Sunteți pe pagina 1din 300

GHEORGHE MANOLESCU

MONEDĂ ŞI CREDIT

• Probleme • Întrebări de autoevaluare • Teste de verificare

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MANOLESCU, GHEORGHE Monedă şi credit: probleme, întrebări de autoevaluare, teste de verificare / Gheorghe Manolescu – Bucureşti:

Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 300 p., 20,5 cm Bibliogr. ISBN (10) 973-725-567-4; (13) 978-973-725-567-9

336.74(100+498)(076.5)

336.77(100+498)(076.5)

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE FINANŢE ŞI BĂNCI

GHEORGHE MANOLESCU

MONEDĂ ŞI CREDIT

• Probleme • Întrebări de autoevaluare • Teste de verificare

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006

CUPRINS

Introducere …………………………………………………….

7

PROBLEME REZOLVATE

1. Barter ………………………………………………………

11

2. Puterea de cumpărare (PCM)………………………………

11

3. Plăţi în tranzacţii internaţionale …………………………….

19

4. Moneda coş (MC)…………………………………………

30

5. Compensarea bancară ……………………………………….

35

6. Multiplicatorii monetari …………………………………….

38

7. Viteza de rotaţie a monedei …………………………………

41

8. Arbitraje …………………………………………………….

43

9. Rezerve minime obligatorii …………………………………

48

10. Creditarea economiei ……………………………………

52

11. Taxa scontului ……………………………………………

55

12. Situaţia monetară …………………………………………

59

13. Instrumente ale pieţei monetare …………………………

61

14. Dobânda şi rata dobânzii …………………………………

63

15. Valoarea în timp a titlurilor ………………………………

74

16. Gestiunea băncii …………………………………………

82

17. Riscuri bancare …………………………………………….

107

18. Derivative ………………………………………………….

114

19. Analiza portofoliului ………………………………………

121

20. Creditarea bancară …………………………………………

138

21. Operaţiuni cu titluri ………………………………………

155

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

1. Moneda şi politica monetară ………………………………

167

2. Bănci şi credit ……………………………………………….

178

TESTE DE VERIFICARE

1. Moneda şi politica monetară ………………………………

209

2. Bănci şi credit ……………………………………………….

243

Index …………………………………………………………

277

Bibliografie ……………………………………………………

299

INTRODUCERE

Aprofundarea cunoştinţelor, înţelegerea şi valorificarea poten- ţialului operaţional al conceptelor şi al structurilor explicative, for- marea abilităţilor de utilizare a metodelor şi tehnicilor reprezintă menirea acestui curs de probleme rezolvate, întrebări de autoevaluare şi teste de verificare. Lucrarea se doreşte un instrument aplicativ, cu valenţe exemplificative şi interpretative, al cunoştinţelor oferite stu- denţilor în orele de curs, de seminarii, de pregătire şi de consultaţii referitoare la disciplinele de Moneda şi politicile monetare şi Bănci şi credit, cunoştinţe cuprinse în cărţile omonime apărute în 2006 în Editura Fundaţiei România de Mâine. Structurată în trei părţi, lucrarea prezintă, într-o formă similară demersului teoretic din cele două cărţi, aspectele aplicative necesare pentru înţelegerea, consolidarea şi operaţionalizarea cunoştinţelor, a modelelor, metodelor şi algoritmilor, aspecte concretizate în următoa- rele instrumente formative:

Probleme rezolvate, prin care studenţii folosesc, în situaţii ex- primate cantitativ, metode şi algoritmi de calcul prezentate în cadrul cursurilor, pentru a determina soluţiile situaţiilor ipotetice formalizate. Întrebări de autoevaluare, prin care studenţii îşi autoeva- luează cunoştinţele, atât teoretice, cât şi practice, acestea contribuind la parcurgerea mai atentă şi motivată a capitolelor din cele două cărţi, pentru a regăsi răspunsurile adecvate la teste. Teste de verificare, care oferă studenţilor posibilitatea verifi- cării răspunsurilor la întrebările implicite, formulate în grile, putând apela pentru aceasta la problemele rezolvate şi la testele prezentate anterior. Cursul oferă posibilitatea pregătirii examenelor, indiferent de forma de susţinere, de către studenţii de la toate formele de învăţă- mânt din cadrul facultăţilor cu profil economic, putând fi utilă tuturor acelora care doresc să înţeleagă aspectele practice esenţiale din domeniul monedă şi credit, fiind un auxiliar necesar pentru parcurge- rea cu folos a celorlalte două cărţi cu conţinut teoretic.

