Ceaiul

Verde, negru, din flori si frunze, parfumat, puternic, catifelat sau aspru, amar sau dulceag, acrisor sau picant, ceaiurile captiveaza simturile. Consumat simplu, cu zahar sau miere, cu lamaie sau lapte, ceaiul din plante este un elixir al vietii. In general vorbind, unele din componentele ceaiurilor, catechinele (sau taninuri), polifenolii, derivati din flavonoide (substantele naturale continute de plante) ajuta si protejaza inima, controleaza concentratia de colesterol din sange, regleaza nivelul glucozei, previne si intarzie imbatranirea cerebrala si contribuie eficient la diminuarea depozitelor de grasime. In functie de compozitie, ceaiurile stimuleaza sau diminueaza apetitul stimuleaza tonusul psihic si reprezinta o importanta sursa de antioxidanti. Curatire pe interior Pentru a te simti bine, pentru a beneficia de o anumita stabilitate fizica, organismul trebuie sa fie ajutate sa elimine ceea ce il ataca pe interior. Anne Dufour , jurnalist, specialist in gastronomie si in botanica, autor al unei carti cuprinzatoare despre arta ceaiului si, mai ales, despre beneficiile acestuia asupra organismului, sustine ca cea mai buna cale de curatare, pe interior, o reprezinta ceaiurile de plante bogate in antioxidanti. "Faci curat in casa, macar o data pe saptamana? De cate ori faci insa curat, intr-un an, la tine in organism?", te intreaba Anne Dufour in cartea sa. "Este o chestiune de ecologie interna", afirma aceasta in cartea sa. "Bogatia antioxidantilor din ceaiuri este capabila sa anihileze toxinele din organism, si sa protejeze corpul de agresiunea factorilor externi", afirma Anne Dufour. In cartea sa, Dufour afirma ca un consum constant de ceaiuri din plante si de ceai verde si negru poate ajuta intr-o dieta la scaderea in greutate si reprezinta o de crestere a capacitatea de aparare a organismului in fata bolilor. Merita spus ca unele din cartile lui Anne Dufour au fost traduse si in limba romana. Un moment de placere Pe langa faptul ca sunt bauturi sanatoase, ceaiurile din plante, in general, si cele verzi si negre, in special, iti daruiesc un moment de placere. Ceaiul negru, rezultat din fermentarea ceaiului verde este deosebit prin gustul lui, in timp ce, de departe, cel mai sanatos este cel verde, nefermentat, special prin aroma si gustul putin amar. Deosebit de bun pentru sanatate este cel verde, fiind o "magazie" de antioxidanti. Japonezii beau si un ceai "albastru", denumit si Oolong, care rezulta din fermentarea partiala a ceaiului verde. Calitatea si gustul depinde de multi factorii, de la soi, pana la modul de uscare si de momentul culegerii. Specialistii sustin ca daca adaugi cateva picaturi de lamaie in ceai (fie

el verde, albastru sau negu), creste capacitatea organismului de a asimila antioxidantii. Ideal in curele de slabire, ceaiul imbina beneficiile cu placerea. "Acesta este motivul pentru care o ceasca de ceai trebuie sa fie un moment de rasfat", spune Anne Dufour.

Cele sapte reguli de preparare a ceaiului

Daca este vorba despre ceaiurile verzi si negre, regulile de preparare ale ceaiului sunt foarte importante. Ceaiul iti va darui toata aroma lui doar daca va fi corect preparat. De exemplu, ceaiul negru este mai putin pretentios decat cel verde sau cel albastru, unde apa trebuie sa aiba o anumita temperatura. Ceaiurile de plante si cele medicinale au si ele reguli de preparare stricte pe care trebuie sa le respecti, pentru ca doar in acest mod ai posibilitatea de a "scoate" toate beneficiile din plante. Decoctul nu este tot una cu infuzia, iar cantitatea de apa si de planta trebuie respectata, pentru ca ceaiul sa aiba gust, aroma si eficienta, daca este vorba de cele medicinale. 1. Nu toate ceaiurile se prepara la fel. Ceaiurile verzi se prepara cu apa in jur de 75-80 de grade, iar cel negru cu apa la 90 de grade. Ceaiurile tari (negre), trebuie lasata sa infuzeze 1-2 minute, in timp ce varianta verde, mai fina, are nevoie de 3-4 minute. Timpul de infuzare scade daca folosesti o cantitate mai mare de ceai. 2. Infuzia este cea mai folosita metoda. Infuzia se obtine prin oparirea plantei cu apa. Trebuie folosit doar un vas cu smaltul perfect intreg. Timpul de infuzare este specific fiecarui tip de ceai. Unele plante se pot prepara doar prin infuzie deoarece prin fierbere principiul lor activ dispare. Teiul, musetelul, menta se prepara doar prin infuzie, la fel si ceaiul verde si negru. 3. Decoctul este procedeul prin care planta se amesteca cu apa rece, apoi totul se pune la fiert, un anumit interval de timp. Decoctul se strecoara si eventual se completeaza cu apa calda. Frunzele, florile se fierb 10 - 15 minute, iar cojile si radacinile 30 - 40 de minute. 4. La fel de importanta ca planta si calitatea acesteia este si apa. Cea mai buna este apa cu pH7. 5. Respecta indicatiile de preparare in ceea ce priveste cantitatea de planta si de apa. 6. Nu folosi pentru fierberea apei de ceai decat un vas curat, care are exclusiv aceasta destinatie. Nu amesteca in ceai cu nimic metalic, pentru ca savoarea acestuia se va altera. Foloseste instrumente de lemn (de bambus) sau linguritele de portelan. 7. Vasul in care se infuzeaza ceaiurile negre si verzi nu se spala. Se clatesc cu apa calda si atat. Nu folosi detergent sau alte produse de curatat. Depunerile de pe peretii vasului sunt garantia unui ceai special. O ceasca de ceai poate fi cea mai buna solutie intr-o zi rece. Ceaiul

