EDAA ( EXTRAS DOCUMENTAR ) NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPTUL COMERCIAL 1.

1 Actualitatea si importanta dreptului comercial In tara noastra, evolutia dreptului comercial ca ramura distincta de drept a culminat in sec. XIX cu aparitia Codului comercial roman adoptat in 1887, principalul izvor de drept comercial, care a fost aplicat in mod permanent de la data adoptarii sale si pana in 1948, constituind reglementarea de baza a activitatii comerciale si industriale. Prin trecerea la asa-zisa economie de piata si prin necesitatea reglementarii legale a noilorraporturi juridice aparute, Codul comercial a fost redescoperit, putandu-se vorbi chiar de o adevarata renastere a dreptului comercial. 2. Notiunea, definitia si obiectul dreptului comercial 2.1 Autonomia dreptului comercial Reglementarea actuala distincta din dreptul nostru confirma autonomia dreptului comercial roman. Dreptul comercial este o parte a dreptului privat, impreuna cu dreptul civil. Desi dreptul comercial contine reglementari speciale, nu este o lege exceptionala, deci nu este de stricta interpretare si i se poate aplica interpretarea extensiva (gramaticala, logica, prin analogie). Prin natura lor, majoritatea legilor comerciale sunt supletive, normele imperative in domeniu fiind limitate la anumite cazuri de exceptie, in special pentru protectia tertilor. 2.2 Conceptia obiectiva si subiectiva si definirea dreptului comercial Dreptul comercial fiind un drept special, este necesar sa se delimiteze exact domeniul sau de aplicare cu alte cuvinte obiectul dreptului comercial. Potrivit conceptiei doctrinale clasice, exista doua sisteme care permit stabilirea sferei aplicabilitatii dreptului comercial: - conceptia subiectiva (are in vedere persoana comeciantului) si - conceptia obiectiva (are in vedere natura operatiunii).
1

Codul comercial roman are la baza sistemul obiectiv, enumerand in art. 3 cca. 20 de activitati distincte care sunt considerate fapte de comert, enumerarea lor nefiind insa limitativa. Sistemul obiectiv este completat insa printr-un criteriu subiectiv, prin care sunt supuse dreptului comercial, conform art. 4, si toate acele operatiuni pe care comerciantul le savarseste in exercitiul comertului sau. In plus, prin art. 7 Cod comercial, este definita calitatea de comerciant si, implicit, limitele aplicarii legii comerciale persoanelor care au calitatea de comerciant. In consecinta, dreptul comercial poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice de drept privat, aplicabile raporturilor juridice generate de acte sau fapte juridice de comert si la care participa persoane fizice sau juridice care au calitatea de comercianti. 2.3 Corelarea cu alte ramuri de drept Mai mult decat oricare alta ramura de drept, dreptul comercial nu poate fi izolat, existand corelatii stranse cu multe alte ramuri, cum ar fi: dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul comertului international si dreptul international privat, dreptul administrativ, dreptului financiar, drept penal. ...................................................... 4. Faptele si actele de comert 4.1 Fapte de comert definite de Codul Comercial; conceptia legiuitorului roman Conform sistemului obiectiv toti cei care savarsesc operatiuni considerate ca fiind comerciale (art. 3 C.com.) sunt supusi Codului comercial si deci legislatiei comerciale. Sistemul nostru comercial este completat printr-un criteriu subiectiv (art. 4 C.com.), prin aceea ca sunt de asemenea supuse dreptului comercial, in afara de faptele de comert obiective, si acele operatiuni pe care comerciantul le savarseste in exercitiul desfasurarii activitatii sale. Raporturile juridice ce izvorasc din savarsirea acestor activitati sunt guvernate de legea comerciala, indicand o operatiune comerciala prevazuta de lege, savarsita de un comerciant in exercitiul constant al profesiunii sale si care obiectiveaza, in sine, aceasta activitate(art. 7 C.com.).
2

Faptele de comert reprezinta acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit. 4.2. Categoriile de fapte de comert In literatura noastra juridica s-a propus o clasificare a faptelor de comert in trei mari categorii: obiective, subiective si unilaterale sau mixte. Art. 3 din Codul comercial enumera astfel 20 de fapte de comert considerate ca obiective de legiuitor: obiective, subiective si unilaterale (mixte). 4.3. Faptele de comert obiective si clasificarea acestora Sunt fapte obiective de comert numai operatiile pe care legiuitorul le defineste in mod expres in cuprinsul art. 3 si 6 C. com. Comercialitatea acestor fapte de comert prevazute expres de legiuitor deriva din natura lor si pentru motive de ordine publica. Intrucat in majoritatea lor faptele de comert obiective sunt astfel prevazute datorita criteriului economic si a functiei economice a operatiunilor respective, reamintim in continuare si clasificarea in trei grupe principale acceptata de majoritatea autorilor in materie comerciala: operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie; operatiuni care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie activitatea intreprinderilor); operatiunile conexe sau accesorii. 4.4. Faptele de comert subiective si prezumtia de comercialitate In continuare prin art. 4 C. Com se precizeaza ca se socotesc afara de acestea (afara de cele prevazute in art. 3 C. com. n.n.) ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. Pe langa faptele considerate obiective, legiuitorul a conferit comercialitate si acelor acte care sunt savarsite de comerciant, acestea numindu-se fapte de comert subiective.

Din coroborarea art. 7 C. com. cu art. 4 C. com. reiese ca faptele de comert subiective reprezinta toate actele savarsite de comerciant, cu conditia ca acestea sa fie savarsite in nume propriu si cu titlu profesional, obisnuit. Se instituie astfel prin art. 4 C. com. o anumita prezumtie relativa, denumita prezumtia de comercialitate, care considera ca fapte de comert toate actele si obligatiile comerciantului indiferent de izvorul lor, cu exceptiile mentionate expres in art. 4 C. com: a). daca obligatia are un caracter civil sau b). necomercialitatea rezulta din insusi actul savarsit de comerciant. 4.5. Faptele de comert unilaterale sau mixte si exceptiile de la aplicarea legii comerciale Prin art. 56 C. com. legiuitorul stabileste ca regula generala regimul juridic comercial al faptelor de comert unilaterale sau mixte, supunand legii comerciale raportul juridic generat de ambele parti, chair daca pentru una dintre ele actul respectiv are caracter necomercial. Solutia adoptata este justificata de unitatea si unicitatea actului juridic incheiat de cele doua parti, indiferent de natura comerciala sau nu pentru fiecare in parte, deoarece acelasi act juridic evident nu poate fi supus unor reglementari diferite. Art. 56 C. com., in care se afla sediul materiei faptelor de comert unilaterale sau mixte, mai prevede in acelasi timp cu aplicarea legii comerciale ca exista doua limitari in favoarea legii civile: a). se inlatura aplicarea legii comerciale in cazul dispozitiilor referitoare chiar la persoana comerciantului si b). in cazul in care legea ar dispune altfel. 5. Comerciantii 5.1. Definitie Avand la baza sistemul obiectiv, asa cum am mai mentionat in capitolele precedente, Codul comercial stabileste prin art. 7 cine sunt comerciantii, mai precis cine are aceasta calitate, fara a da o definitie a comerciantului. Se face deosebire intre persoanele fizice si societatile comerciale, persoanelor fizice fiindu-le necesare indeplinirea anumitor conditii pentru a dobandi calitatea de comerciant, pe cand societatilor comerciale, li se atribuie din start calitatea de comerciant, numai

prin simpla lor existenta legala. Se spune astfel ca persoanele fizice devin comercianti si societatile comerciale se nasc comercianti. 5.2. Principalele consecinte ale dobandirii calitatii de comerciant Se aplica institutiile comerciale. Comerciantii sunt supusi unor obligatii profesionale: - inmatricularea in registrul comertului; - in decursul realizarii comertului, sa-si inscrie in acest registru toate actele si faptele care modifica inregistrarea initiala; - inregistrarea elementelor de identificare (nume, firma, emblema), diverse mentiuni cu privire la fondul de comert; - tinerea registrelor proprii; exercitarea unui comert legal (Legea nr. 11/1991 art. 4 9- defineste actele neloiale); - sanctiunile pentru astfel de fapte nelegale sunt diverse: contraventionale, penale, daune morale; - pentru actele comerciantului, se aplica prezumtia de comercialitate din art. 4 C. com.; comerciantii sunt supusi procedurii insolventei, adic reorganizarii si falimentului; - calitatea de comerciant are consecinte chiar si dupa incetarea ei; Calitatea de comerciant trebuie delimitata de alte profesiuni indeplinite de persoanele fizice. Astfel, conform doctrinei si practicii judiciare, nu sunt considerati comercianti: - meseriasii, daca se limiteaza strict la exercitiul meseriei lor si nu savarsesc fapte de comert; - asociatii societatilor comerciale; - cei care semneaza cambii, bilete la ordin, cec-uri; - statul nu este comerciant, dar va fi supus legii comerciale cand se vor incheia acte comerciale; - cei care practica profesiuni liberale nu sunt comercianti; - auxiliarii comertului fac acte de comert pentru altii si nu sunt comercianti; - agricultorii, asociatiile si fundatiile nu sunt comercianti.
5

