Sunteți pe pagina 1din 6

Caderea Constantinopolului

n cei aproape 1100 de ani de existenta ai Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori. A fost cucerit numai de doua ori, in timpul Cruciadei a patra din 1204 si atunci cand bizantinii l-au recucerit cateva decenii mai tarziu, in 1261. n urmatoarele doua secole, imperiul a fost redus treptat de catre o noua amenintare, Imperiul Otoman. Dupa ce imparatul Iustinian reusise, in secolul al saselea, sa recucereasca teritorii pierdute si sa faca din nou din Mediterana, pentru ultima oara, un lac roman, in 1453 "imperiul" nu era altceva decat cetatea Constantinopolului si o portiune din Peloponez (cu centrul in cetatea Mistra). Constantinopolul era deja inconjurat din toate partile de otomani. Decimat de Cruciada a patra, de razboiul civil din 1341-1347 urmat de ciuma bubonica, imperiul consta acum din mai multe sate inconjurate cu ziduri, separate de campii vaste, toate inconjurate de zidurile ridicate de imparatul Theodosius in veacul al patrulea. Administratia provinciilor era nefunctionala, Tracia fiind controlata de niste feudali care, in ciuda avutiilor lor, nu-si plateau darile catre centru. La factorii administrativi si politici s-a adaugat penuria de resurse. Numai Morea, neafectata de ravagiile razboiului civil, mai era relativ prospera. Numirea lui Manuel Kantakuzenos ca despot al ei in 1349 a condus la crearea principatului semi-independent al Moreei, care va avea parte de ultima revenire economica si culturala a Imperiului Bizantin, inainte de a cadea si el in mana otomanilor in 1460. Sultanul Mehmet al II-lea, in varsta de numai 21 de ani, al carui bunic Baiazid I construise o cetate in partea asiatica a Bosforului, a construit acum o a doua cetate in apropierea Constantinopolului, in partea europeana, menita a spori influenta turceasca asupra stramtorii. Cel mai important rol al acestei cetati era acela de a impiedica primirea de ajutoare din coloniile genoveze de la Marea Neagra. Constantin XI, incoronat imparat cu numai patru ani in urma, in 1449, a cerut ajutor Apusului, dar in afara de compasiune nu a primit prea mult ajutor. De la Marea Schisma din 1054, existasera mai multe incercari de unire a Rasaritului ortodox cu Apusul romanocatolic. Constient de amenintarea otomana si avand nevoie de ajutorul militar al Apusului, imparatul Ioan VIII Paleologul incercase sa negocieze o unire cu Papa Eugen IV, iar Sinodul de la Ferrara, din 1439, chiar proclamase o unire intre ortodocsi si romano-catolici. Felul in care se realizase insa aceasta unire este discutabil. Desi dorita, din motive politice, de conducatorii ortodocsi, episcopii Bisericii Ortodoxe nu se grabeau deloc sa renunte la adevarurile de credinta. n fata pozitiei lor intransigente, prin care cereau ca Papa sa renunte la Filioque si la alte inovatii teologice apusene, romano-catolicii au recurs la intimidari si amenintari pentru a-i face pe episcopii ortodocsi sa semneze unirea. Supusi la infometare, privare de libertate si chiar violenta fizica, acestia au primit unul dupa altul conditiile apusenilor. Singurul care a ramas ferm in denuntarea invataturilor apusene ca fiind eretice, in ciuda presiunilor facute chiar de Ioan Paleologul, a fost Sfantul Marcu al Efesului. Desi s-a considerat ca unirea s-a realizat, prilej de mare sarbatoare in Apus, popoarele ortodoxe din Rasarit au refuzat sa o accepte si i-au repudiat pe episcopii care au semnat-o. n cele din urma, unirea a ramas doar pe hartie. Oastea bizantinilor numara putin peste 8.000 de oameni, dintre care 2.000 erau mercenari straini, proveniti, in mod ironic, din Genova si Venetia, doua cetati-stat italiene care facusera mult rau Imperiului in ultimii 200 de ani. Cetatea avea 20 de kilometri de ziduri cel mai puternic complex de ziduri din epoca. Pe de alta parte, otomanii erau mult mai numerosi. Unele cronici vorbesc de 100.000 de oameni, incluzand 20.000 de ieniceri. Mehmet planuia sa atace zidurile lui Theodosius, un sistem de ziduri si santuri care aparau latura apuseana a cetatii, singura care nu era inconjurata de ape. Oastea sa si-a asezat tabara in fata cetatii in

