Sunteți pe pagina 1din 70
Universitatea din Oradea Facultatea de tiin e Catedra de Biologie LUCR RI PRACTICE DE ZOOLOGIA
Universitatea din Oradea
Facultatea de tiin e
Catedra de Biologie
LUCR RI PRACTICE DE
ZOOLOGIA VERTEBRATELOR
Ilie. C. Telcean
- Manual pentru uz intern -

CUPRINS

Introducere

7

Diviziunea Cordate (Chordata)

9

Încreng tura Urocordate sau Tunicata

10

Clasa Ascidiacee -morfologie extern i intern

10

Clasa Taliacee sau Salpe (Thaliaceae sau Salpae).

12

Încreng tura Cefalocordate (Acraniate)

14

Morfologia extern i intern la Amphioxus

14

Încreng tura Vertebrate

17

Subîncreng tura Agnate Clasa Ciclostomi

17

Eudontomyzon danfordi - morfologie extern

18

Morfologie intern

19

Subîncreng tura Gnatostome (Gnathostomata)

20

Supraclasa PE TI (Pisces)

20

Clasa Pe ti Cartilagino i. Ordinul Selachiiformes

21

Morfologia extern i intern a pe tilor cartilagino i

21

Ordinul Raiformes (Rajiformes)

22

Clasa Pe ti Oso i (Osteopterigieni)

23

Supraordinul Chondrosteeni (Chondrostei)

24

Ordinul Acipenseriformes

25

Supraordinul Teleosteeni (Teleostei)

25

Morfologia extern la Teleosteeni

25

Disec ia la crap

25

Scheletul la crap

26

Descrierea principalelor caractere morfologice

Ordinul Lacertilieni (Lacertilia)

95

Ordinul Ofidieni ( erpi)

98

Clasa P s ri (Aves)

98

Morfologie extern

101

Morfologie intern – disec ia la porumbel

105

Scheletul la P s ri

108

Studiul unor reprezentan i ai clasei P s ri

108

Ordinul Ciconiformes

108

Ordinul Anseriformes

109

Ordinul Falconiformes

110

Ordinul Galiformes

110

Ordinul Strigiformes

111

Ordinul Coraciiformes

112

Ordinul Passeriformes

113

Clasa Mamifere - morfologie extern

113

Morfologie intern – disec ia la iepure

116

Scheletul la Mamifere

199

Studiul unor reprezentan i ai Mamiferelor

119

Ordinul Insectivora

120

Ordinul Chiroptera

120

Ordinul Rodentia

121

Ordinul Carnivore Fisipede

121

No iuni introductive

DIVIZIUNEA CORDATE (Chordata)

Cordatele reprezint cea mai evoluat dintre grupele ce compun seria animalelor. Elementul cel mai nou întâlnit la to i reprezentan ii cordatelor este coarda dorsal care mai târziu în evolu ie devine coloan vertebral i îndepline te rolul de schelet intern axial. În cadrul diviziunii cordatelor sunt cuprinse 3 încreng turi la care pot fi recunoscute progresiv toate achizi iile anatomice dobândite pe parcursul evolu iei:

1. Încreng tura Urocordate (Urochordata)

2. Încreng tura Cefalocordate (Cephalochordata)

3. Încreng tura Vertebrate (Vertebrata)

Încreng turile Urocordate i Cefalocordate sunt considerate ca apar inând grpului cordatelor primitive (Procordate) datorit organiz rii lor interne mai simple i a faptului c au la interiorul corpului un schelet intern axial de tip primitiv numit coard dorsal sau notocord. Cordatele cele mai evoluate sunt cuprinse în încreng tura Vertebrate i au o organizare intern superioar iar structura notocordului este aici înlocuit de coloana vertebral .

Studiul morfologiei externe Speciile studiate în laborator provin din colec ia didactic i sunt conservate în alcool sau formol sau împ iate prin diferite procedee. Indiferent de metoda de conservare a materialului, acesta va prezenta nealterate caracterele morfologice necesare pentru recunoa terea speciei asupra c reia se realizeaz observarea. Se studiaz caracterele morfologice începând cu cele mai generale care vor permite recunoa terea claselor sau a ordinelor i ulterior vor fi analizate detalii necesare recunoa terii familiilor genurilor i a speciilor. Pe durata studiului morfologiei externe se vor utiliza descrierile speciilor sau familiilor i cheile dihotomice existente în cuprinsul acestui îndrumar de laborator. De asemenea, în m sura în care sunt disponibile, în laborator se vor viziona înregistr ri video sau audio (mai ales în cazul p s rilor), care vor înt ri capacitatea de recunoa tere a speciilor i vor prezenta biotopul caracteristic acestora.

Morfologia intern Se studiaz prin disec ie la una dintre speciile cele mai reprezentative ale grupului studiat (clas , ordin, familie etc.). Pentru a completa unele observa ii privind adapt rile unor structuri interne de la unele dintre specii se studiaz preparate speciale cu organe interne sau schelete din colec ia didactic . Pe aceast cale se va putea observa în mai mare m sur rela ia form -func ie în adaptarea diferitelor specii. Observa iile se noteaz în caietul destinat lucr rilor de laborator.

1

I. Încreng tura UROCORATE sau TUNICATE (Urochordata sau Tunicata)

În aceast încreng tur sunt cuprinse specii de cordate primitive care tr iesc în mediul marin i al c ror corp este acoperit de o tunic extern pergamentoas datorit c reia a fost dat numele întregului grup. Din cadrul încreng turii Urocordatelor sunt prezentate câteva specii comune ce apar in claselor Ascidiacee i Taliacee.

Clasa Ascidiacee (Ascidiaceae) În aceast clas sunt cuprinse animale cordate cu forma corpului asem n toare unui sac sau ca a unui urcior i care tr iesc fixate de substrat în apa m rii. Coarda dorsal este prezent numai în stadiul larvar i lipse te la adul i. Dintre reprezentan ii acestei clase fac parte Ascidia mamillata i Ciona intestinalis care sunt specii comune, întâlnite i în Marea Neagr . Acestea apar in subclasei Enterogona datorit faptului c au gonada situat în vecin tatea intestinului (enteron = inestin).

Morfologia extern :

Ascidia mamillata (fig.1)

Forma corpului este asem n toare cu a unui urcior (fig.1.), având la extremitatea superioar dou proeminen e: sifonul bucal - care este locul de p trundere a apei cu particulele de hran i sifonul cloacal – care este prev zut la interior cu orificiu anal i serve te la evacuarea apei i a resturilor nedigerate.

serve te la evacuarea apei i a resturilor nedigerate. Fig. 1. Ascidia mamillata (dup Teodoreanu i

Fig. 1. Ascidia mamillata (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

2

Regiunea cefalic popriu-zis lipse te la aceste animale. La extremitatea opus se afl talpa animalului, care este por iunea de fixare a acestuia pe substrat. Exteriorul lor este acoperit de o tunic de consisten gelatinoas , la suprafa a c reia se afl numeroase mameloane mici (din acest motiv s-a dat numele speciei).

