Sunteți pe pagina 1din 7

“Împinge-mă un kilometru” - Să dăm împreună culoare României!

un kilometru” - Să dăm împreună culoare României! Pentru a putea continua expediţia pe care am

Pentru a putea continua expediţia pe care am început-o în anul 2009 am nevoie de susţinerea ta! Ideea cu “împinge-mă cu un kilometru” mi-a venit după multe căutari de sponsori, pe care din păcate nu i-

am gasit, aşa că vin la tine omule de rând şi-ţi descriu activitatea mea de călător cu bicicleta, iar dacă tu

crezi că povestea mea îţi transmite ceva

României. Să facem cunoscută o altă Românie în cât mai multe ţări.

Această temă “Să dăm culoare României” cuprinde prezentări foto-video, descrieri ale expediţiei, povestiri din jurnalul de călaăorie, prezentări pe care fara sprijinul tău nu le pot face.

Srijinul tău, sub forma unei donaţii m-ar ajuta să-mi pot îmbunătăţi echipamentul tehnic (destul de scump pentru ţările nordice) şi care cuprinde materialele pe care le folosesc în expediţie, dar şi în prezentări.

“împinge-mă cu un kilometru” ca împreună să dăm culoare

Pentru a putea susţine prezentările cât mai bine, mi-ar fi necesar:

un mini laptop

un proiector (mini portabil)

un aparat foto

Pentru a putea merge în siguranţă am nevoie de următoarele componente pentru bicicletă:

lanţ,

cauciucuri de rezervă + camere,

saboţi de frână,

set de pinioane

Pentru a rezista în următoarea partea a expediţiei am de asemenea nevoie de echipamente adecvate pentru condiţiile de iarnă din nordul Europei, fiindu-mi necesare următoarele:

sac de dormit pentru temperaturi scăzute.

ghete călduroase,

haine groase,

mănuşi,

aragaz camping mic cu dispozitiv pentru butelii şi benzină.

Cam astea ar fi lucrurile pe care ar trebui să le cumpăr pentru urmatoarele etape din expediţie.

Am să vă prezint în continuare povestea cu care am intrat în concursul Discovery - Povestea unui călător pe bicicletă, “Un om care-şi urmează visul”.

Expediţia cicloturistică “DESCOPERĂ-TE ÎN NECUNOSCUT”

cicloturistică “DESCOPERĂ-TE ÎN NECUNOSCUT” Este povestea unui om simplu de la ţară care ne-a fascinat

Este povestea unui om simplu de la ţară care ne-a fascinat şi pe care aş vrea să o fac cunoscută. Un om cu o voinţă de fier, care in ciuda greutăţilor şi al blocajelor din viaţa sa şi-a urmat visul călăuzit de acel freamăt interior de a se descoperi, de a afla cine este şi de a transmite semenilor mesajele sale privind călătoria interioară.

Numele lui este Anton Duma şi este un rebel aflat în căutarea sinelui aşa cum însuşi povestea lui este una de căutări şi depăşiri de limite.

Ce vrea să ne tranmită Anton prin povestea lui de călătorii?? Veţi putea afla citind alcătuirea ei din două părţi

Călătoria pe bicicletă - unde sunt poveşti cu date tehnice legate de bicicletă, echipamente , buget, promovare a sportului, a imaginii României.

Călătoria lăuntrică - în care Anton povesteşte cu drag şi elan despre transformările care au loc într-

o asemenea călătorie, despre trasformările interioare, motivaţia de a abandona un stil de viaţă şi de

a “lua taurul de coarne” cum obişnuieste el să spună - şi de a pleca

orice pericol sau barieră ce-i iese în cale, şi nu în ultimul rând, despre contactul cu mama natură şi aspectul ecologic, despre care, iarăşi are ce povesti.

în necunoscut, înfruntând

Prima etapă a expediţiei lui Anton a durat un an (2009-2010) tranzitând 23 de ţări de pe continentul Europa în care a pedalat 184 de zile, restul zilelor fiind pauze pe la prieteni şi fraţi, sau perioade în care a şi lucrat ca să-şi poata continua visul. Este vorba despre un vis din copilărie, de la varsta de 4 ani care acuma dupa 35 de ani prinde un contur fascinant.