ziua de luni, dupa Pasti, pe 2 aprilie 1453. ntrucat ridicase o turnatorie la cateva sute de kilometri departare, Mehmet trebuia acum sa-si care artileria toata aceasta distanta. Cele mai mari piese aveau nevoie de o turma de 90 de boi si peste 400 de oameni. Se stie ca otomanii puteau turna tunuri de marime mijlocie, acestea fiind totusi mai mici decat cele pe care aveau sa le foloseasca acum. Un rol important in artileria otomana l-a avut un anume Urban, un crestin din Transilvania, mare mester in turnarea de tunuri. Tocmit de Mehmet, el a construit un tun lung de 9 metri si suficient de mare pentru ca un om sa poata intra pe gura lui. Tunul a lovit zidurile bizantine vreme de cateva saptamani, neputand insa sa le strapunga din cauza impreciziei sale si a timpului necesar pentru reincarcare, bizantinii reusind sa repare mare parte din stricaciuni. Flota lui Mehmet nu putea sa intre in Cornul de Aur din cauza barajului construit de bizantini la intrare. Otomanii au construit deci un drum de busteni unsi cu vaselina, peste care au tras corabiile, aducandu-le astfel inauntrul Cornului de Aur. Aceasta mutare a oprit corabiile genoveze care aduceau ajutoare in cetate si i-a demoralizat pe bizantini. Mai mult, acestia trebuiau acum sa se imparta in doua locuri pentru aparare, slabind astfel apararea de la zidurile lui Theodosius. Turcii au lansat mai multe atacuri frontale asupra zidului, dar au fost respinsi cu pierderi grele. De la jumatatea lunii si pana pe 25 mai, otomanii au incercat sa strapunga zidurile construind tuneluri subterane in incercarea de a le surpa. Multi dintre lucratori erau sarbi, trimisi din Novo Brdo de voievodul sarb. Bizantinii aveau insa un constructor pe nume Johannes Grant, care a construit contra-tuneluri, permitand astfel ostenilor bizantini sa intre in tuneluri si sa-i omoare pe sapatorii turci. Bizantinii au dat peste primul tunel al atacatorilor in noaptea de 16 mai. Pe 21, 23 si 25 mai au intalnit apoi celelalte tuneluri, pe care le-au distrus. Pe 23 mai au prins doua capetenii otomane, de la care au aflat pozitia tuturor tunelurilor sapate de otomani. Mehmet s-a oferit sa ridice asediul in schimbul unui tribut urias, imposibil de platit de catre cetate. Cand oferta sa a fost respinsa, sultanul s-a hotarat sa atace zidurile frontal, stiind ca bizantinii vor fi istoviti inainte ca el sa ramana fara trupe. Pe 22 mai 1453, luna, simbolul Constantinopolului, a intrat in eclipsa, implinind o prorocie despre caderea cetatii. Dupa patru zile, intreaga cetate a fost acoperita de o ceata groasa, lucru necunoscut in aceasta parte a lumii in luna mai. Seara, cand ceata s-a ridicat, "flacari erau deasupra cupolei Sfintei Sofia si lumini se putea vedea in zare, mult dincolo de tabara turcilor". Aceasta a fost vazut ca un semn ca Duhul Sfant pleaca din sfanta biserica. Dimineata, pe 29 mai, a inceput atacul. Primul val de atacatori, azabii, erau slab antrenati si prost echipati, dar trebuiau sa omoare cat mai multi aparatori bizantini. Al doilea atac, constand din anatolieni, s-a concentrat pe partea de nord-vest a cetatii, care fusese partial daramata de tunul lui Urban. Zidurile de aici erau mai recente, din veacul al unsprezecelea, si erau mai slabe. Cruciatii din 1204 intrasera in cetate pe aici. Tot pe aici au reusit acum sa intre si otomanii, doar