Morfologia intern :

Pentru realizarea unei observa ii asupra organelor interne se recomand îndep rtarea tunicii externe. Cel mai voluminos dintre organele interne este faringele, care este larg i se afl înconjurat de o cavitate perifaringian . În compara ie cu faringele, toate celelalte segmente ale tubului digestiv, respectiv intestinul i gonada sunt mai mici. Faringele îndepline te rol atât pentru digestie (oprind particulele de hran din ap ) cât i pentru respira ie (preia oxigenul solvit i cedeaz bioxidul de carbon). Structura faringelui branhial cuprinde foarte multe fante branhiale. Masa visceral a animalului prezint un colorit mai închis i a fost numit nucleus”. Tubul digestiv are forma literei „U” i se deschide prin orificiul anal în cavitatea cloacal . În aceea i cavitate ajunge i apa provenit din cavitatea perifaringian i se elimin la exterior prin sifonul cloacal.

Morfologie extern :

Ciona intestinalis (fig.2)

Forma corpului este alungit iar cele dou sifoane (bucal i cloacal) sunt situate mai apropiat decât la specia precedent . Talia este mic , 5-20 cm. Coloritul animalului înainte de conservare este un verde palid. La aceast specie datorit dezvolt rii mai puternice a musculaturii perifaringiene, atât corpul cât i sifoanele unt retractile. Tunica extern are consisten membranoas . În partea inferioar animalul se fixeaz pe substrat

Morfologia intern :

Dup înl turarea tunicii externe se poate observa musculatura bine dezvoltat care este alc tuit din benzi longitudinale i circulare. Faringele este voluminos, iar în compara ie cu acesta celelalte organe sunt mai mici. În jurul s u este prezent cavitatea perifaringian în care trece apa dup ce oxigeneaz branhia faringian . La aceste animale faringele îndepline te un rol dublu: – digestiv – filtrând particulele de hran din ap i – respirator realizând schimbul gazos în apa p truns pe la sifonul bucal.

Intestinul i gonada au o colora ie mai închis i formeaz masa visceral . Intestinul este curbat i ultimul segment al s u are un traseu ascendent spre sifonul cloacal. În apropierea acestui sifon se deschide orificiul anal. Între cele dou sifoane se afl ganglionul nervos i glanda neural (cu secre ie intern ). În jurul deschiderii sifoanelor se afl mici pete pigmentare care constituie ocelii animalului i îndeplinesc un rol în fotorecep ie. Sunt animale cu organizare simpl , a c ror cunoa tere este necesar pentru în elegerea procesului evolu iei în seria cordatelor. Specia este larg r spândit i se întâlne te i în Marea Neagr .

3

Fig.2. Ciona intestinalis . (dup Teodoreanu i Matic, 1966) Clasa Taliacee (Thaliaceae sau Salpae) În

Fig.2. Ciona intestinalis . (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

Clasa Taliacee (Thaliaceae sau Salpae)

În aceast clas sunt cuprinse animale care duc o via liber , având posibilitatea de a se deplasa în masa apei. Sunt r spândite în general în m rile calde, a c ror ap are un nivel ridicat al salinit ii.

Morfologie extern :

Salpa africana (fig.3)

În ciclul biologic al acestei specii se întâlnesc dou stadii: unul asexuat i solitar în care indivizii se numesc oozoizi (fig.3) i altul colonial în care indivizii sunt sexua i i se numesc blastozoizi. În cadrul lucr rii va fi prezentat morfologia unui oozoid al speciei Salpa africana, care prezint o dimensiune mai mare i este mai u or de studiat. La exterior corpul animalului este acoperit de o tunic membranoas . Aflat în pozi ia de locomo ie, animalul prezint la extremitatea anterioar sifonul bucal, iar la

4

termina ia posterioar este sifonul cloacal. Musculatura circular din partea dorsal a corpului contribuie la evacuarea apei posterior prin sifonul cloacal i astfel animalul este propulsat spre înainte. Lâng sifonul cloacal, în por iunea ventral se observ aglomerarea organelor interne care constituie a a numitul nucleus i un mic apendice numit stolon, care serve te pentru înmul irea asexuat .

Morfologia intern :

Observa iile asupra morfologiei interne se pot face i prin transparen pentru c tunica extern este translucid . În jurul faringelui sunt benzi musculare circulare care se întrerup în por iunea ventral în dreptul endostilului. Partea anterioar a corpului este prev zut cu sifonul bucal, în continuarea c ruia se afl faringele branhial, un organ foarte voluminos care îndepline te rol pentru hr nire i pentru respira ie. La cap tul posterior al animalului se afl sifonul cloacal prin care se deschide la exterior cavitatea cloacal . Cavitatea perifaringian i cea cloacal sunt desp r ite în plan longitudinal - oblic de o membran numit impropriu branhie, pentru c func ia pentru respira ie este îndeplinit aici tot de peretele faringelui prev zut cu dou fante brahiale lungi, prin care apa ajunge în cavitatea cloacal .

lungi , prin care apa ajunge în cavitatea cloacal . Fig. 3. Oozoid de Salpa sp.

Fig. 3. Oozoid de Salpa sp. (dup Feider et all., 1964)

5

În lungul suprafe ei ventrale a faringelui se afl organul numit endostil care al turi de creasta ciliat situat pe latura opus , realizeaz hr nirea animalului cu mici particule aduse în faringe odat cu apa. Inima acestor animale nu este una dezvoltat a a cum se întâlne te la vertebrate, aici rolul s u fiind preluat de un organ contractil acoperit de un pericard i care face parte din sistemul de sinusuri i lacune sangvine de la interiorul cavit ii blastocelului. Sensul circula iei sangvine poate fi schimbat alternativ în dou sensuri. Gonadele nu sunt prezente la oozoizi (indivizi asexua i). V zul la aceste animale simple permite numai detec ia intensit ii luminoase care se face cu ajutorul unor oceli afla i lâng sifonul bucal. Specia este larg r spândit în oceane i în Marea Mediteran .

II. ÎNCRENG TURA CEFALOCORDATE sau ACRANIATE (Cephalochordate sau Acrania)

Denumirea de Cefalocordate a fost atribuit acestor animale datorit prezen ei coardei dorsale (notocord) la interiorul corpului lor pe toat lungimea, de la prelungirea anterioar numit rostru pân la coad . Structura notocordului este prezent pe toat durata vie ii animalului i nu dispare odat cu trecerea de la stadiul de larv la cel de adult. O alt caracteristic important este lipsa regiunii cefalice, fapt care a dus la denumirea de Acraniate dat acestor animale. Dintre aceste animale va fi prezentat specia Amphioxus (Branchiostoma) lanceolatus.

Amphioxus lanceolatus (fig.4)

Morfologia extern :

Corpul are aspectul unui vârf de lance, fiind ascu it la ambele capete i u or comprimat lateral. Lungimea este de 5-6 cm. Tegumetul este semitransparent, prin acesta putând s se observe musculatura lateral format din numeroase miomere i miosepte. Anterior în locul regiunii cefalice (aici absent ) se afl o prelungire ascu it numit rostru. Sub aceasta în por iunea ventral se afl deschiderea bucal înconjurat de o coroan de ciri bucali cu rol în selec ia particulelor de hran . Deasupra rostrului în partea dorsal spre stânga se afl o foset olfactiv cu rol în detec ia unor substan e solvite în ap . Pe latura ventral în regiunea abdominal se afl dou pliuri numite metapleure Acestea se reunesc posterior la termina ia abdomenului unde se afl un orificiu – atriopor (por abdominal) necesar pentru evacuarea apei de la branhii i a produselor gonadale. În apropierea termina iei cozii se afl orificiul anal pe unde sunt evacuate resturile nedigerate.

