P. 1
Revista LITERE, Nr. 143, februarie, 2012

Revista LITERE, Nr. 143, februarie, 2012

|Views: 2,889|Likes:
Published by Zona Literara
Va invit sa cititi revista Litere, nr. 143, februaire, 2012, care apare la targoviste
Va invit sa cititi revista Litere, nr. 143, februaire, 2012, care apare la targoviste

More info:

Published by: Zona Literara on Mar 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/06/2013

pdf

text

original

Sections

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI
Anul XIII, Nr. 2 (143) – februarie 2012
Apare cu sprijinul Primãriei Târgoviºte, primar Gabriel Boriga
Iarna româneascã
Tudor Cristea
Intratã în folclor ºi purtatã din gurã-n gurã, sentinþa prezidenþialã iarna nu-i ca vara s-a
adeverit din plin în acest februarie buclucaº. Însoþitã de geruri siberiene ºi venitã, vorba
poetului, pe Crivãþ cãlare, cu puþin înaintea noului guvern ºi întru anihilarea protestelor de
stradã, iarna asta, amintind-o ºi chiar întrecând-o, prin unele locuri, pe cea de poveste din
1954, a pus, cum era ºi de prevãzut, autoritãþile noastre în mare dificultate. Ar fi fost ºi curios
sã fie altfel, pentru cã ºtim bine cã ele, autoritãþile, sunt întotdeauna luate pe neaºteptate.
Daca iarna vine mai devreme, pentru ca a venit prea devreme. Iar dacã vine mai târziu, pentru
cã ele se culcaserã deja pe-o ureche, crezând cã au mâncat-o lupii. De unde, sute de sate
izolate ºi vãduvite (iar nu vãdite, cum zicea un Zãroni contemporan) de energie electricã, de
drumuri naþionale închise, de trenuri anulate sau chiar devenite, pentru zile în ºir, prizoniere
ale zãpezilor, de unde mii de autoturisme sau de maºini de mare tonaj înnãmeþite, cu pasagerii
din ele în primejdie de moarte. De unde chiar moartea prin îngheþ a multor oameni.
Si totuºi, trebuie spus cã adevãrul acela devenit zicere naþionalã, poate unicul integral valabil
rostit de preºedintele nostru, pare a fi nesocotit nu doar de autoritãþi, dar ºi de mulþi români, între
care e de mirare cã se aflã ºi locuitori ai satelor, pe care iarna îi prinde mereu fãrã lemne în magazie,
fãrã slanã în pod ºi curechi în bute, fãrã un sac de mãlai ºi unul de fãinã în cãmarã, ori fãrã o baniþã
de fasole, acolo... Ba chiar ºi fãrã grãunþe pentru pãsãri ori nutreþ pentru animale. Cel puþin aºa am
înþeles eu cã se petrec lucrurile, urmãrind reportajele de pe la televiziunile de ºtiri.
Îmi amintesc iarna din 1954, care a semãnat izbitor cu cea din judeþul Buzãu ori din
Vrancea de anul acesta, vãzutã ºi revãzutã pânã la obsesie pe micul ecran. Într-o singurã
noapte, viscolul a îngropat coliba bunicilor, aflatã lângã casa pãrinþilor mei, în partea de vest,
aºa cã dimineaþa au fost eliberaþi de fiii lor, care locuiau în apropiere. Dupã care, fiecare familie
a pus mâna pe lopeþi ºi a fãcut pârtii prin curte. Pânã la vite, pânã la pãsãri, pânã la magazia cu
cereale, mãlai ºi fãinã, pânã la pivniþa cu cele necesare traiului...Iar apoi tot satul a ieºit sa facã
pârtii pe uliþe ºi pe strada centralã, prin nãmeþii de peste doi ºi chiar trei metri. Nici nu s-ar fi
putut proceda altfel, pentru cã nu erau pe vremea aceea prea multe utilaje de deszãpezire. Dar
nu erau nici televiziuni care sã isterizeze populaþia, de parcã ar fi venit sfârºitul lumii...ªi care,
în loc sã îmbãrbãteze oamenii, seamãnã panicã. ªi care îºi pun reporterii sã înoate, ca niºte
caraghioºi, prin zãpada cea mai mare, ca sã iasã cât mai bine materialele, ori sã se suie,
ocupând locul unui sac de pâine, prin elicoptere, ca sã prezinte imagini panoramice. ªi care sã
organizeze dezbateri pe tema viscolului, acuzând guvernul mai ceva ca-n Caragiale. Sau sã se
mire cã, într-un sat, oamenii au ieºit sa facã pârtii cu lopeþile, dând vina, pentru aceastã
fireascã iniþiativã, tot pe autoritãþi.
Pe de altã parte, trebuie sã recunoaºtem cã din 1954 pânã azi lumea s-a schimbat, viaþa e
alta, exigenþele sunt ºi ele altele, iar autoritãþile ar fi trebuit sã se schimbe ºi ele în acelaºi ritm.
Pe cât se pare, au pierdut un tempo, cum se zice la ºah: sunt mai mereu cu un pas în urmã. Ba
în urma iernii, ba în urma crizei, ba chiar ºi în urma...urmei.
Ceea ce cred cã a observat, însã, toatã lumea, chiar ºi în atmosfera de zarvã acuzatoare,
totuºi excesivã, a unor posturi de televiziune (dar ºi cu tot idilismul roz al reprezentãrilor ºi
comentariilor altor posturi!), este starea satelor noastre, populate majoritar de bãtrâni care se
descurcã greu ori care-ºi duc zilele de azi pe mâine. ªi unde nici locuitorii ceva mai tineri n-o
duc mult mai bine. Oricât s-ar spune cã televiziunile cautã senzaþionalul, este evidentã
decãderea unor zone rurale, ca ºi sãrãcia ce le apasã, de-a dreptul endemicã, aº zice africanã,
dacã n-ar fi vorba de zãpadã ºi ger ºi dacã nu m-aº teme cã africanii s-ar simþi jigniþi de
comparaþie...Iar sãrãcia asta nu e consecinþa iernii, iarna grea ºi omãtul mare, despre care
strãmoºii noºtri spuneau cã ar fi semne de belºug, sunt doar factorii agravanþi, care pot aduce
chiar moartea. Pentru aceastã sãrãcie guvernanþii noºtri de azi ºi de ieri sunt, poate, mai
vinovaþi decât de a fi fost cu un pas în urma anotimpului alb...
2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR
TÂRGOVIªTENI
Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România
Marcã înregistratã OSIM
ISSN 1582-0289
2.II.1879 – S-a nãscut I.C. Vissarion (m.1951)
2.II.1989 – A murit Grigore Diculescu (n.1927)
3.II.1953 – S-a nãscut George Geacãr
4.II.1809 – S-a nãscut Vasile Cârlova (m.1831)
4.II.1950 – S-a nãscut Vilia Banþa
6.II.1993 – A murit George Ciorãnescu (n.1918)
6.II.1994 – A murit Marin Bucur (n.1929)
8.II.1932 – S-a nãscut Pompiliu Gâlmeanu (m. 1999)
10.II.1952 – S-a nãscut Daniela-Olguþa Iordache
11.II.1920 – S-a nãscut Corneliu Popescu
12.II.1932 – S-a nãscut Ilie Costache (m. 2004)
12.II.1983 – A murit Mihail Ilovici (n.1910)
12.II.2012 – A murit Ion Enescu-Pietroºiþa (n.1929)
16.II.1951 – S-a nãscut Nicolae Radu
17.II.1947 – A murit Elena Vãcãrescu (n.1864)
18.II.1985 – S-a nãscut Monica Enache
20.II.1910 – A murit Ciru Oeconomu (n.1848)
20.II.1998 – A murit Emanoil Dumitrescu (n.1905)
22.II.1810 – S-a nãscut Grigore Alexandrescu (m.1885)
25.II.1987 – A murit Mihai Constantinescu (n.1926)
25.II.1989 – A murit Victor Brânduº (n.1905)
26.II.1919 – S-a nãscut Alexandru Negoescu-Runcu
26.II.1959 – A murit Radu Cosmin (n.1875)
27.II.1956 – S-a nãscut József Pildner (m.2008)
27.II.1990 – A murit Constantin Manolescu (n.1935)
Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã
pentru conþinutul articolelor revine exclusiv
semnatarilor acestora ca persoane individuale.
Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
www.bibliotheca.ro/reviste/litere
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã
de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
RE DACÞ I A
Dan Gîju
Niculae Ionel
SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Iulian Filip
Vasile Romanciuc
Ianoº Þurcanu
Aurelian Silvestru
TEHNOREDACTOR
Ioan Alexandru Muscalu
GRAFICà – Iulian Filip
Alexandru Coman
SENIORI EDITORI
Mircea Horia Simionescu
Barbu Cioculescu
Mihai Cimpoi
Mircea Constantinescu
Henri Zalis
Florentin Popescu
Liviu Grãsoiu
George Anca
Radu Cârneci
Ioan Adam
Iordan Datcu
REDACTORI ASOCIAÞI
Daniela-Olguþa Iordache
Dumitru Ungureanu
Margareta Bineaþã
Victor Petrescu
Mihai Gabriel Popescu
George Coandã
Nicolae Scurtu
Emil Stãnescu
Corin Bianu
George Toma Veseliu
Ion Mãrculescu
DIRECTOR
Tudor Cristea
REDACTOR-ªEF
Mihai Stan
SECRETAR DE REDACÞIE
Ion Anghel
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
3
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
CUPRINS
La 14 februarie 2012, membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni au condus
pe ultimul drum pe poetul, epigramistul ºi memorialistul Ion Enescu-Pietroºiþa.
Nãscut la 3 noiembrie 1929 la Pietroºiþa-Dâmboviþa, descendent al unei vechi
familii de boieri pãmânteni, exilat în minele din Valea Jiului, a fost un persecutat
al regimului, aºa cum mãrturisesþe în ultima sa carte „Viaþã cu zâmbete triste”
(2012). Sub deviza ridendo castigat mores se înscriu 7 – din cele 15 cãrþi ale
sale – cu epigrame în care, aparent „tolerant ºi bonom” amendeazã caustic racile
ale României contemporane. Pentru epigramiºti, pentru Salonul literar al SST,
încheiat invariabil cu câteva „sãgeþi” bine þintite, viaþa va fi mai tristã fãrã Ion
Enescu – Nea’ Ion. Prin dispariþia sa, epigrama româneascã pierde un autor de
înãlþime, iar SST pe unul dintre promotorii epigramei în literatura dâmboviþeanã.
EDITORIAL: Tudor Cristea – Iarna româneascã ............................................... 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – O pãlãrie (1) ................................................... 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi ÷ Confidenþialitatea / Alteritatea ............. 12
RECITIRI: Henri Zalis ÷ „Ianus” – roman derutant panoramic ............................ 9
CRONICÃ LITERARÃ: Tudor Cristea ÷ De Vasile Morar .................................. 11
AFINITÃÞI SELECTIVE: Ioan Adam ÷ Cititorul de calitate ............................... 14
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache ÷ Cloneizii sfertodocþi
ºi… jainismul din noi ................................................................................ 17
ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu ÷ Discreþia omului,
dãunãtoare scriitorului .............................................................................. 19
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu ÷ Virtuþile discursului rememorativ ..... 22
LIRÃ DE BRAÞ: Liviu Ofileanu ÷ Zodia Euterpei ............................................. 25
OPINII CRITICE: Ionel Popa ÷ Viziunea intermediarã ..................................... 27
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre ÷ Inepuizabila fântânã Shakespeare............ 30
ESEU: Carmen Duvalma ÷ Personajul lui Eugen Ionescu
între lume ºi anti-lume .............................................................................. 32
SOLILOC: Geta Truicã ÷ De la tragic la sublim.
O eticã a receptãrii suferinþei ................................................................... 34
ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu ÷ Locul intelectualului ...................... 38
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru ÷ Lepãdarea de sine ................................. 39
CITITOR DE POEZIE: Adina Dumitrescu ÷ Poezia academicã modernã ......... 40
A DOUA LECTURÃ: Radu Viºan Miu ÷ Pulsaþia scrisului sau
Iarna nemulþumirilor noastre ..................................................................... 43
RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu ÷ Romanele lui Roth ..................... 47
MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci ÷ Kahlil Gibran ................................... 50
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip ÷ Andrei Mudrea. Poetul mergerii pe ape ............ 52
POEZIE: Raluca Blezniuc ÷ avem albastrul în zâmbete Ashram ..................... 54
POEZIE: Alexandru Cazacu ÷ Alte scrisori cãtre Iulia ..................................... 56
STEIURI: George Anca ÷ Scadent (4)............................................................... 58
PROZÃ: Eus. Platcu ÷ Memoriile doctorului Leurzeanu ..................................... 61
PROZÃ: Ion Mãrculescu ÷ Jurnalul de la Marcona............................................ 64
PROZÃ: Mihai Stan ÷ Reîntoarcere în Paradis .................................................. 66
ARS LONGA...: Dan Gîju ÷ Arta supliciului ....................................................... 69
DICÞIONAR: Victor Petrescu ÷ Marin Rãdulescu. Arta, pasiunea unei vieþi ..... 71
PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu ÷ Profesorul Panait I. Panait ....... 73
GALERIA DE ARTÃ: George Coandã ÷ Mihai ªerbãnescu – o revelaþie
la Palatul Parlamentului ........................................................................... 75
ESEU: Corin Bianu ÷ Între fizicã ºi metafizicã, sau o istorie a magiei
pentru urmaºii lui Toma... ........................................................................ 76
BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu ÷ Nicolae Pãtraºcu ......... 79
ISTORIA TIPARULUI: Agnes Erich ÷ Macarie ºi evoluþia
tiparului românesc (1) ............................................................................... 81
ISTORIA TIPARULUI: Viorel Cristian Militaru ÷ Scrierea religioasã
ºi laicã veche ........................................................................................... 81
EVENIMENT EDITORIAL: George Coandã ÷ „Almanahul Bisericesc” –
un amplu orizont teologic, istoric ºi de misiune creºtinã.......................... 88
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea ÷ Falsa memorie ºi falsul... ................ 90
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Barbu Cioculescu
BREVIAR
Memorialistul se aºazã la masa lui de
lucru la ceasul bun al zilei la care lumina
bate în ferestre – dar ale odãii lui sunt
scunde, va aprinde, ca de obicei, lampa.
Miºcare zadarnicã, este panã de
electricitate, nu prima din aceastã iarnã,
dar cea dintâi într-o dimineaþã. Nu se va
mânia, trãieºte într-o þarã cu dificultãþi
economice de când se ºtie, va scrie orb,
va reciti când lumina se va reaprinde.
Cronicarul moldovean o spusese de mult,
la flacãra opaiþului, nu sunt vremurile sub
om, ci bietul om sub ele – astãzi ºtiu cã în
þãrile hipercivilizate aºa ceva nu se
întâmplã. Acolo, electricitatea nu cade
decât pentru o jumãtate de continent, ºi
pentru trei zile. Ce bine e acasã la tine!
Omul nostru se va mângâia cu ideea
cã trãieºte într-un stat cu risc mediu, nu
va fi, prin urmare despuiat de tâlhari în
deºert, nici în supermarket în prezent nu
va fi, pe când întindea mâna spre produsul
dorit, cu aceste motive de satisfacþie,
memorialistul trage sub el scaunul. Este
vechi ºi uzat, totuºi, dintr-o generaþie mai
nouã decât cele ce tocmai se aºezau în
sufragerie, în casa nouã. Îi vin în minte
momentele când acelea au fost duse, pe
scãri, în pivniþã ºi dispuse de-a lungul
pereþilor, într-o operaþie spontanã. Era în
puterea nopþii ºi avea loc un bombardament
aerian asupra Bucureºtilor.
Armatele noastre dãduserã ascultare
ordinului generalului Ion Antonescu, de a
trece Prutul, curând apoi radio Moscova
ne avertizase pe noi, bucureºtenii, sã
fotografiem din timp oraºul, dacã vrem sã-i
pãstrãm imaginea, cãci va fi foarte curând
ºters de pe faþa pãmântului, spulberat de
bombardamentele aeriene sovietice
pedepsitoare. Or, tocmai cel dintâi dintre
acestea avea loc, într-un nemaipomenit
vacarm de lovituri de tun ºi explozii de
O PÃLÃRIE (1)*
* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliotheca
intitulat Amintirile unui uituc – Exerciþii de
memorialisticã
bombe, într-un amestec nediferenþiat. Cu
toatã emoþia pe care orice noutate o
stârneºte se purtase o micã discuþie dacã
gemuleþele de la sol, spre stradã, ar trebui
lãsate deschise sau ar fi mai bine sã le
închidem. În încãpere rãmase familia – tatã,
mamã, fiu, fata în casã de asemeni,
asimilatã momentului. La unison, întreaga
asistenþã simula calmul, nu chiar cu atâta
ipocrizie încât sã parã cã nu-i pasã. Într-o
situaþie asemãnãtoare, simpaticul memo-
rialist francez Jules Renard se exprimase
cuprinzãtor „nu mi-e fricã, doar cã îmi bate
inima ºi sunt nervos”. Cu un an înainte, ai
casei primiserã în dotare, de la un stat
grijuliu de sãnãtatea ºi viaþa cetãþenilor sãi,
mãºti de gaze, obiecte de cauciuc cu un
bot metalic, de pus pe obraz într-un anumit
fel, o tehnicã pe care n-am izbutit sã mi-o
însuºesc. Se aduse vorba de ele când scurt
larma încetã. Oraºul trecu cu bine
examenul primului bombardament fãcut de
un adversar neexperimentat, cu puþine
avioane deasupra obiectivului, impresia
lãsatã a fost modestã. Lipsa de informaþii
a unui adolescent în cea de a treia clasã
licealã l-a împiedicat sã-ºi facã o idee justã
de ce ar fi însemnat un bombardament de
felul celui vãzut la jurnalele cinematografice,
asupra Varºoviei. Ca ºi noi, nici sovieticii
nu aveau nemþi.
Sã fi ºtiut în adâncime ce te paºte la
un bombardament în forþã ºi încã ai fi cedat
omeneºtii convingeri cã, oricum, tu ai fi
scãpat, în virtutea legii cã sunt lucruri care
se întâmplã numai altora. Este de presupus
ºi de înaltã credibilitate cã trãind cumpãtat
ºi ieºind din casã mai rar, cum o cere Blaise
Pascal, este de la sine înþeles cã nu vei fi
tras în þeapã, împuºcat, ars pe rug sau rupt
în patru, la pornirea cãtre cele patru puncte
cardinale a cãmilelor de care eºti legat, nu
vei fi adus în faþa plutonului de execuþie ºi
nici linºat de o mulþime dezlãnþuitã. Însã
un þurþure de gheaþã de la o streaºinã pe
sub care treci va putea alege momentul sã
se desprindã, þintuindu-te. Cam tot pe
5
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
atunci un trecãtor fusese ucis de cãtre
statuia unui înger desprins din firida
catedralei Sf. Iosif.
„– Sunt prrrudent”, se lãuda
adolescentul minune Luca Ion Caragiale,
fiul poet al dramaturgului cu acelaºi nume,
„sunt prrudent” – dar cuminþenia nu l-a
salvat pe tânãrul proaspãt cãsãtorit de
virusul gripei spaniole care l-a secerat.
Concomitent, imprudenþi notorii ºi, mai ºtiu
eu, foarte certaþi cu higiena, au murit
nonagenari, în patul lor, în somn. Conºtiinþa
liniºtitã îi va fi mântuit, cu siguranþã,
precum pe nonagenarul Molotov.
Împãratul Barbarosa, plecat în cruciadã ºi
tãietor de pãgâni, revenit seara în cort ºi
nici în alte succesive seri, trãieºte ºi acum,
adãpostit într-o peºterã, trãieºte ºi acum,
ne asigurã balada pe care o învãþasem la
limba germanã: „Er ist niemals gestarben,
er lebt noch noch jest!...”
Într-o familie al cãrei ºef – tata –, ai
cãrei membri, unchi, strãunchi, veri,
cumnaþi, nu clamau împotriva unui regim
nefast, corupt pânã la mãduvã, destructiv
pânã a pretinde imperios înlãturarea lui prin
orice mijloace ºi cu orice preþ, inclusiv al
sângelui (scopul face din sângele vãrsat
nectar), fiul, vlãstarul, urmaºul nu va simþi
chemarea înregimentãrii în unica miºcare
purificatoare, regeneratoare, capabilã sã
punã capãt dezmãþului moral, dezastrului
material, decãderii moravurilor, sãrãciei,
insuportabilei ilegalitãþi umane. Actul de curaj
al unui angajament total punea bazele unui
mileniu de fericire universalã. Vei rãmâne
pe dinafarã mic burghez fãrã vindecare, pui
de nãpârcã. Delirul istoriei te va îmbãta.
Nicãieri nu se va auzi de tine, niciodatã...
Legionarismul nu m-a sedus, mai
târziu nici succesorul lui roºu, la chiar uºa
lor m-a alungat tonul mieros cu care erai
poftit sã aderi, presentimentul cã, odatã
intrat, nu vei mai putea ieºi. Faþã de
favoarea incalculabilã ce þi se fãcuse prin
primirea în formaþie, orice ºovãieli în
îndeplinirea sarcinilor ce-þi reveneau te
dezgolea în faþa propriei conºtiinþe, numai
zelul neprecupeþit te menþinea în cercul de
graþie, între camarazi / tovarãºi al cãror
neînfricat model trebuia sã te inspire. S-au
jertfit ei? Ce mai aºtepþi?
Ceva mi-a lipsit sau ceva mi-a prisosit
ca sã cad în aceastã capcanã, în care, de
altfel nu s-au prins nici cei mai mulþi dintre
colegi. Percheziþii, însã, ni s-au fãcut –
eram încã la Liceul „Gheorghe Lazãr”,
scoºi din bãnci, în picioare, în rânduri, am
fost cãutaþi prin buzunare de cãtre
energicul nostru profesor de istorie, Andrei
Niþulescu. Tot dânsul izgonise din clasã,
gãsindu-l la catedrã, într-o alocuþiune, pe
„bãdiþa” Sârbu, care ieºi fãrã comentarii.
Dupã rebeliune, mica papetãrie de la
subsolul liceului, cu insigne, postere ºi cãrþi
legionare, dispãru. Fusese un an de neºansã
pentru notele mele, tata mã înscrise în cea
de a patra clasã licealã la Colegiul Naþional
„Sfântul Sava”, unde avea catedra de
francezã. Dar mã înscrise la clasa unde
nu preda el.
Dacã entuziasm n-a provocat intrarea
în rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice,
societatea româneascã a fost aproape în
întregime de acord cã pe aceastã cale se
spãla ruºinea abandonãrii fãrã luptã a
Basarabiei ºi Bucovinei de Nord. Miile de
refugiaþi din toate punctele cardinale
umpluserã vãzduhul cu lamentele lor.
Primele rezultate ale luptelor erau
promiþãtoare, sovieticii pierdurã într-un
sezon tot atâtea trupe câte cele care îi
loveau, armate întregi intrau în încercuiri
fatale, în aer, pe sol, în ape. Avioanele lor
de modele învechite, biplane cu aripele
îmbrãcate în pânzã cauciucat㠖 Agarici
doborâse vreo trei, dintr-o primã ciocnire,
douã distrugãtoare ruseºti intrate în apele
noastre – voiau sã bombardeze portul
Constanþa, fuseserã trimise la fund de cãtre
artileria de coastã. Delicatul poet
Constantin Virgil Gheorghiu, autor al
volumului de versuri „Caligrafii pe zãpadã”,
publica acum cãrþi precum „Ard malurile
Nistrului” ºi „Cu submarinul la Sevastopol”.
Lirica patrioticã umplu coloanele revistelor
literare dupã douã decenii de adormire.
În luna septembrie a anului 1941,
generalul Sepp Dietrich, purtãtorul de
cuvânt al frontului, anunþa intrarea în
descompunere a armatei roºii. Basarabia,
nordul Bucovinei reveniserã la Patrie, prin
oþel ºi foc, cum spunea cântecul recruþilor,
refugiaþii din Est se întorceau la caselor
lor. În Capitalã, în jurul statuii regelui Carol I
se aduseserã trofee capturate, douã
avioane de tip biplan, tunuri, tancuri, în
vitrina librãriei „Cartea Româneasc㔠de pe
bulevardul Regina Elisabeta se expuseserã
steagurile, costumele marinãreºti, piese de
bord, ale navelor scufundate, marinarii
salvaþi luaserã cu sine însemnele navelor.
Veneau ºi ºtiri despre mari pierderi
omeneºti din rândurile noastre, acolo unde
sovieticii se apãreau cu disperare – la
Dalnic, de pildã, dar acestea intrau în
raþiunea rãzboiului. Întrebarea care se
punea, dacã odatã realizate þelurile de
reîntregire a hotarelor mai era cazul sã
trecem Nistrul, primi rãspunsul mareºalului
strateg: rãzboiul nu se opreºte într-un loc,
se poartã pânã la victoria finalã.
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Cimpoi
CONFIDENÞIALITATEA / ALTERITATEA*
VALENÞE LITERARE
Ion Ghica ne angajeazã , cu opera sa
epistolarã, în dezbaterile de azi despre
alteritate, dovedindu-ºi astfel meritul
indiscutabil de precursor.
Epistolierul târgoviºtean ne determinã
sã meditãm, încã o datã, asupra
prezentului viu, pentru lumea mea ºi eu
sunt, la care ne declarãm apartenenþa. Ele
mijlocesc o deschidere în care se produce
experienþa, aceasta presupunând neapãrat
ºi raportarea la Celãlalt. Husserl defineºte,
în Meditaþii carteziene, raportarea Eului
la Ceilalþi ca o raportare de experienþã: „Ei
(celelalte ego-uri) nu sunt, cu toate acestea,
niºte simple reprezentãri sau niºte obiecte
reprezentate în mine, niºte unitãþi sintetice
al unui proces de verificare ce s-ar derula
„în mine”, ci tocmai „ceilalþi” … „subiecþi”
pentru aceastã lume… subiecþi care percep
lumea… Ei care au, astfel, experienþa mea,
tot aºa cum eu am experienþa lumii ºi, în
ea, a „celorlalþi”.
Conºtiinþa de sine îºi atinge satisfacþia
numai în altã conºtiinþã de sine, postuleazã
Hegel. Ceva devenind un Altul, ºi acest Altul
fiind el însuºi un Ceva, devine ºi el un altul
ºi aºa mai departe la infinit, spune el în
Logicã (Bucureºti, 1962, p. 185).
Raporturile lui Eu cu Celãlalt sunt
reprezentate, în fenomenologia modernã,
ca un spectacol, marcat de ludic, al
(in)finitudinii Alteritãþii.
Dupã cum observã Derrida, fenome-
nologii concep aceastã (in)finitudine în mod
diferit. Husserl vorbeºte despre un Celãlalt
ca ego care „înseamnã celãlalt ca altul,
ireductibil la ego-ul meu tocmai pentru cã
este ego, pentru cã are forma ego-ului”:
„Egoitatea celuilalt îi permite acestuia sã
spun㠄ego” ca ºi mine, ºi de aceea este el
aproapele meu ºi nu o piatrã sau o fiinþã
fãrã limbaj în economia mea realã. De aceea,
dacã vrem, este el chip, poate el sã-mi
vorbeascã, sã mã înþeleagã ºi, eventual,
* Fragment din Ion Ghica: amintirea ca existenþã
în curs de apariþie la Editura Bibliotheca
sã-mi comande” (Jacques Derrida, Scriitura
ºi diferenþa, Bucureºti, 1998, p. 180).
Emanuel Levinas vede, însã, în
spectacolul dialectic al lui „Acelaºi” un
„infinit altul” sau „absolut altul”. Celãlalt
nu poate sã fie absolut exterior aceluiaºi
fãrã a înceta sã mai fie altul; nefiind „o
totalitate închisã în sine” ºi o identitate
jucând numai cu sine”, ºi doar „o aparenþã
a alteritãþii” (în muncã, economie, în
istorie”. Jocul lui Aceluiaºi e trãdat de
existenþa alteritãþii în Acelaºi. Reducerea
celuilalt la un moment real al vieþii mele,
adicã la stadiul de alter ego empiric este o
eventualitate empiricã, denumitã de Levinas
violenþã. Derrida deschide în marginea
acestei postulãri o largã parantezã: „Dacã
vrem, în ultima instanþã, sã determinãm
violenþa ca necesitate, pentru celãlalt, de a
nu apãrea drept ceea ce e, de a nu fi
respectat decât în, pentru ºi prin acelaºi,
de a fi disimulat de cãtre acelaºi în chiar
eliberarea fenomenului sãu, atunci timpul
e violenþã. Aceastã miºcare de eliberare a
alteritãþii absolute în elementul aceluiaºi
absolut este miºcarea temporalitãþii în
forma ei universalã absolut necondiþionatã:
prezentul viu. Dacã prezentul viu, formã
absolutã a deschiderii timpului cãtre celãlalt
în sine, constituie forma absolutã a vieþii
egologice ºi dacã egoitatea constituie
forma absolutã a experienþei, atunci
prezentul, prezenþa prezentului ºi prezentul
prezenþei sunt, originar ºi pentru totdeauna,
violenþã. Prezentul viu este în chip originar
muncit (travaillé) de moarte. Prezenþa ca
violenþã constituie sensul finitului, sensului
ca istorie” (Ibidem, p. 189).
Ce face Ion Ghica în calitatea sa de
epistolier care scrie mereu cãtre Celãlalt?
Îl atrage în prezentul sãu viu, în experienþa
sa ºi în memoria sa, angajându-l în
„unitatea prezentului sãu viu” ºi sã re-
trãiascã alt prezent trecut ºi alt prezent
viitor într-o „miºcare constantã a
temporalizãrii”.
7
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Marele sãu confident, pattern în
materie de confidenþialitate, Vasile
Alecsandri recunoaºte c㠄ultima ºi
nepreþuita petrecere din apusul vieþii”
(atunci când „zburdalnicele zboruri prin
lumea nãlucirilor atrãgãtoare devin
periculoase ºi cãlãtoriile depãrtate prin
lumea real㠖 o întreprindere obositoare”)
consistã întru aducerea-aminte a
trecutului ºi reînvierea prin povestire a
diverselor epoce prin care am trecut,
întâlnind în calea noastrã timpuri originale
ºi luând parte la fapte care se ating de
istoria þãrii. Acest voiaj în jilþ are avantajul
de a fi ºi comod ºi încântãtor”.
Vasile Alecsandri îi mãrturiseºte
farmecul „oarelor noastre de întâlnire”,
care constituie anume prezentul viu al
memorãrii, care include în „miºcarea
constantã a temporalitãþii” ceea ce s-a
întâmplat în „grãdina trecutului” cu ceea
ce ar putea sã se întâmple virtual „pe
câmpul viitorului necunoscut”. Acest
contrapunct are prezentul ale celor doi
naratori se realizeazã în temeiul unei
raportãri confidenþiale a Eului la Celãlalt fãrã
violenþa postulatã de Levinas. La „Tu mi-ai
povestit adeseori întâlniri mult interesante
(zugrãvite cu un adevãrat talent de pictor”)
se rãspunde – amical, cu „Eu însumi…”:
„Tu mi-ai povestit adeseori întâmplãri mult
interesante pe care le auziseºi din bãtrâni
ºi mi-ai zugrãvit cu un adevãrat talent de
pictor unele figuri din generaþia ce ne-a
precedat, întrevãzute de tine în copilãrie.
Eu însumi am cercat sã fac a zbura pe sub
ochii tãi un stol de suvenire variate, ºi astfel
oarele noastre de întâlnire au fost totdeauna
pline de veselie sau de uimire, pline de
încântãri culese în grãdina trecutului, sau
de visuri patriotice vânate pe câmpul
viitorului necunoscut… Am îmbãtrânit
însã fãrã a pierde patima acestui vânat, cãci
dintre toate pasiunile omeneºti amorul de
patrie este singurul care nu se stinge
niciodatã”.
Vorbind despre necesitatea de a prezenta
„tipuri pentru tipuri” ºi „fapte pentru fapte”,
pentru a descrie o istorie în care sã judece
valoarea acelor ce s-au sacrificat pentru binele
patriei, Vasile Alecsandri mizeazã pe o
corespondenþã care sã continue conlucrarea
în a face un portret fenomenologic al
societãþii: „Aceastã idee m-a îndreptat
cãtre tine, amice, cu propunerea ca sã
începem între noi o corespondenþã menitã
de a continua convorbirile noastre ºi sã le
publicãm într-o foaie literarã pentru
plãcerea noastrã intimã”.
Sublinierile pe care le-am fãcut pun în
evidenþã farmecul intelectual al întâlnirii
celor doi amici – întru o întreprindere
comunã care pune în ecuaþie desãvârºite
ºi pe Eu ºi pe Celãlalt. Textul, acelaºi text,
unic prin intenþionalitate ºi realizare finalã
(publicarea într-o foaie literarã), este
rezultatul „plãcerii noastre intime”: plãcere
a con-vorbirii orale ºi totodatã a celei scrise.
Plãcerea pe care o gãseºte în modul cum
recheam㠄umbrele” celor ce se scufundã
în pustiul uitãrii ºi nepãsãrii” se
analogizeazã perfect în plãcerea de acelaºi
fel al „corespondentului” Vasile Alecsandri.
Plãcerea întâlnirii cu deschidere sufleteascã
reciprocã se traduce în plãcerea scriiturii,
care ne angajeazã ºi pe noi în actul
beneficierii de barthesiana plãcere a
textului. A unui text epistolar care valorificã
toate avantajele modului confesional sincer,
autentic, întemeiat pe adresabilitate, pe
„îndreptare cãtre tine, pe acelaºi „prezent
viu” care îi uneºte pe corespondenþii
confidenþi într-un singur context narativ
al istorisirii / memorãrii / zugrãvirii
(fiziologice).
„Tu ai admis propunerea mea, continuã
Vasile Alecsandri, ºi ai realizat-o în parte
cu o activitate de care s-au folosit cititorii
foaiei „Convorbirilor literare”, Mi-ai trimis
din Bucureºti ºi din Londra un ºir de
epistole care în curând vor fi adunate
într-un volum demn de a figura în
bibliotecile bine compuse. Oaspe iubit, el
va veni sã ia loc în familiile române, spre a
le povesti , cu graiul lor limpede, vesel,
plãcut, câteva scene de la începutul
secolului nostru, sau din zilele noastre, ºi
a desfãºura o galerie de figuri ce poartã
sigiliul caracteristic al epocii lor.
Sunt încredinþat, amice, cã ai gãsit o
mare plãcere d a rechema la viaþã acele
umbre care din zi în zi se afundã tot mai
mult în pustiul uitãrii ºi nepãsãrii”.
Corespondentul lui Ion Ghica e
încredinþat cã volumul sãu „va procura o
deplinã satisfacere persoanelor inteligente”
ºi cã, pentru el însuºi, „retras în pacinica
singurãtate de la Mirceºti”, apreciazã
„tezaurul de suvenire ºi-l îndeamnã sã con-
tinue cu alþi „fraþi gemene” volumul
publicat. „Din parte-mi îþi promit sã urmez
exemplul tãu precum îmi vor permite
puterile ºi împrejurãrile vieþii…”.
Ion Ghica îºi stabileºte o deontologie
epistolarã, propunându-ºi ca tot ce-i
aminteºte ºi descrie sã fie conform
adevãrului. Portretul moral conturat trebuie
sã denote ºi o înaltã moralitate a însuºi
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
celui care portretizeazã ºi care este el
însuºi un moralist. Am putea vorbi de
existenþa unui deontologism programatic,
riguros, de esenþã clasicistã. Raportarea
persuasivã la adevãr e determinatã ºi de
faptul cã ºi corespondentul cunoaºte acest
adevãr, aºa cum este el, nealterat de
trecerea timpului, ferit de anumite
inexactitãþi pe care poate sã le aducã
aducerea-aminte.
Apare cu toatã evidenþa o adresabilitate
cu cel mai înalt grad de solicitare,
epistolierul întrebându-l obsesiv pe
corespondentul sãu dacã are sau nu
dreptate, dacã nu deviazã de la adevãrul
celor întâmplate. Interogativitatea
sporeºte ºi din cauza cã are ºi conºtiinþa
relativitãþii adevãrului. Referitor la ziare
constatã, bunãoarã: „Tot ce este bun,
frumos, patriotic ºi sublim pentru unele,
este rãu, ruºinos ºi infernal pentru
celelalte. Spune-mi dacã, atunci când
le-ai citit pe toate, mai ºtii ce sã crezi
despre oameni care i-ai vãzut sau despre
evenimentele la care ai asistat. Dupã
unele, omul sau faptul despre care
vorbeºte este un om de geniu, un patriot
model, un cetãþean mare, o virtute, faptele
lui – sublime; dupã altele nu e decât un
prost, un trãdãtor, un mizerabil”.
Epistolierul Ghica se detaºeazã net de
cei care scriu neadevãrul, calificând un
astfel de act ca fiind o ruºine moralã:
„N-ai admirat adesea înlesnirea cu care
vorbesc ºi scriu unii oameni, ºi nu te-ai
întrebat: de unde lor aceasta când îi ºtii
cine sunt ºi ce sunt? Ei, ºtii care e secretul
talentului lor? Este cã pot spune ºi scrie
tot ce le vine la gurã ºi sub condei, ºi verzi,
ºi uscate; vorbesc ºi scriu fãrã sã se
gândeascã, nu cred ceea ce spun, nici ceea
ce scriu; singura lor preocupare este de a
face efect asupra galeriei sau de a-ºi
îndeplini îndatorirea ce au luat cãtre
patronii lor; înþelegi cã poate scrie cineva
mult ºi bine când cugetul îi permite sã
îmbrace oamenii cum îi place la socotealã,
cã poate lesne sã-i arate pe unii frumoºi,
chipeºi ºi plãcuþi ºi pe alþii ticãloºi ºi
mizerabili. Eu, dac-aº face aºa, tot mi s-ar
pãrea cã-mi sunã la urechi ca un Mane
Tekel Fares cuvintele: „Iatã cum scrii tu
istoria” (expresia biblic㠄Numãrat,
numãrat, cântãrit ºi împãrþit”, Daniel V,
25, sugereazã sfârºitul fatal – n.n.).
Epistolierul are o teamã cvasipatologicã
de „a cãdea în vreo eroare”, de a „relata
vreun neadevãr”, fapt care ar surpa
încrederea corespondentului: „Mai zilele
trecute vãd numele meu tipãrit într-o foaie;
am curiozitatea sã o citesc ca sã aflu ºi eu
ce-i greºisem de mã batjocurea; era o vorbã
de o epistolã ce-þi adresasem ºi mãrturisesc
cã eram emoþionat; credeam cine ºtie ce,
cã eram cãzut în vreo eroare, cã-þi
relatasem vreun neadevãr; dar m-am liniºtit
când am vãzut cã, fiind vorba de ceea
ce-þi spuneam despre bãtãlia de la Calafat
din anul 1828, unde românii au luat turcilor
400 de care încãrcate cu zaherea,
redactorul mã trata de mincinos, nimic mai
puþin, pentru cã era, zicea el, cu neputinþã
ca turcii sã fi avut acolo atâta zahãr”.
Argumentul razant al lui Ghica e cã
„zaherea” nu înseamn㠄zahãr”, ci
„proviziune de hranã”.
Este, adesea, o verificare cu opinia
adresantului ºi despre modul relatãrii.
Istoriile despre zavera de la 1821 ºi despre
Grigorie-vodã Ghica ºi Ioniþã Sturdza-vodã
sunt fãcute, dupã propria ei mãrturisire „în
mod incidental”, generând întrebarea
adresate sieºi: „Dar cum sã fac ca sã fiu
clar ºi scurt?… Armeazã-te cu rãbdare!
cãci tu eºti de vinã cã mi-ai zis sã-þi scriu”.
Fiind mereu cu gândul la ce-ar zice
confidentul sãu, ºtiutor ºi el de adevãr, dar
ºi „apreþiator” al felului de a scrie, al
scriiturii (în termenii de azi), supra-
vegheatã ca sã fie în spiritul adevãrului,
epistolierul este rãsplãtit cu rãspunsuri
adeveritoare de veridicitate ºi de frumuseþe
a expunerii: „Tabloul tãu despre balul
princiar de la 1827, îi scrie Vasile
Alecsandri, este o adevãratã bijuterie
literarã, viu, colorat, plin de amãnunte ºi
demn de a inspira penelul unui pictor de
talent. Ce pânze pitoreºti s-ar putea anima
cu aceste figuri ºi costume de acum 60 de
ani! Dar vai! Unde este artistul capabil sã
reproducã cu fidelitate amintirile tale atât
de preþioase pentru un arheolog! Citind
aceastã descriere, izbutitã din toate
punctele de vedere, te întrebi dacã aceasta
s-a petrecut în adevãr în acest Bucureºti,
ilustrat în zilele noastre de cuvintele de
ocarã ale atâtor oratori aºa de puþin
parlamentari ºi ale unor parlamentari încã
ºi mai puþin oratori. Te-ai crede mai repede
transportat în vreo regiune asiaticã, într-o
adunare de greci din Imperiul Bizantin. Îþi
înapoiez manuscrisul, însoþit de
complimentele mele cele mai sincere. Bravo
ºi Masallah!”
Confidenþialitatea, proiectarea Ego-ului
în Alter-ego, a Eului în Celãlalt îºi
dovedeºte rostul suprem în adeverirea
reciprocã a Adevãrului.
9
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Henri Zalis
„IANUS” – ROMAN DERUTANT
PANORAMIC
RECITIRI
În „Caietele Princepelui” am întâlnit
mai multe menþiuni relative la romanul, în
pregãtire, „Ianus”. Trimiteri fugitive,
negreºit pregãtitoare.
La lecturã am avut surpriza, sã nu zic
ºocul, sã descopãr ceva pãtruns de elementele
romanului panoramic, cu nu puþine pagini
infiltrate de erotism, compartimentãri
rememorative, sociologice,
câteva de tip caricatural, în
majoritate robuste, credin-
cioase instinctului modern,
perpetuu scormonitor în
materie de arivism, mici
perversitãþi, ambianþã
modernã, palpitante pluri-
planuri cu iz strãveziu politic.
Întocmit dupã între-
ruperi (fusese început prin
1975) printre arabescuri,
tablete, pagini de caiet,
„Ianus” se valideazã epic.
Incizeazã mediul gazetãresc,
colocvial-cameleonic, expoziþional,
precum un scenariu de cineroman, cu
destule încifrãri, pe fundalul simbolic al
Mãrii Negre. Oarecum, verva digresivã
nu cruþã. Ca orice prozã cumulativã,
propune un personaj de fundal, neglijent,
artificial, eufemistic agitat, când prezenþã
despuiatã de contemporaneitate, când
febril jupuit de necunoscute, în ambele
variante, cea pânditoare, discontinuã,
parcã mai explicit epopeicã, neutru,
simplu reper supralicitat între descrieri
repetitive ºi inegale irizãri ºerpuite
vertiginos.
Ce graviteazã în „Ianus” ºi nu am
întâlnit în prozele anterioare priveºte
lexicul ºi construcþia frasticã. Lexicul este
cel obiºnuit, în schimb frazele, fãrã frâu,
curg alambicate, pe foarte lungi trasee.
De ce a ales Barbu tipul acesta de
revãrsare stilisticã? L-a precedat, dau un
singur exemplu, Faulkner, saturând textele
cu interminabile volute dialogale,
monologale, sfãtoase, poznaºe curgeri în
cascadã de oralitãþi.
Momentul ales de Eugen Barbu nu a
fost întâmplãtor. Pare sã fi urmãrit
succesiuni biografice învãlmãºite, alternate
cu incursiuni pe coordonate auto-
biografice. Într-o îmbrãþiºare cu inductori
ai mistificaþiei. Poate ºi aversiunii pentru
personaje lunecoase.
În toate planurile „Ianus”
tinde sã lege contextele: de
spaþiu, de poveºti profe-
sionale, de fragilitãþi sufle-
teºti, vechi, perimate, în
alternanþã cu altele abia infil-
trate în stricta temporalitate.
Considerat din unghi
lovinescian are ca subiect un
personaj cu intervenþii duale,
puse ºi contrapuse în
oglindã. Atitudinea lui Eugen
Barbu faþã de subiect mã
obligã la reveniri analitice.
Deocamdatã romanul reveleazã un com-
plex ce rãmâne de definitivat fie ca totalitate
(am numit-o panoramicã) fie predilect
gidianã, cu gust pentru idei ºi plasticã
autoreflexivã.
Creionarea altor conexiuni favorite, în
timp ce autorul va fi scrutat intinerariile
(ºi iniþiativele) protagonistului devenise
obligaþia sa îndelung aºteptatã.
Eugen Barbu articulase într-unul din
„Caietele Princepelui” voinþa de a încadra
biografiile eroilor sãi sub semnul puterii
distructive a destinului. A fost singura
izbucnire din foiºorul cãreia le-a contemplat
strãzile, casele, proiectele, ratarea, epuizarea,
chinurile. Va fi de observat cã aºa se întâmplã
în „Princepele” ºi tot la fel în „Sãptãmâna
nebunilor”, dovadã cã prozatorul nu ostenise
în a elimina ocrotirea erosului. Mai degrabã
consumul erosului sub steaua ce anunþã
ratarea sau, în cel mai bun caz otrãvirea
iremediabilã a puritãþii visate, a gravitãrii
patetice în jurul unui ax protector.
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Strigãt de pericol, sfâºiere lentã,
dizolvare încercuitã, unde era cazul, de
mizantropie, da, ºi acestea au un loc
depãrtat, distinct de cinism, de indiferenþã.
Lectura înainteazã în trepte datoritã
unui concurs de împrejurãri. Vreau – nu
vreau, constat discontinuitatea aparentã
într-o arhitecturã amplã înlãnþuitã la un
frenetic ºuvoi repertoricesc. „Ianus” are
la mijloc un „Intermezzo” menit sã aducã
în albia întregului, încã un roman. Al
memorialului de drum, punctat la
dimensiuni autonome, al invaziei Europei
într-o viaþã pânã atunci pecetluitã de
comandamente mai rezervate, restituite
aroganþei posesive. Raporturile trãite de
narator, includ, e lait-motivul credinþei sale,
semnul sexului.
Intrã în scenã femeia pusã în valoare
de pasiunea absorbantã a bãrbatului
pentru amanta, curând soþia, denumitã
„Cheshire”. Nu am învãþat sã descifrez
abisuri onomastice, însã le recunosc
dreptul de folosinþã. Aproape 250 de
pagini din text ne poartã spre suprapuneri
venite din fatalitatea îndãrãtniciei
arbitrare, pe urmã bine potrivitã în
antitezele ei acute. Intrãm în contrarii ale
galanteriei, surplusului de vitalism,
nerãbdãrii cu care bãrbatul adulmecã
aerul în cercuri puternic repertoriate.
Seamãnã a torturã iar dupã împrejurãri
ºi a refulare.
Poate cã avem în faþã o fictivã
deplasare de la un capãt al Europei la
celãlalt. Poate cã eterica, sofisticatã
Cheshire vrea sã respire mai mereu alt aer.
Ca muzician lansat are turnee de pregãtit.
Povestea unei cariere fenomenale s-a prins
într-un zigzag imprudent. Aidoma unei
bãuturi amestecate ce nu potoleºte setea
nici nu stimuleazã curmarea ei.
În cele peste patru sute de pagini ale
versiunii „Gramar” din 1993, tipãrite dupã
moartea lui Eugen Barbu, petrecutã la data
de 7 septembrie, cele ce se palpitã în
materia epicã þin de câteva deplasãri
geografice ºi de direcþie a naraþiei. Ne ajung
din urmã consolãrile americane. Scriitura
stãruie oricând ºi oriunde pe evaziune.
Libertinul se transformã într-un personaj
care îºi cere sieºi autocontrol. Dacã îºi
aparþine, caracterul are, pe unele paliere,
resemnãri, frustrãri. Tehnica decriptiv-
aplicatã (de primã aplicaþie) înregistreazã
faptele ca pe o scenã. Luminile rampei dau
impresia cã focalizeazã duetul Cheshire –
cu bãrbatul care joacã rolul de admirator
al ei. Este oarecum greu sã spun cã
surprinde egal de bine devenirea lui
Cheshire cât deprinde funcþiunea
conºtiinþei aptã sã redea lumea lor, a celor
doi, cuplul ce se cautã ºi trãieºte
împrumutând paradoxala lor realitate:
separãri/regãsiri, scurte exaltãri.
Doar cã expunerea nu este deloc
directã, logicã, durata curge ºi reversibil
(nu e toatã prezent) ceea ce duce, inevitabil,
la deducþii persistente, ca într-un duel de
planuri.
Apar ºi raporturi artificiale între
recitalurile lui Cheshire ºi ceasurile când
îºi retrãieºte orgoliile, dezbinãrile! Pãcat cã
Eugen Barbu nu a mai plivit în materia prea
abundentã a cãrþii sale. Pãcat cã nu ºi-a
ascultat propriul cuvânt de ordine, cel care
i-ar fi cerut sã renunþe la câteva adaosuri
ale memoriei, de nu curat exagerate mãcar
anchiloze, parcã lungiri nejustificate între
subiect ºi predicat.
Fãrã sã schimbe mare lucru din cele
prezentate, aici fiind absolut neutru, so-
licit o balanþã nu prea încãrcatã cu tehnici
de a deturna atenþia. Asta numai ca sã
merg la o întrebare recurentã. Poate sã
fie redus romanul popular (ºi Eugen Barbu
asta face într-o anumitã mãsurã în ultimele
pagini ale cãrþii sale) la filtrarea continuã
de apariþii/dispariþii, fervori ºi denunþuri,
certitudini/stupefacþii – mai toate exerciþii
de coºmar ori de pendul instabil cu care
ºi-a populat pictura lumii boeme în care
ne gãsim?
A devenit „Ianus” cântecul de lebãdã
al unui prozator în plinã, finalã
metamorfozã?
Sunt gânduri care merg cãtre
programul prozatorului, atras de perindarea
printre secretele, explicaþiile, insinuãrile
care îl împing de la spate spre cea mai
bizarã glisare cãtre formatul oferit
revistelor ilustrate, când se iveºte vertiginos
tonul telenovelelor. Când romanul popular
îºi atinge propriile limite.
Fie cã face critica (de luat în seamã) a
capitalismului, fie cã, slobod la condei,
criticã puzderia de blocuri socialiste fãrã
culoare (reduse la patru niveluri), fie c㠖
în revenire la Cheshire – nareazã
optimismul unora ori de câte ori picau peste
un ceas de bilanþ, Eugen Barbu nu a
reprimat gustul sãu indicibil pentru abuziva
aglomerare de fraze. Sunt de aruncat pagini,
probabil bune, partide de fraze
subordonate, fãrã sens epic la schimbãri
de perspectivã pânã într-atât cã expun pe
larg circumstanþe de tot felul, destule fãrã
niciun statut, slobode la orice mod care
le-ar fi legitimat. Apetenþele narative sunt
aici complet rudimentare iar directitatea,
simplitatea expunerii nu le scuzã consumul
inutil de spaþiu grafic.
11
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
PE LA ÎNCEPUTUL anilor ’80, îºi
fãcea apariþia în cenaclul Confluenþe,
dominat de cercurile de colaboratori din
toata þara ai SLAST (acronim decent
pentru „Suplimentul literar-artistic al
Scânteii tineretului”), un tânãr robust, nu
prea înalt, dar purtãtor al unei simpatice
mustãþi (pe care vãd c-o mai poartã ºi
astãzi, dar înspicatã de fire albe). Venea
din Maramureº, fiind posesorul unui ac-
cent atrãgãtor, ºi scria
poeme despre þãrani sau sau
despre marile ninsori în care
visa sã fie îngropat (dar nu
fãrã mâncare ºi bãuturã)
alãturi de femeia doritã. Se
numea Vasile Morar ºi
vãdea ceva, mai curând în
ce scria decât în felul de-a
fi, din Ioan Alexandru, însã
ºi ceva din poezia de ultimã
orã, deºi el era (ºi a rãmas)
adeptul versului clasic ºi
bine strunit. Ba chiar al
rigorii sonetului! Nu avea ºcoalã multã,
fiind ºef de oficiu poºtal la Ulmeni, o
localitate-satelit a municipiului Satu Mare.
Dar era (ºi a devenit, în timp, în ºi mai
mare mãsurã) un avizat cunoscãtor de
poezie. Originar din Chelinþa, o localitate
învecinatã pe care de pe atunci a
transformat-o puþin în topos liric, Vasie
Morar aducea cu el un aer proaspãt, de
munte, ºi un parfum de fân cosit.
Devenise aproape celebru un poem despre
tatãl sãu (dar nu mai puþin despre condiþia
propriei creaþii), cu titlul „Într-o bibliotecã
din nord”: „Într-o noapte luminos ca un
tub de neon/ a intrat în poemul la care
lucram/ tatãl meu þãranul Morar V. Ion/
câmpia trâgând-o dupã el ca pe-un ham//
Gânditor a pipãit fiecare cuvânt/ ca la târg
Tudor Cristea
CRONICÃ LITERARÃ
DE VASILE MORAR*
* Vasile Morar, Dumnezeu câte-un pic, cu o prefaþã
de Ileana Roman, Editura Prier, Drobeta Tr.
Severin, 2011, 228 pag.
când cumperi o cãciulã de miel/ aºezat
pe-un vers ca pe un prag de pãmânt/
azvârlea cu lopata luminã pe el// A doua
zi dimineaþa mai alb ca un crin/ cu un
secol de ierni purtându-le-n spate/ hainele
mirosindu-i a cãpiþe de fân// Puse pe
colinele cãii ferate/ caldã vara peste noi
ca un tainic fiord/ tata-i plecat într-o
bibliotecã din nord”. Am scris despre el
în 1984, ºi vãd cã a reþinut o parte din
acele cuvinte în secþiunea de
referinþe critice a antologiei
de autor pe care a publicat-o
în 2011, cu titlul „Dumnezeu
câte-un pic” ºi pe care mi-o
trimite sub semnul unei
vechi prietenii. Fusese
prezent în „Caietul debu-
tanþilor”, publicat în urma
concursului pe 1982 al
Editurii Albatros, iar în 1983
apãrea în culegerea „13
poeþi”, tot în urma unui con-
curs de debut, dar la Editura
Eminescu. Rigorile debutului erau aspre,
iar unele edituri nu înþelegeau, probabil,
cum se cuvine, modernitatea acestui adept
împãtimit al versului clasic, astfel cã
Vasile Morar, despre care au mai scris,
înainte de 1990, Alex ªtefãnescu, Ion
Rotaru ºi N. Manolescu, n-a izbutit atunci
sã publice un volum doar al lui. Dupã
1990-1991 ne-am pierdut, el izolat în
depãrtarea ºi în zãpezile Maramureºului,
eu în ceaþa unei tãceri de ºapte ani pe care
nici n-am încercat sã mi-o explic
cumsecade...Am aflat apoi veºti despre
el, dar numai în ultimii doi ani am intrat ºi
în posesia ultimelor sale volume, trimise
prin prieteni comuni. Este încã un
exemplu nefericit al izolãrii în care trãim
ºi scriem de ani buni în aceastã þarã ºi în
aceastã literaturã...Am înþeles cã poetul a
practicat ºi mai practicã o asiduã
jurnalisticã, fiind prezent în publicaþii din
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
zonã ºi reunindu-ºi textele în patru volume.
Acestea, pe lângã cele zece de poezie.
VOLUMUL din 1995 („De Vasile
Morar”), întâiul, pare a nu cuprinde cele
mai vechi poeme ale autorului, ci texte
atunci scrise. Contrar unor impresii ceva
mai comode, Vasile Morar este un poet
oarecum dificil de situat într-o formulã,
astfel cã ar putea fi definit mai curând prin
ceea ce nu este, dar pãrea sau a pãrut a fi.
Înainte de toate, nu este un poet al satului
ºi nici al Maramureºului matricial. De altfel,
cred cã premisele unei astfel de poezii,
care trimitea la tradiþionaliºtii interbelici sau
la continuatorii lor postbelici, au fost mai
curând aparente, în ciuda faptului cã în
toate volumele sale vom întâlni ecouri di-
verse – din Vasile Voiculescu, din Radu
Gyr, din Adrian Pãunescu, din Ioan
Alexandru ºi, ca ºi la acesta din urmã, din
Esenin. În acest sens, impresia unor
comentatori cã în poezia lui Vasile Morar
s-ar contura un univers patriarhal ºi cã ar
fi ºi el, intr-o manierã personalã, un „ultim
poet cu satu-n glas”, mi se pare
discutabilã. Apoi, deºi cultivã versul clasic,
nu este un clasicizant, ci un modern; ºi
deºi cautã, poate, sã dea impresia uneori
ca ar fi, nu este un vitalist. Surprinzãtor
sau nu, poezia lui pare a fi, de la un capãt
la altul, o reverie livrescã. Melodioasã,
fluentã, acaparatoare, verbioasã pe ici, pe
colo, dezvoltând, în unele momente, o
retoricã mai puþin substanþialã, dar ºi plinã
de imagini frumoase, unele de-a dreptul
memorabile, comparaþia metaforizantã
fiind procedeul predilect. Poetul cultivã, ca
Radu Stanca, medievalismele, îºi
imagineazã în Chelinþa natalã turnuri gotice
sau castele ori, fãrã a avea pasiunea
aplecãrii peste bucoavnele strãvechi a lui
Gh. Tomozei, care visa zãpezile din
vremea lui Caragea, a lui Hangerli sau a lui
Mavrogheni, cultivând rima bogatã ºi
cuvântul cu parfum arhaic, se viseazã
îngropat, alãturi de femeie, în zãpezile
Maramureºului sãu. Ecourile sunt aºa de
numeroase ºi tentaþia de a le identifica apare
atât de des, ca ºi cea de a-l considera pe
poet mimetic, încât operaþiunea ar fi inutilã.