pentru a fi dati afara imediat. Bizantinii au reusit sa tina piept si unui al treilea atac al ienicerilor, dar generalul genovez, Giovanni Giustiniani, care comanda ostile de pe uscat a fost grav ranit in lupta, iar iesirea lui de pe campul de bataie a starnit panica in randul aparatorilor. Unii istorici spun ca bizantinii au uitat deschisa poarta Kerkoporta din zona Vlaherne, iar otomanii au descoperit repede aceasta greseala. Otomanii au navalit in cetate. mparatul Constantin insusi a condus ultima aparare a cetatii. Aruncandu-si mantia purpurie, si-a condus in lupta oamenii, murind impreuna cu acestia in luptele de pe strazile orasului. Otomanii s-au raspandit in cetate, ocupand rand pe rand punctele principale si indreptandu-se cu totii spre piata Augusteum din fata Sfintei Sofia, ale carei porti de bronz erau ferecate de multimea crestinilor inchisi inauntru, la o ultima Sfanta Liturghie de implorare a milei ceresti. Devastarea si distrugerea care au avut loc dupa caderea cetatenii au fost poate depasite doar de cele din timpul Cruciadei a patra. Mehmet avea sa transforme orasul in capitala imperiului sau. Dupa colindarea Marelui Palat aflat acum in ruine, el rosteste cateva cuvinte din poetul persan Gardizi: Paianjenul tese draperii in palatul Cezarilor; bufnita vesteste ceasurile in turnurile lui Afrasiab... Se spune ca in clipa patrunderii primilor luptatori turci in biserica Sf. Sofia, cei doi preoti care slujeau au disparut in zidurile altarului, de unde vor reaparea pentru a sluji mai departe Liturghia intrerupta, atunci cand sfanta biserica va fi din nou a crestinilor. Altii spun ca imparatul Constantin XI nu a murit, ci a fost salvat de un inger si prefacut in marmura, asezat apoi intr-o pestera sub pamant, langa Poarta de Aur, unde asteapta sa fie din nou adus la viata. SURSA 02

C derea Constantinopolului este numele sub care e cunoscut cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de for ele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul a avut loc n ziua de mar i, 29 mai 1453. C derea Constantinopolului a nsemnat nu numai sfr itul Imperiului Roman de R s rit i moartea ultimului mp rat bizantin, Constantin al XI-lea, dar i o victorie strategic de o importan crucial pentru cucerirea estului mediteranean i al Balcanilor de c tre otomani. Constantinopolul a r mas capitala Imperiului Otoman pn la destr marea acestuia n 1922, fiind rebotezat Istanbul n anul 1930 dup proclamarea Republicii Turcia n 1922. Situa ia Imperiului Bizantin n cei aproximativ 1 000 de ani de existen a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori; a fost cucerit doar de dou ori, prima dat n timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oar cnd a fost recuperat de bizantini, cteva decenii mai trziu, n 1261. n urm toarele dou secole, Imperiul a fost m cinat i cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman. n 1453, imperiul era format doar din ora ul n sine i o por iune a Peloponezului din jurul cet ii Mystras; Imperiul din Trapezunt, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade, a supravie uit pe coasta M rii Negre. Preg tirile Mehmed, al c rui str bunic Baiazid construise o fort rea pe malul asiatic al Bosforului, numit Anadolu Hisar , a construit nc o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influen a turc asupra strmtorii. Un aspect foarte important al fort re ei a fost faptul c mpiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta M rii Negre, s ajung la ora . Aceast fort rea se numea Rumeli Hisar ; Rumelia (Rumeli) i Anatolia (Anadolu) fiind numele por iunilor europene i asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fort rea este cunoscut i sub denumirea Bo azkesen, ceea ce n limba turc are o