6

Înot toarele acestei specii sunt slab dezvoltate nu au radii de sus inere i au o consisten pieloas . Dorsal se afl în lungul corpului înot toarea dorsal iar la nivelul cozii se afl înot toarea caudal . Suprafa a tegumentului este neted cu excep ia regiunii ventrale între cele dou metapleure unde se afl numeroase pliuri longitudinale.

metapleure unde se afl numeroase pliuri longitudinale. Fig. 4. Amphioxus lanceolatus - vedere lateral (dup

Fig. 4. Amphioxus lanceolatus - vedere lateral (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

- vedere lateral (dup Teodoreanu i Matic, 1966) Fig. 6. Amphioxus lanceolatus - vedere ventral (dup

Fig. 6. Amphioxus lanceolatus - vedere ventral (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

Morfologia intern :

Se studiaz cu ajutorul stereomicroscopului direct prin transparen la iluminare puternic i prin diferite sec iuni transversale. În plan lateral se observ urm toarele organe (fig.5): Notocordul – ca o baghet longitudinal de la rostru pân la caudal .

7

Deasupra acestuia se afl tubul neural care este u or dilatat anterior formând a a numita vezicul cerebral . Se poate constata pozi ia tubului neural deasupra scheletului intern axial (notocord) i a tubului digestiv, ceea ce este o caracteristic a animalelor cordate care mai sunt numite i epineure.

a animalelor cordate care mai sunt numite i epineure . Fig. 5. Amphioxus lanceolatus - organizarea

Fig. 5. Amphioxus lanceolatus - organizarea intern (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

- organizarea intern (dup Teodoreanu i Matic, 1966) Fig.6.Sec iune transversal prin regiunea abdominal

Fig.6.Sec iune transversal prin regiunea abdominal la Amphioxus lanceolatus (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

8

Faringele localizat în continuarea orificiului bucal, este larg în treimea sa anterioar i prev zut cu numeroase fante branhiale. În jurul acestui faringe se afl cavitatea perifaringian , la interiorul c reia se afl i gonada cu structur metameric . În continuarea faringelui se afl intestinul scurt i rectiliniu, dar care prezint un cecum intestinal orientat anterior i care are rol de gland anex digestiv . Tubul digestiv se deschide terminal prin orificiul anal. Apa cu particulele de hran p trunde prin orificiul bucal în faringe i iese prin fantele branhiale în cavitatea peribranhial . Prin porul abdominal se evacueaz apa din aceast cavitate, al turi de care la maturitatea gonadei se elimin i produsele genitale. Ochii lipsesc la amfiox i rolul cestora este îndeplinit de celule nervoase specializate situate în lungul tubului nervos. Acestea percep intensitatea luminii i nu asigur formarea unor imagini. Pozi ia notocordului în raport cu tubul neural i cel digestiv se observ prin sec iunea transversal . În jurul tubului neural se afl un canal neural conjunctiv iar la interior un canal ependimar care aminte te de aceast structur de la vertebrate. Sub tubul nervos se observ notocordul care este acoperit de o teac scheletogen (teaca corzii dorsale). Datorit modului de via a animalului se consider c apari ia cavit ii peribranhiale a reprezentat o adaptare necesar pentru prevenirea p trunderii nisipului în zona branhiilor. Amfioxul este r spândit i în Marea Neagr la nord-est de litoralul românesc, între Odessa i Sevastopol.

III. ÎNCRENG TURA VERTEBRATE (Vertebrata)

În aceast încreng tur sunt cuprinse cele mai evoluate dintre animalele diviziunii cordate, la care notocordul este înlocuit de coloana vertebral . Criteriul care st la baza clasific rii lor este prezen a sau absen a f lcilor. Exist dou subîncreng turi:

Subîncreng tura Agnate (Agnatha); Subîncreng tura Gnatostome (Gnathostomate).

Subîncreng tura Agnate (Agnatha)

Cuprinde animale primitive, a c ror deschidere bucal nu prezint f lci. De asemenea agnatele nu prezint membre perechi iar coarda dorsal este p strat i în stadiul de adult ceea ce reprezint un caracter primitiv. Craniul lor nu prezint

9

regiunea occipital i din acest motiv sunt denumite i hemicraniate. Din grupul agnatelor face parte i Eudontomyzon danfordi, o specie frecvent întâlnit în râurile montane din bazinul Dun rii. Acesta apar ine clasei Ciclostomi (Cyclostomata), ordinul Petromizoni (Petromyzones).

Eudontomyzon danfordi (fig. 7)

Morfologie extern :

Corpul este serpentiform cilindric anterior, iar în jum tatea posterioar devine pu in comprimat lateral (fig.7.). Regiunile capului, trunchiului i a cozii nu sunt delimitate. Orificiul bucal se continu cu o pâlnie bucal c ptu it cu numero i odontoizi – forma iuni cornoase asem n toare din ilor (fig.8). În interiorul pâlniei bucale se afl limba, un organ retractil c ptu it de asemenea cu numero i odontoizi. Pâlnia bucal împreun cu limba formeaz un organ asem n tor unei ventuze cu ajutorul c reia animalul se fixeaz pe corpul pe tilor cu care se hr ne te. La nivelul capului se observ cei doi ochi acoperi i de tegument. Pe suprafa a dorsal a capului, anterior fa de pozi ia ochilor se afl o singur narin care se deschide printr-un tubu or tegumentar scurt (prezen a unei singure narine la aceste animale le-a atras denumirea de monorinieni). Pe partea lateral a capului în spatele ochilor se afl 7 perechi de fante branhiale, care sunt locul de p trundere i evacuare a apei de la branhii. Tegumentul este nud, cu o bogat secre ie de mucus. Înot toarele sunt de consisten pieloas i nu sunt sus inute de radii la interior. Se întâlnesc dou înot toare dorsale i una caudal . Înot toarele perechi lipsesc la Ciclostomi. În apropierea cozii pe partea ventral se afl orificiile anal i cel urogenital.

ventral se afl orificiile anal i cel urogenital . Fig. 7. Eudontomyzon danfordi – morfologia extern

Fig. 7. Eudontomyzon danfordi – morfologia extern . (dup Feider et. al. 1964)

10

Fig. 8. Odontoizii bucali la Eudontomyzon danfordi (dup B n rescu, 1969) Fig. 9. Eudontomyzon

Fig. 8. Odontoizii bucali la Eudontomyzon danfordi (dup B n rescu, 1969)

la Eudontomyzon danfordi (dup B n rescu, 1969) Fig. 9. Eudontomyzon danfordi – detaliu din regiunea

Fig. 9. Eudontomyzon danfordi – detaliu din regiunea cefalic (dup Feider et. al. 1964)

În regiunea cefalic se afl numeroase organe senzoriale tegumentare dispuse în ir în jurul ochilor i a deschiderii gurii (fig.9.). Acestea pot fi observate cu ajutorul unui stereomicroscop de laborator. Morfologia intern :

Se observ dup sec ionarea în plan sagital a animalului. Este recomandat ca exemplarul pe care se efectueaz disec ia s fie fixat în solu ie de formaldehid 4% pentru a deveni rigid i pentru ca organele interne s - i p streze pozi ia cât mai bine.