PROBLEME REZOLVATE

PROBLEMA nr. 1

Enunţ:

1. BARTER

Se consideră o economie bazată pe barter în care sunt produse şi schimbate un număr de bunuri (Nb) de 1.200. Câte preţuri naturale de schimb (pl) există în această economie? Rezolvare:

Preţul fiecărui bun este exprimat în funcţie de celelalte bunuri. Astfel, dacă există 10 bunuri, fiecare se va schimba potenţial pe celelalte 9, exprimându-şi preţul în funcţie de ele. În problema dată, numărul preţurilor naturale posibile (Npl) se determină conform formulei:

Npl

= Nb

×

(

Nb

1

)

2

=

1.200

×

(

1.200

1

)

2

Răspuns:

719.400 de preţuri naturale posibile.

=

1.200

×

1199

= 719.400

 

2

2. PUTEREA DE CUMPĂRARE (PCM)

Puterea de cumpărare a monedei (PCM) reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care se poate cumpăra cu o unitate monetară sau cu un multiplu al acesteia, sub forma unei sume de bani. PCM stă în relaţie inversă cu nivelul preţurilor. Teoretic, moneda – marfă etalon putere de cumpărare rezultă din relaţia:

PCM =

Q

P

unde: Q = cantitatea de bunuri, exprimate în unităţi naturale; P = informaţia de preţ, exprimată prin nivelul preţurilor monetare ale bunurilor.

Pe plan naţional, PCM se determină pentru un produs sau pentru un coş de produse reprezentative, considerând că exprimă puterea de cumpărare a monedei naţionale în ţara respectivă.

PROBLEMA nr. 2. Etolonul puterii de cumpărare Enunţ:

Fie coşul de produse reprezentative, format din 5 produse, ale căror preţuri (P) şi ponderi în coş (p) sunt prezentate în tabel:

Variabilă

U.M.

 

Produse

 

1

2

3

4

5

P

lei

20

45

35

55

10

a

p

%

25

10

20

15

30

Să se determine etalonul putere de cumpărare al monedei naţionale PCN. Rezolvare:

Pe baza datelor de mai sus se utilizează următoarea formulă:

unde:

i =

1

5,

PCN

1

=

pi × Pi

i

produsele din coş.

Utilizând formula, avem:

× 100

PCN =

 

1

×

100

=

 
 

20

×

0,25

+

45

×

0,1

+

35

×

0,2

+

55

×

0,15

+

10

×

0,3

1

×

100

=

1

×

100

=

0,036

×

100

=

3,6

 
   

5

+

4,5

+ 7 +

8,25

+

3

27,75

 

Evoluţia etalonului putere de cumpărare a monedei depinde, cum am arătat, de evoluţia preţurilor, de sensul indicelui preţurilor ( Ip ) creşterea indicelui diminuând puterea de cumpărare a monedei. În exemplul de mai sus, presupunem că preţurile au evoluat astfel:

1 = 30;

2 = 50;

3 = 40;

4 = 60;

5 = 15.

În acest caz, puterea de cumpărare a monedei N va fi:

PCN =

 

1

×

100

=

 
 

30

×

0,25

+

50

×

0,1

+

40

×

0,2

+

60

×

0,15

+

15

×

0,3

1

×

100

=

1

×

100

=

0,0294

×

100

=

2,9

 
 

7,5

+

5

+ 8 +

9

+

4,5

 

34

 

Se constată că etalonul putere de cumpărare şi-a redus valoarea cu 0,7 puncte. Pe plan internaţional, PCM este utilizată pentru stabilirea cursurilor de schimb reale, fundamentate pe teoria parităţii puterii de cumpărare. Modificarea puterilor de cumpărare a monedelor din două ţări, datorită evoluţiei indicilor preţurilor, va deterermina modificarea cursului de schimb real al celor două monede. În varianta relativă, indicele modificării cursului de schimb real (Icsr) se determină astfel:

Icsr =

I pi

I pe

×100

unde: Ipi = indicele preţurilor interne, din ţară; Ipe = indicele preţurilor în exterior, într-o anumită altă ţară. Dacă presupunem că Ipe devansează pe Ipi, de exemplu: Ipi = 109% şi Ipe = 115%, vom avea:

Icsr =

109

×

100

=

0,947

×

100

=

94,7%

115

 

Aceasta semnifică faptul că dacă puterea de cumpărare a unei monede dintr-o ţară în comparaţie cu alta se reduce, cazul ţării externe, cursul de schimb real se deteriorează pentru această ţară. În varianta absolută, această modificare se va exprima astfel:

%Δcsr = %ΔPi %ΔPe

Aplicând pentru exemplul nostru, avem:

Δcsr(%) = [(109 100)(115 100)] = (9 15) = −6%

Se constată reducerea cu 6 puncte procentuale a cursului de schimb real a monedei externe.