ªi aceasta pentru cã, în chip ciudat, acest
poet livresc posedã o mare dozã de
ingenuitate, ritmatã muzical, într-un
discurs calofil, în care suavitatea se îmbinã
cu mici (ºi binevenite) tentative de
radicalizare a limbajului. În orice caz, în
stilul pe care-l practicã, Vasile Morar
cultivã mai ales cuvântul consacrat ºi
încãrcat de ecouri: „Cu toiag de crin subþire
bate mirele în poartã/ untdelemnul
limpezeºte pleoapa candelei de os/ curge
prin odãi lumina ca un flutur fãrã hartã/
când printre zãpezi de cearã umblã soarele
pe jos// În perdelele albastre fluturi cât
obrazul lunii/ dorm cu aripile-ntinse
legãnaþi ca apa-n vânt/ ning polenuri
colorate se aud în cer pãunii/ cum acoperã
cu pana cozii ochiul de pãmânt// Se
strecoarã-n lacãt cheia precum firul prin
mãrgeaua/ jucãuºã peste sânii fetelor de
mãritat/ iarna albelor damascuri ºi-a pus
grea pe dealuri ºaua// Mirele mai bate-n
poartã cu toiagul vinovat/ se subþie-n
ceasuri carnea nopþii cu basma cãruntã/
pe pãmânt zvoneºte steaua s-a-ntâmplat
în zori o nuntã”. Erotica e ºi ea tot reverie,
poetul dorindu-se îngropat, alãturi de
iubitã, în mai curând simbolice decât reale
zãpezi, iar iubirea fiind mai curând ritual
decât experienþã; chiar dacã suavitatea
trubadurescã mai lasã, pe ici, pe colo,
locul cântecului de lume ºi de pahar: „Sunt
semne mari iubito la noapte o sã ningã/ tu
pune lemn în sobã ºi scapãrã chibrit/
ochiul de foc pe geamuri va învãþa sã
plângã/ curg peste sat berbecii cu lâna
de grafit// La marginea zãpezii vom
închina cu þuicã/ din cãni de lut mãrgeaua
va mirosi a prun/ trage cuþitul rece pe
inima de puicã/ pe uºã pune lacat cât oul
de lãstun// Intrã în becuri noaptea ca
într-un câmp cu floare/ n-o alunga mai
toarnã horincã în pahar/ sã ascultãm
zãpada – un murmur de fecioare// Priveºte
tot pãmântul e limpezit cu var/ când
somnul o sã vinã ca leneºele ape/ eu o sã-þi
pun iubito un fulg imens pe pleoape!”. E
de observat preþiozitatea, dacã nu cumva
ºi abundenþa comparaþiilor ºi a
metaforelor, oarecum în stilul prozei
poetice a lui Fãnuº Neagu. Dar ºi un
anume alegorism, discret totuºi, pe care-l
vom întâlni pretutindeni.
ACESTA ar fi stilul, cel puþin pe una
dintre coordonatele creaþiei lui Vasile
Morar. În continuare, schimbãrile ar fi de
ordin, sã zicem, tematic. Aºa, volumul
„Naturi moarte”(1997), printr-o
interpretare sui-generis a acestei sintagme
uzitate în picturã, unde natura moartã este,
de fapt, o naturã vie, poetul abordeazã tema
sfârºitului. Dar menþine ºi chiar
accentueazã caracterul livresc, ca ºi
preþiozitatea imaginilor, care uneori par
13
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
stridente: „Pereþii roºi de molii în camera
de iascã/ stã Dumnezeu pe tron de crin
subþir ºi cascã/ sfinþii asceþi în rame iar îl
bârfesc pe Goya/ arde-n cãmin tãmâie ºi
ramuri de seqoia”. În limbajul, preþios ºi
el, al unor comentatori (inclusiv al dnei
Ileana Roman, care prefaþeaza antologia)
aici ar fi vorba de izomorfisme ale morþii
ºi iubirii. Doar cã ele sunt (daca sunt) mai
curând ilustrative (lucru ce se vede ºi în
maniera titlurilor – Naturã moartã cu
lumânãri, Naturã moartã cu mort, Naturã
moartã cu bufniþã, Naturã moartã cu tablã
de ºah etc). În felul acesta avem niºte
alegorii oarecum disparate ale thanaticului,
defavorizate ºi de o anume indecizie
stilisticã. Deºi, luate în parte, poemele au
adesea o idee interesantã ºi conþin un
sâmbure de lirism: „Vã rog sã daþi castelul
la o parte/ ca sã vedem în spatele lui ce-i/
poate e cerul vindecat cu moarte/ poate e
corul antic de femei// Vã rog sã trageþi
cerul mai spre nordul/ prin care pãsãri
negre vãluresc/ poate gãsim încremenit
fiordul/ cu rãsturnatul tron împãrãtesc// Vã
rog în pãsãri sloboziþi sãgeata/ sã curgã
sânge peste tronul spart/ lãsaþi cortina încã
nu e gata// Nisipul curs al ultimului cart/
schimbaþi decorul pentru actul doi/ în
spatele castelului stãm noi” (Naturã moartã
cu tron). Dar alãturi de un asemenea poem
alegoric gãsim o alt㠄naturã moartã”,
scrisã în alt stil („Între noi iubito creºte
mãtrãguna/ tu o uzi cu lacrimi eu o ud cu
vin/ daþi vã rog prieteni mai spre stânga
luna/ sã vedem cum trece peste cer un
crin”), iar impresia dominantã e de lucru
fãcut, ºi ce se obþine este un imaginar po-
etic compozit. Sub acest raport, poemele
reunite în placheta „Biblioteca din Chelinþa”
(1999), a treia în ordinea publicãrii, care
cuprinde, probabil, primele creaþii ale lui
Vasile Morar, par mai pline de ingenuitate,
deºi, la o privire atentã, sunt ºi ele niºte
compoziþiii livreºti ºi vag alegorice: „Tata-i
plecat spre sud dupã mãlai/ obezile cãruþii
bat a toacã/ se freacã întunericul de cai/ ºi
luna ca o nucã se dezghioacã// Frunza se
lasã pãturã pe morþi/ zbiciul de aur limpezit
cu miere/ plesneºte pielea lemnului în porþi/
ºi tata vinde un Ardeal de mere// curge lu-
mina fluturi albi ºi mari/ urcã spre nord
cãruþa cu bucate/ pãmântul intrã-n grijã la
morari// Stã iarna clopot de argint pe sate/
deshamã tata caii de corvoadã/ pãmântul e
un bulgãr de zãpadã”. Dupã cum se poate
lesne observa, în asemenea poeme, spaþiul
pare rustic-patriarhal, dar comparaþiile,
metaforele ori hiperbola sunt de altã
sorginte. Dar aceastã scindare sau, mai
bine, lipsã de armonizare a planurilor
(vizibilã ºi la nivelul lexicului, consacrat,
neologic ºi, mai rar, popular ori arhaizant)
împiedicã poezia sã ajungã la viziune.
Lucrurile nu stau, de altfel, foarte diferit
nici în urmãtoarele volume, care sunt, ºi
ele, „tematice”. Aºa, „Va veni Îngerul”
(2005), „Evanghelia dupã Ioan” (2007) ºi
„Sub podul calicilor” (2008) conþin, cu
unele note din Vasile Voiculescu, Radu
Gyr ºi, în mai micã mãsurã, din Tudor
Arghezi, poezii ale relaþiei cu divinitatea
ºi, evident, ale cãutãrii unui înþeles al vieþii
ºi al sfârºitului. Gãsim ºi aici poeme
remarcabile luate în parte. În unele dintre
ele identificãm ecouri mai slabe sau mai
puternice din modelele lui Vasile Morar.
Astfel, „Sfinþii din icoane” are ceva din
logica ºi din sonoritãþile celebrului poem
„Isus în celulã”, de Radu Gyr: „În
catedrala goticã am intrat într-o noapte/
cu inima strânsã ca-n cleºte de teamã/
vroiam sã vãd ce mai fac sfinþii/ cu
capetele aºezate în ramã// Câte o scamã
de foc mai sugea parafinã/ prin vitraliile
sparte nãvãleau pãsãri ciudate/ bufniþe
roºii cu zborul holbat/ lilieci cucuvele
pãsãri de noapte// Se auzea fâlfâit de aripi
subþiri ca hârtia/ alþi lilieci atârnau cu capul
în jos/ pe prapori pe veºmintele sfinte/ pe
stâlpii altarului sculptaþi în os// Tot mai
multe pãsãri ºi mai hidoase/ de pe pereþi
coborau sfinþii cu feþe veline/ sã scoatã
pãsãrile cu mãturoaiele-afarã/ în icoane
urcau alþi sfinþi odatã cu mine”. Dar poetul
izbuteºte mai ales atunci cand porneºte
de la un element real, eventual un element
biografic, ºi-l transfigureazã (oarecum în
maniera lui Ion Gheorghe, la care trimite
ºi o anume împiedicare expresivã a
limbii), atribuindu-i semnificaþii simbolice,
cum se întâmplã în „Maºina Singer”:
„Maºina Singer e tot sub fereastra/ prin
care privea mama pasãrea mutã/ când lãsa
câte-o clipã acul sã odihneascã/ în pânza
de cânepã abia þesutã// Apoi întindea pânza
pe scândura largã/ smulgând câte-o
bucatã de cer colorat/ îl aºeza pe pânzã ºi
dãdea drumul la roatã/ sã-l coasã peste
pieptul cãmãºii de bãrbat// Umbra ei se
cosea cu cerul laolaltã/ ºi umbra norilor
pe cârdul de raþe/ ºi iarba hohotea sub
fereastrã/ numai umbra bãrbatului
rãmânea la mama în braþe”.
(continuare la pagina 21)
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ioan Adam
AFINITÃÞI SELECTIVE
„Descãlecat” în Focºani de aproape
trei decenii, criticul Mircea Dinutz face prin
noua sa carte1 dovada posibilei lui
naturalizãri. Într-un melancolic cuvânt
preliminar în care ironia îºi dã mâna cu
tristeþea îºi exprimã chiar regretul cã
rezultatul osârdiilor sale vrâncene n-a luat
forma unui dicþionar. N-are în fond ce îºi
reproºa, iar dacã o face totuºi, trebuie sã
vedem în acest gest doar o
cochetãrie de intelectual
timid, dar orgolios, conºtient
cã în apartamentul lui
lambrisat cu tomuri a urzit
mai mult decât un lexicon.
Dicþionare literare arondate
unei regiuni au mai realizat
ºi alþii, nu-i amintesc în acest
incipit decât pe Stan V.
Cristea, Florea Firan, George
Vulturescu, dar asupra lor nu
s-a abãtut „furtuna de
contestaþii, indignãri,
insinuãri” ce pare a-l fi
îngrozit pe „descãlecãtor”. ªi
dac㠖 admit excepþia! – s-a iscat pe
undeva o furtunã, aceasta n-a fost decât
una într-un pahar de apã. Dar în tot rãul e
ºi un bine: Mircea Dinutz nu ne-a dat un
dicþionar, ne-a oferit în schimb o
panoramã. Personal nu cunosc niciun
critic ºi istoric literar din provincie care sã
se fi devotat într-atât spaþiului în care
locuieºte încât sã scrie sistematic despre
toate cãrþile concitadinilor, concetãþenilor
sãi. E o muncã de benedictin ºi de detectiv,
o teribilã probã de anduranþã ºi un risc pe
cont propriu, mai ales cã acela care le-a
fãcut, le-a traversat, iar pe ultimul ºi l-a
asumat nu-ºi înmoaie pana în apã de
trandafiri, nu apasã clapele „maºinii de
lãudat” ºi nu ezitã sã le spunã celor din
apropiere ºi adevãruri incomode.
Panorama literarã a Vrancei (Vasile
Lovinescu propunea în O icoanã creºtinã
CITITORUL DE CALITATE*
* Mircea Dinutz, Scriitori vrânceni de ieri ºi de
azi, Editura Ziggotto, Galaþi, 2011.
pe Columna Traianã ca etimon sanscritul
Varanha) pe care ne-o oferã acum numãrã
18 scriitori de ieri ºi de azi, de la Florinel
Agafiþei, incitantul nostru contemporan,
pânã la Duiliu Zamfirescu, pe care eu îl
simt ºi mai contemporan. Aflu însã
dintr-o bibliografie finalã (pusã în paginã
cu acelaºi orgoliu subtextual pe care-l
aminteam anterior) cã Mircea Dinutz a
examinat în tinda registraturii
sale critice alþi 40 de autori
vrânceni, catagrafiaþi cu
aceeaºi migalã ºi constanþã.
Adunându-i pe unii ºi pe
ceilalþi într-un tom imaginar
nu poþi sã nu constaþi cã a fi
critic în provincie în felul în
care Mircea Dinutz înþelege
sã fie înseamnã un fel de
eroism tãcut ºi cumva
tragic, à la Sisif. Tragismul
vine nu din repetitivitatea
gestului, ci din lipsa lui de
ecou printre cei cãrora le
era dedicat. E de înþeles
atunci accentul de mândrã revoltã ºi
exasperare ce-i scapã în final acestui
critic de obicei atât de sobru ºi controlat:
„Douã personalitãþi de anvergurã au
declarat, în timpi diferiþi, cã Vrancea nu
are critici!! Noroc mare pe capul nostru
cã avem imposturã de toate culorile,
altfel ne-am plictisi de moarte!!! Revista
pe care o coordonez, respectatã în atât
de multe judeþe ale þãrii (evident, e vorba
de cititorii de calitate!), e ignoratã la ea
acasã!!! Nici asta, se pare nu existã!!
Sã fim bine înþeleºi, unii dintre colegii
mei, prieteni sau nu, au valoare, se aflã
în plinã ascensiune valoricã, mulþi alþii
nu au vreo ºansã din start, dar prea e
groasã ºi sl i noasã vani t at ea l or,
autoiluzionarea obsesivã, drept care apar,
periodic, monºtri de celuloid!! Cu cât
sunt mai mici, mai piperniciþi, cu atât se
agitã mai mult!! Sunt deconcertaþi doar
de faptul cã nu au «maºina lor de lãudat»,
cum au alþii!!
15
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Îi înþeleg, le plâng pe umãr, dar...
rãmân singur!!”
Aici, sã mã ierte criticul, nu-l aprob în
întregime. Am chiar impresia cã dupã zeci
de ani de „magistratur㔠încã nu ºi-a
conºtientizat pe deplin rolul. Critica e un
fel de singurãtate cu faþa spre ceilalþi.
Criticul n-are prieteni. Are cel mult amici.
Prietenii criticului sunt cãrþile, nu scriitorii.
Mari sau mici, vanitatea lor e aceeaºi.
Scriitorul, irritabile genus vatum, e
întotdeauna alergic la observaþii. Orgoliul,
vanitatea, trufia þin de natura lui. Dacã nu
le-ar avea n-ar mai crea. Cine a scris mai
comprehensiv, mai cald, despre C. Stere
decât ªerban Cioculescu? ªi cine a luat
pur ºi simplu foc atunci când acesta ºi-a
permis sã observe cã în al ºaselea roman
din ciclul În preajma revoluþiei „realismul
teoretic” a cãpãtat „o înclinare practicã
spre ºarjã ºi pamflet”? Evident, C. Stere,
care protesta în Adevãrul din 31 mai 1931,
etalând, ºi el, indignarea unui autor
„neasimilat” de mediul în care trãia...Sã
deduc, mutatis mutandis, cã nici Mircea
Dinutz n-a fost asimilat în pofida lungului
stagiu vrâncean?
Cum scrie, despre cine scrie
singuraticul din Focºani? Aº remarca mai
întâi urbanitatea, condescendenþa. Aºa cum
sunt oamenii care recurg la politeþe pentru
a determina o reacþie de acelaºi semn, aºa
sunt ºi unii critici, inclusiv Mircea Dinutz.
Incisiv în fond, manierat în forme
scriptice, comentatorul scriitorilor vrânceni
îi priveºte de fapt de sus. Sunt „speciile”
(specimenele) pe care le pune sub lupa lui
de „naturalist”. Le admirã penajul, elitrele,
volutele, le studiazã traseul, le constatã
superior poticnelile. Dar rezervele lui de
clemenþã sunt practic limitate. Scriitorul
abordat e prins îndeobºte într-o plasã de
asociaþii erudite, tras spre limanul
verdictului în fraze dulci-amãrui ºi lovit pe
neaºteptate în inima vanitoasã cu fierul dur
al unui reproº întemeiat. Exemple pot fi
extrase din aproape toate medalioanele
reunite în Scriitori vrânceni de ieri ºi de
azi ºi, ciudat lucru, dar bunã dovadã de
onestitate intelectualã, mai ales în profilurile
precumpãnitor elogioase. Despre Adrian
Botez, poet în a cãrui stea în ascensiune
criticul crede cu putere, dedicându-i studiul
cel mai întins, pe alocuri encomiastic, nu
ezitã sã pronunþe ºi judecãþi extrem de
rezervate: „imagistica prea congestionatã,
o aglomeratã plasã de referinþe ºi simboluri
de naturã sã descurajeze cititorul, o
densitate ideaticã ºi o tensiune
suplimentare, capabile sã verifice
competenþele celui care aspirã la statutul
unui cititor de calitate, la care trebuie sã
adãugãm procedeul nu prea simpatic (ºi
contraproductiv) al scrierii cu majuscule,
ori de câte ori doreºte sã punã în evidenþã o
idee, un gând, un concept” (p. 58). Mã
gândesc ce-o fi reþinut poetul: ditirambii sau
tãgada? Parcã îmi vine a crede cã ultima.
Aceeaºi tehnicã a elogiului bine
temperat (în final) în medalionul consacrat
lui Liviu Ioan Stoiciu, un poet vizionar în
care ºi eu vãd un moralist inflexibil, un
profet ce are pe limbã cenuºa amarã a
disperãrii. Mircea Dinutz construieºte în
jurul lui (ºi pe bunã dreptate!) o jerbã de
elogii, o cascadã de laude, dã impresia cã
e câºtigat integral de subiectul reflecþiilor
sale pânã când, in cauda venenum,
instinctul profesional îi aminteºte cã e mai
bine sã fie prieten al adevãrului, decât al
lui Plato (adicã Stoiciu) ºi-l amendeazã
subit pentru „construcþia precarã”, „lipsa
unei coeziuni interioare”. ªi chiar lui Florin
Muscalu (de care înþeleg cã l-a legat o
lungã amiciþie, închinându-i chiar o
antologie ºi o bunã schiþã monograficã) îi
reproºeaz㠄aerul obosit, manierist de-a
dreptul” din volumul Chipul ºi asemãnarea.
Este obiecþia pe care i-o aduceam ºi eu în
1970 ºi o confirmam trei decenii mai târziu
în Pro Saeculum. (În treacãt fie spus, nu
m-ar fi supãrat prea tare dacã în grupajul
de referinþe critice selective ar fi trecut ºi
Statueta visãtorului, cronicã apãrutã taman
în revista pe care o pãstoreºte.)
Dar sã rãspund în continuare la
întrebarea cum? Frapeazã rãbdarea, ritualul,
calmul, tactul, absenþa violenþelor verbale
sau, ca sã apelez la limbajul medical,
protocolul operator. Totul se face pe
îndelete, fãrã precipitãri neavenite. Din
protocolul lui Mircea Dinutz nu lipsesc
statistica onesta, laborioasã, în
inconfundabilul stil al lui Al. Piru, nota
eruditã de subsol, aglutinând o informaþie
din varii domenii, blindajul teoretic (uneori
oþios), inventarul meticulos de simboluri
ºi metafore. Înainte de a fi comentat, poetul
e fiºat, adnotat, cãutat în comentariile
predecesorilor, cu ambiþia omului care a
zãbovit îndelung în biblioteci ºi cunoaºte
bine valoarea cuvântului. Cutare poet e
„catagrafiat” astfel: „Cu cele 141 de poeme
organizate în cinci cicluri (cifrã iniþiaticã,
simbol al Centrului, al armoniei ºi al
echilibrului): Pasteluri apocaliptice (43),
Pasteluri domestice (27), Misterii (33),
Carnavaluri (22) ºi Întoarcerea la ritual
(16), autorul întãreºte impresia noastrã”.
Ciclurile sunt parcurse rãbduriu, disecate
chirurgical pânã la ultima fibrã, strofele,
versurile sunt metodic ciocãnite pentru a
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
se auzi dacã sunã sau nu a gol. Admisibile,
ba chiar admirabile în parte, asemenea
analize pãcãtuiesc prin exces. Citindu-le, ai
nostalgia comentariului sintetic, râvneºti o
perspectivã de sus, à vol d’oiseau, care
ºterge detaliile, reþinând contururile esenþiale.
Mircea Dinutz nu este în primul rând
un critic de poezie (în comentarea prozei
si a cãrþilor de criticã e mult mai destins ºi
mai convingãtor), dar Vrancea literarã a
produs din belºug poeþi ºi a fost cam
zgârcitã cu exponenþii celorlalte genuri, aºa
cã el e nevoit sã lucreze cu materialul pe
care îl are la dispoziþie. I-ar trebui, mai ales
în cronica de poezie „puþinã asprime ºi
plivire”, vorba aceluiaºi Adrian Botez. Sunt
mirat cã un cititor atât de informat, obiºnuit
cu aerul tare al ideilor literare, n-a identificat
în Adrian Botez un barbian obsedat de
gãsirea cãii dintre om ºi Dumnezeu. Patru
versuri ca acestea: „rog/inorog:/
Cuvântului-Crai/Dã-i al meu rai” ar fi fost
îndeajuns. ªi acelaºi poet, desigur
considerabil ºi în ochii mei, ar fi putut fi
pus pe un plan în relaþie cu vârtejul
heliadesc din Anatolida, iar pe un altul cu
viziunile coþmareþti, à la Bosch þi Goya, din
Scrisorile studenþeºti din închisoare ale lui
Corneliu Zelea Codreanu. Scriu asta pentru
cã aflu din amplul medalion ce i-l rezervã,
cã Adrian Botez e ºi autorul unui studiu de
pionierat într-un domeniu tabu: Opera
scrisã a lui Corneliu Zelea Codreanu –
între vizionarism ºi alchimie naþionalã.
Mai adaug cã ici-colo fiºierul cu informaþii
îmi pare a reþine amãnunte nu întru totul
creditabile. Nu-mi vine a crede cã Pierre
Gringoire (1475-1538), poetul respectat de
Victor Hugo ºi Théodore de Banville, ar fi
polemizat (vezi p. 70) cu Ludovic al XI-lea,
rege mort în 1483. Polemist la 8 ani?
Drept, cam ciudat vine, ar fi zis fabulistul...
N-am la îndemânã Le Jeu du Prince des
Sots al acestuia, dar rãmân incredul. Tot
un Toma Necredinciosul rãmân ºi dupã ce
am citit „figurinele” ale cãror subiecþi sunt
Lucia Cherciu (bunã româncã din America,
dar vulnerabilã ca poetã), ºi Paul Spirescu.
Or fi poeþi meritorii, dar citatele selectate
nu m-au convins.
Îmi plac însã, cum scriam, cu
deosebire medalioanele despre prozatori ºi
critici. Cu Ioan Dumitru Denciu, cel aflat
„mereu în drum spre Ithaca”,
redescoperim scânteierile romanului
istoric”, gen urgisit în timpurile noastre
amnezice. Luminile zeiþei Bendis, carte
despre enigmaticul Burebista, ca ºi
Cãlãtoria spre zei a lui Mihail Diaconescu,
sunt sonde înfipte în trecutul imemorial
privit prin prisma unui „naþionalism
metafizic, supraistoric ºi, deci, situat –
crede Mircea Dinutz – în afara zonei
politicului” (p. 103). Dar azi mai poate
evada cineva (fie el ºi scriitor) din
atmosfera sulfuroasã a politicului? Chiar
studiosul Ioan Dumitru Denciu îl
contrazice când constatã c㠄El
[naþionalismul – n.m.] reînvie astãzi în
toatã Europa de Est ºi probabil se va
propaga ºi în Vest, ca reacþie la tendinþele
de sufocare a diversitãþilor prin
globalizare”... Când se va relua, precum
se anunþã, într-o ediþie nouã, îmbogãþitã,
Dicþionarul general al literaturii române,
nu vor putea fi omise de la bibliografia
finalã eseuri precum cele despre Florinel
Agafiþei (regret cã nu l-am citit pânã
acum!), Doina Popa, Florin Paraschiv (o
inteligenþã criticã în perpetuã ebuliþie),
George Mihail Vlãdescu ºi Varujan
Vosganian.
N-aº încheia aceste notaþii fãrã a
consemna profilul final al lui Duiliu
Zamfirescu. Când l-am citit prima oarã pe
Mircea Dinutz (sã tot fie vreo 20 de ani!),
tocmai un eseu al lui despre autorul Vieþii
la þarã mi-a atras atenþia. Cu acea formã
de orgoliu proprie timizilor el recupera
polemic Lydda, roman acoperit pânã atunci
de vãlul scorþos al calificativelor drastice
aºternut de H. Sanielevici, Octav Botez,
Georgeta Horodincã, Al. Sãndulescu º.a.
Criticul vedea în el un „incitant roman de
analiz㔠în care protagonista „îºi
converteºte profesorii la adevãrul ei de
viaþ㔠(p. 299).Triumful ei este triumful
literaturii, mai puternicã decât toate
filozofiile ºi idiosincraziile. Studiind
romanul , Mi rcea Di nut z fãcea o
observaþie de fineþe, care a scãpat
comentatorilor anteriori. Iat-o: „Portretul
(imaginea subiectivã a individului din
realitate) apare obsesiv ºi, neapãrat, în
momente-cheie. Astfel, Filip A. gãseºte
în casa Lyddei portretul fiului senin,
iertãtor, gata sã-ºi deschidã braþele.
Portretul mediaz㠖 în cazul de faþ㠖
apropierea dintre cele douã spirite”.
Exact! În proza lui Zamfirescu portretul
(alteori fotografia, a se vedea ºi în Viaþa
la þarã scena apropierii dintre Saºa
Comãneºteanu ºi Matei Damian) este
mediatorul ideal, factorul decisiv al
descoperirii afective a eroilor. Lumea
derivatã, „iluzorie”, a artei era la el (dar
oare numai la el?) mai puternicã decât
realitatea. În recunoaºterea acestui
adevãr Mircea Dinutz a pus ºi o parte
din eul lui secret. ªi pentru acest „cititor
de calitate” literatura este mai vie, mai
seducãtoare decât realul descurajant.
17
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
CLONEIZII SFERTODOCÞI
ªI… JAINISMUL DIN NOI
INTARSII
Jainii nu sunt postmoderniºti. Viziunea lor
filozoficã ºi moralã are însã ambiþia de a se fi
nãscut odatã cu conºtiinþa de sine a lumii, asta
însemnând „cu milenii înaintea lui Darwin”.
Fãrã sã ºtii neapãrat cine sunt jainii cu
adevãrat(o populaþie de
aproximativ 7,5 milioane de
credincioºi ºi filozofi din India
de azi) eºti nevoit sã constaþi
cã o parte din sâmburele tare
al credinþei ºi gândirii lor
consunã cu cele mai intime
convingeri ale tale, nãscute
parcã din sufletul uman
colectiv.
De exemplu, principiul
vieþii sociale înseºi, privitã din
perspectiva non-violenþei
necesare „Funcþia fiinþelor vii
este sã se ajute una pe alta”,
sau principii mai simple cum ar fi compasiunea,
armonia socialã, non-violenþa, consumul
limitat, integritatea, neînfricarea,
obiectivitatea, buna-credinþã.
Alte precepte, gândite pentru
funcþionarii guvernamentali ºi candidaþii la
alegeri, ne pot provoca jubilaþie de exemplu,
refuzul de a lua mitã, evitarea de a câºtiga
voturi prin mijloacele fricii sau ale momelii ºi,
mai ales, evitarea numãrãtorii necinstite a
voturilor.
Toate acestea se completeazã cu compa-
siunea practicã pentru naturã (ecologia) ºi
mentalitatea profundã a dãruirii(vezi
„Introducere în Jainism” de Rudi Jansma ºi
Sneh Rani Jain, traducere din versiunea
englezã de George Anca, Ed. Bibliotheca,
Târgoviºte, 2011).
Scriitorul postmodern de azi însã, departe
de a deveni un iluminat ºi un învingãtor al
Daniela-Olguþa Iordache
Motto: „El(înþeleptul n.n.) a devenit liberat cedând
suferinþa…neataºat ca vântul, pur la inimã ca apa în
toamnã, curat ca o frunzã de lotus, cu organe de simþ
retrase, ca o þestoasã, solitar ca un corn de rinocer,
liber ca pãsãrile…” (Kalpa Sutra, versetele 210-212)
sãu (adicã al tuturor pasiunilor sale) prin
reîntrupare în 33 de eoni celeºti, priveºte o
lume adevãratã/imaginarã evoluând pe tãrâmul
tragic al violenþei (bombe cu otoni-antimaterie?)
ºi ºantajului, al falsificãrii vieþii, al degradãrii
totale a naturii, al necesitãþii de
evadare într-un spaþiu cosmic
propice supravieþuirii ºi
speranþei, lume în care tocmai
ideea de eliberare/libertate este
grav compromisã (Mihai Stan,
Exodul. Clone 2, Ed.
Bibliotheca, Târgoviºte, 2011).
Acest „adevãr ficþional”,
dacã-l putem numi astfel,
reprezintã un punct de vedere,
deoarece existã tot atâtea
puncte de vedere câþi gânditori.
Scriitorul conferã deci lumii sale
o posibilitate de salvare prin
exodul hominizilor asaltaþi de globalism ºi
robotizare într-un spaþiu ficþional/adevãrat, pe
planeta albastrã Marte, nu roºie, ni se explicã,
aºa cum greºit am crezut pânã azi.
„Dã o inimã Adevãrului aºa cum este”,
ne-ar mai spune jainul”, cãci adevãrul nu este
un lucru pe care sã-l ocoleºti, ci (el) dã
umanitãþii speranþã ºi fericire!”.
Viziunea sumbrã a lumii descrise nu-i
inspirã însã scriitorului postmodern o operã
tragicã. Dimpotrivã. Acesta reuºeºte sã se
detaºeze filozofic, fãrã a avea aerul, de propriul
sãu scenariu ficþional pe care îl priveºte cu
umor bonom ºi cu un zâmbet ascuns de
satisfacþie.
Ca un adevãrat jain, Mihai Stan îºi
compune textul pãrând cã subînþelege faptul
c㠄istoria nu are început, viitorul nu are
sfârºit, sufletul meu nu-l are nici pe unul, nici
pe celãlalt.”
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Astfel aºa-zisul SF se înfiripã ca un ro-
man textualist, ironic ºi ludic, unde, pe fondul
unui conflict banal, se deruleazã o punere în
scenã a haosului vieþii globalizate de pe Terra.
Lumea se împarte în blocuri organizate
transnaþional, ca ºi astãzi. EO (exclusiv
organicii) sunt obligaþi sã-ºi organizeze
exodul, urmãriþi tot mai insistent de clone,
cyborgi ºi PO (parþial organici) conduºi de
întunecatul profesor Xantippos. Aterrienii
gãlbejiþi-portocalii invadeazã ºi ei planeta.
Polisurile numeroase sunt alcãtuite din
zgârie-nori cu 250 de etaje, dintre care doar
19 la suprafaþã, strãzile sunt de fapt benzi
transportoare având viteze între 5 ºi 50 de km
la orã etc.
Viaþa este înghiþitã treptat de un spaþiu
virtual tot mai larg, dominat de holonet,
holograme, cipuri, agenþi ºi scutieri.
Metropolele, ca Teragovia (Târgoviºte,
n.m.) vieþuiesc sub cerul fals al unei cupole
menitã sã le apere de atacul viruºilor.
Ambianþa voit depersonalizatã pãstreazã
însã o constantã caragialian㠖 cârciuma/bar
Anatema, a doamnei Melanie, unde continuã
sã se adune eroii ºi unde se leagã ºi se
desleagã destine. Aici nu se mai bea însã
berea tradiþionalã ci AWHOL (aburi de
alcool). Ambianþa epocii este completatã de
oferta companiei Androsex – „femeia perfectã
din silicon” precum ºi de pornogalaxie.
Cum se construieºte însã un roman care
sã sugereze haosul total al lumii moderne?
Mai în glumã, mai în serios, romancierul ne
strecoarã destule aluzii referitoare la posibila
sa aventurã metatextualã, care de care mai
hazlii. El ne aminteºte în treacãt despre
romanul cu cheie, despre construirea inversã
a naraþiunii (de la deznodãmânt la
expoziþiune), despre aparenta succesiune de
episoade cotidiene ºi prezenþa unui credibil
personaj-martor sau despre cooptarea
cititorilor drept co-autori ai cãrþii, în felul
acesta sporindu-se în mod indubitabil ºi
numãrul de cititori ai cãrþii.
Astfel, în aceastã parodie au loc, nu
numai autorul, ci ºi „cititoreþul” mânat de
dorul gloriei, care copiazã fãrã discernãmânt
tot ce îi cade în mânã.
Scriitorul îl prinde asupra faptului ºi îl
trateazã drept „plagiator ordinar” deoarece
cititorii fie cã alcãtuiesc o mixturã între
„Meditaþiile lui Marc Aureliu, Confesiunile
Sfântului Augustin ºi Jurnalul de bord al
cunoscutului Raiant Flatulescu”, fie „lipesc
cap la cap comentarii despre eternul feminin
culese de Benjamin Constant, Stendhal,
Tolstoi, G.T.Veseliu, G. Coandã, Ion
Mãrculescu, Mircea Constantinescu,
Kirkegaard ºi Felix Iancu Brezoianu.”
Dar lectura, cum ar trebui sã fie fãcutã?
Scriitorul ne lãmureºte imediat dându-ne un
exemplu – poþi citi mai întâi capitolul II ºi,
dupã el, capitolul x.
Este aceastã lume a falsului intelectual,
unde Oscarurile ºi premiile Nobel se cumpãrã,
unde acþioneaz㠄scormonitori” dubli clasici
ca Grasu ºi Chiþcanu, unde „elita” se salveazã,
„restul” rãmânând pradã foametei, drogurilor,
lipsei apei potabile, adicã, aºa cum ar spune
jainul, zonei mizerabile, de jos, a existenþei, o
parodie a lumii contemporane? Fãrã-ndoialã!
A.V.Orton conduce din umbrã
confederaþia iar omul sãu Axteven Krebs
organizeazã cu minuþiozitate marele complot
al exodului.
Organizaþia teroristã a capetelor
suprimate anihileazã pe potenþialul gânditor
– „Întâi te vor înjura. Pe urmã vor râde de
tine. Apoi te vor declara nebun. Dupã aceea
vor încerca sã te compromitã(…)Vor sfârºi
prin a te lichida.”
Eroii tineri, Alex, Trigeo ºi Maximus sunt
filaþi de profesorul malefic. Doi dintre ei,
Trigeo ºi Maximus, sunt victimele unui
atentat, dar se constatã în cele din urmã cã
fuseserã ucise doar clonele lor.
În timp ce Matusalem, un PO (parþial or-
ganic) din Bãlþi descoper㠄gena muncii” prin
care sperã sã obþinã, dupã tratarea ei chimicã,
muncitori care sã-ºi piardã simþul proprietãþii,
al familiei ºi al celor patru religii în favoarea
muncii fãrã-ncetare ºi a respectãrii „celor 10
porunci ale mondialismului”, se pune la cale
Noua Erã, unde inºii trebuie sã gândeascã
din ce în ce mai puþin spre deloc. Oricum,
cloneizii sfertodocþi vorbesc în dulcele lor
limbaj de plastic.
Cum rãmâne însã cu jainul care pune
TOTUL sub semnul karmei ce se traduce
prin muncã disciplinatã ºi conºtientã? Grija
acesteia a fost preluatã de un hit ce funcþi-
oneazã ca un imn subversiv – „Aruncã-mã
pe Venus”:
„Nu vei mai avea nevoie
De soþ sau soþie
Îþi vei alege din holograme
Fiul sau fiica, chipul lor…
Apoi micuþii vor alerga pe traseul
Creºã, ºcoalã elementarã, liceu
Chiar facultate
Iar la absolvire familia se va reuni
Pentru a doua ºi ultima oarã.”
În „nota finalã a ar(h)ivistului, ce s-ar
prezenta dupã exod, sutele de mii de
participanþi la miºcãrile de protest din Piaþa
(Tahrir?) au strigat „Afarã, afarã cu A.V. Orton
din þar㔠iar CTP, un ziarist vocal, a fãcut
observaþia de bun simþ cã la marea manifestare
n-a participat nici un EO (om).
Conform jainilor putem sã ajungem la o
concluzie finalã la sfârºitul viitorului, însã,
cum sfârºitul viitorului nu se va petrece
niciodatã…
19
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
DISCREÞIA OMULUI,
DÃUNÃTOARE SCRIITORULUI
ROMÂNUL A RÃMAS POET?
Foarte puþini sunt, din pãcate, iubitorii
literaturii române cãrora numele Elisabetei
Isanos le spune ceva. Poate câþiva ºtiu cã
este fiica Magdei Isanos (poetã pe bunã
dreptate atent comentatã de Marin Bucur,
C. Cãlin ºi Horia Bãdescu în studii
monografice) ºi a lui Eusebiu Camilar
(prozator bucovinean, cu
destin deturnat de evenimen-
tele din România postbelicã).
Elisabeta Isanos (n.
1941) este deci moºteni-
toarea unor talente literare
autentice ºi originale, precum
ºi beneficiara unei educaþii
culturale alese, lucruri vizibile
de la primele pagini ale
cãrþilor semnate pânã acum.
Remarcabila poetã,
prozatoare, eseistã ºi
traducãtoare, profesoarã de
francezã o viaþã întreagã a
debutat firesc, la 23 de ani,
iar editorial, cu cinci ani mai târziu, în 1969
(Oraºe nostalgice se chema placheta),
atrãgând atenþia câtorva cititori de mare
prestigiu în lumea literarã precum Zoe
Dumitrescu-Buºulenga, ªt. Augustin
Doinaº, pentru ca, mai apoi, la volumele
din 1980 ºi 1987, sã beneficieze de opiniile
favorabile ale lui M. Iordache, C. Cãlin, N.
Baltag, C. Trandafir, Vlad Sorianu, Ioan
Holban. Prozele din Paºaport pentru Oraºul
de Sus ºi Doctorul de pe comoarã au fost
remarcate de Dorina Grãsoiu pentru
„fantasticul ca peregrinare în proprie
interioritate” în articolul consacrat Elisabetei
Isanos în D.G.L.R. Este, de altfel, singurul
instrument de lucru, sintezã amplã, – unde
este analizatã creaþia Elisabetei Isanos.
Autorii de istorii literare mai mult ori mai
puþin scurte, mai mult sau mai puþin critice
nu o bagã în seamã, excepþie fãcând Marian
Popa care o încadreazã cu multã subtilitate
în capitolul „Femei” – de fapt o bibliografie
din a sa Istorie a literaturii române
contemporane de azi pe mâine. Absenþa
Liviu Grãsoiu
Elisabetei Isanos mi se pare una dintre
nenumãratele injustiþii fãcute iresponsabil de
cãtre cei ce se angajeazã la construcþii
monumentale fãrã a-i citi pe toþi scriitorii
cu operele lor reprezentative. Rãmânând
doar la scandalul ori agitaþia stârnitã în jurul
câte unui nume, dispreþuind rare calitãþi
(discreþia ºi bunul simþ al
omului social ºi al artistului)
ºi a se lãsa influenþat doar de
interesul imediat, ori de
ponderea în medii extraliterare
a autorilor, istoricii literari
contemporani (cam 75%
dintre ei) se autodescalificã ºi
îºi anuleazã meritele atâtea
câte sunt. Cu certitudine,
Elisabeta Isanos nu s-a prea
lãsat impresionatã de
asemenea atitudini regretabile,
ci ºi-a vãzut de propriul
drum, semnând pânã acum
patru volume de versuri, trei
de prozã, eseul despre Magda Isanos, la care
se adaugã traducerile din Eminescu
(excelente versiuni în francezã ale
Scrisorilor) din Magda Isanos ºi Carolina
Ilica ºi recenta transpunere în românã a 180
de catrene din creaþia celebrului persan
Omar Khayyam (18.VI.1048-4.XII.1131)
folosind traducerile în francezã tipãrite în
1867,1920,1922,1951, comparate cu
traducerile româneºti din 1923, 1932, 1969,
1982 ºi 2004.
Ceea ce a propus Elisabeta Isanos în
2007 la Editura Lucman a reprezentat
concomitent un risc ºi o frondã, întrucât
comparaþiile devin, în asemenea cazuri,
inevitabile, iar sursologii, erudiþii obiºnuiþi
sã scotoceascã în adâncuri temporale au
un cuvânt greu de spus, putând realmente
sã-l aºeze pe traducãtor pe ori sub scut. În
plus, exact în acei ani (aproximativ deceniul
2000-2010) înþelept-rafinatul poet persan
se aflã în atenþia lui Radu Cârneci,
împãtimit degustãtor al frumuseþilor exotice
cu formã poeticã.
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ei bine, cunoscând ºi comparând
aceste elemente, pot afirma cã experienþa
propusã de mult prea puþin mediatizata
scriitoare intrã în categoria reuºitelor, a
lucrãrilor ce vor deveni momente de
referinþã în receptarea unor înalte spirite
din culturi ex-centrice aceleia româneºti.
Începând cu eleganta copertã ºi
ilustraþiile dupã versiunea englezã a lui Ed-
ward Fitzgerald apãrutã la Boston în 1894,
Ai clipa doar se deschide cu o utilã
introducere, intitulat㠄Între istorie ºi
legendã”, lãmurind amãnunte despre omul
care nu a cerut decât sã trãiascã liniºtit în
umbra norocului ce i-a fost hãrãzit, lãsând
spiritul sã vagabondeze graþios în
abstracþiuni matematice ºi calcule
astronomice.
Portretul rezultat din catrenele sculptate
parcã în marmurã denotã un artist cu
expresie sobrã, simplã, directã, fãrã dorinþa
de a forþa metafora, ori a stoarce seva
cuvintelor. Asistãm la un nesfârºit carpe
diem, declarat solemn, sincer, cucerindu-l
imediat pe cititor: „Ce-o mai fi mâine, cine
poate ºti? / Încearcã astãzi fericit sã fii! /
Bea vin sub lunã…Nu ºtii dacã luna / ªi
mâine searã te va mai gãsi”. Elogiul vinului
este egal ºi constant cu cel din Rubaiate,
sprijinul sãu în contemplarea spectacolului
uman, ca ºi în înþelegerea elementelor
abstracte din sufletul individului, aflate în
osmozã cu materia de o anume calitate: „Un
gât de vin! ªi trist n-am sã mai fiu, / Nici
gãlbejit, ci vesel rubiniu / Când oi muri, sã
mã scãldaþi în vinuri, / Din lemnul viei vreau
sã am sicriu”.
Frumuseþea femininã cunoaºte un
firesc elogiu, sub aceleaºi impulsuri
hedoniste: „În adieri, o floare se zbãtu, /
Ca ea de mângâiatã eºti ºi tu… / Nu-mi
spune ce a fost! Trãieºte astãzi / ªi nu vorbi
de timpul ce trecu”.
Rând pe rând fatalist, galant, pesimist,
exuberant, melancolic, înþelept, stãpânind
un umor de nuanþatã fineþe, Omar
Khayyam se impune ºi prin testamentul
impecabil transmis peste veacuri Elisabetei
Isanos, iar prin talentul sãu, nouã, cititorilor
de azi: „De moarte nu mã tem. Nu m-am
temut / Nici când, silit de Soartã, m-am
nãscut, / Dar viaþa este partea care-mi
place! / ªi o vei da-napoi; e cu-mprumut.”
Nu ne rãmâne decât sã ocrotim acest dar
venit din alte vremuri.
În timp ce descifra misterul Catrenelor
lui Omar Khayyam, în anii când redacta
eseul biografic – În cãutarea Magdei
Isanos (2003) ºi se consacra romanelor
Drumul spre Ombria (2004), Cosânzenii
(2005), Amur (2006) ºi Poarta de Vest
(2010), Elisabeta Isanos scria în continuare
poezii, trecând peste incredibila indiferenþã
a criticii de întâmpinare faþã de producþia
sa literarã. Urmarea s-a numit Urgia
plãpânzilor (Ed. Lucman – 2011)
cuprinzând circa o sutã de poeme scrise
în românã ºi traduse în francezã (de
autoarea însãºi) ºi în englezã (de Mihaela
Paladi). Pe coperta primã, o rafinatã
reproducere a unui tablou de Vasile
Mureºan – Murivale, iar pe ultima, un sonet
inspirat de brutala trecere a timpului.
Poezia scrisã în anii din urmã de
Elisabeta Isanos (pãcat cã piesele nu sunt
datate) impune printr-o severã simplitate,
caldã, directã, lipsitã de inevitabilele cârje
reprezentate de metafora cãutatã,
sclipitoare adesea (mulþi poeþi trãiesc
exclusiv din aceastã reþetã) preferatã fiind
ideea, alãturi de trãirea expusã fãrã
obiºnuitele figuri de stil, de subtilitãþi
aluzive. O poezie sobrã, cu rare cãutãri de
limbaj, o poezie tonicã prin acuitatea
întrebãrilor ºi a constatãrilor, respingând
prin simpla ei condiþie excesele lingvistice,
cruditãþile de vocabular tot mai prezente
în paginile semnate mai ales de
reprezentanþii noului val de poeþi vag ºcoliþi
ºi încurajaþi în a aduce trivialul, mahalaua
ºi pornografia nerafistolatã în sprijinul
succesului lor ºi al „noului canon”.
Elisabeta Isanos trãieºte ºi acceptã
„acest mod de a fi / necunoscut de frunze,
existenþã / care nu cere sã te naºti, nu
trebuie sã respiri / e destul sã rãsari ca aºtrii
morþi, în gând”, pentru c㠄Cerbii nu se
tem de cenzurã, / privighetoarea nu are
rege”. De aici afirmaþia: „N-am nevoie de
primãvara adevãratã / o vreau pe aceea din
amintiri, întunecoasã //…// Întuneric ºi
ceaþã. În toiul unei nopþi fãrã cuvinte”.
Deoarece „poetul pluteºte în tãcere”,
„poezia îmi rãmâne alãturi ca un duh /
oriunde m-aº duce, pe strãzi, în infern, /
n-o pot rupe de mine” (Cuvintele rãmân
în aer ca frunzele). Este condiþia sa
modernã fãrã agresivitate.
Predilectã devine meditaþia asupra
trecerii timpului privitã când calm, când
cu tristeþe, cãci inevitabil intervin în pofida
speranþelor, degradãrile fizice,
descompunerile: „Minunea mea / pân-la
tine s-au sfârºit toate cele //…// Ai sã durezi
mai mult decât un trup de-mprumut”
(Minunea). Poeta descifreaz㠄Mânia celor
fragezi” care, „ne pedepsesc pe toþi murind
devreme” ºi evocã deruta dintr-o Copilãrie
de cãrãmizi când „eram doar ce vedeam
cã e-mprejur”. Aceastã stranie
depersonalizare este contrabalansatã de
visele candide adunate în poezii precum
Mirare de lunã ºi Primãvarã. Citez din
prima piesã: „Dar tu vino sã te miri cu
mine, / sã ne fim miri, / fãrã pãstrare de
sine, / vechi în iubiri / ºi de mirare tineri, /
21
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
sã fim de mirul lumii / cu sprâncene de
mir”. Este aici parcã un preambul la starea
de fascinaþie în faþa frumuseþii masculine
ce declanºeazã efluvii erotice: „Mã-ntorc
mereu spre tine ca spre soare, / cu miile
de trupuri deodatã, / un lan de rãsãrituri
foºnitoare, / un câmp întreg de corpuri de
armatã. // Nu ºtiu nici eu de ce mã simt
mulþime, / în timp ce tu eºti singurul mereu,
/ eºti generalul Dragoste, iar eu – / oºtirea
proastã, moartã dupã tine” (Generalul).
Remarcabil efect emoþional transmite
explozia de vitalitate, exuberanþã ºi cãderea
consemnatã sec din În piaþã, poezie densã,
echilibratã, atent lucratã, ca ºi ampla
mãrturisire intitulatã Întineresc de spaimã,
una dintre cele mai frumoase din volum:
„Te vãd pe umbra unui vis despre grãdini.
/ M-am topit în tine odatã cu gândul
ninsorii. /…/ …. de spaimã. / Sã nu mã
mai iubeºti þi-ar trebui veacuri”. Ca
întotdeauna iubirea genereazã versuri
antologice, precum: „Te-aº îndrãgi imens,
cu tot ce vãd, / parcã te-aº face una cu
pãmântul, / ori parcã te-aº iubi de sus din
stele, / nimic pe dinafarã nelãsându-l” (Cu
tot ce vãd). Sentimentul se menþine la
aceeaºi tensiune liricã ºi nobleþe a expresiei
în Stihuri deasupra frunþii („Nimic nu-þi
cer în schimb, vreau doar s-aºtepþi, / sã
stai zidit cum eºti între biserici: / am sã
m-apropii lung, ca plopii drepþi, // când
din lãstare încep sã se ridice. / Tu doar
sã mã aºtepþi pânã revin / crescând, ca
grâul scuturat din spice”) sau în Timpul
tãu unde se adaugã acorduri de cantilenã
neobiºnuite în lirica actualã („În zori de
tine mi se face zi, / mã înnoptez în asfinþit
cu tine, / e-un timp de care nu vei auzi, /
unde ajun dupã ajun se þine //…// e-o
fericire care nu se-mparte / cum ploaia
risipeºte marea-n noapte / doar pe cuvânt
va trebui s-o crezi”).
Cu asemenea bijuterii, egalate valoric
de încã altele (Inima bate în altã culoare,
Ameþeala, Copacul cu frunze de jar, La
iarbã verde, Poezia e ultima terra)
Elisabeta Isanos are tot dreptul sã creadã
c㠄timpul meu îºi cautã anotimpul”. Eu
unul susþin aceastã speranþã.
MELANCOLICÃ, sentimentalã,
punctatã ironic, pe ici, pe colo, dar abia
sesizabil, uzând ºi abuzând de imagini
frumoase, tentând adesea sensul metafizic
ºi grav, dublând programatic serafismul ºi
transparenþele cu sordidul ºi cu tristeþea
amintind, deopotriva, de Bacovia ºi de
Arghezi, din volumul „Oraºul cenuºiu”
(„Trec gunoierii, cantã fanfara/ la catedralã
bate clopotul mic/ caii carului mortuar
pãºesc mãrunt/ sã ºtie oraºul cine-i în dric/
/ Toþi gunoierii sânt în doliu/ a repausat ºeful
bãtrân/ mâncase cârnãciori expiraþi/ ºi bãuse
trei sticle de vin// Toþi îl plâng cã era un om
tare bun/ au venit toþi la parastas/ de trei zile
oraºul e trist/ ºi cu gunoiul în nas” – Gunoi),
aceastã laturã a creaþiei lui Vasile Morar
capãtã un pandant probabil necesar prin
poemele în prozã rimatã reunite în ciclurile
„Duminici samaritene” (2004) ºi „Zodia
scorpionului tandru” (2007).
Publicate în ziarele locale ca un soi de
tablete mai fanteziste, bucãþile ce alcãtuiesc
aceste cicluri sunt, de fapt, nu poeme în
prozã rimatã, ci mai lungi texte în vers clasic,
nu o datã sprinþar, aºezate în forma prozei.
Majoritatea sunt erotice, dar nu în registrul
suav, ci în cel suav-ironic ºi, mai la urmã,
suav-licenþios, dacã se poate spune aºa,
cultivat de Emil Brumaru în „Cântece na-
ive” sau în „Infernala comedie”; dar fãrã
accentele scatologice din ultimele texte ale
poetului ieºean. Deºi sunt ample (dar bine
susþinute) ºi, prin urmare, greu de citat, iatã
unul, în care, de sub limbajul voit
ºmecheresc ºi ironic se iþeºte sentimen-
talismul; dar ºi modelul, îmblânzit sub raport
lexical: „E iarnã, domnilor. E iarnã. Picurã-n
oase iar cu frig. În þeavã aburul se-ntoarnã,
iar eu cu braþele te strig. Hai, intrã, tu, femeie
dulce, în aºternutul cu danteli ºi lasã-þi ºoldul
sã se culce sub dunga caldelor sfieli. Afarã-i
frig, auzi cum plânge ºi vântul printre
crãpãturi. Ia ciocolata ºi o frânge ºi papã
pipotã de pui. Ori cafeluþe fãrã zahãr sau
prãjituri bãtând spre crem. Departe mai
aºteaptã-un mahãr. C-o sã te duci nu mã
mai tem. Hai, doamnã, nu mai sta-ntr-o rânã,
scoate-þi piciorul din ciorap, întinde-mi din
ºezlong o mânã, fã-te mai micã sã te-ncap.
E iarnã, domnilor. Eternã. Copiii se pãlesc
cu bruji. Curg fulgii dintr-un dub de pernã.
Iubito, ieºi, te rog, din blugi. În pânza
þeapãnã þesutã, aroma fundului tãu mic, mai
rãcoros ca o cucutã, mai dulce ca un
alambic. Prin care curg alcooluri fine, nu
îngerii pufoºi ºi blegi, haide, lipeºte-te de
mine cu sfoara sângelui sã-mi legi trupul de
carnea ta fragilã, în nopþi cu ºoldul îngheþat.
ªi sã îþi muºc fãrã de milã lacrima sânului
sfãrmat” (Picurã-n oase iar cu frig).
Inegal, dar aproape niciodatã lipsit de
interes, Vasile Morar, clasic în versificaþie
dar modern în stil ºi în atitudine, este, în
partea bunã a creaþiei sale, de aflat din
abundenþã în ambele registre pe care le
practicã, un poet care trebuie luat în seamã.
De Vasile Morar
(urmare de la pagina 13)
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
REVELAÞIILE LECTURII
VIRTUÞILE DISCURSULUI
REMEMORATIV
Exasperat de consecinþele politicii din
„epoca de aur” – foame, adic㠄alimentaþie
raþionalã”, frig, lipsã de benzinã, obligaþia de
a declara la poliþie maºina de scris, obligaþia
de a informa asupra contactelor cu strãinii,
sporul demografic forþat prin interzicerea
avorturilor, dãrâmarea de monumente istorice
ºi alungarea din case a proprietarilor din
zonele în care intrau buldozerele, lipsa
medicamentelor, diversele mãsuri poliþieneºti,
imposibilitatea de a procura cãrþi ºi reviste
nu numai din occident, ci ºi din unele þãri
socialiste, degradarea întregului climat social,
pe scurt spus avalanºa de reglementãri
antipopulare, – Dumitru Micu a încercat sã
reacþioneze cumva împotriva acestor stãri de
lucruri. Evenimentele din decembrie 1989
reuºind sã aboleascã regimul dictatorial,
Dumitru Micu ºi-a notat în jurnal, „devorat
de remuºcãri”, cã n-a contribuit, deºi a
încercat, la dãrâmarea regimului ceauºist:
„Sângerez sufleteºte cã nu m-am situat
deschis împotriva sinistrului regim dãrâmat.
Nimeni însã nu m-a stimulat, nu m-a încurajat
în vreun fel în direcþia aceasta. Nici Rusanii,
nici Manolescu, nici Simion, nici Doinaº, nici
Paler, nici Hãulicã, nimeni. Când în vara
acestui an, [1989], l-am întrebat pe Doinaº, în
curtea Uniunii, dacã gãsea cã nu era chiar
nimic de fãcut, mi-a rãspuns, fãrã ezitare:
Nimic. Eram gata sã-mi declar, împreunã cu
Melian, adeziunea la scrisoarea «celor 6», dar
neizbutind sã-i determin ºi pe alþii sã ni se
alãture, el a renunþat la iniþiativã, mai bine zis,
ºi-a modificat-o. În locul plãnuitei declaraþii
colective, a recurs la anonimat, trimiþând
«Europei libere» un manifest semnat Frontul
Salvãrii Naþionale. Sã ader dupã aceea, de
unul singur (ºi în ce fel aº fi putut-o face,
public?) la demersuri precum scrisoarea
câtorva scriitori cãtre preºedintele Uniunii.
D.R. Popescu. la aserþiile din scrisoarea
deschisã a lui Deºliu cãtre ºeful statului sau
din interviul lui Mircea Dinescu, apãrut în
presa francezã ori la acþiunile Doinei Cornea,
îmi pãrea, ºi pãrea tuturor celor cu care
comunicam, un act de bravurã gratuitã, de
sinucidere inutilã”.
Marcat deci de un astfel de sentiment, a
urmãrit, cu surescitare, evenimentele din
decembrie 1989, a vãzut punctele fierbinþi din
Capitalã, i-a vãzut în stradã pe contestatarii
regimului în Piaþa Palatului, la Televiziune, a
urmãrit transmisiunile de la radio ºi
Televiziune, a cãutat ziarele care relatau
asupra evenimentelor, a ascultat posturi de
radio strãine ºi ºi-a consemnat totul în pagini
de mare densitate, de profundã trãire. Totul
însã fãrã pretenþia de a analiza „evenimente
cu atât de complexe implicaþii”, ci doar cu
dorinþa de a relata, ca martor obiectiv, ceea
ce a vãzut. Aceeaºi relatare sobrã, bazatã ºi
aceasta pe observaþie directã, în capitolul
Mineriadele.
Cadru didactic la Catedra de literaturã
românã a Facultãþii de Filologie a Universitãþii
Bucureºti (asistent din 1954, lector din
octombrie 1956, conferenþiar din 1962 ºi
profesor titular din 1969 pânã la sfârºitul
anului universitar 1997-1998, dupã care a
rãmas profesor consultant), Dumitru Micu
consacrã în cartea pe care o comentãm, Sfârºit
ºi început de mileniu (Editura Muzeului
Literaturii Române, Bucureºti, 2010, 452 p.),
un amplu capitol, Addendum. Alma Mater
Bucurestensis, în care evocã periplul sãu di-
dactic în facultatea amintitã, ambianþa din
aceasta, ambianþã definitã încã din subtitlul
În climatul terorii. Prin reforma
învãþãmântului din 1948, profesorul,
deopotrivã din învãþãmântul universitar ºi din
cel mediu, „era osândit de lege – scrie Dumitru
Micu – sã nu dea societãþii tot ceea ce era în
stare din punct de vedere intelectual”, piedici
în calea împlinirii misiunii sale fiind tot felul
de obligaþii extraprofesionale, tot felul de
obligaþii obºteºti, denumite „legãtura cu
viaþa”, „cunoaºterea realitãþii”, „trãirea în
miezul realitãþii”, obligaþii obºteºti a cãror
subestimare era calificatã ca „o culpã majorã”.
ªi Dumitru Micu, ºi profesori de realã þinutã
din facultatea amintitã s-au confruntat cu
23
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
tehnocraþia omniprezentã, cu interdicþia de a
comunica studenþilor pãreri personale, „ci
numai puncte de vedere care aveau girul
Catedrei”, cu promovarea pe baza dosarului
privind originea socialã, cu existenþa a
numeroase comisii metodice, de analizã, cu
mulþimea de mediocri, submediocri ºi
impostori, cu sarcinile sindicale, cu rãsturnarea
criteriilor, cu universitarii activiºti, cu cerberii
vigilenþei „revoluþionare”, cu obligaþia de a-i
învãþa limba românã pe studenþii strãini veniþi
la studii în România. În fine, dar nu în ultimul
rând, cu lupta împotriva „eseiºtilor”, adicã a
profesorilor care publicau în presã, denunþaþi
de Iorgu Iordan, care considera publicistica
„la antipodul ºtiinþei”, cu sarcinile sindicale,
cu defilãrile, cu obligaþia de a-i îndruma
„nemijlocit” pe studenþi.