este a doua cea mai consumata bautura pe planeta, dupa apa si inainte de cafea. Practic nu exista loc unde aroma si beneficiile unei cesti de ceai sa nu fie apreciate si savurate. Dupa ce a cucerit planeta, ceaiul a devenit un adjuvant pretios in mentinerea si redobandirea sanatatii. In ceea ce priveste ceaiul, fie ca este vorba despre cel verde sau negru sau despre cele incluse in categoria ceaiurilor medicinale, eficienta este sustinuta de un consum contant si adecvat nevoilor tale. Plecand de la aceasta, in jurul cestii de ceai s-au construit mituri si legende. Unele sunt adevarate, altele false. Eva a dezlagat pentru tine cateva dintre acestea. Retete pentru ceai Preparat cu apa proaspata si de buna calitate, cu proportiile optime de planta, ceaiul, fie ca este verde, negru, albastru sau cine stie ce alta minune orientala, sau din plante, poate fi baut simplu cu sau fara zahar, cu sau fara lamaie. Iata cateva sugestii: Cu zahar - cel mai bun, zaharul alb lipsit de aroma proprie, pentru a nu schimba aroma ceaiului. Ceaiurile de plante merg insa cu zahar brun, care imbogateste si gustul si aroma ceaiului. Cu miere - ceaiurile de plante se potrivesc perfect cu mierea de albine. Aroma plantelor (tei, menta, soc sau amestecuri de plante) se combina perfect cu aroma specifica mierii de albine. Cu lapte - englezii nu concep ceaiul fara un strop de lapte. Proportia de lapte din ceai o stabilesti dupa propriul tau gust. Sunt putine lucruri mai placute decat o ceasca de ceai cu lapte si miere. Merge la fel de bine si cu si fara zahar. Trebuie sa stii ca sunt tipuri de ceai (cum ar fi cel de macese) care nu merg cu lapte pentru ca acestea sunt acrisoare, iar laptele se taie. Ceaiul negru este delicios cu lapte, iar cel verde devine catifelat. Cu lamaie - toate ceaiurile merg foarte bine cu un strop de lamaie, cu sau fara zahar sau miere. Lamaia exclude insa folosirea laptelui, pentru ca acesta din urma se taie. Cu rom sau un strop de coniac - cel mai bine merge ceaiul negru. Aromele bauturilor alcoolice sunt foarte bine puse in valoare de caldura ceaiului, iar alcoolul se pierde in aburi. In aceasta combinatie este recomandat ca ceaiul sa fie indulcit cu miere sau zahar. Ceaiul si legendele lui Ceaiul este o planta atat de cunoascuta incat se poate spune ca a aparut odata cu omul. Descoperit si apreciat pentru prima data de catre chinezi, ceaiul este o bautura atat de fireasca si de apreciata incat a intrat in mitologia civilizatiilor care s-au perindat de-a lungul secolelor. Chinezii au descoperit ceaiul, japonezii l-au ridicat la rang de arta, iar europenii l-au transformat in ritual. Cea mai veche legenda despre descoperirea ceaiului e legata de imparatul chinez Shen Nung, care a domnit intre anii 2737-2697 i.e.n.