Dovada calitatii de comerciant, fiind o chestiune de fapt, poate fi facuta cu orice mijloace de proba. Incompatibilitati. Calitatea de comerciant este incompatibila cu exercitarea altor profesii, cum ar fi: functia de judecator, functionarii publici, profesiile liberale (avocatii, notarii publici, medicii, arhitectii etc.), ofiterii, diplomatii. Interdictii. Anumite activitati nu se pot exercita pe baza liberei initiative: prospectarea si extractia carbunelui, a minereurilor feroase, nemetalifere, a sarii, a minereurilor de metale rare, a titeiului si gazelor naturale, prelucrarea tutunului, fabricarea si comercializarea de echipament militar, munitii si armament, droguri si narcotice, precum si activitatile care constituie monopol de stat. Obligatiile profesionale ale comerciantilor. Comerciantii au obligatia sa indeplineasca anumite formalitati de publicitate, care se realizeaza, in principal, prin publicitatea in registral comertului. Astfel, comerciantii au oligatia sa se inmatriculeze in registrul comertului si sa inregistreze in acest registru mentiunile privind actele si faptele intervenite in cursul exercitarii si la incetarea comertului (Legea nr. 26/1990). Alte obligatii ale comerciatilor sunt organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comerciale si exercitarea comertului in limitele concurentei licite. Identificarea comerciantilor se realizeaza prin firma si sediu, asa cum persoanele fizice se identifica prin nume si domiciliu. Un alt element de identificare, facultativ insa, este emblema. 6. Fondul de comert Este un ansamblu de elemente din care unele incorporale, altele corporale, apartinand unui comerciant, pe care acesta le reuneste in vederea exercitarii comertului. Elementele incorporale sunt: - Clientela si vadul - Dreptul asupra contractului de locatie (sediul) - Numele si firma - Emblema - Marcile de fabrica, comert si servicii
6

- Brevetele de inventii - Desenele si modelele industriale - Alte semne distinctive ale marfurilor (apelatii de origine etc.). Cu privire la natura juridica a fondului de comert, fondul de comert este considerat de doctrina ca un bun mobil, incorporal, de natura comerciala. Fondul de comert poate face obiectul unui aport intr-o societate comerciala. De asemenea, poate fi vandut, inchiriat, gajat etc. Mijloacele de aparare a fondului de comert sunt: - pe cale legislativa, prin reglementarile privind concurenta neloiala; - pe cale conventionala, conform contractelor dintre parti; - pe cale jurisdictionala, prin actiuni in justitie pentru concurenta neloiala. ...........................................................................................

Reglementarea titlurilor de credit

Titlul de credit este un document constitutiv si constatator, negociabil, precis determinat in cuprinsul sau, care permite titularului (posesorului legitim), sa-si exercite la scadenta drepturile literale si autonome, mentionate in cuprinsul sau^1 , incorporate in titlu, de unde si denumirea de titlu de credit. Pe scurt, efectul de comert este un titlu negociabil si literal care reprezinta o creanta a unei sume de bani stipulata pe termen scurt si serveste la plata sa. Modalitatea de recunoastere a unei obligatii de plata sub forma unui inscris simplu, cum ar fi o chitanta, nu satisface exigentele comertului modern, in care celeritatea constituie o cerinta primordiala. Un astfel de document prezinta principalul neajuns ca el constituie un titlu de creanta opozabil exclusiv debitorului, iar transmiterea lui de catre creditor catre o alta persoana urmeaza regulile greoaie ale cesiunii, reglementate de Codul civil; comertul impune, pentru o buna mobilizare a creditelor, ca asemenea transmiteri sa se faca operativ, cu minimum de formalitati. De asemenea, in cazul in care un astfel de inscris - sub forma unei simple dovezi - consemneaza obligatia asumata de un asemenea semnatar de a restitui un
7

anumit bun (depozitat sau primit pentru transport), actul in cauza nu poate fi opus acestuia decat de persoana indicata de predator, imprejurare care ar ingreuna considerabil transmiterea bunului respectiv pe timpul depozitarii sau al transportului. In literatura de specialitate, titlurile de credit mai sunt denumite efecte de comert^4 , instrumente negociabile, valori mobiliare sau titluri de valoare. Denumirea consacrata de Codul comercial este acea de titluri de credit (art.812 Codul comercial). Aceasta expresie nu este intotdeauna exacta, intrucat cuprinde si instrumente de credit asimilate (cecul) sau care nu poseda, prin natura lor, calitatea de titluri de credit, cum sunt titlurile informatizate. Notiunea de titlu de credit nu indica ceva determinat, concret. In realitate nu intalnim un titlu de credit in stadiu pur, ci documente in care regasim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice^5 , dar care in acelasi timp au elemente particulare prin care se diferentiaza unele de altele. Titlurile de credit in materie comerciala au ca principala caracteristica faptul ca ele nu pot exista decat sub forma scrisa, forma scrisa fiind de esenta acestor titluri^7 . Exista doua categorii esentiale de titluri de credit. Prima categorie traditionala cuprinde acele titluri care se incadreaza in notiunea clasica de titluri de credit, cambia, biletul la ordin, warantul, certificatul de depozit, negociabile. Cea de-a doua categorie include: cecul, titlurile informatizate, biletul la purtator^8 .

Definitie si clasificare Titlul de credit este acel inscris care este necesar pentru a transfera sau a pretinde dreptul literal si cel autonom inscris in el^1 . Intr-o alta definitie, titlul de credit este un document constitutiv si constatator, negociabil, precis determinat in cuprinsul sau, care permite titularului (posesorului legitim), sa-si exercite la scadenta drepturile literale si autonome, mentionate in cuprinsul sau^2 , incorporate in titlu.
8

Continutul titlurilor de credit poate fi diferit^3 : - exista titluri ce reprezinta un drept real, un drept care se valorifica asupra unui bun determinat: scrisori de trasura, polita de incarcare, conosamentul, recipisa de depozit, adeverinta de gaj. Cine este in posesia legitima a documentului se considera in posesia marfurilor pentru ca depozitarul, carausul, magazionerul, capitanul vasului nu pot sa le predea decat aceluia ce-i prezinta titlul; - exista titluri ce dau dreptul la o prestatie din partea debitorului: o suma de bani - titluri de renta, bilete de loterie, bilete de banca, bonuri de tezaur, cambii, bilete la ordin, cec-uri; o anumita cantitate de marfuri - ordinele in producte; un serviciu documente de transport, marci postale, timbre: - deosebim si titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor: actiunile, certificatele de parti sociale. Dupa modul in care circula, titlurile comerciale de valoare se impart in trei categorii: titluri nominative, titluri la ordin si titluri la purtator. a) Titlurile nominative. Sunt titluri nominative acele inscrisuri care individualizeaza pe titularul dreptului prin aratarea numelui acestuia^4 . Posesiunea titlului indeplineste numai functia de legitimare a posesorului, care are fata de emitent un drept propriu^5 . Determinarea persoanei care este titulara dreptului, in chiar titlu, permite identificarea fara nici un fel de dubii a celui indreptatit sa exercite in mod legitim dreptul care decurge din titlu. Ele nu pot fi transmise decat cu cooperarea debitorului, in sensul ca el colaboreaza la inregistrarea schimbarii titularului de drept, prin substituirea titlului retras cu un altul echivalent sau prin mentinerea acelui titlu facandu-se modificari in ce priveste numele noului titular^6 . Forma de transmitere fiind aceea a cesiunii de creanta, titlurile de credit nominative sunt lipsite astfel de trasatura lor esentiala: posibilitatea de a fi transmise pe calea girului^7 . Fac parte din aceasta categorie obligatiile nominative emise de societatile comerciale, titlurile nominative emise de stat etc^8 . b) Titlurile la ordin. Sunt titluri la ordin acele inscrisuri care cuprind drepturi literale si autonome^12 care pot fi exercitate numai de o persoana
9

determinata (primul beneficiar) sau de o alta persoana careia i-au fost transmise aceste drepturi printr-o formalitate numita gir. Dobanditorul exercita drepturile "la ordinul" beneficiarului. Girul consta intr-o mentiune translativa de drepturi facuta de posesorul titlului, chiar in titlu cu precizarea numelui dobanditorului. Fac parte din aceasta categorie: cambia, biletul la ordin, cecul^13 . Transmisiunea se realizeaza fara concursul debitorului (nu insa si fara acordul sau). Caracterul de titlu la ordin daca nu rezulta din lege trebuie sa reiasa din titlu din momentul crearii lui^14 . Ca regula, asadar, aceste titluri contin clauza "la ordin" sau alta clauza similara" ^15 . c) Titlurile la purtator. Sunt titluri la purtator inscrisurile care incorporeaza anumite drepturi, fara sa determine persoana titularului drepturilor. In consecinta, titularul drepturilor mentionate in inscris este posesorul legitim al inscrisului. Transmiterea titlurilor la purtator se realizeaza prin simpla remitere materiala a inscrisurilor^16 . Incorporarea dreptului in titlu la purtator este asa de perfecta incat titlul este considerat ca un adevarat bun mobil, iar circulatia si dreptul de dispozitie asupra lui sunt supuse normelor privitoare la bunurile mobile^17 . Asadar, in cazul acestor titluri, oricine detine documentul poate obtine prestatia inscrisa in titlu. Ele se transmit prin simpla predare a inscrisului^18 . Un asemenea titlu este necesar sa cuprinda in continutul lui clauza ,,la purtator", astfel incat vointa debitorului care subscrie sa rezulte in mod neechivoc. Intra in aceasta categorie: titlurile datoriei publice, cecul la purtator , obligatii la purtator emise de societatile comerciale, libretele la purtator emise de CEC^19 . Deosebirile dintre titlurile de credit si biletele de banca 1. Titlurile de credit pot fi emise de orice-persoana dar biletele de banca pot fi emise numai de Banca Nationala a Romaniei. 2. Nimeni nu poate fi fortat sa accepte ca instrument de plata un titlu de credit, in timp ce biletele de banca au curs legal si nu pot fi refuzate drept plata.