Realul dar portretistic al autorului îl gãsim
în „figurinele” unor profesori, unii dintre ei
plasaþi în subgrupa „eseiºti”. În prima
secþiune, a „dascãlilor ºi educatorilor”,
întâlnim, în persoana lui G.C. Nicolescu, tipul
profesorului de „formaþie radical pozitivistã”,
care-i teroriza pe studenþi cerându-le date, iar
nu „idei, probleme, conþinuturi”, cu care
examinatorul „nu se complica”, pentru el
„gradul de intelectualitate al rãspunsurilor,
inteligenþa, puterea de judecatã, capacitatea
de analizã, de argumentare nu contau”. Un
altul, Al. Hanþã, „era funcþionar ºi activist prin
vocaþie”, pentru el „activitatea didacticã ºi
cea administrativ-organizatoricã (fiind)
inseparabile”, scrisul neatrãgându-l, având
pentru el chiar o fobie iar în colaborarea la
Analele Universitãþii „vedea mai curând o
frivolitate, un lux, în fine, un act, dacã nu inutil,
cel puþin insignifiant. Mergerea la cules de
usturoi valora, în ochii lui, mai mult. Dacã a
scris, totuºi, ºi el, a fãcut-o de nevoie”. ªi în
privinþa lecturii „se abþinea de la excese”. Este
magistral portretul lingvistului activist. Ion
Diaconescu, expresie a dorinþei de a controla
totul în facultate: „pãrea a fi, indiferent dacã
deþinea sau nu, formal, vreo funcþie de
conducere, adevãratul ºef al instituþiei.
Examenele de tot felul, cursurile de
«perfecþionare» pentru cadrele din
învãþãmântul mediu, cele de sintezã, pentru
secþia «fãrã frecvenþã», concursurile de
admitere, mobilizãrile de tot soiul erau
coordonate de el. Tot el veghea, permanent
ºi cu mai mare vigilenþã decât decanul, la
desfãºurarea dupã tipic a procesului
instructiv-educativ curent. În ºedinþe, nimeni
nu ne zgâlþâia mai fãrã milã ca el. În cele de
partid, mai cu seamã, pronunþa adevãrate
rechizitorii. Denunþa, cu ameninþãri, fel ºi fel
de nereguli, îndeosebi absenþe ºi întârzieri.
De fiecare datã, bilanþurile lui prezentau
realitãþi consternante. Se lipsea de la ore, se
intra în sãli cu întârziere, se ieºea prea
devreme, era nesatisfãcãtoare prezenþa la
practica productivã, practica pedagogicã,
practica agricolã, la munca patrioticã, în
general, la acþiunile Gãrzilor patriotice (chiar
ºi la trageri), la mitinguri, demonstraþii,
întâmpinãri de oaspeþi strãini la aeroport. Nu
se îndeplineau cum trebuia mici acþiuni pe
nedrept considerate minore, ca aceea de
colectare a hârtiei sau sticlelor; tovarãºii îºi
neglijau chiar îndatoririle de sãnãtate:
vaccinãri, control radiografic.” Mai mult
spaþiu, cu totul justificat, îi este rezervat unui
obscur autor de ediþii îngrijite, Eugen
Marinescu, decât lui George Munteanu, D.
Pãcurariu, Pompiliu Marcea, Romul
Munteanu ºi G.C. Nicolescu, fiecare luat în
parte. Extensiune justificatã, spuneam, pentru
cã, ºi prin el, Dumitru Micu a vrut sã prezinte
activismul supraprofesional din facultate.
Pentru insul amintit munca politicã era
„practicã religioasã”, o ºedinþã valorând
pentru el „cât pentru teologi o întrunire de
sinod”. Ca ºi în alte cazuri, evocatorul recurge
la comparaþii cu personaje literare pentru a
contura mai exact insul în cauzã. Astfel, cel
evocat în „tot felul sãu de a fi exprima
psihologia ºi mentalitatea unui þãran colþos
din Valahia. Dârz ca «desculþii» lui Stancu, el
avea, când era tare ºi mare la U.T.C., la
Asociaþia Studenþilor, când figura în
indiferent care organ de conducere, ieºiri ce
aminteau de Darie, de Mitrea Cocor, de Pãtru
Opincã al lui Cotruº, de Þugurlan al lui Marin
Preda ºi de personaje ale volumului al doilea
din Moromeþii ca Gae, Ouãbei, Vasile al
Moaºei.” Al. Piru, cu care Dumitru Micu s-a
detestat, „cel puþin în aparenþã, cordial”,
„beneficiaz㔠de un portret aproape în
întregime negativ. El avea „un intelect
pedestru, apter, mimetic, dependent de al
maestrului (G. Cãlinescu) chiar în cele mai
elementare percepþii”. Cãrþile lui „inventariazã,
rezumã, citeazã, parafrazeazã, apreciazã sumar,
nu odatã eronat, adicã întocmeºte referate
funcþionãreºti”. I se recunoaºte, totuºi, o
calitate: rolul „salutar prin francheþea cu care
spunea imposturii pe nume”. O calitate
dublatã de un defect: nu denunþa impostura
acolo unde realmente exista, fiindcã în
facultate a dat gir ºtiinþific (doctorate etc.)
celor promovaþi pe criterii extraprofesionale,
politice, securiste, iar pe cei superior dotaþi a
încercat sã-i discrediteze.”
O sincerã preþuire are pentru criticii
literari Eugen Simion ºi Nicolae Manolescu.
Primul l-a impresionat „prin vastitatea
orizontului de culturã, prin acuitatea gândirii,
prin aviditatea curiozitãþii intelectuale, prin
înclinaþia spre problematizare, prin darul
excepþional al scrisului, prin ascuþimea
spiritului critic”, prin curiozitatea imensã
pentru „istoria secretã”. Îl laudã ca om al
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
faptei, ca realizator, împreunã cu un amplu
colectiv, al Dicþionarului general al
literaturii române, ca vicepreºedinte ºi apoi
ca preºedinte al Academiei Române, când „a
fost, cu certitudine, unul dintre cei mai eficienþi
preºedinþi” ai acesteia. Nu mai puþin laudativ
este portretul pe care-l face lui Nicolae
Manolescu, în care a inclus ºi consideraþii
privind „separaþia intelectual㔠a acestuia, de
dupã 1971, faþã de profesorul ºi bunul sãu
prieten de pânã atunci, Dumitru Micu. Se
constatã la memorialist o anume rezervã, o
anume discreþie, o anume grijã de a nu pune
în paginã chestiuni prea personale din relaþiile
cu cei pe care i-a cunoscut. Despre Ion Vitner
ºi Silvian Iosifescu, spre exemplu, spune cã
i-a cunoscut „mai curând superficial, în orice
caz, nu în intimitate”. Una dintre virtuþile celor
mai multe portrete este definirea unui
personaj prin raportare la altul. Aºa
procedeazã când scrie despre Ovid
Crohmãlniceanu ºi Paul Georgescu. Sã
menþionãm mai întâi cã paginile despre acesta,
la care se adaugã cele din volumul Critici
prozatori (Editura Muzeul Literaturii Române,
2010) le socotim unele din cele mai
semnificative. Dar iatã-i definiþi temperamen-
tal, profesional ºi comportamental pe cei doi
într-un scurt fragment: „Cel mai diferit de
Crohmãlniceanu dintre amicii sãi pe care i-am
cunoscut era Paul Georgescu. Cei doi se
deosebeau în primul rând temperamental.
Dominanta personalitãþii unuia era
cerebralitatea; celãlalt era, chiar ºi strict
intelectual, o naturã pasionalã. În public, unul
era sobru, distant, precaut, celãlalt deconcerta
prin spontaneitate; Paul Georgescu,
dimpotrivã, improviza în permanenþã.
Cursurile, primul ºi le citea ºi chiar intervenþiile
lui orale, în orice ºedinþã, pãreau pregãtite.
Al doilea vorbea ºi scria fãrã plan. Prelegerile
lui, ºi tot astfel articolele (afarã de cele
«cerute», comandate de «sus») erau cozerii.
În comportamentele curente, cotidiene, Paul
Georgescu era de o spontaneitate uluitoare,
sfida toate convenþiile ºi chiar normele
obligatorii, nu þinea seamã, în nicio
împrejurare, de nicio etichetã, de protocol;
verbal, era de o (aparent) totalã imprudenþã”.
Când prezintã personalitãþi accentuate, ca
acelea amintite mai sus, Dumitru Micu
procedeazã aºa cum am remarcat; dimpotrivã,
când scrie despre personaje fãrã relief
intelectual le prezintã în tandem.
Existã, în prima parte a cãrþii, ºi câteva
evocãri ale unor personaje din afara mediului
universitar, adicã din afara Universitãþii
Bucureºti. Unul dintre ei este Nestor Ignat,
redactor ºi redactor-ºef adjunct la Scânteia
(1945-1962), redactor-ºef adjunct la Lupta de
clasã (1962-1981), profesor ºi decan al
Facultãþii de Ziaristicã a Academiei „ªtefan
Gheorghiu”, adicã cel care a publicat, în Viaþa
româneascã (1946, nr. 1), pamfletul Cazul
Blaga, care a contribuit la scoaterea lui Blaga
din viaþa literarã. În amintitul pamflet, Nestor
Ignat scrie cã dacã Blaga ºi-ar fi tradus într-o
limbã europeanã Eonul dogmatic „ºi-ar fi
putut valorifica o concepþie care traduce –
cu toate subtitlurile, abstracþiunile ºi
neprecizãrile – acea «neue ordnung» eonicã
a fascismului.” ªi-a regretat târziu pamfletul:
„a cerut iertare, în gând, spiritului lui Blaga,
în faþa mormântului din Lancrãm al
filosofului”. Cât priveºte convingerile politice
ale acestuia, Dumitru Micu scrie: „Ceea ce,
imediat dup㠒89, m-a mirat ºi m-a impresionat
derutant a fost seninãtatea cu care Nestor
Ignat a tras imediat cu buretele peste trecutul
sãu comunist”. „Altul, Sorin Toma, fostul re-
dactor-ºef de la Scânteia, autor ai pamfletului
Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei,
care l-a scos din literaturã, pentru zece ani,
pe Tudor Arghezi, nu s-a dezis de marxism, ci
de „socialismul real”. Cât priveºte pamfletul
amintit, despre care spune cã a fost scris la
comandã, cerut de „tovarãºi din conducerea
superioarã de partid”, l-a dezavuat târziu,
scriind: „Recitind articolul astãzi – în 1997 –
dupã aproape o jumãtate de secol de la
apariþia lui, mã cutremur. Câte aberaþii – ºi cu
câtã convingere – debitate!” Autor ºi al unui
volum de versuri, Timp frânt, Dumitru Micu
gãseºte cu surprindere, în acesta, adicã la
fostul denunþãtor al lui Arghezi, „tonalitãþi,
construcþii frastice, inflexii stilistice tipic
argheziene.” Pe unul, mult asemãnãtor cu cei
doi amintiþi, este vorba de Nicolae Moraru,
l-a vãzut memorialistul la ºedinþa Uniunii
Scriitorilor din 22 decembrie 1989, în ziua când
a fugit ºi a fost arestat Nicolae Ceauºescu.
Despre ceea ce a scris el a se vedea articolul
lui Nicolae Bârna, din Dicþionarul general
al literaturii române, L/0(2005), care
debuteazã cu aprecierea: „Textele «critice»
ale lui M. sunt ilustrative în cel mai înalt grad
pentru discursul ideologizat, marxist-leninist-
stalinist, al primilor ani de regim comunist: un
determinism grosier, fãrã nuanþe, manipulat
pentru a servi «luptei de clasã», o încercare
abuzivã de desfigurare a literaturii anterioare,
pusã fie la zid, fie forþatã sã anticipeze
«valorile» prezentului, un calapod neiertãtor
al realismului socialist, o fetiºizare a literaturii
sovietice ºi a influenþei «benefice» asupra
altor literaturi etc.”
Prin Timpuri zbuciumate (Editura
Vestala, 2001, 352 p.) ºi prin volumul pe
care-l comentãm acum, primul subintitulat
Reconstituiri subiective, iar cel de al doilea
doar Rememorãri, Dumitru Micu are ºi o
operã de memorialist, alcãtuitã din multe
pagini scrise cu real talent, din care am fost
ispitit sã citez mai mult decât am fãcut-o.
25
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Liviu Ofileanu
ZODIA EUTERPEI
LIRÃ DE BRAÞ
Miza pe sonoritatea vocabulelor, anume
simplitatea melodioasã ºi textul ei cantabil
sunt constante de bazã în poezia practicatã
de peste treizeci de ani, cu discreþie ºi bun-
simþ de liderul grupului de folk Canon (vocal
ºi chitarã), cantautorul ºi poetul Ioan Evu.
Sus-numitul procedeu se regãseºte ºi în
Cenuºã vorbitoare (Ed. Cãlãuza, Deva, 2006),
amintind prin tematicã volumele mai vechi (pe
care le-am ºi parcurs):
Fereastrã de apã, Ed. Facla,
1982; Fãrã armurã, Ed.
Albatros, 1984; Somnul în
munte, Ed. Facla, 1986; Poet
de bunãvoie, Ed. Eminescu,
1996; Cetatea moartã, editura
Helicon, 1998; Drei Dichter
aus Rumänien, Munich;
Însoþitorul umbrei, Ed. Axa,
2003 – Premiul U. S. R., Filiala
Sibiu, 2003; Amintirile unui
pitic din vremea când era mai
mic, (Ed. Cãlãuza, 2007). Adicã,
un autor care publicã fãrã
grabã, tipul de ardelean ce ºade
strâmb ºi cugetã drept.
Prima parte a cãrþii, care dã ºi titlul
acesteia – Cenuºã vorbitoare (amintind de
eliotiana Predicã a focului) debuteazã cu un
poem legat de vechea ºi veºnic noua condiþie
a scriitorului, alias poetul de cetate, hibrid al
culturii ºi victimã a nonºalanþei: „El, însoþit
de umbra proiectatã pe zid, înspre searã… El
însuºi – un alter ego al umbrei, într-o lume a
substituþiilor de tot felul. Singur, ca un
rãzboinic fãrã zale, care, brusc, a uitat cauza
ce l-a împins pe câmpul de bãtaie, strânge la
piept blazonul zdrenþuit al poeziei. Biet cavaler
al Tristei Figuri, pentru el orice rãzboi se
preschimbã, în cele din urmã, într-o
necruþãtoare luptã cu sine.[…].”, (Cel însoþit
de umbrã, p. 6). Urmeazã un calup format din
poeme de dragoste etalate în dulcele stil
clasic (Sãrutul, Romanþa, Strigoiul, Madri-
gal ºi altele), unde cantabilitatea pieselor
atestã un spirit melodios ºi precaut în
alegerea termenilor, tocmai pentru a obþine
efecte sonore durabile prin simplitate, texte
deschise urechii tuturor. ªi citãm: „Din
preaiubire m-am nãscut/ pe o colinã
transilvanã/ sã ard cuvintele la rând/ ºi sã
le-aºtern pe câte-o ranã./ Dacã mi-e verbul
prea ursuz/ ºi prea mi se citeºte în privire/ n-am
ce sã fac acesta sunt/ n-am limbã despicatã ºi
subþire.”, (Preaiubire, p. 22). De o ispitã
blagianã este încercatã ºi conºtiinþa eului
scriptor, devenind portavocea purtãtoare de
mesaj ºi exponenta mulþimilor, dar ºi de
datoria trecerii Poeziei ca din
tatã-n fiu pe mâna urmaºilor
apþi sã pãstreze datina
bunului-simþ ardelenesc, totul
asezonat cu analogiile
naturismului specific: „A
þãrânã miroase trupul tãu/ a
þãrânã de stea/ planetã unde/
aº fi locuit împãcat/ cu bucurie
vestindu-l/ pe celãlalt/ mai
bun decât mine.// Pentru el
pãstreazã/ pâinea ºi vinul.//
Spune-i lui cum se face/ vreme
sãrutul/ punte pe care pot
trece/ popoare de aripi.//
Spune-i tu/ cum hãrãzite-s
toate/ nu-n tipare/ ci-n matca lor sã curgã/ ºi
sã fie!”, (Pãstreazã sãrutul, p. 23).
Tema dezrãdãcinãrii (citadinizarea) se
împleteºte cu nostalgia provincialului, a
omului situat geografic la distanþã de spaþiul
privilegiat al capitalei, locul în care existã
marile ispite, biblioteci ºi muzee, dar ºi
suspiciuni neconfirmate ale constituirii unui
spirit de bisericuþã al Muntelui vrãjit. Poate
cã de aici survin frisoanele revoltei ºi e
resimþitã o undã mesianicã (dirijatã spre
metafizic) în postumitatea fiecãrui autor
conºtient de propriile forþe: „Sãtul de behãitul
ãlor noateni/ abia-nþãrcaþi din bulucita turmã/
în smârc semantic aº sãdi izvorul/ eu fântânar
al apelor din urmã […]”, (Balada noimei
pierdute, p. 7). Combustia sinelui, dorul ºi
melancolia unui Prometeu înlãnþuit par teme
dacã nu expirate, cel puþin lãsate la naftalinã:
„Mi-e dor de-o flacãrã mi-e nesfârºit de dor/
de-o ardere profundã ºi deplinã/ sã intru-n
focul ei mistuitor/ ºi jarul sã mã spulbere
luminã/ […] Cenuºã vorbitoare asta sunt/ praf
ce aspirã iatã la rodire/ tandru aº da în floare
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
pe-un pãmânt/ sãtul de-atâtea rãni ºi
cimitire.”, (Cenuºã vorbitoare, p. 9). Totuºi,
autorul regãseºte matca primelor volume, ta-
ra-ra-ul de trompetã aplicat dezolantei
fotografii de capãt de lume – Oraºul H. –
tãrâm blestemat ºi comun aºezãrilor
muncitoreºti din România ante ºi
postdecembristã, majoritatea avându-ºi
corespondentul livresc în peisajele descrise
de O. Paler în romanul Viaþa pe un peron,
unde vezi doar nisip, fluierã vântul ºi sâsâie
ºerpii: „[…] Oraº surpat în propria lui
nepãsare/ dedat orgiei ºi beþiei crase/ în el
am ars tãcut sub joasã zare/ iubiri iluzii
deznãdejdi angoase./ Dar l-am iubit mereu
ca pe o târfã/ analfabetã junã ºi sublimã/ oraº
capãt de linie feratã/ cu nume ºters pe hartã
anonimã.”, (Omagiu oraºului H., p. 14).
În partea a II-a (Câteva elegii) au loc
ºarje de romantism, poeme de inimã albastrã
ºi noi exerciþii de dicþie: „O vreme te voi cãuta
mai rar/ un timp voi fi cãrare sub zãpadã/ ca
flacãra ce se resoarbe-n jar/ voi pâlpâi ºi
nimeni n-o sã vadã.// O noapte o sã tac s-
ascult cum mor/ poemele-n muþenie zãludã/
al lacrimilor limpezit izvor/ va susura ºi nimeni
n-o s-audã.[…]”, (Prima elegie, p. 27).
Descoperim în aceastã secþiune o neavenitã
relaxare a ideaþiei – catrenele ritmate se clatinã
ºi alunecã spre lirica simplistã ºi evisceratã:
„[…]Însã azi mi-aduc aminte/ clipa-n care
te-am vãzut:/ am crezut cã viaþa-ntreagã/
pot s-o scriu de la-nceput.// C-o sã-nvãþ sã
las în urmã/ tot ce-a fost cândva amar/ sã
te-aduc inimii mele/ duminicã-n calendar.”,
(A treia elegie, p. 29). Cu timiditate, în masa
de texte tributare sentimentalismului de tip
minulescian apar ºi câteva piese aduse la zi
(optzecism, în cazul de faþã): „Ah marea
cãzãtoare din cer/ covârºitoare arhivã lichidã/
un fel de H
2
O cu gust sãrat ºi vag amãrui/
oxidând gãri stadioane catedrale oraºe/
igrasiind biblioteci ºi áripi ce iatã/ încã mai
ºtiu sã scapere zvelte în soare!// Plouã.
Curând vor sosi gunoierii/ s-adune de-a valma
cu marele jeg/ viaþa noastrã cea fãrã tipare/ al
cãrei sens aspir sã-l înþeleg./ Biografi de
ocazie asmuþi-vor zeþarii/ sã toarne în litere
de plumb/ tristeþea mea de aur femeie.”,
(Ultima elegie – a ploii, p. 36).
Ultima secþiune – Texte (unele inedite,
altele revãzute ºi adãugite) continuã seria
rememorãrilor: secvenþele copilãriei, amintiri
domestice, muntele ºi pastelurile pe râul Strei
ºi balade în spirit burlesc. Nu sunt uitate
suferinþele scribului hãituit, manevrat de
sforile politicii de pe Dâmboviþa. Citãm un
fragment-diatribã: „Ce farfurizi ce caþavenci?/
útia ºtiu ºapte limbi strãine/ ºi turca ei
vorbesc elevat/ parlesc graseiat ºi siflant//
pentru ei sãrãcia scumpirea/ pâinii aerului apei
luminii/ sunt simple truisme/ ei deseneazã
histograme/ întocmesc statistici// anul ãsta a
mai crescut/ numãrul petelor de grãsime/ în
ciorba de potroace atâtea/ procente la anu‘
mai vedem noi/ nu trageþi mãi copii/ nu
vã-nghesuiþi bãi animalelor […]”, (Mileniul
Caragiale, p. 59). În general, poemele lui Ioan
Evu plac urechii ºi el obþine performanþa de a
lãsa auditoriului impresia falsã a uºurinþei de
a compune, în fapt, dovada perseverenþei în
ars combinatoria. Uneori, versurile sunt
reduse strict la linia melodicã, au relieful struc-
tural îndatorat ritmului, eufonie emblematicã
pentru modul de a simþi ºi aºeza emoþia în
paginã. Iatã cum poate fi vãzut autorul într-un
autoportret: „[…] N-am inimã de tras la
sorþi/ nici paºaport spre nemurire/ iubirea-i
toatã averea mea/ ºi-o sã renasc doar prin
iubire.”, (A doua elegie, p. 29).
Ceea ce „furã ochiul” lectorului
neproblematic este sound-ul, ca sã spunem
lucrurilor pe nume, însã obsesia necesarã prin
care un autor îºi transferã ºi dezvoltã de la o
carte la alta fondul de bazã, fãrã a plonja în
desuetudine, este un deziderat de care aceastã
scriiturã se achitã numai la nivelul sonor.
Deosebindu-se mai mult decât la mustaþã de
trupa optzeciºtilor a cãrei coloanã de vârstã
o atinge – ºi e vãdit cã poetul cautã sã facã
parte din ea încercând o individualizare a
formulei –, observãm cã modul sãu de a
compacta realul este destul de pernicios,
parcã în rãspãrul metodei, cu varii mãcinãri în
gol. Desigur, apar cu fiecare nou volum
influenþe vizibile, afinitãþi cu tartorii
curentului frecventat dar, acele reprelucrãri
sunt sporadice ºi nu pot asigura decât o
consecvenþã cu sine, cu practica poeziei
tradiþionale axatã pe vechile cãrãmizi: focul
dragostei pierdutã-regãsitã, pasiunea carnalã,
oraºul-ghetto, copilãria, succesiunea
anotimpurilor, amara mulþumire a despãrþirii
de o carte scrisã, omagiul locului de baºtinã
(Ardealul), pasãrea Phoenix, muza femeie-
poezie, amintirea ºi uitarea... Ipostazele unui
eu sensibil la transformãrile societãþii,
angajându-ºi textele într-un rãzboi cu sinele,
cu nedreptatea ºi impostura „deceniului sa-
tanic” ºi „post-loviluþie” – chiar ºi reluate
astãzi, cu alt suflu, nu mai surprind. Aºadar,
avem înainte portretul autorului supus
convenþiei, incompatibil cu autorul conºtient
de facerea Textului ºi dublat de autoironie în
faþa propriului demers, adevãratul precursor
de sorginte optzecistã. Însã, sub aspectul
înrâuririi mulþimilor poetul Ioan Evu face apel
la omul simplu, la trãirile celui din stradã. Luând
semn schimbat (când tema o cere), versul sol-
emn basculeazã în tematica poeziei angajate ºi
opuse aerului trubaduresc, apropiindu-se
uneori prin atitudinea imprecativã de tip
fracturist (ºi pe care tot el o combate!) chiar de
linia incriminatã. ªi aceste interferenþe au loc
pe fondul revoltei generale împotriva
degeneratului cadru social-politic, un Caucaz
prometeic – semn cã politicul fecundeazã în
mod democratic generaþiile literare.
27
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Ionel Popa
VIZIUNEA INTERMEDIARÃ*
OPINII CRITICE
O primã întrebare: ce a ieºit literar
dintr-o documentare atât de bogatã? A
doua întrebare: în ce mãsurã se integreazã
în necesitãþile ficþiunii ºi în cele estetice
ale romanului pãrãsirea de cãtre autor a
„strictei documentãri” pentru care îºi
asumã întreaga responsabilitate?
Întrebãrile au apãrut ca urmare a „Notei
autorului” cu care Lucian
Dan Teodorovici îºi
prefaþeazã noul sãu roman,
Matei Brunul.
Fabula romanului
conþine o secvenþã amplã ºi
importantã din biografia
unui om vieþuitor în primele
decenii de comunism în
þarã. Matei Brunul, nãscut
dintr-o mamã italiancã ºi un
tatã român, pãrãseºte þara
în 1937 ºi se stabileºte cu
familia în Italia Ducelui.
Adolescentul refuzã dorinþa pãrinþilor de
a urma Dreptul, îmbrãþiºând cariera de
pãpuºar. În 1949 (motivele nu sunt prea
clare) Matei Brunul revine în þarã. Cu
ajutorul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu (coleg de
facultate cu tatãl sãu) Matei este angajat
la Teatrul „Þãndãricã”. În momentul când
ministrul justiþiei, Pãtrãºcanu, cade din
graþiile tiranului comunist Dej, fiind
condamnat, ºi lui Matei Brunul i se
însceneazã un proces în urma cãruia este
condamnat la zece ani de temniþã. Trece
prin câteva închisori (Uranus, Peninsula,
Galaþi, Iaºi) unde e supus interogãrilor ºi
pedepselor specifice justiþiei comuniste.
În ultimul an de detenþie (în închisoarea
din Iaºi) suferã un accident în urma cãruia
îºi pierde memoria, tocmai memoria
ultimilor douãzeci de ani. Dupã eliberare
este încadrat în câmpul muncii la teatrul
de pãpuºi din Iaºi ºi este dat în grija tov.
Bojin, ofiþer secu, pentru formarea
conºtiinþei de om nou (sarcina lui este
inducerea în mintea zduncinatã a lui
Matei Brunul a culpabilitãþii ºi deschidera
ochilor spre zorii triumfãtori ai
socialismului) ºi a domniºoarei Eliza,
lucrãtoare la marele hotel
ieºean ºi turnãtoare le secu,
pentru „educaþia senti-
mentalã”. Reeducarea
merge bine pânã la
momentul în care între
Matei Brunul ºi Eliza se
înfiripã o idilã ºi momentul
cînd Matei începe sã-ºi
caute trecutul. Pe mãsurã
ce idila prinde contur,
acþiunea de reeducare a tov.
Bojin nu mai dã roadele
aºteptate. În toatã aceastã
poveste Matei Brunul este manipulat pe
rând sau simultan de cei doi educatori
makarenko. Eliza elaboreazã ºi pune în
aplicare planul de fugã peste graniþã. Ea
va reuºi sã evadeze, Matei Brunul, nu.
În final, el nu mai poate ºi nu mai vrea sã
escaladeze gardul de sârmã ghimpatã.
Rãmâne dincoace pierzând ºi pe
Vasilache, pãpuºa lui de lemn. Aproape
sfâºiat de câinii grãnicereºti, este prins ºi
dus la postul de pazã a graniþei. Aici se
încheie povestea despre Matei Brunul.
Acum e momentul câtorva observaþii
în legãturã cu finalul romanului. Dupã
câteva peripeþii din drumul spre graniþã
care întreþin tensiunea aºteptãrii
deznodãmântului, Eliza reuºeºte sã treacã
dincolo. Salvarea ei este destul de facilã
ºi prea puþin justificatã. În ultimul mo-
ment, Matei Brunul eºueazã ºi pe
deasupra îl pierde ºi pe Vasilache, pãpuºa
lui de lemn, pe care Eliza o ia din mâzgã.
* Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, roman,
Editura Polirom, Iaºi, 2011, 400 pag.
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Intenþia de a da pierderii pãpuºii un sens
simbolic-parabolic nu mã convinge.
Deznodãmântul mã dezamãgeºte prin
falsa deschidere spre speranþã. Oricât ar
strâmba din nas adepþii independenþei
esteticului, într-un roman cu un astfel de
subiect ideologic, în numele cãruia se
presupune ca a pornit la drum autorul,
trebuie respectat ºi pus la locul lui!
Sfârºitul protagonistului conduce spre
concluzia cã nu mai e nimic de fãcut;
sistemul comunist a reuºit în crearea
„omului nou”, fie el ºi imperfect. Matei
Brunul refuzã eliberarea.
Romanul nu este unul istoric ºi social
în care obligatorii erau fresca ºi nuanþele.
Romanul lui LDT se rezumã la
prezentarea unui caz cu putere de
exemplu. Dar ºi într-un caz ºi în celãlalt
miza politicã nu poate fi ocolitã. Cu voia
sau fara voia autorului, romanul are o
asemenea mizã. În romanul cu mizã
politicã nu sunt de urmat decât douã cãi,
pentru a te menþine în parametrii esteticului:
realismul dur – o evocare a realitãþii fãrã
niciun compromis – sau calea parabolei.
Mixarea lor foarte rar produce text literar
viabil. Din acest unghi, romanul lui LDT
cam scârþâie în anumite puncte, ºi anume
în construcþia personajelor, evident cu
excepþia protagonistului.
Vrând sã evite cliºeele vechi ºi noi de
suprasolicitare a temei ºi de realizare a
unor personaje tip, autorul cade în extrema
cealaltã, introducând forþat nuanþele.
Romancierul, bine intenþionat estetic, refuã
maniheismul, dar ajunge sã alerge dupã o
himerã: chipul uman al comunismului.
Evitând sã dea un verdict direct, un
cronicar se complace în sofisme filosofice
sciind: „prozatorul ieºean se delimiteazã
critic de maniheismul interpretãrilor
curente, pentru a dezvãlui ºi cealaltã faþã
umanã a «rãului», cum ºi ipostaza terifiantã
a «binelui» obligatoriu [felicitare
cronicarului pentru adãugarea epitetului!].
Pentu cã în romanul lui Teodorovici
lucrurile sunt privite nuanþat, umanitatea
nu e compusã din ticãloºi martiri, din zmei
ºi Feþi-Frumoºi, ca în basme [asta într-o
societate normalã! – n.n.]. Cãlãii ºi
victimele sunt de compãtimit deopotrivã,
fiincã împãrtãºesc cu voia sau fãrã voia
lor o soartã identicã, ceea ce face inutilã
dorinþa evadãrii din închisoarea de toate
zilele. Dar la o astfel de înþelegere
complexã nu ajung decât cei care au ales
sã-ºi trãiascã viaþa ca un spectacol […].”
Cine vrea sã se pãtrundã de subtilitãþile
sofistico-filosofice ale cronicarului citat
este liber s-o facã, dar ar fi bine sã nu
treacã cu vederea cã autorul cronicii uitã
cã în romanul cu pricina nu apare
umanitatea, ci numai reprezentanþi ai
comunismului: secul, gardienii, torþionarii,
turnãtorii. Iar a privi viaþa doar ca
spectacol, chiar ºi numai filosofic,
înseamnã resemnare ºi acceptare a rãului
(jocul, manipularea etc.).
Interesante, dar puþin credibile ca
personaje sunt tov. Bojin, informatoarea
Eliza, chiar ºi gardianul Zarconea,
personaje considerate de unii cronicari
drept complexe. Astfel, tov. Bojin, expo-
nent al secului, e considerat marea reuºitã
a romancierului. La nivelul subiectului,
este greu de admis amestecul de uman
ºi inuman în cazul acestui personaj.
Oscilaþiile lui între adevãrul partidului
(„istoria cea mare”) ºi adevãrul personal
(„istoria cea micã”) nu atinge cotele
dramatice ale unei frãmântãri de
conºtiinþã, prin urmare nu sunt
convingãtoare. În viziunea autorului,
„reeducatorul”, cu masca lui de
binefãcãtor bonom, apare doar ca victimã
a unui numinos care îl manipuleazã.
Romancierul a surprins bine statutul de
manipulare a personajului, acesta perma-
nent are la el o sticlã cu vin din care se
cinsteºte singur sau cu „elevul” sãu,
Matei Brunul. Tov. Bojin se îmbatã cu
minciuna comunistã. Scindarea
personajului între identitatea oficialã ºi
judecãþile personale nu este radicalã, este
mai de grabã o stare de nehotãtâre, de
lipsã de curaj. Ceea ce este clar în
conºtiinþa lui este cã trebuie sã
„armonizeze” interesul cu datoria. În
concluzie, umanizarea unui personaj
precum tov. Bojin este greu de acceptat,
cel mult el este excepþia care întãreºte
regula. Eliza, cu voie sau fãrã voie, este
informatoarea. Este uºor atrasã în
complicitatea secului datoritã dosarului
(un membru al familiei a încercat sã trecã
dincolo), ºi datoritã locului de muncã
acordat: marele hotel al Iaºului (strãini,
valutã). Evident Eliza e o victimã a
sistemului, dar spre deosebire de tov.
Bojin, ea încearcã sã pãrãseascã sistemul
ºi reuseºte. Mult mai verosimile sunt
personajele întrutotul negative:
Maromete, comandant de penitenciar,
29
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
anchetatorul Iosif Lazãr, gardienii, doar
prezenþe fizice fãrã nicio individualizare,
torþionarii (tot anonimi) de la „treisprezece-
paisprezece”. Interesantã este figura
gardianului Zarconea, mult mai credibil în
umanizarea fãcutã de scriitor decât cea a
tov. Bojin. Bãtrânul gardian e o victimã a
minciunii comuniste. Desigur personajul cel
mai realizat este Matei Brunul. Drama lui
este o sinecdocã a societãþii româneºti sub
dictatura comunistã. Pãpuºa Vasilache,
prin permanenta prezenþã alãturi de
„stãpânul” ei ºi prin „comportament”, este
un seismograf al traseului dramatic pe care
îl parcurge protagonistul romanului.
Evitarea prezentãrii realitãþii doar în
alb ºi negru ºi umanizarea forþatã a unor
„victime” ale sistemului comunist sunt
riscante deoarece pot duce la pierderea
veridicitãþii. Ficþiune, ficþiune, dar între ea
ºi referent nu trebuie sã existe viziuni
intermediare.
Romancierul este apreciat pentru
subtilitãþile în investigarea psihologiei
personajelor. Cu privire la acest aspect
am ceva rezerve, exceptând
protagonistul. Este cam greu de admis ºi
în realitate ºi în ficþiunea literarã
psihologie complicatã (confruntãri
interioare de idei, gânduri, sentimente)
la personaje ca Maromete, Iosif Lazãr,
torþionarii. Chiar ºi în cazul tov. Bojin ºi
informatoarea Eliza. În cazul acestor
personaje singura etichetã psiho-moralã
care li se poate aplica este fanatismul
(bestialitatea), iar gardienilor ºi
torþionarilor (anonimatul ºi simpla lor
prezenþã fizicã sunt benefice pentru ro-
man) li se poate aplica doar calificativul:
laºi. În roman nu existã o analizã
psihologicã în sensul consacrat al
termenului, ci mai mult o descriere a unor
situaþii cu reacþiile comportamentale ºi de
gândire aferente. Pasajele respective
sunt cu adevãrat realizate.
Marea izbândã a autorului trebuie
cãutatã în altã parte. Astfel, una din
reuºitele de seamã este evocarea realistã
deplinã, fãrã martirizãri sau demitizãri
forþate ºi inutile, a realitãþilor din
închisorile comuniste. O astfel de
evocare am întâlnit-o doar în
memorialistica celor care au scãpat cu
viaþã din acel infern.
O altã reuºitã a romancierului constã
în simplitatea pânã la banalitate cu care
dezvãluie metodele ºi instrumentele prin
care se face îndoctrinarea oamenilor:
multe din instituþiile culturale din þara
româneascã din acea vreme au nume
ruseºti (Maxim Gorki, Puºkin), la
cinematrografe rulau numai filme
sovietice gen „Omul meu drag”, „Ne-am
împrietenit la Moskova”, „Cãi greºite”,
iar librãriile erau supraaprovizionate cu
cãrþi precum „Tânãra gardã”; Eliza îi
citeºte lui Matei din ziar, cu explicaþiile
necesare, despre martiriul comunistului
grec Manolis Glezos. Alte pagini
remarcabile care ilustreazã îndoc-
trinarea comunistã sunt acelea în care,
cu mândrie ºi convingere, tov. Bojin face
elogiul succeselor sovietice în ºtiinþã,
tehnicã, educaþie; sovieticii sunt
totdeauna primii în descoperiri ºi invenþii
epocale. Fãrã tãgadã, romancierului îi
reuseºte evocarea atmosferei…
ideologice specificã unui anumit seg-
ment din istoria þãrii.
Reuºite sunt ºi structura
compoziþionalã ºi scriitura romanului.
Autorul rãmâne credincios romanului
epic cu narator omniprezent ºi omni-
scient, cu excepþia parþialã a cronologiei.
Undeva, în þesãtura epicã a romanului,
existã un km 0 din care porneºte
povestea: accidentul suferit de deþinutul
Matei Brunul tocmai în preajma
eliberãrii ºi în urma cãruia îºi pierde
memoria unui segment important din
existenþa sa, anii petrecuþi în închisorile
comuniste. Din acest punct zero se
desprind cele douã ramuri narativ-
temporale: una evocã cei zece ani
pãtimiþi de Matei Brunul prin închsorile
comuniste, cealaltã evocã prezentul în
care deþinutul eliberat e supus unui
proces de reeducare sau atfel spus de
fabricare a omului nou. De data
aceasta violenþei fizice din puºcãria
comunistã îi ia locul violenþa psihicã, mult
mai parºivã ºi gravã. Lui Matei Brunul i
se inoculeazã virusul culpabilitãþii ºi e
intoxicat cu minciuni comuniste. În
interiorul fiecãrei axe narativ-temporale
se respectã cronologia.
Bine scris, chiar excelent în multe
pagini, romanul lui LDT se citeºte cu
plãcere. Dacã adunãm plusurile ºi
minusurile ajungem la concluzia cã Matei
Brunul este un roman bun în peisajul
romanesc al anului 2011.
ªi totuºi, pe când marele roman
despre comunismul românesc?
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Emil Lungeanu este un introvertit, un
interiorizat, un temperament flegmatic,
aparent neprietenos, rezervat. Literatura
este teritoriul absolutei libertãþi, domeniul
în care este unic proprietar ca Faulkner ºi
sutã la sutã el însuºi. Omul care scrie ºi
omul care vieþuieºte într-un timp
anume par altfel în
manifestãrile lor, în esenþã,
însã, aceiaºi, feþe ale
aceleiaºi medalii, un fel de
Ianus care te surprinde
prin capacitatea extra-
ordinarã a spiritului
de a trimite în
secundo plano
lucrurile neesenþiale.
În puþine cazuri se
poate aplica diho-
tomia lui Marcel
Proust, între eul
profund ºi eul diurn.
În cazul lui Emil
Lungeanu cred cã ea
funcþioneazã nu în sensul unei disoluþii a
personalitãþii, ci în sensul armonizãrii în
planul spiritualitãþii.
Scriitor complet, împãtimit, bolnav de
literaturã, Emil Lungeanu scrie cu real
talent poezie, roman, teatru, criticã literarã,
eseu dovedind o mare mobilitate spiritualã
care-i permite sã se miºte lejer în toate
aceste domenii. Nominalizat la Premiul
Uniunii Scriitorilor din România pentru
romanul Profesorul de frig (2000) ºi la
Premiul UNITER pentru teatrul radiofonic
Grajdurile lui Augias (2002), distins cu
Premiul „D’ale carnavalului” pentru
dramaturgie al Fundaþiei Spirit Românesc
Ana Dobre
LITERE ªI SENSURI
INEPUIZABILA FÂNTÂNÃ
SHAKESPEARE
Pro-Arte (2009), autorul pare sã-ºi
delimiteze douã domenii ale performanþei:
proza ºi teatrul. În realitate, deºi a debutat
cu poezie – Eu, deodatã, în 1989, iar
dominanta principalã a personalitãþii sale
creatoare este dramaturgicã, talentul
scriitorului nu are limite fixe. O
dovedesc din plin cãrþile sale, din
care vom aminti romanele: Strict
secret (1999), Profesorul de frig
(2000), Metropolis ºi Ereticii
(2001), Steaua Polarã ºi
Graffiti (2003), Jurnalul lui
Henry Wilde (2010);
volumele de teatru:
Moarte în cinci
mutãri, Profesor de
frig, ofer meditaþii ºi
Grajdurile lui Augias
(2003), Teatru (6
piese, 2008),
Rãzboiul din lunã (3
farse negre, 2009), Beþe în
roate (triptic teatral, 2009), Déjà vu
(14 piese, 2010); criticã literarã: Lecturi
pe întuneric (2007), Tartor în infernul
comediei (2008), Rapsod în miezul iernii
ºi Însemnãri în podul palmei (2011), eseul
Ceasul lui Fãt-Frumos (1997).
Cu Fantoma Shakespeare*, „carte
incitantã, bine documentatã, care prezintã
mitul inconfundabilului William ºi din
unghiuri acide, care, cu cât sunt mai
radicale, cu atât aratã mai mult cã
Shakespeare, unicul, indestructibilul este
mai important decât toatã istoria Angliei”,
cum ne informeazã de pe coperta a patra,
D.R. Popescu, Emil Lungeanu îºi exerseazã
stilul original pe un subiect de istorie
literarã. Înþelegem, graþie abundenþei de
informaþii care lasã impresia exhaustivitãþii,
* Emil Lungeanu, Fantoma Shakespeare, Editura
Rafet, Râmnicu Sãrat, 2010.
31
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
cã Shakespeare este una dintre marile iubiri
ale autorului, un punct stabil de referinþã.
El urmãreºte sã-ºi convingã cititorii cã
adevãratul William Shakespeare este, de
fapt, Edward de Vere, al ºaptelea conte
de Oxford (1550-1604), iar monumentul
de la Straford-upon-Avon, „o farsã de
proporþii”. Face acest lucru invetariind
toate teoriile referitoare la identitatea
marelui Will, selectând riguros
informaþiile, alegându-ºi argumentele
pentru a le integra înr-un discurs critic
persuasiv, penetrant, carismatic.
Într-un stil detectivistic, în care intrã,
în proporþii diferite, ingrediente ca umorul,
ironia, maliþia, bãºcãlia, predispoziþia
ludicã, Emil Lungeanu întoarce problema
paternitãþii operei lui Shakespeare pe toate
feþele, se delimiteazã polemic ºi
convingãtor, parcurgând o bibliografie
impresionantã, fãrã sã se lase copleºit de
informaþie sau complexat de numele mari
care s-au pronunþat în aceastã problemã
spinoasã optând, pe rând, pentru Francis
Bacon, Walter Ralegh, Thomas Sackville,
William Stanley, Philip Sidney, Christopher
Marlowe, Henry Neville, Henry
Wriothesley, Anthony Sherley. El îºi
elaboreazã propriul discurs cu argumente
bine susþinute pentru fiecare propoziþie pe
care o susþine. κi câºtigã, astfel, cititorul
prin modul inedit de a argumenta, prin
argumentele ºtiinþifice propriu-zise, ºi, mai
ales, prin acest stil desolemnizat care
faciliteazã receptarea operei ºi de cãtre
cititorul mai mult sau mai puþin grãbit.
Avem, astfel, varianta româneascã a
studiului referitor la aceastã problemã care
agitã spiritele de câteva sute de ani.
Alegând un subiect senzaþional, cea mai
mare ºi mai elaboratã fraudã din istoria
literaturii, cum o considera Henry James,
mistificarea paternitãþii lui Shakespeare,
Emil Lungeanu nu se limiteazã doar la atât.
El aduce în spaþiul literar românesc o
întreagã literaturã dedicatã temei ºi conduce
în acest labirint al informaþiilor, obiectiv,
tenace, perseverent fãrã sã-ºi uite niciodatã
teza ºi fãrã sã se piardã în amãnunte inutile.
Reþeaua de argumente este formatã
din trei surse: opera marelui Will, receptarea
criticã a operei de-a lungul timpului,
controversele legate de paternitatea operei.
Ca un lampadofor, cercetãtorul conduce
discursul orientând atenþia cititorului cãtre
lumina torþei lui, relevând argumentele-i
proprii, obnubilându-le pe celelalte. Eºti
sedus de acest traseu ºi îl urmezi fãrã sã
te uiþi înapoi. Eºti sedus de caracterul
insolit, incitant imitând stilul colocvial,
eliberat de chingile retoricii ºtiinþifice, de
metoda euristicã prin care þi se oferã,
din aproape în aproape, picãtura de
informaþie cu întregul ei eºafodaj de
documente ºi argumente.
De la neguþãtorul din Stratford, pe
mormântul cãruia s-a aºezat, spre
stupoarea consãtenilor contemporani, un
monument pe la 1780, prin care
„nevolnicul fiu” analfabet devenise,
hocus-pocus, nu numai „negustor cu dare
de mânã”, dar, fapt fãrã precedent, cel
mai proeminent autor al Renaºterii,
urmãrim traseul ºi ramificaþiile unei
mistificãri de proporþii. Istorie ºi legendã,
adevãr ºi minciunã, fals, escamotare,
toate intrã în aceastã plãmadã care atrage,
incitã, suscitã ample comentarii.
„Alergãtor de cursã lung㔠el însuºi,
asemenea altora care s-au aplecat supra
problemei, Emil Lungeanu rupe legea tãcerii
pentru a dezvãlui adevãrata identitate a lui
William Shakespeare, optând, teorie care
întreþine misterul nopþii ca lumina lui Lucian
Balga, pentru contele Edward de Vere.
Procedeând ca-n documentarele gen
Discovery, el aduce în argumentare
aspecte confuze legate de misterul morþii
lui Edward de Vere. Nimeni nu-i
menþionase decesul, tãcere nefireascã într-
o lume zgomotoasã când era vorba de jale
ºi de jelanii; nu a lãsat un testament, nu se
cunoaºte cauza morþii, nu existã mãrturii
despre înmormântare, nu au existat elegii,
epitafuri dedicate morþii sale, nu i se
cunoaºte mormântul. La acestea, se adaugã
încã o enigmã: arestarea contelui de
Southampton în ziua morþii sale. Suntem
în plinã intrigã poliþieneascã. Toate
elmentele de senzaþie întreþin un subiect de
senzaþie. ªi cu cât apar mai multe cãrþi care
sã elucideze misterul, cu atât, paradoxal,
misterul creºte. Vorba lui Mircea Eliade:
niciodatã omul nu se va sãtura sã asculte
poveºti... Iar poveºtile despre adevãratul
William Shakespeare sunt ca acelea despre
Dumnezeu. Fiecare are propriul Dumnezeu,
iar Emil Lungeanu are pe Edward de Vere.
Prozeliþii sãi, convinºi de argumentarea
convingãtoare, îl cred ºi îl urmeazã. Cine
nu, ar face bine sã punã mâna pe carte ºi sã
scrie propria versiune.
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
În teatrul absurdului, universul
personajului este dereglat, având ca efect
imposibilitatea individului de a se integra în
societate. El trãieºte într-o lume, care ºi-a
pierdut valorile, acest fapt implicând un
comportament conflictual ca efect al
frustrãrii unui individ izolat, neînþeles de
ceilalþi. Trãind într-un univers
dereglat, ca o consecinþã a
pierderii personalitãþii sale,
personajul devine nonerou,
specific farselor tragice din
teatrul absurdului, în care
„depersonalizarea persona-
jelor scoate în evidenþã
procesul de adâncire a
înstrãinãrii umane” (Mircea
Cristea, Condiþia umanã în
teatrul absurdului, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1997, p.122).
Universul teatrului ionescian este
definit prin conceptul anti-lumii sau al
distopiei, realizat pe baza contrastului între
elementele utopice ºi realitatea crudã a
societãþii moderne, modalitate specificã
dialecticii viziunii utopistului modern.
Majoritatea pieselor autorului sunt
construite pe tema rãului care este acoperit
de un peisaj idilic, cu o strãlucire
înºelãtoare, precum în Ucigaº fãrã
simbrie. Paradisul ruinat al eroilor ascunde
o altã faþã a omenirii în Scaunele, în care
insula, element al utopiei, se
metamorfozeazã, devenind distopie,
univers al alienãrii; la fel, în Delir în doi,
prin conflictul dublu, al cuplului ºi cel so-
cial, se creeazã un univers malefic, al
rãzboiului perpetuu.
Distopia ajunge la apogeu prin
conturarea unui univers al spaimei, al
instabilitãþii ºi al degradãrii, în Rinocerii,
Setea ºi Foamea, Omul cu valizele ºi Jocul
Carmen Duvalma
ESEU
PERSONAJUL LUI EUGEN IONESCU
ÎNTRE LUME ªI ANTI-LUME*
de-a mãcelul, în care omul este pus faþã
în faþã cu metamorfoza ºi cu Moartea,
personaj-simbol, care învinge în mod dra-
matic, la nivel cosmic, întreaga lume,
indiferent de împotrivirea umanã.
Universul concentraþionar este tratat în
piese precum Setea ºi Foamea ºi Rinocerii,
în care individul se luptã cu
lumea din jur, disperat,
strãduindu-se sã-ºi pãstreze
umanitatea, faþã de rinoceri sau
de falºii cãlugãri. Ambele piese
au în comun motivul închisorii
ºi societatea omeneascã
dominatã de violenþã, într-un
final în care unul dintre
protagoniºti se înarmeazã
inutil într-o luptã împotriva
întregii lumi dezumanizate, iar
celãlalt ia hotãrârea de a lupta
împotriva timpului.
Altã dimensiune a anti-lumii în teatrul
lui Eugen Ionescu este realizatã în planul
oniric al unor piese, precum Pietonul
aerului, Omul cu valizele, Cãlãtorie în
lumea morþilor, dar ºi prin existenþa unor
fenomene inexplicabile specifice
fantasticului sau miraculosului, care ajutã
la deconstruirea universului lumii cotidiene,
în piese precum Amedeu sau cum sã te
debarasezi, Rinocerii, Noul locatar,
Ucigaº fãrã simbrie, Jacques sau
Supunerea etc. Uneori universul
personajului ionescian este înºelãtor pentru
individ, purtând o mascã a luminii ca în
Ucigaº fãrã simbrie, piesã în care totul este
pândit de rãu din întuneric, deºi cartierul
este denumit „cetatea luminoas㔠a
Arhitectului, unde rãul este întruchipat
simbolic în ucigaº. Rãul din lumea
personajului ionescian este simbolizat prin
elemente precum criminalul din Ucigaº
fãrã simbrie, rinocerii din piesa cu acelaºi
titlu, dar ºi cadavrul ºi ciupercile care
invadeazã apartamentul celor doi soþi din
Amedeu sau Cum sã te debarasezi.
* Din volumul Eugen Ionescu ºi lumea refugiului
total în pregãtire la Ed. Muzeul Literaturii Române
33
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
În piesele lui Eugen Ionescu existã un
univers al alienãrii care duce la
dezumanizarea personajelor prin aspecte
sociale, specifice universului absurd, care
se vãd în relaþiile individului cu ceilalþi. Se
poate remarca faptul cã întreruperea
comunicãrii individului cu ceilalþi are loc
pe trei niveluri, existând forme de alienare
a individului, mai întâi cu familia, apoi cu
societatea ºi în final cu sine însuºi.
Noneroul din teatrul ionescian este
dezumanizat datoritã conflictului permanent
în care trãieºte; aparþinând unei lumi
dereglate, el „exprimã criza profundã a
societãþii în care trãieºte, deposedarea
individului de substanþa sa umanã,
adâncindu-se astfel prãpastia dintre sine
ºi realitate, dintre individ ºi societate”.
(Idem, p.127)
Anti-lumea personajului ionescian este
vãzutã ca o evadare din lumea cotidianã,
deoarece individul este prins într-un univers
labirintic, din care nu poate scãpa decât în
vis, el necãutând sã rezolve conflictele din
viaþa sa. Bérenger din Pietonul aerului îºi
exprimã propria viziune a lumii,
reprezentatã de universul oniric produs de
mecanismul unei lumi dereglate, parodie a
unei lumi reale:
„Bérenger: Anti-Lumea...[...] N-avem
nicio dovadã cã existã, dar dacã ne
gândim la ea, o gãsim în mintea noastrã.
E o certitudine a spiritului. Nu existã doar
o singurã anti-lume. Existã mai multe
universuri, prinse unul într-altul”. (Eugène
Ionesco, Teatru VII, Editura Humanitas,
Bucureºti, 2002, p.35.)
În teatrul ionescian, viziunea lumii este
asociatã deconstruirii lumii reale, cotidiene,
dupã care urmeazã o reconstruire
progresivã ºi parodicã a unei anti-lumi cu
ajutorul elementelor onirice sau
supranaturale, precum viziunile luminoase
ale spaþiului oniric din Pietonul aerului, din
Amedeu sau Cum sã te debarasezi ºi din
Ucigaº fãrã simbrie. În aceste piese,
autorul propune în mod original o viziune
a anti-lumii, cãreia îi asociazã experienþe
ale luminii, care de obicei sunt
caracteristice imaginarului oniric: „Mã
trezeam deodatã, oare din ce somn, mã
trezeam într-o luminã care disloca vechile
semnificaþii ale lucrurilor, din vremea
când conºtiinþa îmi era adormitã. Uimirea
intensã care mã cuprinsese nu era decât
luarea la cunoºtinþã cã existam”. (Idem,
Prezent trecut, trecut prezent, Editura
Humanitas, Bucureºti, 2003, p.186). De
exemplu, în Ucigaº fãrã simbrie, autorul
construieºte o anti-lume asociatã
fenomenului de iluminare, prin existenþa
„cartierului luminos”, care reprezintã
„lumea transfigurat㔠(Eugène Ionesco,
Între viaþã ºi vis. Convorbiri cu Claude
Bonnefoy, Editura Humanitas, Bucureºti,
1999, p.24), ameninþatã de „un spirit
distrugãtor” (Idem, p. 26).
Universul personajului ionescian este
conceput ca un labirint din care individul nu
poate scãpa; în acest mediu nociv, el are
raporturi conflictuale în douã ipostaze,
conflictul identitar ºi conflictul cu ceilalþi.
Astfel, lumea în care este nevoit sã trãiascã
personajul, devine un mecanism dereglat, care
influenþeazã atitudinea agresivã sau pasivã a
individului frustrat, care îºi pierde identitatea,
dar ºi legãturile cu familia ºi cu societatea,
înstrãinându-se ºi de sine ºi de ceilalþi.
Se pot distinge douã categorii de
personaje în piesele lui Eugen Ionescu:
personajele-pivot ºi personajele-mecanisme
(Conform criticului Paul Vernois, în La
Dynamique Théâtrale D’Eugène Ionesco,
Éditions Klincksieck, Paris, 1972, Chapitre
„Le personnage: pivot ou rouage
dramaturgique”, pp.133-139.); este
remarcabilã structurarea pieselor autorului
în jurul personajelor-pivot.
Existã o distincþie clarã între
personajele ionesciene ºi eroii dramatici
obiºnuiþi, datoritã unor trãsãturi specifice,
precum conflictul puternic cu el însuºi,
caracteristic personajului-pivot, cu rolul de
a centra întreaga piesã, precum Bérenger
din Rinocerii, Ucigaº fãrã simbrie,
Pietonul aerului sau Jean din Setea ºi
Foamea ºi Cãlãtorie în lumea morþilor. El
este caracterizat în special prin dorinþa sa
puternicã de a se integra într-o lume care
îl respinge în permanenþã, încât eºecul sãu
este frustrant ºi distructiv. Singura excepþie
a teatrului ionescian este Jocul de-a mãcelul,
piesã în care autorul a renunþat la
personajul-pivot, în favoarea personajului
colectiv al unei mulþimi de oameni
neputincioºi, aflaþi în faþa morþii.
Spre deosebire de prima categorie de
personaje, care luptã singure împotriva unei
lumi ostile, reprezentând forþa de nepãtruns
a rãului, a doua categorie este cea a
personajelor-mecanisme, un fel de
marionete sociale, copleºite de rinoceritã,
depersonalizate, fiinþe lipsite de nume,
precum personajele fãrã nume din diferite
piese, ca Al Doilea Frate, Al Treilea Frate,
Al Patrulea Frate, Al Cincilea Frate, Al
ªaselea Frate, Fraþi în Roºu, Fraþi în Negru
din Setea ºi Foamea sau Prima Femeie, A
Doua Femeie, A Treia Femeie, [...], A Opta
Femeie, Primul Bãrbat, Al Doilea Bãrbat,
Al Treilea Bãrbat, [...], Al Optulea Bãrbat
din Jocul de-a mãcelul.
(continuare la pagina 37)
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Geta Truicã
SOLILOC
DE LA TRAGIC LA SUBLIM.
O ETICÃ A RECEPTÃRII SUFERINÞEI
Aristotel definea tragedia drept „imitaþia
unei acþiuni alese ºi întregi, de o oarecare
întindere, în grai ornat cu tot soiul de
podoabe, deosebit ca formã, potrivit
diferitelor pãrþi ale tragediei, imitaþie fãcutã
de personaje în acþiune, iar nu printr-o
povestire, ºi care, stârnind mila ºi frica,
sãvârºesc purificarea specificã unor
asemenea emoþii.” (Aristotel, Poetica, p.71)
El reliefeazã astfel rolul de catharsis pe care îl
îndeplineºte opera. Ca specie, tragedia aparþine
genului dramatic, în versuri sau în prozã, în
care personajele sunt puternic angajate în lupta
cu destinul potrivnic, cu ordinea existentã a
lumii ori cu propriile lor sentimente. Înfruntarea
dintre eroii tragici ºi elementele contrare voinþei
ºi sentimentelor nobile care-i animã degajã
mãreþie ºi sublim. Principalul mijloc de realizare
a tragediei este tragicul, ce reprezintã o
categorie esteticã prin care se construieºte un
conflict amplificat de împrejurãri vitrege ºi al
cãrui deznodãmânt este înfrângerea sau
moartea unor personaje virtuoase, a unor
idealuri. Deºi mor, în urma lor triumfã adevãrul
în numele cãruia se sacrificã ºi devin modele
reprezentative pentru întreaga condiþie umanã.
Tragicul se poate asocia cu dionisiacul
(atitudine de extaz, de zbucium), cu apolinicul
(atitudine marcatã de calm, liniºte, constanþã
în manifestãri), cu hybrisul (orgoliul lipsei de
mãsura), cu moira (destinul, soarta; la greci, îi
stãpâneau chiar ºi pe zei) sau cu sublimul
(desãvârºirea, perfecþiunea).
Câtã vreme în lume existã suferinþã, eºec,
boalã, nenorocire, existenþa tragicului e de
naturã umanã, socialã, istoricã. Tragicul a
existat în diferite epoci, ca o calitate obiectivã
a proceselor sociale ºi ca atare „existenþa
unei conºtiinþe tragice este condiþionatã de
apariþia statului-cetate (...) de o întreagã
concepþie despre personalitatea umanã.”
