Ma numesc Radu Ciubuc. Sint de profesie medic si sportul meu este Anduranta.

Am inceput acest sport in 2007 si reprezint Romania international din 2009.Am participat pina in prezent la 43 de competitii pe distante intre 40 si 160km totalizind 3000km. In urma cu citiva ani , sotia mea a cumparat un cal alb foarte frumos. Mai tirziu am aflat ca de fapt Caii Arabi nu sint albi ci sint gri si, sint cei mai potriviti sportului de anduranta, avind o stamina nemaipomenita , si o rezerva de energie fantastica. Am cautat in jur unde sint aceste curse de anduranta si despre ce este vorba si intr-un timp record am dezvoltat o adictie care mi-a alterat toata viata. Anduranta este un sport greu din toate punctele de vedere. In primul rind nu ai spectatori cind esti pe cal. Daca ai nevoie de un zimbet de incurajare nu prea ai de unde sa il primesti , ca de obicei pomii sint cam tacuti si tufisurile nici ele nu sint prea vorbarete. Tu si cu calul tau, cam atita , pentru kilometri si kilometri de drum.Distantele de parcurs sint variate , depinde de competitie. Aici in US avem ceace se cheama distanta limitata care e in jur de 50 de km, de obicei impartita in doua traseuri cu o pauza de 50 de minute,apoi sint competitille de anduranta propiu zisa care sint de vreo 88 de km cu trei pauze cam de 40-45 de minute fiecare, apoi sint competiile internationale care au distantele mai mari 80,120 de km si 160 km , unde pauzele sint mai multe dar mai scurte si inspectia veterinara este foarte scrutinitoare. In asociatia de anduranta americana exista o cursa renumita care se cheama Tevis Cup care nu are loops ci pornesti dintr-un punct si dupa 160 de kilometri ( cu pauze bineinteles) ajungi , daca poti , la destinatie. Cite o data ai norocul sa mai calaresti cu un prieten, dar asta e cam rar, pentru ca in general, anduranta este un sport singular. Acum asta e bine cind esti pe cal , dar daca ai cazut, si calul a plecat fara tine trebuie sa te tina bine piciorele sa faci un hike pina inapoi la tabara care pote sa fie

cam la 16 km departare. Asta cred ca este o adevarata proba de anduranta. E usor sa devii un adict, in primul rind nu ai nici un gard sa te tina intarcat, esti liber ca pasarea cerului, si poti sa faci ce vrei, lumea intreaga este a ta, tu comanzi elementele. Bine, nu intodeauna, cind e vint cam la 70 de km pe ora din parta ta stinga sau drapta sau venind din fata, nu prea ai de ce sa zimbesti. Cind e cald de coci un ou pe piatra fara un piculet de adiere, nici asa nu e bine, iar cind ploua de zici ca acum acum o sa incepi sa te scufunzi cu cal cu tot in noroi, nici asa nu pot sa zic ca e minunat. Mai exista zilele cu 100% umiditate, la temperaturi inalte, si ceata in timpul noptii de nu poti sa vezi marcarea drumului, dar astea sint lucruri obisnuite in anduranta, o zi perfecta de a calarii nu prea exista asa ca ...orisice zi e o zi perfecta cu foarte mici exceptii, altfel sportul s-ar numi altfel de exemplu: o plimbare in parc Caii de anduranta, sint super atleti. Trebuie sa stie de toate din punct de vedere antrenamentului bazic de calarie,( ceva dresaj, sarituri peste obstacole si dresaj de arena) trebuie sa fie neinfricati si usor de acomodat, trebuie sa bea unde gasesc apa, sa manince ce li se ofera, si cind li se ofera, si cel mai important sa aibe o inima de leu! Nu orsice cal e bun pentru anduranta,ai nevoie de 2-3 ani sa vezi daca calul pe care il antrenezi e intradevar bun pentru sportul de anduranta, asa ca cei care sint alesi pentru acest sport sint dupa parerea mea cei mai buni reprezentanti ai familiei Equus. Recent am participat intr-o competite Internationala ( FEI) reprezentind Romania in Florida Am intrat in cursa de 160 km cu calul meu Ashtar sperind ca sa am parte de ceva vreme mai buna ca cerul era inourat si se anunta ploaie. Fiind in Florida asta e bine, caci caldura e opresiva chiar si iarna si daca nu ai nori si ceva ploaie si putin vint asa ca sa fie perfect, atunci ai ce am avut eu in cursa asta, o vreme ingrozitore!