11

Fixarea va determina decolorarea majorit ii organelor interne, ceea ce constituie un inconvenient. Pe latura dorsal a cavit ii corpului se afl notocordul i deasupra acestuia tubul neural. Prezen a notocordului constituie un caracter neevoluat care aseam n ciclostomii cu cordatele primitive. La interiorul cavit ii corpului se afl intestinul rectiliniu, f r anse. La interiorul acestuia se afl valvule spirale care m resc suprafa a de absorb ie. Acest caracter este întâlnit i la vertebratele din grupul pe tilor cartilagino i i chondroganoizi. Dintre glandele anexe digestive se observ ficatul care este voluminos, de culoare închis i este mult mai dezvoltat la adul ii tineri care se hr nesc mai intens. Adul ii senescen i prezint ficatul regresat. În regiunea faringelui se observ sacii branhiali ca ni te dilata ii la interiorul c rora se g sesc numeroase pliuri tegumentare care sunt branhiile. Sub nivelul branhiilor se afl inima care aici are aspectul unei por iuni dilatate musculoase de form ovalar , situat la locul de formare a arterelor branhiale. Ciclul biologic al speciei Eudontomyzon danfordi se desf oar pe durata a aproximativ 4 ani în care sunt parcurse 3 stadii: larv , adult tân r i adult senescent. Larva în primele stadii st fixat în mâlul de la malurile apelor montane i se hr ne te cu mici nevertebrate acvatice. Dup ce se dezvolt mai mult devine mobil . Adultul tân r devine pr d tor i atac pe tii, fixându-se cu ventuza bucal pe flancurile lor i perforând tegumentul cu odontoizii bucali. Se hr ne te cu fluidele corpului pe tilor dup care îi elibereaz . Adultul devine senescent dup primii 3 ani de via , nu se mai hr ne te, are tubul digestiv regresat i dup reproducere moare.

SUBÎNCRENG TURA GNATOSTOME (Gnathostomata)

În aceast subîncreng tur se afl majoritatea vertebratelor actuale. Tr s tura lor comun este prezen a f lcilor. Acest caracter reprezint o adev rat achizi ie pentru evolu ia animalelor vertebrate, care au dobândit noi posibilit i de hr nire i de ap rare. Gnatostomele sunt reprezentate de supraclasele Pe ti i Tetrapode.

Supraclasa PE TI (Pisces)

Aceast supraclas cuprinde cel mai mare num r dintre speciile de vertebrate actuale care tr iesc în mediul acvatic. Al turi de num rul mare de specii prezente se constat o diversitate foarte mare de forme i adapt ri care au fost men inute la diverse specii pân în prezent datorit stabilit ii mari a condi iilor de via din mediul acvatic. Se poate afirma c în apa oceanelor s-au „conservat” o mare parte a formelor arhaice ap rute în primele etape ale evolu iei, fapt care nu a fost posibil în mediul terestru unde au existat numeroase schimb ri ale condi iilor ambientale. În cadrul lucr rilor practice se va studia morfologia unor reprezentan i ai claselor Pe ti cartilagino i i Pe ti oso i, care se întâlnesc i în fauna rii noastre.

12

Clasa PE TI CARTILAGINO I sau CHONDROPTERIGIENI (Chondrichthyes sau Chondropterygii)

Aceast clas cuprinde specii de pe ti al c ror schelet intern este în întregime cartilaginos. Caracterele morfologice ale acestora sunt considerate mai primitive decât cel ale majorit ii pe tilor cu scheletul osificat. Cu toate acestea speciile de chondropterigieni sunt deosebit de adaptate la mediul oceanic. Popular sunt cunoscu i sub numele de rechini. Reprezentan ii actuali ai rechinilor sunt grupa i în 2 ordine: Selachiiformes i Rajiformes.

Ordinul Selachiiformes (Pleurotremata) Cuprinde specii de rechini pelagici, buni înot tori. Din acest ordin va fi studiat specia Squalus acanthias (fig.10)- câinele de mare -, întâlnit i în Marea Neagr . Morfologia extern :

Forma corpului este fusiform , hidrodinamic . Tegumentul i înot toarele sunt foarte aspre datorit num rului mare de solzi placoizi ai c ror denticuli ascu i i str bat suprafa a tegumentului. Capul este comprimat dorso-ventral i prezint anterior un rostru rotunjit. Pe laturile capului sunt ochii prev zu i cu pleoape iar în spatele acestora se afl un orificiu numit spiraculum. Acesta leag faringele cu exteriorul i constituie un rudiment provenit din prima pereche de fante branhiale modificate. La unele specii în interiorul spiraculului se mai afl rudimente de branhii pu in dezvoltate.

se mai afl rudimente de branhii pu in dezvoltate. Fig. 10, Morfologia extern la Squalus acanthias

Fig. 10, Morfologia extern la Squalus acanthias (dup Feider et. al. 1964)

13

În por iunea lateral a capului, înainte de inser ia înot toarelor pectorale se afl 5 fante branhiale. Pe suprafa a ventral a capului sub rostru se afl gura larg prev zut cu din i puternici.

afl gura larg prev zut cu din i puternici. Fig.11. Dispunerea solzilor placoizi pe tegumentul

Fig.11. Dispunerea solzilor placoizi pe tegumentul selacienilor (dup Feider et. al. 1964)

Pe baza unor argumente histologice se consider c din ii rechinilor sunt la origine solzi placoizi modifica i. Ace tia au posibilitatea înlocuirii periodice. N rile sunt localizate sub rostru înaintea gurii i cavitatea nazal nu comunic cu cea bucal . La aceast specie la fel ca i la celelalte apar inând supraclasei Pe ti înot toarele sunt de dou tipuri: înot toare perechi (pectoralele i ventalele) i înot toare neperechi (dorsala, anala i caudala). La specia Squalus acanthias (câinele de mare) înot toarele dorsale sunt în num r de dou dispuse succesiv pe linia dorsal a trunchiului. Ambele înot toare dorsale sunt precedate de un spin puternic. Înot toarea caudal este heterocerc de tip epibat, având lobul superior mai dezvoltat iar termina ia coloanei vertebrale se prelunge te în acesta. Înot toarea anal lipse te. Înot toarele perechi sunt pectoralele, bine dezvoltate localizate imediat dup fantele branhiale i ventralele mai mici, dispuse lâng orificiul cloacal. La masculi cele dou înot toare ventrale formeaz un pterigopodiu (sau mixopodiu) care serve te pentru acuplare, având în vedere c rechinii prezint fecundare intern .

Morfologia intern (fig,12):

Se studiaz prin deschiderea longitudinal a cavit ii corpului. Se observ cu aceast ocazie faptul c scheletul este cartilaginos. Tubul digestiv este relativ scurt situat în continuarea faringelui prev zut cu branhii. To i rechinii din acest ordin au fantele branhiale situate pe laturile capului i de aceea grupul acesta a fost denumit Pleurotremata. Stomacul este musculos. Ficatul este voluminos i se afl pozi ionat ventral fa de stomac. La interiorul intestinului se afl valvula spiral un organ care m re te suprafa a de absorb ie intestinal . Sub regiunea branhial se afl inima format dintr-un atriu i un ventricul continuat de un con arterial lung. La interiorul conului arterial se g sesc mai multe etaje de valvule care împiedec reîntoarcerea sângelui spre ventricul. Gonada situat în treimea posterioar a cavit ii corpului se deschide al turi de intestin în cavitatea cloacal .

14

Fig. 12. Organizarea intern la Squalus acanthias (dup Teodoreanu i Matic, 1966) Ordinul RAIFORME (Rajiformes

Fig. 12. Organizarea intern la Squalus acanthias (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

Ordinul RAIFORME (Rajiformes sau Hipotremata)

Cuprinde specii de rechini adapta i la via a pe fundul m rilor i oceanelor. Una dintre speciile care tr iesc i în Marea Neagr este Raja clavata (vatosul sau vulpea de mare). Aceasta va fi descris în continuare ca reprezentant al raiformelor.