Imparatul Shen Nung avea obieciul de a bea numai apa fiarta fierbinte, caci teama de bolile acelui timp, necrutatoare si imprevizibile, il chinuia si il facea sa aiba principii igienice extrem de stricte. Bucatarii trebuiau sa fiarba permanent apa pentru ca imparatul sa nu duca lipsa niciodata. Legenda spune ca, intr-o buna zi, imparatul a intrat in bucatarie sa bea apa. Dar iata ca in acel moment un vant puternic se isca si aduse in incapere frunze si crengute din gradina. Nimeni nu stie daca erau frunzele si crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile bucatariei sau erau frunze si crengute din tufisurile de ceai salbatic ce cresteau in zona. Dar rezultatul a fost incredibil. Frunzele au cazut in vasul cu apa clocotita. In fata bucatarilor stupefiati, imparatul se apropie de vasul in care apa incepuse sa-si schimbe culoarea. In acelasi timp, o aroma delicata, necunoscuta incepu sa fie emanata din vasul in care fierbea apa. Imparatul a pus bucatarii sa guste si, vazand ca acestia au supravietuit, a gustat el insusi licoarea. . Anul 2700 i.C. este data oficiala la care s-a preparat primul ceai si astfel era ceaiului a inceput, ajungand pana in zilele noastre. O alta legenda spune ca in dinastia Song (960-1279), in satul Longjing, traia o batrana singura. Unica sursa de venit pentru ea era cultivarea celor 18 arbusti de ceai. Intr-un an, ceaiul a iesit de calitate slaba si nu s-a vandut, iar batrana nu mai stia cum sa se descurce. Intr-o zi, a intrat un mos in curtea casei sale. S-a uitat cu atentie la piua de piatra dintr-un colt si a intrebat-o pe baba daca vinde piua pe 5 arginti. Era o suma mare, iar baba a acceptat cererea. Mosul i-a spus ca va veni putin mai tarziu cu cativa insi sa ia piua aceea, care era destul de grea. Bucuroasa ca a obtinut un pret bun pe piua, baba a curatat-o frumos de praf si de frunzele putrezite de pe ea. Unde sa puna frunzele putrezite? Le-a ingropat langa arbustii de ceai. La intoarcere, mosul a intrebat-o pe batrana unde a pus gunoiul din piua si baba i-a raspuns cinstit. Suparat, mosul, i-a spus ca nu mai ia piua.. Dupa cateva zile, minune! Din arbustii de ceai rasarisera muguri verzi, de o prospetime rara. Ceaiul a ajuns pentru prima data in Europa in anul 1610, adus de o companie comerciala olandeza si de atunci a transformat Europa. Anii istorici in care ceaiul a intrat in viata europenilor nu sunt foarte importanti. Ceea ce este cert este faptul ca acesta nu va iesi prea curand. Efectele benefice ale acestuia ii garanteaza un loc permanent la masa noastra, iar ritualurile create in jurul sau ne leaga nu numai prin placere de el, ci si spiritual. Planta Camelia sinensis din care se face ceai este cultivata mai ales in urmatoarele tari: China, India, Banglades, Pakistan, Iran, Coreea de Sud, Sri Lanka, Taiwan, Japonia, Indonezia, Nepal, Australia, Argentina si Kenya. Culegerea ceaiului a evoluat de-a lungul timpului. A inceput ca un ritual si a ajuns la un proces mecanicizat.