dubl semnifica ie: "blocarea strmtorii" i "t ierea gtului", subliniindu-i pozi ia strategic . Numele grecesc, Laimokopia, are acela i sens dublu. mp ratul Constantin al XI-lea Paleologul a cerut ajutorul rilor din vestul Europei, dar apelurile sale nu au primit aten ia cuvenit . Dup Marea Schism dintre Biserica Ortodox i Biserica Romano-Catolic din 1054, vestul Romano-Catolic a ncercat s reintegreze estul; s-a ncercat o uniune la al doilea Consiliu din Lyon n 1274, dup care unii mp ra i Paleologi au fost accepta i n Biserica Latin . mp ratul Ioan al VIIIlea Palaeologul a ncercat s negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Consiliul din Basel din 1439 a avut ca rezultat proclama ia unei "Bule Papale de Uniune" la Floren a.n anii urm tori, o propagand masiv a fost lansat de unele grupuri anti-unioniste din Constantinopol, iar popula ia era divizat cu animozitate. Un rol major l-a avut i ura etnic latent dintre greci i italieni, cauzat de controlul italienilor asupra economiei bizantine. A patra cruciad din 1204 a avut de asemenea un rol major i pn la urm Uniunea s-a destr mat, spre marea dezam gire a Papei Nicolae al V-lea i a Bisericii RomanoCatolice. Chiar dac ar fi fost mai hot rt s trimit ajutoare, Papa Nicolae al V-lea nu a avut influen a sperat de bizantini asupra regilor i prin ilor din vest, iar ace tia nu au avut mijloacele s contribuie. Motivele principale pentru aceast neputin au fost urm rile R zboiului de o sut de ani dintre Fran a i Anglia; dar i din cauz c Spania era n stagiile finale ale Reconquistei, din cauza luptelor interne dintre Principatele Germane ale Sfntului Imperiu Roman i din cauza nfrngerii Ungariei i Poloniei n B t lia de la Varna din 1444. De i ora ele-state din nordul Italiei au trimis trupe, ajutoarele din vest nu au fost suficient de adecvate s contrabalanseze imensa putere otoman . Cele dou armate Armata bizantin num ra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari str ini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate n existen pe atunci. Otomanii, la rndul lor, aveau o armat uria . S-a estimat c num ra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri; estim ri mai recente citeaz 80.000 solda i i 5 - 10.000 de ieniceri. Mehmed a construit i o flot pentru a asedia ora ul de pe mare, compus n majoritate din mercenari greci. Otomanii au angajat un inginer transilv nean pe nume Orban, care era specialist n construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate n tehnica de lupt . Orban a construit un tun enorm, botezat "tunul Basilic" sau "Great Bombard" (nume dat de voluntarii englezi care au supravie uit), m surnd peste 8 metri lungime i circa 75 cm diametru, care era capabil s lanseze un proiectil de 544 kg la o distan de aproape doi kilometri. De i bizantinii aveau i ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea tendin a s sl beasc zidurile proprii. Tunul lui Orban avea totu i cteva

probleme: nu avea precizie, nc rcarea dura trei ore i ghiulelele erau pu ine; s-a pr bu it sub reculul propriu dup numai ase s pt mni. Un alt expert angajat de otomani a fost Ciriaco Pizzecolli, cunoscut sub numele de Ciriaco din Ancona, aventurier i colec ionar de antichit i. Asediul Planul lui Mehmed a fost s atace zidurile lui Theodosie, seria complex de ziduri i an uri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cet ii care nu era nconjurat de ap . Armata otoman i-a a ezat tab ra nu departe de ora , n lunea Pa telui, 2 aprilie 1453. Timp de mai multe s pt mni tunul Basilic a tras asupra zidurilor, dar nu a reu it s provoace suficiente distrugeri, iar datorit ratei de nc rcare extrem de sc zute, bizantinii au reu it s repare majoritatea distrugerilor n intervalul dintre fiecare lovitur . n acest timp flota lui Mehmed nu a putut penetra Cornul de Aur datorit barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea n strmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale s construiasc un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur, i i-a transportat navele peste acesta. Aceast ac iune a avut ca rezultat oprirea aprovizion rii de la cor biile genoveze trimise n ajutor i a demoralizat ap r torii bizantini. n plus, ap r torii au fost nevoi i s - i disperseze o parte din for e la zidurile maritime de lng Cornul de Aur, sl bind astfel ap rarea altor sec iuni.Turcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respin i cu mari pierderi. Dup aceea au ncercat s p trund n ora s pnd tunele pe sub ziduri. Majoritatea geni tilor care au lucrat la tunele erau srbi trimi i din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Pa a. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine german sau sco ian ), care a dat ordin s fie s pate contra-tunele, permi nd astfel trupelor bizantine s intre n acestea i s ucid geni tii otomani. Alte tunele turce ti au fost inundate cu ap . n cele din urm bizantinii au capturat i torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, dup care acestea au fost distruse. Mehmed a f cut o ofert de a renun a la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a tiut c ora ul nu-l va putea pl ti. Odat ce oferta a fost refuzat , Mehmed a pl nuit s cople easc numeric zidurile, tiind c ap r torii bizantini vor fi epuiza i nainte ca el s - i termine trupele. n 22 mai 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a ntunecat n eclips , confirmnd o profe ie despre sfr itul ora ului. Patru zile mai trziu, ntreg ora ul a fost acoperit de o cea deas , o condi ie nemaiauzit n acele p r i n luna mai. Dup ce s-a ridicat cea a, n seara aceea "fl c ri au nv luit domul bisericii Hagia Sophia, iar lumini puteau fi v zute i de pe ziduri, str lucind n dep rtare, n spatele taberei turce ti (nspre vest)". Unii au interpretat asta ca fiind Duhul Sfnt p r sind catedrala. Aceste fenomene au fost ns efectele locale ale catastroficei erup ii vulcanice de la Kuwae din Oceanul Pacific. "Focul" v zut a fost o iluzie optic datorat reflec iei unui apus de soare ro u intens de norii din cenu vulcanic , afla i sus n atmosfer . Atacul decisiv n diminea a zilei de 29 mai a nceput atacul final. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slab preg ti i i echipa i, i au avut doar rolul de a ucide ct mai mul i ap r tori posibil. Al doilea val, format n majoritate din anatolieni, s-a concentrat asupra unei sec iuni de ziduri din nord-vestul ora ului, care era par ial pr bu it n urma loviturilor de tun. Aceast sec iune de ziduri fusese ridicat mai recent, n secolul XI, i era mult mai sl bit ; crucia ii din 1204 au spart zidurile n acela i loc. Otomanii au reu it n cele din urm s p trund , dar au fost respin i dup scurt timp de ap r torii bizantini. Bizantinii au f cut fa celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elit ale sultanului - ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandan ii armatei bizantine, a fost r nit grav n timpul atacului i evacuarea sa de pe metereze a provocat panic n rndurile ap r torilor. Unii istorici sugereaz c poarta din acea sec iune a r mas neblocat , iar otomanii au descoperit repede aceast eroare (nu s-a pus problema mituirii de c tre turci; poarta a fost pur i simplu uitat , probabil datorit ruinelor cauzate n urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit par ial poarta). Otomanii au dat n val n cetate. mp ratul Constantin al XI-lea nsu i a condus ultima ap rare a ora ului, murind n lupt pe str zile ora ului s u, al turi de solda ii s i. Consecin e Mehmed a promis armatei sale c pot pr da ora ul n voie timp de trei zile, conform tradi iei militare antice. Un num r mare de localnici au fost masacra i de turci dup ce ace tia au intrat n cetate i au capturat turnurile de la zidurile terestre, de i ordinea a fost restaurat la scurt timp dup aceea. Dup atacul ini ial, armata otoman s-a mpr tiat pe drumurile principale ale ora ului, prin marile pie e i

