tiu c ceea ce am fcut este bine, i spunea el, dar ea de ce nu m-a ascultat? Trebuia s m fi ascultat!

tie foarte bine c nu-i doresc rul, de aceea ar fi trebuit s m asculte i s nu aib ncredere n cei din anturajul ei s nu se lase condus de sentimente, s nu dea crezare oricrei vorbe dulci pe care o aude. Dar dincolo de aceasta nu ar fi trebuit s calce peste propriile ei pricipii, ca s nu mai vorbesc de cele ale familiei! n acest moment mi prea ru pe de-o parte, de pedeapsa pe care i-am aplicat-o, dar cum altfel mi-a fi putut liniti contiina care-mi vorbea de principii, aceleai principii pe care m-am ateptat s i le nsueasc i ea ... ? Pe de alt parte, tiam c aceast pedeaps este consecina faptelor ei; i-o meritase din plin. Atunci m-am ntrebat: ce este contiina? Oare acest ansamblu de idei pe care fiecare individ, fiecare persoan i-l stabilete, este el legea acelei persoane? Da, este! i dac este legea mea, trebuie s devin i legea aproapelui meu? Din nou am fost tentat s spun c ceea ce tiu eu, principiile mele sunt bune, dar poate acum pentru prima dat am neles c principiile mele sunt ale mele, contiina mea ar trebui s dicteze faptele mele i c ea nu reprezint o lege pentru ceilali, ea nu este i trebuie s fie unealta prin care ceilali s fie judecai. De multe ori ne facem vinovai de judecarea aproapelui nostru prin intermediul principiilor stabilite de acest contiin a noastr, contiin care nu este ntotdeauna i a lui. i totui, nu exist undeva o contiin suprem, o contiin obiectiv i imparial care s ne judece pe toi la fel? Sau fiecare este coordonat de propria-i contiin i va fi propriul su judector? i dac este aa, atunci amndoi avem dreptate, iar pedeapsa mea este greit. Dar dac exist aceast contiin suprem, de ce pentru mine lucrul fcut de ea este greit, iar pentru ea nu? Oare putem s avem amndoi dreptate n acelai timp? Atunci cel fr de contiin dup legea(principiile) cui va fi judecat?