PROBLEMA nr. 3. Curs de schimb real (csr) Enunţ:

Considerăm două economii A şi B, care produc şi tranzacţio-

nează 5 produse comparabile din punct de vedere al utilităţii şi

calităţii. Notăm cu Pi, preţurile produselor, unde i = 1,

ponderile produselor în tranzacţii, evident similare în cele două ţări,

iar cu p,

,5,

ştiind că , în tabelul de mai jos fiind date valorile celor două

pi =1

i

variabile în cele două ţări.

Nr.

Ţara

Variabila

U.M.

 

Produsul

 

crt.

1

2

3

4

5

1.

 

A P

dolari

15

35

20

40

55

p

%

20

15

20

10

35

2.

 

B P

euro

10

40

25

15

30

p

%

20

15

20

10

35

Să se determine cursurile de revenire (rr) ale produselor 2 şi 4, cursul de schimb real (csr) şi diferenţa între cursul de schimb real şi cursul de schimb nominal (csn), acesta din urmă fiind de 1,5, interpretând rezultatul. Rezolvare:

Cursul de revenire pentru fiecare produs se determină prin raportul preţurilor fiecărui produs în cele două ţări, în funcţie de ţara pentru care se determină cursul de revenire. Dacă presupunem că determinăm cursul de revenire pentru ţara A, formula va fi:

rr =

Aplicând formula, vom avea:

P

i

A

P

i

B

rr(1) =

35

40

=

0,875; rr(4)

=

40

15

= 2,66

Cursul de schimb real se determină, pentru ţara A, conform formulei:

csr =

5

=

i

1

P

i

A

P

i

B

× p

i

Aplicând formula, vom avea:

csr

 

15

× 0,2

+

35

×

0,15

+

20

×

0,2

+

40

×

0,1

+

55

×

0,35

= 10

× 0,2

+

40

×

0,15

+

25

×

0,2

+

15

×

0,1

+

30

×

0,35

=

3

+

5,25

+

4

+

4

+

19,25 = 35,5

 
 

2

+

6

+

5

+

1,5

+

10,5

 

25

= 1,42

Răspuns:

=

rr(2) = 0,875; rr(4) = 2,66; csr = 1,42. Se constată devansarea cursului de schimb real de către cel nominal, csn>csr, 1,5 –1,42 = 0,08, ceea ce semnifică o supraevaluare nominală a monedei din ţara A.

PROBLEMA nr. 4. Indicele puterii de cumpărare (Ipc) Reluând evoluţia puterii de cumpărare a monedei (indicele puterii de cumpărare), în funcţie de evoluţia preţurilor (indicele preţurilor), relaţia dintre cei doi indici se exprimă astfel:

%

I

pc

=

100

% I

p

× 100

unde: Ipc = indicele puterii de cumpărare a monedei; Ip = indicele preţurilor. Se pot folosi indici în lanţ sau cu bază fixă. Enunţ:

Să se determine evoluţia puterii de cumpărare a monedei N, în perioada 2001-2005, ştiind că evoluţia preţurilor a fost următoarea. Datele sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

   

2000

2001

2002

2003

2004

2005

Ipr

Fixă-Ip(f)

100

110

124

120

135

144

Lanţ-Ip(l)

100

110

112,7

96,8

112,5

106,7

Ipc

Fixă -Ipc(f)

90,9

80,6

83,3

74,1

69,4

Lanţ-Ipc(l)

90,9

88,7

103,3

88,9

93.7

Rezolvare:

Se cunosc indicii cu bază fixă, baza anul 2000, ai preţurilor, pe baza acestora determinându-se indicii în lanţ. Pe baza indiciilor preţurilor,

utilizând formula, se determină dinamica puterii de cumpărare, exprimată prin indicii acesteia. Exemplificativ, pentru determinarea lui Ipc, pentru anul 2003, bază fixă, vom avea:

%Ipc( f ) =

1

×

120

100

=

83,3%

În acest caz se constată că, datorită creşterii preţurilor, faţă de anul 2000, puterea de cumpărare a monedei N s-a redus cu 16,7 puncte procentuale (100 – 83,3). Relaţia dintre indicii cu bază fixă şi cei cu bază în lanţ este următoarea:

I

( )

l

i

=

I

(

f

)

i

I

(

f

)

i

1

Aplicând formula, în cazul indicelui în lanţ al puterii de cumpă- rare din anul 2003, vom avea:

Ipc(2003) =

83,3

80,6

= 103,3

Răspuns:

Indicele cu baza în lanţ 2003 = 103,3%.

