ACUM, DUP| DOU| MII DE ANI

Locul de unde nu po]i c\dea niciodat\

de Pr. Constantin Sturzu ~ncep`nd cu aceast\ duminic\, p\[im `ntr-o perioad\ aparte din cursul anului bisericesc, perioada Triodului, care este jalonat\ - ca de ni[te trepte ale urcu[ului spre ~nviere - de zece duminici. Primele patru sunt duminicile preg\titoare pentru Postul Mare (Duminica Vame[ului [i a Fariseului, Duminica Fiului Risipitor, cea a Izgonirii lui Adam din Rai [i Duminica ~nfrico[\toarei Judec\]i), iar celelalte [ase duminici s`nt cuprinse `n cadrul Postului Mare sau al Sfintelor Pa[ti. Fiecare dintre aceste trepte duhovnice[ti s`nt pentru noi tot at`tea lec]ii pe care le primim pe calea m`ntuirii. M`ine se va citi `n biserici, din Evanghelie, o pild\ spus\ de M`ntuitorul celor care `[i spuneau `n sinea lor c\ s`nt drep]i [i socoteau ca pe un lucru firesc s\-i dispre]uiasc\ pe ceilal]i (pasajul `l g\sim la Luca 18, 10-14). De[i de multe ori M`ntuitorul `i ceart\ direct pe unii ca ace[tia, mai ales pe farisei, de data aceasta le spune o pild\. {i anume le istorise[te modul `n care doi oameni, un fariseu [i un vame[, s-au `nf\]i[at la templu, ca s\ se roage. Primul dintre ei, fariseul, sta undeva `n fa]\, c`t mai `n v\zul lumii. Ne d\m seama de aceasta [i din faptul c\ M`ntuitorul spune c\ cel\lalt, vame[ul, se ruga "departe st`nd" (v. 13), adic\ undeva c`t mai retras. Dup\ ce s-a asigurat c\ este v\zut de c`t mai mul]i, fariseul `[i `ncepe rug\ciunea. {i dac\ s-ar fi oprit la primele cuvinte, s-ar fi putut spune despre el c\ scopul cu care a venit la templu a fost cu adev\rat acela de a se ruga. Dar el nu se opre[te s\ spun\ doar "Dumnezeule, ~]i mul]umesc" (v. 11), ci continu\ prin a ar\ta c\ motivul mul]umirii sale ar fi acela c\ el este diferit de ceilal]i, c\ este mai bun. Ceilal]i sunt "r\pitori, nedrep]i, adulteri" (v. 11), `n timp ce el este diferit: poste[te de dou\ ori pe s\pt\m`n\ [i d\ zeciual\ din ce c`[tig\. Mai `nt`i ne punem `ntrebarea de ce totu[i Hristos nume[te aceast\ laud\ de sine rug\ciune. C\ doar nu e dec`t un lung [ir de aprecieri pe care [i le adresa sie[i acel fariseu. R\spunsul `l g\sim `n faptul c\ rug\ciunea este, `nainte de toate, o tainic\ vorbire a noastr\ cu Dumnezeu. Iar fariseul i se adresa, totu[i, lui Dumnezeu, chiar dac\ o f\cea doar pentru a-i atrage aten]ia c`t este el de bun `n compara]ie cu ceilal]i. S`nt convins c\ prilej de nedumerire se face [i un alt lucru. De ce fariseul se ruga "`n sine" (v. 11) [i nu cu voce tare, a[a cum [tim c\ o f\ceau adesea fariseii din vremea aceea? Ei bine, dac\ s-ar fi rugat cu voce tare am fi putut afirma c\ toat\ aceast\ laud\ de sine a fariseului ar fi fost preg\tit\ pentru urechile celor de l`ng\ el, pentru a cre[te `n ochii lor. Dar faptul c\ el se ruga "`n sine" arat\ c`t de mare era m`ndria lui [i c`t de mare orbirea sa duhovniceasc\. Faptul c\ el `n g`nd se l\uda cu faptele sale pun`ndu-le `n balan]\ cu relele s\v`r[ite de al]ii (reale sau nu) v\de[te faptul c\ el chiar credea `n ad`ncul sufletului s\u `n ceea ce spunea, c\ nu avea nici cea mai mic\ `ndoial\ c\ ar gre[i cumva `n afirma]iile sale. Mul]i dintre noi ne-am l\udat cu oarecare fapt\ bun\ `n fa]a vreunui semen de-al nostru, dar, adesea, ne-a p\rut r\u c\ ne-a luat gura pe dinainte. ~ns\ c`nd `n cele mai intime momente ale tale, atunci c`nd stai de vorb\ cu Dumnezeu, `n rug\ciunea rostit\ `n tain\, [i nu oriunde ci `n templu (sau azi `n biseric\), `]i spui c\ e[ti plin de virtu]i, c\ e[ti superior celor pe care-i consideri vrednici de pierzare, atunci `nseamn\ c\ m`ndria s-a cuib\rit p`n\ `n cele mai mici unghere ale fiin]ei tale. 1