Morfologia extern (fig.13):

Corpul lor este puternic comprimat dorso-ventral iar coada are un peduncul sub ire, aproape cilindric (fig.13). Conturul corpului este aproximativ rombic. Capul i trunchiul nu pot fi delimitate. Pe laturile trunchiului se afl cele dou înot toare pectorale care s-au alungit mult. La locul de trecere dintre trunchi i coad se afl înot toarele ventrale, mai mici i lobate. Acestea creeaz impresia c ar fi dou perechi de astfel de înot toare. Cele dou înot toare dorsale i cea caudal sunt deplasate mult posterior spre cap tul cozii i sunt reduse ca dimensiune. Înot toarea anal lipse te. Suprafa a tegumentului este acoperit cu solzi placoizi i spini tegumentari puternici. Pe suprafa a dorsal a capului se afl cei doi ochi i în spatele lor sunt orificiile spiraculelor. Pe suprafa a ventral sub rostru se deschid cele 2 n ri i cavitatea bucal . Tot ventral, dar în urma gurii se afl 5 perechi de fante branhiale. Datorit deschiderilor branhiale orientate în jos acest ordin al raiformelor este numit i Hipotremata.

15

Fig. 13. Morfologia extern la Raja clavata (dup Teodoreanu i Matic, 1966) La fel ca

Fig. 13. Morfologia extern la Raja clavata (dup Teodoreanu i Matic, 1966)

La fel ca i în cazul Selacienilor, masculii prezint o adaptare special a înot toarelor ventrale care formeaz un pterigopodiu cu rol de organ de acuplare pentru c i în cazul Raiformelor fecunda ia este intern .

Clasa PE TI OSO I sau OSTEOPTERIGIENI (Osteichthyes sau Osteopterygii)

Speciile acestei clase sunt împ r ite în 4 subclase: Actinopterigieni, Brahiopterigieni, Dipnoi (Dipneusti) i Crossopterigieni. În cadrul lucr rilor de laborator vor fi studiate specii apar inând subclasei Actinopterigieni care sunt cele mai r spândite i se întâlnesc în fauna rii. Reprezentan i din celelalte subclase vor fi studia i la muzeele zoologice.

16

Subclasa ACTINOPTERIGIENI (Actinopterygii)

Denumirea de actinopterigieni dat acestei subclase de pe ti se datoreaz prezen ei radiilor de sus inere (actinotrichi) inserate la nivelul înot toarelor pectorale direct pe cartilajul claviculo-coracoid. Orientarea acestora este divergent ca ni te raze. Subclasa Actinopterigieni cuprinde cele mai numeroase i mai r spândite specii dintre pe tii oso i , iar to i pe tii din fauna Românei apar in acestui mare grup. În apele noastre tr iesc dou tipuri morfologice de Actinopterigieni care sunt cuprinse în supraordinele Chondrosteeni (sau Chondroganoizi) i Teleosteeni.

Supraordinul CHONDROSTEENI (Chondrostei)

Speciile acestui supraordin sunt considerate mai pu in evoluate în compara ie cu cele din grupul Teleosteenilor. Scheletul lor este par ial osificat, având i elemente cartilaginoase.

Ordinul Acipenseriforme (Acipenseriformes)

În cadrul ordinului Acipenseriformes se afl speciile cunoscute popular sub numele de sturioni. La aceste specii sunt prezente spiraculele, înot toarea caudal heterocerc , valula spiral intestinal i conul arterial alungit, care toate sunt caractere primitive, întâlnite la grupul pe tilor cartilagino i. Prezen a acestor caractere str vechi al turi de irurile de scuturi osificate de la suprafa a tegumentului (solzii ganoizi), reprezint dovezi ale apartenen ei lor la un grup filogenetic vechi, ce s-a format cu mult timp înaintea teleosteenilor i care în prezent se afl în declin evolutiv. Num rul redus de specii actuale i popula iile mici prin care supravie uiesc sunt un argument în sprijinul acestei ipoteze. Pentru descrierea morfologiei acestor pe ti se va studia specia Acipenser stellatus una dintre cele mai r spândite în Marea Neagr i în Dun re.

Acipenser stellatus (p stuga) Morfologie extern :

Corpul este fusiform alungit, capul se prelunge te anterior cu un rostru sub care se afl gura cu buzele c rnoase protractile i cu 4 must i a ezate pe un singur ir, dispuse anterior. Pe laturile capului se afl ochii relativ mici. Deschiderile nazale sunt plasate anterior fa de ochi i sunt largi. Pe laturile capului se mai afl operculele cu forma rotunjit i anterior deasupra lor se g se te un mic orificiu care reprezint spiraculul. Branhiile acestor pe ti sunt dispuse în cavitatea branhial pe arcuri osificate care le sus in i sunt acoperite de operculi. Exist o singur înot toare dorsal dispus în apropierea cozii. Ventral lâng operculi se inser cele dou înot toare pectorale mai lungi i bine dezvoltate. Înot toarele ventrale sunt de asemenea deplasate posterior, aproape de înot toarea anal . Înot toarea cozii este heterocerc , cu lobul superior mai bine dezvoltat.

17

Morfologia intern :

Prezint mici diferen e în compara ie cu cea studiat la rechini. Ca element anatomic nou întâlnit la ace ti pe ti se observ vezica cu gaz (vezica înot toare) care se afl deasupra tubului digestiv în por iunea dorsal a cavit ii corpului. Morfologia branhiilor este diferit de cea a selacienilor, acestea fiind de tip lamelar dispuse pe arcuri de sus inere.

fiind de tip lamelar dispuse pe arcuri de sus inere. Fig. 14. Morfologia extern la Acipenser

Fig. 14. Morfologia extern la Acipenser stellatus (dup B n rescu, 1964)

Traiectul digestiv cuprinde un intestin cu pu ine anse, iar stomacul este mai pu in dezvoltat. La interiorul intestinului sunt prezente valvulele spirale cu rol de a m ri suprafa a de absorb ie. Pozi ia inimii, a ficatului i a gonadei este foarte asem n toare celei de la Selacieni datorit formei corpului. Inima prezint un con arterial dezvoltat.

Supraordinul TELEOSTEENI (Teleostei)

Din acest supraordin fac parte majoritatea peciilor de pe ti din fauna rii. Pentru studiul morfologiei cestui grup va fi prezentat crapul Cyprinus carpio una dintre speciile cele mai comune ale ordinului Cypriniformes.