10

3. Titlurile de credit reprezinta creante determinate fiind emise in baza unui raport juridic fundamental, in timp ce biletele de banca nu reprezinta o creanta a Bancii Nationale a Romaniei. 4. Titlurile de credit prezinta riscul insolvabilitatii, dar biletele de banca sunt garantate de stat. 5 Predarea unui titlu de credit nu constituie o plata in sensul stingerii obligatiei, care subzista pana la incasarea efectiva; in consecinta in cazul titlului care circula intre mai multi posesori succesivi, acestia sunt tinuti solidar de obligatia platii sumei inscrise in titlu. 6. Titlul de credit are un efect limitat in timp; dupa scurgerea unei anumite perioade, titlul de credit nu mai reprezinta valoare. Biletele de banca au putere liberatorie o perioada de timp nedeterminata, pana la retragerea lor din circulatie de catre Banca Nationala a Romaniei. 7. Valoarea baneasca a titlurilor de credit este extrem de variata, in timp ce biletele de banca au valori fixe. -------------------------Cambia, titlu de credit Cambia este unul dintre titlurile de credit cu mare aplicabilitate in activitatea comerciala. In ciuda faptului ca este folosita pe scara larga, Legea nr. 58/1934 nu da o definitie a cambiei^1 . Ea cuprinde insa anumite dispozitii privind cuprinsul cambiei pe baza carora se poate defini acest titlu de credit Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia^2 . Textele legii permit sa reconstituim structura cambiei, sa-i conturam elementele esentiale. Cambia se prezinta ca un titlu de credit ce cuprind un ordin neconditionat dat altuia de a plati o suma determinata la scadenta.

11

Cambia este un inscris care cuprinde ordinul dat de o persoana, tragator unei alte persoane, tras de a plati sau a face sa se plateasca unui beneficiar la scadenta si la locul stabilit o suma de bani determinata. ^3 In literatura de specialitate^4 cambia mai este denumita trat sau poli. Denumirea de cambie fiind obligatorie prin lege, utilizarea altor termeni nu este indicata. -------------------------^1) Notiunea de cambie provine din cuvantul italian cambio, care inseamna schimb. In reglementarea Codului comercial, cambia era denumita si trata sau polita (art. 270). Trasaturile cambiei ca titlu de credit Fiind un titlu de credit, cambia intruneste toate trasaturile care caracterizeaza aceste titluri. In consecinta si cambia este un document necesar intrucat dreptul pe care-l contine nu poate fi exercitat de titular decat prin posesiunea materiala a inscrisului insusi. Debitorul nu se poate elibera valabil decat cerand si obtinand restituirea inscrisului, fara de care risca sa mai plateasca o data in mainile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiasi inscris^1 . Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de valoare, dar, pe langa aceste caractere generale, cambia are si anumite caractere proprii. Vom evoca acele caractere ale cambiei care ii configureaza specificitatea ca titlu comercial de valoare^2 . Cambia cuprinde drepturi literare si autonome. Sunt literare pentru ca continutul si intinderea drepturilor sunt determinate numai de cuprinsul inscrisului, cambia fiind un act complet prin el insusi. Sunt autonome intrucat posesorul legitim si de buna credinta al inscrisului exercita un drept personal care s-a nascut in persoana sa si nu un drept privat. Adica dreptul posesorului legitimat nu este identic cu dreptul transmitatorului, care poate fi grevat de orice sarcini, ci este un drept propriu, originar^3 . Ca instrument de credit comercial (efect comercial) cambia este utilizata de producator in raporturile cu comerciantul angrosist care cumpara produsele sale. In
12

momentul vanzarii, pentru a-i acorda cumparatorului un credit de cateva luni, producatorul emite o cambie al carei tras este cumparatorul, plata pretului urmand a se efectua de catre acceptant la termenul mentionat. Acest instrument de credit comercial poate fi valorificat de catre producator inainte de scadent! prin scontarea cambiei la o banca. In acest mod cambia, care devine proprietatea bancii, serveste producatorului la obtinerea creditului bancar. Banca poate accepta cambia si cu titlu de garantie pentru rambursarea unui credit acordat altei persoane decat beneficiarul cambiei. In fine, banca poate trage ea insasi o cambie asupra persoanei careia i-a acordat credit. Aceasta cambie o poate apoi utiliza fie pentru a stinge o datorie proprie, prin girul in favoarea creditorului ei fie pentru scontarea la o alta banca in vederea mobilizarii creditului. Aceste cambii, instrumente de credit, sunt denumite efecte financiare^4 . Pe langa trasaturile comune oricaror titluri de credit, regulile cambiale mai prevad si altele, specifice cambiei. Astfel: a) Cambia este un titlu de credit prin excelenta, fiind considerata modelul tuturor titlurilor de credit, prin faptul ca intruneste trasaturile comune ale acestora si are un grad maxim de eficacitate in perfecta concordanta cu functia ei economica^5 . Confera posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani mentionata in cuprinsul sau. Plata dispusa de tragator devine exigibila dupa scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei. Datorita acestui fapt, prin cambie se realizeaza o operatie de credit. Scadenta este unica pentru toate obligatiile cambiale rezultate din cambie^6 . Cambia apare ca un titlu de drept utilizat ca efect de comert sau ca efect financiar, datorita caracterului abstract al obligatiunii precum si datorita caracterului literal si caracterului necesar al inscrisului^7 . Cambia este un titlu de credit pentru ca el confera posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani mentionata in cuprinsul sau, de regula la scadenta. Pana in momentul scadentei executarea obligatiei se amana, realizandu-se o operatie de credit. ^8

13

b) cambia este un titlu riguros formal, intarit de lege, cu o forma scrisa si determinata^9 , trebuind sa cuprinda anumite mentiuni obligatorii. Asadar pentru a fi valabila trebuie sa cuprinda anumite indicari prescrise de lege^10 . c) cambia este un document (titlu) complet. Ea trebuie sa cuprinda toate elementele necesare determinarii in intregime a dreptului. Nu se poate uza de alte inscrisuri sau de alte mijloace de proba pentru a completa continutul unei cambii. Cambia este un titlu complet si exclusiv prin ea insasi, adica este un titlu in care dreptul si obligatiunea sa corelativa sunt prevazute inscris, fiind exclusa folosirea unor elemente exterioare. Nerespectarea formalismului cambial este sanctionata cu nulitatea^18 . d) cambia face parte din categoria titlurilor la ordin, fiind transmisa printr-o procedura speciala denumita gir (andosare), care este actul juridic prin care beneficiarul (girant) transmite cambia, cu toate drepturile care ii sunt atasate, unei alte persoane (giratar) printr-o mentiune scrisa si semnata pe cambie^21 . Dreptul cuprins in cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana careia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza "la ordin" este subinteleasa in orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizeaza pe posesorul ei sa o transmita altei persoane oricand doreste si la infinit^22 . Cele de mai sus sunt valabile cu exceptia cazului in care cambia cuprinde mentiunea "nu la ordin", situatie in care transmiterea cambiei se face pe calea dreptului comun, a cesiunii de creante, cu unele particularitati fata de dreptul civil, fiind intotdeauna de natura comerciala^23 . e) Obligatia cambiala poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani, cu excluderea oricarei alte prestatii^24 . Obligatia cambiala constituie un act de comert, figurand intre actele obiectiv comerciale, indiferent de natura raportului juridic care i-a dat nastere. Sunt comerciale toate operatiunile cambiale precum si actiunile ce rezulta din ele^26. f) Cambia este un titlu abstract pentru ca drepturile si obligatiile ce rezulta din cambie sunt abstracte, adica independente de cauza juridica care a stat la baza emiterii ei.