(G.Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a
limitei ºi depãºirii, p. 21) Legat de marile
conflicte ale omului ºi ale omenirii, el a
constituit, conform demersului lui I.Ianoºi,
„un atribut ºi o consecinþã posibilã a unor
conflicte.” (I.Ianoºi, Prelegeri de esteticã, p.
9) Cãtre sfârºitul secolului al VI-lea la Atena
conceptul de tragic ºi-a gãsit deplina
manifestare esteticã în opera poeþilor tragici
ai antichitãþii greceºti. În bunã mãsurã,
tragedia a contribuit la fixarea conceptului
astãzi prin capacitatea ei de „reprezentare a
gestului de convertire a tragicului în
sublim.” (G.Liiceanu, op. cit., p. 20)
Interesul pentru valorile tragediei rezidã
în posibilitatea de a reflecta ideea de virtute în
cadrul societãþii contemporane. Tragedia
modernã mizeazã pe culpabilitate, stabilitã în
raport cu legea moralã a individului, fiind legatã
de credinþa într-un Dumnezeu personal.
Reconstituind vina tragicã, diferitele
nuanþe ale hybris-ului se pot interpreta ca
puncte de reper în formularea unor motivaþii
alegorice, pornind de la implicaþiile
personajelor care-ºi trãiesc tragedia: Oedip,
Hamlet ºi Iov. Marile întrebãri se nasc la
intersecþia dintre hybris ºi suferinþa
nejustificatã, interpretatã de cãtre critica
literarã ca pe o povarã a vinovatului fãrã vinã.
Grecii credeau cã tragedia este cãderea
omului în hybris. Astfel, vina tragicã aparþine
numai omului ºi presupune încãlcarea unei
limite sau legi în mod conºtient sau nu,
determinând apariþia sentimentului de
pierdere a valorii umane. Oedip-rege este, fãrã
îndoialã o piesã de rezistenþã, care pledeazã
în favoarea mãreþiei omului, capabil de a
surmonta destinul. Ea începe cu freamãtul
cetãþii Teba, care se afla în faþa unui chin:
plantele, animalele ºi femeile erau sterile, iar
ciuma fãcea nenumãrate victime. Tebanii vin
sã cearã ajutorul lui Oedip, regele Tebei, care
i-a scãpat ºi de Sfinx, rãspunzând corect la
ghicitoarea acestuia. Creon, fratele soþiei lui
Oedip, este trimis la oracol sã afle de ce s-a
abãtut aceastã nenorocire asupra Tebei.
Oracolul motiveazã prin faptul cã moartea
regelui Laios, predecesorul lui Oedip, nu a
fost ispãºitã. În scopul de a afla cine l-a omorât
pe Laios, Oedip cere sã fie întrebat Tiresias,
bãtrânul profet orb.
35
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Oedip nu-ºi înþelege vina, de vreme ce
toatã viaþa a încercat sã evite uciderea tatãlui
ºi cãsãtoria cu propria mamã, conºtient ºi el
de mâna destinului implacabil. Pãrãseºte
cãminul despre care nu ºtie cã este cel
adoptiv, dar în drumul sãu nu poate sã evite
uciderea. Crezând în previziunile oracolului,
o atitudine de trezie l-ar fi putut ajuta dacã nu
în acest caz, cel puþin în cel al incestului, mai
cu seamã cã femeia aleasã era cu mult mai în
vârstã decât el. Împlinirea destinului stabilit
de zei trimite în scena vieþii un personaj care
nu-ºi poate califica vina. Privind retrospectiv
realitatea, în lumina conºtiinþei, el conchide
cã restabilirea echilibrului vital nu se poate
realiza decât prin mutilarea vederii. Poetica
vederii din Oedip-rege deschide calea
înþelegerii fenomenelor care constituie
cauzalitatea evenimenþialã. Personajul trãieºte
o dublã cecitate: a inimii ºi a ochilor. Elanurile
sufleteºti nu pot fi cu adevãrat creatoare sau
trepte spre împlinire dacã ele nu au ca resort
încãperi sufleteºti aerisite, pãtrunse de
rãcoarea nopþii în care sãlãºluiesc gândurile
tainice, dospind într-o mãreþie a tãcerii. El
pãtrunde în cetate nepurificat, sorbind din
bezna nopþii tenebrele, nu adâncimea ei
izvorâtoare de luminã. De aceea orbirea lui
Oedip e inevitabilã ºi îl vedem zãcând într-o
eroare prefigurând groaza. Crima în sine nu-l
tulburã decât atunci când aflã cã cel ucis e
propriul tatã. O moralitate pe jumãtate nu
poate fi salvatoare, ba chiar îl incrimineazã.
Oedip ºtia ce-i rezervase destinul. În
ciuda oricãrei eludãri, el se împlineºte punc-
tual, iar vigilenþa personajului care e trãit de
acest destin e complet anulatã. Chiar ºi
Iocasta uitã de destin, iar eroii sunt conduºi
spre deznodãmântul nefast. Destinul
acþioneazã ca o vrajã, rãpind minþii vederea
înþeleaptã ºi transfiguratoare.
Eroul antic Oedip are ca reper legea
moralã din om, care e sãditã în fiinþa sa. Astfel
e justificatã suferinþa lui la deschiderea ochilor
minþii. Cãderea în hybris se datoreazã
încãlcãrii legii morale prin înfãptuirea unui
omor, în nu conteazã ce împrejurãri. El devine
tragic abia atunci când trebuie sã
restabileascã comunicarea cu sine la nivel de
conºtiinþã, prin automutilare ºi anulare
socialã. Imposibilitatea scrutãrii zonelor
interioare îl determinã pe Oedip sã-ºi
pedepseascã vederea din afarã. El îºi neagã
dreptul de a mai privi lumea pentru cã n-a
putut sã-ºi vadã sinele. ªi pentru ce mai e
necesarã vederea, bucuria vieþii, dacã,
încãrcat de pãcat, însuºi universul ºi-a oprit
rodirea? Chipul haosului repugnã ºi
îndurereazã. Lumea întreagã strigã rãzbunare
contra celui care a rupt zãgazurile echilibrului
ei ºi a condus-o spre mortificare. Oedip îi
îngenuncheazã pe zei nu doar printr-o cãinþã
zdrobitoare, dar mai ales prin actul punitiv
curajos care nu îi este oricui la îndemânã.
Sprijinit de toiag ºi de mâna fiicei, el se lasã
condus de voinþa altuia, eliberat de a sa
proprie, rãmasã într-un timp îndepãrtat, de
glorie, dar încãrcat de oroare. Personaj supe-
rior, Oedip se redescoperã prin orbire
învingãtor, iar aureola sublimului îi înconjoarã
chipul. Acum devine vizionar, un nou
Tiresias, cãruia prorocia îi e mai la îndemânã
în orbire decât în întregul trupesc.
Oedip e fiul legendar al lui Laios ºi al
Iocastei, este personajul central al celebrului
mit antic, dar, în acelaºi timp, e ºi un tip general
uman: oriunde ar merge, e un om urmãrit de
destin, învins în aparenþã de aceastã forþã
superioarã, dar învingãtor la rândul lui.
Piesa Hamlet dezvoltã povestea
prinþului, unicul fiu al regelui, care a fost ucis,
ºi al reginei Gertrude. Morbul setei de putere
al unchiului sãu conþine impulsul declanºator
al aspiraþiei spre luminã, demers iniþiatic al
eroului întru cunoaºterea de sine pe calea
împlinirii marelui sãu destin. Împins de datorie,
Hamlet îºi dã seama cã trebuie sã înlãture acel
„ceva putred” din Danemarca, pe orice cale,
inclusiv a crimei, care îl neagã.
ªcolit sub flamura umanismului, el revine
în regatul sãu încãrcat de maturitatea gândirii,
un prinþ filosof, înclinând în balanþa îndoielii
neputinþa de a fi. Moralitatea de la Wittenberg
îl încredinþeazã cã tocmai aceasta este reperul
vieþii, la care trebuie sã revinã neabãtut.
Uciderea tatãlui de cãtre unchiul sãu vine în
conflict cu propriile convingeri ale iubirii de
oameni cu care personajul porneºte în viaþã.
De aici luptele conºtiinþei se dau la limita dintre
rãzbunare ºi iertare, dintre umilinþã ºi datorie.
Având o iubitã ºi statornicia unui prieten, nu
alege totuºi acceptarea mediocrã a fatalitãþii
lipsite de îndoialã. Drumul sãu este cãtre sine
însuºi, dar tocmai împotrivã. În contextul
nedreptãþii ºi al crimei, întoarcerea acasã a lui
Hamlet i se reveleazã ca un prizonierat într-o
lume a minciunii. Devenit fãrã rost, se zbate
în cãutarea lui nu doar dintr-un instinct al
vieþii, dar ºi din simþãmântul unei alegeri
salvatoare, spre triumful adevãrului. Soluþia
rãzbunãrii contravine principiului creºtin al
dragostei, tot aºa cum sub pecetea lui „a fi
sau a nu fi”, gestul suicidului l-ar integra lumii
cãzute la care nu poate adera. Între douã
exigenþe, statornicia pluteºte pe nisipuri
miºcãtoare. Masca nebuniei devine un scut
contra suspiciunii. Prin alienare, el trage
cortina unui public de care se simte înstrãinat,
jucând în culise, fãrã mascã, marele act al
deznãdejdii. Tragismul personajului se
adânceºte cu atât mai mult cu cât are mai clarã
conºtiinþa cã alegerea este un fapt personal,
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
pornit din sine ºi pentru sine. Însãºi vieþuirea
implicã o cumplitã delimitare. Între teorie ºi
asumare, între esenþã ºi scadenþã, privindu-ºi
moartea în faþã, prinþul neagã adevãrul
creºtinismului, alegând crima. El se înfãþiºeazã
ca judecãtor pentru cei pãtaþi de orgoliu ºi
urã, dar trãieºte, la rândul sãu, cãderea,
dovedind cã actul justiþiar e utopie, iar el n-a
atins decât primele trepte ale adevãrului întru
aflarea conºtiinþei de sine. Deºi nu-L
învinuieºte pe Dumnezeu pentru cã a lãsat sã
se producã uciderea tatãlui sãu, el I se
substituie, alegând o faptã în numele dreptãþii
ºi neacceptând voia Lui. Hamlet este un
revoltat, a cãrui neliniºte se datoreazã doar în
al doilea rând legitimitãþii actului justiþiar.
Adevãrata explicaþie a trãirilor sale
tulburãtoare este faptul de a nu þine cont de
implicarea transcendenþei, de rolul ei de a
rãsplãti dupã faptã. Hamlet nu poate fi rege
decât peste idei ºi cuvinte. Mirajul luptei, al
zvârcolirii ºi al temerii de greºealã îl face pe
Hamlet sublim, îl aureoleazã, descoperindu-l
superior. Existenþa obiºnuitã îl exclude pentru
cã el face parte din categoria celor care trãiesc
sub semnul interogaþilor absolute, cãrora nu
le gãsesc definirea decât în rãspunsuri
aducãtoare de jertfã.
Hristos însuºi s-a îndoit pe cruce între a
fi ºi a nu fi, dar acesta nu este raþionament de
îndreptãþire ca Hamlet sã prelungeascã
îndoiala pânã la anularea principiilor care îl
învestesc ca prinþ al cugetãrii. Deºi superior,
Hamlet nu are veleitãþi de sfânt. El este un
vinovat tragic care devine sublim pentru cã i
s-a dat mai mult decât poate duce. Sublimul
lui constã doar în greutatea poverii, al lui Iov
se vãdeºte în puterea eliberãrii de ea. Hamlet
nu iese din cercul întrebãrilor, Iov le dã
cununa martiriului voii sale. Ianus bifrons,
sublimul îºi dezvãluie chipul.
Personajul biblic Iov reprezintã modelul
vinovatului fãrã vinã, a cãrui atitudine în faþa
ispitirii dumnezeieºti a determinat critica aflatã
departe de trãirea fenomenului religios, sã
arunce sãgeþi asupra divinitãþii, socotind-o
nedreaptã. Lucrarea Ilenei Mãlãncioiu, Vina
tragicã, dezvoltã o interpretare laicã a cãrþii
lui Iov, alãturi de a altor opere care nici nu
pot fi altfel analizate, din moment ce ele se
situeazã în afara creºtinismului. Este cazul lui
Oedip-rege ºi al Antigonei. De altfel autoarea
ne ºi avertizeazã cã numai scoaterea lui Iov
din context religios înlesneºte interpretarea
lucrãrii la nivel de tragedie. La nivel uman
persistã întrebarea: „Cum s-a mângâiat Iov
de pierderea bunãstãrii materiale primite de
la Dumnezeu dupã merit, dar mai ales a fiilor
sãi pentru care aducea jertfe zi de zi?”. Ea
rãmâne fãrã perspective luminoase atâta
vreme cât studierea unui text religios se
realizeazã în afara gestului experienþei care
precede esenþa.
Iov este un iubitor de Dumnezeu. De la
fricã la iubire, el a parcurs etapele înþelegerii
destinului sãu caduc, al nimicniciei ºi al darului
lui Dumnezeu în toatã vremea. Belºugul casei
lui este oglinda harului divin, iar numãrul mare
al copiilor reprezintã binecuvântarea unui
trãitor al legii vechi. El închinã calitãþile ºi
faptele sale Celui Preaînalt. Dumnezeu îl
proslãveºte ca pe un ales, într-o revãrsare de
mutualã bucurie. Aflat în clipa încercãrilor, el
suferã pierdere dupã pierdere, slãvind pe
Dumnezeu, din mâna cãruia e conºtient cã
trebuie sã primeascã nu doar pe cele bune,
dar ºi pe cele rele. Prietenii ºi soþia, ºi însuºi
trupul atins de boala teribilã îi strigã sã
blesteme pe Dumnezeu ºi sã moarã. Atunci,
sufletul sãu cade în îndoialã. Întrebãrile care
prin credinþã aveau un rãspuns sigur, sunt
acum retorice. Prin îndoialã trece gândul vieþii
de dupã moarte ºi se perindã dreptatea lui
Dumnezeu. Ajuns la limita rãbdãrii, Iov nu
mai înþelege Rostul sãu pe pãmânt.
Tragismul personajului biblic apare când
îºi cautã dreptatea, de vreme ce e învinuit
pentru pãcate necomise. Încãrcat de mâhnire,
el cere judecata unei instanþe superioare, care
sã-l apere de nedreptatea lui Dumnezeu. De
vreme ce pedeapsa o meritã numai cei greºiþi,
învinuirile ce i se aduc sunt nejustificate.
Numai cel care i-a trimis nenorocirile o poate
face, dar El evitã o explicaþie clarã. Cu toate
acestea, de aici înainte Iov nu mai e personaj
tragic, pentru cã Dumnezeu rupe tãcerea,
invocându-i faptele Sale de la facerea lumii.
În raport cu ele, Iov îºi recâºtigã umilinþa,
nemaiavând nimic de spus. Aceastã tãcere
este revelatoare în vederea sublimului; în ea
ni se relevã înflorirea unei smerenii care-l
purificã de umbra îndoielii, arãtându-l sublim
în înþelegerea superioarã a vieþii eroice,
dincolo de pãrãsire ºi incertitudini.
În mirajul experienþei, se ºtie cã orice
încercare ajunsã la acest nivel face loc
intervenþiei superioare din afarã. Deºi
Dumnezeu nu-l încredinþeazã cã a fost supus
unui examen, Iov întrezãreºte mãreþia voii
Sale, care îndreaptã spre bine ºi are cea mai
înaltã mãsurã a judecãþii.
Cât despre împãcarea sa în urma
dureroasei pierderi a fiilor este o certitudine
cã acelaºi Dumnezeu care-i dãduse teribila
încercare, îi putea aduce treptat, mângâierea
ºi uitarea. La acestea n-ar fi putut sã nu
adauge ºi talantul înþelepciunii care succede
oricãrei suferinþe transformatoare, ca act de
creaþie al unui om nou.
Omul poate duce cruci mari. Istoria a
demonstrat mãreþia omului, sublimul lui.
Aceasta însã, numai în mãsura în care a ajuns
37
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
la propria definiþie. Astfel ºi Iov. Pierde totul,
dar nu moare. Voia lui Dumnezeu îl þine în
viaþã în ciuda nenorocirilor. Suicidul nu-i e la
îndemânã, fiindcã el ºtie cã nu poate dispune
cum vrea de viaþa lui.
Respectând poruncile, el iubeºte pe
Dumnezeu „din toatã inima, din tot sufletul,
din tot cugetul”. În faþa acestei iubiri, celelalte
feluri de iubire scad din intensitate. Numai
slãbiciunea omeneascã îl face pe om pãtimaº,
iar dacã alipirea de cele pãmânteºti e prea mare,
sufletul se ofileºte în loc sã se întãreascã.
Dumnezeu, care e atotºtiutor, putea sã
prevadã alegerea lui Iov la ceas de rãscruce.
Dar El i-a dat încercarea, respectându-i libertatea
cu care l-a învestit dintru începuturi. Aceastã
libertate îi era necesarã omului, în vederea
conºtiinþei de sine, a asumãrii suferinþei ca elan
purificator, dar mai ales în vederea câºtigãrii unei
iubiri mântuitoare. Dumnezeu l-a încercat nu din
orgoliul recunoaºterii atotputerniciei Sale, ci din
iubirea cu care îl cheamã pe om mai ales prin
suferinþã, ale cãrei adâncimi s-au vãdit mai mari
decât bucuria.
Tragedia apare dintr-o dragoste
exageratã pentru viaþa pieritoare. E necesarã
înþelegerea cã supralicitarea vieþii datã omului
pe pãmânt nu e proprie creºtinismului,
dimpotrivã, e o rãtãcire. Avem, din acest
punct de vedere o reconsiderare a ideii de
suferinþã la personajul biblic, Iov. El nu se
agaþã cu orice preþ de viaþã, dar se întristeazã
învinuit pe nedrept, ºtiind cã a fãcut totul ca
sã merite bucuria de a o trãi spre slava lui
Dumnezeu. Câtã vreme stãruie în iubirea de
Dumnezeu, el rãmâne doar un încercat sublim,
refuzând obstinat orice pãrtãºie cu revolta ºi
blestemul. Deºi încearcã ºi el paharul
amãrãciunii, îl reabiliteazã puterea suferinþei
ºi a iubirii.
Tragi cul l ui Iov est e ceasul
deºteptãtor din moleºeala bucuriei ºi a
împlinirii. Viaþa, datã ca suferinþã, nu aduce
împlinire omului decât printr-o alipire fãrã
t ãgadã de mi st erul di vi n. Ast fel ,
parcurgând drumul de la tragic la sublim el
se încarcã prin iubirea lui Dumnezeu de o
mãreþie vrednicã de slavã.
Ultima categorie de personaje sunt
victime neputincioase, mediocre, fãrã
personalitate, sugerând alienarea individului
într-o societate care îl exploateazã. Ele sunt
personajele fãrã chip, sub masca lor
negãsindu-se decât absenþa. Vag conturate,
fãrã identitate, sunt personajele secundare din
Rinocerii sau din Jocul de-a mãcelul, Ucigaº
fãrã simbrie, indivizi-victime ale lumii ostile
din jur, neputincioase, incapabile de a schiþa
cel mai mic gest de apãrare, pentru care nu mai
existã nici mãcar o ºansã de supravieþuire.
Dupã toate încercãrile sale inutile de a
evada din spaþiul ostracizant al unei societãþi
care îl agreseazã continuu, personajul
ionescian ajunge într-un univers distopic
copleºitor, care îl nimiceºte; el încearcã inutil
sã iasã din anti-lume, dar nu reuºeºte, fiind
prins ca într-o capcanã.
Existã o legãturã între personaj ºi schema
conflictualã a pieselor autorului, fapt analizat
de Gelu Ionescu, care îl denumeºte mecanism
(Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, Editura
Univers, Bucureºti, 1981, pp. 247-258), fiind
specific scenariului dramatic modernist cu o
structurã epicã deschisã, neavând final:
„Aproape toate piesele ionesciene pot
reîncepe de la capãt, multe din experienþele
personajului se pot recombina, existã scene
ce se pot muta de la o piesã la alta. Unei
structuri epice deschise îi corespunde o
deschidere în semnificaþii; nu existã final,
pentru cã arhetipalul nu are început nici
sfârºit. Traseul aventurilor ºi muncilor
personajului e oricând repetabil:
normalitate, anomalie-agresiune-mecanism,
debarasare, supunere.” (Idem, p.251)
Se poate remarca o strategie a conflictului
dramatic în piesele autorului, prin care
personajul este asediat, pus în situaþii
aberante de agresiune. Finalul pieselor
dezvãluie supunerea individului care nu
poate scãpa, captiv în anti-lumea ionescianã,
universul distopic fãrã margini.
Cele douã categorii de personaje sunt
asociate dinamicii dramaturgiei autorului, prin
faptul cã protagoniºtii pieselor, personajele-
pivot, sunt elementul dinamic, în timp ce
personajele-mecanism sunt elementul static al
pieselor, ambele categorii fiind construite într-un
echilibru perfect. (Conform Paul Vernois,
op.cit., p.139: „L’esthétique dramaturgique de
Ionesco trouve donc un de ses fondements
dans un équilibre des contraires fort étrange.
L’homme-pivot du drame constitue l’élément
dynamique de l’action, l’homme-rouage
l’élément statique.”) Destinul tragic al
personajului ionescian este marcat de lumea
conflictualã în care acesta trãieºte, încercând
inutil sã se refugieze într-o lume a oniricului,
refugiu care reprezintã un efect al lipsei de
comunicare ºi al dramei solitudinii, specifice
crizei lumii moderne.
Personajul lui Eugen
Ionescu între lume ºi
anti-lume
(urmare de la pagina 33)
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dumitru Ungureanu
LOCUL INTELECTUALULUI
ALAMBICOTHECA
Mi-am pus de mai multe ori întrebarea de
ce autori de toatã mâna ºi de toate vârstele
publicã în volum articole ocazionale, ce nu
strãlucesc neapãrat printr-o stilisticã novatoare,
nici nu exhibã nuditatea ºocantã a vreunei
epocale idei. În urmã cu vreo 15 ani, sã zicem,
operaþiunea pãrea de înþeles. Pe atunci încã nu
luaserã avânt publicaþiile online, conþinutul
majoritãþii revistelor era indisponibil pe internet
ºi obscurizat de difuzarea stupidã, iar Google
era o companie înfiinþatã recent. Azi, instrumen-
tele de lucru soft ºi hardware pot scoate la supra-
faþa displayului, pe-un telefon mai performant,
orice nume ºi orice text indexat de motorul de
cãutare, în orice locaþie din lume. Autorul poate
fi lipsit de grijã în ce priveºte posteritatea. Chiar
ºi traducerea în limbi strãine poate s-o lase în
seama vreunui modul automat, a cãrui prestaþie
dã o idee, mãcar parþialã, despre conþinut.
Cu toate astea, scriitorii ºi publiciºtii
români, de la Cãrtãrescu la Cartianu, îºi adunã
cu meticulozitate notaþiile zilnice în opuri mai
subþiri sau mai obeze, dupã cum le sunt
producþia ºi contractul, notorietatea ºi editorul.
E, totuºi, o diferenþã în a fi publicat la Humanitas
ori, în condiþii precare, la Tracus Arte, ca Nicolae
Coande. A fi distribuit cu ziarul Adevãrul sau
rãspândit prin expediere poºtalã, ca Radu
Ulmeanu, e altã deosebire. Dar – ºi asta trebuie
subliniat – diferenþierea e numai la nivel tehnic
ori þine de abilitatea negustoreascã a editorului,
care poate vinde ºi cel mai insipid autor ca pe
un geniu sau poate rãmâne în depozit cu
Numele trandafirului.
Lãsând la o parte aspectele pendinte de
afacerea cu cãrþi, nu de substanþa lor (cartea
e o marfã, de acord; însã conþinutul, dacã
existã, nu e!), aº spune cã motivaþia autorilor
noºtri de-a strânge publicistica între coperte
vine dintr-un soi de frustrare, îndelung
reprimatã în comunism, ºi dintr-un efort de
limpezire a personalitãþii proprii (cine e capabil
de asta). Generaþiile precedente celei
optzeciste ºtiu foarte bine ce lupte ºi ce
negocieri duceau cu „tovarãºul plan” edito-
rial. Energia cheltuitã pentru apariþia unui
opuscul (ºi-acela amputat pânã la desfigurare
câteodatã) era suficientã sã producã alte 2-3-4
cãrþi, în condiþii normale. Nici optzeciºtii, nici
generaþia urmãtoare, zisã nouãzecistã dintr-o
simplificare terminologicã, n-au apucat sã-ºi
vadã primele plachete când ºi cum ar fi dorit.
Explicabil, aºadar, de ce azi abundã cãrþile fãrã
conþinut, semnate de mulþi scriitori blocaþi de
fostul sistem pe traseul debut-afirmare-
consacrare. Explicabil de ce unii publicã de-a
valma prozã, poezie, teatru sau mixturi
experimentaliste, la nu conteazã ce editurã, ºi
fãrã pretenþii de remuneraþie (ba mai aducând
ºi bani de-acasã), inducând oarecum ideea
cã dacã nu cer platã, nici nu li se cuvine! Câte
dintre aceste cãrþi rãmâne-vor altundeva decât
în bibliografia autorului?
Puþine. Probabil acelea care, dincolo de
conjuncturã, conþin o pânzã freaticã
generatoare de idei. ªi sigur acelea care,
vorbind despre alþii, vorbesc despre autor,
despre moralitatea care îl caracterizeazã.
Nicolae Coande scrie, în argumentul culegerii
sale de eseuri, Intelectualii români ºi curtea
regelui, 2011, aºa: „Moralitatea artistului nu
ne poate fi indiferentã, mai ales dacã este unul
recunoscut ºi apreciat, iar în operã am putea
detecta urme ale unui defect sufletesc.
Atunci, ºi cuvântul va fi defect.” Moralist
inflexibil N. Coande nu pare sã fie. N-are
structurã monomaniacã, nici apucãturi
dogmatice. Asta se vede în paleta largã a
cãrþilor comentate, iar textele sale n-au
uscãciunea constipatã din dãrile de seamã
teziste, semnate indiferent de cine, universitar
europenist ori funcþionar tupeist. Expresive,
cu formulãri plastice ºi observaþii generoase,
cu puneri la punct indiscutabile, unde e cazul,
cu ironii ce fac bine lecturii, textele lui Coande
reuºesc performanþa de-a convinge lectorul
ºi de a-l atrage de partea viziunii autorului.
Ba mai mult, chiar de partea opþiunii sale.
Pentru cã, nu e nicio îndoialã: N. Coande
opteazã decis, din titlul cãrþii, asupra locului
cuvenit intelectualului – anume în opoziþie
faþã de orice putere, mai ales cea politicã.
Intelectualul, spune Coande prin ºi printre
rândurile cãrþii, n-are ce cãuta „la curtea
regelui”, nici mãcar sã primeascã vreo
decoraþie, dacã decoratorul nu-i altceva decât
un obiect decorativ sau un aventurier îmbãtat
de responsabilitãþile asumate.
„...s-au mai vãzut cãrþi bune scrise de
canalii talentate.” – zice N. Coande. Fãrã sã
condamne cartea din cauza canaliei, Coande
introduce necesara linie dintre om ºi operã.
Nu dublul slash, nici linia despãrþitoare, ci
cratima care uneºte opera de om. Operaþie
prin care omul (canalia) nu capãtã lustru de la
operã. În schimb, aceasta prinde mucegai de
la „caracterul” autorului.
ªi nu toþi autorii sunt Dostoievski.
39
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Aurelian Silvestru
LEPÃDAREA DE SINE
DIN ISTORIA...
Existã oameni singuri ºi oameni condamnaþi sã
fie singuri. Primii sunt izolaþi, pentru cã renunþã la
alþii, la comunicarea cu ceilalþi. Ultimii sunt
condamnaþi, pentru cã renunþã la sine, la rãdãcinile
din care s-au nãscut.
Singurãtatea e cumplitã. ªi totuºi, când ai
personalitate, când nu-þi calci demnitatea în picioare,
când ºtii ce vrei, atunci nici în deºert nu eºti cu
totul singur: te ai pe tine însuþi, deci, ai speranþã.
Dar ce te faci, dacã deºertul e în tine? Cine mai
poate sta atunci în preajma ta? Cine rãspunde la
chemarea ta? Cine te sprijinã sau te alinã, dacã cel
care ai fost pânã mai ieri te-a pãrãsit, dacã tãcerea
din jurul tãu e absolutã, iar cea dintr-un mormânt e
mai de preferat?
În vara anului 1935, când se întorcea în Rusia
de la Paris, unde participase la un congres al
scriitorilor din toatã lumea, Boris Pasternak (din
motive „de sãnãtate”) n-a intrat pe la pãrinþii sãi
care emigraserã ºi locuiau în München.
– Nu m-am simþit prea bine, a încercat el sã se
justifice în faþa prietenilor. Aveam febrã ºi mi-a
fost fricã sã nu rãcesc.
În realitate, nu teama de febrã l-a împiedicat
sã-ºi vadã pãrinþii, ci frica de regimul comunist, de
securiºtii care puteau sã-i cearã socotealã.
Faptul în sine a ºocat-o atât de mult pe poetesa
Marina Þvetaeva, încât nu s-a putut abþine sã nu-i
reproºeze vehement:
– Omoarã-mã, dar nu voi înþelege niciodatã,
cum poþi sã treci cu trenul pe lângã mamã, pe lângã
12 ani de aºteptare? Nici ea nu cred cã te va înþelege!
Zãdarnic speri. Aici e limita înþelegerii umane…
Poþi renunþa la multe lucruri: la plãcerile
lumeºti, la privilegii, la putere, la ambiþii ºi, în
pofida acestor renunþãri, sã te bucuri în continuare
de respectul celorlalþi. Nu poþi, însã, sã renunþi la
tine însuþi, la pãrinþi, la rude, la onoare, fãrã sã
aluneci în ticãloºie.
Dacã laºi orgoliul sau frica sã-þi întunece
relaþiile cu cei apropiaþi, dacã pui mândria înaintea
datoriei sau comoditatea înaintea bunei cuviinþe,
atunci lucrurile îþi scapã de sub control ºi, pe
neprins de veste, în loc sã fii stãpânul lor, devii un
rob al propriilor tale slãbiciuni.
Un cunoscut de-al meu care cu greu a sclipuit
o tezã de doctor în pedagogie, în ziua când ºi-a
susþinut-o, a invitat la masa festivã tot felul de ºefi
ºi ºefuleþi mai mici, dar „a uitat” sã-ºi cheme ºi
pãrinþii, de teamã ca nu cumva sã-l facã de ruºine…
Era, probabil, unul din cei care, la primul
îndemn al miºeliei, se leapãdã de rãdãcini ºi dã cu
piciorul în casa pãrinteascã.
Drumul pe care poþi ajunge la Eu-l tãu este
exact acelaºi drum pe care, dacã l-ai parcurge invers,
ai ajunge la pãrinþii tãi. Nu poþi renunþa la ei, fãrã sã
renunþi la tine însuþi. Limba, þara, neamul ºi pãrinþii
nu pot fi schimbaþi ca banii la casierie. Doar gunoaiele
pot fi mânate dintr-un loc în altul, fãrã sã-ºi modifice
esenþa. În rest, orice alt lucru, scos din anturajul
sãu, nu mai este ceea ce a fost. Cerneala, de exemplu,
în stilou, este o comoarã pentru cine poate scrie.
Dar, vãrsatã pe cãmaºã sau pe mâini, ea devine, pur
ºi simplu, murdãrie (dupã cum tot murdãrie este,
dacã e utilizatã de clevetitori).
Fireºte, existã ºi situaþii dificile în care
lepãdarea de sine constituie singurul mijloc de a-þi
salva propria piele…
Antoniu, cel mai bun prieten al lui Cezar, în
ziua când acesta a fost asasinat de cãtre
complotiºti, s-a deghizat în straie de þãran ºi a
fugit din Roma. Când pãrãsea oraºul, strãjerii l-au
întrebat bãnuitori dacã nu cumva face parte din
grupul susþinãtorilor lui Cezar.
– Da de unde! s-a apãrat Antoniu. Eu nici
mãcar nu l-am vãzut vreodatã. Cum aº putea sã
fiu de partea lui?
Voltaire a recurs la aceeaºi stratagemã pe
timpul când, exilat din Franþa pentru idei iluministe,
a locuit un timp în Anglia. Tocmai în acea perioadã,
sentimentele antifranceze erau în fierbere pe insula
britanicã…
Într-o zi, plimbându-se pe stradã, scriitorul a
fost înconjurat de o mulþime furioasã care l-a recunoscut.
– Moarte francezilor! a prins a urla gloata
dezlãnþuitã. La spânzurãtoare cu el!
ªtiind cã panica în asemenea împrejurãri este
fatalã, Voltaire (care avea simþul umorului) ºi-a
pãstrat calmul ºi le-a rãspuns:
– Oameni buni! Vreþi sã mã omorâþi, pentru
cã sunt francez. Vã înþeleg motivul, dar gândiþi-vã
o clipã: oare nu sunt ºi aºa bãtut de soartã prin
faptul cã nu m-am nãscut englez?!
Luându-l în serios, mulþimea i-a primit vorbele
cu entuziasm, apoi l-a luat pe sus ºi l-a însoþit, ca
o escortã de onoare, pânã la domiciliu…
Viaþa e un ºirag de zile care poartã acest nume.
De aceea nu te gândi la viaþã ca la o dimensiune
generalã. Gândeºte-te la fiecare zi concretã pe care
þi-o oferã soarta ºi fã în aºa fel ca ea sã fie cât mai
plinã de viaþã. Doar aºa vei simþi cã trãieºti cu
adevãrat. Or, pentru asta, trebuie sã fii tu însuþi. Sã
ai faþa ta, sufletul tãu, Patria ta! ªi niciodatã sã nu
renunþi la tine, la trecutul ºi esenþa ta! A te lepãda de
sine înseamnã a muri cât încã eºti în viaþã…
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Adina Dumitrescu
POEZIA ACADEMICÃ MODERNÃ
– impresii de cititor –
CITITORUL DE POEZIE
Neieºitã încã din pasul muntos aflat lângã
fostul oraº roman Caudium din sudul Italiei,
aflatã sub tirul de arme al samniþilor – alias –
dezinteresul ºi graba cititorilor sau mutarea
preferinþelor literare spre fum, foc, furt ºi fraze
reduse la gemete strict „concupiscere”,
poezia încearcã de zeci de ani sã treacã prin
furcile caudine ºi sã iasã la luminã. ªi iese o
parte, cum nu, ori aceea cu harnaºamentul
cel mai uºor, cu ideile cele mai puþine, cea cu
impact rapid ºi direct asupra cititorului, ori
cea mai savantã. Numai cã la noi, rar se avântã
cineva spre ultima citatã. Ne-au depãºit
înaintaºii – poeþii filozofi, cãutãtorii, iar indexul
nostru este mereu îndreptat înspre ei. Mergem
deci înainte, privind, arãtând, înapoi. Doar cã
în timpurile de crizã înfloresc artele. Poeþii,
deci românii adevãraþi, cã suntem o naþiune
poeticã, stau cu condeiul aproape de filã ºi
de inimã. Orice efuziune sau necaz, de are
timp sau nu are, românul-poet o pune repede
pe hârtie pentru eternitate, numai cã, timpul,
acest balaur cu ºapte capete se hrãneºte cu
ea, înainte de vederea tiparului. ªi chiar de a
vãzut, credeþi cã este vreun impediment în
zilele noastre sã se dea cu piciorul balotului
cu cãrþi, eliberându-ne astfel drumuri? Cãci
suntem, mai mult ca alte naþii, ºi una grãbitã,
parte din noi am pierdut obiºnuinþa cititului,
sau am cãpãtat-o pe cea a internetului, care
iute ne duce acolo unde nici n-am visat…
Aºadar, iatã naþia cu mulþi poeþi grãbiþi ce-n
fugã îºi uitã trecutul, pãrinþii ºi moºii-
strãmoºii, civilizaþiile ce se credeau
nepieritoare, abisul ºi piscul simþirilor. Iatã
naþia devenitã fugã de cerc pe fãgaºul
dispariþiei istoriei nearanjate, a curgerii ºi
disipãrii acesteia, curgere ce-ar putea fi
scoasã la luminã, ea reieºind din monumente,
rãmãºiþe arheologice, hrisoave, legende ºi
„cânturi”. Nefiind atenþi, forþa centripetã ne
poate duce chiar în mijlocul malaxorului
continuu ce soarbe ºi mixeazã identitãþi,
nefiinþe, uitãri. Nu avem timp sã privim înapoi
ºi în noi înºine, ne putem înscrie în
concavitatea tunelului îndreptat spre aval, ca
estuaru-n vãrsare sau mai rãu, ne putem
automalaxa. Ne grãbim cu sacul plin, dar care
are o densitate micã. Cum orice acumulare nu
se încadreazã într-un plus ºi minus infinit, ci
duce brusc la schimbare, cum suntem deja
nu numai cu vârful peniþei spre aderare, ci
chiar primiþi membri cu drepturi depline,
volens-nolens am intrat ºi cu creaþia literarã
în concursul mileniului. Baremuri de intrare
nu am vãzut, se prezintã fiecare cu ce are, dar
urcarea pe podium cere expertizã, iar aceasta
are condiþii de eligibilitate. Unii sunt mai
eligibili decât alþii ºi cum sã nu fie? În afarã de
talent, la cât a avut acces poetul sau scriitorul
român? Se poate el pune pe celãlalt taler al
balanþei alãturi de alt „unionist”? Noi, cei de
pe margini ne facem griji. Numai cã, din când
în când drumul nostru de coborâre ne este
parte barat de formaþiuni asemãnãtoare florii
de stâncã. Învingem inerþia, þinem frâul din
scurt ºi cu greu ne oprim, dar o facem. Ducând
foietajul de siliciu strãlucitor mai aproape de
ochi, avem în faþã o luminozitate ºi o formã
unicã, depãrtând-o, cãpãtãm cu totul altceva,
la fel dacã îl miºcãm în stânga ºi-n dreapta. ªi
ne aflãm ca în faþa caleidoscopului copilãriei,
în care fiecare miºcare ne aduce alt simþãmânt.
Vedem pânã la urmã cã citim o poezie, ceva
ce nu s-a scris pânã atunci, o depãrtãm puþin
cu mirare ºi ne spunem, mãi ce þi-e ºi cu
timpurile astea moderne!... Nici n-am schimbat
locul ºi în o mie de locuri am stat, nici n-am
cãutat în anale ºi o mie de lucruri am aflat, nici
nu ne-am analizat bine sentimentele ºi ºtim
ce-am simþit! Ne privim mâinile… Cum de a
dispãrut floarea de minã ºi când locul i-a fost
luat de o poezie? Avem în faþã o carte de
poezii sau de poeme în prozã asemãnãtoare
epopeilor trecutului, pe care nu le-a mai
întrecut nimeni de atunci, nici în tâlcuri, nici
în frumuseþe, nici în mãrime!... În aceeaºi
lucrare stau Mahabharata sanscritã din itihasa
– istoria Indiei, Iliada ºi Odiseea, întreg
Coranul, Talmudul iudaic cu Tora ebraicã ºi
aramaicã descrisã de Moise, toate legendele
lumii regãsite, reunite legendelor ºi basmelor
41
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
româneºti. O gãsim pe Sita ramayanicã alãturi
sau asemãnãtore Esterei sau Eszterei care
rãpitã de „forþa rãului – tâlharul rãpitor de
fete”, din þipãt, trezeºte muntele Suhardul Mic
(Cohard) ºi-l face sã-ºi prãvãleascã o parte
din stânci pe albia râului dând naºtere Lacului
Roºu. Gãsim aici întreaga credinþã ortodoxã
ce ne învãluie la sunetul toacei monahale,
pãdurea-ramul ºi cântul, marea-visarea ºi
cerul, aducerea aminte, melancolia ºi umorul.
Voi, scepticii, nu miºcaþi capul în semn de
neîncredere, râsul este un lucru prea serios ca
sã nu fie luat în seamã!… Cãutând un loc gãsim
locurile, vecinãtãþile, naºterea ºi curgerea lor,
ce le creºte deasupra ºi ce le ascunde
strãfundul, ce le prezice viitorul ºi ce formã
sau gust au cãpãtat acestea pe parcursul
drumului. Mugurele te duce la ram, acesta la
trunchiul copacului ce este legat prin rãdãcini
de pãmânt, iar prin reþelele gândului, la cer. Un
fluid în deplasare continuã, linã, o întregire de
Univers într-o strofã.
Nu este la îndemâna oricui sã compunã
o astfel de operã, cãci aceasta este compoziþia
literarã academicã modernã atotcuprinzãtoare
ºi atotºtiutoare, iar poetul „meºteºugar” este
George Anca, personalitate înzestratã ºi cu
un eclectism demn de un artist modern aºezat
pe o întreagã filozofie a istoriei ºi sociologiei.
Parcurgându-i opera, încã de la început eºti
paralizat de esenþa ideii, percutarea ei rapidã,
ºi totuºi, muzicalitatea expresiei: „de ce sã fiu/
cu mulþi întâi/ nici toþi târziu/ nici nu rãmâi/
cum nu puteau fi/ oamenii-ntr-un loc/
libertatea ºi/ moartea luau foc.”
Coexistenþa divinã a cuplului bãrbat-
femeie, interdependenþa acestora, dispariþia
ambilor prin dispariþia unuia este redatã în
aºa de puþine cuvinte, încât ºi numai
parcurgerea acestora îþi dã unicitatea poetului:
„împreunã cheie/ ramurã femeie/ aer împãcat/
ramul bãrbat” (Paparuda, 1968).
Femeia primordialã, femeia tuturor
timpurilor, jumãtatea întregitoare, dar ºi
simbol al siguranþei perpetuãrii spiþei umane
ºi naþiei, iubita, nãscãtoarea ºi roaba, jertfa,
este redatã-cântatã, întregitã splendid în: „a
mai veche/ o femeie/ se descheie/ boabã-n
bob/ roabã de rob/ acum lui/ rãului/ leatului/
bãrbatului/ din ea strecuratului/ i se-nchinã/
pentru vinã/ ºi-i trec anii/ în jelanii/ cã e roabã/
de podoab㔠(Paparuda, 1968).
Femeia soþie, cãldura alianþei, sunt
descrise de poet într-o singurã frazã, dar cât
de adâncㅄdarul legitim, tandreþea
copleºitoare a întoarcerii timpurii, chiar dintr-
un paradis într-o insulã, ºi mã gândeam cu
binele, cu frumosul, cu ho ºi te-o, cu eleganþã
ºi patimã la Nansi” (Douãsprezece nopþi, 2008).
Urmaºii, copiii de toate felurile, buni, rãi,
sunt gãsiþi în puþine „cuvinte potrivite”, printr-
o cheie care îi fiºeazã: „aºa cunoºti/ pe fiu
cum/ te paºte/ mamã a ierbii/ arme-
nfricoºãtoare/ pentru fiecare/ nu existã bine/
mi-e teamã de mine.”
Descrierea lumii în care trãieºte are
sonoritãþi ºi simþiri de Nirvanã: „dacã eu,
privind în lume, nu vãd decât o insulã, tãiatã
de ape curgãtoare din lunci ºi pãduri, dacã
nu-mi îndrept gândul, drept urmare, decât spre
insulele adevãrate, ale oceanelor, inspirat
însã de una aleatorie, dacã deodatã cea
virtualã ºi insulele reale, unde s-au îngropat
ºi eroi naþionali, se petrec una dupã alta
echipându-se ºi lansând întunecimi
rãsunãtoare, atunci am început o cãlãtorie.
Mai aproape mi-e insula iluzorie, voi
spulbera-o râzând, o voi târî cu bãºicile tãlpilor
la un loc”. Zis ºi fãcut, a dorit, cel mai tare a
dorit, ºi a cãlãtorit. Cãlãtorind, a sublimat.
Sublimând versul, fixeazã ideea, fixând-o, o
leagã de alta în acelaºi vers. ªi vers pus lângã
vers, poemul poate lesne sã se transforme în
prozã, proza în piesã de teatru ºi toate la un
loc duc la opera literarã academicã, specificã
numai acelora ce nu doar au simþit ºi au scris,
dar au ºi vãzut multe, au învãþat multe ºi au
avut puterea ºi inspiraþia unicã a sintezei.
Citim, vedem, auzim locul, îl gustãm intrând
aproape în sinestezia poetului. Uneori m-am
pierdut în meandre asemãnãtoare rãdãcinilor
de mangrove ce formeazã labirintul malului
sau abisului: „a game at chess traducerea/ nu
va mai fi arhaicã netragic mat/ Swinburne între
Middleton ºi Baudelaire// când nu e în cãlduri
nu ies cu ea în parc/ mai raþã apa vãzãtoare
transã jet/ se cautã imnuri în cãºti juma
cocainã// focul ºi celelalte vedas în
caravanele/ stihuite caietic rare mantre
genocid/ personaje ºtiute de actori la noi
acasã/ ne lansãm” (Barba lui Hegel, 2011).
Poate mi-a trebuit mai mult timp sã
descifrez gândul poetului, dar am pus-o pe
seama neinstrucþiei mele, pe obiºnuinþa citirii
textelor cu un conþinut ºi o exprimare precarã.
Mi-am însuºit critica asupra-mi ºi am
continuat, mai atrasã, lectura. M-am simþit
atunci în câºtig intelectual, spiritual, ca ºi
când am lãsat în urmã o treaptã a definitivãrii
mele ºi am urcat ºapte. Cãci tipul acesta de
poezie academicã face cititorul pãrtaº la o
lume nouã, modernã, îmbogãþitã în simþire,
ajutându-te sã nu rugineºti între paralelele
unei lumi care nu þine pasul cu tine, ci þi-o ia
veºnic înainte.
Citind, nu intri numai într-un culoar din
care pãtrund înspre tine realitãþi, fiinþe,
drumuri, istorii îmbrãcate în haina talentului
literar. Natura vãzutã prin ochii poetului
devine locul pe care l-ai parcurs, l-ai simþit ºi
te-ai înfrãþit cu el. Fiecare continent ºi fiecare
þarã strãbãtutã i-au pãtruns anterior poetului
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
în fiinþã, astfel încât, poezia lui devine poezia
elitelor culturii. Versurile, proza ºi teatrul
compuse de el cuprind îngemãnarea de naþii,
limbi, legende, crâmpeie de istorie,
personalitãþi de vazã, obiceiuri, ºi mai ales
sublimarea acestora în „ochiul ºi gustul”
poetului, ca apoi, sã-þi ofere spre citire o stare.
Aceea te aºeazã exact în locul pe care nu l-ai
vãzut, dar pe care îl bifezi ca pe locul parcurs.
Satele româneºti, satele prin care a trecut
ca ºi cel în care s-a plãmãdit, au fiecare dâra,
izul propriu, rãmas în simþire ca „arhanghel în
biserica dãrâmatã din Izbãºeºti, râs, mãrãcine,
privighetoare în podul Odãii, barbã în nas la
schitul Slãnic, pãr de câine în podul grajdului,
urs în groapa din Valea Cârstei, ºarpe în
Dealul Meiºoarelor, peºte”.
Pãdurea, leagãn de frunze, de arbori ºi
flori, de þipete de pãsãri în cuiburi, împletiri
radiculare de sute de ani cu cele de-un
anotimp are conotaþii de templu în care o datã
pãtruns, e ºi prins în ºuvoiul rugii spre cer
„Le bat fagii cu palma, oftez în liniºtea morþii
unei pãsãri cântãtoare, mã las biciuit de cojile
jupuite ale mestecenilor, înmulþesc râpile cu
þipete ºi lovituri din picior, ocolesc satele cele
pline de topoare ºi zãpezi, le mãrturisesc
neputinþa omeneascã. Zadarnic. Pãdurile intrã
în paºi. Rãsar de sub rãsãrituri, îºi spiraleazã
trunchiurile, îºi învãlvoaie coroanele cu umbrã
nemiloasã pe cerul horei de rãdãcini. Singurã,
cu toate fiinþele pe care le-a adus la umbrã ºi
întâi cu lumina ei.”
Deasupra tuturor, deasupra dealurilor ºi
pãdurilor, deasupra noastrã, rãmaºi de-a
pururi îngeri-sfinþi, aducându-ni-i cu evlavie
în memorie ºi cinstire – sfinþii români: „Ion
Dumitru Elisabeta Vasile Ilinca Tãnase
…………/ Legea prin Moise harul ºi adevãrul
prin Iisus/ Nimeni n-a vãzut vreodatã pe
Dumnezeu/ În mijlocul vostru stã unul pe care
nu-l cunoaºteþi/ Femeie ce am a face cu tine
nu mi-a venit încã ceasul/ Noi vorbim ce ºtim
ºi mãrturisim ce am vãzut/ ªi voi nu primiþi
mãrturisirea noastrã/ Oricui bea din apa
aceasta îi va fi sete/ Mihai Constantin Lucian
Tudor Corneliu Mircea/ De aceea sã nu mai
pãcãtuieºti ca sã nu þi se întâmple ceva mai
rãu” (Martirilor de mâine, 2008).
Necunoscuþii cãlãreþi mânaþi într-un
du-te-vino pe creste formate din roci fãrã
vegetaþie, acei rãmaºi fãrã de locul natal, fãrã
habitaclul începutului, acei mânaþi de iluzorii
promisiuni ºi trãitori de casã a datornicilor,
de casã de pãpuºi, perdanþii, au parte de
versuri „închinate” de un tragism ibsenian:
„ceas tãiat sodom de iepe damn/ nu cunosc
pe nimeni pe toþi îi/ recunosc rezumatelor
muze// dus-întors paºi pas manadã/ inverºi
oculþi nãpãdului a/ mai cãlãri stone
Livingstone// mai o catrinþã ferfeniþã/ cucutã
anesteziatã otravã/ cadastrul nonentitãþilor
pe cal// suntem pe aripile ultime/ fiziologii
de fete poate/ cu Nora fãrã de Ibsen” (Ceas
tãiat, 2011)
Pãtrunzând în proza mai nouã a lui George
Anca, gãsim aceeaºi exprimare ce pare
comprimativã ochiului neformat, grãbitului
sau poate neavizatului. Un lac de cuvinte
extrase dintr-un ocean de fapte, locuri,
personaje, trãiri. Gustãm cu pipeta
concentratul care ne umple gura, fiinþa. „Am
citit ce nu se poate citi. Mai presus de
totalitarieni. Brânci de de autoscrutare. Mã
cautã bãtrânii. Marii poeþi ai puºcãriilor ºi
anonimii. Antologia voastrã e o nedeie. Dacã
o scoþi, cine mai face plãcinta? Str. Plantelor
7-9. Sã vedem sãrbãtorirea lui Eliade la
Chiºinãu, cã pe fostul primar Costin, soþul
directoarei, îl îngroapã azi la cimitirul armean.
Motanul se preface cã doarme, eu cã scriu.
Fata-mi adusese pe fundul paharului un rest
de vinars. Tot o sã-nfloreascã zarzãrii acu-
acu. Plata a vãzut vacile domnului.” Diaspora
YR – 2012-02-17
Am ascultat ºi am auzit voci… slabe
voci… cine nu se pricepe, tace. Cãruia-i place
sã se audã vorbind, vorbeºte. Cui îi stã gândul
la pãtrunderea-n faþã ºi numai la asta, dã din
coate, loveºte ºi fuge-nainte. Numai cã în
cazul de faþã, indiferent de opinia epigonilor,
opera lui George Anca impune ºi se
suprapune unui culoar mai rar cãlcat în ziua
de azi, dar care ne aminteºte de o poezie
filozoficã a unor înaintaºi care au avut de
suferit din cauza curajului de a fi scris ºi în
„alt fel” – inteligent, simþit, sfâºietor de simþit
ºi dedicat scrisului ºi românismului. Nici vorbã
de influenþare din hinduism, apartenenþa la
secte meditative etc. Cine nu mediteazã? Doar
acela care nu poate trece prin filtrul gândirii o
impresie venitã din afara lui pentru a o lega
de o a doua, doar acela care nu poate lega
realul de ireal ºi noþiunile între ele…
agnosticul. Acela care zice – e discursiv㠖.
Pare discursivã, numai cã ea este cursivã prin
observare ºi redare de stãri, nuanþe,
sentimente, jelanie ºi speranþã. E punctualã!
Pare punctualã prin oprirea în faþa fiecãrui
eveniment de observat ºi trecerea spre
urmãtorul. Doar cã punctul este legat de
sãgeata-îndreptar de alt punct, aceºtia
formeazã vectori continui care umplu spaþiul
material împrãºtiindu-l spre cer, întregind
armonia sonorã a divinului. Aceasta este
poezia academicã modernã, cea care poate
merge în echilibru ºi pe buza prãpastiei, fãrã
frica unei cãderi în neant, încrezãtoare în
zborul omenescului. Versurile ei sunt „jucãriile
lui Brâncuºi”, cele care ar dori ca lumea sã se
bucure, sã se joace cu ele, dar sunt mai întâi
de toate jocurile noi ale minþilor luminate.
43
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
PULSAÞIA SCRISULUI SAU
IARNA NEMULÞUMIRILOR NOASTRE
Radu Viºan Miu
A DOUA LECTURÃ
Henri Zalis, ca ºi alþi autori, deºi e unic,
scrie pentru cã nu ºtie a trãi altFEL, decât
din scris ºi lecturi, „hrãnindu-se” din
acestea pentru ca mai apoi sã ne
„hrãneasc㔠pe noi, cititorii. Condeiul sãu
ne aduce spre situaþii sau înþelesuri numai
de el cunoscute, spre a le reda într-o
împãrtãºire ce se doreºte
încãrcatã de sens. Din
tatonãri lãuntrice, cuvintele
se animã în descrieri sincere,
apte sã construiascã între
narator ºi cititor o stare de
empatie care sã-I apropie ºi
sã-i uneascã în acceptarea
unei viziuni despre existenþã,
prietenie, literaturã, valori
artistice ºi morale.
„La gura vulcanului”*
(Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2010) este o
carte de mãrturisiri, populatã
cu amintiri literar-artistice, filtrate de
accidentalul biografic în ecuaþia judecãþilor
lui Henri Zalis, deloc convenabile unora,
rememorate într-un stil eseistic. Timpul,
scos din „sertar”, se redreseazã ºi se
redefineºte în pagini evocatoare, dense,
în urmãrirea unui parcurs cu inserturi
memorialistice ºi nevroze de atelier, într-o
compoziþie ordonatã epistolar, adresatã lui
Mihai Stan, prieten ºi editor. În conexiuni
spirituale ale procesului de creaþie ºi
„ciocnirilor geologice” în formarea
literaturii autohtone, Henri Zalis,
opunându-se amalgamului, dislocã
acceptãri servile în opinii critice,
cântãrite, argumentate ºi motivate.
Aducând detalii revelatoare deloc
cunoscute, într-un plus de inspiraþie dar ºi
luciditate, excluzând sancþiunile
simplificatoare, Henri Zalis priveºte spre
„gura vulcanului”, dãruind-o metaforei în
lava cuvintelor, care amintesc de lecturi
simplificatoare, excluderi nefondate
(p.265) sau lumini de neocolit ajunse
urgenþe (p.259).
Trãind ideile, irigat de vase de culturã
dintre cele mai diverse, independent ºi
tenace, autorul construieºte coordonatele
unei viziuni pe mai multe planuri, în imagini
ºi identitãþi simbolice, dintr-o
perspectivã profesionalã.
Urmãrind aceste planuri, el
susþine în descrieri ºi
comentarii o pledoarie
favorabilã ideii cã produce o
suitã de eseuri, surprinzând
o multitudine de drumuri
literare ºi portrete din galeria
literaturii române, cu referiri,
nu puþine în dualitatea lor, la
universalitate. Cu o privire
periferic-circularã, Henri
Zalis ne apare ca un autor
singular în unitatea diferen-
þelor pe care le însumeazã, reuºind sã
descrie câteva categorii de fapte memo-
rabile, ca în Act de comuniune salutar (În
memoriam Radu G. Þeposu) (p.97) sau în
Puterea rememomãrii (p.127).
Uneori prea elaborat în „urzeala” sa
creatoare, în abordarea subiectelor, pânã
la a-ºi trãda sau dilua ideea iniþialã, în sensul
unei implicãri mai mult sau mai puþin
obiective, Henri Zalis ajunge, în cele din
urmã, sã revinã la detaºarea unei atente
priviri când opereazã o apropiere criticã
pe mãsura autorilor pe care îi abordeazã.
El surprinde prin observaþia finã, a cãrei
analizã þine de o „gramatic㔠construitã în
jurul unui set de valori care se organizeazã
logic. Condus de propriile sale slãbiciuni
atunci când le analizeazã pe ale altora, nu
poate refuza provocãri, uitând de orice
precauþie. Lãsându-se purtat de spiritul sãu
analitic, cronicarul nu e singur dacã are
curaj polemic, chiar dacã experienþa de
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
viatã îndeamnã la prudenþã ºi conformitate.
În confruntarea ideilor, Henri Zalis are
curaj polemic ºi simþul riscului. În acest
sens, amintesc: Mã uit la ceas din spatele
biroului (p.105) sau Lãmuriri cu busola
în mânã, despre Mircea Cãrtãrescu (p.84).
Temele predilecte se suprapun în plan
memorialistic, critic, eseistic ºi literar***.
Planurile intrate unul în altul nu pot fi
despãrþite cu uºurinþã, imbricarea acestora
în formulã epistolarã revenind atunci când
nu te aºtepþi. Corespunzând unui adevãr
ce poate fi recunoscut lecturãrii, „La gura
vulcanului” meritã parcurs nu doar pentru
a-þi face o idee despre o anumitã perioadã
ºi despre literatura ei.....
„La gura vulcanului”, într-o fluenþã a
gândirii ºi a alternanþei portretelor, ne
dezvãluie ceea ce nu ºtiam despre scriitorii
sau criticii evocaþi, pe care Henri Zalis fie
i-a citit, fie i-a cunoscut personal.
Amintesc, fãrã sã epuizez, titluri ale
cuprinsului: De vorbã cu Eugen Barbu
despre Zaharia Stancu (p.74), În munþi cu
domnul Mihai Stan (p.90), Ce s-a
întâmplat cu Mioara Cremene? (p.232),
Radu Cârneci pe un fundal pecetluit de
expresivitate (p.168), G.Bãlãiþã între
romanul de situaþii ºi artificiul lor (p.189),
Prietenia ca o nouã naºtere (Rãsfoind
cãrþile lui Lucian Chiºu) (p.194), Prietenul
Ion Brad (p.282).
Deºi nu ne impune un singur model
estetic, în felul sãu de a vedea, argumenta
ºi judeca, Henri Zalis încearcã sã-ºi
exprime un crez care aºteaptã mai degrabã
o recunoaºtere ºi implicitã susþinere a unor
virtuþi de care domnia sa se simte ataºat.
În acest sens, planul echilibrului, înlocuit
uneori de balansul privirii subiective, se
reîntoarce spre o observaþie mai puþin
alteratã ºi obiectivã.