PROBLEMA nr. 5. Evoluţia puterii de cumpărare

 

1

P

i

P

i

I pc =

I

p

×

100

I

⇔ =

p

P

i 1

=

P

0

I

 

=

1

D

=

PIB

i

=

PIB

i

pc

D

pb

pb

PIB

i

1

PIB

0

unde: Ipc = indicele puterii de cumpărare, care măsoară evoluţia acesteia; Ip = indicele preţurilor de consum, care evidenţiază evoluţia

preţurilor pentru un coş de produse semnificative; Dpb = deflatorul PIB, care evidenţiază evoluţia generală a preţurilor; P = preţuri de consum, ca nivel individual sau agregat; PIB = nivelul PIB;

n, n-1,

i

0

= ani luaţi în considerare.

Enunţ:

Să se determine evoluţia puterii de cumpărare a monedei euro în perioad a 2001-2005, pe baza datelor din tabelul de mai jos:

200

0

= 100

 

2001

2002

2003

2004

2005

Indicele preţurilor de consum

99,9

100,1

101,4

104,2

107,0

PIB (an) în preţuri curente

1925

1990

2096

2224

2418

PI B (an) în preţuri 2000

1

874

1902

1972

2050

2150

PIB exprimat în mld. euro. Rezolvare:

Conform

se considerare preţurile anulu i de bază, adică 2000:

formulei

determină

deflato rul

PIB(an)

Dpb = PIB(2000) , de exemplu Dpb(2001) =

PIB,

1925

1874

luând

în

Dpb(2001) = 102,7; Dpb(2002) = 104,6; Dpb(2003) = 106,3; Dpb( 2004) = 108,5; Dpb(2005) = 112,5 Utilizând formulele de determinare a indicilor puterii de cumpărare a euro (d e evoluţie a valorii de piaţă a acesteia), vom avea tabelul de mai jos:

Indice

Formula de calcul

2001

2002

2003

2004

2005

Ipc-preţ

Ipc = 100/Ip (baza 2000)

100,1

99,9

98,6

95,9

93,4

consum

Ipc-

deflator

Ipc = 100/Dpb (baza 2000)

97,4

95,6

94,1

92,2

88,9

Răspuns:

Se constată deprecierea euro în perioada analizată, utilizând ambii indicatori de preţuri, deprecierea fiind mai accentuată (cu 4,5 puncte pro- centuale) în cazul utilizării deflatorului PIB (indicele general al preţurilor).

PROBLEMA nr. 6. Paritatea puterii de cumpărare a monedei Paritatea puterii de cumpărare (PPC) a monedei reprezintă raportul între preţurile unui produs sau grup de produse din două ţari (A şi B), exprim ate în moneda uneia dintre ţări, prin intermediul cursului valutar.

(

PPC A / B

)

=

Pi ( A

)

Pi(B) × cva

unde: PPC(A/B) = paritatea puterii de cumpărare a monedei A faţă de moneda B; Pi(A) = preţul produsului i în ţara A în moneda proprie; Pi(B) = preţul aceluiaşi produs în ţara B în moneda proprie;

cvb

= cursul valutar al monedei A faţă de moneda B.

Evoluţia parităţii puterii de cumpărare a monedelor din două ţări se determină prin raportul indicilor preţurilor de consum în cele două ţări într-o perioadă determinată.