14

g) Cambia este un titlu care creeaza obligatii autonome distincte de cele existente in raporturile juridice fundamentale. In acest sens, obligatia fiecarui semnatar al cambiei trebuie sa fie considerata separat, independent de celelalte^29 . In consecinta, viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afecteaza valabilitatea celorlalte raporturi^30 . Astfel, daca beneficiarul transmite cambia prin gir, el isi asuma fata de dobanitor (giratar) o obligatie valabila, chiar daca dreptul sau era afectat de vicii. ^31 8. Cambia creeaza obligatii neconditionale, in sensul ca obligatiile cambiale nu pot fi afectate de o conditie ori subordonate unei prestatii din partea posesorului cambiei, sub sanctiunea nulitatii^35 . 9. Cambia creeaza obligatii solidare. Conform art.52 al. l din Legea cambiei tragatorul, acceptantul, girantul si avalistul sunt tinuti solidar fata de posesor. Regula se aplica atat debitorilor directi cat si celor de regres indiferent de ordinea in care s-au obligat si de pozitia pe care o ocupa in nexul cambial, 10. Cambia este un titlu executor, pentru capital si accesorii. Cu toate acestea legiuitorul a impus instantei competente obligatia investirii titlului cu formula executorie. Adica, "peste vointa legiuitorului se suprapune vointa judecatorului" ^46 . Formula a fost criticata sustinandu-se ca nu este logica: odata recunoscuta prin lege forma executorie a titlului, nu mai era necesar ca magistratul sa faca investirea^47 . 11. Obligatiile cambiale sunt cu termen, dar termenul nu se considera stabilit in interesul exclusiv al debitorului, ca in cazul celorlalte obligatii. Posesorul unei cambii nu este tinut sa primeasca plata inainte de scadenta iar trasul care plateste o face pe cheltuiala si riscul sau^4 . Cambia este deci un titlu de credit la ordin, esential girabil, formal si complet, care incorporeaza o obligatie abstracta si neconditionata de natura comerciala si autonoma de plata a unei sume de bani de catre semnatarii tinuti in mod solidar la executarea obligatiei

15

Functiile cambiei Doctrina dreptului comercial considera ca trei sunt functiile cambiei: functia de instrument de schimb valutar, functia de instrument de credit si functia de instrument de plata.^1 Rolul fiecareia dintre aceste functii al e cambiei a cunoscut o anumita evolutie, determinata de nevoile activitatii comerciale^2. -------------------------^1) Unii autori considera ca aceste functii constituie functia economica a cambiei. A se vedea T. R. Popescu, Dreptul comertului international, Bucuresti, 1976, pag. 428. Biletul la ordin . Notiune Biletul la ordin este cel mai simplu dintre efectele de comert. Biletul la ordin este un inscris - titlu de credit - prin care o persoana numita emitent, se obliga sa plateasca o suma de bani, la scadenta, altei persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia^1 . Biletul la ordin serveste adesea la pregatirea transmiterii usoare a creantei. Alte bilete la ordin sunt emise in folosul bancilor pentru a deveni inscrisuri de mobilizare a creantelor comerciale negarantate sau bilete la ordin ce devin scontabile de banci, prin intermediul facturilor protestabile care vor fi anexate la bilete, ca garantie de catre emitent ^2 . Acest titlu de credit este asemanator cambiei, fiind reglementat de aceeasi lege, in art. l04-107 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin. Ca regula generala, dispozitiile referitoare la cambie sunt aplicate si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. Trasatura esentiala a acestui titlu de credit, in antiteza cu cambia, este faptul ca inca din faza crearii lui sunt implicate numai doua persoane: emitentul, care se obliga sa plateasca la scadenta suma inscrisa in document, si beneficiarul, care devine astfel creditor pentru suma respectiva. Aceasta diferenta de structura are o serie de consecinte, dintre care cea mai importanta este suprimarea procedurii privind acceptarea .
16

Emitentul, debitorul sau importatorul este persoana care emite inscrisul, obligandu-se sa plateasca o suma de bani la scadenta. Beneficiarul, creditorul sau exportatorul este cel catre care ori la ordinul caruia urmeaza sa se faca plata unei sume de bani. Emiterea biletului la ordin este determinata de existenta intre parti a unui raport juridic fundamental. Caracterele biletului la ordin Biletul la ordin este un titlu de credit la ordin, formal si complet, care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata de plata a unei sume de bani de catre semnatarii sai, care sunt tinuti solidar la executarea obligatiei^1 . Biletul la ordin se aseamana cu o recunoastere de datorie de catre debitor, fata de creditorul sau^2 . -------------------------CECUL . Definitie si sediu juridic In mod obisnuit cecul este considerat ca facand parte din categoria titlurilor de credit, alaturi de cambie si de biletul la ordin. In realitate, cecul are numai functia de instrument de plata, fiind lipsit de functia de instrument de credit. Includerea lui in categoria instrumentelor de credit se explica prin aceea ca unele principii care guverneaza cambia si biletul al ordin sunt aplicabile si cecului . Cecul este un titlu de credit care cuprinde un ordin pe care o persoana tragator - il trage asupra unei banci, la care are fonduri de care poate dispune, careia ii ordona sa plateasca o suma de bani unei terte persoane purtatoare a titlului - beneficiar Persoanele care participa la acest act sunt aceleasi ca la cambie: - tragatorul sau emitatorul titlului care dispune efectuarea unei plati; - trasul determinata; - beneficiarul care poate fi purtatorul cecului sau o persoana mentionata de tragator (cec de plata) ori poate fi insusi tragatorul, care incaseaza la scadenta suma indicata in inscris (cec de retragere).
17

sau banca care primeste ordinul de a plati o suma de bani

Caracteristic cecului este proviziunea (acoperirea), respectiv disponibilul financiar din care urmeaza sa se faca plata la scadenta si care se constituie fie dintrun depozit bancar, fie dintr-un credit bancar acordat de tras, tragatorului^4 . La noi, cecul a fost reglementat initial prin Codul comercial din anul 1887 si, in prezent, prin Legea nr .59 din 1 mai 1934, modificata prin Ordonanta Guvernului nr .11 din 4 august 1993. Cecul a facut obiectul a 3 Conventii internationale, adoptate in Conferintele din 11 martie 1993 de la Geneva: Conventia privind legea uniforma a cecurilor Conform dispozitiilor art. V al Ordonantei Guvernului nr. 11/1993, Banca Nationala a Romaniei a emis Normele-cadru nr.7 din 8 martie 1994 privind comertul cu cecuri facut de societatile bancare si celelalte societati de credit si Normele tehnice nr.9 din 20 aprilie 1994 privind circulatia si standardele tehnice si de continut ale cecului (ambele in vigoare din 28 februarie 1995). -------------------------Natura cecului In mod obisnuit cecul este considerat ca facand parte din categoria titlurilor de credit, alaturi de cambie si de biletul la ordin. In realitate, cecul are numai functia de instrument de plata, fiind lipsit de functia de instrument de credit. Includerea lui in categoria instrumentelor de credit se explica prin aceea ca unele principii care guverneaza cambia si biletul al ordin sunt aplicabile si cecului^1 . Cecul se deosebeste si de cambie, avand un regim diferit de aceasta^4 : - el este intotdeauna platit "la vedere"; - nu poate fi tras decat asupra unei banci; - nu este un titlu de credit la vedere, ci un instrument de plata; - nu este un act de comert obiectiv , ci poate fi un act de comert subiectiv. Functiile cecului Cecul are doua functii principale^1 : a) instrument de retragere de fonduri din soldul creditor al propriului cont bancar; b) instrument de plata cu moneda scripturala;

18

Uneori poate fi utilizat ca instrument de credit, in sensul ca tragatorul sau beneficiarul obtin prin intermediul lui un credit pe termen lung. Cecul este, prin excelenta, un instrument de plata (de compensatie si lichidare), care creeaza unei persoane posibilitatea de a efectua plati printr-o banca unde are depuse fondurile, evitand platile in numerar . In calitate de instrument de plata, rolul sau este mult mai important decat al cambiei si biletului la ordin. Functia sa de instrument de plata rezulta din imprejurarea ca cecul, ca si biletul de banca, este platibil in toate cazurile "la vedere". Beneficiarul poate sa incaseze suma de bani prevazuta in titlu de la banca indicata in cec sau sa gireze titlul pentru plata datoriilor sale. Acest sistem de plata avantajeaza pe debitor care, pe de o parte, asigura pastrarea in banca a sumelor de bani depuse, evitand detinerea si manuirea banilor in numerar, iar pe de alta parte, poate profita de dobanzile pe care sumele de bani depozitate la banca pana in ziua in care banca plateste si stinge debitul^2 .