“Mă numesc Anton Duma cu vârsta de 44 de ani din satul Valea Mare, com. Faraoani, jud. Bacău şi sunt pasionat de cicloturism pasiune pe care o am din copilărie dar din păcate abia acum la vârsta maturităţii am reuşit să o fac să prinda contur făcând din ea povestea vieţii mele, care cuprinde mai multe etape şi pe care doresc să o fac publicată, totodată să o continui cu noi experienţe şi noi etape din ramura pasiunii pentru bicicletă. Prima mea amintire legată de bicicletă o am de la vârsta de 4 ani, când tata fiind internat în spital m-a întrebat ce să-mi cumpere când vine acasă. La care eu i-am raspuns: o bicicletă. Sigur nu realizam faptul că eram săraci şi tata era bolnav. Prima bicicletă pe care mi-a cumpărat-o a fost la vârsta de 14 ani, o bicicletă marca Tohan, alceva nu se găsea pe timpul acela, dar eram bucuros că mi se îndeplinise visul după multe insistenţe şi greve de foame ca să nu mai spun faptul că mai tot timpul şi plângeam ca să-i sensibilizez cumva pe părinţi.”

Cam aşa începe povestea vieţii lui Anton. Bineînţeles că are o continuare impresionantă, dar ceea ce aş vrea să scot în evidenţă este expediţia lui cicloturistică pe care a numit-o “Descoperă-te în necunoscut”.

El nu strânge semnături pentru o cauză ecologică, dar îşi dă seama că pedalarea e unul dintre cele mai ecologice moduri de transport de azi. Nu se teme de ploaie şi zăpadă, dar îi e uneori frică de trăznete. Nu se opreşte când sângerează sau când nu-l mai ţine un picior, dar se bucură de un adăpost cald şi o

masă caldă. Aşa e Anton, un "nebun fericit", cum îi place lui să se descrie.

Dar sa revenim la povestea lui in expeditia intitulata ,,Descopera-te in necunoscut,,

pleacî în lume cu bicicleta (cu 150 de euro) ca să se descopere şi

să-şi depaşescă limitele, luând taurul de coarne

alcătuit experienţa în sine a acestei expediţii, ajungând la un final fantastic de impresionant pentru faptul că

şi se termină cu multe, multe povestioare care au

Povestea ar incepe cam asa

DA

se poate!

În prima parte Anton ne dă detalii despre cum s-a pregătit, echipamente, planuri legate de itinerariul său, etc.

În vara anului 2009 şi-a pregătit un tur spre marea lui aventură, făcând şi un proiect pe care l-a prezentat pe unde a crezut el că ar putea obţine eventual suport material, dar pe care din păcate nu l-a obţinut. Ajungând dependent de această aventură şi neavând finanţare el s-a împumutat de 150 de euro de la un verişor şi pe data de 28 iulie s-a hotărât să plece.

Startul a fost mediatizat de două posturi TV. La start s-au adunat consătenii din satul său, familia şi prietenii iubitori de pedale din oraşul Bacău, cât şi din comuna Faraoani. Singura susţinere financiară a fost oferită la start de un bun prieten de-al sau Florin Suciu - presedintele O.N.G. Iubim Natura (200 de euro). Anton a ştiut că va reuşi bazându-se pe forţele sale proprii şi pe rezonanţa de care mai târziu a povestit şi povesteşte într-un mod foarte original.

Echipamentul sau a fost sărăcăcios, însă bicicleta o avea “la patru ace” pregătită pentru km mulţi.

Echipamentul consta în

cort (în care a dormit în cea mai mare parte al expediţiei)

genţi montate în mod original, în care-şi ţinea schimburile de haine, echipamentele de ciclism, proviziile de mâncare, medicamentele, hârtile, aparatele foto, caiete pentru jurnal, sacul de dormit, izoprenul (salteaua de dormit), piesele de schimb pentru bicicletă, trusa de igienă, toate acestea cântărind 37 kg fără bicicletă. Avea la el tot ceea ce se numeşte “casă”! Nu ştia pentru cât timp toate astea vor fi “casa lui” dar nici nu-l interesa, era foarte entuziasmat că reuşeşte să-şi depăşească limitele acumulate în decursul anterioarelor ani. Un nomand pe bicicleta sau, cum se mai descrie el un “mohican cicloturist”.