Cursa a inceput cu amenintarea ploii eminente si o temperatura la ora 6:30 am de 25C. Primele doua etape de cam 33 km fiecare, au decurs normal, toata lume fericita, ceva cai retrasi din competite dar nimic neobisnuit. Apoi umiditatea a crescut la 100% norii au ramas pe cer si nici un pic de vint. Eram ca intr-o etuva. S-a anuntat ca o sa stam cu 30 minute! mai mult la pit stop sa se odihneasca caii, urmatoarea etapa find de vreo 26 km dar extraordinar de grea fiindca avea multe denivelari si nisip adinc. Aerul era la un moment dat la fel de dens ca nisipul. Am ajuns la tabara si am lasat pe crew sa aibe grija de cal. Ashtar era obosit dar nu suficent sa nu manince ca un disperat. Calul asta sa-i dea Dumnezeu sanatate, maninca ca un capcaun , asa ca fiind mai relaxat ca Ashtar e in regula m-am dus sa i-mi shimb hainele de calarie cu altele mai uscate si sa ma alimentez si eu. In anduranta nu prea faci fata daca nu ai un crew, echipaj bun. De obicei sotia mea e echipajul meu dar la curse internationale avem prieteni care ne ajuta la pit stop. Ajutorul lor e nemaipomenit si sintem foarte norocosi sa il avem. De altfel The Romanian Team e iubita aici in America si canturi de Romania, Romania, in tot felul de accente e ceva de pretuit. Acum , inapoi la cursa, avem in fata o etapa de 35 de km de parcurs. Aici este un punct critic,daca calul il trece si gaseste resurse de energie sa completeze cursa esti salvat! E greu si pentru calaret, e momentul in care te intrebi de ce oare faci ce faci si daca esti in toate mintile. Aste este exact ce am gindit la un punct de adapare. Capul meu i-mi plesnea de durere, pulsul era foarte accelerat la 140/min si simteam ca lesin.Eram sigur ca am facut insolatie. I-am dat telefon sotiei cerindu-i parerea si , da recunosc, mila, dar ea care are un simt practic elevat m-a sfatuit sa las telefonul deoparte si sa ma bag in apa calului sa ma racoresc. M-am uitat la bazinul plin de apa si la Ashtar bind din el cu placere, am strins din umeri si am descalecat. Dupa ce Ashtar si-a facut plinul, am intrat in bazin, complet. Numai casca a ramas afara si telefonul, dar eu m-am scufundat total.Dupa citeva secunde m-am simtit din nou om, un om ud ce e drept, dar durerea de cap s-a dus si m-am racorit destul ca sa pot continua. Am turnat apa pe

Ashtar cit am putut am incalecat si cu Dumnezeu inainte. Am ajuns in tabara, si Ashtar a trecut cu bravo controlul veterinar. Mai aveam 2 etape in fata noastra de 20km fiecare si am terminat! Dar pina sa termin, cu toate ca Ashtar arata superb si nu aveam de ca sa ma pling, veterinarii m-au atentionat ca foarte multi caii au fost scosi din cursa (20 la start doar 8 la finish!), si sa fiu atent si conservativ pe traseu. O schimbare in atmosfera si un sunet de trasnet in departare, norii miscindu-se furiosi si o pala serioasa de vint, m-a facut sa temperez euforia mea. Am plecat in penultimul traseu echipat pentru ploaie si cu lumina aprinsa. Intunericul s-a last repede in padure, vintul vuia amenintator, dar ploaia nu a inceput. Un crack si am vazut un pin, cazind drept in fata mea. Cursa e pusa intro padure care se cheama Goethe si e majoritatea pini si palmieri. Am sarit cu usurinta peste pomul care a cazut dar asta m-a facut sa realizez ca cad pomii, asta inca nu mi s-a mai intimplat.Vintul era de a dreptul vicios si l-am indemnat pe Ashtar sa mearga mai repede sa nu ne trezim cu un pom in cap. La o rascruce de drumuri m-am pierdut. Indicatoarele luminose pentru noapte au fost miscate de vint si mi-au aratat o alta directie, m-am redresat dar am facut cam 5 km in plus. Am intrat in tabara in pozitia 3 in loc de 2 din cauza asta. Ashtar era mai obosit dar continua sa manince si sa bea, si controlul veterinar a fost trecut cu scoruri mari. Furtuna era eminenta, picaturi mari te improscau din cind in cind, vintul, zdruncina tot ce putea zdruncina, si temperaturie au scazut de la 33C la 10C in mai putin de o ora !. Am facut ultima etapa de 20km in tacere si mare concentratie. Cu toata concentratia tot nu am vazut sarpele de pe traseu decit dupa ce a calcat pe el Ashtar, din fericire nici sarpele nu a fost accidentat si nici Astar nu a fost muscat. Cind am ajuns la finish line, luna a clipit printre nori parca sa ma felicite Ashtar a inceput sa grabeasca pasul si cursa de 160 km (+ 5) sa terminat. M-am uitat in spate la traseul care se pierde in padure, in fata am tabara,cu luminile aprinse, sint fericit, si pe undeva i-mi pare rau. Asi vrea

sa ma grabesc sa termin cursa dar stiu in acelasi timp ca o data ce m-am dat jos de pe cal visul se va spulbera si parca nu a-si vrea. Am terminat cursa pe locul trei, Ashtar a avut pulsul 54 batai pe minute la primul check asa ca fara a fi nevoie sa i-l coborim cu ajutorul apei am intrat la comisia veterinara unde a trecut cu note mari. Cursa s-a terminat pentru noi in mod oficial. Am fost in pozitie sa stam pentru best condition dar am refuzat in cosideratie pentru calul meu. Ashtar a muncit mult in cursa asta si merita odihna din plin si nu o alta proba de trecut.

Toata noaptea a fost o furtuna ingrozitoare,cu vind si ploi agresive noi am prins doar coada ei dar in Indiana si alte state, furtuna a fost plina de tornadoes , 30 de oameni si-au pierdud viata, si un oras a fost ras de pe fata pamintului. Dimineata, norii s-au spulberat si soarele a aparut. Temperatura, 8C - o zi perfecta pentru o cursa de enduranta!

Gata de plecare - tabara se inchide

Poze din alte competitii

Utube video cu competitia -FITS 2012

http://www.youtube.com/watch?v=IY6C6MxLq0A&feature=gupl&context=G2893785AUAAAAAAAAAA

Informatii aditionale despre mine puteti obtine la situl meu www.orion-stables.com