracter nedemonstrabil. Chiar daca premisele individuale de la care se pleaca sunt certe, iar operatia logica de generalizare este corecta, concluziile la care se ajunge prin inductie vor avea un grad mai mare sau mai redus de problbilitate. Aceasta deoarece, premisele particulare nu pot oferi o cantitate suficienta de informatii care, prin inductie sa conduca la fundamentarea unor concluzii certe. De multe ori concluzia obtinuta pe cale inductiva este neacceptata tocmai datorita lipsei de reprezentativitate a cazurilor particulare luate in discutie, marimea riscului de eroare fiind foarte mare. Concluzia generalizatoare este respinsa si atunci cand apar cazuri care nu ii confirma valabilitatea, dovedind contrariul. In mediul stiintific se manifesta retineri si precautii privind nivelul de probabilitate acceptat pentru anumite concluzii obtinute rin metoda inductiei. Chiar daca increderea in concluziile generalizatoare creste si marimea riscului de eroare este redusa, concluzia nu poate fi acceptata ca certa. Ca atare, desi utilitatea sa este indiscutabila in cunoasterea unui fenomen stiintific, metoda
9

stiintifica nu este suficienta, cunostintelor stiintifice stabilite printrun rationament inductiv lipsindu-le certitudinea. Cu toate acestea indiferent de gradul de incredere care o caracterizeaza, inductia este o metoda de cunoastere rapida si eficace, cu larga aplicabilitate in diferite domenii ale stiintei. O alta metoda este cea deductiva care este definita ca orice concluzie necesara scoasa din alte lucruri cunoascute cu certitudine. In literatura de specialitate actuala, metoda deductiva este prezentata ca o operatiune logica, o forma fundamentala de rationament, care consta in trecere de la asertiuni generale la concluzii asupra unor fapte particulare, acestea din urma fiind subordonate primelor. Cu toate ca procesul deductiv presupune existenta initiala a rationamentului inductiv, fiind complementar acestuia, metoda deductiva si cea inductiva se diferentiaza prin elemente semnificative. In timp ce metoda inductiva are la baza analiza fenomenului cercetat prin descmpunerea sa parte cu parte si examinarea amanuntita a diferitelor componente ale intreguilui, metoda deductiva parcurge traseul invers, de la general la particular, prin sinteza partilor componente ale intregului, metoda deductiva parcurge traseul invers, de la general la particular, prin sinteza partilor componente ale fenomenului investigat, intr-u tot unitar. Comparativ cu metoda inductiva, procesul de cunoastere a realitatii prin deductie are un grad mai mare de acceptabilitate in cercetarea stiintifica, fapt explicat prin urmatoarele argumente: ofera un caracter mai larg, mai riguros si mai operativ, spre deosebire de inductie, are un caracter demonstrabil, porneste de la teorii si ipoteze pe baza carora construieste enunturi noi, testate in practica, concluziile sunt riguros derivate din premise. Apreciata si dezavuata de unii, metoda deductiei se caracterizeaza prin rigoarea stiintifica cu care concluziile sunt desprinse din premise. Trasatura esentiala a demersului deductiv este preocuparea pentru temeinicia premiselor de la care se porneste rationamentul. Demersul deductiv confera certitudine concluziilor doar daca, din perspectiva factuala, materiala, toate premisele de la care se porneste sunt adevarate, iar din perspectiva formala concluzia deriva, in mod logic, din premisele enuntate. Daca premisele de la care se porneste sunt adevarate, printr-un proces corect de deductie, si concluzia la care se ajunge este corecta. Altfel spus, odta acceptate premisele, concluzia decurge cu necesitate, in mod logic, din acestea. Acceptarea corectitudinii concluziilor rezultate din rationamentul deductiv presupune ca celel doua acceptiuni, factuala si formala, sa coexiste cumulativ. Neindeplinirea
10

unei dintre cele doua premise determina respingerea concluziei, ca incorecta. In practica cercetarii stiintifice, cele doua operatiuni logice, inductia si deductia, se interconditioneaza si se completeaza reciproc. Inductia fara deductie este, asa cum sublinia reputatul economist Virgil Madgearu, lipsita de continutul faptelor. Cu toate limitele de ordin cognitiv identificate, metodele de analiza logica contribuie major la dezvoltarea procesului de cunoastere in stiinta manageriala, cu realizari semnificative in practica cercetarii acestui domeniu.

11

Bibliografie:

Gh.

Rboac

.a.,

Metodologia

cerectrii

tiinifice

economice, Editura Fundatia Romaniei de Maine, 2007, Bucureti;

C.

tefnescu,

Metodologia

cercetrii

tiinifice

management, Editura Fundatia Romaniei de Maine, 2009, Bucureti;

Prof.univ.dr. Ion Craiovan, Metodologie juridic, Editura N.N. Constantinescu, Probleme ale metoologiei de

Universul juridic, 2005, Bucureti;

cercetare n tiina economic, Editura Economic, 1998, Bucureti.

12