Pentru utilizator (tragator sau beneficiar) avantajul consta in evitarea detinerii si manuirii banilor iar pentru fisc avantajul consta in posibilitatea controlului platilor. Inconvenientele majore ale cecului sunt incertitudinea platii (datorita emiterii cecurilor fara acoperire) si costul ridicat al prelucrarii fata de costul transferurilor electronice^5 . -------------------------Transmisiunea si circulatia cecului Modul de circulatie a cecului este determinat de felul in care a fost emis. A. Cecul platit unei anumite persoane cu sau fara clauza expresa la ordin forma cea mai des uzitata - este transmis prin gir si remiterea cecului (art.15). Daca aceasta clauza nu este expres prevazuta, ea se prezuma, date fiind structura si functiile acestui titlu de credit. Girul poate fi facut in folosul tragatorului

19

sau a oricarui alt obligat^1 . Girul transmite proprietatea proviziunii si de aceea banca giratara are dreptul sa pretinda imediat plata cecului in propriul ei cont^2 . Cecul poate circula prin andosare, dar acest lucru se intampla mai rar decat in cazul cambiei, deoarece cand cecul este platit la vedere si cand banii sunt la vedere, de regula se procedeaza la incasarea lor fara sa se mai prelungeasca circulatia cecului, pe cand in cazul cambiei, aceasta fiind la termen, poate avea timp sa circule inainte de scadenta. Cu toate acestea, daca cineva nu are un cont in banca si nu este un client cunoscut al unui bancher si primeste un cec barat, el il va putea primi si sa il andoseze unui titular de cont in banca^3 . Girul trebuie sa fie neconditionat si integral. Orice conditie mentionata se considera nescrisa. Girul partial este nul, dupa cum nul este si girul facut de tras. Girul facut in favoarea trasului are valoarea unei chitante. Modul de transmitere cel mai curent este andosarea translativa. In practica, cecul nu face obiectul decat unei singure andosari, in profitul bancii beneficiarului, in vederea incasarii sale^4. B. Transmiterea cecului nominativ. Cecul nominativ este cel pe care figureaza numele beneficiarului, precum si cel cu clauza "nu la ordin" sau o expresie echivalenta. Un atare cec se transmite prin cesiune, in conditiile dreptului comun^5 . C. Transmiterea cecului la purtator .Cecul la purtator se transmite numai prin traditia titlului, girul inserat pe titlu nu-l transforma in cec la ordin, ci il face pe girant responsabil potrivit normelor referitoare la regres. Cecul la purtator contine 3 variante: cec platibil unei anumite persoane cu clauza la purtator; cec platibil fara indicarea beneficiarului, dar cu clauza la purtator , cec platibil fara indicarea beneficiarului si fara clauza la purtator. Girul la purtator este echivalent unui gir in alb. Posesorul unui gir in alb poate, conform art. 18 alin. 2 din Legea cecului: sa-l completeze cu propriul sau nume sau cu numele altei persoane; 1) sa gireze cecul din nou in alb sau unei anumite persoane; 2) sa predea cecul unui tert fara sa-l gireze si fara sa completeze girul in alb. --------------------------

20

Categorii de cecuri Legea nr.59/1934 reglementeaza mai multe categorii sau forme de cecuri stabilind unele reguli cu caracter particular. Ele se pot grupa dupa urmatoarele criterii: - indicarea beneficiarului - modul de incasare. 1. Notiunea de cec cu statut special Prin cecuri cu statut special se inteleg acele cecuri a caror natura juridica este similara cu cea a cecurilor ordinare, dar, pentru consideratii istorice sau de ordin practic, se supun unor reguli specifice. Unele din ele se aseamana cu cecurile ordinare numai prin denumire, fara a poseda natura unor titluri de credit sau bancare, cum sunt cecurile postale si cecul de calatorie^1 . 2. In raport de indicarea beneficiarului sau dupa natura lor , cecurile sunt de 3 feluri: - cecuri nominative; - cecuri la ordin; - cecuri la purtator. 3. Dupa modul de incasare, cecurile pot fi: - cecul barat; - cecul platibil in cont; - cecul netransmisibil; - cecul circular; - cecul certificat 3. Cecurile cu statut particular - cecul postal; - cecul de calatorie.

21

Procedura SOMATIEI DE PLATA Prezentare generala Din textul art. 1 alin. 1 al O. G. 5/2001 deducem ca la procedura somatiei de plata pot apela creditorii persoane fizice sau juridice (deoarece reglementarea nu distinge) ale caror creante sunt certe, lichide si exigibile. In afara caracterului cert, lichid si exigibil al creantelor, alte conditii pentru initierea cu succes a procedurii somatiei de plata sunt ^1 : - creantele trebuie sa priveasca plata unor sume de bani; - sumele datorate trebuie sa fie atestate printr-un inscris (contract sau orice alt inscris doveditor) insusit de parti (creditor sau debitor) prin semnatura ori in alt mod admis de lege; - creantele pot fi civile sau comerciale; - temeiul de drept al obligatiei de plata este de natura contractuala (contract, statut, regulament}; - temeiul de fapt al obligatiei de plata il constituie executarea unor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. S-a mai adaugat, ca o cerinta generala de ordin procesual, calitatea procesuala pasiva a paratei. .
Contractul public / / Contractul administrativ / / Contract de asociere n participaiune / / Contract de parteneriat public privat . ( EXTRAS DOCUMENTAR ) Originea istoric (doctrinar) a contractelor administrative. n dreptul francez s-a ajuns cel mai departe n ceea ce privete conturarea unei doctrine specifice referitoare la contractele administrative, i n definirea regimului juridic specific acestor contracte. Sistemele de drept cu jurisdicie unitar, cum ar fi cel din Statele Unite, chiar dac nu utilizeaz noiunea de contract administrativ, recunosc dreptul ageniilor guvernamentale de a insera 22

n contractele pe care le ncheie cu particularii clauze privind rezilierea unilateral, iar litigiile referitoare la aceste contracte sunt supuse n prim instan unei jurisdicii specializate care, n ultimii ani, a dezvoltat un veritabil drept al contractelor administrative, derogator de la dreptul comun. n Romnia, teoria contractelor administrative apare n doctrin nc din perioada interbelic. Dup profesorul E. D. Tarangul, contractele ncheiate de administraie cu particularii n scopul de a colabora mpreun n vederea realizrii unui serviciu public sau a unui interes general sunt contracte administrative / sau de drept public ( concesiunile i mprumuturile ). Teoria general a contractului administrativ (public). Aa cum proprietatea public are caractere specifice n raport cu proprietatea privat, libertatea contractual a persoanelor publice prezint particulariti n raport cu libertatea contractual a persoanelor private. Administraia i exercit libertatea contractual prin contractul administrativ. Principala caracteristic a contractelor administrative este - inegalitatea de poziie n care se gsesc actorii lui: - administraia, n calitate de purttoare a prerogativelor de putere public, poate: - stabili i modifica unilateral unele clauze contractuale i - impune sanciuni. Aceast trstur nu se regsete ns n contractele administrative ncheiate ntre persoanele publice. Specificul contractelor administrative n raport cu contractele de drept comun const n inegalitatea prilor (atunci cnd administraia contracteaz cu particularii), care se manifest prin dreptul administraiei de a stabili, a priori, unele clauze contractuale (aa numita parte reglementar a contractului), care nu pot fi negociate cu particularul, i, ulterior, de a modifica unilateral clauzele impuse particularului, n concordan cu interesul public. Contractul administrativ poate fi definit ca: - un acord de voin ntre o autoritate administrativ sau un alt subiect de drept autorizat de aceasta i un particular, prin care particularul se angajeaz, n schimbul unei sume de bani, s asigure funcionarea unui serviciu public, ori s efectueze o lucrare public, a cror organizare reprezint obligaii legale ale administraiei. Distincia ntre contractul administrativ (public) i contractul privat. 23

Contractele ncheiate de administraia public au anumite caracteristici speciale, impuse de interesul public care st la fundamentul ncheierii i executrii acestora, fiind considerate contracte publice. Contractele publice sunt ntlnite sub diferite forme: achiziii publice, concesiuni, asocieri n participaie, nchiriei etc.; toate acestea au anumite trsturi comune, care alctuiesc mpreun regimul juridic al contractelor publice, i guverneaz ncheierea, executarea i efectele contractului public, precum i responsabilitatea contractual. Astfel, prile au obligatia de a accepta anumite clauze reglementare stabilite prin lege sau, pe baza legii, prin hotrre de guvern (clauze care formeaz partea reglementar a contractului), ns au i facultatea de a negocia alte clauze contractuale (partea contractual). Cnd interesul public o cere, sau dac executarea contractului este prea grea pentru particular ori acesta nu i-a ndeplinit din culp obligaiile, autoritatea administrativ poate modifica sau rezilia unilateral contractul fr a recurge la justiie. Autoritatea administrativ nu poate ceda drepturile sau obligaiile sale dect unei alte autoriti administrative, iar particularul le poate ceda unei alte persoane doar cu acordul administraiei. n teoria contractelor administrative, se consider, c, atunci cnd legea nu dispune altfel, soluionarea litigiilor nscute n legtur cu aceste contracte sunt de competena instanelor de contencios administrativ. n concluzie, regimul juridic special cruia i sunt supuse contractele administrative se caracterizeaz, n primul rnd, prin forme speciale necesare ncheierii lor (caietele de sarcini, care cuprind unele din clauzele contractului ce urmeaz a fi ncheiat, particularii avnd doar posibilitatea de a accepta sau a refuza ncheierea contractului n aceste condiii; la clauzele standard se adaug i unele clauze negociate de pri), precum i principii speciale cu privire la executarea lor (rezilierea, sanciuni, decderi). Sunt contracte administrative: - contractul de achiziii publice, reglementat n prezent prin O.U.G. 34/2006, i - contractul de concesiune, reglementat prin OUG 34/2006 i OUG 54/2006. 24