Ipp( A / B) =

Ip( A)

Ip(B)

unde:

faţă de moneda B; Ip(A) = indicele preţurilor în ţara A; Ip(B) = in dicele preţurilor în ţara B; Ipp reflectă modificarea puterii de cumpărare a unei monede în raport cu alta. Enunţ:

În anul 2001, preţul produsului X în Franţa a fost de 125 euro şi preţul aceluiaşi produs, în SUA, a fost de 180 dolari, în condiţiile în care cursul valutar a fost de 1 euro = 1,16 dolari. Indicele preţurilor d e consu m a fost în anul 2005 faţă de 2001, de 1,24 în Franţa şi de 1,18 în SUA. Să se determine:

1) paritatea puterii de cum părare a celor două monede în 2001; 2) evoluţia ( indicele) parităţii puterii de cumpărare a celor două monede în perioada 2001-2005. Rezolvare:

Ipp(A/B) = indicele parităţii puterii d

e cumpărare a monedei A

180

180

1)

PPC dolar

( /

( /

PPC euro

euro =

)

)

=

125

125

×

×

1,16

1,16

145

145

dolar

=

=

180

180

= 1,24

= 0,81

Deci, produ sul X este mai ieftin în Franţa decât în SUA.

2) Ipp(dolar / franc) =

Răspuns:

1,18 =

1,27

0,93

P aritatea puterii de cumpărare a euro, în raport cu dolarul, s-a redus cu 7%, faţă de 2001, şi invers în cazul dolarului, care a crescut faţă de e uro.

3. PLĂŢI ÎN TRANZACŢII INTERNAŢIONALE

3.1. Punctele aurului (PAR)

Utilizate în condiţiile funcţionării etalonului aur, în relaţiile de

plăţi generate prin tranzacţiile comerciale internaţionale, aceste puncte

ata (încasarea) în l valutar şi cursul

aur sa

perm

iteau alegerea, de către cei doi parteneri, între pl

u plata (încasarea) în valută, în funcţie de cursu

paritar (cpr) sau costul aurului, modalitatea de plată fiind avantajoasă:

– pentru exportatori, dacă le măreau încasările;

– pentru i mportatori, dacă le diminuau plăţile.

Punctele aurului reprezentau

limite în cadrul cărora puteau

mate a

fluctua cursurile paritare (valu

plăţilor în aur. Formulele erau următoarele:

tare), ca urmare a reglării auto

PAR(s) = cpr × (1 + pt) – acceptat de către importator; PAR( f ) = cpr × (1 pt) – acceptat de către exportator;

unde: PAR(s), PAR(f) = pu nctul superior, respectiv inferior al aurului;

c

pt = ponderea che ltuielilor de transport, asigurare etc. în valoa- rea tranzacţiei.

pr = cursu

l parit

ar al valutei considerate;

PROBLEMA nr. 7

Enunţ:

Un importator englez importă din Germania mărfuri, în condiţiile în care valorile paritare ale celor două monede sunt: 1 liră = 10,5 g rame aur şi 1 marcă = 4,4 grame aur. Cheltuielile de transport, asigurare etc . ale aurului reprezintă 3% din v aloarea tranzacţiei.

Să

se

stabilească

opţiuni le

importatorului

şi

pe ntru aur sau devize, ştiind că:

– pe piaţa engleză cursul valutar este:

1 liră = 2,5 mărci;

1 liră = 2,3 mărci;

– pe piaţa ge rmană cursul valutar este:

1 marcă = 0,36 lire;

1 marcă = 0,47 lire. Rezolvare:

Cursul paritar este: • 1 marcă = 10,5 = 0,42 lire

4,4

• 1 liră =

10,5

4,4

= 2,39 mărci

exportatorului

Pentru importator: PAR(s) = 2,39× (1+0,03) = 2,46 mărci Pentru cursul valutar de 2,5 va alege plata în aur, iar pentru cursul valutar de 2,3 va alege plata în deviza exportatorului . Pentru exportator: PAR(f) = 0,42× (1-0,03) = 0,41 lire Pentru cursul valutar de 0,36 va accepta sau solicita plata în aur, iar pentru cursul valutar de 0,47 va solicita plata în valută. Determinarea se fa ce şi în cazul în care este dată valoarea tran- zacţiei, rezultatele multiplicându-se, neinfluenţând sensul alegerilor.

PROBLEMA nr. 8

Enunţ:

Un exportator francez a exporta t, în 1905, în Marea Britanie mărfu ri în valoare de 50.000 lire sterline, în condiţiile în care valorile paritare ale celor două monede, francul şi lira sterlină, au fost de: 1 liră = 12 gr ame aur şi 1 franc = 4 grame aur. Cheltuielile de transport ale aurului au reprezentat 5% din valoarea unitară a tranzacţiei, deci din cursul paritar. Să se stabile ască opţiunile favorabile încasării în valută sau în

următoarele

altern

aur a

le exportatorului, ştiind că pe piaţa franceză erau

ative de curs valutar: 1 liră = 2,90 franci şi 1 liră = 2,80 fran

Rezolvare:

Cursul paritar al lirei este: 1 liră = 12 / 4 = 3 franci. Valoarea în franci a exporturilor, la cursul paritar, este de:

ci.