uria a biseric a Sfin ilor Apostoli, pe care Mehmed a dorit s o p streze intact pentru noul patriarh ales de el, care s -l ajute s controleze mai bine popula ia cre tin . Mehmed a trimis o gard s protejeze cl dirile importante, din dorin a de a nu stabili noua capital a Imperiului Otoman ntr-un ora total devastat. Armata a n v lit n imensa pia Augusteum, din fa a catedralei Hagia Sophia, ale c rei por i de bronz erau blocate de un num r mare de localnici afla i n interiorul cl dirii, spernd n protec ia divin la ceasul din urm . Dup ce por ile au fost p trunse, n v litorii au separat congrega ia conform cu pre ul poten ial al fiec ruia pe pia a de sclavi. C iva b trni i noi-n scu i au fost uci i sumar cu o nendurare comercial . Solda ii otomani s-au luptat ntre ei pentru a intra n posesia senatorilor n straie bogate sau pentru fetele i tinerii frumo i. Exist mai multe legende n Grecia legate de c derea Constantinopolului. Una din ele spune c doi preo i recitnd divina liturgie asupra mul imii au disp rut n zidurile catedralei n timp ce primii solda i turci au p truns. Conform legendei, ei vor apare din nou n ziua n care Constantinopolul va reveni n st pnirea cre tinilor. Alt legend se refer la Regele de marmur , Constantin al XI-lea, spunnd c atunci cnd otomanii au intrat n cetate, un nger l-a salvat pe mp rat, schimbndu-l ntr-o bucat de marmur i ascunzndu-l ntr-o pe ter subteran de lng Poarta de Aur, unde a teapt s fie readus la via . De i Mehmed al II-lea a permis trupelor sale s pr deze ora ul, dup obiceiul tuturor armatelor din acele vremuri, s-a r zgndit v znd distrugerile cauzate maiestuoaselor cl diri locale i a oprit activit ile dup aproximativ o zi; din nefericire pn atunci o mare parte a locuitorilor fusese fie violat , jefuit sau robit . Din popula ia estimat la 50.000 locuitori ai ora ului la momentul respectiv, aproximativ jum tate erau nc liberi cnd Mehmed a ordonat ncetarea ostilit ilor. Motivul pentru care un num r att de mare de localnici au sc pat de furia turcilor se datoreaz n principal topografiei ora ului la acea dat . Departe de apogeu, Constantinopole era n regres ca num r de locuitori n urma unei epidemii de cium bubonic , dar mai ales ca urmare a dezastrului provocat de a patra Cruciad cu dou secole mai devreme. A adar, ora ul era n 1453 doar o serie de sate fortificate, separate de cmpuri largi, totul fiind ncercuit de zidurile lui Theodosian, ridicate n secolul al IV-lea. Dup ce otomanii au reu it s treac de ziduri, mul i locuitori ai acestor "sate" s-au predat generalilor lui Mehmed, conformndu-se a adar prevederilor tradi iei islamice de submisie voluntar . Aceste sate, mai ales cele de lng zidurile terestre, au fost cru ate de molestarea popula iei i distrugerea locurilor, fiind protejate de trupele speciale de ieniceri. Ace ti localnici urmau s - i r scumpere concet enii dup ncetarea violen ei, i au format ceea ce otomanii numeau un "millet", adic o comunitate auto-guvernant din imperiul multi-na ional care a devenit Istanbulul otoman. Mehmed a a teptat pn cnd situa ia a fost sub control i a intrat n ora ntr-o procesiune ceremonial n care popula ia local i-a oferit flori ca felicit ri. Prima lui impresie a fost c ora ul era n paragin , situa ie care ncepuse dup cucerirea acestuia n a patra Cruciad , dar care era datorat i reducerii continue a