Maxim Dumitraș l Cosmin Năsui l Lucian Muntean

Trăiască porcul!
www.traiascaporcul.blogspot.com
 Tr`iasc` porcul/ Memorial Pig
© Maxim Dumitra[, Cosmin N`sui
Lucian Muntean

“Tr`iasc` porcul!” este un proiect

\n derulare, \nceput \n cadrul celei
de-a XVI-a edi]ii a Simpozionului

© Lucian Muntean
Interna]ional de Art` Contempo-
ran`, organizat de Muzeul de Art`
Comparat` S\ngeorz-B`i.

Mediile artistice de realizare:

modelaj \n r`[ini sintetice; ceramic`
instala]ie foto, anima]ie video,
pictur`, performance.

© Maxim Dumitra[

© Maxim Dumitra[
 Nicio masă fără porc!
© Maxim Dumitra[

www.traiascaporcul.blogspot.com
© Lucian Muntean © Maxim Dumitra[
© Maxim Dumitra[
Nu eu am ales titlul expozi]iei de fa]`, dar îmi
place. Pentru c` îmi vine greu s` cred c` Porcul
o s` moar`. Altfel spus: nu cred c` modalit`]ile
]`r`ne[ti de cre[tere [i de ucidere a porcului or
s` dispar` în România a[a de curând. În ciuda
normelor U.E.; în ciuda României moderne [i
urbane; în ciuda tuturor.
Tr`iesc într-un sat unde, vag, s-a auzit, cu
groaz`, c` vor trebui s` împu[te porcul. Cum s`
împu[ti porcul înainte s` îl „în]epi”? P`i î[i mai
„las`” sîngele? Carnea nu o s` fie „ro[ie”? M`
întreab` cu candoare [ireat` ]`ranii c`rora eu –
etnolog – le iau interviu tocmai despre modul
cum cresc [i cum ucid porcul pe care l-au crescut
un an în curte. Ca [i când eu ar trebui s` [tiu,
tocmai pentru c` sunt un „domn” de la ora[, din
acel Ora[ de unde le vin toate relele.
{i chiar a[a: dac` ]`ranii mei au totu[i dreptate?
De ce nu mai po]i ast`zi „s` tai” un porc cu cu]i-
tul, dup` metoda veche a bunicilor? De ce nu
e bine? Ra]iunile le cunosc: în Europa, de dou`
secole cruzimea fa]` de animale de companie [i
apoi fa]` de animalele de ferm` a început s` fie tot
mai condamnat`. Iar actul uciderii – „spectacolul
sângelui” cum îl numea Maurice Agulhon – a
fost evacuat din strad` c`tre un loc specializat –
abatorul.
{i ]`ranii no[tri ucid porcul la Cr`ciun ca [i
când noua sensibilitate fa]` de animale nici nu ar
exista. Ace[ti „barbari” readuc moartea [i sângele
în Cetate. Oare chiar a[a s` fie? [i atunci eu de ce
nu simt actul acesta ca o barbarie? C`ci m` doare
[i m` revolt` lovitura de bici aplicat` unui cal sau
„via]a de câine” a câinilor rurali. De ce uciderea
porcului nu îmi provoac` nici cea mai mic` emo-
]ie? S` fiu oare mai ]`ran decât îmi place s` cred?
Nu [tiu... dar nu cred. Poate c` aici e altceva.
Tr`iasc` Porcul!
Constantin B`rbulescu
Porcul, acest ve[nic copil al animalelor de
curte, tr`ie[te vreme de un an în calda atmosfer`
feminin`: hr`nit de femei „ca [i-un om”, alintat
de copii, e un personaj iubit. Dar, când se apropie
Cr`ciunul, dintr-o dat` devine asocial: nu mai
m`nânc`, se repede s` mu[te mâna care îl hr`ne[te,
ce mai, o fiar`! {i atunci este dat pe mâna b`rba-
]ilor pentru a fi ucis. În dimina]a cu pricina, cei
ce l-au iubit nu particip` la moartea propriu-zis`:
î[i fac de lucru prin cas` sau gr`din`. Abia când
începe s` miroas` a [oric ars î[i fac apari]ia [i ei.
Unii au de lucru, iar al]ii viseaz` la urechi [i coad`.
Doar arma crimei, însângerat`, înfipt` într-o
scândur` a gardului, mai aminte[te de groz`via
de mai înainte. Dar b`rba]ilor nu le pas`. Nu ei
l-au crescut, nici m`car nu i-au vorbit, ce pot ei
s` în]eleag` din iubirea pentru porci? Nimic. Iar
pe deasupra, cel care execut` „în]ep`tura”, nici
m`car nu e de-al casei, e un vecin care „[tie cum
se face”, poate pân` atunci nici nu s-a întâlnit cu
victima; un str`in. Dup` o vreme sup`rarea trece