Frunzele de ceai sunt culese dupa trei metode. Prima numita si imperiala a disparut astazi: numai mugurii terminali si prima frunza erau culese. A doua metoda si cea mai practicata in zilele noastre consta in a culege mugurul si primele doua frunze. Ceaiurile comune provin din cea de a treia metoda, care inseamna prelevarea de pana la cinci frunze. In marile exploatari, masinile sunt cele care recolteaza. Dar pentru a obtine cele mai bune ceaiuri, culesul este intotdeauna manual si sunt culese doar cele doua sau trei frunze de la extremitati, adica cele mai tinere, cele mai fragede, cele mai concentrate in uleiuri esentiale. Producerea ceaiului implica mai multe faze, fiecare contribuind la realizarea unui ceai de calitate superioara. Aceste faze cuprind vestejirea, oxidarea, uscarea, ambalarea. Vestejirea: Scopul vestejirii este de a reduce umezeala din frunza de ceai cu pana la 70%. Ceaiul este intins pe o plasa, iar aerul cald indeparteaza umezeala in mod uniform. Procesul dureaza intre 12 si 17 ore. Dupa trecerea acestei perioade frunza este moale si pliabila. Ceaiul este introdus intr-o masina speciala de rulat, proces ce confera frunzelor de ceai un aspect firav si rasucit. In decursul procesului de rulare frunzele sunt sfaramate, ceea ce determina inceperea unui alt proces. Astfel inlocuind traditionala rasucire, se folosesc doua metode pentru producerea ceaiului negru ventilarea si sortarea prafului de ceai. Acest tip de ceai este de obicei ambalat in pungi. Oxidarea: Din momentul in care rularea este finalizata, ceaiul este pus fie in cosuri, fie este intins pe mese. Enzimele din frunzele de ceai intra in contact cu aerul si incep sa se oxideze. Intreaga savoare si tarie a ceaiului se creeaza in acest proces. In timpul acestui proces, frunza de ceai isi schimba culoarea de la verde la maro deschis, ajungand pana la maro inchis. Tot acest proces are loc la temperatura de 26 de grade Celsius. Oxidarea dureaza de la jumatate de ora pana la doua ore, ceaiul fiind cu atat mai inchis la culoare cu cat oxidarea dureaza mai mult. Uscarea: Oprirea procesului de oxidare se face atunci cand ceaiul este trecut prin uscatoare cu aer cald. Umezeala este redusa cu pana la 3% si dezactiveaza enzimele, astfel ca oxidarea va fi oprita de acest proces. Ceaiul uscat este gata acum sa fie sortat inainte de impachetare. Ambalarea: Ceaiul este impachetat in mod obisnuit, in cutii de lemn, unde inchis ermetic isi va pastra toata aroma. Dar in zilele noastre se prefera ambalajele atractive in pachetele mici sau pungi speciale de ceai. Oamenii sunt extrem de sensibili la ambalaje, de aceea sunt mai degraba atrasi de ambalaj decat de sortimentul de ceai. Foarte putini oameni stiu insa ce sortimente de ceai sunt mai valoroase sau cele mai benefice pentru organism. Simplu fapt ca ceaiul vine din China sau alta tara recunoscuta pentru ceaiurile deosebite, nu inseamna ca acesta este bun. Fiti atenti la indicatiile scrise pe ambalaj si nu va lasati

impresionati de culorile acestuia. Ceaiul poate fi pentru necunoscatori doar o planta aromata cu diverse arome si culori. Dar trebuie sa stiti ca fiecare sortiment de ceai are aroma proprie, modul sau de a fi preparat si mai ales, beneficiile terapeutice sunt diferite. Tipurile de ceai sunt diferentiate in functie de timpul alocat oxidarii acestuia, putand fi astfel distinse patru feluri principale de ceai: 1. Ceaiul alb Ceaiul alb este extrem de rar si de aceea este privit ca un dar nepretuit. Rezervat numai ocaziilor speciale, acesta este limpede, iar gustul sau putin mai pronuntat. Este pregatit din muguri sau frunze tinere pe care se observa mici perisori albi, atat de specifici ceaiului alb. Planta de Ceai alb sufera de-a lungul pregatirii un proces de ofilire si de usoara fermentatie. Exista mai multe tipuri de ceai alb. Ceaiul Yin Zhen sau in traducere ac de argint este facut din muguri, iar ceaiul Ming Mei, care inseamna spranceana zeului longevitatii din frunze. Bai Mu Dan -Bujorul alb, un intermediar intre ace si sprancene, este produs din muguri si din primele doua frunze. 2. Ceaiul verde Ceaiul verde este una dintre cele mai consumate bauturi din lume. Ceaiurile verzi au o aroma extrem de delicata si par a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decat ceaiurile negre. Frunzele de ceai verde au mai putina cofeina decat alte tipuri de ceai si de aceea este considerat mult mai sanatos. Gustul ceaiului poate fi parfumat cu petale de iasomie, fiind extrem de apreciat in mod deosebit de catre europeni si asiatici. 3. Ceaiul oolong Acest ceai este cunoscut si sub denumirea de ceai bleu-verde sau Wulong. Este in special apreciat si savurat de catre chinezii bogati si este un semn de prosperitate si bogatie. Exista numeroase metode de obtinere, dintre care cea mai ciudata consta in a agita frunzele in cosuri. Marginile frunzelor fermenteaza si se inrosesc in timp ce centrul lor ramane verde. Oolong-urile din Taiwan sunt fermentate mai multa vreme. Astfel se obtin ceaiuri mai intunecate, mai tari, cu savoare de fruct. 4. Ceaiul negru Ceaiul negru este cunoscut si sub denumirea de ceai rosu. Acesta este cel mai popular ceai din lume, fiind un ceai de consum zilnic. Ceaiul negru, asa cum este cunoscut in China, este rezultatul unui proces complet de oxidare al frunzelor inainte de a fi uscate. Frunzele de ceai sunt lasate sa se oxideze natural, timp de aproximativ o luna. Desi are un continut mai mare de cofeina decat ceaiul verde, ceaiul negru are totusi mai putina cofeina decat cafeaua.

