Constantin (Costache) Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu, judeul Iai d.

. 24 august 1868) a fost un om politic i scriitor romn din perioada paoptist.

Nscut n Trifetii Vechi (astzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lng Iai, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine rzeasc, ajuns boierna n rang de paharnic, i al Sofiei Hermeziu. i-a nceput nvtura n greaca cu unul din dasclii greci mai cu renume pe atunci n Iai, iar romnete nv singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum nsui mrturisete ntr-un articol intitulat Cum am nvat romnete, foarte interesant pentru detaliile pe care le d asupra metodelor ntrebuinate de profesorii din acea vreme.

Negruzzi a scris i poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strlucit din opera lui. Cea mai nsemnat lucrare n versuri e Aprodul Purice. nceputul e pastoral; tonul epic e pstrat ctva, dar interesul i calitile poetice scad de la un moment i de aci ncolo este numai o cronic rimat. Poetul ncepe prin a ne descrie starea linitit a Moldovei care scpase de rzboaie.

Operele n proz sunt mprite n trei grupe, botezate cu titlul general de Pcatele tinereelor (1857). n prima intr Amintirile din junee, cteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu Zoe (1829) i O alergare de cai (1840), nuvele n care intriga e bine condus i plin de interes, iar limba e romneasc i cu expresiuni nimerite. Fiziologia provinialului reprezint poate cea mai bun fiziologie scris n limba romn.

Tot n aceast grup intr i povestea Toderic, juctorul de cri (1844), imitat cu destul libertate dup Federico de Prosper Mrime. E vorba aici de un juctor de cri care pierduse toat averea, i gzduind odat pe Iisus Hristos i pe Sfntul Petru, a obinut ca rsplat trei lucruri: crile pe care le avem n mn au fost druite cu putere ca totdeauna s aduc ctig lui Toderic, pomul de la ua lui s fie aa c oricine se va sui s nu se poat cobor fr voia lui, n fine un scaun de asemenea fu blagoslovit ca oricine va sta pe el s nu se ridice fr voia lui Toderic. Cu mijloacele acestea el fcu avere mare, scp n cteva rnduri de moarte i n fine, cnd muri, izbuti s intre n rai prin iretenia lui. Aceast glum nevinovat, despre care nsui Negruzzi ne spune c s-a tiprit mai mult ca s umple coloanele revistei dect cu vreo preteniune literar, supr grozav clerul i administraia din acel timp -1844 - nct l trimiser n exil la o mnstire, iar revista Propirea a fost suspendat.