Probleme tehnice a avut destule. Pene de bicicleta - în trei rânduri a trebuit să schimbe roata din spate a bicicletei, lantul şi cauciucurile, dar cum spune el “când ai o motivaţie pentru a face ceea ce ai visat, toate aceste aspecte numite greutăţi devin uşoare, uneori plăcute, ele fac parte din călătorie şi conturează experienţele”.

Despre promovarea imaginii României, Anton vorbeşte foarte convingător spunând:

Nici nu vă daţi seama cât de mult se poate promova în acest mod imaginea destul de afectată a

României, nu credeam nici eu asta până acuma însă m-am convins. Am fost în zone afectate de imaginea

hmm e surprinzător cum oamenii de acolo te opresc să te întrebe de unde vii şi

incotro te duci, după care se miră că eşti român, din motive mai mult cunoscute însa ce e plăcut este faptul că într-un mod armonios şi plăcut reuşeşti să ştergi din pata aia neagră, oamenii fie ei de unde or fi

ţării cum ar fi Italia

apreciază ceea ce faci şi sunt foarte atraşi de motivaţia ta spunând “într-adevăr un român “gladiator” un român frumos cu un scop nobil şi o poveste fascinantă!” Ca să nu mai vorbesc despre românii de afară

descoperi o altă Românie cunoscându-i, sunt mândri când te văd cu bicicleta iar steguleţul

face miracole,

pentru ca orice român se simte mai aproape de ţara sa când te vede că porţi steguleţul României! Te invită

la ei în casă ca un oaspete deosebit, te ajută să-ţi continui călătoria. Acest lucru e fantastic

Partea doua a expediţiei lui cuprinde “călătoria launtrică”.

Anton, în expediţia sa trăieşte multe experienţe asemănătoare miracolelor sau aşa cum descrie el “materializari ale gândurilor”.

el

experimentează acum. Proiectul pe care-l făcuse înainte de a pleca includea un buget de cheltuieli de

4000 de euro. Dupa terminarea turului Europei îşi calculează suma de bani cheltuiţi timp de un an de zile

era de

4000 de euro. Marea parte a banilor au fost donaţii de la fraţi, prieteni, consăteni şi mulţi oameni

de bine dintre care majoritatea români. Anton povesteşte despre aceşti oameni de bine numindu-i “sponsorii mei” şi nu are cuvinte de mulţumire spunând:

De fapt ceea ce citea cândva în cărţi şi ceea ce vedea prin diferite filme documentare

“Sărac îmi este cuvântul de mulţumire pentru acei oameni care au contribuit ca să-mi continui călătoria dar

ceea ce fac pentru ei este că pe toţi îi port în inima mea şi în gândurile mele cum de altfel şi în poveşti. Sper ca şi copii lor să fie mândri cândva că părinţii lor au fost alături de mine, acest lucru mă motivează să merg mai departe şi să caut să transmit mai departe mesajul meu de armonie, pace, iubire necondiţionată, iubire faţă de mama natură şi protejarea ei”.

Aceşti oameni care l-au ajutat pe Anton (mulţi dintre ei oameni săraci, simpli) au fost de fapt cei care au alcătuit povestea lui, toate ajutoarele au fost paşi spre mai departe, trepte spre mai sus. Anton spune că dacă eşti deschis acceptând orice primeşti ai semne de confirmare dacă faci ceva bine sau nu. Partea mistică despre care povesteşte Anton este rezonanţa care se formează între om şi natură. El spune că primul pas este renunţarea şi acceptarea nesigurului, a necunoscutului şi pătrunderea în PREZENT.

În momentul când faci ceva, un sacrificiu ca să descoperi natura şi asta în mod pur ecologic are loc acel tranfer de energii dintre tine şi natură, natura te răsplăteşte înzecit numai că trebuie să fim atenţi la semne, fructualizând momentul prezent. Este spaţiul de unde vin aăa zisele “minuni” sau “materializări ale gândurilor”, acolo este marele secret dintre tine şi divin care se manifestă în rezonanţa oferită de natură.

se poate. Anton reuşeşte să transmită acest

mesaj din trăirile lui. Un mesaj care de fapt nu este al lui personal şi nici nu este un mesaj nou el a fost şi

este transmis de mai mulţi în diferite forme, numai că oamenii fiind blocaţi în EGO-ul lor nu-l percep. De la Anton putem învăţa că de fapt noi nu trăim ci supravieţuim şi că bucuria de viaţă este din ce în ce mai absentă în sferele noastre manipulate.