50.000 lire× 3 franci = 150.000 franci

Cheltuielile de transfer al aurului sunt:

150.000 franci × 0,05 = 7.500 franci

Suma încasată de către exportatorul francez la punctul inferior al aurului (SI) este de:

SI(f) = 150.000 – 7.500 = 142.500 franci.

Sumele

încasabile de către exportator în c

curs valutar, SI(cv), sunt:

– pe

ntru 1 liră

= 2,90 franci:

ele două

alternative de

S I(cv) = 50.000 lire × 2,9 franci = 145.000 franci;

– pentru 1 liră = 2,80 franci:

SI(cv) = 50.000 lire × 2,8 franci = 140.000 franci.

Răspuns:

În cazu l cursului valutar de 2,90 franci, exportatorul va solicita plata în valută. În cazul cursului v alutar de 2,80 franci, exportatorul va solicita plata în aur.

PROBLEMA nr. 9

Enunţ:

Un comerciant german a importat mărfuri din Franţa, în anul 1906, în valoare de 200.000 franci, valoarea paritară a celor două mone de fiind:

1 mar că = 0,095 grame aur şi 1 franc = 0,042 grame aur. Cheltuielile de transport ale aurului au fost de 2,5% din valoa rea impo rtului. Cursul valutar al francului pe piaţa germană a fost de:

1 franc = 0,445 mărci şi 1 franc = 0,455 mărci. Să se determine opţiunea de plată a a importatorului german. Rezolvare:

Cursul paritar al francului a fost de: 1 franc =

0,042 / 0,095 =

0,442 mărci. V aloarea importului exprimat în mărci, la cursul paritar, a fost:

SP(mărci) =

20.000 franci × 0,442 = 8.840 mărci

fost:

Cheltuielile de transport ale aurului au fost:

8.840 × 0,025 = 221 mărci

Suma plă

tită de către importator la punctul superi

or al aurului a

SP(mărci) = 8.84 0 + 221 = 9.061 mărci

Sumele plătibile de către curs valutar, au fost:

– pentru 1 franc = 0,425 mărci:

importator în cele două variante de

SP(cv) = 20.000 franci × 0,445 = 8.900 mărci

– pen

tru 1 franc

= 0,438 mărci:

S P(cv) = 20.000 franci × 0,455 = 9.100 mărci

Răspuns:

În cazul cursului valutar de 1 franc = 0,445 mărci, importatorul plăteşte în mărci.

ărci, importatorul

plăteşte în aur.

În

cazul cursului va

lutar de 1 franc = 0,455 m

3.2. Parităţile fixe

A. În condiţiile etalonului aur PROBLEMA nr. 10. Schimburi echilibrate între ţări Fie ţările A şi B ale căror unităţi monetare au următoarele valori paritar e, VP: VP(a) = x grame aur şi VP(b) = y grame aur. Paritatea, cursurile paritare (cpr) ale monedelor celor două ţări ,

sunt:

cpr(a) =

VP(a)

x

=

VP(b)

y

=

Nub; cpr(b)

=

VP(b)

y

=

VP(a)

x

=

Nua

cpr(a)

=

1

1

=

cpr(b)

Nua

= Nub

unde, Nua şi Nub = număr de unităţi monetare a sau b. Enunţ:

Fie ţările A şi B ale căror unităţi monetare au următoarele valo ri paritare (VP): VP(a) = 0,75 grame aur şi VP(b) = 0,15 grame aur. Ţara A exportă în ţara B mărfuri în valo are, E(A), de 2.000 b. Să se determ ine care va trebui să fie valoarea exportului ţării B în ţara A, E(B), exprimat în m oneda ţării A.

