REVERIA CA FORMA A IMAGINATIEIE INVOLUNTARE

Reveria poate fi definita prin mai multe feluri: 1.Stare de visare cu ochii deschisi 2.Piesa vocala sau instrumentala la mici proportii, cu caracter visator 3.Experiment mintal in timpul caruia se satisfac fictiv anumite dorinte

Iata ce spuneau oameni reprezetativi din pictura si stiinta despre reverie si imaginatie: Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea, cunoasterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea. -Albert Einstein Tot ceea ce iti poti imagina este real. -Pablo Picasso Gndul este truda intelectului, reveria este veselia acestuia. Reveria este antidotul luciditii. Raiunea sntoas este nesntoas pentru reverie.

Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc in starea de veghe si consta in
derularea libera a unor imaginiatunci cand persoana se afla in stare de relaxare; are ca suport dorinte, sperante,nazuinte si este putin, sau deloc cenzurat rational, priveste frecvent relatiile interumane si este orientat afectiv si motivational; apare cu precadere la adolescenti si tineri si are efect de relaxare. Ea apare pe fondul unui activism psihofiziologic mai nalt, care duce la instalarea starii de veghe (vigile). n plan bioelectric, ea se asociaza cu nlocuirea ritmului lent (delta) cu ritmul mai rapid si de amplitudine mai mica alfa. ntre starea de somn si cea de veghe se interpune starea zisa semivigila (toropeala sau somnolenta). Reveria este o productie imagistica libera, fara interventia controlului voluntar si fara existenta unui scop anume. Din acest motiv, aceasta forma se mai numeste visare cu ochii deschisi. Suntem de acord cu afirmatia lui P. Popescu-Neveanu ca reveria marcheaza o evolutie spre autism, constiinta ambiantei devine crepusculara, iar absenta oricarei ncordari permite declansarea libera a unor imagini mentale propulsate de tendinte afective. Marele filosof german Im. Kant interpreta reveria ca o recadere a sufletului n lasitudine, din cauza imposibilitatii de a-si atinge scopurile. Prin continutul sau tematic, reveria apare, ca si visul din timpul somnului, ca o forma de exprimare si realizare deghizata a unor dorinte si aspiratii, altfel greu sau imposibil de mplinit.

Ea poate deveni, nsa, si daunatoare, atunci cnd se produce cu o frecventa prea mare, tinznd sa acapareze ntreaga existenta vigila a individului. Daca se mentine ntre limite de timp si de intensitate rezonabile, aceasta forma a imaginatiei joaca un rol pozitiv n viata noastra, contribuind la detensionare afectiv-motivationala, la autoperfectionarea morala, la revizuirea si optimizarea planurilor de perspectiva si a ierarhizarii scopurilor. Dupa unii autori (Durand, Desoille, Fosdick), reveria ndeplineste si o functie de eufemizare, de transpunere n alte planuri, n alte ipostaze existentiale. Astfel, n cazurile n care reveriile pozitive nu reusesc sa se nchege, la unele persoane traumatizate si cuprinse de nevroza depresiva, ele trebuie restabilite si cultivate pentru a crea posibilitatea echilibrului psihic intern. S-a presupus si o psihoterapie prin reverie ascensionala, condusa n directia generarii de scene si episoade luminoase n care subiectul sa cunoasca elevatia si sa se doteze cu calitati deosebite, puritate si inocenta. Printr-o astfel de evolutie pe verticala a iluziilor, sustine R. Desoille, constiinta se revitalizeaza si se obtine reechilibrarea. Sub influenta psihologiei existentialiste si a experientei clinice, H. Fosdick ajunge la concluzia ca grijile sau starea continua de frica anxioasa devin o sursa pentru un gen de imaginatie asemanatoare reveriei, dar inversa ei, prin continut negativ, terifiant. Cnd se consolideaza si se automatizeaza, ea ntretine starile morbide, care pericliteaza buna adaptare a persoanelor n cauza la solicitarile lumii externe.