Jurnal: Am fost de multe ori minþit, de
foarte multe ori trãdat, trãdat în aºteptãrile
mele. ªi dacã am izbutit uneori sã trec peste
momentele grele, create de minciuni ºi
trãdãri, aceasta o datorez tenacitãþii mele.
Sunt un ºcolar care graþie puterii de a rãbda
ºi reveni la suprafaþã a sfârºit prin a lãsa
impresia cã rãzbeºte în activitatea lui. În
realitate, puterea aceasta m-a costat enorm;
este, cuvântul nu-mi pare exagerat, un gen
de neîmplinire stropitã cu sânge ºi, din
cauza zbuciumului, frãmântãrilor ce mi-au
însoþit fiecare modestã realizare, produsul
paradoxal al celei mai cumplite irosiri.
Irosire poate necesarã pentru a-mi da
seama cã aº fi putut sã însemn ceva cu mai
mult noroc. (p.43)
Îl vãd pe Henri Zalis, personalitate
multivalentã sub varii raporturi, istoric
literar, critic, eseist, prozator, memoria-
list, ca pe un truditor dedicat scrisului ºi
slujirii prin scris a unor adevãruri de care
este ataºat.
Am abordat iniþial „La gura vulcanului”
cu neîncredere, temãtor de retrageri se-
crete, de anxietãþi precare. Recitind-o mai
apoi cu creionul în mânã pentru a-i
pãtrunde sensurile ºi încã nu pe deplin.
Modesta mea contribuþie în evocarea „La
gura vulcanului” îºi propune mai degrabã
sã incite pe alþii mai pricepuþi sã-i aducã
comentariile meritate. Vãd în Henri Zalis
depozitarul unui timp ce meritã amintit
pentru a înþelege mai bine prezentul ºi
pierderile sale. Aº remarca cu aceastã
ocazie cã, la 21 mai, autorul împlineºte
frumoasa vârstã de 80 de ani.
Într-un timp nu prea îndepãrtat, dupã
o lungã perioadã de ideologizare a culturii,
parþial surprinsã ºi în eseul Gânduri despre
Mircea Iorgulescu, boema „vieþii ca
personaj” debuteazã în lumina becurilor
din Sala Oglinzilor a Casei Monteoru**,
cu toate ingredientele necesare,
portretizând o organizaþie profesionalã,
fixând în crochiuri „concise” confraþii
prezenþi la ºedinþã (N.Manolescu, P.Cernat,
Al.George, G.Dimisianu, M.Zamfir).
Asupra câtorva dintre aceºtia revine ulte-
rior cu desene mai ample „în alb ºi negru”,
pentru a destructura planul memorialistic
în favoarea criticii literare. Stimându-se pe
sine, dar ºi judecându-se aspru, aplicã
acelaºi tratament celorlalþi. În Aleea Lunca
Bradului, închis în þarcul singurãtãþii,
suspendat între douã maluri: unul critic,
altul literar-creativ, el însuºi se priveºte în
timp ca într-o oglindã în care nu se poate
defini pe de-a întregul. Din dilema
„prieteniei trãdate”, Henri Zalis nu poate
scãpa fãrã sã-i pãstreze amintirea. Chiar
dacã neîmplinitã, prietenia, readusã din
trecut, este redatã prezentului.
Neputându-se sustrage judecãþii la
care-i supune pe ceilalþi, aºa cum o face
în eseul Nu-l uit pe Gabriel Dimisianu...
(p.33), între întrebãri nedezlegate,
sentimente rar exprimate, mici strigãte de
recunoaºtere a sinelui, Henri Zalis se
recunoaºte dezamãgit de genul de criticã
care confundã obiectivitatea cu falsa
obiectivitate. Detaliile abundã, intercalate
într-o împletire continuã, cu desluºirea cã
autorul vede în aceasta o datorie faþã de
cititor de a nu fi bãnuit de exagerãri, dar ºi
de a-l pune în „temã”: [...] încerc, strict în
45
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
legãturã cu criticul Nicolae Manolescu, sã
nu mã las descurajat de sentimentele sale
arãtate mie indirect, prin intermediari, ºi
nici prin complexele sale de superioritate
[...]. Oricum, azi, rezervele sale s-au
epuizat, ºi din vasta listã de lucrãri, rãmân
notabile patru-cinci, care nu se vor pierde.
ªi mai rãmâne privirea îngheþatã,
întrebãtoare, cu care m-a salutat la
pãrãsirea unei ºedinþe, în apropierea
cãreia a fost, neîntrerupt, susþinãtor al ei
ºi paznicul celor prezenþi. (Mã uit la ceas
din spatele biroului, p.105)
„La gura vulcanului” nu ar oferi
desluºiri suficiente dacã nu aº aminti
momentul „Contemporanul”, o revistã
cândva prestigioasã, în paginile cãruia
Henri Zalis a scris timp de mai bine de 17
ani. Dând la tipar memorii, cronici literare
ºi eseuri critice, a lucrat împreunã cu
Laurenþiu Ulici, Mircea Herivan, Cãtãlin
Þãrlea ºi, în cele din urmã, cu Nicolae
Breban, Aura Cristi ºi graficianul Mircia
Dumitrescu. Tribunã de idei, fãrã program
politic, Contemporanul se definea ca o
publicaþie atipicã, care din sãptãmânal a
devenit bilunar ºi, în cele din urmã, lunar.
Poate cã Nicolae Breban, care nu ºi-a putut
menþine cota ridicatã a epicului în propria
sa creaþie, spune Henri Zalis, n-a mai fost
interesat nici de criza revistei ºi nici de
problemele sale materiale, organizatorice
ºi redacþionale.
Nu pot sã nu evoc portretul unor
scriitori emblematici ca cel al lui Cezar
Petrescu, Felix Aderca, Mihail Sebastian,
sau al unor critici precum Tudor Vianu, cu
care eu cred cã se înrudeºte în plan struc-
tural, George Cãlinescu, Eugen Simion.
Un Cezar Petrescu profilat pe fundalul
Buºtenilor într-o recuperare autobiograficã
redatã în douã episoade dedicate unui cre-
ator al ambiþioasei „Comedii umane” din
prima jumãtate a secolului XX.: Cezar
Petrescu în zona superioarã (p.138), Cezar
Petrescu (I) (p.139), Cezar Petrescu (II)
(p.148), consemneazã: Pe lângã concursul
publicului cititor, un rol deloc neglijabil
îl joacã cei care îþi pot explica opera,
genereazã în jurul ei curentul de simpatie
fãrã de care punctele tale slabe nasc
interogãri, replici obositoare,
deznodãminte severe (p.149).
În alcãtuirea sa, Henri Zalis poartã ºi
astãzi vorbele profesorului ºi modelului
(cred eu) Tudor Vianu: Tinere, îþi doresc
succes, pe semne cã ºtii, toate câte sunt pe
lumea asta tind spre perfecþiune. Va trebui
sã înveþi sã desenezi... Ducem cu noi, în
caligrafia fiinþei, tacit, un dar. Aminteºte-þi
de el când þi se cere sã vezi, cât mai
scrupulos cu putinþã, dacã treci cu liniile
lui... peste capcanele desenului. M-aº
bucura sã înveþi sã tragi corect liniile...
(p.210). În opinia lui Tudor Vianu, a cãrui
staturã se decupeazã distinct din galeria
portretelor, exigenþa criticii necesita o
reducere a subiectivitãþii, o atentã
cântãrire ºi motivare (Amintiri cu Tudor
Vianu, p.209).
Dialog epistolar Tudor Vianu –
G.Cãlinescu, între incizia ºi precizia ideilor
critice (p.220) se circumscrie în faþa
primejdiei dogmatismului ºi eliminãrilor
într-o luptã cu realitãþile vieþii, ajutând la o
realã cunoaºtere a unor probleme de
conºtiinþã ce îi preocupa pe cei doi critici
nu numai în a creea, ci ºi în a se apãra
într-o solidaritate. Nedreptatea ne pândeºte
din atâtea colþuri. Gestul îndreptãrii ei e
atât de rar chiar din partea prietenilor
noºtri (p.222), scria Tudor Vianu într-o
epistolã cãtre Al.Rosetti.
În tabloul criticii noastre de vârf este
fixat Eugen Simion, în consideraþii care
„developeaz㔠un vast repertoriu de mijloace,
prin evocarea câtorva din cãrþile sale: „Scriitori
români de azi” (4.volume, 1974-1989),
„Timpul trãirii, timpul mãrturisirii. Jurnal
parizian” (1977), „Tânãrul Eugen Ionescu”
(2007). Calitãþile universitarului ºi
academicianului Eugen Simion, personalitate
în echilibru, informaþie fluentã, urbanitate,
probitate (p.160), îl definesc ca pe un critic
al corespondenþelor, lovinescian, cu o operã
într-o gândire unitarã, a cãrui expertizã
transcrie esteticul fãrã sã fi fost bântuit de
vanitãþi la modã. Peste toate acestea, Henri
Zalis surprinde ataºamentul lui Eugen Simion
faþã de opera lui Eugen Ionescu, eronat citat
ca Eugène Ionesco (Critic modelat de
rãsfrângeri universitare, p.158).
Între multiplele planuri referenþiale, aº
remarca pe cel al recunoaºterii solidare cu
fraþii sãi de LITERE Târgoviºteni, unde
Henri Zalis, punându-i dl.H.G. cap la cap
reflecþiile critice adresate majoritãþii
colaboratorilor revistei noastre, îi face
recomandãri amicale, chiar dacã discret
acide, ale cãrui caracter se recomandã în
compunerile autorului evocat în Crizã de
credibilitate (p.239).
Prietene, ªtiu cã ai imaginaþia vie.
Te-ar mira sã afli cã am avut un prieten
motan, prezent ca la o galã, pe birou,
chiar când începeam sã scriu? Nu ºtiu
dacã acest citat nu se referã cumva ºi la
motanul de pe biroul meu, dar ºtiu cã îl
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
evocã pe Iordan Chimet, care ocupã un
loc aparte al regãsirii depline, dar ºi al
rectitudinii în drumul definit ca destin ºi
aspiraþie. Iordan Chimet avea, în chip
curent, genul de bunãtate pe care am
întâlnit-o rar la confraþii mei, aºa cã pot
pricepe [....]. de ce ºi-a populat universul
existenþial cu popândãi, broaºte, pãsãri
ºi gâze, trãind istorii în versuri accesibile
ºi încântãtoare încã din titlu: „Câte-o
gâzã, câte-o floare, câte-un fluture mai
mare (1974)”. Iordan Chimet gãsea
potrivit sã evoce pe hârtie o lume cu
instincte netocite, puternic umanizatã
(Drumul simplu..., p.200).
...ªi dacã omul nu este o entitate
abstractã, Felix Aderca la semicentenar
(p.203) este readus în actualitate de Henri
Zalis, care reflectã la destinul acestui
scriitor, fecund ºi curajos. Ni se povesteºte
cum, dupã realizarea bruºtei dispariþii a
domnului cu mustaþã, i-a citit întreaga
operã, în care a regãsit teme apropiate sieºi
în atitudini ironic sarcastice, parodiere a
urâtului moral, prostiei, lãcomiei,
injustiþiei, demonicului. Cu toate acestea,
Felix Aderca a rãspuns cã orice lucru este
perfectibil, într-un sens pozitiv. Dovada
suplimentarã a acestui profil, ca expresie
a mentalului sãu sufletesc, generos deschis
dialogului, explicã preþuirea a trei mari
personalitãþi ale scrisului românesc: Tudor
Arghezi, Eugen Lovinescu, Hortesia
Papadat-Bengescu, cu care Felix Aderca
începea o corespondenþã extinsã într-un
triunghi epistolar semnificativ în peisajul
þãrii abia întregite, de la Craiova spre
Focºani, pânã la Iaºi, unde se afla
Garabet Ibrãileanu.
Aº conchide aceastã enumerare de
teme cu Secvenþe regãsite, tuºe la un tablou
de epocã, pentru a surprinde un scriitor,
fie ºi la ani distanþã, într-un gest deloc
întâmplãtor de a recupera o proiecþie...: Nu
ºtiu de unde provine acest cult pentru
pulsaþia scrisului. Dar este vãdit cã ori de
câte ori redescopãr misterul, mã trezesc
mai bogat cu o iluzie, mai predispus la o
buimãcealã fericitã (p.254), pentru a
aminti de un alt centenar în desfãºurare:
Mihail Sebastian, al cãrui portret, într-un
filigran miniatural, trãieºte încã în memoria
lui Henri Zalis.
Aºa încât nu este purã întâmplare nici
titlul prezentei cãrþi... aventura simbolicã
a revendicãriilor conþinute, aderente
titlului „La gura vulcanului”, evocatã în
acest articol. Uneori vulcanul emite numai
aburi prevestitori de erupþie. Alteori, erupe
exploziv. Las cititilor sã decidã care este
nivelul lavei, pluralitatea pantelor
abrupte, spaþiul care le primeºte
fierbânþeala (p.299) ... Descopãr dintr-o
datã cã volumul ãsta nu este chiar inutil...
Ca ºi memoria ta, a celor cu care stai de
vorbã din când în când, putem depãºi faza
asta a trunchierii cuvintelor noastre......
Dovedim cu asta cã vulcanul în discuþie
nu e mort. Nici adormit. Persoanele din
jurul „marelui emanat” au vrut ºi vor în
continuare sã minimalizeze explicaþiile
mele (p.300).
Când Petru Dumitriu a dorit sã se
refere la el însuºi, la Marin Preda ºi Eugen
Barbu, ca prezenþe reprezentative pentru
proza româneascã între anii 1950-1990, a
tradus o realitate pe care cartea lui Eugen
Simion, „Convorbiri cu Petre Dumitriu”
(Editura Mercutio, 1998, ed. a II-a,
revãzutã ºi adãugitã), a admis-o ca pe o
primejdioasã succesiune de neputinþã în a-
i înlocui pe cei trei mari scriitori. Aceºtia
fac saltul spre finalitatea care le ratificã
împlinirea întru posteritate.....
Iatã încã o datã afirmat ºi temeiul de a
scrie al lui Henri Zalis, regãsit în þinta
ochiului care depãºeºte percepþia cuvintelor
spre ideile ce îi asigurã mãcar o Cãrare
printre stelele cerului, la care vom privi
de aici noi, muritorii.
Notã:
* O binevoitoare profesoarã de englezã îl
atenþiona pe Henri Zalis, la apariþia în 2010 a
volumului „La gura vulcanului” în Editura Biblioteca,
colecþia Eseu, coordonatã de profesorul Mihai
Stan, cã un autor englez utilizase acelaºi titlu pentru
nuvela sa apãrutã în 1947.
Pentru a elimina orice confuzie care ar putea
sã planeze asupra autorului Henri Zalis, am
verificat informaþia ca neconfirmatã ºi eronatã,
deoarece „Under the volcano” sau „Dedesuptul
vulcanului”, „În pântecele vulcanului”, „În vatra
vulcanului” ori „Sub vulcan” este titlul nuvelei lui
Malcolm Lowry, al cãrui înþeles este diferit faþã de
„La gura vulcanului”. Povestea este ca în bancul
în care ambele situaþii vorbesc despre acelaºi
lucru, dar în ipostaze ºi înþelesuri diferite: în cazul
de faþã, despre vulcan. Într-un caz, scriitorul
Malcolm Lowry este „Dedesuptul vulcanului”, iar
în celãlalt, Henri Zalis este „La gura vulcanului”
** În luãri de poziþie ºi fapte întristãtoare,
observ în ºedinþa din Sala Oglinzilor (simplã
coincidenþã) reflectarea altor adunãri ale uniunilor
de creaþie, indiferent de profil, într-o confruntare
de adevãruri personale ºi libertãþil democratice, ce
nu au reuºit nici pânã astãzi sã despartã adevãrul
de minciunã. Planurile se suprapun iar într-o
succintã evocare de teme care apropie cititorului
un alt adevãr mai profund, ca o cale de ieºire oferitã
sinelui nostru, dând peste cap inerþii greu de trecut,
în luptã cu propriile inhibiþii, izolând impostura.
*** Într-un articol viitor, despre planul vizual,
în trei corespondenþe: crochiul, desenul alb-negru
ºi picturalul.
47
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Mircea Constantinescu
RAFTUL DE SUS
Philip Roth, un fir adult-seducãtor
din buchetul celor mai importanþi scriitori
contemporani. Evreu american, ca ºi
Norman Mailer (decedat nu demult), ambii
nominalizaþi dar respinºi de Academia
Suedezã; care trage clopotele Nobel-ului
dupã un ritual impenetrabil (ca sã nu-l
apreciez doar de-a dreptul politic).
Declaraþie ex abrupto: nicio
notã caracteristicã a
conceptului de erotism nu-i
e strãinã acestui autor;
despre teoretizãrile asupra
erotismului, voi amãnunþi
subiectul descriind, invo-
luntar laconic, contribuþiile
unor Michel Foucault ºi
Georges Bataille, poate ºi-
ale lui Pascal Buckner.
Deocamdatã, Roth, care
produce exclusiv literaturã.
Un profesor universitar
care-ºi aþâþã ºi desfatã
studenþii cu literaturã comparatã are
dreptul ca, pe nepusã masã, sã se
transforme într-un sân gigantic? Uite cã
are, mã asigurã Philip Roth (Cf. „Sânul”,
1972, trad. rom. 2006). Swift ºi Rabelais
utilizaserã hiperbola ºi litota pentru ca, sub
o perdea de camuflaj, sã-ºi poatã satiriza
în voie contemporanii. Pãtimaºii cunosc
cã, altminteri, primele metamorfoze
consumate literar aparþin antichitãþii; per-
sonal i-aº convoca pe Ovidius ºi Apuleius.
Dintre moderni, Gogol ºi Kafka au
conceput „Nasul” ºi, respectiv,
„Metamorfoza”. Un nas îºi pãrãseºte
stãpânul ºi dupã o sumã de peripeþii se
întoarce la acesta. Gregor Samsa,
personajul kafkian, se trezeºte ºi rãmâne
un uriaº gândac. Goliadkin al lui
Dostoievski se (re)simte brusc un dublu
ºi suportã toate incovenientele ce decurg
de-aici. Trãitor într-o epocã istoricã a
ROMANELE LUI ROTH
liberalismului ºi libertinajului sau, mãcar,
a relaxãrii fecunde a comportamentului
erotic, Roth nu avanseazã doar un caz
aberant, dar recurge ºi la comentarea
acestuia, instaurând dezbateri solipsiste
sau (întrucâtva) ºtiinþifice. Argumentele
patineazã pe gheaþa unui patetism sofistic
ºi sunt continuu alter(n)ate prin
succedanee erotice redate
sagace, licenþios, cum deja
cititorii lui Roth sunt obiºnuiþi.
D-na Alexandra Coliban-
Petre consimte deseori cã
pudoarea terminologic㠖
dat fiind vorba de un caz
clinic ieºit din comun – nu
ºi-ar fi avut rostul, mai cu
seamã când însuºi autorul
american utilizeazã cele mai
variate/opuse registre
conotative. Nuvela (sau
romanul minion al) lui Roth
poate fi cititã ºi drept o utopie
negativã, cam cum ne-au propus Huxley
ºi Vonnegut. Defapt, umflarea, respectiv
rotunjirea biofiziologicã redate aici îºi
pot avea corespondentul – simbolic – în
criza de grandificare – „sub presiunea
vastei vieþi publice”, cum semnala Saul
Below, – traversatã de mulþi intelectuali,
dacã nu cumva de cãtre toþi... În ordinea
moralã, o asemenea explozie ar fi corelatul
crizelor-de-demnitate în care plonjeazã,
când ºi când, oricare dintre noi, cei obligaþi
de convieþuirea ierarhizatã la o mulþime
de compromisuri (... necompromiþãtoare,
cum declamã zilnic un cineva pe un post
de radio). În ordinea habitudinilor sociale,
prin metafora hiperbolizãrii individului
plãtitor de impozite, scriitorul denunþã
reacþiile diferenþiate, uneori contradictorii,
alteori doar fals-deferente ale intimilor,
ale colegilor, ale cadrelor oficiale (nu
numai medicale).
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
În 1972 încã nu se vorbea de HIV-
SIDA. Roth, însã, avanseazã în
naraþiunea sa, parcã premonitor, o situaþie
criticã simbolizând cãderea în izolare
(clinicã!), defapt într-o alteritate malignã,
imprevizibilã, incurabilã. E o anomalie
cãreia societatea nu-i face faþã,
momentan, asemenea situaþiei când o
aceeaºi societate ar fi scuturatã aprig
de-un cutremur de pãmânt, ºtiut fiind cã
respectivul areal niciodatã n-a fost
zguduit teluric. Ridicolul grotesc parcurge
etapele, le încalecã, le dizolvã, etapele
pornind de la stupefacþie destructurantã
ºi curgând spre delta tentaþiei suicidare,
euthanasice. Ridicolul grotesc care-l
înveleºte pe universitarul David Kepesh
prefaþeazã melodrama grotescã scrisã pe
ecrane de Almodóvar ºi Kusturica.
Tribulaþiile anatomofiziologice sunt
anatemizate terifiant la microscopul
conºtiinþei de-sine-ºi-de-ceilalþi, prilej
pentru Roth sã dupliciteze nu numai pe
protagonist – care, nu de puþine ori, se
chestioneazã în singurãtatea rezervei de
spital sau cu martori dacã nu cumva e
un... nebun care-ºi închipuie cã s-a
transformat într-un sân bombastic, – ci
ºi perceperea naraþiunii ca atare, de la
un moment dat încolo ajunsã a se
întemeia pe raþionamente/întâmplãri
îndoielnice, ambigue, ravisante prin
tocmai potenþialitatea concretitudinii in-
definibile concret. Într-un apartament
tipografic mult mai restrâns, dacã e sã-l
compar cu palierul cuprinzãtor desenat
de Bulgakov în „Maestrul ºi Margareta”,
(o altã utopie negativã), Roth sângereazã
convulsiv lãsând, totuºi, urme dubioase
pentru lupele detectivilor chemaþi la faþa
locului. Eminescu observase într-un mo-
ment de luciditate oniricã ceva
comparabil, anume „organele-s sfãrmate
ºi maestrul e nebun”. Pulsiunile
protagonistului se fãgãduiesc unui gol
metafizic plin cu „dejecþii” halucinante.
Este sau nu este un sân profesorul
Kepesh: „that is the question”. Prin
aceastã lungã spovedanie Roth îi
completeazã, deloc umil, pe Thomas
Mann, cel din „Moarte la Veneþia” ºi pe
Ernest Hemingway, cel din „Zãpezile de
pe Kilimandjaro”. Regret cã, încã o datã,
mã declar invidios pe aceia care cad în
picioare. Subiectul ales fiind unul
primejdios pentru un scriitor, înclin sã
cred cã Roth, încã din 1972, merita Nobel-
ul la care, hm, abia în zilele noastre
concureazã în calitate de nominalizat.
Cei care încã mai cred în posibilitatea
omului de a mai fi(inþa) demn meritã
aplauzele noastre – chiar dacã surdinate
prin neºansa nereceptãrii lor de cãtre
timpanele conectate la un idiom univer-
sal. Pentru cei încã nefamiliarizaþi cu Roth
(deºi îi sunt tãlmãcite cel puþin ºase-ºapte
cãrþi pânã azi), risc unele propoziþii ale
acestuia, nu promoþionale, dar de
acomodare: „... susþin în faþa ta cã unele
lucruri sunt mai fantastice decât celelalte,
ºi cã eu sunt unul dintre acele lucruri....
eram, la treizeci ºi opt de ani, un bãrbat
viguros ºi plin de dorinþe, înalt de un metru
optzeci.... dar nu mai eram nici soldãþelul
însângerat ºi bandajat, bãtând darabana
autocompãtimirii când intrasem
ºchiopãtând ºi înlãcrimat în cabinetul
psihiatrului.... Când îmi dãdeam drumul
luam în gurã urechea lui Claire ºi o
lingeam ca un câine. Îi lingeam pãrul. Mã
trezeam gâfâind.... Pãrul îi era nãclãit de
transpiraþie, ca al unei fetiþe care s-a jucat
prea mult în arºiþã. Claire cea satisfãcutã,
cea dãtãtoare de plãcere. David cel
norocos. Eram cât se poate de fericiþi....
ºi m-a transformat într-o glandã mamarã
deconectatã de orice formã umanã, o
glandã mamarã care ar fi putut apãrea...,
numai în vise sau în picturile lui Dali. Mi
se spune cã acum sunt un organism de
forma unei mingi de fotbal sau a unui
dirijabil; cicã am o consistenþã buretoasã,
cântãrind ºaptezeci de kilograme.... când
mã trezeam ºi descopeream din nou cã
nu vãd, nu simt niciun miros ºi niciun gust
ºi nu mã pot miºca, încât trebuia sã fiu
mereu puternic sedat.... Eºti într-un sa-
lon privat, la etajul ºapte. Eºti aici de zece
zile. Te-am vizitat în fiecare dimineaþã ºi
în fiecare searã.... Întreaga mea fiinþã
clocotea de acel sentiment intens de
iminenþã care precede o ejaculare
perfectã.... am îndrãznit sã-i sugerez un
act sexual, suprem de grotesc în
împrejurãrile date.... Claire nu-i prea rea
de muscã... chiar i se fãcea greaþã când
îmi înghiþea sperma. Dacã îmi fãcea,
totuºi, câte o felaþie, era numai ca scurtã
introducere la penetrare....” (= probabil
„deranjatã”, traducãtoarea s-a...
precipitat aici, dat fiind cã n-a cãutat un
termen pentru introducere care sã nu
fie tot din familia lui penetrare; poate
preludiu, prefaþã, debut... ar fi delegat,
49
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
româneºte, mai nimerit preliminariile în
speþã, n. mea) „– David, dragul meu drag,
ce-i? Vrei în gura mea? – Da! Da!....
Doctore, vreau s-o fut! Cu sfârcul! Dar
dacã-i spun, o sã plece! O sã fugã ºi n-o
sã se mai întoarcã niciodatã! Claire mã
viziteazã în fiecare searã, dupã cinã... –
ªtii la ce mã gândesc când mã speli aºa?
Pot sã-þi spun la ce mã gândesc în clipa
asta? – La ce anume, profesore Kepesh?
– Aº vrea sã te fut cu sfârcul meu. – Nu
te aud, profesore. – Mã excit aºa de tare
cã-mi vine sã te fut! Vreau sã te aºezi pe
sfârcul meu – cu pizda! – O sã termin
imediat ce am de fãcut.... dorinþa de a-mi
introduce sfârcul în vaginul cuiva. Dar...,
eram neajutorat odatã ce începea baia....
Cãrþile pe care le predam – ele mi-au
bãgat în cap ideea. Mã gândesc la cursul
meu de literaturã europeanã. Sã predai
Gogol ºi Kafka în fiecare an.... Eºti un
sân, un sân mai aparte. Te-ai comportat
eroic în eforturile tale de a te adapta unei
nenorociri misterioase... Nebunia nu-i o
soluþie – nici nebunia închipuitã, nici cea
realã.... Ce pofte nesatisfãcute, ce tulburãri
din leagãn, ce fragmente dintre trecutul
meu cel mai îndepãrtat s-ar fi putut ciocni
pentru a exploda într-o himerã de o
simplitate atât de clasicã?.... Asta e în
aceeaºi mãsurã ºi tragedie ºi farsã.... Nu
suferi de o supradozã a marilor
imaginaþii.... ªi am fãcut saltul. Am
transformat cuvântul în carne... Am ajuns
mai Kafka decât Kafka”. ETC.
„Sânul” nu-i cea mai importantã carte
a lui Philip Roth. E doar un exerciþiu de
prestidigitaþie. Însã unul de o îndrãznealã
sorã cu moartea; pãcat cã-n graiul lui
Shakespeare nu-i descopãr echivalentul
acestei metafore, precum ºi în cazul
vorbuliþei dor, ori a locuþiunii geniale a-ºi
lua lumea în cap. Pentru lectorul român
(=comunitar!) consider cã-i o
performanþã, un prestigiu sã distingã în ce
mãsurã, „în ce varã, în ce an”, îi co-
rãspunde acestui personaj/erou universitar
yankeu împovãrat de dor-uri ºi obligat (de-
un Philip Roth) sã-ºi ia lumea-n cap...
Altminteri, obsesia sânilor (una dintre
puþinele constante recurente masculine;
psihanalizând vulgar, s-ar pãrea a fi
originatã în pruncie, drept amintire
reiterantã a suptului matern) face deliciul
(într-un final..., macabru) ºi al altor cãrþi
semnate de Roth; mã gândesc, înainte de
toate, la un nou roman litotic, anume
„Animal pe moarte” – titlu doar aparent
ireverenþios (fiind defapt vorba de o
studentã/absolventã, Consuela, de origine
cubanezã, iar nu de vreun patruped
oarecare). Volumul se citeºte pe
nerãsuflate, cum aparent a ºi fost scris.
Obsesia sânului feminin. Nu-i specific
masculinã. O au ºi lesbienele ºi, desigur,
sugarii. Ca (sub)temã literarã, însã, nu
cred s-o fi exploatat cineva mai glorios
decât Roth.
*
Revin la „Viaþa mea de bãrbat” – titlu
potlogãresc, în românã, nu ºi în englezã:
„My Life as a Man”. Descind într-un
episod care-mi reverbereazã amintiri:
despre prestaþia stângace a lui Faulkner
la Hollywood ºi despre „corvoada”
asumatã de Fitzgerald pentru a o întreþine
pe Zelda, soþia lui zãnaticã, într-un
sanatoriu; ºi Pirandello a trecut prin aºa
ceva, doar cã el a beneficiat de un Nobel
venit la þanc. Faulkner a ieºit repede din
scenã, susþinând cã el, unul, nu ºtie sã
scrie decât despre þãranii þinutului natal...
Roth relateazã o scenã (scenetã?) în
acelaºi spirit – doar motivatã altfel decât
în cazul marelui înaintaº: „...ºi acum s-au
apucat sã-i spunã judecãtorului cã aº
putea sã scriu scenarii de film ºi sã fac o
avere! Ea spune instanþei cã eu refuz „cu
încãpãþânare” sã mã duc la Hollywood
sã fac muncã cinstitã zi de zi! Ceea ce e
adevãrat! Da, refuz cu încãpãþânare!
Fiindcã nu asta-i meseria mea!
Meseria mea e sã scriu literaturã!ªi nici
mãcar pe asta n-o mai pot face! Da’ când
eu spun cã nu pot, ei spun, e-n regulã,
deci mutã-þi curu’ la Hollywood unde poþi
sã câºtigi o mie de verziºori pe zi! Uitaþi-vã!
Uitaþi-vã la declaraþia scrisã pe care a
pus-o la dosar ea!(...)”. Notific aici cã
acolo, la ei, se plãteºte pensie alimentarã
ºi unei soþii care nu þi-a nãscut un bãiat, o
fatã. Din aceastã direcþie pleacã multe
procese ºi, hm, destule crime... Personajul
e invitat, avocãþeºte, sã câºtige mai
mult...pe lunã, ºi sã nu doneze doar 200
de dolari!... Ca bãrbat trecut prin tentaþia
scenariilor de film ºi prin obligaþia pensiei
alimentare (româneºti), acest pasaj mi se
pare extrem de edificator: nu pot sã
execut la comandã ceva ce nu ºtiu sã
execut. Deontologia ºi demnitatea sunt,
deseori, superioare – motivaþional – faþã
de obligaþiile casnice curente.
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci
MARI POEÞI AI IUBIRII
KAHLIL GIBRAN (3)
Despre muncã
ATUNCI un lucrãtor spuse: „Vorbeºte-ne
despre Muncã”.
ªi El rãspunse zicând:
„Munciþi spre a þine pasul cu ritmul
pãmântului ºi cu sufletul sãu.
Fiindcã a trândãvi înseamnã sã rãmâneþi
strãini anotimpurilor, sã ieºiþi din alaiul vieþii
care înainteazã majestuos ºi în nobilã
supunere spre infinit.
Când munciþi deveniþi un fluier, prin care
murmurul orelor se schimbã în cântece;
Care dintre voi ar dori sã fie o trestie mutã
ºi liniºtitã, atunci când totul vibreazã la unison?
Totdeauna vi s-a spus cã munca este un
blestem ºi truda o nenorocire,
Ci eu vã asigur cã, muncind, transpuneþi
în faptã o pãrticicã din cel mai îndepãrtat vis
al pãmântului, care v-a fost hãrãzit când acest
vis s-a nãscut.
ªi rãmânând uniþi prin muncã, iubiþi viaþa
cu adevãrat
ªi iubind viaþa prin muncã, înseamnã cã
aþi fost iniþiaþi în cea mai lãuntricã tainã a trãirii.
Dar dacã, în durere fiind, vã veþi blestema
ceasul naºterii, iar povara cãrnii o veþi simþi
ca un stigmat pe fruntea voastrã, atunci, vã
asigur, numai sudoarea vã va spãla pãcatul
de pe chip.
Vi s-a mai spus, cum cã viaþa-i doar
întuneric ºi în slãbiciunea voastrã repetaþi
mereu spusele celor sleiþi de puteri.
Ci eu vã spun cã viaþa e într-adevãr un
întuneric numai atunci când e lipsitã de dãruire,
Cã orice dãruire este oarbã când nu existã
ºtiinþã,
Cã orice ºtiinþã este zadarnicã dacã-i
lipsitã de muncã,
Cã orice muncã este goalã fãrã de dragoste;
Iar când munciþi cu dragoste vã legaþi de
voi înºivã, unul de altul ºi, împreunã, faþã de
Creator.
Dar ce-nseamnã sã munceºti cu dragoste?
Înseamnã sã þeºi stofa cu fire toarse din
sufletul tãu, ca ºi când iubita-þi ar trebui sã
o poarte;
Înseamnã sã clãdeºti o casã cu tragere
de inimã, ca ºi când iubita-þi ar trebui sã o
locuiascã;
Înseamnã sã semeni boabele cu duioºie,
iar spicele sã le seceri cu bucurie, ca ºi când
iubita-þi ar trebui sã mãnânce pâinea caldã;
Înseamnã sã pui în toate lucrurile pe care
le faci o fãrâmã din sufletul tãu.
ªi sã ºtii cã toþi morþii fericiþi se þin în
preajma ta, veghindu-te.
Adesea v-am auzit zicând, ca ºi când aþi fi
vorbit în somn: «Cel care taie marmura ºi care
aflã în aceasta însuºi chipul sufletului sãu, e
mai presus decât cel care trudeºte pe ogor,
Iar cel care prinde curcubeul ºi îl aºterne
pe pânzã spre a reda imaginea omului, e mai
presus decât cel ce croieºte sandale pentru
picioarele noastre.»
Ci, eu vã vorbesc, nu însã în somn, ci
treaz, în plinã zi, cã vântul nu grãieºte mai
melodios bãtrânului stejar decât celui mai
nezãrit fir de iarbã;
ªi doar acela este mare care ºtie sã
transforme vocea vântului într-un cântec ce
se aude ºi mai alinãtor datoritã dragostei sale.
Munca este dragostea scoasã la luminã.
ªi, dacã nu poþi sã munceºti cu dragoste
ci cu scârbã, atunci mai bine pãrãseºte lucrul
tãu ºi aºazã-te la poarta templului spre a primi
pomanã de la cei care cu bucurie muncesc.
Iar dacã, cu nepãsare, vei face pâinea,
va fi o pâine amarã, care nu va potoli decât
pe jumãtate foamea omului.
Deoarece dacã, fãrã tragere de inimã, vei
stoarce mustul din struguri, atunci nepãsarea
ta ca o otravã se va rãspândi în acel vin.
ªi chiar dacã vei cânta asemeni îngerilor,
dar nu vei iubi cântecul, auzul oamenilor va
rãmâne surd la glasul zilei ca ºi la cel al nopþii.”
Bucuria ºi tristeþea
ATUNCI o femeie a zis: „Vorbeºte-ne
despre Bucurie ºi despre Tristeþe”.
Iar El rãspunse:
51
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
„Bucuria este tristeþea fãrã de mascã
ªi însãºi fântâna din care a þâºnit râsul
vostru, a fost adesea plinã de lacrimi.
ªi cum ar putea sã fie altfel?
Cu cât mai adânc vã sapã-n fiinþã
tristeþea, cu atât mai multã bucurie veþi
cuprinde în voi.
Cupa în care vã aºteaptã vinul, nu este,
oare, aceeaºi pe care focul a ars-o în cuptorul
olarului?
Iar alãuta care vã alintã sufletul, nu este
acelaºi lemn, mai înainte, chinuit de cuþit?
Când sunteþi veseli, scrutaþi-vã adâncul
inimii ºi veþi afla cã ceea ce vã umple de
bucurie nu-i altceva decât ceea ce ºi tristeþea
v-a dãruit.
Când sunteþi triºti, iarãºi scrutaþi-vã
inima ºi veþi vedea cã, într-adevãr, lacrimile
vã vin de la ceea ce, cândva, desfãtarea
voastrã fusese.
Unii dintre voi spun: «Bucuria este mai
mare decât tristeþea», iar alþii zic: «Nu, tristeþea
este mai mare decât bucuria.»
Ci, iatã, eu vã încredinþez cã ele sunt de
nedespãrþit.
Împreunã sosesc în casa voastrã ºi, când
una se aºazã cu voi la masã, nu uitaþi, cealaltã
în patul vostru s-a ºi culcat.
Într-adevãr, sunteþi în cumpãnã,
asemenea unei balanþe, între bucuriile ºi
tristeþile voastre.
Numai când sunteþi goliþi voi înºivã,
talerele sunt nemiºcate ºi în echilibru.
Când, însã, paznicul comorii vã va ridica
spre a-ºi cântãri aurul ºi argintul, va trebui
ca bucuria sau tristeþea voastrã sã se ridice
ori sã se scoboare”.
ATUNCI un zidar înaintã ºi spuse:
„Vorbeºte-ne despre Case”.
Iar El rãspunse grãind:
„Duraþi-vã din visuri un refugiu undeva,
în deºert, înainte de a vã înãlþa o casã între
zidurile cetãþii.
Fiindcã, aºa cum în amurg vã înturnaþi la
vetrele voastre, tot astfel revine cãlãtorul în
voi, cel care-i mereu îndepãrtat ºi singur.
Casa este corpul vostru mai mare.
Ea creºte în miezul zilei ºi doarme în
tãcerea nopþii, ºi nu-i lipsitã de vise. Oare
casa voastrã nu viseazã, iar în vis nu
pãrãseºte ea cetatea pentru un crâng sau
pentru o colinã?
O, dacã aº putea sã adun în cãuºul palmei
mele casele voastre ºi, ca semãnãtorul, sã le
împrãºtii în pãduri ºi prin livezi!
Faceþi ca vãile sã fie strãzile voastre, iar
înverzitele cãrãri, ulicioarele, spre a vã cãuta
unul pe altul printre viile rodind, aromele
pãmântului adunându-le în veºmintele
voastre.
Dar nu a sosit, încã, timpul acestora!
În teama lor, strãbunii v-au strâns prea
aproape unul de altul, iar aceastã teamã va
mai dura încã un timp. Atâta timp cât
zidurile cetãþii vor separa vetrele de
ogoarele voastre.
Ci, spuneþi-mi, oameni din Orphales, ce
pãstraþi în aceste case? ªi ce ascundeþi
îndãrãtul uºilor închise?
Aveþi pacea, tihnitul impuls care sã vã
dezvãluie însãºi puterea voastrã?
Aveþi amintiri, acele bolþi strãlucitoare,
care se arcuiesc peste vârfurile ameþitoare
ale spiritului?
Aveþi frumuseþea, care întoarce inima
lucrurilor din lemn ºi din piatrã, cãtre
muntele sfânt?
Spuneþi-mi, aveþi în casele voastre toate
acestea?
Sau nu aveþi decât bunul trai, lãcomia
bunului trai, acea dorinþã ascunsã, care vã
intrã în casã, de parcã ar fi fost poftitã,
rãmânându-vã oaspete iar apoi stãpân
definitiv?
Da, lãcomia vã subjugã, cu furca ºi cu
biciul, preschimbând în niºte biete pãpuºi
chiar ºi cele mai nobile dorinþe ale voastre.
Fiindcã, deºi mâinile-i sunt de mãtase,
inima sa e de fier.
Ea vã leagãnã pânã vã adoarme, numai
pentru a se aºeza alãturi pe pernã, spre a-ºi
râde apoi de demnitatea cãrnii.
Ea îºi bate joc de simþurile voastre ºi le
culcã în vatã ca pe niºte vase fragile.
Într-adevãr, lãcomia bunului trai ucide
pasiunile sufletului ºi însoþeºte, apoi,
rânjind, convoiul lor funerar.
Dar voi, copii ai spaþiului, voi, cei cu
somnul neliniºtit, voi nu veþi fi nici prinºii,
nici îmblânziþii;
Casa voastrã nu va fi ancorã ci catarg,
Ea nu va fi nici vãlul sclipitor care
acoperã rana, ci pleoapa care proteguie
ochiul.
Voi nu vã veþi strânge aripile înainte sã
puteþi trece prin porþi, nici nu vã veþi pleca
fruntea spre a nu vã lovi de grinzile caselor,
nici nu vã veþi opri respiraþia de teamã ca
zidurile sã nu se crape, prãbuºindu-se,
Nu, nu veþi locui în morminte fãurite de
cãtre morþi pentru cei vii.
Chiar înãlþate cu mãreþie ºi splendoare,
casele voastre nu vor ºti sã vã cuprindã
tainele, nici sã vã adãposteascã dorinþele,
Fiindcã, gândiþi-vã, ceea ce este
necuprins în voi, locuieºte castelul cerului, a
cãrui uºã e ceaþa dimineþii, ale cãrui fereºti
sunt cântecele ºi tãcerile nopþii.”
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iulian Filip
ANDREI MUDREA
(29 aprilie 1954, Mitocul Vechi, Orhei)
Poetul mergerii pe ape
POEZIA ACASÃ
Demult nu am mai avut o asemenea
bucurie, provocatã, neaºteptat, de un suflet
de alãturi, de aproape, de foarte aproape.
Poate doar când descopeream poezia ºi
judecãþile lui Nicolae Tudosã de la Andruºu
Cahulului despre poezia altora... Andrei
Mudrea m-a norocit zilele acestea cu o carte
în toatã legea – carte cu poeziile proprii!
Pe pictorul Andrei Mudrea îl descoperea,
pentru noi, Nicolae Dabija – la marginea
Orheiului, într-un subsol fãrã ferestre. Lu-
mina-i venea de la tablouri ºi de la poeziile
prinse în piuneze pe toþi pereþii liberi dintre
tablouri. (Atunci, posibil, i s-a întâmplat
lui Nicolae Dabija poezia-blazon: dragu mi-i
de dumneavoastrã/ca unui zid de o
fereastrã.) Din „Literatura ºi Arta”, tot de
la Nicolae, am aflat cã Andrei scrie ºi
versuri – câteva le-a ºi oferit. O lunã în
urmã l-am invitat pe Andrei, cu un recital
de versuri, la la emisiunea mea Cãile
Cãrþii (emisiune sãptãmânalã la Radio
Chiºinãu). S-a prefãcut mai rãcit decât
era (cã nu era încã iarnã pe care o
încercãm acum) ºi mi-a promis cã se...
însãnãtoºeºte... Câteva zile în urmã mi-a
adus un manuscris ºi mi l-a dat sã mã
uit... Andrei Mudrea venea, de la
începuturile sale, cu motive de icoane
ºterse-deteriorate, cu motivul ruinelor –
biserici, mãnãstiri, cu chipuri ceþoase
(trecute-netrecute) de domnitori, iar
timpurile erau socialist-înfloritoare,
neºtiutoare de ruini ºi de lucrãrile celor
dinainte: toate-ºi aveau începutul în 1917
ºi soarele rãsãrea veºnic din kremlin ºi
numai la indicaþiile partidului unic… A ajuns
sã fie unul dintre discipolii lui Mihai Grecu,
amãnunt biographic foarte important –
Mihai Grecu nu tolera în preajma sa pe
oarecine, iar discipolul se alegea, în
consecinþã, cu un blazon identitar
recunoscut, dar ºi cu… cucuie (cucuiele
menite maestrului adeseori). Icoanele l-au
costat ani buni de marginalizare… Andrei
Mudrea e autorul mai multor lucrãri de
picturã, graficã, sculpturã ºi artã-obiect,
fondatorul ºi membrul „Grupului Zece”,
alãturi de Andrei Sârbu, Anatol Rurac,
Dumitru Bolboceanu, Vasile Moºanu, Ilie
Cojocaru, Tudor Zbârnea, Dumitru
Peicev, Victor Hristov ºi Iurie Platon.
Andrei este considerat unul dintre cei mai
talentaþi pictori basarabeni. Expoziþiile sale
personale din Chiºinãu, Paris, Siant-Malo,
Moscova, în care coexistã pictura,
sculptura, grafica, obiectele-artã, filmele
artistice în care s-a produs în calitate de
actor, unde a încercat vederea altuia ºi
în aceastã opticã, fac din artist un personaj
intrigant, atractiv pentru reviste de profil,
emisiunile radio ºi televizate, dar, totuºi,
greu de prins în toatã complexitatea
formulei sale de creaþie. ?i acum…
poezia!…Am selectat poeziile pictorului
Andrei Mudrea, care ºtie a se bucura de
poezia bunã a lumii de pe mai aproape ºi
de pe mai departe, aºa cum l-a învãþat
dascãlul lui de mai multe lucruri esenþiale
Mihai Grecu.
Brâncuºi
Dacã nu ar fi Coloana fãrã sfârºit,
pe ce s-ar sprijini cerul?
Dacã nu ar fi Masa Tãcerii,
unde s-ar odihni Dumnezeu?
Dacã nu ar fi Poarta Sãrutului,
cum am putea sã ajungem în Rai?
Rafael
Toate rãzboaiele lumii
brusc se opresc
în faþa Madonei Sixtine...
53
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Michelangelo
Trecând prin ceaþa milenarã,
cu dalta prin granit fãcându-ºi drum,
el vine spre Facerea Lumii
s-o mai definitiveze ºi acum.
Botticelli
Veºnic va ninge cu stele.
Dragostea veºnic v-a înflori.
Venera lui Botticelli
pururi din ape v-a rãsãri...
Rembrandt
Toatã viaþa a ocrotit
în pânzele sale câte un strop
de lumin㠖 fiul risipitor
sã gãseascã mai lesne drumul acasã.
Leonardo da Vinci
La Cina cea de tainã
de sus doar el a fost poftit,
sã vadã ºi sã spunã pe pãmânt
Cine ne-a iubit.
Gjotto
Pe veci binecuvântatã truda
ºi Fuga sa-n Egipt
ºi durerosul Sãrut
al lui Iuda.
Strãinul
De câte ori treceam în grabã
ºi numai azi l-am desluºit –
oglinda-mi ascundea strãinul
ce mã privea înzãpezit...
Rugã
Bãtut cumplit de valuri,
catargul meu s-a frânt...
O singurã rugã am, Doamne:
pãmânt, pãmânt, pãmânt...
Sezanne
Singur, trãdat, neglijat,
picta retras în munte...
Doar de Dumnzeu admirat
ºi de fulgere sãrutat pe frunte...
Bazille
Admira un iepuraº de soare
pe patul armei cum dansa,
când moartea i-a ºoptit din spate:
– Bazille, tu nu vei mai picta...
Cãutare
Am tot umblat, l-am întrebat prin lume,
cãutând norocul ce mi-i dat,
iar norocul chiar în sat la mine-i:
un nãsuc micuþ ºi pistruiat...
Pentru ea
Pentru ea am tot cules la stele!
Pentru ea înconjuram pãmântul!
Pentru ea uitam de toate cele,
cãutând pentru-nceput cuvântul.
Vis – VIII
În jur se fãcea numai apã
ºi-o ceaþã în jur se fãcea,
iar eu înotam viaþa-ntreagã,
iar malul de mine fugea.
Vis – IX
Se fãcea cã ai v enit la mine,
cã în jur Universu-nflorea,
se fãcea cã-þi fãceam coroniþã
doar din flori de nu mã uita.
Stare – II
Eroii
În þara aceasta de toþi pãrãsitã
eroii cãzuþi încã mai mor,
privind cu câtã mândrie
laºii le poartã medaliile lor...
Dacã...
Eu aº fi putut sã mor sub gloanþe
sau sub ape sã rãmân puteam,
aº fi putut sã rãmân înghiþit de nisipuri,
dacã nu te iubeam.
Se fãcea cã priveam la lunã
ºi luna la mine privea,
se fãcea cã eram în pustie
ºi pustiul în mine era...
Dorinþã
Iubeºte-mã acum, cât sunt lângã tine.
Iubeºte-mã acum, cât lângã mine eºti.
Iubeºte azi, nu amâna pe mâine –
mormântul meu la ce bun sã-l boceºti?
Golgota
Se fãcea cã eram pe Golgota –
în jur doar ochi ºi lãnci licãreau...
Rãbdarea le era la toþi pe sfârºite
ºi toþi pe cruce-l doreau...
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Raluca Blezniuc
POEZIE
Nãscutã în 1991 la Sighetul Marmaþiei, Raluca Blezniuc a urmat studiile gimnaziale
ºi liceale la Suceava, fiind în prezent studentã la Facultatea de ªtiinþe politice din
Cluj-Napoca. A mai publicat versuri în câteva reviste („Algoritm literar”, „Dunãrea de
jos”, „Actualitatea literarã”) ºi este o prezenþã activã pe unele site-uri de literaturã.
Scrie o poezie plinã de vervã, de fantezie, dar ºi de sensibilitate, marcând depãºirea
stilului licenþios ce se doreºte ºocant, pe care a mizat în anii din urmã tânãra liricã
femininã de la noi. În mod cert, despre aceastã tânãrã poetã, aflatã la început de
drum, se va mai auzi. (T.C.)
avem albastrul în zâmbete Ashram
aº tãia în bucãþi viaþa mea
le-aº împrãºtia voioasã prin localuri
ºtiind cã El a vrut sã fim acelaºi psalm
tu ai fi ºi bunkerul meu liric ºi profesorul ºi orfanul de pe criviteni ºi turla bisericii
dacã vreodatã am sã te alung vei ºti sã pleci liniºtit, umil
sã mã primeºti peste o sãptãmânã înapoi fãrã reproºuri sau jigniri
ca ºi cum eu aº fi fetiþa cu chibrituri tu hansel
când vorbeºti în loc de gânduri în mintea mea apar hãrþi vechi
spre un oraº imaginar
ce poartã numele straniu al unui savant Fuller parcã
am fi vecini pe strada suflete triste nr. 2 am cumpãra joia flori albastre
þi-aº face ocazional cu mâna când ne-am întâlni la chioºcul cu ziare
ca simpli cunoscuþi
n-aº spune nimãnui câte ºtiu despre tine cum îþi place sã bei pe ascuns din ceaiul
meu dupã ce-þi dau raportul despre ultima „iubire”
am sã te privesc mereu de la distanþã cum te manifeºti când eºti fericit
mã voi bucura sincer dacã îmi vei spune din când în când cum o duci
cu sãnãtatea sau vei trimite prin mail o melodie ce þi-e dragã
voi ºti cã asta e voia Lui fiecare îmbrãþiºare de-a ta va intra
atât de brutal în mine cã intr-o zi mi se vor zdrobi cerurile
atunci oasele mele vor semãna tot mai mult cu un hipodrom pãrãsit
câteodatã melancolia e doar o patã pe hanoracul alb
în gluga Lui iarna ne ascundem temerile iar noi mai avem în palme
glod Ashram ºi un pic de eternitate
Evreul
ger revelion case strãine geamuri sparte autogarã
cimitire cruci ce poartã inscripþionate nume dragi
cãni de porþelan linguriþe de argint tort de ciocolatã fãcut la cofetãrie
pãlincã mãmãligã tanti goldiº pãr alb mere roºii pe jos preot cu chiralesa
un singur busuioc în geam lãsat pentru fetele nemãritate
2012 doctorii szeget parcul privat de lângã iza statui de marmurã
80.000 de euro puºi la cec brazi cu luminiþe albastre o scarã cumpãratã doar
Cireºul e tãiat
coada toporului lãtrat de câine lore mã salutã
perle veritabile puse în jurul unei sticluþe de parfum primul cadou de la ciprian
oglinzi mari camera cu masa din lemn masiv în mijloc scaune cu burete verde închis
trandafiri roºii singurãtate sms-uri nocturne, telefoane matinale balerine la tvr cultural
poze cu bunicul examene foc în sobã covoare spãlate în zãpadã oja roºie
poame uscate-n pod mileuri hitler primele uniforme naziste
55
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
sunlight
ai cântat la o pianinã stricatã toamna trecutã
m-ai primit în casa ta apoi m-ai reparat ºi pe mine
deºi intrasem cu bocancii înãuntru
ai învârtit cu rãbdare câteva ºuruburi atunci ochii mei au început
sã vadã rãsãritul ce-l þineai ascuns în vârful degetelor
când dormi merg pe vârfuri
împodobesc bradul cu versete din Biblie
aº face orice sacrificiu pentru fericirea ta
de-aº putea þi-aº fura pãrinteºte toate grijile
aº pleca apoi în toiul nopþii cu ele fãrã sã-þi sãrut fruntea
nu existã bucurie mai mare decât atunci când te aud râzând
sau îmi povesteºti de vreo reuºitã de-a ta
sufletul tãu primeºte atâta luminã din mine încât mã usturã
crunt atunci când cineva te jigneºte
mi-aº dori sã te pot duce într-un loc
perfect unde sã te simþi cel mai iubit dintre pãmânteni
ai privirea calmã a tatãlui tãu ºi mersul domol când îmi vorbeºti de ea
din gura ta ies fluturi mov
te vei însura în curând ºi asta mã pune pe gânduri
n-am sã-þi mai pot spune ciumpii cu muci de ºtrumf
când bem lapte cu scorþiºoarã
mi-aº dori sã te pot duce într-un loc
perfect unde sã te simþi cel mai iubit dintre pãmânteni
dar tu deja eºti acolo
oraºul cu scutece
de obicei joia în amiaza mare
umbrele din trecutul meu ies în oraº
îmi cumpãrã calgon pentru maºina de spãlat
eu între timp gãuresc cuva
înghesui acolo ultimele dezamãgiri
te primesc apoi zâmbind în viaþa mea
ca pe o Minune ºi-mi dau seama
pe zi ce trece cât sunt de stângace
habar n-am sã gãtesc sau sã calc o cãmaºã
sunt destul de aerianã uit uºor cãrþile citite
vorbele aruncate la nervi
nu dau citate din mari filosofi vorbesc simplu
iar dacã mã întrebi
ce e iubirea eu pot sã o definesc aºa
dimineaþa mã trezesc ºi mã gândesc la amintirile
tale din copilãrie
le privesc cum se împrãºtie printre hainele mele
ca niºte raze de soare în centrul Siberiei
mai departe nu ºtiu
seara trecutã am încercat sã mã uit la meci
m-a plictisit teribil acel rãstimp
în care te ºtiam ieºit în oraº cu bãieþii
voiam sã mã culc însã te-ai întors acasã dupã prima reprizã
spunându-mi cã vrei sã-i cumperi crini mamei mele
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Alexandru Cazacu
POEZIE
Bucureºteanul Alexandru Cazacu (n. 1975), licenþiat în ªtiinþe economice –
Finanþe Bãnci, a debutat ca poet în 1995, în „Tineretul liber” ºi a publicat versuri în
mai multe reviste, între care „Luceafãrul”, „Convorbiri literare”, „Oglinda literarã”,
„Flacãra”, „Argeº”. (Red.)