Morfologia extern la pe tii teleosteeni (descrierea se face având ca exemplu crapul)

Corpul este fusiform i comprimat lateral. Delimitarea p r ilor corpului se fac astfel: capul de la vârful botului pân la termina ia operculului; trunchiul începe de la opercul i continu pân la nivelul orificiului anal; coada începe dup înot toarea

18

anal , cuprinde pedunculul cozii i se termin la cap tul posterior al înot toarei caudale (fig. 15). În regiunea cefalic se observ deschiderea bucal , must ile tactile, ochii, n rile i operculele. (La teleosteeni nu se întâlne te un spiracul). În regiunea trunchiului i cea a cozii se observ prezen a înot toarelor perechi ventrale i pectorale i a celor neperechi (impare) dorsal , anal i caudal . Toate acestea sunt sus inute de radii osificate care pot fi de dou tipuri: radii simple (nedivizate) care sunt tari i spinoase, sau radii divizate (moi). Înot toarea cozii are cei doi lobi egal dezvolta i i se nume te homocerc . Acest tip de caudal este caracteristic pentru majoritatea speciilor de teleosteeni.

pentru majoritatea speciilor de teleosteeni. Fig. 15. Delimitarea regiunilor corpului la teleosteeni La

Fig. 15. Delimitarea regiunilor corpului la teleosteeni

La suprafa a tegumentului se afl solzi sub iri denumi i elasmoizi. Ace tia în cazul crapului sunt netezi i se numesc cicloizi. La al i reprezentan i ai teleosteenilor solzii elasmoizi sunt aspri la suprafa i se numesc ctenoizi. De asemenea solzii pot lipsi la unele specii iar tegumentul este nud. La nici una dintre speciile de teleosteeni nu se întâlnesc solzi de tip primitiv placoizi (de la Selacieni) i nici cei ganoizi (de la Chondrosteeni). Morfologia intern se studiaz prin efectuarea unei disec ii.

19

Disec ia la crap (Cyprinus carpio)

Materiale necesare:

Pe te proasp t sau viu, cu dimensiune mijlocie (30-40 cm), tav pentru disec ie, bisturiu, foarfece mare, foarfece mici, pense, cutie Petri, lup cu mâner, ace de sticl , ace cu g m lie, tampoane de vat medicinal , solu ie de formaldehid 4%. Tehnica efectu rii disec iei: Este necesar ca pe tele s fie men inut 20-30 minute pe o tav f r ap pân când vor înceta mi c rile sale. În acest fel se reduce activitatea musculaturii dar se men ine func ionarea inimii care va continua mi carea sa pân la momentul deschiderii cavit ii corpului. Se a eaz pe tele în tava de disec ie i se asigur pozi ia acestuia cu câteva ace care se prind prin baza înot toarelor ventrale, dorsale i prin anal (fig.16).

toarelor ventrale, dorsale i prin anal (fig.16). Fig.16. Modul de efectuare a inciziilor laterale la

Fig.16. Modul de efectuare a inciziilor laterale la Cyprinus carpio. Linia punctat indic locul de t iere a tegumentului cu solzi.

Eviden ierea musculaturii latero-dorsale a trunchiului i a cozii este prima opera iune care se poate realiza prin deta area tegumentului cu solzi de la suprafa a flancurilor. Pentru aceasta se face o incizie în zona median ventral pe direc ia înot toarelor pectorale pân spre anal (fig.16) i se desprinde tegumentul cu ajutorul unei pense i a bisturiului. Pentru ca integritatea muscular s nu fie afectat se va putea utiliza pentru desprindere un ac de sticl cu vârful rotunjit. Tegumentul desprins se va deta a complet cu un foarfece dup ce ajungem la nivelul înot toarei dorsale. Se va observa organizarea musculaturii care se dispune dorsal i latero-ventral fa de mioseptul orizontal aflat la acela i nivel cu coloana vertebral (fig. 17,

20

pct.13). Cele dou mase musculare nu sunt egal dezvoltate, cea latero-ventral fiind mai mare (mai ales la pe tii cu corpul înalt cum este crapul). La nivelul mioseptului orizontal se observ o por iune muscular de culoare ro ietic care difer de restul musculaturii somatice. Acesta este numit mu chiul ro u-lateral i îndepline te un rol complementar în metabolismul glucidic în perioada de maxim activitate a musculaturii somatice locomotorie (Oros i col. 1989). Structura musculaturii este caracteristic pentru pe ti datorit metameriz rii sale evidente. Pe suprafa se v d mioseptele conjunctive care separ la intervale regulate miomerele. Dispozi ia miomerelor corespunde metameriei coloanei vertebrale i a coastelor. Prin dispozi ia sa aceast musculatur asigur mi carea trunchiului i cozii numai în plan lateral realizând înotul. La nivelul oaselor aparatului opercular i a faringelui mai exist i alte grupe de mu chi care realizeaz mi c rile de pompare a apei spre branhii.

realizeaz mi c rile de pompare a apei spre branhii. f i g . 1 7

fig. 17. Organizarea intern la Cyprinus carpio. 1. - orificiu bucal; 2. – esofag; 3. – intestin; 4. – papil anal ; 5. – ficat; 6. – arcuri branhiale; 7. – inim ; 8. – bulb aortic; 9. – duct pneumatic; 10. – vezica înot toare; 11. – rinichi; 12. – ovar; 13. musculatur ; 14. – înot toare dorsal .

Eviden ierea organelor interne se va realiza prin sec ionarea cu ajutorul unui foarfece a musculaturii i a coastelor de pe latura superioar a corpului. Se va începe de la nivelul istmului unde trebuie avut în vedere s nu fie introdus prea adânc foarfeca pentru a nu produce o hemoragie a regiunii pericardului. Se taie printre înot toarele pectorale i ventrale pân se ajunge la nivelul papilei urogenitale. De la acest nivel traseul t ieturii va fi ascendent spre regiunea dorsal urm rind curbura cavit ii generale a corpului. Se sec ioneaz mu chii i coastele paralel cu coloana vertebral iar din acest moment se înainteaz spre opercul pân la osul cleitrum (dup operculi). Cu o alt t ietur se descoper cavitatea branhial

21

începând de la istm sub opercul i se sec ioneaz transversal operculele pe sub ochi pân la col ul superior al acestora (fig.16). La final se deta eaz cu pensa placa opercular i lamboul lateral format din mu chii laterali i coastele deta ate. În acest mod se va ob ine o imagine asupra cavit ii branhiale care este separat de cavitatea general a corpului. Arcurile branhiale sunt în num r de patru perechi, iar pe suprafa a lor se afl lame branhiale dispuse pe dou iruri (se numesc ctenobranhii). Structura detaliat a acestor arcuri branhiale se studiaz prin deta area acestora i observarea separat sub lup într-o cutie Petri cu ap . Se va observa c fiecare lam branhial are mai multe lamele branhiale mici care m resc suprafa a de schimb respirator a branhiei. Ultima pereche de arcuri branhiale (cea de a 7-a) este complet transformat în din i faringieni (fig. 18) cu rol în triturarea faringian a unor particule de hran .

în triturarea faringian a unor particule de hran . Fig. 18. Din ii faringieni la Cyprinidae

Fig. 18. Din ii faringieni la Cyprinidae (dup Harka i Sallai, 2004)

În partea ventral a arcurilor branhiale se afl inima. Structura sa este simpl (un atriu i un ventricul) i la suprafa este acoperit de un pericard membranos. Spre branhii, îndreptat în sus se afl atriul care are pere ii sub iri i membrano i iar ventral se afl ventriculul cu pere ii îngro a i. În continuarea ventriculului se observ bulbul aortic de culoare mai deschis . Inima pe tilor este situat pe traseul sistemului venos i de aceea deasupra sa (înaintea atriului) se observ un sinus venos plin cu sânge care pe durata disec iei se coaguleaz . Mi c rile cardiace se pot observa la exemplarele disecate la scurt vreme dup încetarea activit ii musculaturii somatice. Atât branhiile, cât i inima se afl separate de cavitatea general a corpului printr-un perete membranos. La interiorul cavit ii abdominale se observ viscerele. Imediat sub coloana vertebral în plan dorsal se afl patru lobi renali cu aspect foliaceu, de culoare închis i care se deschid la exterior prin uretere, lâng papila genital . Sub lobii