Modaliti de calificare a unui contract ca i contract administrativ (public). a) Contracte administrative prin determinarea legii. Legea poate califica un anumit contract ca fiind contract administrativ (public) n mod expres, aa cum se ntmpl, spre exemplu, n Frana cu contractele referitoare la execuia lucrrilor publice, sau cu cele referitoare la vnzarea imobilelor statului. SIMULAIA Contractului public. Prin simulaie se nelege operaiunea juridic n cadrul creia printr-un act juridic public, dar aparent, denumit i simulat, se creaz o alt situaie juridic dect cea stabilit printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevrat, denumit impropriu i contranscris. Aadar, n cazul simulaiei, voina real a prilor nu este reflectat n contractul public, ci n contractul secret. n funcie de modul n care este conceput contractul aparent i de elementul n privina cruia opereaz simulaia, simulaia poate mbrca urmtoarele forme: simulaia prin ncheierea unui contract public fictiv; simulaie prin deghizare; simulaie prin interpunerea de persoane. Simulaia prin ncheierea unui contract public fictiv o disimulare total a realitii, contractul public fiind ncheiat numai de coniven, existena lui fiind contrazis de actul secret, n care se menioneaz c n realitate prile nu au ncheiat nici un contract. Prile ncheie contractul public numai pentru c au interesul s se cread c ntre ele s-a nscut astfel un raport juridic, dar n actul secret se neleg ca actul public s nu produc nici un fel de efecte juridice. Simulaia prin deghizare presupune ncheierea n realitate a unui contract, care ns este inut secret, n tot sau n parte, fa de teri. Deghizarea este total dac prile urmresc s ascund nsi natura juridic a contractului, ceea ce nseamn c n actul public se indic un anumit contract, iar n actul secret se arat adevratul contract ncheiat de pri, de exemplu, actul public este un contract de vnzare-cumprare a unui imobil, dei n realitate ntre pri s-a ncheiat un contract de locaiune, aa cum rezult din actul secret; deghizarea este parial atunci cnd prile urmresc s ascund unele clauze convenite, de exemplu: n contractul public se menioneaz un anumit pre al vnzrii, iar n contractul secret se menioneaz adevratul pre al vnzrii; n actul public nu este prevzut scadena real a obligaiei de plat a preului, astfel cum a fost convenit n actul secret etc. La simulaia prin interpunere de persoane, actul public se ncheie ntre anumite persoane, iar n actul secret se menioneaz adevratul beneficiar al actului juridic, altul dect cel care apare n actul public. Nu ntotdeauna scopul urmrit prin simulaie are caracter ilicit, astfel nct, n sistemul Codului civil, nu s-a sancionat simulaia cu nulitatea, ci este instituit, cu caracter general, o alt sanciune, anume inopozabilitatea fa de terii de bun-credin a situaiei juridice create prin 25

contractul secret, precum i, dac este cazul, nlturarea simulaiei pe calea aciunii n simulaie. Exist ns i situaii particulare n care simulaia este sancionat cu nulitatea. n examinarea efectelor simulaiei, din perspectiva sanciunii cu caracter general, urmeaz a deosebi: raporturile care se stabilesc ntre prile simulaiei (inclusiv, n principiu, succesorii universali sau cu titlu universal ai prilor); raporturile dintre prile simulaiei i terele persoane; raporturile dintre teri. n raporturile dintre prile simulaiei i va produce efectele contractul secret, care reflect voina real a prilor, fiind ns necesar ca acesta s fi fost ncheiat cu respectarea tuturor condiiilor de validitate. De asemenea, n principiu, contractul secret i produce efectele i fa de succesorii universali sau cu titlu universal ai prilor simulaiei. ns, succesorii universali sau cu titlu universal ai prilor devin teri atunci cnd simulaia a fost folosit n vederea fraudrii intereselor legitime ale acestora. Terilor de bun-credin, adic terilor care, la data naterii intereselor lor referitoare la contractul ncheiat de participanii la simulaie, nu aveau cunotin de existena simulaiei, nu le este opozabil contractul secret, ci lor le poate fi opus numai contractul public (simulat). Mai mult, terii de bun-credin pot s invoce, n beneficiul lor i mpotriva prilor, contractul secret (desigur, n msura n care afl de existena acestuia), prin intermediul aciunii n simulaie. Aadar, n materia simulaiei, terul de bun-credin, n funcie de interesele sale, se poate prevala fie de contractul public, fie de contractul secret. n schimb, contractul secret poate fi opus terilor care, n momentul cnd s-au nscut interesele lor referitoare la acest contract, i cunoteau existena i coninutul, deci terii de rea-credin nu au dreptul de opiune ntre a invoca actul aparent sau a se prevala de actul secret. Este posibil s se iveasc un conflict ntre teri, n sensul c unii ar avea interesul s se prevaleze de existena contractului secret, iar alii de cea a contractului aparent. Se admite c vor fi preferai terii care, cu bun-credin, se ntemeiaz pe contractul aparent (buna-credin nsemnnd necunoaterea existenei i coninutului contractului secret n momentul cnd s-a nscut dreptul sau interesul terului respectiv). Aadar, ntr-o asemenea situaie, dei ntre pri va produce efecte contractul secret, totui, contractul public va fi opozabil tuturor terilor, astfel nct va avea ctig de cauz terul care are interesul s invoce contractul public (aparent), chiar dac acesta nu corespunde voinei reale a prilor. PUBLIC PROCUREMENT parteneriat public privat vs. procedura de achizitie publica Un APL (beneficiarul de finantare) incheie un parteneriat public privat cu o societate comerciala.

26

Sa zicem ca acea societate comerciala este furnizor de servicii, de exemlpu, de ecologizare a siturilor industriale dezafectate. In contractul de parteneriat este clar si explicit stipulata obligatia partenerului (societatea comerciala) de a efectua lucrarile de ecologizare. APLul primeste finantarea iar lucrarile sunt atribuite direct partenerului in baza contractului de parteneriat, nemai existand obligatia de a urma procedurile de achizitie publica. A argumentat cu existenta unui precedent, mai exact in Ploiesti (poate cineva din zona stie mai multe detalii...) prin finantare PHARE s-a mers pe aceasta idee pentru realizarea unor generatoare eoliene. Pe de o parte, lasa cale libera evitarii procedurii de achizite publica, si acordarea fondurilor cu "dedicatie"... Master Plan la Axa 1 POR Autoritatea contractanta trebuie sa respecte, cu privire la orice atribuire de contracte de lucrari, servicii sau bunuri, dispozitiile OUG 34/2006 sau ale OUG 54/2006, dupa caz. Singurele exceptii care fac posibila atribuirea directa se refera la valoarea proeictului, natura lucrarilor etc, natura asocierii dintre autoritatea contractanta si excutant - contractul public privat, nefigurand printre exceptiile reglementate de lege. Intradevar, parteneriatele intre APLuri si societatile comerciale nu sunt eligibile. Intrarea in PPP este competitiva, respecta OG34 cu modificari ulterioare. Nu exista exceptie de la OG34, pentru ca armonizeaza directivele de public procuerment. Daca o prevedere din OG 34 sau din alte legi de achizitie publica contravin Directivelor de public procurement, acea prevedere se lasa neaplicata si se aplica direct directiva. Este unul dintre putinele cazuiri de aplicare directa a directivelor. CONTRACTE COMERCIALE 1. Consideratii generale privind contractele comerciale 2. Contractul de vnzare-cumparare comerciala. 3. Contractul de mandat comercial. 4. Contractul de comision 5. Contractul de consignatie . 6. Contractul de cont curent 7. Contractul de report. 8. Contractul de garantie reala mobiliara 9. Contractul de leasing financiar ; C. L. operational 1. Consideratii generale privind contractele comerciale Contractul, respectiv acordul de vointa al partilor trbuie sa ndeplineasca conditiile prevazute de art. 942-969 C. civ., dobndind nsa natura juridica de contract comercial, datorita faptului ca obiectul pe care l trateaza este comercial. Codul comercial exprima n mod sintetic acelasi punct de vedere n cele doua alineate ale art. 1. Astfel, n primul alineat, referindu-se la obiectul codului comercial, se face precizarea de principiu conform careia: ,,n comert se aplica legea de fata. Codul comercial, n enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operatii pe care le considera comerciale se refera si la anumite contracte (art. 374-490). Pentru constituirea lor, este nsa nevoie sa se recurga la codul civil, condul comercial preciznd n alineatul 2 al primului articol ca: ,,Unde 27