1
Undeva,cândva prin Octombrie, Iulia
vom însera printre curþile de beton
ale oraºelor cu numele asemãnãtor
unor reþele de socializare
Cocorii vor desena în vãzduh
mesaje indescifrabile
Noi vom numãra orele
pânã la iarnã ºi vom începe sã le trãim
ca doi îndrãgostiþi
prin corespondenþã electronicã
vom crede cã existã frumuseþi
prea mari pentru o singurã inimã
ºi gramatici latine mult prea sãrace
pentru rostiri esenþiale
Discreþi vom prefera pescãruºii
în locul explicaþiilor
Fanarea se va zãri pe chipul
oricãrui manifest on sau offline
Din emisfera sudicã
primãvara va ieºi dulceagã ºi rece
precum zeama din fructele tãiate
2
Cuvânt dupã cuvânt, Iulia, am aºteptat
sã nu vorbim despre noi
ca despre o amintire neclarã
când frazele rimau tot mai mult cu
zgomotul
unei mãri fãrã valuri
când ne copleºea senzaþia cã mai aveam
sã ne spunem
câte ceva deºi mãrturisisem totul
ºi priveam acele dimineþi tomnatice cu
nesaþ
iar ele se uitau la noi indiferente
Absenþa se insinua pânã ºi în degetele
noastre
ce simþeau trupul celuilalt ca pe o
margine zimþatã
a fotografiilor din mijlocul secolului
trecut
când oraºul întreg pãrea un adãpost
pentru inchizitori
Alte scrisori cãtre Iulia
ce îºi cer simbria
când radioul era dat la maxim ºi nici
mãcar prãfuitul „Felicita”
nu mai putea þine loc de moratoriu
3
Te rog sã-mi mai laºi Iulia
liniºtea pelicanilor plutind peste lacuri
ºi indigoul serilor ploioase
sã rãmân ascuns în ele
tandru ºi ameninþãtor
ca un bãþ de chibrit
aprins într-o benzinãrie
când senzaþionalul ºtirilor din prime-time
este cel mai prescris somnifer
sã mã ofer galant ºi benevol
victima de care are oricum nevoie veacul
plictisit de revoluþii
ºi iubiri nãscute în captivitate
sã traversez desculþ covorul roºu
presãrând puþinã sare
peste sufletul despicat al nopþii de galã
ºi sã privesc cu încetinitorul
toate filmele lui Chaplin
4
Se rãzgândeºte amurgul în privinþa
noastrã Iulia
Un astru arde mocnit
de cealaltã parte a pãmântului
Ziduri umede adumbresc
atâtea Veneþii secate
unde rãniþi am început sã rãnim
între pauzele muzicanþilor
peste o terra ferma tot mai extinsã
stãm indeciºi
auzind cum se cimenteazã
fundaþia vechiului palazzo
unde credeam cu tãrie
cã salvarea individualã este senzorialã
iar cea colectivã spiritualã
Arlechini cu privirea galeºã
trec zgomotoºi pe lângã noi
Un carnaval fãrã mãºti
dã semne sã înceapã
57
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Numai gondolele s-au micºorat
ºi aºteaptã înfrigurate o lacrimã
pentru a naviga în ziua de mâine
5
Cum aº putea sã uit Iulia,
lungile amiezi uºor irizate
ce ne înconjurau precum braþele unei
metrese
când ecoul glasului tãu
dezvãluia faþa ascunsã a gloriei
Un loc liniºtit devenise planeta
unde pedagogii se reeducau
adunând pãpãdii ºi articole
despre dezvoltarea durabilã prin
marginea continentelor
Cheile se potriveau în orice lacãt
Dintr-o gamelã veche se împãrþeau
indulgenþe
în ritm de blues palmierii luau prizoniere
insule
ºi-n cerceii tãi aurul strãlucea mai orbitor
decât într-un bazar din Orient
Din promontoriu acelei veri târzii
tot mai asertivi
utilizam pânã la epuizare cuvintele
Pânã ºi nefericirea devenea
atât de cumsecade încât
searã de searã cuceream Parisul
ºi-l aduceam
în garsoniera noastrã
6
Atunci eram siguri Iulia cã o sã avem
o mie de vieþi înaintea noastrã
ºi astãzi realizãm cã ne putem baza
doar pe ce a rãmas dintr-una singurã
Ceasuri mecanice acompaniazã
fâºiitul celofanului ce îmbracã
mobilierul stradal al urbei
ce zgârie biografia noastrã
Un bãtrân sommelier ne mai îmbie
cu un târg de ºarade
ºi nu cumpãrãm nimic
Egrete zboarã chinuit
cãtre marginea etanºã a zilelor
ce se rup din noi
precum filele dintr-un chitanþier
Un vieux jeu devin superbele noastre
insomnii
gata sã creadã cã dupã o mare victorie
mai poate urma ceva
7
Albitã este amiaza Iulia, ca oasele unui
mamut
se schimbã mereu ora exactã
ºi un pui de vultur
pe tabla casei îºi ascute ghearele
Nu mai aud decât zgomotul
unei nunþi pe care o privesc îndepãrtându-se
ºi foºnetul unor salcâmi
înecaþi de propriul parfum
Pãsãri de var alunecã
printre norii fluizi ºi simt
cum dincolo de ulucile gardului
nespus de mult îmbãtrâneºte câmpia
Ceara lumânãrilor îngheaþã lent
Vinul moare în cãnii aurii
Importanþa orei ce vine
stã în amestecul de speranþã si abandon
ca ºi cum totul se poate înghesui
între bine ºi rãu
iar eu aº afla
cã o femeie necunoscutã m-a iubit
8
Frunze de castan Iulia,
decupeazã în fâºii aceastã miercuri
ce nu ne mai ajutã
Umbra condorului mângâie potecile
strâmte
iar în piept ne stã un fel de ceaþã
un fel de ranã a unui cerb
rãpus în afara sezonului
Ca o statuie de ghips
indiferenþa ne împarte odaia
în douã muzee cu câte un singur exponat
Seara se întinde elastic ºi printre amãgiri
lucrurile îºi declarã independenþa
Stagnarea în amintiri comune
dã iluzia permanenþei
Compasiunea devine clandestinã
plutind ca un ºlep printre strâmtori
mereu disputate
Se va înnopta curând
într-un oraº unde noi
nu vom locui niciodatã
9
O sã fie bine Iulia, zic eu
pe lângã alte fraze vechi
puse într-o nouã luminã ce se clatinã
printre camerele de aºteptare
ale unui orãºel care a dat
numai personalitãþi controversate
unde zilele ies din anotimpuri
fatale ºi identice
precum gloanþele dintr-un kalashnikov
iar proiectele de termen lung
fug odatã cu migratoarele
spre un Sud tot mai enigmatic
Mila de veghe
este unica certitudine a dimineþii de mâine
când se învaþã cã o iubire
dusã pânã la jumãtate
este doar o excursie cãtre douã
singurãtãþi
întregi ºi vãtãmate
prin mãrfare transsiberiene
iar în ochii tãi stã resemnatã ziua
ca într-o capcanã de lux
ce ne minte
cã pânã la varã mai este puþin
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
George Anca
STEIURI
SCADENT (4)
(Literatura) Am crezut în literaturã
împreunã cu mama ºi þãranii care o
auzeau cântând ºi recitând din Anton
Pann. Unchiul meu Constantin
Grigorescu citea mult Sadoveanu, iar din
Pârjolul de Oskar Walter Cisek a dedus
cã ai noºtri dupã tatãl mamei veniserã la
Poenari din Ardeal. ªi acum cred cum
am venit noi din Ardeal. Literatura face
parte din realitatea vieþii neamurilor
românilor. Eminescu a devenit o realitate
misticã pentru fiecine, dupã recepþie, ºi
pentru detractori. Nici pe Blaga nu e cu
putinþã sã-l cuprinzi fãrã a trãi pentru
literaturã ºi gândire. Arghezi e ºi mai greu
prin modernitate, ca optzeciºtii.
Detronarea literaturii în favoarea
canonului face loc unor cercuri simpatice,
detectabile nu cu hârtia de turnesol dar
cu participarea fizic-literarã, de cenaclu
fãrã Manolescu ºi Mincu, marginal, fulger
globular la o adic㠖 târgoviºetnii îºi citesc
compoziþiile în matca genelor literare
notorii, Ioana Ieronim va da un recital cu
poemele ei scrise în englezã în abia
deschisul American Corner de la
Biblioteca Pedagogicã, o elevã poetã a
ridicat audienþa în picioare nu prin creaþia
proprie dar în reculegere pentru moartea
lui Mihai Vlad. Delocalizarea triumfã
devenind producãtoare de centru, decizia
valoricã nu mai bubuie dintr-un centru de
neunde. Frustrarea o fi crescând la
concurenþã, dar ºi încrederea în
valabilitatea (fostã literarã) a creaþiilor
scriitoriceºti în de ele. Instinctul literar al
românilor este mai puternic decât al
indienilor, de exemplu, dar magnitudinea
tematicã întrece închipuirea acolo, Tagore
nu e numai literaturã, e India, la fel
Rushdie, care nu mai e India, e literaturã.
Se va fi crezut, în legea noastrã, cã
literatura ne poate mântui orfic,
eminescian. Lovitã ne-a fost tocmai
aceastã emfazã, feriþi de Nobel, de
traducere, de înþelegere. În ochii lui
Montale am citit regretul de a nu-l fi ºtiut
mai bine pe Eminescu întrebându-mã:
Eminescu scriveva poemi longhi?
Nu vorbim de cine nu ne vorbeºte.
Avem dreptul la propria autodefiniþie,
tacitã, în zgomotul centralismului
elitistoid, pe deconstrucþie. Subteranele
culturale scoase la reformã n-au decât
sã-l gãzduiascã pe Don Quijote, iar el
se va întoarce la Mancha ok. Avem
cultul fiecãrui om. Origine ºi þintã. Ne
gobalizãm, de voie de nevoie înºine.
Scriitorii se pierd în ceaþa unionist㠖
anti-unionistã, de parcã s-ar alege mai
bine literaþii basarabeni, în pofida
nasul ui . Schi mbarea-i mpunerea
canonului antiliterar (românesc) ne
aruncã într-o eugenie darwinistã. Am
fost fericit sã vorbesc zilele trecute cu
poetul Dumitru Pricop din Focºani, cum
se apuca î mpreunã cu Gheorghe
Istrate, în Jariºtea, de o nouã revistã,
„Vitralii”. Popa Pintea din Bistriþa m-a
privit cu ochii lui Steinhardt. I-am dus
o scrisoare a lui Astalos lui Foarþã, la
Timiºoara. Miljurko Vukadinovici cât
sârb, at ât român, pri n poezi e,
balcanizeazã curajos lupta pentru
literaturã în vatra noastrã invadatã.
Copiii lui Tudor Opriº se întâlnesc din
toatã þara la Biblioteca Pedagogicã,
dupã ce n-au mai avut loc la Uniunea
Scriitorilor. Vasile Menzel îºi tot
potriveºte tirul unui serial de muzicã ºi
poezie la „Dalles”. Studenþii de la litere
îºi au centrii lor poetici, sincroni, de
bunã-seamã. Ce ne lipseºte, altfel,
dacã n-am fi împinºi sã lipsim. Poate
cã literatura ispãºeºte pãcatele altora.
Sufletul ei nu are drept de cetãþenie.
59
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
(Rima) Bogãþia rimei în poezia
diacronicã româneascã dã seamã despre
muzicalitatea sintaxei artistice. Cartea
despre versificaþie a lui Vladimir Strãinu
ar merita reeditatã la vedere. Copiii de
ºcoalã ºi renunþã la prozodia clasicã.
Scãdem în puterea expresiei moºtenitã
de la clasici ºi maeºtri modernisimi ºi-i
negãm ºi pe ei pentru rutinã, cine ºtie.
Argumentul memorizãrii, în teatru, în
temniþã, parcã n-ar mai lucra. ªi totuºi
suntem fãcuþi din rime, chiar pierdute,
trãim într-o geminare hazardatã cu
nemaivãzuta, deodatã, rimã, mutatã în
pamflet ºi epigramã. Rima ca scop va fi
costat decãderea ei, confuzia suficientã
cu însãºi creaþia. Cu toate cã o rimã, care
poate sã disparã, în procesul creaþiei,
poate declanºa, inspira pornirea poemului,
versului, albului. Rima e deja o jumãtate
de sfârºit. Sã rimezi e sã te înfrãþeºti spiri-
tual sau la-mã mamã. Vorbitul în rime ca
ºi cel în dodii se autodicteazã-talent
înnãscut dar ºi ºtiinþã alba-neagra.
(Dodii) Ce mai teorie a dodiilor, parte
de brâncuºologie, a schiþat dodiosul V.G.
Paleolog. Ne vedeam la Craiova, mi-a
scris ºi în India. Mai toatã viaþa am
practicat dodiile via Eminescu, Creangã,
Brâncuºi, dar ºi Vede, Upaniºade,
Jayadeva, Shakespeare, Ghalib, Montale.
Nu mai eºti legat de cercuri, de criticã,
de premii care tot n-au cum veni. Ai
renunþat la sine, te-ai livrat ielelor,
dictatoarelor, lumilor de balcon ºi
interdicþie absolutã, cu atât mai de rostit-
contra-rostit. Viaþa în dodii de voie te
elibereazã de moartea de nevoie. Vrei
sã le laºi, nu te mai lasã ele, cum degeaba
vrei sã scapi de India când te-a înfiat ºi
te va ºi devora, comme il faut. Dodii
puternice se ciocnesc în oralitãþile
conflictuale ale tranziþiei ºi intrãrii în altã
lume. Accidentele pot creºte perle, pe o
suportabilitate, ca prin umor, ce nu se mai
secreteazã, ca sub vreun tratament pro-
tonic. Dodiile vin de foarte adânc din noi,
ºi nu din partea de fiarã din vecinãtate.
Loazele fac de râs dodiile ºi lumea crede
cã scapã de cele adevãrate, cât dorurile
ºi tâlcurile nepãtrunse. Mistere în dodii,
nunþi în dodii, Europa în dodii. Ca sã nu
vorbim, cu Brâncuºi, de Mãiastra în dodii.
Te uiþi la vastele frunze de bananier –
dacã florile s-au deschis, în urieºenia lor
Dante ar întârzia lãsarea oricãrei speranþe
– Brâncuºi le privea în grãdina maharajei
Holkar, în Indore. Timpul trece ºi ai fãcut
corp comun cu iarba elefantinã. La
balcon, doamna s-o fi uitând în altã parte,
se petrec scene de blow-up, în dodii, în
bananieri. Ce scrii cum ar ofensa India,
nici vorbã, nici adulter, „dodia mea”, a lui
Brâncuºi, tradus(ã) cu „mon jeu”. De
fiecare datã când sã prind dodia, am
rãmas cu mâinile goale, nu ºi Ioan Ladea,
care, de la 3000 metri altitudine în Quito,
n-avea loc de dodii ºi le retrimitea la mine,
ca ºi cum aveam crescãtorie ori
mausoleu Pe cine sã intereseze?
Vechimea vechimii, venitoarea viitorimii.
Dai de dodie scapi de timp. Bine cã mã
întrebi de ce nu mã apuc de aforisme.
(Distrugãtorii) Batjocorirea României
e o meserie bine plãtitã, chiar dacã nu
prea aplaudatã de români. Distrugãtorii
se specializeazã în pãstrarea propriilor
avantaje în detrimentul celorlalþi, piarã cu
toþii. Ei patroneazã hliziþi involuþia statuatã
cu veracitatea ascunsã a securismelor,
starea pe loc spre a nu mai avea nici un
haz în deja fugitul pãmânt de sub picioare,
gura închisã de sistem ºi ineligibilitãþi, cã
tot votul se aranjeazã în ce reflex se
politizeazã. Spune-mi cine te-a distrus...
Nici n-o fi ºtiind. Tocmai, ca ºi cum i-ai
fost destinat. ªi cine distruge România?
(Alegere) N-ai de unde alege, dintre
micile tale întâmplãri de o viaþã, dacã tot
se rãstoarnã mãsurariul lui Eminescu, ai
crezut c-ai fãcut bine ºi e invers, poþi fi
condamnat pentru credinþa în limba
românã, în creºtinãtate, în pãrinþi, în
oameni ºi alte animale. Pãcat de
Dumnezeu. Om fi ºi chiar îmbãtrânit, ne
confundãm viaþa cu moartea ºi zicem
aoleu ce ploaie vine de la Cluj, ce efect
de serã. Ca ºi cum n-am fi de pe lumea
asta. Nici meteori, nici fulgi. Ca sã ne fie
de bine punem punct. Mâinile sus, ba încã,
nici genele nu ni se mai ridicã. Derutã
tristã fie, om uita ºi n-om mai vedea, cã
jigniþi ne pãrem. Dramele se prea
înmulþesc ºi ne împroaºcã prin media.
Exclusivismul veºtilor proaste ne-a chincit
sufleteºte mai de tot, exhaustiv. Cine
scapã sã fie sãnãtos ºi pentru noi. Ori cu
cine vorbeºti de la tv îþi spune. Nu mai
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
avem de trãit, nu parlament, nu
preºedinþie. Sau distracþia, scãpându-ne,
e di granda? M-au luat ziarele, gura, pe
dinainte. Nemaiavând nimic de spus,
parodiem detestaþia general argoticã.
(America) Nu mi-o fi ajuns India, am
zis, dintr-o þarã ca România, e bine sã
mergi în þãri mari, sã vezi întrucât ai ºanse,
din neglijabilitate, sã crezi cã exiºti ca
neam. Repede în America, Rusia, China,
Mexic, Republica Sud-Africanã, Europa
– Franþa, Germania, Anglia, Scandinavia.
Politicienii noºtri ºi sar tot la comparaþii
mãreþe. Mie mi-a pãrut bine când am auzit
la tv congresmani americani certânduse
pe deconturiloe lor de deplasare, dacã la
case atât de mari, cum nu ºi la noi. Noi nu
suntem chiar aºa terminaþi cum suntem
fãcuþi sã credem cã suntem. Tinerii ne vor
scoate sigur iar la vedere ºi nu numai prin
defecte, ca smei degeneraþi, vampirici, dar
într-o realitate veche ºi nouã cu imnuri ºi
manele. Uit cã am fost în þãri mari ca
indianist, nu conta cã român. Totuºi, am
deschis în biblioteca pedagogicã o
bibliotecã indianã ºi, dupã ani, un Ameri-
can corner, ca un fel de pedagogie indo-
americanã, cea mai veche culturã
împreunã cu cea mai nouã. Sã dea
Dumnezeu sã fie de bun augur. Subiectul îl
discut ºi de teamã cã zisele despre literaturã
etc. n-ar interesa. Dar ºi America în ce fel,
cât de diferit, intereseazã pe români? Poate
în provincie. Am fost refuzat de toþi
bibliotecarii când am invitat cine vrea sã se
ocupe de colþul american. Parcã era Colþ
Alb ori chiar Moby Dick. Cum cã te
amprenteazã. Hi, opt ºi-un cal cã departe
e America. Iau eu programele, am bravat
în faþa ambasadorului Taubman. Mai
vedem, mai auzim.
(Biografii) Nu se mai poartã
biografiile. ªi seminþiile, la Herodot, sunt
greu reperabile, dar inºii din þãri nãimite
(ºi din afarã ºi de mahãrii lãuntrici)?
Totuºi, la noi, nu e judeþ sã nu-ºi aibã
monografia, personalitãþile, cele mai
minuþioase în Transilvania. Pare o
încercare de comunicare cu viitorul, cât
timp prezentul scapã realizabilitãþii atâtor
vieþi consemnabile. Ce sã reþii despre
cine, tot comuniºtii se biografiazã direct
sau indirect, înlocuitorii lor sunt ºi mai
autobiografici în detrimentul localnicilor
speriaþi dacã nu corupþi. Scriitorii de teapa
mea, cantitativi ori în dodii – noroc cu
India, în ce mã priveºte, nu prind, se vede,
firul propriei existenþe, jenându-se dacã nu
de naºtere, de grija înmotmântãrii dupã
toatã uitarea pe viu. Mã bãtea gândul unui
testament chiar cu ocazia asta. Când n-am
nimic? Grosul caietelor e inedit, pe cine ar
interesa (fiicã-mea n-a fost încã de acord
sã încerc sã le ofer cândva Bibliotecii
Judeþene din Vâlcea, poate spre uzul
vreunui student, cât autoritãþile m-au fãcut
ºi cetãþean de onoare al Râmnicului)?
Caiete în locul biografiei cãlãtoare.
(Recunoºtinþã) Ca sã par serios,
mãcar în propriii ochi, dupã ce doi-trei
ani fãcusem caz pe la congrese
antropologice de frumuseþea popoarelor,
vezi frumuseþea româneascã, am
schimbat-o pe recunoºtinþã/abhijnana (în
sanscritã, la Kalidasa, Abhijnana
Shakuntalam)/anagnorisis (Aristotel)/
reconaissance (Paul Ricoeur). Am ºi
scos cartea Literary Anthropology la
editura Bibliotheca. Destui i-au reproºat
lui Ricoeur prietenia, pânã la moarte, cu
Eliade. A face din Eliade un bau-bau, a-i
nega opera pentru câteva articole de
tinereþe, a-i derecunoaºte ºi prietenii de
talie mondialã, ce teroare. De
francofonie, în 2006, am fost ºi eu invitat
la Timiºoara, am zis de Ricoeour, eu am
auzit, mai ºi eram singurul român printre
vorbitori, la secþia respectivã (le francais
langue d’innovation), am dat-o pe
România (acelaºi rezultat, moderatoarea
a zis totuºi: superbe). Cine sã recunoascã
România, când aceeaºi luptã o dau
mãrimile, franceza, spaniola contra
englezei. Noi cum ne recunoaºtem?
Toate relele în curul patapievician.
Blestemul de unde vine cã ne-a aflat. „ªi
ce bãiat frumos erai”
(Împãcare) Shanti-Shalom-Pace.
Vreo rugãciune s-o mai articula ºi în
româneºte. Ne vom împãca cu soarta,
facem ºi noi ce face toatã lumea, îngãima
cumnatul meu Petricã de intrarea în UE.
Aºa ºi noi. Abia am uitat ruseºte, ne place
cãpºuneºte. Vom muri în necunoºtinþã de
cauzã, scriitori de etichete, recunoscãtori
patriei interzise. Înnegrite cuvinte la un
vesel indianist. Dracul e atât de negru.
61
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Eus. Platcu
MEMORIILE DOCTORULUI
LEURZEANU*
PROZÃ
Pe Oliver l-am luat drept pseudonim
literar cu gândul cã dacã poemele mele vor fi
publicate ºi vor ajunge sub ochii Dobrinuþei
sã ºtie cã pe preaiubitul ei fiu îl poate vedea
zilnic, între orele zece ºi ºaisprezece, la Cabi-
net, pe strada serg. Vasile I. Vãcãrescu, iar
seara, la teatrul Tãnase sau la Capºa.
Pe la ºase ani a venit, într-o searã, un om
trimis de protopopul din Storojineþ sã-l anunþe
pe tata cã ruºii au intrat în Cernãuþi ºi cã la miezul
nopþii va pleca ultimul tren din Adâncata.
Într-o cãruþã cu care venise domnul
învãþãtor Cernescu am cãlãtorit toatã
noaptea. Când am ajuns la Adâncata trenul
se pregãtea de plecare. Dupã amiazã a ajuns
la Burdujeni. Am tras la o veriºoarã de al
doilea a mamei, mãtuºa Filica. Peste câteva
zile tata a primit repartiþie pentru parohia
Butimanu, unde au mai venit trei refugiaþi.
Mama a adunat femeile din sat ºi a fãcut un
cor bisericesc în care am cântat pânã la
terminarea ºcolii. Am dat examen la
seminarul Nifon din Bucureºti ºi duminicile
cântam în stranã lângã dacãlul Fãnicã
Gocea, poreclit „prescurã”.
Moartea mamei ºi sinuciderea tatii a doua
zi dupã ce ºi-a îngropat singura lui iubire
m-au aruncat în stardã, copil al nimãnui.
Gili a bãut cafeaua pe nerãsuflate ºi l-a
înjurat pe chelner:
– Asta-i cafea, dom’le, sau piºat de iapã
vãdanã?!
– Mie mi s-a pãrut acceptabilã.
– Pe dracu! Sã-þi facã nentu’ Gili cafea la
nisip, aia cafea... ori unde rãmãsesem?
– La directoru’..., cu planurile...
– Aºa-i, futu-l în pãstaie pe mã-sa de borât!
Când am ajuns la cancelarie, suna de ieºire.
Primul care m-a întâlnit, Gãlbenuº, de geografie,
a început sã cânte nu te pune, bã, cu meliþia,
meliþia, cã te bagã la gherlã, la gherlã, ºi nu
te scapã nici tac-tu, nici mã-ta...! Ce fãcuºi,
mã lãmâie? Ai dat-o în barã? Ai dat-o!
* Fragment din romanul cu acelaºi titlu, în pregãtire
la Editura Bibliotheca
Toatã cancelaria ºtia cã picasem la exa-
men. Se gãsise pânã la urmã cineva care
sã-mi taie macaroana, sã nu mã mai dau
deºteptul deºtepþilor.
Gogu a pus degetul:
– Nu þi-am spus sã n-o laºi corigentã pe
vaca aia...
– Care vacã?
– Dorina de la zece uman, e fi-sa lui Jenel.
– Îmi bag picioarele în Jenel ºi în fi-sa.
Dorina era proasta clasei: la teza pe
trimestrul al doilea copiase subiectul de pe
tablã de unsprezece ori (ca sã lase impresia
cã lucreazã) ºi la mijlocul caietului scrisese
vã rog sãmã meditaþii când soþia nu e acasã
cum a-þi meditat-o pe Rodica.
Pe Rodica, nepoata lui Tudose, profesor
de sport, divorþat, o meditasem într-adevãr
când Micºunica nu era acasã (fiindcã nu putea
s-o sufere ºi din curvã n-o scotea), dar nu o
regulasem cum probabil se lãudase colegelor.
În timpul acesta Warburgul, parcat în
spatele blocului, noaptea era punctul de
întâlnire al îndrãgostiþilor ºi ziua – locul de
joacã al copiilor care fãceau exerciþii pe
caroseria prãfuitã: spalã mã, marcelina Sa
sãrutat cu Irunel, Denisa sefute cu bogdan,
luminiþa eocurvã jegoasã.
Cine voia sã mã ia la perpulis mã întreba
ce mai face Warburgul. Doi þigani din
Fântânele au venit sã-mi propunã sã-l vând.
Cineva înþepase cauciucurile. A doua zi am
lipit pe geam un anunþ: Nu sunt de vânzare!
În darea de seamã de la sfârºitul
trimestrului al doilea eram în capul listei cu
situaþia promovabilitãþii: 58 corigenþi, la 4
clase, ceilalþi, 19 profesori, aveau ºase.
La începutul trimestrului al treilea a venit
inspectorul ºef, flancat de doi profesori de
specialitate sã cerceteze reclamaþia pe care o
trimisese directorul:
– Bã, pulicã, îmi strigase el, îþi torn o
reclamaþie ºi sã nu-mi spui mie cã nu beleºti prazu’!
Gili a fãcut semn chelnerului ridicând
douã degete:
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– Douã halbe, cu o sutã de rom cubanez!
Mie mi-a fãcut cu ochiul, a dus mâna la
prohab ºi s-a repezit la draperia de catifea
maro în spatele cãreia era toaleta.
De câte ori scãpa la bãuturã, Gili povestea
cum ajunsese la Moreni.
În toþi anii de liceu olimpic internaþional,
premiat, douã premii trei ºi douã doi, a intrat la
facultate fãrã examen; l-a avut profesor pe
Barbu, academicianul, (fusese coleg la gimnaziu
cu tatãl lui Gili) care l-a asigurat cã-l va opri
asistent la catedrã, dacã va obþine media cea
mai mare la examenul de licenþã. Totul a mers
ºnur, pânã la repartiþie când s-a introdus
prioritate pentru cei cãsãtoriþi ºi cu domiciliu în
Bucureºti. O colegã a lui, Zinaida Abramovici,
a prezentat comisiei actele ºi preºedintele i-a
urat o strãlucitã carierã universitarã. O imensã
glumã, pentru cei care ºtiau cã Zina nu avea
nicio aptitudine: urmase facultatea obligatã de
tatãl ei, director general în ministerul
învãþãmântului, autor de manuale pentru scoli
generale ºi licee, fost student la Viena, despre
care povestea tot felul de întâmplãri deocheate.
A doua opþiune a lui Gili fusese regiunea
Ploieºti, unde existau patru catedre la ºcoli
generale, singura catedrã la liceu era la F. La
1 septembrie s-a prezentat la post, dupã cum
se specifica în ordinul de repartiþie. A fost
întâmpinat de directorul adjunct Jan Cãrare,
poreclit Pendulã ºi introdus la director, Brezoi
Zaharia, poreclit Manivelã (ca ºofer al prim-
secretarului, fãcuse facultatea muncitoreascã
de doi ani). Striga la profesori, bagã a patra,
bãga-te-aº în marºalieru’ mã-tii! Când elevii îi
atrãgeau atenþia cã greºise problema la tablã,
începea sã râdã, bravo, mã surcicã, am vrut
sã vãd dacã sunteþi atenþi la viraj stânga.
Brezoi a desfãcut imediat o sticlã de coniac
Triumf, cinci stele, ºi a mormãit, astãzi e o zi
mare, sã fie într-un ceas bun, la unu eºti invitatul
meu, sã-mi cunoºti familia, soþia Evanghelina,
ºi fiica Ghiocela (absolventã de liceu, de trei ani
de zile se pregãtea intens pentru examen de
admitere la filologie – obþinuse o menþiune la
concursul „Tinere talente”, faza pe liceu, cu o
poezie despre petroliºtii stahanoiºti, frecventa
cenaclul din localitate condus de poetul Romicã
Pãtrunjel, corespondent voluntar al
bimensualului raional Uzina ºi Ogorul.
Evanghelina, alintatã Vanghinuº, era
trecutã bine de patruzeci de ani: buze subþiri,
ochi mici, sprâncene groase, nas acviliu, lung,
coc înalt, spiralat, bust revãrsat din plin în
bluze de nylon prin care se vedeau sutiene
croºetate în care erau înhãmaþi sâni imenºi,
somnolenþi. De la paisprezece ani fusese fatã
în casã la inginerul ºef al companiei Astra,
Ignat Mãrgãritescu pe care îl þinea tânãr la
cei ºaizeci ºi cinci ai lui. La cincisprezece ani
i-a fãcut inginerului un cadou de cinci
kilograme opt sute: fericitul tatã a botezat-o –
Ghiocela, care pe mãsurã ce creºtea semãna
mai degrabã cu bãºina porcului Devenitã
doamna inginer prin divorþul lui Ignat, Eva a
preluat frâiele, lui Ignat revenindu-i timp de
opt ani însãrcinãrile de fatã în casã, pânã în
dimineaþa când l-a gãsit prãbuºit cu faþa în
jos în cadã ºi cu robinetul deschis la apa caldã.
Prima grijã a doamnei inginer Eva a fost
sã gãseascã un ºofer care s-o plimbe cu Fiat-ul
1300 adus din Italia printr-o relaþie de rudenie
a lui Mãrgãritescu. I-a fost recomandat Brezoi.
Constatând cã Tãnase o iubeºte pe Ghiocela,
se hotãrî sã i-l facã tatã. Tot ea l-a promovat
ºofer al prim-secretarului cu care era veriºoarã
de al doilea.
Cariera lui Brezoi a cunoscut un singur
moment de cumpãnã, când pãrinþii l-au reclamat
cã greºeºte rezolvarea problemelor, insinuând
cã n-ar fi frecventat cursurile liceale decât un
trimestru în clasa a noua. Brezoi a prezentat o
adeverinþã din arhiva inundatã a unui liceu care
se desfiinþase între timp ºi doamna inginer Eva
i-a invitat pe anchetatori la o searã cu preparate
ce muºamalizau orice reclamaþie.
– Douã trimestre am trãit ca în sânul lui
Avram: în toate dãrile de seamã eram dat ca
exemplu: cadru tânãr, ciorchine de calitãþi
didactice; invitat la masã în fiecare duminicã
(cantina era închisã), doamna director
Evanghelina mã rãsfãþa cu delicatese de care
auzisem, dar nu mâncasem niciodatã ºi la fiecare
fel menþiona insistent cã a fost gãtit de Ghiocela,
care se dovedea o viitoare gospodinã fãrã egal.
Ghiocela se înroºea, transpira ºi îngãima
sugrumatã de modestie, mamã, te rog, domnul
profesor va crede cã..., întreruptã imediat de
mama care mima supãrarea:
– Domnule profesor, nu ºtiu ce sã mã fac
cu fata asta: e de o modestie de-a dreptul nu
ºtiu cum sã mã mai exprim ºi eu, uitaþi-vã ºi
dumneavoastrã ce goblenuri face, capodopere,
da, pur ºi simplu capodopere, ºtiþi cât i s-a
oferit, de pildã, pentru acest car cu boi? N-o sã
mã credeþi ºi vã înþeleg, nici nouã nu ne-a venit
sã credem: opt mii! Vã daþi seama?! Aici sunt
patruzeci ºi douã de care cu boi, un capital pe
care puþine fete îl au în ziua de azi!
De la domnule profesor s-a trecut în
modul cel mai firesc la domnule Gili, apoi
dragã Gili, nu te jena, simte-te ca în fanilie,
mai serveºte o porþie de peºte, cu aºa ceva
nu te întâlneºti nici la marile restaurante.
La sfârºitul festinurilor Vangi lua la braþ soþul:
– Hai, bãrbãþele, bãtrânii cu bãtrâneþile,
sã-i lãsãm pe copii cu ale lor ºi din prag fãcea
un semn conspirativ ce putea fi tradus în
felurite feluri, Vangi dând de fapt, de înþeles
cã nu ne va deranja nimeni.
63
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Înregistram amuzat tribulaþiile
matrimoniale ale doamnei director pânã în ziua
când am gãsit-o singurã:
– Ghiocela cu taicã-su întârzie cel mult
un sfert de orã.
ªi dintr-o datã:
– Domnule Gili, aº vrea sã-þi vorbesc ca
mamã. Oraºul e mic, lumea e bârfitoare. N-aº
vrea sã-i iasã vorbe Ghiocelei, ea e curatã ca
lacrima, nici cu privirea n-a greºit, nu ca altele.
O ºtii cât e de inocentã: ea ºi acum crede cã a
adus-o barza! S-a tulburat enorm sã-mi
mãrturiseascã cã te iubeºte, dar nu ºtie cum
sã-þi spunã.
ªi, brusc, privindu-mã drept în ochi:
– Pãrinþilor dumitale le-ai spus?
– Au murit demult
– Atunci înseamnã cã totul depinde de
dumneata.
– Da, aºa este, numai cã m-aþi luat pe
nepregãtite, nu m-am gândit încã la o asemenea
perspectivã, aº avea nevoie de un rãgaz.
– Bineînþeles! Bineînþeles! Cât?
– Sã zicem pânã la încheierea anului ºcolar.
Dupã nici o lunã de zile, tovsecretbeobe
mã invitã la sediu, aflat lângã biroul
directorului ºi-mi atrage atenþia cã sunt un
tânãr educat de partid ºi s-o slãbesc cu beþiile
pânã în zori (problema curvelor încã nu figura
pe ordinea de zi), sã nu lipsesc de la ore, dar
mai ales de la ºedinþe fiindcã organul s-a
orientat sã mã sprijine pentru a deveni
candidat de membru de partid...
– Da’ eu n-am aceastã intenþie sã...
– Noi hotãrâm aici! Va trebui sã-þi faci
autocritica în faþa membrilor, sã demaºti pe
cei care te-au atras pe drumul beþiei ºi sã-þi iei
angajamentul cã nu se va mai întâmpla, cã de
fiecare datã vei veni sã ne informezi care este
aceei duºmani de clasã care vrea sã sabotezi
politica partidului nostru în ceace priveºte
ieducaþa tinerei generaþii de revoluþionari...
– Da’ eu nu mã þin de beþii fiindcã...
– Organul nostru vegheazã vigilent.
Nu trecea o sãptãmânã sã nu mã cheme
sã fac cerere.
Pentru profesori intrarea la liceu trecea
printr-un pãrculeþ dendrologic în care se
rãsfãþa o vilã în stil românesc, dupã
naþionalizare devenitã sediul casei pionierilor.
Aici am vãzut prima emisiune de televiziune,
program experimental, avându-l ca solist pe
Norocel Dimitriu. Mai important pentru mine
s-a dovedit Miticã Diaconescu; conducea
cercul de aeromodelism, campion naþional,
european, câºtigãtor al multor concursuri
internaþionale. Vorba lui era, ce sparanghelu’
mã-sii mai fuþi, mã Gilic㠖 sulã micã.
– Cred c-o s-o iau... la bãrbierul dupã colþ
– ?
– Beobeul m-a luat în colimator
– ?
– Sã mã fac membru
– Fã-te, mã, dãi în sparanghelu’ mã-sii, o
sã-þi ia boii de la bicicletã? Tocmai îmi
cumpãrasem o semicursierã. ªi aºa am intrat
în rahat.
Adicã am devenit... om de încredere a
partidului, om nou! Gili se duce dupã perdea.
Armata egipteanã a preluat controlul:
menþine guvernul, alianþele, obligaþiile
asumate, asigurã libertãþile ºi drepturile
cetãþeneºti. Aceºti (un milion?!) de magnifici
egipteni au dat o lecþie magistralã broscoilor
râioºi care cred cã dacã un vot cumpãrat/furat
i-a cocoþat pe soclu sunt ºi frumoºi ºi deºtepþi
ºi deneejectat.
Le doresc sã nu-l regrete pe Mubarac
când le va fi greu: libertatea e mai greu de
gestionat decât un sac de purici manevrat
imprudent, fãrã reguli de folosire atât
individualã cât ºi în agora. Accidentele
pândesc peste tot: din muzeul de artã s-au
furat deja opt obiecte de inestimabilã valoare,
inclusiv o statuie de aur a lui Tutancamon.
Temerile se confirmã. Istoria se repetã!
Vorba lui Gili: marea lecþie a istoriei este cã
nimeni nu învaþã nimic din aceastã lecþie!
În acel Crãciun memorabil, sfinþit de
Revoluþia sângelui nevinovat (blamatã de
mulþi înþelepþi cu nasul roºu drept o loviturã
de copitã) în acel Crãciun ºi multã vreme dupã
aceea sufletul zburda ca un mânz ieºit
primãvara pe toloacã. Cu degetele înþepenite
în V salutam pe toþi, cunoscuþi, necunoscuþi,
prieteni, neprieteni, vecini. Semnul victoriei
reflecta gândirea mea naivã.
– Elveþia a blocat conturile lui Hosni
Mubarac, îl pun la curent pe Gili, în timp ce el
face semne chelnerului tot în V.
– Douã cafele mari!
– Marghiloman?
– Biansur! În dimineaþa, ºapte treizeci,
zilei de 15 septembrie 1955 mã îndreptam spre
liceu, strada Birjei, nu bãnuiam nici cât negru
sub unghie cã acea primã zi de tânãr profesor
la care visasem din copilãrie ºi mã pregãtisem
în ultimii opt ani, ºcoalã normalã, facultate,
reprezintã primul pas într-o lume pe care cu
cât o voi cunoaºte mai bine, cu atât,
paradoxal, o voi detesta mai profund, în loc
s-o admir, sã-i trec cu vederea fisurile ºi sã
mã laud pe toate drumurile ºi canalele cât de
mare deºtept am fost în acel ceair înglodat,
de la picioare pânã la brâu ºi de la cap pânã la
buric, în prejudecãþi ºi imposturã, în care orice
firicel de intenþie proaspãtã era privit cu coada
ochiului, suspectat cã, vezi doamne, nu este
conform cu indicaþiile conducerii superioare
de partid în frunte cu.
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
PROZÃ
Jurnalul de la Marcona
În sfârºit, olandezii au recunoscut cã
morile de vânt au fost inventate de un
spaniol cam diliu care nu avea cu cine sã
se batã. În compensaþie, au fost lãsaþi sã
creadã cã ei au inventat mãlaiul care se
obþine prin mãcinare. Acestea sunt
informaþii culese din „Enciclopedia
mãrãcinilor” (Strabon, 63 – 23 î.H.) în
care se gãsesc ºi importante mãrturii
despre neamul geto-dacilor.
Moartea aiuritului spaniol s-a petrecut
la modul cel mai anonim (nimeni nu ºtie
când ºi unde a murit!), ceea ce justificã
afirmaþia cã drama eroului nu este
niciodatã, nici chiar atunci când ar trebui
sã fie, drama întregii omeniri, oricât ar fi
el de celebru.
Cãrþile se fac din vorbe, rãzboaiele cu
sabia, iar mãmãliga din mãlai. (Opera
exprimã viziunea producãtorului –Eudon
eidos – Plotin).
Conform aceluiaº Strabon, lucrurile
s-au petrecut astfel: mai întâi a fost pus
calul înaintea cãruþei, apoi a fost pus omul
în faþa calului ºi abia în final a fost urcat
calul în cãruþã. Recunosc cã lumea asta este
plinã de nebuni, dovadã e faptul cã nici eu
nu stau prea bine cu tãrtãcuþa (vezi Ernesto
Sabato!). Mã simt singur ºi mizerabil între
douã goluri (vezi Eugen Simion!).
*
Geniala idee i-a venit domnului Ics din
oraºul Igrec, într-o dimineaþã, în timp ce
mãtura trotuarul din faþa prãvãliei.
Strada forfotea de lume, autoturismele
vâjâiau grãbite, soarele se înãlþa cuminte
pe cer, milimetru cu milimetru. Cine nu
ºtie cum se înalþã soarele!...
Domnului Ics nu i-a trebuit vreun efort
sã se urce pe coada de mãturã, în chip de
vrãjitoare. I s-a pãrut un pic ciudat doar
momentul când mãtura a început sã se ridice
legãnat cu el. Coada de fag a mãturii îi
zdrobea tesiculele, dar el a considerat, pe
drept cuvânt, cã ãsta este efectul gravitaþiei.
A urcat pânã la nivelul etajului întâi al
blocurilor din jur, apoi mai sus, mai sus,
pânã la ultimele etaje, apoi a început sã alerge
în viraje largi. Domnul Ics din oraºul Igrec
nu-ºi imaginase niciodatã cã o amãrâtã de
mãturã de paie poate sã fie propulsatã cu o
forþã reactivã atât de puternicã. Se þinea de
ea cu amândouã mâinile, deºi nu avea
ameþeli. Dupã mai multe viraje (între timp,
acolo sus, prezenþa lui fusese observatã de
toatã lumea), mãtura ºi-a redus viteza, l-a
adus în zbor planat ºi l-a depus în faþa
prãvãliei de unde plecaserã.
Când am ajuns eu acolo, mai spre
searã, niºte privitori de pe stradã, care
fuseserã de faþã, îi povesteau domnului Ics
din oraºul Igrec cum au vãzut ei mai de
dimineaþã o dihanie uriaºã care luase un
om în spinare ºi zburase cu el, spre uimirea
tuturor. ªi omul ãla stãtea cuminte în
spinarea ei ºi nu scotea nici mãcar o
vorbuliþã! Domnul Ics din oraºul Igrec îi
asculta cu foarte mare atenþie.
*
Fragment dintr-o scrisoare.
Domnule Doctor de nebuni.
Mi-e inima zglobie azi ºi nu pot s-o þin
în þarc.
Dã cu picioarele, muºcã, smuceºte
încoace ºi încolo. Uneori îmi vine sã cred
cã este nebunã de-a binelea.
Vreau s-o pun la droºcã sã tragã,
poate o sã oboseascã ºi s-o mai domoli,
fi-i-ar piciorele de flori!
Primeºte de la mine, Domnule Doc-
tor, câte un pupic pe fiecare obraz. Contra
douã aspirine, þi-aº trimite prin poºtã douã
tone de pupiciuri, cãci astãzi am mai multã
dragoste în mine ca oricând, dar nu
primesc ãºtia aºa ceva la coletãrie!
Dar sunt încredinþat cã o sã primeºti
mãcar scrisoarea asta!
Al dumitale...
*
Omul acela care vorbea, se numea Bratu.
Aºadar, pe la ora paiºpe îl ascultam
cum vorbeºte. Ascultam e un fel de a zice,
pentru cã, nevrând sã pierd vremea aiurea,
65
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
notam câte ceva în carnetul meu, de
exemplu Bratu a murit, Bratus e un fel
Brutus ºi aºa mai departe.
Pe la ora ºaiºpe notam cã Burtus e
doar un nume care are chelie, dar nimeni
nu poate sã spunã despre el cu ce se ocupã
ºi cum aratã, pentru cã, uitasem sã spun,
Batras vorbea la postul de radio.
Pe la ora optiºpe încã vorbea dar,
din cauza vorbitului, începuse deja sã se
înalþe de la sol. Toþi îi rosteau numele,
unii îi ziceau Birtos, alþii Burtos. Avea o
barbã rebelã.
Trebuie sã amintim detaliul cã,
vorbind atâta ºi iar vorbind, Braturus
devenise de-a dreptul enervant, turuia fãrã
odihnã din gurã, motiv pentru care
ascultãtorii l-au numit Plicticosul. Aºadar,
pe la ora douãzeci, plicticosul încã nu se
oprise din vorbit ºi, tot ridicându-se de la
pãmânt, ajunsese la înãlþimea de un metru
ºi jumãtate.
Barba lui Baratu era în continuare
rebelã. Din când în când, ºi-o aranja cu un
pieptene special, dar degeaba, aceasta
rãmânea tot încâlcitã, orice i-ar fi fãcut.
Era cea mai pregnantã ºi dealtfel singura
lui notã de personalitate bratusianã verde
ca o lobodã crudã.
Ora douãzeci ºi douã. Deºi era
aproape de tavan ºi deºi era uºor balansat
de curenþii de aer din camerã, Beratus încã
nu se oprise din vorbit. Unii ascultãtori,
mânaþi de nevoi fireºti, se duceau în
cãmãruþa alãturatã ºi-ºi rezolvau urgenþele.
De fiecare datã când reveneau, prin uºa
intredeschisã se auzea zgomotul apei trase
la closet.
Ora douãzeci ºi patru. Era deja presat
în tavan ºi continua sã se înalþe.
Când Bratu a murit, nu se ºtie ce s-a
întâmplat cu barba lui. Despre uriaºa chelie
pe care o avea, se mai cunosc totuºi câteva
amãnunte, dar sunt nesemnificative ºi, deci,
lipsite de importanþã.
La ora zero ºi un minut, când deja se
afla în ziua urmãtoare, el trecuse cu
jumãtate de cap prin tavan. Vocea abia i
se mai auzea din etajul superior unde, de
fapt, a început dematerializarea lui.
Amintim despre aceastã dematerializare
pentru cã trebuie sã încheiem în vreun
fel povestirea de faþã. Nimeni, însã, nu
poate sã explice de ce auditoriul începuse
sã se agite ºi sã strige. La drept vorbind,
cei din salã fãceau ca toþi dracii, urlau de
te dureau urechile.
Tot ce se poate spune cu siguranþã,
este cã Bratu e doar un nume. Bratu nu a
existat. Chestia asta poate fi verificatã în
registrele de la primãrie, în Marele Dicþionar
ºi, îndeosebi, în Kronika Akaºã.
Spre ora zero ºi vreo cinci minute, deja
ajunsese definitiv dincolo de tavanul în care
se mai vedea doar gaura prin care el trecuse
ºi din care mai picau din când în când,
bucãþele de moloz ºi praf mãrunt. Se
vedeau sârmele armãturilor din ciment.
Despre auditoriu se ºtie doar cã era
mort. Mort! Toþi erau morþi! De fapt, când
am ajuns eu acolo, îi luase nu ºtiu cine ºi îi
cãrase cu targa nu ºtiu unde.
*
În mitologia nescrisã, Venus era
bãrbat, Soarele era de genul feminin, iar
Luna era un bãieþoi.
Mai notãm cã Zeus era femeie dar,
pentru cã avea mustaþã (ºi încã ce mustaþã!
– a se vedea amplul nostru studiu „Femeia
cu mustaþã”!) suntem tentaþi ºi împãcaþi
sufleteºte sã-l considerãm bãrbat! Habar
n-am ce ar fi zis unul, Freud, despre o
chestie ca asta.
La concursul de tragere cu harbaleta,
deºi suntem în era bombei atomice, premiul
este un mãr mitologic de aur care va fi
strãpuns de o sãgeatã în formã de stilou.
Stiloul a devenit o armã infinit mai afurisitã
decât guma de ºters.
Aºadar, orice mitologie este un fals ge-
nial al unui autor pe care nu dai doi bani!
*
Gãina a fost inventatã demult, demult
de un individ rãu, un maestru al spaimelor,
al urii ºi al ororilor. Dorinþa lui cea mai
mare a fost din totdeauna sã creeze ceva
fioros, ceva înspãimântãtor, ceva care sã
bage în groazã pe oricine îl vede. Lucrarea
lui a durat ani în ºir. I-a fãcut gheare, i-a
fãcut solzi, cioc, l-a fãcut pe acel ceva sã
se uite urât, sã zãngãne, sã dea din aripi,
sã cârâie îngrozitor, l-a fãcut masiv, uriaº,
dupã care l-a botezat cu un nume ciudat,
i-a zis gãinã! ªi, fie pentru cã nu-i încãpea
în propria bãtãturã, fie din alt motiv, l-a
redus printr-o metodã proprie la
dimensiunea unei gãini, aºa cum o
cunoaºtem astãzi. Care, ce e drept, nu pare
atât de fioroasã!
Dar, dacã cineva se îndoieºte de
aceastã descriere, nu are decât sã facã
puþin efort ºi sã-ºi imagineze banala
noastrã gãinã cea de toate zilele, mare cât
un bloc cu zece etaje, cântând,
cloncãnind, zgâriind cu ghearele, rãvãºind
totul. Adicã sã respecte toate obiceiurile
pe care le cunoaºtem ca fiind ale gãinii
din bãtãtura noastrã, dar amplificate la
scarã cosmicã! ªi atunci, abia atunci îºi
va putea face oricine o impresie corectã
despre inventatorul gãinii din care facem
noi astãzi fripturicã!
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Stan
PROZÃ
Într-o vreme, mai exact la alegerile
pentru postul de lider maxim, steaua lui
Maican pãru sã apunã. O campanie
profesionist orchestratã se dezlãnþui cu o
rarã intensitate, liderul centralei sindicale
„Catedra” fiind acuzat cã ºi-a dobândit pe
cãi oculte certificatul de revoluþionar
(Maican era – se lãuda cu asta ori de câte
ori avea ocazia – posesorul carnetului nr.
3 emis de Frontul Salvãrii Naþionale
Judeþean Delureni). Se organizã chiar un
flagrant de luare de mitã rãmas, ciudat, fãrã
efect, împotriva lui Maican, procuratura
dând NUP-ul datoritã unor vicii de
procedurã. La un semnal, reclamaþiile
împotriva lui Che încetarã sau furã retrase.
Într-o emisiune la „TV Releul 3” ce durã
aproape patru ore, personajele implicate în
„complot” furã dezvãluite/demascate cu
amãnunte ce uimirã pe delureni, erau foºti
securiºti, foºti lideri ai defunctului PCR,
întreaga desfãºurare a evenimentelor
fãcându-i pe concetãþenii noºtri sã creadã
cã, în sfârºit, idealurile revoluþiei biruiserã.
La câteva sãptãmâni, o întâlnire cu
Iosif la Nefertiti, la care fusesem invitat
special de acesta, limpezi oarecum, cel
puþin pentru mine, apele. Erau deja într-
un separeu Gioni Marinescu, Maican V.
Maican, Modan, soþul inspectoarei de
limba românã, Filerot, Gicu Vãlimãrescu,
spre uimirea mea, Floricã Isidor, Mara –
secretara lui Pecingine, Mirela – într-un
costum sobru, aproape militãresc, coafatã
drept ºi cu pãrul vopsit blond-pai, Ion
Pompieru, Gheorghe Gheorghe, Clement
Gâþã, oamenii lui Pecingine, Auricã
Aioanei; Petcan Vasile apãru ceva mai
târziu, împreunã cu Grigore Iftene ºi încã
vreo patru „baroni” pe care-i ºtiam din
vedere doar ca fãcând parte din grupul
lui Gioni Marinescu.
REÎNTOARCERE ÎN PARADIS
(fragment)
La un semn al lui Aioanei, chelnerii
lãsarã sticlele de tãrie pe mese ºi se
retraserã închizând uºile cu grijã. Doar ce
se uitã Floricã Isidor spre Gheorghe
Gheorghe ºi acesta, dupã ce grãbit dãdu
pe gât paharul cu vodcã, se ºi postã în
faþa uºii spre a îndepãrta eventualii curioºi.
– Uite-l pe Bãrcãnescu, îmi ºopti
Vãlimãrescu ºi-mi arãtã, în dreapta lui
Gioni Marinescu, un ins cu pãrul complet
alb ce contrasta neplãcut cu o faþã
sangvinã, rotundã ca o lunã plinã.
– Ce vorbeºti domle, aºa aratã acum
fostul ministru adjunct în MÎET (Ministerul
Învãþãmântului Educaþiei ºi Tineretului)?
Prezenþa lui Bãrcãnescu, de acum poli-
tician hârºit, conferea, orice s-ar spune,
greutate acestei întâlniri desfãºurate într-o
relativã discreþie; se vedea cã aºa-zisele
mãsuri de protecþie, de protejare (împotriva
cui?!) a participanþilor, mai toþi persoane
publice în Delureni, erau menite de fapt sã
atragã atenþia cã, cel puþin politic,
raporturile dintre „putere” ºi „opoziþie” sunt
pe cale de a se schimba.
Fostul profesor de limba francezã
de la Desubdeal, Bãrcãnescu, cel care
ci t i se odi ni oarã î n cancel ari e,
comentându-l acid, de pe poziþia unui
autentic disident, „Decretul prezidenþial
cu pri vi re l a i nst i t ui rea st ãri i de
necesitate pe teritoriul judeþului Timiº”,
intelectualul nonconformist, disidentul
care se alãturase revoluþionarilor (?!)
din Capitalã, omul care avusese o
meteoricã traiectorie politicã ce nu mai
mira pe nimeni în acele zile, era de doi
ani în opoziþie. O opoziþie zgomotoasã
în presã, dar discretã ca apariþii în public
ce-i atrãsese simpatia multora! Prezenþa
lui da dintr-o datã greutate întrunirii care
sta sã înceapã.
67
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
– Se aºteaptã alþi grei, murmurã
Vãlimãrescu.
Instinctiv, am întors capul spre stânga
mesei lungi ºi în faþã-mi apãru zâmbitor,
salutându-mã cu deferenþã, Mulþescu,
fostul (oare ºi actualul?) securist, maiorul
Mulþescu, subordonatul ºi omul de
încredere al lui Predoi, comandantul
Securitãþii din Delureni. Ce cãuta individul
ãsta aici? Fusese oare reciclat în noul SRI?
Figura destinsã, felul în care cei prezenþi îl
primiserã ca pe un egal, ca pe un vechi
prieten, verva cu care participa la discuþia
din acea parte a separeului, toate acestea
dovedeau cã numai pentru mine prezenþa
lui Mulþescu era uimitoare.
Cele ºase scaune libere fuseserã
ocupate fãrã ca eu sã observ de niºte inºi
pe care vag îi puteam identifica. Între Gioni
Marinescu ºi Iosif, în capãtul mesei aºezate
în forma literei T, apãruse ºi dl. Michel
Pandelescu, preºedintele de onoare al noii
formaþiuni politice moºite de Marinescu ºi,
odatã cu acesta, alþi trei seniori, vechi
membri de partid cu state la Canal.
– Domnilor, stimaþi prieteni ºi invitaþi,
daþi-mi voie sã afirm cã azi ºi aici noi
scriem istoria nouã a þãrii. S-a copt
momentul apariþiei unei alternative viabile,
credibile la puterea actualã, niºte
incompetenþi pe toate planurile. Unde sunt
cei 15.000 de specialiºti promiºi? Unde
sunt cele 60 de miliarde de dolari aduse
de investitorii strãini? Care este locul þãrii
în concertul european? De ce se amânã
sine die aderarea noastrã la NATO, ca sã
nu mai vorbim de intrarea în UE? De ce
industria, care nu a fost, daþi-mi voie,
nicicum un morman de fier vechi, cum o
numea un alogen al cãrui nume mã opresc
a-l pronunþa, a încãput pe nimic pe mâinile
strãinilor? Eu nu zic domle, ca alþii, cã nu
ne vindem þara, dar întreb de ce aþi
vândut-o atât de ieftin? Întreb pe aceºti
trãdãtori de þarã, de neam, de credinþã
care s-au strecurat la putere prin
mizerabile tertipuri, înºelând electoratul cu
promisiuni neonorate.
Discursul dezlânat al preºedintelui
executiv al PLÞ, rostit însã pe un ton
incendiar, fu întrerupt de câteva ori de
uralele asistenþei care atraserã atenþia celor
prezenþi în restaurantul Nefertiti la acea
orã, ºi nu erau puþini.
– Quod nullum est nullum producit
effectum! se auzi glasul inconfundabil al
lui Michel Pandelescu, preºedintele de
onoare al PLÞ.
– Ce zice, ce zice? întrebã domnul
Gheorghe Gheorghe, cu o voce care se
auzi puternic în tãcerea ce se lãsase brusc.
– Ceea ce este nul produce efecte nule,
scandã Gicu Vãlimãrescu, lãmurind
asistenþa.
– Aºa este, profesore, îl gratulã Gioni
cu un zâmbet numai miere, aºa este ºi
aceste nulitãþi trebuie sã pãrãseascã
guvernarea. Suntem un partid puternic, cu
rãdãcini în istoria neamului. Recunoscuþi
deja în Europa (prietenii noºtri din Franþa,
Spania ºi Italia ne-au garantat primirea, ca
membru deplin, al PLÞ în familia partidelor
de dreapta, nu uitaþi cã niciun partid de la
putere nu este recunoscut în Europa
democratã), avem oameni competenþi,
suntem chemaþi de populaþie sã punem
capãt acestei ruºini. Jos incompetenþa! Jos
corupþia! Sus PLÞ! Dreptate ºi egalitate!
Scandãrile lui Gioni Marinescu punc-
tate de aplauze ºi urale electrizarã întreaga
asistenþã. Ce mai, Gioni avea charismã, îl
bãtea pe Maican prin morgã ºi stil de versat
orator ce juca pe degete auditoriul.
Se lãsã liniºtea, fu un moment când
aproape toþi cei prezenþi duseserã paharele
la gurã. Îl întrebai atunci pe Gioni, privind
însã fix la Iosif care pe tot parcursul
întâlnirii, deºi el mã invitase, mã evitase,
domnule preºedinte toate bune ºi
frumoase, dar ce cautã între noi Mulþescu,
fostul adjunct al lui Predoi, comandantul
securitãþii din Delureni; cum se împacã
aceastã prezenþã cu anticomunismul
declarat, apare ca punct distinct în statut,
de noi, membrii PLÞ? Nu cumva astfel ne
pierdem credibilitatea?
– Domnule profesor, dumneavoastrã
ca secretar executiv cu relaþiile interne ºi
externe ale partidului, veþi fi primul cãruia
îi voi dezvãlui raþiunea acestei prezenþe. Nu
e încã momentul! Dar, luaþi aminte, de
multe ori aparenþele înºalã. Aveþi un pic de
rãbdare. Deocamdatã sãrbãtorim ºi
socializãm, este normal ca între membrii
conducerii partidului, mâine, poimâine ai
þãrii, sã se creeze relaþii de prietenie, de
colaborare, de înþelegere, de unire în lupta
pentru þelul nostru comun, se adresã el
celorlalþi, în timp ce, vorbind ajunsese la
capãtul mesei, unde eram alãturi de Gicu
Vãlimãrescu, luându-mã pe dupã umeri,
mã conduse la Iosif care mã îmbrãþiºã cu
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
efuziune, fapt care, ca ºi odinioarã, îi fãcu
pe cei prezenþi sã-ºi zicã-n gând cã pe
profesorul ãsta trebuie sã-l tratãm cu
deferenþã, nu se ºtie ce va ajunge dacã e
aºa de bun prieten cu guru Iosif...
Mai apoi nu se mai discutã politicã.
Glasvandul deschis complet de Gi Gi
readuse separeul în salonul Nefertiti cu
toate mesele ocupate într-un moment când
privirile curioase erau aþintite asupra lor.
Paravanul ce transforma în separeu acea
laturã a localului lãsa sã se audã ce se
întâmpla dupã el, obturând doar privirile.
Se pãrea cã mai toþi cei prezenþi înþeleseserã
ce se petrecuse, fiindcã înclinau capul cu
feþe surâzãtoare spre „greii” PLÞ. Nu se
ºtia niciodatã. Dacã ãºtia ajungeau la putere,
era bine ca sã te numeri printre simpatizanþi
cel puþin, gândeau mai toþi oportuniºtii unii
prezenþi chiar din acest motiv la aceastã
surprinzãtoare agapã; pe diverse canale
rãsuflase – aproape cã-mi vine sã cred cã
intenþionat – ceea ce pãruse a fi þinut se-
cret: momentul întrunirii greilor PLÞ.
Fusese ca la o paradã a modei sau ca
la anuala prezentare a divizionarei A din
Delureni „Sondorul” (se încercase
schimbarea numelui din „Sondorul Roºu”
în „Libertatea”, dupã revoluþie, dar nu
prinsese) la începutul turului când
antrenorii, dar mai ales managerii,
investitorii ºi publicul fixau obiectivele: un
loc pe podium ºi, automat, accesul într-o
cupã europeanã. Vãzând lotul, inclusiv noile
achiziþii, cei prezenþi fãceau pronosticuri,
cunoscãtorii puteau sã anticipeze relativ
corect ºansele echipei în noul campionat.
Observându-i pe greii PLÞ, mulþi
dintre cei prezenþi în larga salã de recepþii,
de fapt, un salon de restaurant mai rãsãrit,
luminatã complet, începeau sã aprecieze
care ar fi ºansele acestei opoziþii vânjoase
în luptã cu actuala putere ºi, îngânduraþi,
clãtinau din capete, porneau scurte
comentarii tête-à-tête ºi încolþea tot mai
pregnant planul aderãrii, ºtiut fiind cã de
funcþii, onoruri, bani, poziþie socialã se vor
bucura soldaþii din prima linie ºi nu
oportuniºtii.
