Sub mine si deasupra mea zaceau mortii si ranitii. Unii respirau, altii gemeau.

Brusc, am auzit un copil strigandu-si mama. Suna de parca ar fi fost fetita mea. Am inzbucnit in lacrimi. Executiile au continuat iar oamenii continuau sa cada. Am inceput sa imping cadavrele de teama sa nu fiu ingropata de vie. Dar incercam sa fac asta astfel incat politistii sa nu-si dea seama". 27 ianuarie este ziua internationala a comemorarii Holocaustului. Acesta este mai mult decat Jurnalul Annei Frank sau filme precum Viata e frumoasa. Holocaustul a fost diferit pentru fiecare femeie care l-a trait... si au fost milioane. Pe masura ce incercam sa ne dam seama prin ce au trecut femeile acelor timpuri, nu putem sa punem o simpla eticheta: de victime. Femeile au luat parte activ la tot ceea ce a insemnat Holocaust, de pe ambele parti ale baricadei. Asa ca aceasta prima parte a articolului o vom dedica celor care au avut de suferit in urma urii rasiale. Desi pe toti i-a asteptat aceeasi soarta in final, exista cateva norme sociale si comportamente in urma carora se poate face o distinctie intre femeile si barbatii persecutati in anii '30 si pana la jumatea anilor '40. Vremurile erau totusi de asa natura incat majoritatea familiilor erau formate dintr-un barbat care intretinea familia, o femeie casnica si copiii lor. Responsabilitatea fetelor nemaritate de a avea grija de parinti a avut ca efect ramanerea in tara a multora dintre cele care ar fi avut sanse sa emigreze din Germania la jumatatea anilor '30. Mai mult, pe baza normelor sociale care faceau clar distinctie intre genuri, evreii au facut greseala sa creada ca nazistii vor trata altfel femeile si copiii, si ca numai barbatii sunt in pericol. Astfel, majoritatea familiilor au facut planuri pentru ca barbatii sa poata fugi sau sa se poata ascunde. Intr-un final, in Germania au ramas mai mult evreice, iar ultimele transporturi din Berlin catre lagarele mortii au fost formate aproape in intregime din femei. Un alt exemplu al acestui tip de gandire este numarul celor arestati in Paris in ceea ce a ramas in istorie ca "joia neagra", sau "Marele raid". Multi evrei au fost avertizati de ceea ce urmeaza de catre localnicii care lucrau ca politisti sau in administratie, iar majoritatea celorlalti evrei au aflat zvonuri vagi. Deoarece credeau ca numai barbatii sunt vizati, fiecare familie a cautat metode de a ii ascunde, de a-i ajuta sa fuga spre zonele neutre din sudul Frantei sau de a le obtine acte false. Astfel, conform Jewish Woman Archive, in acea zi au fost arestati si trimisi spre lagare 3.031 de barbati, alaturi de 9.853 de femei si copii.