ea (legea, respectiv codul comercial) nu dispune, se aplica Codul civil. n concluzie, n materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de drept civil, dar sub aspect substantial este de drept comercial. Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte, care la origine au fost civile, si gasesc explicatia n incompatibilitatea acestora cu functia economica a comertului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vnzare-cumparare, mandat sau comision. Aceste contracte civile pot sa ndeplineasca si una din functiile economice ale comertului, devenind comerciale. Pentru aceasta a fost nsa necesar ca regulile sale originare sa se modifice pentru ca activitatea contractuala sa devina compatibila cu functia economica a comertului. Or, comertul are nevoie de reguli juridice si de institutii favorabile celeritatii tranzactiilor si sigurantei creditului, ceea ce nu ofera dreptul comun. 2. CONTRACTUL DE VNZARE-CUMPaRARE COMERCIALA 2.1. Notiunea contractului de vnzare-cumparare comerciala Din punct de vedere economic, vnzarea este o varianta mai evoluata a schimbului, n care si are originea. Datorita importantei sale pentru activitatea comerciala, contractul de vnzare cumparare comerciala face obiectul unei reglementari legale speciale, sediul materiei acestui contract regasindu-se numai n parte n Codul comercial, regulile generale fiind cuprinse n Codul civil, Cartea a III-a, Titlul V (art. 1294-1404). Distinct de regulile aplicabile oricarui contract de vnzare-cumparare comerciala, unele legi speciale reglementeaza si reguli specifice privind anumite vnzari. n concluzie, contractul de vnzare-cumparare comerciala este supus unei duble subordonari legale, civila si comerciala, dupa principiul instituit de art. 1 C.com. Codul comercial nu ofera o definitie a contractului de vnzare-cumparare comerciala, astfel ca, apelnd la Codul civil (art. 1294 C.civ.), vom defini contractul de vnzare-cumparare comerciala ca un contract prin care o parte (vnzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul), care se obliga n schimb sa plateasca vnzatorului o suma de bani drept pret, adaugnd la aceasta elementul de comercialitate prevazut de art. 3 C.com., si anume intentia de revnzare si obtinerea de profit. 2.2. Caracterele juridice ale contractului de vnzare-cumparare comerciala Din definitia data mai sus rezulta ca acest contract este : a) sinalagmatic (bilateral), b) cu titlu oneros, c) comutativ, d) consensual si e) translativ de proprietate. Vnzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin ncheierea sa da nastere la obligatii reciproce ntre partile contractante. Vnzatorul are obligatiile : sa predea efectiv marfa vnduta; sa-l asigure pe cumparator de conformitatea marfii predate cu clauzele contractuale si sa-i predea vnzatorului documentatia tehnica (pentru bunuri de folosinta ndelungata) plata pretului si luarea n primire a lucrului vndut.

Cumparatorul are doua obligatii:

Vnzarea este un contract cu titlu oneros.

28

Ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent n schimbul prestatiei la care se obliga. Vnzatorul urmareste sa primeasca pretul, iar cumparatorul urmarste sa primeasca bunul cumparat n schimbul pretului stabilit. Vnzarea este un contract comutativ, deoarece existenta si ntinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti din momentul ncheierii contractului si nu depind, ca n contractele aleatorii, de un eveniment viitor si incert, care ar face sa existe sanse de cstig si pierdere pentru ambele parti contractante. Vnzarea este un contract consensual, putnd fi ncheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu), fara ndeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului (marfii) vndut si a pretului n momentul ncheierii contractului (,,vinderea este perfecta.ndata ce partile s-au nvoit. ( art. 1295 C. civ.). Prin exceptie de la principiul consensualismului, n cazurile special prevazute de lege vnzarea devine un contract solemn. De exemplu, terenurile indiferent ca sunt situate n intravilanul ori extravilanul localitatilor pot fi nstrainate (dobndite) prin acte juridice ntre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute (virtuale), numai daca actul a fost ncheiat n forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991). Notiunea de ,,nstrainare (a terenurilor) vizeaza transmiterea proprietatii. Astfel fiind, pentru constituirea sau transmiterea dezmembramintelor dreptului de proprietate (uzul; uzufructul; dreptul de abitatie; dreptul de servitute; dreptul de superficie) nu se cere respectarea formei autentice. Forma autentica nu este ceruta nici n cazul nstrainarii dreptului de proprietate asupra constructiilor, care nu au fost scoase niciodata din circuitul civil general. Daca nstrainarea are ca obiect o constructie cu terenul aferent, dar contractul nu a fost autentificat, cumparatorul dobndeste numai un drept de superficie (drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asupra terenului), n privinta proprietatii terenului actul valornd numai ca un antecontract de vnzare-cumparare. Vnzarea este un contract translativ de proprietate din momentul ncheierii lui. Aceasta nseamna ca, prin efectul realizarii acordului de vointa (solo consensu) si independent de predarea lucrului vndut si de plata pretului, se produce nu numai ncheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate de la vnzator la cumparator. Pentru a fi translativ de proprietate, un contract de vnzare-cumparare trebuie sa ndeplineasca mai multe conditii: 29

- obiectul contractului sa-l formeze bunuri individual determinate (res certa), pentru ca n cazul unor bunuri determinate numai generic (res genera), dreptul de proprietate se transfera n momentul individualizarii bunului; - vnzatorul sa fie proprietarul lucrului vndut ........................ Drepturi si obligatii in contractele comerciale In privinta incheierii contractelor comerciale, partile isi manifesta liber vointa in sensul nasterii, modificarii, transmiterii sau stingerii unor drepturi sau obligatii. Asadar, orice persoana fizica sau juridica isi poate manifesta vointa in sensul incheierii unor contracte comerciale potrivit intereselor sale si, bineinteles, tinand cont de dispozitiile legale care privesc ordinea publica si bunele moravuri. Orice contract se incheie in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, indiferent de forma de manifestare a vointei partilor contractante, insa contractul comercial se incheie, de regula, in forma scrisa, dar si verbal, telefonic etc. Numai in mod exceptional, legea comerciala impune incheierea contractului in forma scrisa in cazul contractului de societate in participatie, contractului de garantie reala imobiliara, contractului de consignatie etc. PRETUL IN OBLIGATIILE COMERCIALE. Pretul este un element esential al oricarui contract, inclusiv al contractelor comerciale. Pretul trebuie sa fie stabilit in bani, sa fie determinat sau determinabil si sa fie real. Daca la incheierea contractelor comerciale, partile nu au stabilit pretul, ci au avut in vedere adevaratul pret sau pretul curent, acesta va fi pretul din listele bursei sau mercurialelor de la locul unde s-a incheiat contractul, respectiv ale locului cel mai apropiat. MONEDA DE PLATA A PRETULUI. Potrivit Codului Comercial, in cazul in care moneda prevazuta in contract nu are curs legal sau comercial in tara si cand cursul ei nu a fost determinat de partile contractului, plata va putea fi facuta in moneda tarii, la cursul de schimb din momentul scadentei si la locul platii. Cursul de schimb al leului se determina zilnic pe piata interbancara, cu respectarea procedurii stabilite de Banca Nationala a Romaniei. Pe teritoriul Romaniei, incasarile si platile intre rezidenti se realizeaza in moneda nationala, insa nici o reglementare nu interzice stabilirea pretului in moneda straina. LOCUL EXECUTARII OBLIGATIILOR COMERCIALE. Orice obligatie comerciala trebuie sa fie executata in locul aratat in contract sau in locul care ar rezulta din natura operatiunii, ori din intentia partilor contractante. Asadar, locul executarii obligatiilor comerciale poate fi prevazut in mod expres de parti in contractul pe care il incheie sau poate fi determinat in mod tacit. 30