De altfel, Iosif anunþase sau mai bine
zis voise sã se facã auzit, deºi vorbise pe
ton normal, liniºtea ce se lãsase fãcuse sã
fie auzit ºi în cel mai depãrtat colþ, cã noi
nu vom avea tovarãºi de drum, la noi în
partid nu vor fi primiþi oportuniºtii, voiajorii,
cei ce sar dintr-o barcã în alta, în cea a
puterii, desigur. Vã propun sã meditaþi
asupra urmãtorului amendament: nu se vor
regãsi pe listele partidului la alegerile de
peste doi ani ºi nu vor primi nicio funcþie
administrativ-politicã decât aceia care au
cel puþin 18 luni de vechime în PLÞ. Mi se
pare onest ºi emblematic. De asemenea,
înscrierea pe listele de candidaþi se va face
democratic, prin vot deschis. Vor prima
competenþa, onestitatea, promovarea lib-
eralism-þãrãnismului ºi, desigur, efortul
financiar, fiindcã va fi greu camarazi, nu
uitaþi cã inamicul este puternic, cã el deþine
acum puterea în stat. Ropote de aplauze,
urale, strigãturi, undeva timide fluierãturi
ºi tropãituri în stil american punctarã
adeziunea celor prezenþi, o adeziune care
se va dovedi concretã în urmãtoarele zile,
printr-o masivã avalanºã de înscrieri în
PLÞ. Erau în majoritate nehotãrâþii de pânã
mai ieri, mulþi intelectuali seduºi nu atât de
discursul politic, cât de selecta compoziþie
a staffului PLÞ, dar ºi din celelalte partide,
chiar din cele aflate la guvernare, semn cã
PLÞ începea sã devinã o realã alternativã
la puterea incompetentã ºi coruptã de care
se cam sãturase tot românul.
Cine gândise aceastã strategie?
Desigur, Iosif nu era strãin. Peste câteva
zile m-am vãzut cu Iosif, oarecum
conspirativ, acasã la un anume
Crãciunescu, fost miliþian, vecinul lui Iosif
dinspre Cãrãmidari. L-am urmat intrigat pe
Crãciunescu zis Marmeladã (când eram
puºti, imediat dupã Rãzboi, ãsta ieºea în
uliþã cu ditai felia de mãmãligã rece mânjitã
cu marmeladã) care m-a invitat pânã la el
ca sã-þi arãt ceva profesore, ce nici nu
gândeºti, dar care te intereseazã direct.
Curios, l-am urmat pe Crãciunescu fãrã
un cuvânt vreo 200 de metri pânã la casa
sa, o casã bãtrâneascã, înconjuratã de
verdeaþã, pomi fructiferi ºi viþã-de-vie de
unde în îndepãrtata copilãrie ne înfruptam
când ne anunþa Bebe Marmeladã hai bãi
repede c-a plecat tataia la pâine. Avea Bebe
un bunic dat dracu de cãrpãnos. Sãracu
Bebe fãcea orice sã fie primit în grupul
nostru, dar mereu cãdea la vot. Salomeea,
Alupompieru ºi Filerot votau totdeauna
împotrivã. Zâmbesc când mi-aduc aminte
cum ne-a dus Bebe ãsta pe noi, bãieþii, sã
privim pe geam cum o regula pe mã-sa
Valericã Modan, cel mai frumos bãrbat de
pe uliþa noastrã. Ei mã, acum mã primiþi în
Club? se milogise ãsta.
69
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Dan Gîju
ARS LONGA...
ARTA SUPLICIULUI
(fragment)
Scenã complexã, în racursi, cu
preºedintele þãrii vizitând Teghira, cu ocazia
sanctificãrii lui Neagoe Basarab. Posturile de
televiziune þiuie. Circul e-n toi. SPP-ul treierã
peste tot, doar, doar... Douã tone de muniþie
au cãrat de la Bucureºti pentru asta, pe puþin.
Automatele li se vãd pe sub haine, dar nu la
toþi, precis cã unii sunt travestiþi în cãlugãri,
în târfe, în stâlpi de telegraf... Pe mine unul
însã nu mã duc, îi cunosc destul de bine, aºa
cã-i defilez în tãcere, ducându-mã la întâlnire
cu ziua de mâine; pe asta de azi, oricum, am
ratat-o. SPP-iºtii, deci, niºte nesimþiþi cu aere
de zei, dar ce mã mir? Cum e turcul, ºi pistolul!
În fond, nu sunt altceva decât umile slugi... Îl
privesc mai atent pe unul drept în ochi,
provocator. Se face cã plouã deºi m-a
fotografiat clar. Râgâie... Îl las în plata
Domnului ºi mut obiectivul pe baronii locali.
Alte slugi... Þigãnosul din Tituleºti, mic ºi
umflat, bãlos, tocmai se rostogolea pe
margine, ca mãrul pe tobogan. Pierduse prim-
planul ºi nu prea-i vine bine. Mai ales cã e ºi
pitic, pitic rãu. Aºa, acum îi am pe toþi în
colimator, la mare fix. Baronii. ªacalii. Hienele...
Sã trag, sã nu trag? Nu, la ce rost? Ce rezolv?
Îmi va face statuie poporul ãsta cuminte ºi
prost, care zvâcneºte în jug de milenii, cã l-am
scãpat de o haitã ca asta? Nu, nu-mi va face.
ªi, la urma urmei, aici e raiul, ar trebui sã curgã
lapte ºi miere, ºi chiar curge, inclusiv pentru
unii dintre muritorii de rând. Pentru Þucãlaru,
de pildã, care, la umbra unui castan secular,
cu ochii ca de viezure umbriþi de borul unei
pãlãrii negre, cu boruri medii, de mafiot re-
gional, pare cã-i spune mamelucului de alãturi,
din stânga, probabil body-guardul lui închiriat
cu ora: „Uite, îi vezi? Noi suntem stãpânii lor,
nu invers!” Ah, Þucãlaru..., nenorocit ciocoi
de tranziþie! Dac-ar fi dupã el, n-ar lãsa sã se
scurgã din ugerul þãrii cãtre noi, ceºtilalþi,
amãrâþii ei fii, decât urinã ºi fiere. Dar ºi
acestea impozitate, normal!...
– Pe tine nu te afecteazã criza asta
nenorocitã, Runocika?
– Nu, nu mã afecteazã. M-a privit drept
în ochi ºi a gângurit amuzatã, provocatore ºi
totodatã neutrã, ca o profesionistã a barei,
nu conteazã care barã, aflatã în concediu de
maternitate: Pe mine una, criza mã excitã!...
Venise la întâlnire într-o cãmaºã roºie cu
mâneci scurte, de croialã bãrbãteascã, cu guler
mare, rãsfrânt, strânsã pe trup, fustã neagrã,
mini, mulatã ºi aceasta la maxim pe fese, ºi în
pantofi negri, de lac, moda la zi, cu tocul supercui,
uºor conic ºi talpa groasã, decupaþi la vârf cât
sã i se întrevadã pedichiura perfectã prin ciorapul
fin, lucios, de mãtase. Ne-am aºezat la o masã ºi
ea a luat poziþia clasicã pentru damele fatale,
picior peste picior, dezvelind o pulpã cãrnoasã,
apetisantã, numai bunã de pipãit cu imaginaþia,
pe sub masã. O vedeam în vitrina barului ºi
vedeam totodatã privirile nehalite ale muºteriilor
de la acea orã, numai masculi, nevenindu-mi sã
cred cã mi-a venit ºi mie rândul, dupã nu ºtiu
câþi ani, sã mai fiu invidiat de confraþi. Nici nu le
trecea prin cap cã nu eu sunt fericitul care-i
balanseazã bãrcuþa, dar îmi convenea de minune
poziþia, ºi a mea, dar mai ales a ei. Purta cercei
de argint, simpli, ºi pãrul pieptãnat într-o parte,
puþin deasupra umerilor bine legaþi, ca de
amazoanã care nu rateazã o zi fãrã sã arunce
din arc o tolbã de sãgeþi cel puþin. Cât de
frumoase sunt fiicele Evei când ai bani ca sã le
scoþi la o cafea cu lapte!
În lupta spiritului cu materia – în cazul în
care nu este ceva interminabil ºi, deci,
impronosticabil (sau nepredictibil?) – va
învinge... Dumnezeu. Moartea nu este decât
o naºtere cititã invers.
Strada... Vorbesc de strada care cade per-
fect perpendicular pe barul meu favorit.
Proaspete, parfumate, bronzate, þâþoase...
Boarfe sau mironosiþe. Mãritate sau numai
rodate un pic, de probã. Dar toate, aproape
toate, cu cracii la mare vedere, în ciorapi de
bumbac, luxoºi, foarte luxoºi... Ce spectacol
de milioane! ªi îmbrãcate cu gust, provocator,
elegant, dezarmant. Doamne, ce minuni are þara
asta! Oraºul acesta... Strada... Strada mea, zisã
a Dezrobirii. Mai bine i-ar fi zis a Deznãdejdii.
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Hermenutica actului creator (sau creativ?)
la þãranca valahã de ieri mi se pare cu adevãrat
demnã de studiat în facultãþile lumii. Cu atât
mai mult cu cât la ora de faþã, deºi încã mai
existã þãrani, ciudat, dar existã! –, adesea aceºtia
nu mai produc decât bârfe. ªi acestea sterile.
Doar meºterii olari ºi lemnari – meserii specifice
aproape exclusiv bãrbaþilor – ce mai rezistã
loviturilor tot mai parºive ale modernismului
atotnivelator, ºi aceºtia mai mult refugiaþi sau
toleraþi prin vreun colþ de muzeu. Gândul îmi
este însã la fascinantele costume populare ºi
la covoarele þesute în casã, la rãzboaiele de
lemn, cu spete ºi suveici, pe care femeile din
satul meu încã le dãdeau la ivealã, ca dintr-un
corn fermect, prin anii ’70 ai secolului abia
trecut... Azi, nu mi-a mai rãmas decât amintirea...
Iar mâine, când mã voi trezi din nou din somnul
cel de moarte, nu-mi voi reaminti decât cenuºa
impersonalã. Cum sã nu te cutremuri?
Televizorul... Din când în când, dar din ce
în ce mai rar, la televizor, câte un film bun. Ca
de pildã Poveste din Bronx, cu Robert de Niro.
Ce desfãtare! Am plâns când l-am vãzut pe
gangster pe catafalc. Cum nu mai plânsesem
de zeci de ani, din copilãrie, când ascultam teatru
radiofonic la un Milcov amãrât, roºu, pe baterii.
Parcã mã vãd ca ieri, în pantalonaºi scurþi,
pe-nserat, sub scara pãtulului, cu radioul în
braþe, ascultând Romeo ºi Julieta, adaptare
radiofonicã dupã Shakespeare, normal... Sau
Intrigã ºi iubire, de Schiller. ªi plângând cu
lacrimi de crocodil, identificat pânã la refuz cu
vreunul din personaje. Ah, copilãrie, copilãrie!
Câtã dreptate avea Gangsterul acela, din filmul
cu de Niro!... Femeile importante din viaþa ta
sunt maximum trei ºi îþi apar fie pe rând, câte
una, la intervale de câte zece ani, fie toate odatã.
Dar trei sunt, numai trei, din pãcate. Dacã nu
cumva din fericire, da...
Era, þin minte ca ºi când ar fi fost ieri, 19
august 2009, la Venera Caré. Zic þin minte
pentru cã fusesem invitat în emisiune la Eliad
în legãturã cu 23 august 1944, ziua capitulãrii
morale a României. ªi cum mai aveam câteva
ceasuri bune pânã la ora convenitã, am zis
cã n-ar fi rãu sã dau o raitã pe la Biblioteca
judeþeanã, sã mã documentez un pic. Numai
cã, rãsãrindu-mi în cale Venera Caré, m-am
împotmolit acolo, la masa poeþilor, unde
Împerucatu ocupase deja poziþie ºi aºtepta
ca tâlharul la pont. Dupã cum arãta însã,
prima senzaþie a fost cã rãmãsese acolo de
cu searã, dar am zis cã n-are a face, o juma’
de ceas la deal, la vale, cât sã mã dreg cu o
cafea, meritã. Barba complet albã,
sprâncenele albe, pãrul din nas, de pe piept,
de peste tot, poate, complet alb. Numai pãrul
din cap este negru ca pana corbului ºi
strãlucitor. Toþi sunt ferm convinºi cã e
perucã. Eu cred cã nu e.
Mã uit în ce hal i-au adus „democraþii”
din Vest ºi de Aiurea pe românii mei! Ori aºa
au fost ei dintotdeauna ºi, poate prea tânãr
fiind pânã azi, n-am observat? Nu ºtiu ce sã
cred, dar ceea ce vãd mã înspãimântã de
moarte. Îmbrãcaþi ieftin, fãrã dinþi, asta mã
dãrâmã, e primul semn al sãrãciei, al decãderii
unei întregi naþii din ce în ce mai mulþi români
fãrã dinþi, fãrã servicii, fãrã speranþe,
trenþãroºi, copiii lor vânduþi la bucatã, ca
sclavii, ºi sclavii de ieri, mai exact robii, deveniþi
stãpâni peste ograda lor, mãcinându-le visele,
iluziile, totul... ªi rânjindu-le-n faþã, în vreme
ce le violeazã ce au mai scump: dreptul de a
zâmbi la soare, de a râde cu toatã gura, ca
atunci când li se pãrea cã lumea þine pânã cel
mult la capãtul satului din vecinãtatea
imediatã. Dar când a fost asta?
Avea nasul cârn, mesteca chewin-gum ºi
citea niºte teste de economie politicã, dupã
aparenþe. Purta un maiou maro, fin, blue-jeans
strâns pe fese, ce minunãþie!, pantofi cui ºi
pãrul pieptãnat spre stânga, cu cãrare, ºaten,
inele de argint ºi un medalion cãzut între sâni,
aproape de buric, un ºarpe rãsucit pe tija unei
ancore. Centurã cu pafta mare, nichelatã,
poºetã micuþã de tot, cu briz-briz-uri, ºi o privire
de lupoaicã-n stare de veghe, aptã oricând
pentru un salt disperat în decor. Din când în
când, se admira-n geam, pieptãnându-se cu
mâna fãcutã greblã. ªi totodatã mã urmãrea,
sesizase cã o am în prizã ºi avea un chef teribil,
instinctual, cred, ca sã lase o impresie bunã.
I-am dat nota nouã ºi, simþind cã dacã aº mai
lungi suspansul m-aº complica de pomanã, ca
fraierul, cum nu aveam nici timp ºi nici bani de
pierdut, am coborât la prima. De regretat, însã,
regret ºi la ora de faþã.
Omul nu este perfect decât pe masa de
disecþie a medicului legist.
Ruºii au început sã simuleze expediþii
de cucerire – ei le spun de... descoperire,
normal! – pe planeta Marte. Îmi doresc din
toatã inima sã reuºeascã ºi, dacã se poate,
cât mai repede. Poate cã astfel, în sfârºit,
þara mea va scãpa de presiunea lor din ce în
ce mai sufocantã, imposibilã, ucigãtoare...
Pentru cã disipându-ºi forþele într-acolo, îmi
place sã cred, vor avea soarta spaniolilor de
dupã Filip al II-lea, de dupã descoperirea
Americii, mai exact. Aºa cã asta e, din clipa
când vor deveni conchistadorii de pe Marte,
nu vor trece mai mult de trei secole ºi ruºii
vor ajunge cerºetorii planetei. Iar cãderea
lor ne va aduce profit în primul rând nouã,
românilor. Aºa cum ne-a adus cãderea
turcilor ºi, mai ales, a austro-ungurilor. De
ce nu? Din fericire pentru mine, totuºi, la ora
aceea nu voi mai fi pe aci, prin preajmã, ca sã
suport consecinþele.
71
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Victor Petrescu
DICÞIONAR
MARIN RÃDULESCU.
ARTA, PASIUNEA UNEI VIEÞI
Cu câþiva ani în urmã, l-am cunoscut
mai bine la ºedinþele lunare ale Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni. Un îndrãgostit de
cuvântul scris, dar ºi de culoare ºi sunet,
transpuse într-o pasiune de o viaþã.
Se naºte pe 3 mai 1932, în ªuþa Seacã
– Olteni, judeþul Dâmboviþa. Studii primare
în satul natal (1945), apoi
urmeazã Liceul Militar din
Iaºi (1945-1449), termi-
nându-l la „Ienãchiþã
Vãcãrescu” în Târgoviºte
(1949-1952) deoarece, dupã
propria-i mãrturisire, „at-
mosfera a fost mult mai
blândã, mai beneficã pentru
mine, bãiatul timid de la
þarã”. Din acei ani dateazã
pasiunea pentru artã în
general (muzicã, picturã,
literaturã), dar ºi pentru istorie, filosofie,
medicinã, matematicã, informaticã. Ne
aflãm în faþa unei personalitãþi complexe
ºi multilaterale. Absolvent al Facultãþii de
Filologie a Universitãþii din Bucureºti, secþia
traducãtori (1952 – 1956) ºi al Institutului
de Arte Plastice „N. Grigorescu”,
Bucureºti, secþia „Pictur㔠(1964-1970).
În formarea sa intelectualã a beneficiat de
audierea la cursuri a profesorilor Tudor
Vianu, George Cãlinescu, Boris Cazacu,
Corneliu Baba, Raoul ªerban, Zoe
Dumitrescu-Buºulenga.
Istoric literar, eseist, traducãtor,
pictor, grafician s-a ilustrat în domenii di-
verse fiind totodatã ºi un pasionat meloman,
cu temeinice cunoºtinþe muzicale. Este
profesor de limba ºi literatura francezã,
literatura universalã, istoria artei, desen la
licee din Bucureºti (1956-1990), printre
care Sf. Sava ºi Colegiul Naþional „Elena
Cuza”. Obþine o diplomã de „Editor”
(1992), fiind director al Editurii „Cuvântul
Românesc” (1990-1991) ºi manager al
Editurii „Spirale” (1991-2009). Între
1977-1985 secretar al Societãþii Literare
„Relief românesc”.
A fost consecvent principiului cã arta
este „o formã a activitãþii umane care are
drept scop producerea unor valori estetice
ºi care foloseºte mijloace de
exprimare cu caracter spe-
cific” (cum apare definitã în
„Dicþionarul enciclopedic
ilustrat”, Bucureºti, Editura
Crater, 1999, p. 77). În
domeniul artelor frumoase
realizeazã expoziþii de
picturã, personale sau de
grup, atât în þarã (Bucureºti,
Târgoviºte, Braºov, Sinaia,
Buºteni) cât ºi în strãinãtate
(Milano, Torino-Italia,
Toulouse-Franþa, Viena-Austria). Unele din
lucrãrile sale se aflã în colecþii de artã în
þarã, dar ºi în Italia, Franþa, Germania,
Austria, Rusia, SUA, Canada. Sunt peisaje,
naturã staticã, portretisticã (ulei, tuºuri
colorate, pe pânzã ºi carton). Face o serie
de portrete unor scriitori români ºi strãini,
domnitori români: Ion Creangã, Mihai
Eminescu, Mihail Sadoveanu, Liviu
Rebreanu, I.L. Caragiale, George Coºbuc,
Mircea Eliade, François Villon, Arthur
Rimbaud, Paul Verlaine, Mihai Viteazul,
Alexandru Ioan Cuza, Mircea cel Bãtrân,
ªtefan cel Mare, Dimitrie Cantemir º.a.
Realizeazã ilustraþii ºi coperte la
volumele proprii sau la unele publicate ale
editurilor „Cuvântul românesc” ºi „Spirale”.
Dintre acestea: „G.C. Nicolescu” (studiu
biobibliografic de V. Stoleru, 1977),
„Coºbuc, Macedonski, Arghezi, Blaga” (C.
Marinescu, 1979), „Poteci cãtre inimi”
(Dumitru D. Stancu, 1979), „Pe treptele
timpului” (Gh. Duþã-Mucloºanu, 1979),
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Mircea Eliade” (contribuþii biobibliografice
de M. Handoca, 1981), „Din enigmele
celebre ale istoriei” (M. Manea, 1991).
În plan literar, încã de pe bãncile
liceului, face o pasiune pentru omul
Baudelaire ºi opera sa, care l-a urmãrit toatã
viaþa. În general pentru marea literaturã,
francezã. Preconiza sã finalizeze traducerile
volumelor: „L’Impressionnisme”, de Jean
Leymarie, Éditions d’Art Albert Skira,
Genève, 1962; „Le Surrélisme”, de Patrick
Waldberg, Éditions d’Art Albert Skira,
Genève, 1962; „L’Éxpressionnisme”, de
Michel Ragon, Lausanne, 1956; „Le
Surrélisme et la Peinture”, de André Breton,
Gallimard, Paris, 1965. Mãrturisea cã
„Baudelaire m-a învãþat multe; mi-a fost
un adevãrat far care mi-a condus paºii spre
abordarea cu seriozitate a tot ce
întreprindeam”. Editeazã în 1992, cea mai
profundã operã dedicatã poetului francez
„Baudelaire. Existenþã ºi creaþie”, în trei
volume: vol. I – Estetica baudelairianã; vol.
II – Creativitatea baudelairianã; vol. III –
Limanul speranþei. Exilul.
Publicã studii ºi articole în revista
„Interferenþe” a Societãþii Literare „Relief
românesc” care apãrea sub egida Institutului
de istorie ºi teorie literar㠄G. Cãlinescu”
(între 1977-1984), unele dedicate scriitorilor
francezi: François Villon, Rimbaud, Verlaine,
Marcel Proust. Membru al Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni, colaboreazã la
revista „Litere” (între 2006 -2009).
Numeroase proiecte literare sau cãrþi
apãrute în ultimii ani, în tiraje
nesemnificative. Dintre acestea amintim:
„Între cer ºi pãmânt” (poezii, 2008);
„Luminile existenþei” (poeme în prozã,
2008); „Treptele devenirii” (poeme în
prozã, 2009); „Amintiri din copilãrie”
(povestiri, 2008); „Povestiri mistice
subiective” (2008); „Riman” (roman
autobiografic, 2008); „Marin Rãdulescu –
picturã ºi grafic㔠(album de artã, 2008).
Referitor la lucrarea sa fundamentalã
despre Baudelaire, în „Dicþionarul general
al literaturii române” (Bucureºti, Editura
Univers enciclopedic, 2006, p. 533) se
sublinia c㠄Autorul ei s-a documentat patru
decenii, a cercetat sute de monografii ºi
studii apãrute în strãinãtate ºi în România,
periodicele vremii, ediþiile critice,
corespondenþa poetului, confesiunile celor
care l-au cunoscut pe Baudelaire ºi a strâns
o impresionantã iconografie”. Autorul
„considerã cã este utilã o biografie a
versiunilor în limba românã ºi a receptãrii
critice la noi”, ceea ce ºi realizeazã,
evidenþiind contribuþiile lui Mihai
Codreanu, Tudor Arghezi, Al. A.
Philippide, N. Iorga, Romulus Vulpescu,
C.D. Zeletin ºi mulþi alþii.
Prin trecerea în nefiinþã (Bucureºti, 6
decembrie 2011), lasã un gol în literatura
ºi arta româneascã contemporanã, Marin
Rãdulescu fiind un exemplu de pasiune ºi
tenacitate pus în slujba unor idealuri nobile.
Scrieri:
Baudelaire. Existenþã ºi creaþie, vol.
I: Estetica baudelairianã; vol. II:
Creativitatea baudelairianã; vol III:
Limanul speranþei. Exilul; Editura
Fundaþie, Bucureºti, 1992; Ediþia a II-a,
revãzutã ºi adãugitã, 2006; Originile
spiritului francez, Bucureºti, 1980;
A.B.C.-ul cromatic. Armonia culorilor,
1982; Omul este ce gândeºte, Bucureºti,
1985; Baudelaire. Existenþã ºi creaþie,
Bucureºti, Editura Fundaþiei, 2006;
Desenele lui Baudelaire, Bucureºti,
Editura Fundaþiei, 2007; Între cer ºi
pãmânt, Bucureºti, Editura Spirale, 2008;
Treptele devenirii, Bucureºti, Editura
Spirale, 2009; Amintiri din copilãrie,
Bucureºti, Editura Fundaþiei, 2008; Riman,
roman, Bucureºti, Editura Fundaþiei, 2008;
Marin Rãdulescu – picturã ºi graficã, al-
bum de artã, Bucureºti, 2008;
Referinþe:
Dicþionarul general al literaturii
române, Bucureºti, Editura Univers
enciclopedic, 2006, p. 533; Al. Piru,
Ultimele preciziuni ºi comentarii critice,
Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru
ªtiinþã ºi Artã, 2004, p.704-714; Al. Piru,
Estetica baudelairianã, în Literatorul,
1993, nr. 2; Al. Piru, Creativitatea
baudelairianã, în Literatorul, 1993, nr.
3; Al. Piru, Limanul speranþei. Exilul,
în Literatorul, 1993, nr. 4; Ileana Mihãilã,
Baudelaire, existenþã ºi creaþie, în
Revista Institutului de istorie ºi teorie
literar㠄G. Cãlinescu”, 1993, nr. 1-2;
Mioara Caragea, În karma mea scria sã-
l slujesc pe Baudelaire, în Cotidianul, 2
martie 1993; Eleonora Hetineanu,
Baudelaire. Existenþã ºi creaþie, în
Revista de lingvisticã ºi ºtiinþã literarã,
Chiºinãu, 1993, nr. 5; Silvia Pandelescu,
Din nou despre Baudelaire, în Vieaþa
nouã, anul II, 1993, tom VII.
73
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
Florentin Popescu
PROFESORUL PANAIT I. PANAIT
PORTRETE ÎN PENIÞÃ
Cum se mai schimbã vremea ºi, mai
ales, cum se schimbã vremurile! Prin anii
’80 ai trecutului veac, numele lui Panait
I. Panait era arhicunoscut în lumea
intelectualilor. ªi nu numai a celor din
Bucureºti, ci ºi a celor din provincie. El
putea fi întâlnit sub unele articole din
presã, pe cãrþi ºi în reviste, era adesea
pomenit în fel de fel de comentarii care
se fãceau la Radio ºi la Televiziune.
Astãzi, în noi vremuri ºi cu o altã
generaþie de „consumatori” de carte ºi
de literaturã nu cred cã mai sunt mulþi
cei care mai ºtiu ºi ar mai putea spune
câte ceva despre acest om, un istoric de
primã mânã, un arheolog ºi un muzeograf
cum nu cred sã fi avut ºi sã mai aibã mulþi,
instituþiile noastre de profil.
Desigur, odatã cu trecerea timpului
ºi cu înmulþirea numãrului de ani pe
rãbojul nostru, al fiecãruia, nu numai
lucrurile ºi faptele se mai uitã, ori trec
într-un con de umbrã, ci ºi oamenii. Aºa
se face cã ºi numele profesorului,
istoricului ºi autorului de cãrþi ce poartã
„marca Panait I. Panait” ieºiserã, ca sã
zic aºa, din raza privirilor ºi chiar a
amintirilor mele.
ªi iatã cã-mi picã în mânã o revistã,
„Cronica Fundaþiilor” ºi-n paginile ei
descopãr un articol intitulat „Mãrturii
despre universitarul Panait I. Panait,
istoric ºi muzeograf de prestigiu al
Bucureºtilor” semnat de profesorul
universitar Gelku Maksutovici.
Dl. Gelku Maksutovici, pe care l-am
cunoscut mai an ºi l-am întâlnit mai apoi
la unele manifestãri culturale (cele mai
multe legate de cultura albanezã, fiindcã
d-sa este redactorul ºef al unei publicaþii
care apare la noi, „Albanezul”), mi-a
inspirat multã încredere ºi – prin urmare –
pot pune acord creditelor spuselor d-sale
despre Panait I. Panait.
Aflu din articolul cu pricina cã cei doi
au fost colegi de studii la Facultatea de
Istorie din Bucureºti, cã se cunosc,
aºadar, de amar de ani ºi cã au rãmas
prieteni pânã azi, lucru demn de toatã
stima ºi de tot respectul. Zice dl. Gelku
Maksutovici: „Ar fi mult mai uºor sã-l
caracterizãm pe distinsul nostru coleg
dupã opera sa scrisã, dar cei care trãim
alãturi de el de decenii bune, ne referim
în primul rând la «omul ºi colegul Panait
I. Panait», pentru a transmite posteritãþii
o imagine cât mai aproape de adevãr,
privindu-i opera, cele 17 cãrþi ºi 175 de
articole, dar mai ales personalitatea. Omul
ºi colegul blând, plin de solicitudine ºi
sãritor la nevoie, pânã a-ºi neglija propriile
interese, atunci când este vorba de
prietenii ºi colegii sãi. Încã din anii
studenþiei a participat la sãpãturi
arheologice pe diferite ºantiere din þarã
ºi din Bucureºti, contribuind la salvarea
multor monumente istorice ºi de cult, cu
scrieri numeroase asupra acestora,
contribuind ºi la popularizarea lor prin
nenumãrate sesiuni ºtiinþifice, conferinþe
publice la catedra Universitãþii Populare
Dalles din Bucureºti. S-a situat în primele
eºaloane în valorificarea cercetãrii
arheologice, a cunoaºterii istoriei
naþionale prin metode noi de publicisticã
ºi popularizare a valorilor patrimoniale ºi,
mai ales, privind atragerea, ca vizitator, a
unui public larg, de la conducãtori de instituþii
naþionale, la ºcoli ºi întreprinderi, în special
atunci când exista ºi o formã de pãtrundere
în spaþiul public de toate gradele prin lectorii
S.R.S.C. (Societatea de Rãspândire a
ªtiinþei ºi Culturii) sau Universitãþile
Populare, al cãror membru era”.
Cred cã era prin 1974-1975 când l-am
cunoscut pe dl. Panait I. Panait. Ca
persoanã, vreau sã spun, fiindcã
altminteri, ca istoric ºi ca autor a
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
numeroase cãrþi de popularizare a istoriei,
numele d-sale îmi era, dacã pot spune
aºa, familiar.
Împãtimit iubitor al Bucureºtilor, era
firesc sã fiu preocupat ºi de cunoaºterea
a ceea ce se scrise pânã atunci, dar mai
ales a ceea ce se scria în acei ani în
legãturã cu urbea de pe malurile
Dâmboviþei. Împrejurãrile în care l-am
cunoscut pe acest distins cãrturar þin
cumva de o chestiune profesionalã.
Scrisesem ºi pregãteam pentru tipar o
micromonografie intitulat㠄Ctitorii
Brâncoveneºti”, iar ºefii mei de la
Editura Sport-Turism, unde eram redac-
tor, aveam oarece suspiciuni în legãturã
cu competenþa mea în materie de istorie,
ºi-au vrut sã aibã ºi girul unui specialist
în ce privea manuscrisul propus pentru
publicare. Aºa se face cã au dat textul
d-lui Panait I. Panait, nu numai o
personalitate în medievalisticã ci ºi di-
rector al Muzeului de Istorie al
Municipiului Bucureºti.
Despre observaþiile istoricului ºi
arheologului asupra textului nu am a
mãrturisi prea multe întrucât n-au fost
numeroase ºi nici n-au presupus
îmbunãtãþiri sau schimbãri fundamentale,
care sã-mi dea cartea peste cap. Am
reþinut însã, dincolo de colaborarea
propriu-zisã, de relaþia întrucâtva
convenþionalã ºi „de serviciu”, cãldura ºi
entuziasmul cu care dl. Panait I. Panait
m-a primit ºi a salutat demersul meu edi-
torial. Se bucura ca ºi cum d-sa ar fi fost
autorul ºi nu eu, spunându-mi cât de
necesare sunt astfel de cãrþi ºi cât de
binevenite pentru publicul larg, dornic sã
ºtie cât mai multe din trecutul
Bucureºtilor. ªi, zicea, cu cât mai multe
asemenea lucrãri, cu atât mai bine, fiindcã
ele nu vor fi niciodatã îndeajuns de
numeroase pentru a putea spune cã nu
mai este nimic de adãugat ºi cã subiectele
ar fi pe deplin epuizate.
În buna tradiþie moºtenitã de multe
decenii, înainte de 1989 la Sala Dalles,
dar ºi în alte locuri, aveau loc din când în
când conferinþe publice în care specialiºti
din muzee prezentau diferite aspecte ale
istoriei, îndeosebi ale istoriei Bucureºtilor,
în care dl. Panait I. Panait era specialist
(ani îndelungaþi a fost directorul Muzeului
de Istorie a municipiului dâmboviþean).
Conferinþele cu pricina erau nu numai un
deliciu, ci ºi o lecþie de la care foarte multã
lume dorea sã nu lipseascã nici mãcar o
clipã, fiindcã ideile ºi afirmaþiile erau
adesea ilustrate prin diapozitive cu imagini
de pe ºantierele arheologice ºi din
laboratoare, devenind, astfel, foarte
convingãtoare. Era aceea o bunã tradiþie,
alãturi de multe altele, care s-au pierdut
dupã 1989. Noile mijloace de informare
(televiziunile, internetul, avalanºa de
apariþii editoriale, revistele) n-au reuºit
s-o egaleze ori s-o înlocuiascã, spre
dezamãgirea multora dintre dornicii de
informaþie directã, nemijlocitã de la cei
mai avizaþi oameni în materie.
Mi-a fost dat sã-l reîntâlnesc pe dl.
Panait I. Panait ºi dupã rãscrucea
vremurilor, dupã 1990. Mi-a spus cã s-a
pensionat de la muzeul pe care l-a slujit
cu devoþiune ani în ºir ºi cã predã istoria
la o universitate din Constanþa, unde a
ajuns sã ocupe un post prin concurs. Mai
încoace, s-a transferat la o altã
universitate, una particularã, din
Bucureºti. Pasãmite, îmi mãrturisea,
dragostea de istorie, dorinþa de a da ºi
generaþiilor tinere ceva din iubirea lui
pentru trecutul patriei nu-i dãdeau pace
ºi nu-l lãsau sã stea liniºtit acasã ºi sã
trãiascã, aidoma altora, din pensie, fãrã
vreo activitate anume…
Revin la articolul pe care Gelku
Maksutovici i-l consacrã în amintita
revistã ºi simt nevoia sã mai reproduc un
citat: „A fãcut (Panait I. Panait, n.n.)
parte din categoria celor ce au aparþinut
patrimoniului muzeistic prin devotament,
uneori cu sacrificii sau satisfacþii…
Muzeografia româneascã ºi-a îmbogãþit
potenþialul ºtiinþific ºi muzeistic în mod cu
totul excepþional prin cercetãtori ºi
muzeografi, conducãtori de instituþii
muzeale care au elaborat importante
cãrþi, studii, lucrãri ºtiinþifice în reviste de
specialitate, pe plan naþional ºi
internaþional cum ne demonstreazã, de
altfel, ºi strãlucitorul nostru coleg Panait
I. Panait, om de ºtiinþã cu deosebire în
istoria feudalã ºi modernã a Bucureºtilor,
remarcabil prin putere de muncã, dar mai
ales prin ataºamentul patriotic în
pãstrarea ºi conservarea patrimoniului
cultural-naþional al þãrii noastre”.
Aflu cã de curând acest om minunat
a împlinit rotunda vârstã de 80 de ani. Mã
alãtur ºi eu prietenilor ºi rudelor lui cu un
cãlduros, rostit din inim㠄La mulþi ani!”.
7 Gerar 2012
75
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
George Coandã
MIHAI ªERBÃNESCU – O REVELAÞIE
LA PALATUL PARLAMENTULUI
GALERIA DE ARTÃ
Pictor surprinzãtor, Mihai ªerbãnescu
nu se dezminte ori de câte ori îºi aºazã
lucrãrile pe simezele expoziþiilor la care
participã. ªi, din capul locului, o spun cu
certitudine, fiecare prezenþã expoziþionalã
este un spectacol inedit. Fast chiar pentru
vizitator, constituindu-se într-un veritabil
eveniment cultural. Aºa cum s-a întâmplat,
miercuri, 29 februarie a.c., la
vernisajul celei de-a treia ediþii
a expoziþiei „Magnetismul
culorilor” (ºi care se va
închide la 16 martie) gãzduitã
de sala „Constantin Brâncuºi”
a Palatului Parlamentului
României sub auspiciile
Camerei Deputaþilor, Secre-
tariatului General al Camerei
Deputaþilor ºi Serviciului
pentru Ambientare ºi Expo-
ziþii. Este vorba de o expoziþie colectivã,
reunind pe simezele sale generoase o
amiabilã confruntare între târgoviºteanul
nostru ºi Mihail Pârvu, Mariana Palea,
Teodor Vescu ºi Mihai Marin Cârstea. De
remarcat catalogul european al picturilor
expuse de Mihai ªerbãnescu prin finanþarea
acordatã de Primãria Târgoviºte.
Bref. De confraþii de ºevalet ºi penel ai
lui Mihai ªerbãnescu, cu care împarte spaþiul
expoziþional de la „înaltul nivel” al
Parlamentului României, pot emite impresia
generalã cã sunt performanþi prin
profesionalismul pe care-l degajã fiecare
lucrare, ceea ce, ipso facto, prin comparaþie,
developeazã persuasiv ineditul spectacular
al pictorului târgoviºtean.
Pãrãsind acum ºtirea, schimbând direcþia
spre „câmpul de observaþie” al cronicii,
asumându-mi riscul de-a fi acuzat de o
premeditat㠄afinitate electiv㔠– de
subiectivism patriotard local –, declar
tranºant cã lucrãrile expuse de Mihai
ªerbãnescu au „magnetizat” puternic atenþia
numerosului public care, la ceas geros de
searã, a inundat sala „Constantin Brâncuºi”
oferindu-i cele mai intense aplauze.
ªi ce ne deconspirã, pe seama lui Mihai
ªerbãnescu cele peste cincizeci de lucrãri
(picturã ºi graficã) panotate pe ºase mari
„ziduri” de simeze? O imagine eclatantã: a
unui pictor extraordinar, lucrãrile sale
gãsindu-ºi loc de onoare în orice galerie cu
ºtaif de aristocraþie artisticã de pe meridianele
culturale europene sau americane.
La un moment dat,
depãrtându-mã de cele saºe
simeze ºi îmbrãþiºându-le
dintr-o privire/baleindu-le, am
avut privilegiul revelaþiei:
Mihai ªerbãnescu proteicul în
viziuni, refuzându-ºi cu
obstinaþie manierismul rutinier,
novatorul de tehnici. De la
viziunile asupra lucrurilor
banale (scânduri dintr-un
gard, de pildã), pe care le
învesteºte semiotic cu un simbolism cosmic,
la viziunea Cosmosului prin picãturile de
luminã, privitorul din expoziþie strãbate lumi
figurative, geometrizãri ontologizate,
„fotografieri” de carte poºtalã veche în sepia
(centrul vechi al Târgoviºtei), spaþializate fu-
turist anamorfozate (centrul New-York-ului pe
Fifth Avenue), învãluite într-un aer romantic
clasicizat (Veneþia), sau sugerând
impresionist prin „secvenþe” de relief (stânci)
ºi de construcþie tradiþional dobrogeanã (zid
cu obloane) Balcicul. În câteva lucrãri apare
ºi o conotativitate de naiv folcloric în
bisericuþele cu înflorituri incantatorii.
Ideea care þi se impune cu evidenþã este
aceea cã Mihai ªerbãnescu îºi „face mâna”
cu infatigabilã pasiune, experimenteazã cu
fervoare cãutând formule de expresie/
expresivitate pe calea pieptiºã a autodepãºirii.
De aici ºi sentimentul de inedit ºi de spectacol
vivant, de meta-limbaj propriu. ªi, astfel, opinez
conclusiv, asumându-mi riscul: în acest început
de mileniu Mihai ªerbãnescu este cel mai
reprezentativ pictor al Târgoviºtei ºi unul din
cei mai importanþi ai artelor plastice româneºti.
ªi indubitatilã mãrturie este expoziþia sa de la
Palatul Parlamentului României.
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ÎNTRE FIZICÃ ªI METAFIZICÃ,
SAU O ISTORIE A MAGIEI PENTRU
URMAªII LUI TOMA…
Corin Bianu
ESEU
Despre fizicã, într-unul dintre cele câteva
înþelesuri ale ei, ºtie oricare dintre
contemporani, mãcar unul din ele; mai
complicat este când vine vorba de meta-fizicã,
pentru simplul fapt cã aceasta este mult mai
puþin cunoscutã! Nu voi arunca o definiþie
limpede ºi cãlãuzitoare în temã, ca o magistralã
feroviarã pe o câmpie vastã, pentru simplul
motiv cã abordez teza oarecum literar,
încercând sã dezvãlui ºi sã limpezesc
adevãrurile intrinseci cu mijloace artistice,
„luminând” prin metoda contrapunerii
ambelor ºi clarificând tema prin înceþoºare ºi
amplificarea misterelor, cu subînþelesurile de
rigoare! Îmi dau seama cã o asemenea
introducere poate declanºa din start pierderea
eventualilor lectori, dar aceasta e calea pe care
o cred ca fiind cea mai adecvatã! Oricum,
lectorul are de ales între a citi o lucrare cu
pretenþii artistice, care oferã plãcerile
cuvenite, adãugându-le un plus de
cunoaºtere ºtiinþificã, ori a se deda unei
activitãþi cu totul ºi cu totul contrare, ceea ce
nu-i de colea; dacã se þine de textul urmãtor,
se poate alege cu ceva…
Dupã cum spuneam cã nu voi recurge la
clarificãrile didactice, afirm – alãturi de
numeroºi alþii – cã între fizicã ºi metafizicã nu
poþi arunca un ac! Amândouã sunt jumãtãþi
inseparabile ale lumii noastre, care se cotinuã
ºi se completeazã una pe alta – lumea vãzutã
ºi lumea nevãzutã! Între aceste jumãtãþi nu
existã nici o pauzã, nici un fel de „fâºie de
frontierã”, astfel cã acul aruncat cade ori în
lumea fizicã, ori în cea metafizicã! Pentru cã
lumea metafizicã este (de cele mai multe ori)
„nevãzutã”, nu înseamnã ºi cã nu existã!
Metafizica existã, ba am putea spune cã ea se
tot retrage în sine, pe mãsurã ce lumea fizicã
se extinde, graþie dezvoltãrii cunoaºterii
umane, lumea fizicã pãtrunzând ºi câºtigând
teren din cealalt㠄jumãtate”, care se va tot
„înjumãtãþi” în acest fel! Acesta e mersul lumii,
dar cel mai uºor este sã negi! „Fenomenele
metafizice”? Care ºi unde sunt? Dacã nu se
aratã, înseamnã cã dincolo, unde se pretinde
cã existã, nu este în fapt nimic! Chiar aºa sã
fie, oare?!...
Pentru elucidarea dilemei, vom reconstitui
succint de tot, calea parcursã de omenire în
efortul ei de a cunoaºte tot mai mult ºi mai
multe din lumea înconjurãtoare, plecând însã,
mai de aproape…
În vremea noastrã, 1952, Walter
Schumann a descoperit, cu mijloacele
convenþionale ale ºtiinþei fizicii (!), un câmp
electromagnetic puternic care înconjoarã
planeta noastrã, Pãmântul, la o distanþã de
circa o sutã de kilometri de scoarþa terestrã,
în partea inferioarã a ionosferei. Câmpul
acesta energetic asigurã echilibrul biosferei,
al tuturor formelor de viaþã terestre, a mai
stabilit el ºi a afirmat cã funcþioneazã ca o
memorie de sine stãtãtoare a universului
nostru. Ca orice element din compunerea
universului, vibreazã ºi aceast㠄centurã
energeticã”, deoarece vibraþia se aflã la baza
lui, îi certificã în acest mod viabilitatea.
Rezonanþa respectivului câmp electromag-
netic este de 7, 83 pulsaþii pe secundã ºi a
fost denumit, dupã numele sãu, „rezonanþa
Schumann”, iar toate vertebratele, ca ºi regnul
uman, au aceeaºi rezonanþã de 7,83 pulsaþii
pe secundã! Coordonarea acestora permite
ºi dupã aceastã însuºire comunã, definirea
respectivul câmp electromagnetic, ca fiind
biocâmp. O dovadã a existenþei ºi funcþionãrii
acestui câmp bioelectromagnetic este
îmbolnãvirea sigurã a astronauþilor care, prin
obþinerea imponderabilitãþii, ies din
„rezonanþa Schumann”, dar îºi refac sãnãtatea
dupã ce sunt supuºi unui „stimulator
Schumann”. Pânã aici, nimic neclar, nimic
dubios, nimic contestabil…
Dar, câmpul electromagnetic responsabil
cu viaþa ºi integritatea vietãþilor pãmântene a
existat ºi funcþionat ca „memorie colectiv㔠a
tuturora ºi înainte de 1952, când a fost
descoperit de pãmânteanul Walter
Schumann, fiinþeazã de la începutul formãrii
planetei noastre ºi a apariþei formelor de viaþã
terestre! Deducþia aceasta e cât se poate de
77
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
logicã, în caz contrar, biocâmpul n-ar fi existat
nici la nivelul anului 1952!
Pe de altã parte, esoterismul, ca metodã
de cunoaºtere a lumii de dincolo, a
„nevãzutului”, prin procedee specifice, afirmã
încã din vechimea incontrolabilã, cã existã o
memorie a lumii vii, de origine divinã, cãreia
vechii indieni îi spuneau „Cronica Akasha”,
denumire preluatã de toþi ceilalþi de dupã ei,
cu excepþia savanþilor materialiºti, în
mentalitatea cãrora întreg esoterismul a fost
ºi încã mai este respins ca fiind o superstiþie
supãrãtoare! Bogdan Petriceicu Hasdeu, unul
dintre pionierii parapsihologiei mondiale,
susþinea însã, cã esoterismul este o ºtiinþã-
credinþã, iar alþi precursori ai parapsihologiei
de azi, între care Albert Einstein, se exprimau
cã în evoluþia ei, ºtiinþa se va întâlni într-un
punct cu credinþa, iar acel punct este în
apropiere de Dumnezeu…
Descoperirea ºi evidenþierea de cãtre
Schumann a acelui strat electromagnetic de la
o sutã de kilometri deasupra Pãmântului, prin
metodele convenþionale ale ºtiinþelor
materialiste, a însemnat dovedirea ºi
recunoaºterea existenþei „Cronicii Akasha” din
metafizicã! Iatã un punct în care ºtiinþa s-a
întâlnit cu credinþa! Mai multã ºtiinþã te apropie
de Dumnezeu, mai puþinã ºtiinþã te
îndepãrteazã de El, spunea un alt om de ºtiinþã,
pe nume Maxwell! Dar nu a survenit în niciun
moment o pace generalã între susþinãtorii uneia
dintre opinii cu a celeilalte ºi nici nu ne
aºteptãm, pentru cã n-a sosit încã timpul!
Sã reþinem deocamdatã pentru acum, cã
acea memorie colectivã a lumii, „Cronica
Akasha”, existã ºi e detectabilã în ambele
jumãtãþi ale universului nostru, cea fizicã ºi
cea metafizicã, ºi funcþioneazã continuu în
amândouã! Dar înainte de toate ea ne aratã
cum se unesc cele douã jumãtãþi. Sunt sudate
etanº, se îmbinã atât de strâns, încât sã nu
poþi arunca un ac între ele?! Dacã aruncãm
acel ac, va cãdea ori în partea fizicã, ori în cea
metafizicã, precum am mai spus, dar… ambele
jumãtãþi se întrepãtrund, ici-colo una
avanseazã necontenit în cealaltã ºi reciproc,
tot aºa cum se îmbinã apa mãrii cu uscatul ºi
la fel de nestatornic!
Sã vedem cum se întrepãtrund fizica ºi
metafizica, în calitatea lor de „emisfere” ale
Universului nostru pãmântean! Luãm la
început, una dintre multiplele posibilitãþi, cea
mai rãspânditã!... Pe pãmântul fizic, omul fizic
care doarme (deci, viu) îºi detaºeazã din cauza
somnului, dar inconºtient, partea lui
personalã din acel „strat Schuman”, sã-i
spunem aºa, adicã pãrticica lui corespondentã
cu acel câmp electromagnetic, care – sã ne
amintim de mai sus – este responsabil cu
funcþionarea normalã a organismelor vii, iar
ea se deplaseazã în timp ºi spaþiu, rãmânând
totuºi legatã de organismul omului viu, printr-
un fir subþire ce pleacã de la ombilic, ºi poate
reveni la om ºi, pe cale de consecinþã, îl
menþine în viaþã. Vehicolul care transportã
„proporþia Schuman” a corpului omenesc, îl
vom aminti cu altã ocazie. Aceastã activitate
este documentatã de parapsihologia
modernã, care a preluat-o de la esoterici,
atribuindu-i însã termeni mai noi ºi mai
acceptabili! Acelei pãrþi subtile a omului viu
care se detaºeazã rãmânând legatã de corp i
s-a spus biocâmp sau corp subtil (se mai
menþine pe alocuri ºi denumirea de aurã,
preluatã de la esoterici ºi de la credincioºi),
firului de legãturã i s-a spus, „cordon bleu”,
exact ca la esoterici, iar cãlãtoriei pãrþii subtile
a omului adormit, în spaþiu ºi timp, i s-a spus…
vis! Iatã cum banalul vis a cãpãtat strãlucire
ºi importanþã ºtiinþificã! ªi de ce sã nu ajungã
aici, din moment ce experimentele medicinii
oficiale au stabilit cu certitudine, cã omul are
nevoie de somn cu vise ca sã poatã trãi nor-
mal (ºi sãnãtos)!
Dar omul poate visa ºi în stare de veghe,
numai cã visele sale de acest tip sunt numite,
vedenii, sau viziuni! κi vede omul de ale sale
ºi îl apucã deodatã un fel de moleºealã, de
parcã l-ar cuprinde somnul, dar nu adoarme,
ci i se arat㠄un vis”! Cele mai frecvente „vise”
de acest fel sunt cu imagini ale Maicii
Domnului, Iisus Hristos, ori ale unor sfinþi,
dar sunt ºi nenumãrate „tablouri de familie”,
reprezentând prezentul sau viitorul! Cuiva i
se aratã o scenã despre cum decedeazã chiar
în acea clipã, dar în altã parte, cineva apropiat
sufleteºte (cel mai adesea, într-un accident
grav) ori ce i se va întâmpla într-un viitor cam
incert, cuiva drag, sau chiar lui însuºi! În acest
mod extraordinar, aflã pe cãi neconvenþionale,
para-normale, o informaþie normalã,
„materialã”! Dacã mai amintesc, cã existã
oameni care îºi pot provoca la dorinþã vise,
(în cadrul fenomenului paranormal al
„extracorporalitãþii”) este doar pentru a ne
forma imaginea completã a visului omenesc,
a acelui fenomen care înalþã partea subtilã a
corpului uman la centura bioelectromagneticã
a Pãmântului, de la baza ionosferei, cãruia îi
voi spune în continuare numai „Cronica
Akasha”, dupã denumirea cea mai veche!
Cam aºa se întâmplã, în esenþã, cu omul
care trãieºte în partea fizicã a Universului ºi
intersecteazã în tot timpul, ºi partea sa
metafizicã, pentru cã mai existã multe alte
manifestãri omeneºti, când individul uman
pãtrunde reversibil în metafizicã! Amintind
alte câteva, vom spune cã unul dintre cele
mai spectaculoase fenomene este levitaþia,
care prezintã marele avantaj, cã poate fi vãzut
de toþi cei din preajmã; la fel se întâmplã ºi cu
invulnerabilitatea termicã, în care oameni ca
ºi noi, þin în mâini fãrã sã se ardã, cãrbuni
aprinºi, metale înroºite în foc, ori intrã chiar ei
înºiºi în flãcãri. Multe ºi tot mai multe ni se
aratã a fi la îndemâna noastrã, dar tocmai
pentru a le demonstra valabilitatea, mã voi
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mai referi numai la levitaþie, cu explicaþii ºi
dovezi indubitabile!
Levitaþie (de la latinul levitas – uºurime)
desemneazã capacitatea paranormalã a unor
oameni de a se ridica ºi a pluti în aer, sau de a
face sã pluteascã unele obiecte.
Cel mai cunoscut caz de levitaþie în
literatura de specialitate este al cãlugãrului
italian Iosif de Copertino (1603-1663).Acesta
ducea o viaþã excesiv de auster㠖 peste
puþina hranã, mai presãra ºi praf de chininã,
care o fãcea foarte amar㠖 iar în timpul unei
rugãciuni colective, corpul sãu îngenuncheat
s-a ridicat de la sol ºi a început sã pluteascã.
Scena plutirii sale s-a repetat apoi,
intempestiv, ºi în timpul unor slujbe religioase
la care participa. Dacã se întâmpla sã-l atingã
un frate cãlugãr, pluteau împreunã. Se spune
cã printr-o astfel de înãlþare de la pãmânt l-a
vindecat de nebunie pe un vestit cavaler, care
îºi pierduse minþile. Printre nenumãraþii
oameni ce au asistat la plutirile cãlugãrului s-a
aflat ºi savantul Leibniz!... Ceea ce este de
remarcat – iar comparaþia ne aparþine! – e
faptul cã în momentul când Iosif de Copertino
se ridica de la pãmânt, se auzea un zgomot
înfundat, ca o bãtaie din palme omeneascã
sau de aripi ale unui porumbel, similar cu
zgomotul ce-l fac avioanele supersonice când
depãºesc pragul sonic!
Capacitatea de levitaþie se obþine ºi prin
antrenament specific. În mânãstirile tibetane
sunt antrenaþi „poºtaºi”, aºa-numiþii long-
gom, care aleargã în salturi de 25-30 metri între
o mânãstire ºi alta! Recent, adicã în 1986, la
Washington, în cadrul unui concurs, unul
dintre discipolii maestrulu Maharishi Yoghi,
a parcurs, în poziþia lotus, în salturi de 2 metri,
distanþa de 50 de metri, în doar 23 de secunde!
Mai recent… Mai recent, nu deþinem date
certe, pentru cã între timp, societatea
omeneascã s-a complicat mult din cauza
evoluþiei cunoaºterii ºi e posibil – dar aceasta
este o supoziþie pur personalã ºi amendabilã
ca atare – ca toþi performerii ºi beneficiarii, sã
fie mai câºtigaþi, dacã folosesc în mod
confidenþial aceastã laturã dinamicã a
cunoaºterii (ºi îmbogãþirii umane), decât dacã
s-ar expune numai de dragul unor aplauze
fugare (ºi insinuante la rândul lor)! În schimb,
îi putem consola pe amatorii de astfel de
senzaþii, cã izvoarele asiatice de informare
miºunã de personaje precum magul Tibetan
lama Milarepa, cãruia îi plãcea sã planeze pe
deasupra spectatorilor sãi, înmãrmuriþi de
miracol. Dar nici europenii nu erau mai prejos
cu nimic, de vreme ce aflãm din Faptele
Sfântului Petru cã Sfinþia sa l-a readus pe
pãmânt pe Simion Magul, care se apucase sã
leviteze, tocmai în momentele predicii (sau
poate cã de aceea!). Ca sã compensãm cât de
cât lipsa condamnabilã a exemplelor publice
recente din expunerile noastre, promitem cã
în viitor – în mãsura în care poate avea un
viitor acest tip exploziv ºi neagreabil de
fenomene anormale! – vom veni cu exemple
de ultimã orã ºi poate chiar de mai înainte cu
ceva, dat fiind specificul încursiunii magice
cãtre Marea Necunoscutã de dincolo de noi!
În concluzie, astfel de evenimente ºi
destul de multe altele similare sunt realizate
cu sau fãrã intenþie de oameni de lângã noi,
care pãtrund în lumea vecinã a metafizicii ºi
se reîntorc printre noi, de cele mai multe ori,
mai înþelepþi sau mai puri, dar aducând dovezi
ale paranormalitãþii experienþelor lor!
Dar valabilitatea cea mai de actualitate
(dacã pot spune aºa!) a Cronicii Akasha e
aceea cã, tot înmagazinând informaþiile
generate de minþile omeneºti (ºi nu numai –
se cunoaºte o situaþie cu unele maimuþe dintr-o
insulã japonezã, care ºi-au transmis
experienþa peste ape, la celelalte grupuri
similare ce trãiau în insulele înconjurãtoare,
despre care vom aminti cu o altã ocazie!), ea
compenseazã întru totul lipsa condamnabilã
de cititori a operelor noastre literare de astãzi,
care, dupã scriere, ajung acolo, în „biblioteca
celestã”, de unde sunt apoi „livrate” pe cale
geneticã, prin sporirea continuã a
coeficientului de inteligenþã al celor ce se nasc
astãzi faþã de noi, cei nãscuþi mai ieri (sper cã
nu se vor gãsi ºi cârtitori ai acestei axiome!),
dar ºi pe calea mai directã a maimuþelor
amintite, pentru c㠖 aºa a stabilit fizica
materialistã! – existã o legãturã interactivã
între centura de inteligenþã a Pãmântului ºi
vieþuitorii lui…
Ceea ce trebuie sã precizãm însã, în mod
obligatoriu e cã operele mai slãbuþe ale acelor
creatori de literaturã (ºi de ºtiinþe, ori alte arte)
mai mãrunþei, urcã ºi ele la Cronika Akasha ºi
se includ în ea, dar cântãresc, la fel ca ºi pe
Pãmânt, câteva la grãmadã, mai puþin decât
una bunã a altuia mai rãsãrit! Precizarea
aceasta obligatorie are numai caracter
mobilizator, pentru cã fiecare creator cinstit
cu el însuºi, poate continua sã-ºi aducã obolul
cu modestie la arta universalã, deoarece existã
ºi va exista cel puþin un cititor atent ºi
imparþial, Cronica Akasha! Pe cale de
consecinþ㠖 dar e numai unul din
nenumãratele efecte! – mai reiese c㠄numita
Cronic㔠înregistreazã fidel toate gândurile
transformate în vorbe sau acþiuni ale
oamenilor, astfel încât nu avem nici o ºansã
de scãpare, dacã ne pretãm la înjurii, invidii,
bârfe, ori alte fapte de-a dreptul criminale, la
adresa altora ca noi, pentru cã ele se vor
înregistra fidel în acea memorie a lumii noastre,
ca un fel de bagaj voluminos, incomod ºi
ruºinos, ºi vor fi în continuu probe ale
deficitului de comportament, aparþinând
tuturor celor aproximativ ºapte miliarde de
oameni ºi fiecãruia în parte – adãugaþi celor
de dinaintea noastrã, de la începuturile
omenirii – cãrora li se mai adaugã, precum
spuneam, acþiunile altor vietãþi terestre!
79
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
BASARABII DE TÂRGOVIªTE
NICOLAE PÃTRAªCU*
(noiembrie 1599 – septembrie 1600)
Emite la Târgoviºte 16 documente,
în perioada 28 decembrie 1599 – 9 iulie
1600. În douã documente principele apare
în titulaturã ºi ca „domn al Þãrii
Ardealului, mare crai al întregului
Ardeal” (în virtutea tratatelor încheiate
cu imperialii ºi transilvãnenii), iar în
documentul emis de Mihai Viteazul la Iaºi
în 6 iulie 1600 prinþul este numit „domn
al Þãrii Româneºti, Transilvaniei ºi
Moldovei”. Cele mai importante
documente scrise la Târgoviºte se referã
la întãririle date Mitropoliei Târgoviºte
(ianuarie 1600) ºi lui Calotã mare ban,
pentru proprietãþile din oraº (26 ianuarie
1600). Scrie la Târgoviºte mai multe
epistole, cea mai importantã la 16 iunie
1597 ºi adresatã lui Ioan Keserii de
Ghisart (n.n. – fiul domniþei Zamfira, fata
lui Moise-Vodã, refugiatã ºi cãsãtoritã în
Transilvania), în care îi mulþumeºte
pentru penele trimise în dar (n.n. –de
cocostârc, foarte rare ºi preþuite, pe care
le va purta atunci când îi întâmpinã pe
comisarii imperiali Istvanffy ºi Szuhay)
ºi îl anunþã cã domnul a fost de acord ca
Ioan sã vinã pentru a-ºi lua înapoi moºia
rãmasã de la mama sa.