22

renali se observ vezica cu gaz care este foarte voluminoas i de culoare sidefie. Aceasta este constituit din dou compartimente care comunic între ele iar la crap exist un duct pneumatic ventral (ductus pneumaticus) care face leg tura cu esofagul (sunt pe ti fizostomi la care cele dou organe comunic prin acest duct). Primul compartiment al vezicii se afl în leg tur cu urechea intern printr-un sistem de osicule (aparatul Weber) care transmit modific rile de volum i vibra iile la urechea intern . În por iunea ventral a vezicii pe laturile cavit ii corpului se observ cele dou gonade. Gradul de dezvoltare al acestora este diferit în func ie de starea de maturare genital a indivizilor. În preajma perioadei de reproducere aceste organe sunt mai bine dezvoltate, la femel fiind vizibile boabele de icre iar la mascul gonada apare ca o mas albicioas alungit . Gonadele se deschid la exterior prin dou gonoducte tubulare albicioase spre orificiul genital pe papila uro - genital . Sub gonade se observ ansele intestinale i o por iune dilatat care corespunde stomacului. La crap i în general la reprezentan ii familiei ciprinidelor nu se diferen iaz un stomac musculos propriu-zis a a cum este la alte specii ( tiuc , al u, biban, etc.), unde se observ o regiune distinctiv care are la limita de trecere spre intestin un num r variabil de apendici pilorici. Observarea glandelor anexe digestive se faciliteaz prin ridicarea cu o pens a anselor intestinale. Ficatul este lobat i de culoare brun , având o vezic biliar de culoare verde închis. Lobii hepatici sunt alungi i. Pancreasul este dificil de eviden iat la crap datorit aspectului s u difuz sub form de insule glandulare cuprinse în mezenter. Traiectul intestinal se deschide la exterior prin porul anal separat de gonoducte i uretere

Eviden ierea encefalului se face în urma deschiderii cavit ii craniene cu ajutorul unui foarfece cu vârful ascu it sau a unui bisturiu. Cavitatea cranian nu este ocupat în totalitate de encefal care este mic i acoperit de o mas de esut adipos. Pentru deta area acestuia cu mai mult u urin se recomand injectarea unei solu ii de formol în cavitatea cranian cu câteva ore înainte de începerea opera iei. Acest tratament va înt ri esutul nervos al encefalului care va fi mai u or deta abil. La studiul p r ilor encefalului (fig.19) se observ dezvoltarea redus a telencefalului care este mic i f r emisfere cerebrale. Anterior fa de acesta se afl lobii olfactivi mici prelungi i de tracturile olfactive i bulbii olfactivi (localiza i în zona nazal ). Lungimea tractului olfactiv corespunde distan ei dintre lobii olfactivi i orificiile nazale. Diencefalul (creierul intermediar) este redus i se observ doar o regiune median adâncit care corespunde epifizei slab dezvoltat . Mezencefalul (creierul mijlociu) este o por iune voluminoas care cuprinde tuberculii bigemeni (lobii optici) i lobii inferiori cu rol acustic. Ventral se afl chiasma optic care este locul de încruci are a nervilor optici. Tot pe partea ventral a creierului se afl hipofiza i infundibulul. La limita posterioar a mezencefalului se afl valvula cerebelului (a metencefalului) care este bilobat i continuat de corpul cerebelului care este ca un al treilea lob. Gradul mare de dezvoltare a cerebelului este în leg tur cu mi c rile complexe ale pe telui în mediul acvatic. Dup cerebel se afl bulbul rahidian (mielencefal) care are de asemenea trei lobi: unul median corespunzând nervului facial i doi laterali care corespund nervului vag. Pe suprafa a lateral a bulbului rahidian se observ r d cinile celor 10 perechi de nervi cranieni. Encefalul se

23

continu cu m duva spin rii care traverseaz arcurile neurale vertebrale în lungul corpului pân la caudal .

vertebrale în lungul corpului pân la caudal . Fig. 19. Encefalul la pe ti (dup B

Fig. 19. Encefalul la pe ti (dup B n rescu, 1964)

Scheletul la Crap

Morfologia scheletului se studiaz la unul dintre preparatele scheletice din laborator. Scheletul pe tilor (fig.20) cuprinde un num r foarte mare de oase dintre care unele se delimiteaz greu pe materialul ob inut prin desc rnare (se pot folosi alte metode care asigur integritatea pozi iei oaselor craniului). De asemenea majoritatea oaselor au o form diferit în func ie de specia studiat . Pentru studiul în laborator vor fi prezentate numai oasele mai importante, care pot fi recunoscute mai u or i care prezint continuitate în seria scheletelor la vertebrate. Oasele neurocraniului:

Alc tuiesc cutia cranian care mai este numit i craniu neural. Forma acesteia este tronconic , cu vârful îndreptat înainte.

24

Por iunea anterioar se formeaz din oasele nazal, etmoid i vomer. Peretele dorsal constituie bolta craniului i cuprinde oasele frontale i parietale. Lateral acestea formeaz marginea orbitelor al turi de prelungirile etmoidelor. Peretele ventral formeaz baza craniului i cuprinde oasele bazioccipital (posterior) i parasfenoid. Pere ii laterali ai cutiei craniene cuprind anterior regiunea orbital i posterior regiunea otic . Oasele orbitei sunt obitosfenoid i alisfenoid. Cele ale regiunii otice sunt prootic, pterotic (sau scvamozal) i epiotice. Peretele posterior cuprinde oasele seriei occipitale: supraoccipital, exoccipitale (occipitale laterale) i bazioccipital, care are o prelungire posterioar spre din ii faringelui numit „osul amar”. Aceast apofiz ventral a bazioccipitalului contribuie la triturarea buc ilor de hran de c tre din ii faringelui. Viscerocraniul cuprinde oasele care alc tuiesc scheletul f lcilor, al limbii i al branhiilor. Maxilarul superior cuprinde oasele premaxilare i maxilare. Dorsal fa de maxilarele superioare se g sesc palatinele care se prind între vomer i etmoid. Posterior fa de maxilare se afl seria celor 3 oase pterigoide (ectopterigoid, edopterigoid i metapterigod). Mandibula are aspectul unei potcoave format din oasele dentare (unite anterior) i angulare care fac leg tura cu arcul hioidian format din hiomandibular i hioid. Acestea se articuleaz de cutia cranian prin intermediul oaselor simplectic i patrat. Osul situat la interiorul limbii este numit entoglos Deasupra hioidului i înapoia hiomandibularului se afl arcurile branhiale (arcurile III, IV,V i VI) care ventral se leag de bazibranhial. Acesta din urm este legat de hioid. La capetele superioare arcurile branhiale se unesc cu baza craniului (prin parasfenoid). Cel de al VII-lea dintre arcurile branhiale formeaz aparatul triturator cu din ii faringieni. Partea cea mai dezvoltat a acestor arcuri este ceratohialul. Branhiile sunt acoperite de opercule care sunt formate din câte 4 oase l ite (preopercular- asigur articula ia cu hiomandibularul; intropercular; subopercular i opercular).

Centura scapular : este pu in dezvoltat în compara ie cu cea de la tetrapode. Cuprinde oasele scapulum- cu aspect inelar de care se prind radiile pectoralei; coracoid i cleitrum – alungit i se articuleaz fix la craniu lâng pterotice i exoccipitale.

