Traditionalismul este un curent literar de la inceputul sec.

XX care apara si promoveaza traditia, perceputa ca o insumare a valorilor arhaice expuse pericolului degradarii si eroziunii. A cunoscut doua orientari poporanismul si samanatorismul, a caror activitate a avut si un aspect negativ, deoarece adeptii lor au respins orice tendinta de modernizare a literaturii nationale. Poezia scrisa de Voiculescu face parte din volumul "Praga", aparut in 1921, acesta fiind si primul volum cu importanta semnificativa din licrica lui Voiculescu, si care prin cateva poezii anunta tematica fundamentala a urmatorului volum: "Poeme cu ingeri", care justifica includerea lui in categoria poetilor traditionalisti din perioada interbelica. Poezia apartine lirismului obiectiv datorita absentei marcilor eului liric, fiind o poezie de inspiratie religioasa. Caracterul narativ al acesteia este pus in evidenta de frecventa utilizarii verbelor. Textul poetic surprinda lupta lui Iisus cu propriu-i destin, mantuirea intregii firi prin preluarea tuturor pacatelor, crucificare fiind suprema patimire, ofera poetului plansa perfecta pentru definirea dramei umane. Titlul ilustreaza nu numai cadrul fizic in care Iisus se roaga divinitatii, ci sugereaza si spatiul sacru al purificarii spirituale, prin care Fiul lui Dumnezeu, absolva omenirea de pacate. Poezia este structurata in catrene cu caracter descriptiv. Prima parte a poeziei, mai exact primele trei strofe, surprind planul subiectiv, prezentand starea interioara a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior al naturii. In prima strofa identificam impotrivirea umana in fata destinului prin fraza: "Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...". Descrierea dramatica a imaginii "Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna" este tragica din cauza "omenescului" ei. Verbele "lupta","se impotrivea" exprima refuzul unui destin implacabil, in clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Contrastul cromatic pune in evidenta zbuciumul sufletesc si conditia bipolara: "sudori de sange" (suferinta fizica), "chipu-i alb ca varul" (componenta spirituala). Strofele a doua si a treia constituie o secventa poetica, realizata in jurul metaforei "grozava cupa". Ultima strofa constituie proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural. Mesagerii divini, au legatura n mod explicit cu zbaterea omului, dar se remarc metafora bti de aripi" care susine ambiguitatea limbajului poetic: ngerii mntuirii sau ngerul morii. Ultimul vers, i uliii de sear dau roate dup prad", ntrete sugestia morii/ imaginea, thanatosului prin: simbolul uliii, simbolistica temporal: de sear" i aceea a gestului: dau roate dup prad".