Nãscut în 1584 (dupã Damian Todiþa
ºi Constantin Rezachevici)) sau 1586
(dupã alþi istorici), este unicul fiu al lui Mihai
Viteazul, dar ºi ultimul Basarab care
domneºte în Þara Româneascã, fiind
urmaº direct al lui Vlad Cãlugãrul. Dupã
el, dinastia Basarabilor rãmâne pe tronul
Þãrii Româneºti prin fiul ºi nepoþii lui
Mihnea Turcitul – urmaºul lui Vlad Þepeº.
Nicolae Pãtraºcu a fost un tânãr
sensibil, delicat, mereu atent cu cei care
îl ajutau sau îi erau aproape; frumoasa
scrisoare trimisã de el lui Ioan Keserii de
Ghisart în iunie 1597, aratã un om învãþat,
Gabriela Niþulescu
delicat ºi care posedã o alcãtuire deosebitã
a stilului epistolar. Mulþumindu-i pentru
penele trimise în dar (n.n. – de cocor ºi
cocostârc, foarte rare ºi mult preþuite în
moda timpului), spune c㠄le va purta în
cinstea lui” ºi ca semn de mulþumire
deosebitã. Le-a ºi purtat într-adevãr, în
iunie 1598, când întâmpinã solia
împãratului Rudolf al II-lea la intrarea în
Târgoviºte, cu „mare pompã, îmbrãcat
foarte elegant ºi cu pene rare... cu
iatagane strãine deosebite”.
În legãturã cu acest moment din iunie
1598 ºi primirea solilor imperiali de cãtre
Nicolae Pãtraºcu, trebuie fãcutã o
subliniere: dacã Dimitrie Napragy
(cancelarul imperial) nu este prea ºocat
de faptul cã nu i-a întâmpinat Mihai
Viteazul ci fiul sãu, el þine totuºi sã
menþioneze (în scrisoarea trimisã la 15
iunie 1598 arhiducelui Maximilian de
Habsburg) faptul cã Mihai Voievodul „nu
a venit înaintea acelora (= solii) în
castelul sãu nici pe trepte”, ceea ce
aratã clar cum înþelegea domnul român
sã-ºi marcheze poziþia de egalitate faþã
de delegaþia imperialã (nu era împãratul,
nu era nici domnul român). Pe de altã
parte, trimiterea fiului sãu în întâmpinarea
delegaþiei nu era un simplu gest de
politeþe, ci o subliniere a faptului cã
acesta avea calitatea de asociat al
domnului ºi reprezentant al sãu în relaþiile
externe, calitate datã de situaþia sa de
urmaº la tron ºi de importanþa acordatã.
Conºtient cã ereditatea domniei era
unul din cele mai importante lucruri pe
care avea sã le rezolve, Mihai Viteazul
include aceastã clauzã în tratativele/
tratatele cu imperialii, cu Transilvania sau
cu turcii, tocmai în ideea de a asigura
continuitatea la domnie ºi liniºtea în þarã.
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Lucrul este acceptat ºi de Sigismund
Báthory – care explicã aceasta în punctul
III al instrucþiunilor trimise ambasadorului
sãu la Constantinopol, în 1599, fiind de
acord cu domnia ereditar㠄tot pentru
Mihai ºi urmaºii sãi”, dar ºi de turci –
care sunt ºi ei de acord cu propunerile
fãcute de Mihai Viteazul prin solia trimisã
în decembrie 1599. Girolamo Capello,
ambasadorul Veneþiei la Poartã, scrie la
11 decembrie 1599 cã solia de pace
trimisã de domnul român la
Constantinopol a adus ºi propunerea
acestuia de domnie „pentru el ºi fiul
sãu”, actul adus fiind „sigilat de mulþi ºi
importanþi baroni ai sãi (= sfatul þãrii)”.
Tot asupra ereditãþii domniei ºi a
acceptãrii ei, mai ales de cãtre turci, scrie
ºi „Journal de l’Éstat d’Orient” (1598-
1610), iar în documentul emis de Mihai
Viteazul în decembrie 1599 Nicolae
Pãtraºcu apare ºi ca „domn al Þãrii
Ardealului, mare crai al întregului
Ardeal”. Mai mult, în actul dat de cãtre
Mihai Viteazul la 6 iulie 1600 în Iaºi,
Nicolae Pãtraºcu apare alãturi de el în
calitate de „domn al Þãrii Româneºti,
Transilvaniei ºi Moldovei”. Desigur,
menþionarea asocierii la domnie era
necesarã ºi îºi are importanþa ei dosebitã
în planul politic, iar dorinþa lui Mihai ca
ereditatea domniei sã fie inclusã în tratate
era perfect explicabilã din punctul de
vedere al consolidãrii instituþionale ºi
asigurãrii liniºtii în þarã.
Nicolae Pãtraºcu a domnit efectiv,
iar cele 16 documente emise de el la
Târgoviºte aratã cã nu a fost doar un
înlocuitor al tatãlui sãu. A fost ºi un militar
disciplinat (însã fãrã merite deosebite),
ºi un personaj pe care imperialii au dorit
mereu sã-l foloseascã drept pretendent
primejdios pentru rivalii sãi din Þara
Româneascã. Predat ostatec generalului
Basta împreunã cu mama ºi surorile sale
ºi trimis în tabãra lui ªtefan Csaki, este
reþinut în castelul din Gilãu, apoi în cetatea
Fãgãraº – de unde în august 1602 scrie
împãratului Rudolf al II-lea, cerând sã fie
liberi în drumul spre Viena. În iunie 1602
moldovenii îl cer domn, dar nu poate
merge la Iaºi ºi ia drumul greu al pribegiei,
din care nu se mai întoarce.
ªederea lui la Viena, ca ºi pe
domeniul primit la Tirnavia (Tyrnau) este
marcatã de numeroasele cereri ºi
memorii pe care le adreseazã cancelariei
imperiale, împãratului direct, consilierilor
imperiali, prin care cere retrocedarea
averii tatãlui sãu (confiscatã dupã
moartea voievodului) ºi mai ales a
bunurilor jefuite de ªtefan Csaki ºi
Melchior Bogáthi: haine, arme, bijuterii,
blãnuri preþioase. Pensia datã de cabinetul
imperial, de numai 100 de florini, era
trimisã cu greutate ºi nici nu-i ajungea,
mai ales cã între timp se cãsãtorise cu
fata domnului Radu ªerban (aflatã la
Viena), iar copiii începeau sã creascã.
În 1624 se îmbolnãveºte de podagrã (se
pare cã era o boalã a Basarabilor, încã
de la Radu cel Mare) ºi în 1627 moare la
aceeaºi vârstã ca tatãl sãu. A fost
înmormântat în biserica sârbeascã din
Györ (Raab) ºi adus în þarã abia în 1640,
când – dupã popasul fãcut la curtea
domneascã din Târgoviºte – soþia Ancuþa
îl depune la Mãnãstirea Comana
împreunã cu socrul lui, domnul Radu
ªerban. Au fost depuºi într-un mormânt
comun (caz unic în istoria Þãrii
Româneºti), sub o lespede care aminteºte
cauza morþii lor (podagrã), faptele eroice
ºi povestea aducerii lor în þarã.
De la Nicolae Pãtraºcu au rãms doi
copii (al treilea, Gavril, murise în 1622):
fetiþa Elina; ºi Mihai – pe care în 1651
domnul Matei Basarab „împreunã cu
toatã þara, îl doreºte urmaº, ca pe fiul
patriei”, validându-i în aprilie sigiliul per-
sonal. Din pãcate tânãrul moare de ciumã
în Polonia, în 1655 (dupã unele opinii);
sau ucis în Moldova (opinia lui Sergiu
Iosipescu, potrivit raportului de sãpãturã
arheologicã de la Mãnãstirea Comana),
fiind înmormântat la Mãnãstirea Comana
alãturi de mama sa, care moare în 1664.
Au rãmas de la Nicolae Pãtraºcu
portretul de copil (alãturi de mama sa în
fresca Mãnãstirii Cãluiu), semnãtura ºi
sigiliul lui, cu stema Þãrii Româneºti într-o
frumoasã legendã, stema desenatã de
sibianul Franck Valentin în 1616 ºi
inclusã într-un album tipãrit, impresiile
celor care l-au cunoscut la curtea
domneascã din Târgoviºte ºi mãrturiile
asupra unui tânãr învãþat, ºtiutor de limbi
strãine ºi preocupat de învþãtãturã, care
ar fi putut urma visul tatãlui sãu – dacã
situaþia politicã i-ar fi permis-o.
81
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
ISTORIA TIPARULUI
MACARIE ªI EVOLUÞIA
TIPARULUI ROMÂNESC (1)
Agnes Erich
Anul 2012 încheie seria aniversãrilor
dedicate momentului macarian în istoria
tiparului românesc, serie începutã în 2008 ºi
continuatã în 2010. Aceste aniversãri ne per-
mit sã rememorãm etapele legate de începutul
activitãþii tipografice din Þara Româneascã,
fenomen aparþinând contextului european de
la acea vreme (Alexandru Duþu; Maria Ana
Muzicescu. Relaþiile culturale româno-
balcanice pânã în secolul al XVI-lea.
Bucureºti,1996, p. 96).
Legãturile culturale cu þãrile sud
europene sunt de necontestat ºi trebuie sã
subliniem cã, încã de la apariþie, primele
tipãrituri macariene de la Târgoviºte (1508-
1512) au circulat ºi în lumea slavã, fiind
folosite drept model pentru cãrþile tipãrite
aici (Tetraevangheliarul). Acest fapt a fost
remarcat ºi de N. Iorga care afirma cã:
„Meºterii trebuiau sã-ºi caute un sprijin,
un ocrotitor, dincoace de Dunãre, unde se
pãstrau vechile forme de stat. Aceastã
îndreptare spre noi era cu atât mai impusã,
cu cât Veneþia nu mai voi sã se ocupe cu
lucrul tipografic pentru slavi...”(Nicolae
Iorga. Istoria literaturii româneºti.
Bucureºti: Editura Pavel Suru, 1925, p. 138).
Înfiinþarea tipografiei în Þara Româneascã
s-a fãcut la iniþiativa bisericii ºi a domnului
Radu cel Mare pentru a acoperi o necesitate
în ceea ce priveºte lipsa cãrþilor de cult, atât
în spaþiul românesc, dar ºi pentru þãrile care
foloseau limba slavã în bisericã.
Cel care va duce la îndeplinire dorinþa
Bisericii ºi a clasei conducãtoare va fi
cãlugãrul Macarie, cel care tipãrise la
Cetinje un Molitvenic (1496), un Octoih
(1493-1494), iar în 1495 o Psaltire. Datoritã
condiþiilor vitrege (pãtrunderea otomanilor
pe teritoriul Muntenegrului) tipografia de
aici îºi va înceta activitatea (dupã numai
doi ani), moment în care cãlugãrul Macarie
se va refugia la Veneþia, împreunã cu
protectorii sãi. Dupã un timp va pleca în
Þara Româneascã adus fiind de mitropolitul
sârb Maxim, însã despre aceasta nu existã
dovezi scrise (Dan Simonescu; Victor
Petrescu. Târgoviºte, vechi centru
tipografic românesc. Targoviste: Muzeul
Judeþean Dâmboviþa, 1972, p. 8.).
Înfiinþarea tipografiei de la Târgoviºte
este strâns legatã de numele lui Radu cel
Mare despre care se spune cã era un
„domn înþelept, paºnic ºi drept” care „n-a
purtat rãzboaie, a dorit pacea, ºi s-a ocupat
îndeosebi de treburile bisericeºti ºi
culturale” (Constantin Giurescu; Dinu
Giurescu. Istoria românilor. Bucureºti:
Editura Albatros, 1975, p. 317). Domnul
a adus la curtea sa, pe lângã tipograful
Macarie, ºi câþiva sârbi din înalta nobilime,
dintre care amintim pe Maxim, cel care se
presupune cã l-ar fi adus ºi pe Macarie,
venirea lor în Þara Româneascã
reprezentând un act pozitiv pentru cultura
româneascã, deoarece militau pentru
tipãrirea cãrþilor bisericeºti. Radu cel Mare
s-a preocupat de înzestrarea Bisericii
Române cu „izvoare de învãþãturã
limpede”, iniþiativa sa înscriindu-se în
cadrul mãsurilor de reorganizare a acesteia
ºi a statului. Pentru realizarea acestui
deziderat îl va aduce în þarã ºi pe fostul
patriarh al Constantinopolului, Nifon care
numi pe doi episcopi „ca sã se înderepteze
toatã þara de la arhierei”, pentru
desãvârºirea acestei opere fiind nevoie de
cãrþi care sã cuprindã slujbele bisericeºti.
Astfel, Liturghierul din 1508, Octoihul din
1510 ºi Tevangheliarul din 1512 nu fac
decât sã punã în practicã, sub formã
tipãritã, dorinþa domnului ºi a Bisericii, de
a se realiza sub formã unitarã cea mai mare
ºi mai esenþialã parte din slujbele bisericeºti.
Originea ºi locul de tipãrire al celor trei
lucrãri au iscat controverse în rândul
specialiºtilor în istoria cãrþii, controverse
care continuã ºi în prezent. Problema
originii tiparniþei macariene a fost dezbãtutã
atât de cercetãtorii români cât ºi de cei
strãini. Istoricii D. Sp. Radojicic ºi Dejan
Medakovic (Lajos Demény; Lidia Demény.
Carte, tipar ºi societate la români în secolul
al XVI-lea. Bucureºti: Editura Kriterion
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
,1986, p.35.), afirmã cu tãrie cã cele trei
tipãrituri aparþin centrului tipografic de la
Cetinje. Noi venim ºi combatem aceastã
presupunere comparând materialul
tipografic utilizat de Macarie la imprimarea
cãrþilor de pe teritoriul românesc cu cel
utilizat la realizarea cãrþilor de la Cetinje,
acestea din urmã fiind mult mai îngrijit
tipãrite, de unde tragem concluzia cã ºi
condiþiile tehnice erau mult avansate. De
asemenea, slavistul V. Jagic afirmã cã între
tipografia din Cetinje ºi cea din Þara
Româneascã nu existã nici o asemãnare,
litera tipografiei muntenegrene fiind subþire
ºi micã, iar cea din Þara Româneascã,
groasã ºi mare, iar ornamentele din cãrþile
tipãrite în Þara Româneascã sunt
influenþate de manuscrisele din vremea lui
ªtefan cel Mare, pe când ornamentele celor
din Muntenegru sunt în stil clasic de
Renaºtere italianã. În ceea ce priveºte limba
celor douã tipuri de tipãrituri aceasta este
slava bisericeascã de redacþie sârbã în
Muntenegru ºi de redacþie medio-bulgarã
în Þara Româneascã (P. P. Panaitescu.
Octoihul lui Macarie ºi originile tipografiei
în Þara Româneascã. În: Biserica Ortodoxã
Românã, nr. 57, 1939, p.533-538).
Alexandru Odobescu conchide în
cercetãrile sale cã în aceastã perioadã nu a
existat tiparniþã chirilicã în Þara
Româneascã ºi cã tipãriturile macariene,
cu stema Þãrii Româneºti sunt tipãrituri
veneþiene executate la comanda
domnitorilor români: „Aceastã carte
tipãritã cu aºa litere curate ºi desluºite în
anul 1508 în domnia lui Mihnea Vodã I, e
o adevãratã curiozitate”, (Alexandru
Odobescu. Despre unele manuscripte ºi
cãrþi tipãrite aflate la Mãnãstirea Bistriþa.
În: Revista Românã, nr.1, 1861, p.819)
pentru ca Virgil Molin sã declare categoric:
„Cãrþile lui Macarie, cele dintâi necesare
Þãrii Româneºti sunt editate ºi tipãrite la
Veneþia”, în oficina lui Torresani.
Argumentele pe care se baza teoria sa erau:
caracterele literelor din cãrþile lui Macarie
(1508-1512) sunt de tip veneþian; tiparul
este în douã culori, tehnicã pur veneþianã;
hârtia este de provenienþã veneþianã;
legãtura este identicã cu cele veneþiene din
jurul anului 1500. Nici aceastã ipotezã a
imprimãrii tipãriturilor româneºti ale lui
Macarie în tipografia lui Torresani nu este
întemeiatã din urmãtoarele considerente:
literele din Liturghier sunt mult mai
groase, fiind asemãnãtoare semiuncialelor
manuscriselor moldoveneºti; ornamentele
din tipãriturile lui Macarie nu sunt nici ele
de origine veneþianã, ci le imitã pe cele din
manuscrisele moldoveneºti de la sfârºitul
domniei lui ªtefan cel Mare; tiparul în douã
culori era executat în cãrþile lui Macarie
dupã o tehnicã rudimentarã, fiind scoase
foile de sub presã, dupã care se tipãrea iar
cu cernealã roºie pe locurile lãsate albe, de
unde ºi neconcordanþa la linie; în privinþa
lipsei de indicaþii în epilogurile celor trei
cãrþi asupra locului unde s-au tipãrit este
de presupus cã stema indicã locul;
diferenþa de circa doi ani între apariþia celor
trei cãrþi târgoviºtene demonstreazã cã
tipãrirea s-a fãcut într-o tiparniþã modestã;
îndreptarea textului tipãrit în caietul al doilea
din Liturghier, unde apãruserã unele
greºeli care denaturau sensul textului, a
condus la existenþa a douã variante, fapt
de neimaginat pentru o tipografie cu
experienþã ca cea veneþianã; legãturile
cãrþilor lui Macarie s-au fãcut în mãnãstirile
ºi atelierele care existau în þarã ºi nu au
aceeaºi facturã cu legãturile executate în
atelierele veneþiene; Octoihul fiind tipãrit în
1510, nu s-a putut realiza în tipografia lui
Torresani deoarece aceasta era închisã la
acea datã (Mircea Tomescu. Istoria cãrþii
româneºti de la începuturi pânã în 1918.
Bucureºti: Editura ªtiinþificã,1968 p. 29).
O altã teorie privind originea tiparului
macarian este legatã de tiparniþa chirilicã din
Cracovia a lui Sweipolt Fiol, A.P.
Sobolevski afirmând cã tipãriturile
cracoviene din 1491 au „ca temelie a lor
texte de origine româneasc㔠(P. P.
Panaitescu. Liturghierul lui Macarie (1508)
ºi începuturile tipografiei în Þãrile
Române. În: Biserica Ortodoxã Românã,
nr. 57, 1939, p. 533-538), iar P.P. Panaitescu
susþinea cã literele cãrþilor lui Sweipolt Fiol
se aseamãnã cu cele din manuscrisele slavo-
române. Lajos ºi Lidia Demény
demonstreazã cã tipãriturile chirilice din
Cracovia au caracteristici tipografice care
exclud o asemãnare pronunþatã cu tipãriturile
macariene din Þara Româneascã (Lajos
Demény; Lidia Demény,op. cit., p. 37-38),
cãrþile chirilice cracoviene având frontispicii
cu totul deosebite.
Dintre centrele tipografice de pe
teritoriul þãrilor române care au fost
vehiculate ca fiind locul de apariþie al celor
trei tipãrituri amintim Bistriþa olteanã,
Snagov, Govora, Mãnãstirea Dealul. În
ceea ce priveºte Bistriþa olteanã primul
care abordeazã acest aspect a fost N.
Iorga: „La Dealul, sau, mai curând, pentru
cã aici lucrul de împodobire a urmat pânã
pe vremea lui Neagoe, la Bistriþa
Craioveºtilor, unde se zice cã ºi Maximiam
ar fi serbat nunta Miliþe, s-a fãcut aceastã
nobilã lucrare de art㔠(Nicolae Iorga.
Istoria Bisericii Româneºti. Bucureºti:
Editura Gramar, 1995, p.129). Printre cei
care au mai susþinut aceastã teorie au fost
83
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
P. P. Panaitescu (P. P. Panaitescu.
Contribuþii la istoria culturii româneºti.
Bucureºti: Editura Minerva, 1971, p. 326),
Barbu Theodorescu („Prin aºezarea sa
geograficã, pe drumul Sibiului, bogãþia ºi
tãria politicã a Craioveºtilor, prin faptul cã
acolo Odobescu a gãsit un adevãrat depozit
macarian, înclinãm a crede cã locul primei
tipografii a Þãrii Româneºti ar fi putut fi
Bistriþa”), ªtefan ªtefãnescu, Virgil
Cândea, Sextil Puºcariu (Sextil Puºcariu,
Istoria literaturii române. Bucureºti, 1987,
p. 41) º.a. ºi din ale cãror argumente
menþionãm: în aceastã locaþie s-au gãsit
ºapte exemplare din Liturghier de cãtre
Alexandru Odobescu; între cãrturarii
Bistriþei ºi cei din sudul Dunãrii au existat
puternice legãturi de rudenie; în timpul
editãrii Liturghierului, Târgoviºtea nu mai
era unic centru administrativ ºi cultural al
þãrii: „scaunul þãrii era deopotrivã atât în
Bucureºti, cât ºi la Târgoviºte” (P.P.
Panaitescu, op. cit., p. 326). Este cunoscut
faptul cã mãnãstirea a fost distrusã din
temelii de cãtre Mihnea Vodã la 1509, într-un
document al vremii specificându-se „ºi
mãnãstirea lor (Craioveºtilor), carea o
fãcuse ei pre râul Bistriþii din temelie o
au risipit”. Aceasta va fi refãcutã în timpul
lui Neagoe Basarab între 1515 - 1519 tot
de Craioveºti, ºi astfel putem afirma cã nu
se putea instala o tipografie într-un sediu
neamenajat. Totuºi, dacã presupunem cã
Macarie ar fi tipãrit Liturghierul la Bistriþa
se pune întrebarea unde s-au tipãrit
urmãtoarele douã cãrþi, având în vedere
cã la Bistriþa nu mai era posibil, aceasta
fiind distrusã la 1509. De asemenea, dacã
exista o tradiþie în acest sens, de ce D.
Liubavici a ales sã tipãreascã la Târgoviºte
ºi nu la Bistriþa lucrãrile sale. Este ºtiut
faptul cã lucrãrile tipãrite în acele vremuri
erau legate în cadrul mãnãstirilor, ºi acest
lucru poate explica existenþa unui numãr
mare de exemplare din Liturghier la
mãnãstirea Bistriþa, unde probabil fuseserã
date la legat, dar mai ales se explicã acest
fapt prin amintirea scopului tipãririi acestei
lucrãri: destinaþia ei era aceea de a circula
ºi de a se asigura astfel o practicã unitarã
în þinerea slujbelor religioase.
Snagovul este un alt centru tipografic
unde se presupune cã s-ar fi tipãrit primele
cãrþi de pe teritoriul românesc,
pronunþându-se în acest sens Alexandru
Grecu care afirm㠄cã mãnãstirea Snagov
ar putea fi locul de tipãrire a primelor trei
cãrþi macariene”(Alexandru Grecu.
Contribuþii la începuturile tipografiei
slave în Þara Româneascã. În: Studii ºi
cercetãri de bibliologie I, 1995, p. 235),
susþinând cã Neagoe Basarab ar fi avut o
grijã deosebitã de aceastã mãnãstire. Prima
atestare documentarã sub numele de
Snagov apare în anul 1408, într-un hrisov
al lui Mircea cel Bãtrân, dar sunt pãreri cã
aici exista un lãcaº de cult încã din vremea
lui Vladislav I (1364-1379). Dar abia
începând cu 1517 începe refacerea acesteia
de cãtre Neagoe Basarab, ºi este greu de
crezut cã s-ar fi instalat o tipografie într-un
loc de asemenea, improvizat. Abia în cursul
anului 1694, prin transferarea de la
tipografia domneascã din Bucureºti a unei
pãrþi a utilajului tipografic la Snagov, Antim
Ivireanul va pune bazele unei mari tipografii
cu posibilitãþi de imprimare în mai multe
limbi, tipografie independentã de cea
bucureºteanã.
Govora este ºi ea inclusã în rândul
ipotezelor privind locul de tipãrire al celor
trei cãrþi, Al Odobescu fiind cel care
înainteazã aceastã supoziþie argumentând
cã la Govora, Matei Basarab instaleazã o
tipografie începând cu 1637, ºi cã tipãreºte
o Psaltire, dar din care nu s-a pãstrat nici
un exemplar complet. Acest fapt ar duce
la concluzia, spune el, cã exista deja o
tradiþie tipograficã gãsindu-se „poate chiar
ceva rãmãºiþe de vechi unelte tipografice”
(Alexandru Odobescu. Opere. Bucureºti:
Editura Academiei, 1967, p. 160). Mergând
pe aceeaºi idee A. Sacerdoþeanu afirmã:
„Între vechile centre tipografice din þarã,
Vâlcea ocupã un loc însemnat chiar dacã
lãsãm la o parte discuþia cu privire la locul
unde a tipãrit Macarie celebrul sãu
Liturghier din 1508, propus de unii a fi
la Bistriþa sau Govora. Cert este cã la
Govora a fost tipografie pe vremea lui
Matei Basarab” (Alexandru Sacerdoþeanu.
Originea ºi condiþiile social economice ale
dezvoltãrii vechiului oraº Râmnicu
Vâlcea. În: Buridava, 1972, p. 51). Din
cele expuse mai sus realizãm cã nu avem
nici o dovadã clarã cã ar fi existat activitate
tipograficã la Govora la 1507, când s-a
început tipãrirea Liturghierului.
Personal considerãm cã cele trei cãrþi
macariene nu s-au tipãrit în nici unul din
centrele enumerate mai sus, ci la
Mãnãstirea Dealul (Târgoviºte), loc de
unde au pornit ºi directivele reformelor
feudale politice, culturale ºi bisericeºti, fapt
menþionat anterior prin încercarea domnilor
români de a centraliza puterile statului în
mâinile lor. Aºadar, întemeierea oficinei
tipografice în Þara Româneascã trebuie
pusã în strânsã legãturã cu trecerea
bisericii feudale sub autoritatea centralizatã
a domniei. Aceastã centralizare a puterii
politice în mâna domnului este însoþitã de
o creºtere a venitului domnesc, care
îngãduia sã se punã bazele unor aºezãminte
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Reviste primite la redacþie
1. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V, anul 48 (148), nr. 1 (554), ianuarie 2012, Oradea,
director Ioan Moldovan, redactor-ºef Traian ªtef;
2. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã al USR, nr. 2 (1020), februarie 2012, Apare cu
sprijinul Primãriei sectorului 2, Bucureºti, primar Neculai Onþanu, redactor-ºef Dan Cristea;
3. Dacia literarã, revistã de constituiri culturale, anul XXIII (serie nouã din 1990), nr. 3-4
(102-103) 2012, apare sub egida USR, Iaºi, redactor-ºef Lucian Vasiliu;
4. Nord literar, anul X, nr. 2 (105), februarie 2012; apare sub egida Consiliului Judeþean
Maramureº, Baia Mare, director Gheorghe Glodeanu;
5. Gazeta de Izbiceni, ziar de culturã, atitudine ºi informaþie, nr. 1, februarie 2012; editor
Centrul Cultural „Tudor Gheorghe” Izbiceni;
6. Acolada, Revistã de literaturã ºi artã, Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România,
ianuarie 2012 (anul VI), nr. 1 (51), Editori, Societatea Literarã Acolada ºi Editura Pleiade Satu
Mare, director general, Radu Ulmeanu, director, Gheorghe Grigurcu, redactor-ºef, Petre Got;
7. Cafeneaua literarã, Revistã lunarã editatã de Centrul Cultural Piteºti sub egida Consiliului
Local Piteºti ºi a Primãriei Municipiului Piteºti, Anul X, nr. 2 (109), februarie 2012, director,
Virgil Diaconu, redactor-ºef, Marian Barbu;
8. Apostrof, Revistã a Uniunii Scriitorilor, anul XXIII, nr. 1 (260), ianuarie 2012, Cluj-Napoca,
redactor-ºef, Marta Petreu;
9. Argeº, anul XII (XLVII), nr. 1 (355), ianuarie 2012, Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din
România; Editori: Consiliul Local Piteºti, Primãria Municipiului Piteºti ºi Centrul Cultural
Piteºti, redactor-ºef, Dumitru Augustin Doman;
10. Bucovina literarã, serie nouã, anul XXII, nr. 12 (250), decembrie 2011, Suceava, redactor-
ºef Constantin Arcu.
11. Convorbiri literare, anul CXLV, nr. 2 (194), februarie 2012, revistã a Uniunea Scriitorilor
din România, fondatã de Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867, redactor-ºef Cassian
Maria Spiridon, redactor-ºef adjunct Dan Mãnucã;
culturale precum Mãnãstirea Dealul. De
asemenea, este mult mai probabil instalarea
tipografiei în incinta unei mãnãstiri
deoarece aici existau ateliere pentru
meºteºuguri fine ºi cãlugãri ºtiutori de carte
care ar fi putut ajuta la corectura textului,
precum ºi a textului religios. Este de
observat cã ornamentele frontispiciilor
tipãriturilor lui Macarie sunt apropiate ca
stil de ornamentele în stil „armenesc”
(Nicolae Ghica-Budeºti. Evoluþia
arhitecturii în Muntenia. În: Buletinul
Comisiunii monumentelor istorice, 20) de
la Mãnãstirea Dealul (ornamente formând
cercuri ºi pãtrate împletite din vrejuri de
plante stilizate).
Începuturile activitãþii tipografice a lui
Macarie nu sunt cunoscute, informaþiile
biografice în privinþa sa fiind extrem de
rare (Nicolae Iorga. Istoria bisericii
româneºti ºi a vieþii religioase a
românilor. Bucureºti: Editura Ministerului
Cultelor ºi Instrucþiunii publice, 1928,
p.129). Majoritatea biografilor (I.Karataev,
L. Tomic, L. Stoianovici, V. Jagic etc.)
considerã cã Macarie a învãþat arta ºi
tehnologia imprimãrii cãrþii la Veneþia, în
tipografia lui Torresani (Dan Dumitrescu.
Meºterul tiparelor. În: Magazin istoric, nr.
4, 1970, p. 29). Între anii 1493-1496 îºi
desfãºoarã activitatea la Cetinje, în
Muntenegru, unde imprimã o serie de cãrþi
sub patronajul voievodului þãrii, Gheorghe
Cernoievici, fapt de altfel precizat anterior,
a cãrui politicã se baza pe sprijinul Veneþiei,
astfel explicându-se ºi relaþiile culturale
dintre Muntenegru ºi Veneþia, ºi aducerea
tipografiei de acolo. Cei mai mulþi
cercetãtori admit cã tipografia din Cetinje
a fost adusã din Veneþia, fiind cumpãratã
de la Andreea Torresani, iar Macarie
tipograful a fost ucenicul acestuia. Faptele
care au condus la aceastã concluzie au fost:
tipografia slavã a lui Torresani îºi înceteazã
activitatea la 1493 (anul în care începe
activitatea tipografiei din Muntenegru);
aspectul literelor ºi ornamentelor din
tipografia lui Macarie de la Cetinje este de
origine italianã, iconografia tipãriturilor
macariene din Cetinje evidenþiind originea
sa veneþianã, cu atribute renascentiste:
mascaroni, amoraºi, cornul abundenþei,
ghirlande, pãsãrele etc.
De la Cetinje, Macarie a sosit în Þara
Româneascã la invitaþia lui Radu cel Mare,
pentru înfiinþarea unei tipografii. Cãrþile
tipãrite în Þara Româneascã sunt
obiºnuitele texte bisericeºti, texte traduse
odinioarã din limba greacã în limba slavonã
ºi copiate în manuscrise pentru folosinþa
românilor care adoptaserã ritul slavon. În
tiparniþa de la Dealu, Macarie scoate trei
tipãrituri: un Liturghier (1508), un Octoih
(1510) ºi un Evangheliar (1512).
85
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
ISTORIA TIPARULUI
SCRIEREA RELIGIOASÃ
ªI LAICÃ VECHE
Din perioada dacilor a existat
preocupare pentru culturã, ei foloseau
alfabetul grec sau latin, acest fapt a fost
descoperit pe niºte blocuri de piatrã de la
Sarmisegetusa. La curtea lui Decebal se
folosea ca limbã diplomaticã cea latinã. În
perioada daco-romanã au existat multe
inscripþii în latinã care au ajutat la
dezvoltarea limbii române.
În limba românã, primele mãrturii le
putem constata de prin veacul al XII lea,
când limba de cult slavonã stãpânea cu
autoritate cadrul oficial al bisericii ºi
cancelariei domneºti. Excepþie face cronica
bizantinã a lui Theophanes Confessor din
veacul al VIII lea care reproduce o
întâmplare a anului 587, din timpul luptei
bizantinilor cu avarii. Un soldat de neam
dac aflat în armata bizantinã, observând
cã unui soldat care se afla în faþa lui i-a
cãzut pãtura de pe cal, l-a fãcut atent în
limba romanã: torna, torna, frate,
determinându-l sã se întoarcã pentru a-ºi
recupera bagajul. Strigãtul dacului a fost
interpretat ca ordin de luptã provocând
astfel derutã în rândul avarilor având ca
finalitate victoria bizantinilor. Acestea ar
fi primele cuvinte în limba romanã
consemnate în prima perioadã a primului
mileniu, pentru ca la anul 943 sã se
gãseascã inscripþionat în grafica chirilicã
cuvântul august în localitatea Mircea Vodã
din Dobrogea.
Din veacul al X-lea dateazã Legenda
Sfântului Gherhard, în care se pomeneºte
despre o mãnãstire de cãlugãri greci de
lângã Arad. Ea a fost ocupatã de catolici,
care înfiinþeazã o ºcoalã de gramaticã ºi
muzicã, iar cãlugãrii greci de rit ortodox
sunt trimiºi la Oxalanos. La anul 1100 tot
lângã Arad, o altã mãnãstire a fost distrusã
de tãtari în timpul invaziei. Aceastã
mãnãstire, pe lângã cea de la Fãgãraº, era
o filialã a mãnãstirii franceze Pontigny ºi
Viorel Cristian Militaru
avea o bibliotecã cu numeroase cãrþi, între
care lucrãri aparþinând lui Seneca (despre
binefaceri), Cicero (despre scopurile
bunelor ºi relelor), Quintilian (despre
efectele cuvântãrilor supãrãtoare),
Suetonius (despre viaþa celor doisprezece
Cezari) etc.
Prin veacul al XIV lea se atestã
scrisoarea din anul 1396 a episcopului
transilvan Maternus, prin care se solicita
judelui din Sibiu ajutor, pentru ca solul
regal Johannes Tatar, care urma sã se
deplaseze în Þãrile Române, sã fie însoþit
de un cunoscãtor al scrisului românesc.
Dupã un secol se cunoaºte tot la Sibiu
activitatea unui copist de limba românã,
în persoana preotului Bratu. În 1495 el
primea un florin pentru redactarea
scrisorilor oficiale ale cancelariei sibiene
în limba românã.
Preotul Bratu a slujit mai întâi la
biserica din Schei, fãcând parte din vestita
familie a popei Pãtru cel Bãtrân, aºa cum
reiese din cronica protopopului Vasile din
Scheii Braºovului. El fusese colaboratorul
diaconului Coresi ºi se ocupa cu redactarea
actelor oficiale care priveau limba latinã,
greacã ºi românã.
Din documentele atestate reiese cã în
perioada anilor 943 – 1520 erau folosite
un numãr de 628 cuvinte româneºti, ceea
ce permite fiecãrui cercetãtor sã constate
cã limba românã funcþiona ºi în scris
pentru aceastã perioadã ºi doar statutul ei
de limbã neoficialã nu îngãduia scrierea
textelor în aceastã limbã. La 1482 este
cunoscutã scrisoarea boierului Dragomir
Udriºte, adresatã braºovenilor, care
foloseºte chiar din prima propoziþie
adresarea: Bunilor ºi cinstitem, cuvinte
româneºti.
Din acest tablou al scrisorilor în limba
românã, se regãseºte ºi scrisoarea unui
soldat român aflat în Tracia cãtre fratele
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sãu din Valahia, pe la anul 1475, afirmaþie
susþinutã de un învãþat german. Dupã 10
ani, la 1485, domnul Moldovei ªtefan cel
Mare scrie regelui Poloniei, Cazimir, o
scrisoare în limba valahã (latina stricatã),
pe care solul o traduce mai întâi în limba
latinã, apoi în cea slavã. Despre limba
latinã popularã ne vorbeºte la 1453
istoricul italian Flavio Bindo, care se
adreseazã regelui sicilian Alfons de Aragon
în legãturã cu organizarea unei cruciade
împotriva turcilor ºi cu acest prilej se
oferã observaþii valoroase referitor la
formarea limbii române.
La 1500, într-o carte francezã se
vorbeºte despre românii care se ajutau în
scris de literele latine aºa cum precizeazã
ºi Dimitrie Cantemir care aduce argumente
noi referitor la folosirea scrierii latine
înaintea adaptãrii alfabetului slavon.
Dupã Sinodul de la Florenþa din anul
1439, la care a participat mitropolitul
Teoctist al Moldovei, acesta îl sfãtuieºte
pe domnitorul Alexandru cel Bun sã
dispunã înlocuirea literelor latine cu cele
chirilice, ceea ce se înþelege cã înainte de
1439 se scria româneºte cu litere latine.
Dimitrie Cantemir cunoºtea aceasta ºi în
Descriptio Moldaviae, capitolul Despre
literele moldovenilor, comenteazã
convingãtor cu privire la grafia latinã în
scrierea veche româneascã.
Domnitorii, depãºind protocolul
diplomatic, se dedau scrisului. Un caz este
cel al lui Vladislav Vlaicu (1362-1374) care
scria stareþului mãnãstirii Cutluzim de la
Athos: Aceste astfel scrise ºi iscãlite de
domnia mea….
Adevãrul se confirmã într-o scrisoare
a patriarhului Dositei al Constantinopolului,
care la 1370 dispunea instalarea
mitropolitului Iachint de Vicina în scaunul
de mitropolit al Þãrii Româneºti, iar în
scrisoarea de numire spunea: Domnul Þãrii
Româneºti a cerut de mai multe ori prin
scrisorile sale un arhiereu pentru þara sa….
Pe teren literar cel mai cunoscut text, de
altfel mult disputat este Codicele de la Ieud.
Cu prilejul sãrbãtorii ASTREI la Sighetul
Marmaþiei, din anul 1921, cãrturarul
braºovean Andrei Bîrseanu gãseºte un
volum al preotului Artemiu Anderco din
comuna Ieud judeþul Maramureº. Pe lângã
douã texte coresiene (Pravila ºi
Catehismul) cuprinde ºi o legendã al cãrui
text se regãseºte ºi în Cuvinte den bãtrâni
a lui Hasdeu. Deºi data atestatã de unii
cercetãtori era de prin veacul al XVI-lea,
cea mai veche datã propusã fiind anul 1391.
Venind în timp ne este de mare folos
primul document scris în limba românã,
Scrisoarea lui Neacºu din Câmpulung,
adresatã judelui Hanaº Bengner al
Braºovului, în 1521. Acest document a
fost descoperit de cãtre Nicolae Iorga în
Arhivele Braºovului la începutul secolului
al XX lea. Neacºu era cunoscut din timpul
domniei lui Vlad cel Tânãr pentru cã avea
un proces de datorii cu negustorii
braºoveni. Împãratul despre care se
menþioneazã în scrisoare este Soliman al
II lea, Magnificul. Valoarea moralã a
scrisorii constã în gestul unui român de
dincoace de munþi de a-i preveni pe ardeleni
de pericolul invaziei turceºti.
Este demn de evidenþiat conþinutul
textelor maramureºene sau rotacizante care
denumesc patru cãrþi religioase cum ar fi:
Codicele voroneþean, Psaltirea
voroneþeanã, Psaltirea Hurmuzachi.
Autorii au fost originari din zona
Maramureºului, aºa se explicã fenomenul
de rotacism (în cuvintele de origine latinã
n este înlocuit cu r.)
Cei mai de seamã tipografi ai secolului
al XVI-lea au fost: Macarie care tipãreºte
Liturghierul de limbã slavonã anul 1508;
Dimitrie Liubavici, ajutat de Oprea ºi
Petre, tipãreºte Apostolul, în anul 1547,
din porunca lui Iliaºcu Voievod; Diaconul
Coresi tipãreºte între anii 1559-1583 un
numãr de nouã cãrþi în limba românã:
Întrebare creºtineascã, Evanghelierul,
Praxiul (carte bisericeascã ce cuprinde
faptele ºi scrisorile apostolilor), Cazania,
Molitvelnicul, Psaltirea, Cazania II,
Liturghierul, Pravila Sfinþilor Apostoli.
Este de evidenþiat faptul cã atunci
când slavii pãtrund în sudul Dunãrii, limba
românã se scindeazã. Influenþele apar
datoritã ortodoxismului, în a doua
jumãtate a secolului al X-lea conform
documentelor epigrafice descoperite în
Muntenia ºi Moldova.
Referitor la scrierile religioase amintim:
douã scrisori ale egumenului Nicodim
(1385; 1391); imnuri religioase compuse
de Filotei, care a fost logofãtul lui Mircea
cel Bãtrân; Textul hagiografic (ramurã a
teologiei care se ocupã cu vieþile sfinþilor),
Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou, scris
de Grigorie Þamblac, propovãduitor al
domnitorului Alexandru cel Bun;
Tetraevanghelul, prima copie dupã o carte
religioasã din secolul al XV-lea.
În ceea ce priveºte scrierile cu
caracter laic amintim: scrisoarea lui ªtefan
cel Mare cãtre principii creºtini dupã
87
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
victoria de la Vaslui, care este o lucrare
remarcabilã în ceea ce priveºte arta
compoziþiei; Letopiseþul (scrierea istoricã)
de când s-a început Þara Moldovei, prima
cronicã scrisã în timpul lui ªtefan cel Mare,
unde se glorificã luptele de apãrare
susþinute de domnitor; Letopiseþul, scris
de Macarie la porunca domnului Petru
Rareº. Este de luat în seamã cã Macarie a
fost martor ocular la toate aceste
evenimente; Cronica privind desfãºurarea
evenimentelor politice ºi sociale scrisã de
Eftimie, care continuã letopiseþul lui
Macarie din porunca lui Alexandru
Lãpuºneanu, într-un stil propriu ºi accesibil
pentru cititori; Cronica lui Azarie, care a
fost ucenicul lui Macarie, care descrie
istoria Moldovei, fãcându-.se referire la
Despot-vodã, care-i prigonise pe boieri;
Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul
sãu Teodosie. De reþinut cã în 1984 s-a
descoperit la Sofia manuscrisul în limba
slavonã, pe hârtie fabricatã la Veneþia în
secolul al XVI-lea, având un scris caligrafic
ºi folosind vinietã în aur. Acest manuscris
putea fi destinat atât cancelariei domneºti,
cât ºi lui Teodosie însuºi. Tipãritura este o
enciclopedie a cunoºtinþelor moral-politice,
filosofice ºi pedagogice, de fapt o sintezã
a gândirii ºi a experienþei medievale.
Conceputã ca un testament, vãdeºte o
puternicã personalitate, deoarece
intensitatea trãirii este egalã cu cea a
gândirii. Poate fi consideratã o operã
ideologicã, având scop educativ, deoarece
este prezentat un cod moral pentru omul
care trãia în societatea româneascã. Finalul
lucrãrii este dedicat mamei, soþiei ºi copilului
ºi impresioneazã prin sensibilitate, duioºie
ºi lirism. Ea a fost tradusã în româneºte
din secolul al XVII-lea.
Cultura poporului român a fost
puternic influenþatã de creºtinism chiar de
la începuturile sale. Sfântul Apostol Andrei,
cel dintâi chemat, fiind propovãduitor al
Evangheliei, era unul din cei 12 Apostoli,
care a dus credinþa într-o parte a teritoriului
românesc, Scythia (Dobrogea de astãzi)
ajungând ºi pe meleagurile muscelene în
zona unde se aflã Mânãstirea Nãmãeºti
(dupã cum spune o legendã). Sfântului
Apostol Andrei, care a propovãduit
Evanghelia lui Hristos prin multe þãri, i-a
picat la suflet ºi Sciþia Minor (Dobrogea
de astãzi). Un istoric german ne spune cã
Apostolul Andrei, atât de iubit ºi venerat
de români, a zãbovit o perioadã de 20 de
ani într-o peºterã naturalã ca cea de la
Nãmãieºti. Plecând din Scitia Minor,
Apostolul Andrei a ajuns la pasul Bran,
unde, coborând spre Dacia superioarã,
fãcu un popas la poalele unui munte, lângã
un templu pãgânesc. Unii istorici susþin cã
biserica mânãstirii ar fi fost la origine un
templu pãgânesc închinat zeului Zamolxes
care a fost primul zeu al dacilor. Alþi istorici
susþin cã biserica la origine ar fi fost o
catacombã creºtinã din perioada stãpânirii
romane. Suportul istoric al acestei
prezumþii ar fi faptul cã aici în zonã au
existat garnizoanele romane care pãzeau
artera de legãturã dintre pasul Bran ºi Dacia
superioarã ºi a rãmas mãrturie peste veacuri
Castrul Roman Jidava, cea mai puternicã
fortãreaþã de pe Limesul Transalutanus.
Revenind la legendã, se spune cã ajungând
Apostolul Andrei aici ºi privind pe fereastra
templului, gândea cã va gãsi un preot dintre
slujitorii lui Zamolxes cu care sã stea de
vorbã ºi de la care sã înceapã propovã-
duirea creºtinã în zonã. Dar negãsind pe
nimeni în grotã ºi nici în zonã s-a adresat
însoþitorilor de cãlãtorie spunându-le:
NEMOEST (nu este nimeni); de unde îºi
poartã mânãstirea numele de Nãmãieºti. ªi
mai spune legenda: „Coborând apostolul
în grotã (spune coborând, deoarece
intrarea iniþialã a fost pe deasupra bisericii,
prin turlã) a lãsat icoana în bisericã în partea
de nord, locul unde este ºi în prezent. Fiind
la poalele pãdurii, în decurs de ani, aceastã
intrare s-a astupat cu frunze ºi crengi ºi a
fost descoperitã abia când, aºa cum am
mai spus, ciobanilor li s-au arãtat îngerul
ºi Maica Domnului ºi le-a u fãcut acea
descoperire.
Eusebiu din Cezareea scria: Sfinþii
Apostoli ai Mântuitorului, precum ºi
ucenicii lor, s-au împrãºtiat în toatã lumea
locuitã pe atunci. Dupã tradiþie, lui Toma
i-au cãzut sorþii sã meargã în Partia, lui
Andrei în Sciþia, lui Ioan în Asia…. Despre
locurile unde a propovãduit Sfântul Andrei
se precizeazã ºi în Sinaxarul Bisericii
constantinopolitane care menþioneazã cã a
predicat în Pont, Sciþia ºi Tracia. În
completarea acestor afirmaþii avem ºi
câteva toponimice din zona Dobrogei, care
atestã drumeþiile pastorale cum ar fi:
Pârâiºul Sfântului Andrei, Apa Sfântului
Andrei sau Peºtera Sfântului Andrei. Prin
locurile pe unde trecea boteza ºi hirotonea,
înfiinþând astfel comunitãþi creºtine. De pe
teritoriul þãrii noastre Sfântul Apostol
Andrei a plecat spre sud ºi a propovãduit
Evanghelia în Tracia, a ajuns în Bizanþ,
dupã care s-a îndreptat spre Macedonia,
apoi în Grecia.
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„ALMANAHUL BISERICESC” –
un amplu orizont teologic, istoric
ºi de misiune creºtinã
EVENIMENT EDITORIAL
Neîndoielnic, elegantul „Almanah
Bisericesc” al Arhiepiscopiei Târgoviºtei,
s-a impus cu autoritate în peisajul
publicaþiilor culturale româneºti, ºi cu
deosebire în cel al publicaþiilor cultice. Dar
dincolo de eleganþa sa graficã, acest
almanah se recomandã ºi la ediþia sa pe
2012 prin sumarul sãu reprezentativ ºi care
face din paginile sale adevãrate „cãrþi de
învãþãturã”. ªi trebuie spus cã Î.P.S.
prof.univ.dr. Nifon Mihãiþã, Arhiepiscop
ºi Mitropolit al Târgoviºtei,
din iniþiativa cãruia apare
acest almanah remarcabil,
este cel care, sub înaltul sãu
gir, îi conferã un program
editorial de þinutã spiritualã
europeanã. De altminteri,
încã din „Precuvântare”,
Înaltpreasfinþia Sa relevã
acest program, cu trimitere
la ediþia actualã, ºi anume cã
„Din rodnica ºi bogata
activitate pastoral-
misionarã, teologicã,
ºtiinþificã ºi culturalã a
Eparhiei noastre, oferim, ca
de altfel în fiecare an, tuturor iubitorilor
de culturã, Almanahul Bisericesc pe anul
2012, care sintetizeazã osârdia ºi râvna
clericilor, frumoasa expresie a credinþei
creºtinilor din Eparhia noastrã, precum ºi
roadele cercetãrii ºtiinþifice a profesorilor
Facultãþii de Teologie a Universitãþii
«Valahia» ºi a profesorilor Seminarului
Teologic «Sf. Ioan Gurã de Aur» din
Târgoviºte”. La care se adaugã ºi
contribuþiile unor personalitãþi marcante ale
vieþii culturale dâmboviþene.
ªi mãrturia o depune peremptoriu
sumarul „Almanahului” din care selectiv –
spaþiul nu ne permite mai mult – amintim
câteva titluri care vorbesc de la sine. Para-
digmatic iatã câteva: amplul reportaj
„Sãrbãtoarea solemnã a Sf. Ierarh Nifon la
Târgoviºte – 11 august 2011” (arhid.cons.
Ionuþ Adrian Ghibanu); în rubrica „La
izvoarele vieþii veºnice”: „Synthia – prima
celulã artificialã. Implicaþii bioetice”
(pr.conf.univ.dr. Florea ªtefan),
„Respectarea vieþii omului ca dar
dumnezeiesc ºi îndumnezeirea acesteia prin
Sfintele Taine” (prof.univ.dr. Gheorghe
Anghelescu); la rubrica „Spiritualitate,
culturã ºi istorie la Târgoviºte”: „Primii
domni ai Þãrii Româneºti – creºtin-ortodocºi
ºi români” (prof.univ.dr. Radu ªtefan
Vergatti); „Matei al Mirelor – un prelat
grec la Târgoviºte” (conf.univ.dr. Victor
Petrescu); „Arta ornamentalã a
Tetraevanghelului macarian de la 1512
(conf.univ.dr. Agnes Erich);
în rubrica „Mãrturia unitãþii”:
„Dialog, deschidere ºi
cooperare în aprofundarea
unitãþii europene” (Î.P.S.
prof.univ.dr. Nifon Mihãiþã),
„Rolul culturii în dialogul
ecumenic” (pr.asist.univ.dr.
Marian Robert Puiescu).
Demne de a atrage luarea
aminte sunt ºi intervenþiile de
la rubricile „În slujba
cuvântului – conferinþe
preoþeºti (preoþii Nicola
Iordache, Gheorghe Dinu,
Gabriel Furtunã, Flaviu
Moliveanu, Vasile Spãtaru, Mihail
Nicolae) ºi „Educaþia credinþei” (profesorii
Sorin Ion, Iulian Mãcriº, Gabriela
Istrate, Ionuþ Isari, Stelian Gomboº,
Gheorghe Manole, Marian Dobrescu), cât
ºi „Melos” (pr.conf.univ.dr. Ion Isãroiu,
pr.asist.univ.dr. Gheorghe Drãghici,
Mihail Vlãdãreanu, prof. Florinel Cazan).
Dar „Almanahul” este mult mai bogat
în teme capabile sã punã în valoare, de pildã,
cercetarea ºtiinþificã în domeniul culturii, a
istoriei locale, a metodologiilor educative
ortodoxe, ºi este, ad rem, o valorificare
stând sub semnul excelenþei. „Almanahul
Bisericesc” al Arhiepiscopiei Târgoviºtei se
constituie, cu fiecare ediþie, într-un
eveniment nu numai de rezonanþã localã, ci
ºi româneascã. ªi, aºa cum am mai spus ºi
cu altã ocazie, se recomandã ºi ca o cronicã
persuasivã ºi acribicã a Eparhiei
arhiepiscopale târgoviºtene.
George Coandã
89
Anul XIII, Nr. 2 (143) • februarie 2012
CÃRÞI PRIMITE LA REDACÞIE
IOAN VINTILÃ FINTIª
Fãptura cãzutã din mit
Ed. Karta Graphic
ADRIAN MUNTEANU
7, [Sonete], Ed. Arania
LIVIU OFILEANU
Cinderella & alte marºuri
funebre, Ed. Armonii Culturale
Pentarombul. Ploieºtiul
în cinci prieteni
Ed. Karta Graphic
VALI NIÞU
Salvat de un mugur,
Ed. Bibliotheca
SILVIA BUTNARU
Spectograme, Ed. Global
NICOLAE SCURTU
Contribuþii de istorie
literarã, Ed. Ars Docendi
IULIAN ONCESCU
Texte ºi documente privind
istoria modernã a românilor
Ed. Cetatea de Scaun
NICOLAE VASILE
Reinventarea omului
Ed. Bibliotheca
RADU CÂRNECI
Scrisorile cãtre Dorador /
Letrres à Dorador, Poètes á
vos plumes, Paris
ION BÂRSAN
Poezii ºi reflecþii, Ed. Grai
ºi suflet – Cultura Naþionalã
ADRIAN MELICOVICI
Noaptea speranþelor,
Ed. Bibliotheca
Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, la
librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã la
redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.
Începutul de an a adus evenimente deosebite: proteste de stradã, decizia Curþii
Constituþionale privind comasarea alegerilor, cãderea hiperrezistentului Guvern Boc, cu
doamna Udrea cu tot ºi, în cele din urmã, rãbufnirea târzie dar foarte violentã a iernii, cu
întreaga ei cohortã de necazuri lovind o þarã ºi aºa slãbitã de crizã ºi de politici anapoda. *
Zberãt, rãget, þipet, vaiet, mii de glasuri spãimântate, vorba poetului ce se simþea prizonier al
zãpezii la Mirceºti ºi declara drept siberian un geruleþ de numai ºapte grade sub zero. *Agitaþie,
frãmântare, discuþii, machiaverlâcuri... * Doar în buncãrul României literare, port-drapelul
Uniunii Scriitorilor, nu se aude nimic, iar dl N. Manolescu scrie, liniºtit, editoriale inteligente ºi
agreabile, pe care, însã, unii rãuvoitori le-ar putea numi evazioniste: „Despre poezie” (în nr. 1),
„Romanul poliþist” (în nr. 2), despre ce aºteaptã dumnealui de la anul de graþie 2012, comunicat
prin intermediul poeziei „Anul 1840”, de Gr. Alexandrescu, cãreia-i aplicã un chapeau de trei
rânduri (în nr. 3). Ba chiar trece la romanþã ºi, pornind, în nr.4/ 27 ian.– 3 febr., de la observaþia
cã o lips㠄importantã a învãþãmântului filologic românesc este de naturã … filologicã: nu se
mai fac analize de texte”, îºi aminteºte cu nostalgie cum stãteau lucrurile pe vremea studenþiei
sale, când asemenea analize se fãceau mai ales la seminariile de limba ºi literatura latinã: „Nu
mai am nici cea mai micã idee de ce am scris pe mai bine de o paginã despre primul vers din
Eneida lui Virgiliu, din care mai ºtiu doar jumãtate: «Et regina gravi… » Niciodatã un vers
românesc nu ne-a fost analizat astfel în tot cursul facultãþii”. * Aºa o fi, doar cã pe dl
Manolescu îl înºalã, ca ºi în alte împrejurãri, memoria. Cãci jumãtatea de vers pe care ºi-o
aminteºte cu aproximaþie ºi pe care ar fi analizat-o aºa de aplicat (versul întreg sunând „At
regina gravi iamdudum saucia cura”) nu deschide chiar epopeea marelui contemporan al lui
Augustus, ci cântul al IV-lea, care-o are în centru pe tragica reginã Didona (Dido). Versul cu
care începe Eneida, o ºtie orice absolvent de liceu filologic, sunã aºa: „Arma virumque cano,
Troiae qui primus ab oris”. * E bine ca, uneori, indiferent de vârstã, sã ne mai ºi îndoim de
infailibilitatea memoriei noastre ºi sã apelãm, eventual, la motorul de cãutare google, care
dumireºte în douã secunde, ferindu-ne de-a ne leza singuri onoarea ºi chiar de a rãmâne cu ea
nereperatã. * În sfârºit, cu asta mai treacã-meargã, dar, în spiritul deloc angajat al intervenþiilor
sale din ultima vreme, dl Manolescu socoate c㠄aºa se explicã de ce nu mai existã de o bunã
bucatã de vreme filologi în sensul propriu, capabili, de exemplu, sã scoatã ediþii critice”.
Adevãrata cauzã, ºi anume lipsa susþinerii materiale de cãtre cei ce-ar fi datori s-o facã, este,
însã, trecutã sub tãcere de preºedintele breslei scriitoriceºti...* ªi, fiindcã se leagã atât de
evazionism sau de eschivare (ca sã nu-i zic altfel), cât ºi de internet, ar fi de amintit ºi
incidentul provocat de postarea pe facebook a unui comunicat ca venind din partea Comitetului
Director al Uniunii Scriitorilor. * În falsul comunicat se spune cã, într-o ºedinþã a numitului
Comitet Director, s-ar fi luat în discuþie nemulþumirea populaþiei faþã de „derapajele
antidemocratice ale guvernanþilor”, ajungându-se la concluzia c㠄singura ieºire din impas o
reprezintã dialogul, demisia guvernului ºi organizarea de alegeri libere” ºi declarându-se
solidaritatea cu protestatarii. * Iar falsul comunicat ar fi semnat chiar de cãtre dl N. Manolescu.
* Fãrã îndoialã, US s-a grãbit sã dea, pe site-ul sãu, o dezminþire privind þinerea unei ºedinþe
ºi emiterea unui astfel de comunicat, rostind aproape un vade retro. * Dar mie mi se pare cã
gluma celor care au conceput comunicatul ºi l-au postat pe internet e bunã. * ªi, mai ales,
frumos îndreptatã cãtre o organizaþie de breaslã care, în comunism, se implica, zice-se, dar
acum preferã sã adopte, în orice problemã ceva mai spinoasã, politica struþului. (T.C.)
Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL
biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
7,00 RON
Falsa memorie ºi falsul...
Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com
Revista revistelor

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->