Rezolvare:

Pe baza valorilor paritare aur, se determină cursurile paritare (CP) ale celor două monede:

cpr(a) =

VP(a)

0,75

=

VP(b)

0,15

=

5b; cpr(b)

=

VP(b)

0,15

=

VP(a)

0,75

0,2a

În condiţiile etalonului aur şi ale schimburilor echilibrate, ţara B

va

transforma tă în monedă b, la cursul paritar aur, cpr(a) = 5b, să obţină valoarea echivalentă 2.000b, astfel să se realizeze echilibrul:

S(a), care

trebui să exp

orte

în ţara

A

mărfuri în valoa

re

de

de un de,

E(A) = 2.000b = S(a)

× 5b = E(B)

S

(

a

) =

2.000 b

5 b

=

400 a

Relaţia de echivalenţă a schimburilor comerciale va fi:

E( A) = E(B) S (a) ×VP(a) = S (b) ×VP(b)

adică, în exemplul luat,

400 × 0,75 = 2.000 × 0,15 300 grame aur = 300 grame aur

PROBLEMA nr. 11. Schimburi comerciale inegale între ţări Enunţ:

Fie ţările A şi B ale căror unităţi monetare au următoarele valori paritare (VP): VP(a) = 0,70 grame aur şi VP(b) = 0,35 grame aur.

Schimbul de mărfuri dintre cele două ţări are urm ătoarele valori:

ţara A exportă în

în ţar a A mărfuri în valoare de 1.000 a. Să se de termine modul de echilibrare a plăţilor. Rezolvare:

Cursurile paritare (cpr) ale monedelor din cele două ţări sunt urmă toarele:

şara B mărfuri în valoare de 3.000 b; ţara B exportă

(

cpr a

) =

0,70

0,35

=

2

b cpr b

;

(

)

0,35

=

0,70

=

0,5

a

=

1

2

b

Cererea şi oferta de monedă pe pieţele valutare din cele două ţări va fi următoarea:

Pe pia ţa valutară din ţara A Exportatorii din A în B vor oferi pe această piaţă 3.000 b pentru a fi sch imbaţi în a, în timp ce cererea de b, pentru importul mărfurilor din B este de 1.000a × 2b = 2.000b , deci oferta de b > cererea de b, ceea ce implică realizarea egalităţii: 3 .000b = 2.000b + aur. Cursul tinde să scadă sub punctul inferior al aurului, ofertanţii de monedă b încasând o parte din export în aur. Pe piaţa valutară din ţara B Exportatorii din B vor oferii 1.000 de mon edă a pentru a fi schim baţi în monedă b, în timp ce cererea pentru importul din A este de 3.000b × 0,5a = 1.500a, deci oferta de a < cererea de a, ceea ce impli că realizarea egalităţii: 1.000a + aur = 1.500a. Cursul tinde s ă crească peste punctul superior al aurului, solicitanţii din ţara B urmând să efectueze o parte din plăţ i în aur.

aurul

reglân du-le automat. Pe ansamblu, relaţiile valutare vor arăta astfel:

Export marfă A = Export marfă B + aur

În acest

caz,

cursurile

paritare

vor

rămâne

a celeaşi,

B. Prin intervenţia statului Statele intervin pe piaţă, în condiţiile

dezechilibrării pieţei,

pentru a modifica cererea şi oferta în scopul menţinerii raporturilor stabil ite între cursuri, conform acordurilor dintre state, atunci când

aurul nu a mai funcţ ionat ca regulator automat.

PROBLEMA nr. 12. Există ac orduri între state pentru a menţine cursu rile constante Enunţ:

1a = 4b implic ă 1b = 0,25a

ţara A livrează în B mărfuri, obţinând 3.000b;

ţara B livrează în A mărfuri, obţinând 625a.

Rezolvare:

Ţara B înregistrează un dezechilibru pe piaţa valutară, exportatorii din B oferind 625a, cererea importatorilor fiind de 750a

(3.000 × 0,25a) , deci oferta de monedă a este mai mică decât cererea de a şi, ca urmare, cursul lui a exprimat în monedă b poate creşte peste 4b. Pentru a menţine cursul, au torităţile majorează oferta de

mone dă

a, din rezervele valutare, pentru a echilibra cererea de această

or de

dă, astfel: oferta exportatorilor de 625a + oferta autorităţil 125a = cererea importatorilor de 750a.

mone

PROBLEMA nr. 13. Dezechilibrul se constată pe piaţ a A Enunţ:

ţara A livrează în ţara B mărfuri în valoare de 3.000b;

ţara B livrează în ţara A mă rfuri în valoare de 900a.