Fariseul afirm\ c\ poste[te de dou\ ori pe s\pt\m`n\ (v. 12), uit`nd c\ nu `mplinirea mecanic\ a acestei porunci reprezint\ un scop `n sine, ci motivul pentru care noi trebuie s\ postim este acela de a face ascultare de Dumnezeu, de a ne exersa virtutea `nfr`n\rii. Mai spune fariseul c\ d\ zeciuial\ din tot ce c`[tig\, dar a pierdut din vedere faptul c\ jertfa aceasta material\ trebuie s\ fie f\cut\ din dragoste de Dumnezeu [i de oameni, c\ filantropia f\r\ spiritualitate nu zide[te suflete[te. {i nu sunt oare [i ast\zi at`]ia care din averea lor dau poate mai mult de 10% doar pentru a c`[tiga fie faim\, fie simpatia oamenilor, fie popularitatea care s\ le asigure accesul la anumite func]ii? Dac\ ajutorul material dat semenilor sau Bisericii nu este `mpletit cu o atitudine smerit\ a celui care d\ruie[te, din dragoste fa]\ de Hristos [i fa]\ de porunca Sa de a ne iubi aproapele, atunci nu-]i po]i c`[tiga comoar\ `n cer. Poate doar faim\ pe acest p\m`nt, dar una care, [tim bine, e trec\toare. N\dejdea lui Icar Ce f\cea `n tot acest timp vame[ul? El, a[a cum aminteam, st\tea mai departe, nesim]indu-se vrednic de a se apropia de altarul templului. Aceasta este o pild\ [i pentru cre[tinii de azi, prilej de a `n]elege c\ po]i fi ascultat de Dumnezeu [i dac\ nu e[ti `n primele r`nduri `n biseric\ [i c\ nu cinstea locului conteaz\, ci atitudinea cu care p\[e[ti `n sf`ntul loca[. S\ nu c\ut\m cu dinadinsul locurile din fa]\ pentru c\ nu distan]a fa]\ de altar trebuie mic[orat\, ci distan]\ fa]\ de Dumnezeu. ~n plus, vame[ul nu voia s\-[i ridice ochii la cer (v. 13), ci st\tea cu ei pironi]i `n p\m`nt pentru c\ ochii s`nt oglinda sufletului, iar el `[i sim]ea sufletul `mpov\rat cu p\cate. A[adar nu voia s\-[i ridice privirea consider`nd-o nevrednic\ a o `ndrepta c\tre Dumnezeu. ~n plus, vame[ul se lovea cu pumnul `n piept. Ca [i cum acolo era cineva care trebuia s\ r\spund\ la aceast\ b\taie, precum noi a[tept\m s\ ni se r\spund\ c`nd batem la o u[\ oarecare. E atitudinea omului care, constat`nd c\ via]a lui sa `nn\molit `n p\cat, c\ tr\ie[te ca un somnambul, la cheremul poftelor trupe[ti, vrea s\ se trezeasc\ la via]a cea adev\rat\, ca dintr-un somn greu. Iar `n piept se afl\ inima din care, a[a cum ne avertizeaz\ Domnul, "ies cugetele cele rele" (Marcu 7, 21). Fa]\ de fariseu care folose[te multe cuvinte, [i toate spre pierzare, vame[ul nu spune dec`t at`t: "Dumnezeule, milostiv fii mie, p\c\tosului " (v. 13). El nu `ndr\znea s\ spun\ nimic bun despre sine, de[i nu este exclus s\ fi f\cut `n via]\ m\car o fapt\ bun\, binepl\cut\ lui Dumnezeu. Nici nu se `ncrede `n puterile sale spun`nd: "Doamne [tiu c\ am gre[it, dar m\ voi ridica". Fariseul, pe de alt\ parte, vorbe[te ca [i cum el, cu puterea sa, f\r\ ajutor divin, a f\cut toate faptele bune cu care se `mp\uneaz\. Or vame[ul se `ncredin]eaz\ cu totul milostivirii lui Dumnezeu, rug`ndu-l s\-l vindece de neputin]ele sale. Pentru a `n]elege mai lesne diferen]a de atitudine a celor doi, s\ ne `nchipuim c\ `ntr-un salon de spital ar veni doctorul s\-[i cerceteze pacien]ii. Iar unii, `n]elep]i fiind, vor spune imediat doctorului ce-i doare, `i vor descrie simptomele bolii lor, pentru a primi tratamentul adecvat, `n timp ce al]ii, din m`ndrie prosteasc\, ar spune c\ pe ei nu-i doare nimic, de[i s\n\tatea le este foarte [ubred\. La fel stau lucrurile [i `n via]a duhovniceasc\: nu putem s\ primim vindecare dac\ nu ne m\rturisim p\catele [i nu ne recunoa[tem neputin]ele. Cei care au cunoscut persoane dependente de alcool sau de droguri [tiu c\ `nceputul oric\rei vindec\ri de aceste patimi `l reprezint\ recunoa[terea, de c\tre cel `n cauz\, a st\rii sale c\zute, a dependen]ei sale. De aici `ncolo, din acest moment al accept\rii faptului c\ ai o problem\, po]i primi 2

ajutorul pe care s`nt dispu[i s\ ]i-l acorde cei din jur. Tot a[a nici Dumnezeu, Doctorul sufletelor [i al trupurilor noastre, nu poate interveni s\ ne vindece at`ta vreme c`t noi nici nu accept\m c\ am fi bolnavi, c`t ne `nc\p\]`n\m s\ refuz\m a primi vreun ajutor sau vreun sfat de la duhovnic. Concluzia? Dac\ vrem s\ ne ridic\m `n ochii lui Dumnezeu, e nevoie s\ ne cobor`m c`t mai jos `n ochii no[tri. Orice tentativ\ de a ne ridica pe noi `n[ine `n ochii no[tri, e[ueaz\ `n pr\pastia slavei de[arte. Precum Icar, cel care [i-a pus n\dejdea `n aripile de pene lipite cu ceara ce s-a topit la apropierea de soare. Dac\ `ns\ ne smerim, chiar [i dac\ nu am fi ridica]i de Dumnezeu, nici nu mai putem c\dea undeva. Sf`ntul Macarie cel Mare ne `nva]\ [i care e secretul: "Omul smerit nu cade niciodat\. Afl`ndu-se deja mai jos dec`t ceilal]i, unde mai poate c\dea?"