Libertatea de A FI - cam la asta se rezumă povestea lui Anton. El a reuşit să facă ce şi-a propus iar asta nu inseamna că se opreşte aici, face planuri măreţe ar vrea să facă turul lumii pe bicicletă considerându-se un spirit liber.

Majoritatea oamenilor care-l întalnesc îl întreabă “Ce-ţi oferă călătoriile pe bicicletă?” la care el răspunde că el are experienţele sale şi încă ceva şi anume:

“Sunt vremuri grele când bolile dau năvala peste oameni ori sportul, călătoriile, expediţiile ne oferă IMUNITATE FIZICĂ ŞI PSIHICĂ - eu cred că fiecare dintre noi doreşte să fie sănătos fizic şi psihic, este o datorie a noastră deoarece corpul este templul spiritului iar dacă corpul este bolnav şi spiritul va avea de suferit şi fericirea va fi greu de atins”

Din palmaresul lui Anton, în care nu a inclus kilometrii făcuţi ca antrenament (şi sunt destui, numai pentru această expediţie s-a antrenat facând 7200 kilometri).

Ca realizări în călătoriile mele aş începe cu o tură de prin anii '90.

- 1996 - Budapesta - Bacău şi retur - 1850 km

- 2006 - m-am reapucat de pedalat începând cu o tură de încălzire, cu un hârb de bicicletă - 850 km în 4 zile.

- 2007 - Italia (Torino) – România (Bacău) - 4650km în 25 de zile.

- 2008 - Italia, Franţa, Spania, Slovenia, Ungaria, România - 6780km.

- 2009 - Turul Europei intitulat “Descoperă-te în necunoscut” prin 23 de ţări - România, Bulgaria, Turcia, Grecia, Macedonia, Albania, Munte-Negro, Serbia, Croaţia, Bosnia-Hertegovina, Slovenia, Italia, Franţa, Monte Carlo, Spania, Portugalia, Anglia, Scoţia, Belgia, Olanda, Germania, Austria – 18430km în 187 de zile.

- 2010 - ocolul României - 3600km în 54 de zile.

De aici avem de învăţat şi să credem că daca vrei

Aş mai adăuga ca recorduri personale:

278km într-o singură zi (undeva prin Italia).

240km tot într-o singură zi (Italia) traversând Alpii Maritimi!

Planuri de viitor

Terminarea ocolului continentului Europa - prezentări în România după terminarea expeditiei prin şcoli şi centre culturale - pregătirea pentru continuarea expediţiei printr-un alt ocol al altui continent de pe glob

Editarea jurnalelor printr-o carte (sau două), cât şi a poeziilor scrise în expediţii!

Cum poţi să mă impingi? Foarte simplu.

Pe siteul www.antonduma.ro, în partea dreaptă este o rubrică de donaţii folosind serviciul Paypal, sau direct în conturile bancare de la banca Raiffeisen BANK

RO91RZBR0000060013570898 - pentru Eur.

RO70RZBR0000060013570888 - pentru Ron.

Date de contact:

Website: www.antonduma.ro

Tel (Italia) +39.338.186.88.87.

Toţi banii care depăşesc necesităţile acestei expediţii vor fi donaţi la vedere unui caz nobil din România, donaţie pe care o voi face personal cu materiale filmate, poze etc.

Rămân deschis la colaborări de orice fel.

Mulţumesc că ai citit această poveste reală şi dacă ţi-a transmis ceva dă mai departe sau “ÎMPINGE-MĂ CU UN KILOMETRU!” apoi, pe site-ul www.antonduma.ro la rubrica “Gânduri ale celor care mă ajută” poţi lăsa şi tu un gând de-al tău împreună cu o poză.

În acest mod, împreună scriem cartea de călătorii.

Vă mulţumesc pentru tot.

Anton Duma