Sunteți pe pagina 1din 3

Lucian Blaga Eva

Cnd arpele intinse Evei mrul, i vorbi c-un glas ce rsun de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a ntmplat c-i mai opti apoi i ceva la ureche ncet, nespus de ncet, ceva ce nu se spune n scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a optit anume cu toate c asculta i el. i Eva n-a voit s-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o tain i-i misc geana parca-ar zice c ea tie ceva, ce noi nu tim, ce nimenea nu tie, nici Dumnezeu chiar.

Din prul tu
nelepciunea unui mag mi-a povestit odat de-un val prin care nu putem strbate cu privirea, pienjeni ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea.

i-acum, cnd tu-mi neci obrajii, ochii n prul tu, eu, ameit de valurile-i negre i bogate visez ca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzit din prul tu i strig, i strig, i-ntia oar simt ntreaga vraj ce-a cuprins-o magul n povestea lui.

Melancolie
Un vnt rzle i terge lacrimile reci pe geamuri. Plou. Tristei nedesluite-mi vin, dar toat durerea, ce-o simt n-o simt n mine, n inim, n piept, ci-n picurii de ploaie care curg. i altoit pe fiina mea imensa lume cu toamna i cu seara ei m doare ca o ran. Spre muni trec nori cu ugerele pline. i plou.

S-ar putea să vă placă și