In situatia in care locul executarii nu este stabilit expres in contract si nici nu rezulta tacit din natura operatiunii sau intentia partilor contractante, Codul Comercial prevede ca obligatiile comerciale sa fie executate la locul unde debitorul isi avea sediul sau comercial ori cel putin domiciliul sau resedinta la data incheierii contractului. Daca urmeaza a se preda un lucru determinat, care dupa cunostinta partilor se gasea intr-alta parte in momentul formarii contractului, atunci predarea se va face in acel loc. REGIMUL JURIDIC AL DOBANZILOR. In obligatiile comerciale in cazul intarzierii in executarea unei obligatii banesti, debitorul datoreaza dobanzi. Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile. In cazul obligatiilor comerciale avand ca obiect sume de bani, debitorul se afla de drept in intarziere din momentul cand obligatia devine exigibila, cu alte cuvinte dobanzile legale curg de la data scadentei obligatiei. Dobanzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenta, chiar daca nu au fost stabilite prin contract scris intre parti. Pentru curgerea de drept a dobanzilor, legea cere urmatoarele conditii: obligatia debitorului sa constea in plata unei sume de bani, obligatia sa fie lichida, adica cuantumul sumei datorate este precis determinat, obligatia sa fie exigibila, adica datoria debitorului a ajuns la scadenta. CUANTUMUL DOBANZII COMERCIALE. Dobanda este reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit ordonantei, partile sunt libere sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea in plata unei obligatii banesti. In situatia in care partile nu au prevazut in contract cuantumul dobanzii se va plati dobanda legala. CODEBITORII In obligatiile comerciale, codebitorii sunt tinuti solidar, afara de stipulatie contrara. In aceasta situatie, legea institue o prezumtie de solidaritate a codebitorilor, fiecare debitor este tinut de intreaga datorie, neputand pretinde creditorului sa primeasca o plata partiala, iar creditorul poate urmari pe oricare dintre debitori. In cazul in care unul dintre debitori este insolvabil, executarea obligatiei va putea fi realizata prin urmarirea celorlalti debitori. Prezumtia de solidaritate a codebitorilor este relativa, astfel incat partile o pot inlatura, stipuland in conventie faptul ca obligatia asumata este divizibila. DOBANDA LA DOBANDA Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, plata anticipata a dobanzilor se poate efectua pe cel mult sase luni. Dobanda incasata ramane bine dobandita creditorului, indiferent de variatiile ulterioare. In principiu, dobanda se calculeaza numai asupra cuantumului sumei imprumutate. Legea admite insa ca dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi, in temeiul unei conventii speciale in acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an. Asa cum prevede Codul Comercial, acordarea termenului de gratie este interzisa. Asadar, daca debitorul nu isi executa obligatia, creditorul are dreptul sa ceara fie executarea pe cale silita a obligatiei, fie rezilierea contractului cu daune-interese. 31

H.G. nr. 166 din 13 februarie 2003 privind acordarea unor faciliti fiscale studenilor care doresc sa nfiineze o afacere proprie ( MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 24 februarie 2003 )
n temeiul art. 107 din Constituie i al art. 60 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele i taxele locale, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare, Guvernul Romniei adopta prezenta hotrre. ART. 1 Se aproba acordarea urmtoarelor scutiri de la plata taxelor i tarifelor n scopul

sprijinirii studenilor care vor sa nfiineze o afacere proprie: a) taxele i tarifele pentru operaiunile de nmatriculare efectuate de Oficiul Naional al Registrului Comerului prin oficiile registrului comerului de pe lng tribunale, tarifele pentru operaiunile efectuate de Biroul unic din cadrul oficiilor registrului comerului, precum i tarifele pentru serviciile de asistenta prestate de oficiile registrului comerului la nregistrarea constituirii comercianilor; b) taxele i tarifele pentru autorizarea functionarii comercianilor, solicitate la constituire; c) taxele i tarifele pentru obinerea de la administraia publica local a autorizaiei de desfurare a unor activiti economice n mod independent; d) taxele pentru publicarea, n extras, n Monitorul Oficial al Romniei, Partea a IV-a, a ncheierii de nmatriculare pronunate de judectorul-delegat la Oficiul registrului comerului de pe lng tribunal; e) taxele de timbru pentru activitatea notarial, aferente actelor n cazul crora este prevzut obligativitatea ncheierii acestora n forma autentic: - cnd printre bunurile subscrise ca aport n natura la capitalul social se afla un teren; - cnd forma juridic a societii comerciale implica rspunderea nelimitat a asociailor sau a unora dintre ei pentru obligaiile sociale; - cnd societatea comercial se constituie prin subscripie publica. ART. 2 (1) Pentru a beneficia de scutirile de la plata taxelor i tarifelor prevzute la art. 1, studentul care nfiineaz o societate comercial trebuie sa ndeplineasc urmtoarele condiii: a) urmeaz cursurile unei forme de nvmnt superior de lung sau de scurta durata la o instituie de nvmnt superior acreditata; b) este cel puin n anul II de studiu i a promovat toate obligaiile prevzute de senatul universitatii; 32

c) nu a depit varsta de 30 de ani. (2) Cererea de nregistrare i autorizare a functionarii comerciantului va cuprinde, n mod obligatoriu, i actul doveditor emis de instituia de nvmnt superior acreditata, din care sa rezulte ca studentul fondator ndeplinete condiiile prevzute la alin. (1). ART. 3 (1) Studenii pot constitui o societate comercial n condiiile legii i ale prezentei hotrri, individual sau mpreun cu ali studeni care ndeplinesc cerinele prevzute de art. 2. (2) Facilitile prevzute de prezenta hotrre se acorda o singura data, pentru constituirea unei singure firme. ART. 4 (1) n cazul n care, n perioada de pana la 3 ani de la nmatriculare, intervine cesionarea sau nstrinarea parial ori total, prin orice modalitate, a prilor sociale sau a aciunilor deinute la societile comerciale constituite n condiiile prezentei hotrri, societatea comercial are obligaia restituirii integrale a sumelor reprezentnd taxe i tarife, prevzute la art. 1, pentru care s-a acordat scutire de plata. (2) Oficiul registrului comerului de pe lng tribunal este obligat ca la primirea cererii de nregistrare a meniunii de cesiune sa solicite dovada privind plata sumelor pentru care s-a acordat scutire, la nivelul taxelor i tarifelor n vigoare la data efecturii plii. PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE Contrasemneaz: Ministrul educaiei i cercetrii, Ecaterina Andronescu Ministrul justiiei, Rodica Mihaela Stanoiu Ministrul pentru ntreprinderile mici i mijlocii i cooperatie, Silvia Ciornei Ministrul administraiei publice, Octav Cozmanca Ministrul finanelor publice, Mihai Nicolae Tanasescu Bucureti, 13 februarie 2003. Nr. 1 Contract de gaj comercial - model

33

Incheiat astazi ........................ la ........................................... I. PARTILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ..................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social in ....................................................., (localitatea) str. ............................................ nr. ......., bloc ......, scara .........., etaj .........., apartament ........, judetul/sectorul ................, avand codul unic de inregistrare nr. .........................., atribut fiscal ........................... si numarul de ordine in registrul comertului ............../................../......................., contul nr. ...................... deschis la ................................., telefon .................................., fax .................................., reprezentata prin ............................, cu functia de ..............................., in calitate de creditor gajist si 1.2. ...................................................................., (numele si prenumele) cu domiciliul in ..................................................., (localitatea) str. .......................................... nr. ...., bloc ...., scara ...., etaj ......, apartament ......, judetul/sectorul ..................., nascut(a) la data de .............................., (ziua, luna, anul) in ......................................................................................, (localitatea judetul/sectorul ........................, fiul (fiica) lui .............................. si al ........................, avand actul de identitate seria ................., numarul ......................, eliberat de ......................., la data de ................................., codul numeric personal ...................................., in calitate de debitor gajist au convenit sa incheie prezentul contract de gaj comercial, cu respectarea urmatoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Debitorul gajist garanteaza creanta de ........................ LEI/EURO/USD cu o dobanda de ....% pe ............, suma primita cu titlu de .........................., in scopul ................................. potrivit cu ......................................... incheiat intre parti avand scadenta de ..................................... . 2.2. Garantia constituita de debitorul gajist consta in bunul/bunurile din lista anexa, care a/au fost luat/luate in primire de creditorul gajist pe baza procesului-verbal anexa. 2.3. Bunurile depuse in gaj sunt atestate cantitativ si calitativ de expertul ......................., posesor al Carnetului de expert nr. ....... din ................... eliberat de ................................. . 2.4. Bunurile mentionate in lista anexa si in procesul-verbal anexat sunt proprietatea debitorului gajist. 2.5. Bunurile care constituie obiectul prezentului contract vor fi pastrate in deplina siguranta de creditorul gajist in ..................................... (locul de pastrare) acesta neputandu-le folosi si neavand nici un drept de dispozitie asupra lor. III. CLAUZA PENALA 3.1. In caz de neplata, pana la scadenta, integral, a creditului garantat, acordat de creditorul gajist, acesta poate cere instantei judecatoresti incuviintarea vanzarii bunurilor gajate urmand ca din pretul obtinut sa se acopere datoria. 3.2. Partile au convenit ca, in acest caz, vanzarea sa fie coordonata de executorul judecatoresc, publicandu-se anunturi publicitare intr-un numar de ........ ziare de circulatie, cu termen de asteptare a virtualilor cumparatori ....... zile libere de la data aparitiei anunturilor, dupa care bunurile gajate vor fi vandute celui care a oferit pretul cel mai mare la licitatie. IV. SOLUTIONAREA LITIGIILOR 34

4.1. In cazul in care eventualele neintelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau incetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabila, partile au convenit sa se adreseze instantelor judecatoresti competente. V. CLAUZE FINALE 5.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act aditional incheiat intre partile contractante. 5.2. Prezentul contract, impreuna cu anexele sale, care fac parte integranta din cuprinsul sau, reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea, anterioara sau ulterioara incheierii lui. 5.3. Taxele pentru autentificare, timbrul judiciar si onorariul notarial sunt in sarcina debitorului gajist. 5.4. Prezentul contract s-a incheiat intr-un numar de ........ exemplare, din care ........................... . CREDITOR GAJIST DEBITOR GAJIST

35