[i încetul cu încetul toat` lumea începe s` fie
fericit`, cum se cade într-o zi de s`rb`toare. Doar
se apropie Cr`ciunul, miroase a cozonaci calzi [i
cârna]i pr`ji]i! Iar în cote], un purcel cu ochii ca
m`rgelele î[i plânge jalnic singur`tea de o zi. n
Constantin B`rbulescu este etnolog [i istoric, lector dr. \n cadrul
Catedrei de Istorie Modern`, Facultatea de Istorie [i Filosofie a Univ.
“Babe[-Bolyai” din Cluj-Napoca. Subiecte de interes: problematica
corpului uman, rela]iile om-animal; modernizarea societ`]ii rurale
romåne[ti \n secolul al XIX-lea.
A publicat “Imaginarul corpului uman. |ntre cultura ]`r`neasc`
[i cultura savant` (secolele XIX-XX)”, Ed. Paideia, Bucure[ti, 2005.
© Lucian Muntean
 Memorialul Porcului
Sunt lucruri care odat` cu integrarea Romåniei
\n UE s\nt pe cale s` dispar`. Unul dintre ele
este ritualul t`ierii porcului. Noile norme cu
prevedere la sacrificarea animalelor oblig` ca
aceasta s` se desf`[oare numai \n abatoare. Cu-
]itul de sacrificiu, paiele, lampa de gaz, peria
de r`d`cini, ma[ina de cårna]i, etc. nu-[i mai
g`sesc rostul [i pot disp`rea definitiv. Nu multe
s\nt amintirile atåt de puternice ca [i cele legate
de sacrificiului porcului. Aromele [i mirosurile
adunate \n jurul c`rna]ilor, jum`rilor, sarmalelor,
tobei, [oriciului, caltabo[ului, sl`ninei deschid
u[a podului amintirilor.
Trecånd peste aceste amintiri, porcul este
un souvenir cultural, aproape o emblem` a unei
ciclice s`rb`toriri autohtone a vie]ii. Legende
despre m`celari vesti]i [i farsele lor culinare pot fi
\ns` acum la marginea legalit`]ii.
Proiectul “Traiasc` porcul!” \nceput \n
cadrul celei de-a XVI-a edi]ii a Simpozionului
International de Art` Contemporan`, din
septembrie 2008, organizat de Muzeul de
Art` Comparat` S\ngeorz-B`i s-a dezvoltat
\ntr-o suit` de manifest`ri [i genuri artistice:
fotografie, modelaj \n r`[ini sintetice, ceramic`,
pictur`. |ntregul demers poate fi urm`rit la adresa:
www.traiascaporcul.blogspot.com
Expozi]ia “Traiasc` porcul” de la Muzeul
}`ranului Romån, deschis` pe toat` perioada
Cosmin N`sui
s`rb`torilor de iarn`, face un tur de prezentare a
imaginii porcului de la ritualului sacrificiul tradi-
]ional, la transpunerea sa \n ritual artistic [i obiect
de consum cultural [i gastronomic.
Memorialul porcului anonim mort prin
chinurile \njunghierii, ia forma unei statui
declinat` \n mai multe ipostaze: porcul cu
cod de bare, de supermarket [i porcul de
fi]e - “Barbie”. Soclul statuilor este \nlocuit
de balo]ii de paie, iar ustensilele din jurul
sacrificiului muzeificate. Pe un alt soclu, dou`
sute de purcelu[i din lut ars plutesc \ntr-o piftie
tricolor` de silicon.
Prin fotoreportajele sale Lucian Muntean
urm`re[te vie]ile unor comunit`]i arhaice \n
mai multe sate din mun]ii Apuseni, pån` \n
Maramure[. Surprinzånd fe]ele particulare ale
acestui ritual de sacrificiu Lucian inventariaz`
imagistic tradi]iile \n tranzi]ie.
Maxim Dumitra[ este preocupat de
transformarea sacrificului porcului \n ritual
artistic. Sculpturile sale efemere \n carnea
[i sl`nina porcului s\nt o demonstra]ie de
virtuozitate la limita genurilor artistice, captate [i
redate prin film [i fotografie.
Compunerea acestor viziuni artistice sub
steagul imaginii emblematice a porcului refac din
punct de vedere artistic autenticitatea identit`]ii
arhaice \n spirit contemporan. n
© Maxim Dumitra[
© Lucian Muntean © Maxim Dumitra[
© Maxim Dumitra[
© Lucian Muntean
Muzeul Țăranului Român

Parteneri media:
Clubul Țăranului
Plaicuboi
Muzeul de Artă Comparată Sîngeorz-Băi