Rezolvare:

În condiţiile în menţinerii raporturilor de curs, 1a = 4b, ceea ce implică 1b = 0,25a, apar 2 situaţii:

Intervenţia se realizează în ţara A

Pe piaţa valutară a lui A se oferă 3 .000b de către exportatorii de mărfu ri, solicitându-se însă de către importatori 3.600b (900a × 4b),

cererea de a depăşind oferta de a, apar astfel condiţia pentru creşterea cursului monedei a faţă de b peste 0,25. Pentru a echilibra piaţa, autorităţile din A oferă monedă b,

de mărfuri din B, astfel:

oferta exportatorilor din A de 3.000b = oferta autorităţilor din A de

600b = cererea im ortatorilor din A de 3.600b.

echilibrând cererea importatorilor din A

p

Intervenţia se realizează în ţara B

Pe piaţa valutară din B se solicită de către importatorii din B 750a (3.000 × 0,25), oferindu-se însă de către exportatorii din B 900a,

oferta depăşind cererea cu 150a, cursul lui a deteriorându-se, având tendinţa să scadă sub 4b.

acorduri,

autoritatea monetar ă din B va trebui să cumpere surplusul de monedă,

adică

B de 900a = cerer

lor di n B de 150a.

ăţi-

1 50a, restabilindu-se echilibrul, adică: oferta exportatorilor din

Pentru a menţine

paritatea

de

curs

stabilită

prin

ea importatorilor din B de 750a = cererea autorit

3.3. Flotarea liberă a cursurilor

Flotarea liberă permite formarea zilnică, în mod liber, a cursurilor,

în funcţie de puterea de cumpărare a monedelor, determinată de raportul

dintre cererea şi oferta de monedă.

Presupunând că schimburile comerciale internaţionale constituie factorul esenţial al stabilirii cursurilor pe piaţă, se va analiza efectul schim burilor comerciale inegale în stabilirea cursurilor valutare. Aceasta implică faptul că modificarea nivelului cursurilor este determinată de modificarea volumului şi valorii schimburilor. Flotarea liberă implică m odificarea continuă a cursurilor valuta re în funcţie de volumul şi sensul schimburilor comerciale inter- naţionale reciproce dintre ţări, de puterile de cumpărare ale monedelor recunoscute pe plan internaţional. Evoluţia nivelelor c ursurilor valutare pe perioade poate fi deter- minat ă în funcţie de evoluţia schimburilor comerciale şi de nivelul cursurilor valutare din perioada anterioară.

Momentul iniţial

ă ţări, A şi B, care

realizează relaţii comerciale reciproce, asigură echivalenţa valorică a

schim burilor

Cursurile valutare ale monedelor a dou

, fiind în acest caz:

cva =

EAb

EBa

;

cvb

EBa

=

EAb

unde:

Deci:

EAb = EBa x cva şi

în ţara B, exprimată în

moneda b a importatorului; EBa = valoarea exporturilor ţării B în ţara A, exprimată în moneda a a importatorului.

Momentul I

EBa = EAb x cvb

Eab = valoarea exporturilor ţării A

În cazul modificării valorii tranzacţiilor comerciale de una dintre ţări sau de către ambele, efectul se regăseşte în modificarea cursurilor valuta re ale celor două monede. Dacă, de exemplu, ţara B îşi reduce valoarea tranzacţiei cu ţara A cu o valoare Ya, efectul asupra cursului va fi următorul:

– Pe piaţa valutară a ţării A Oferta de EAb a exportatorilor se confruntă cu cererea de (EBa-Ya) a importatorilor, la cursul cva, noul curs al monedei b în moneda a fiind

cvb(1) :

cvb

(1) =

cvb

×

(

EBa

Ya

)

×

cva

EBa

(1) ×

cva

=

EAb

EAb

– Pe piaţa valutară a ţării B

Cererea de EBa a importatorilor din ţara B se confruntă cu o ofertă (EBa-Ya) a exportatorilor din ţara B, noul curs al monedei a în

monedă b ( cva(1) ) fiind:

cva (1) =

 

EAb

×

cvb

 

EAb

×

cvb

cva

×

=

 

EBa

Ya

EBa (1)

Momentul II

Ţara A îşi majorează valoarea exporturilor către ţara B cu Zb, iar

ţara B îşi majorează valoarea exporturilor către ţara A cu Xa. Efectul asupra nivelului cursurilor valutare va fi:

– Pe piaţa valutară a ţării A

cvb

(2)

=

cvb

(1)

×

(

EBa

(1)

+

Xa

)

×

cva

EAb

+

Zb

=

EBa

(2) ×

cva

EAb (2)

– Pe piaţa valutară a ţării B

cva(2)

=

cva(1)

×

(

EAb + Zb

)

×

cvb

EBa

+

Xa

=

EAb

(1) ×