Datorita cererii de pe piata, producatorii de ceaiuri au inceput sa caute si sa descopere varietari de ceai mai bune, de locatii si anotimpuri, astfel incat calitatea ceaiurilor sa creasca. Iata doar cateva dintre cele mai apreciate ceaiuri din lume. Nu ezitati sa le gustati si sa va creati un ritual zilnic, totul pentru placerea dvs. Apreciati ceaiul pentru adevarata sa valoare: spirituala si purificatoare. Aruncati-va intr-o experienta cu totul uimitoare si nu veti regreta niciodata ca ati pasit intr-o lume plina de arome.

Ceremonia ceaiului Cu secole in urma, preotii budisti au pus bazele unei adevarate ceremonii a ceaiului, care nu trebuia sa lipseasca de la nici un eveniment major din viata oamenilor. Obiectivul principal al ceremoniei este purificarea simturilor. De asemenea, prin acest ceremonial preotii budisti doreau cultivarea armoniei si unitatea intre mediul inconjurator, oameni, obiectele folosite la prepararea ceaiului si ceaiul insusi. Ceremonia ceaiului este considerata o arta si un mijloc de iluminare. Exsita mai multe variatiuni ale ceremoniei ceaiului, in functie de fiecare zona sau tara asiatica cu o traditie puternica a folosirii ceaiului. Gongfu, ceremonia ceaiului din China, inseamna indemanare si grija sau sa faci lucrurile bine. In China unul dintre cele mai obisnuite moduri de a prepara ceai a fost utilizarea unei cesti acoperite numite gaiwan. Panyaro reprezinta traditia coreeana in prepararea ceaiului.Rusii au si ei propria lor traditie a ceaiului. Ceaiul este la fel de popular ca si vodca si este preparat in samovar. Insa, oricate ceremoniale ar exista in legatura cu prepararea si servirea ceaiului, exista cateva reguli care nu trebuie incalcate: Ceremonia implica intotdeauna o gazda si mai multi invitati. In antichitate, cei instariti construiau o casa cu gradina, special destinata servirii ceaiului. O ceremonie completa este intotdeauna precedata de o masa japoneza traditionala, in care felul principal de mancare este sushi. In casa ceaiului se intra pe genunchi, iar oaspetii trebuie sa se spele pe maini si gura, sa isi dea jos pantofii si sa faca o reverenta, in semn de umilinta si egalitate. La intrarea in casa ceaiului sunt admirate decorul casei, iar gazda va manevra ustensilele in deplina liniste Gazda aduce ustensilele si incepe prepararea ceaiului. Umple un ceainic de metal cu apa si o fierbe deasupra focului. Gazda toarna apoi pudra de ceai verde in castroanele ceramice pentru ceai si amesteca cu apa fierbinte. Tot gazda e cea care va oferi fiecarui oapete in parte castronul cu ceai. Servirea ceaiului este insotita si de mici dulciuri. Gazda va prepara apoi al doilea castron de ceai, insa de data asta mai slab. Acest lucru semnifica sfarsitul

ceremoniei. Ceainarii in Bucuresti Romanii nu au o traditie a ceaiului, insa in ultimii ani si Bucurestiul se poate lauda cu cateva localuri in care ceaiul este regele suprem. Cel care a dat startul ceainariilor din Bucuresti este Ceai la Cotroceni. Fara as fi facut vreodata reclama, ceainaria a reusit sa se impuna in peisajul monden al capitalei. Ascunsa pe stradutele cochete si liniste ale cartierului Cotroceni, ceainaria ne ofera comori nepretuite, intr-un oras agitat: liniste, atmosfera relaxanta, muzica buna, perne pufoase care te ademenesc la leneveala si, nu in ultimul rand, ceaiuri de toate sortimentele. De la ice tea, ceaiuri alcoolice, pana la ceaiuri cu ciocolata si cirese, cu siguranta vei gasi unul care sa se potriveasca gustuilor tale. Pe langa ceaiuri, se pot savura diverse dulciuri, saratele, turta dulce sau fructe confiate. Pentru fumatori, singurul inconvenient al ceainariei este ca nu se poate fuma. Preturile variaza intre 8 si 10 lei pentru o infuzie. Ceainaria se deschide in timpul saptamanii la ora 14.30 si in weekend la 12.30. Ceainaria se afla la adresa Str. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu nr. 25, la subsolul unei case cu doua etaje.