Sunteți pe pagina 1din 2

Din cele mai vechi timpuri, dragostea a fost preaslavita sau condamnata de catre poeti, prozatori si de cintareti.

Iubirea este un daimon spunea Platon. Iubirea nu va pieri niciodata spune Biblia. Si totusi, dupa cate cercetari s-au facut, dupa cate definitii s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat, nimeni nu stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara, care ucide si naste in acelasi timp.Foarte multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. Cu toate acestea insa, ea e definita mereu la fel si intotdeauna diferit. Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte, si pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au facut inca cuvinte, nu s-au inventat inca leacuri, nu s-a gasit inca cheia care sa deschida secretul iubirii. Eminescu este fr ndoial cel mai mare poet al iubirii i cel mai iscusit cntre al splendorilor naturii. La romantici natura este cadrul iubirii, sau aa cum spunea Tudor Vianu, natura este "L'etat d'ame", deci starea de spirit. Mihai Eminescu va asocia starea erotic cu un tablou autumnal. Poetul reactualizeaz astfel o iubire pierdut. Iubirea e la Eminescu numai un vis care este efemer, lucru ce se releva i prin metafora "mireasa sufletului meu" n poezia "Att de fraged". De altfel n literatura romaneasc doar Tudor Arghezi i Nichita Stnescu au cntat iubirea implinit. Sentimentul erotic e redat printr-o stare de adormire n mijlocul naturii. n general iubirea renvie departe de lume,ntr-un codru secular, n mijlocul naturii: mbtai de imaginile olfactive cei doi indragostii au sentimentul contopirii cu natura.. Iubita eminescian este un prototip irealizabil. Poetul cnt o iubire nemplinit i de aceea iubita e o fiin intangibil pe care poetul o situeaz n lumea atrilor prin distan , rceal i puritate. Din acest punct de vedere poezia eminescian se aseaman cu cea petrarchist n care femeia e o donna angelic, femeie nger. Motivul apare frecvent la Eminescu: "Cum e fecioara ntre sfini". Iubita are astfel prul blond iar ochii sunt albatri vinei. n nota iubirii platonice puritatea e redat prin rceala marmurei: "Ca marmura de alba/Ca ea nepstoare". Eminescu este un mare plastician al sentimentelor, un poet care percepe nuane subtile vizuale, muzicale, termice, mai rar odorifere - un magician urcnd pe raze tremurtoare pana n luna i, concomitent, un torturat de absolut ... Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal, o aspiratie in lirica de tinerete, mai tarziu transformandu-se intr-un sentiment dual, fericire dublata de rautate, pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute, al dezamagirii profunde si al descurajarii totale. Intalnim astfel femeia in diferite ipostaze. Femeia de salon, corupta, meschina si rea (Scrisoarea V), care nu intelege aspiartiile barbatului, cocheta, adulterina. Femeia eros, ingenua, femeia copil, femeia indragostita, senzuala ispititoare ce conoteaza placerea. Elementul feminin este puternic legat de planul teluric, spiritualul nu ii este

accesibil si ii este aproape inutil. Nu apare mai deloc,fiind prezenta numai in inceputul poeziilor Luceafarul si Calin(file de poveste) iubirea domestica. n lirica lui Eminescu, ntlnim un ntreg evantai al mtilor feminitii, acestea fiind definitorii pentru tectonica sufletului eroului liric, deoarece toate compun feele feminitii, pe care poetul a nemurit-o n i prin versurile sale. Manifestri ale acestor ipostaze pot fi urmrite n funcie de dou mari categorii: feminitatea angelica i cea demonic. n cazul primei categorii, dou atitudini ale eroului liric sunt reperabile: una de expansiune a sufletului celui care iubete plenar, i alta de recluziune a celui dezamgit n iubire. Eminescu este un mare poet al iubirii. De la "Dorinta", "Lacul, "Sara pe deal, "Floare albastra" si pana la "De cate ori, iubito ..." sau "Pe langa plopii fara sot...", poezia lui ii inalta iubirii un templu stralucitor si fascinant, in care bucuria si suferinta, voluptatea si durerea, visul si dorul de dragoste, iradiaza intregul univers al imaginarului eminescian. In literatura universala s-au scris mii de pagini inchinate iubirii, incepand, poate, cuvantarea cantarilor" din "Biblie", si strabatand veacurile pana la noi. Eminescu insa a facut din iubire un mit pe care 1-a proiectat pe ecranul eternitatii si 1-a pus in relatie cu uranicul; si a aruncat peste frumosul vis neimplinit valul diafan al melancoliei. Citind poeziile care sunt axate pe feminitatea teluric, se poate lesne observa c povestea de dragoste se desfoar dup un anumit scenariu, care traduce fidel tectonica unui suflet ardent, nsetat de absolut. Sub aspectul acesta, considerm c cea mai reprezentativ poezie este Atat de frageda, fiecare strof a acestei creaii ilustrnd momentele eseniale ale scenariului erotic http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin16/10_modele_feminine.pdf