Centura pelvian : este cea mai pu in dezvoltat dintre centuri i cuprinde numai un os pubis de care se fixeaz radiile înot toarelor ventrale. Aceast structur este complet independent fa de restul scheletului intern. Radiile înot toarelor impare (dorsal i anal ) se fixeaz la rândul lor de oasele pterigofore („pteron”= arip , „forein” = a purta) care sunt un ir de oase aciculare unite paralel i care sunt fixate în spa iul dintre arcurile vertebrelor.

25

Coloana vertebral : cuprinde numai dou regiuni: anterioar cu 17 vertebre cu coaste (la crap), primele 12 perechi de coaste sunt lungi i arcuite, 4 sunt scurte i una este rudimentar , având apofiza hemal (ventral ) bine dezvoltat . Coastele

apofiza hemal (ventral ) bine dezvoltat . Coastele Fig. 20. Scheletul la crap Cyprinus carpio (dup

Fig. 20. Scheletul la crap Cyprinus carpio (dup Teodoreanu i Matic)

se termin liber deoarece lipse te sternul. Pe toat lungimea coloanei vertebrale apofizele dorsale vertebrale formeaz arcurile neurale care sunt locul de trecere al m duvei spin rii. Prelungirea lor dorsal este ca un spin lung – apofiza spinoas . Nu se formeaz un canal rahidian complet a a cum este la tetrapode. Vertebrele regiunii posterioare – caudale – constituie cea de a doua regiune a coloanei în care nu se formeaz coaste. În locul acestora se afl apofizele ventrale unite care formeaz arcurile hemale. Acestea sunt locul de trecere a arterei caudale. Prelungirea lor sub form de spin formeaz apofiza spinoas ventral . Înot toarea cozii este sus inut de un urostil format din ultima vertebr caudal alungit i mai multe articole osificate numite articole hipurale. Acestea sus in radiile cozii. Vertebrele teleosteenilor sunt amficelice (fig. 21, 22), având ambele extremit i ale corpului vertebral scobite (concave). Articula ia dintre dou vertebre succesive se consolideaz prin apofize de leg tur zigapofize – anterioare

26

prezigapofize i posterioare postzigapofize. Acestea permit mi carea coloanei vertebrale numai în plan lateral.

mi carea coloanei vertebrale numai în plan lateral. Fig. 21. Vertebr caudal – vedere frontal –

Fig. 21. Vertebr caudal – vedere frontal (dup B n rescu, 1964)

– vedere frontal – (dup B n rescu, 1964) Fig. 22. Articularea vertebrelor caudale – vedere

Fig. 22. Articularea vertebrelor caudale – vedere lateral - (dup B n rescu, 1964)

27

Vertebrele de tip amficelic sunt primitive i se întâlnesc în general la speciile de vertebrate cu organizare inferioar . La pe tii teleosteeni în mijlocul corpului vertebrelor se p streaz un rudiment de coard dorsal (notocord) chiar i în stadiul de adult. Prin desprinderea în stare proasp t a vertebrelor trunchiului se poate observa acest rudiment care apare ca un filament cartilaginos. Aceasta este o dovad a originii coloanei vertebrale din structura notocordului.

Descrierea principalelor caractere morfologice utilizate pentru recunoa terea speciilor de pe ti

Recunoa terea speciilor de pe ti în laborator se face pe baza identific rii unor caractere morfologice specifice. La început se caut caracterele cele mai generale care apar in unor taxoni superiori (supraordin sau ordin). Dup acestea urmeaz caracterele mai detaliate care vor conduce la identificarea familiilor, genurilor i speciilor. Caracterele morfologice care deosebesc speciile de pe ti se refer uneori la detalii cum ar fi: num rul de radii ale înot toarelor; prezen a must ilor; a carenei ventrale; pozi ia gurii sau a înot toarelor pe trunchi. Prezentarea principalelor tipuri morfologice întâlnite pe parcursul determin rii speciilor de pe ti se va face pe baza unor exemple din ihtiofauna rii.

1. Forma corpului pe tilor

Se consider c toate formele actual întâlnite la pe ti deriv din tipul fusiform care este perfect hidrodinamic, cu extremit ile ascu ite i cu grosimea maxim situat la mijlocul lungimii sale. Dintre speciile care au aceast form a copului putem aminti scrumbiile (genul Scomber).

a copului putem aminti scrumbiile (genul Scomber ). Din acest tip de baz au derivat numeroase

Din acest tip de baz au derivat numeroase alte forme întâlnite i la speciile de teleosteeni. Una dintre principalele cauze ale modific rii formei corpului în evolu ia pe tilor este adaptarea la curen ii apei (fig.23). Pe tii care duc o via pelagic fiind buni înot tori sau cei din apele repezi ale râurilor prezint un corp aproximativ fusiform. Speciile adaptate în zona de recif a m rilor unde curen ii lipsesc sau în apa lacurilor prezint un corp comprimat lateral: fusiform – înalt. În l area mijlocului

28

trunchiului se face prin comprimare lateral . A a este pl tica (Abramis brama) sau caracuda (Carassius carassius).

( Abramis brama ) sau caracuda ( Carassius carassius ). Fig. 23. Adaptarea formei corpului pe

Fig. 23. Adaptarea formei corpului pe tilor prin comprimare lateral (dup Harka i Sallai, 2004)

O consecin a adapt rii la curen ii puternici ai apei râurilor este i aplatizarea suprafe ei ventrale a corpului care permite apropierea abdomenului de fundul apei i ad postirea dup pietre. În acest fel sunt evita i curen ii puternici i pe tii pot urca prin albie. Corpul acestor pe ti este fusiform cu suprafa a ventral plan (exemple p str vul, mreana, porcu orul)

plan (exemple p str vul, mreana, porcu orul) Fig. 24. Barbus barbus - una dintre speciile

Fig. 24. Barbus barbus - una dintre speciile adaptate în curen ii puternici ai râurilor (dup B n rescu, 1964)

29

Corpul fusiform cu capul comprimat dorso – ventral se întâlne te la speciile de pe ti adaptate la via a bentic (pe fundul apei). Gura lor este larg , situat terminal iar trunchiul este u or comprimat lateral. Dintre speciile care au aceast form pot fi amintite Siluriformele (Silurus glanis i Ictalurus spp.) i Gobiidele (Neogobius spp., Apollonia spp.).

Corpul serpentiform are dou variante: alungit i necomprimat cum este la Anguilla anguilla i alungit dar comprimat lateral (tenuiform) cum este la majoritatea Cobitidelor (Sabanejewia spp., Cobitis spp.). Caracteristica acestora este men inerea aceleia i în l imi pe toat lungimea trunchiului.

Corpul sagitiform este caracterizat de forma alungit cu în l imea trunchiului constant , f lcile ascu ite i alungite iar înot toarele dorsal i anal dispuse contralateral. Acest tip se întâlne te la tiuc (Esox lucius) i z rgan (Belone belone).

tiuc ( Esox lucius ) i z rgan ( Belone belone ). Fig. 25. Corp sagitiform

Fig. 25. Corp sagitiform la Esox lucius

Corpul comprimat asimetric se întâlne te la reprezentan ii ordinului Pleuronectiformes (calcan, limb de mare, cambul etc.). În stadiul de juvenil corpul acestor pe ti este simetric la fel c al celorlal i. Odat cu maturizarea apare comprimarea asimetric a întregului corp (în plan oblic). Ambii ochi se localizeaz pe latura superioar a capului.

30