bazei de impozitare de care dispunea cezarul bizantin, pe m sur ce imperiul lui se reducea din ce n ce mai mult sub loviturile arabilor musulmani i mai apoi ale turcilor musulmani. La momentul cuceririi capitalei, imperiul nu mai era dect o umbr a m re ului stat care fusese cndva, fiind limitat la mprejurimile acesteia. Din chiar primul ceas al c derii a ez rii, zorii noi epoci au ap rut extrem de nnegura i pentru cre tini: acela c ruia istoria ortodox i-a pus - poate pe nedrept - n gur vorbele mai bine turbanul sultanului dect mitra Papei a fost ucis, mpreun cu cei doi b ie i ai s i, asta dup ce totu i sultanul le promisese libertatea i gra ia, n ceea ce istoria a re inut ca fiind "ru inoasa ntmplare a osp ului" (Mehmet-cuceritorul care era homosexual, este informat la osp ul organizat dup c derea cet ii Constantinopolului de c tre sfetnicii s i apropia i c Notaras ("primul ministru" al imperiului ortodox) are un frumos b iat de 14 ani; el i cere atunci grecului s i-l aduc , cu gndul declarat de a-l sodomiza, fapt care evident n-a putut fi acceptat de nobilul bizantin; Mehmet de inea de altfel un frumu el "harem" de b ie ei). n viziunea lui Mehmed, el era succesorul mp ratului Roman. S-a autointitulat "Kayzer-i Rum", adic Cezar (mp rat) Roman, dar a fost supranumit "Cuceritorul". Constantinopolul a devenit noua capital a Imperiului Otoman. Hagia Sophia a fost transformat n moschee, de i biserica Ortodox greac a fost l sat intact i Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit Patriarhul Constantinopolului. Mul i greci au p r sit ora ul i s-au refugiat n vestul Europei, ducnd cu ei cultura i documente din tradi ia greco-roman care au contribuit la nceputul Rena terii. Influxul erudi ilor greci n vest ncepuse totu i mult mai devreme, mai ales n nordul Italiei, unde ora ele-state au nceput s primeasc nv a ii greci nc din secolele XI i XII. Cancelarul Floren ei Coluccio Salutati a nceput acest schimb cultural n 1396 invitnd un c rturar bizantin s prezinte

o lectur la Universitatea din Floren a. Aceast sete a italienilor pentru clasicismul latin combinat cu cunoa terea limbii grece ti au fost factorii care au motivat Rena terea. Grecii care au r mas n Constantinopol au fost n majoritate locuitorii cartierelor Fanar i Galata. Mul i fanario i, cum au fost numi i, s-au dovedit a fi sfetnici capabili ai sultanilor otomani, dar au fost considera i tr d tori de majoritatea grecilor. Fort rea a peloponez Mystras din Morea, condus de fra ii lui Constantin, Toma i Demetrius Palaeologus, afla i mereu n conflict unul cu altul i fiind con tien i c Mehmed i va ataca i pe ei, a rezistat pn n 1460. Cu c iva ani nainte de c derea Constantinopolului, Demetrius a luptat pentru tron cu Toma, Constantin i ceilal i fra i ai lor, Ioan al VIII-lea Palaeologus i Teodor. Toma s-a refugiat la Roma cnd otomanii au invadat Morea, n timp ce Demetrius s-a a teptat s r mn pe tron ca vasal al turcilor, ns a fost luat prizonier i aruncat n nchisoare unde a r mas pentru tot restul vie ii sale. La Roma, Toma i familia sa au primit ajutor monetar de la Papa i al i conduc tori din vest, fiind considerat de ace tia ca mp rat Bizantin n exil, pn n anul 1503. n 1461 statul independent bizantin Trebizonda a fost cucerit de Mehmed.Istoricii consider c derea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a ncheiat Evul Mediu i a nceput Rena terea datorit sfr itului vechii ierarhii religioase din Europa, precum i folosirea tunurilor i a prafului de pu c . De asemenea, c derea Constantinopolului a t iat principala leg tur comercial pe uscat dintre Europa i Asia. n consecin , un num r tot mai mare de europeni a nceput s pl nuiasc din ce n ce mai serios posibilitatea atingerii Asiei pe mare ceea ce a dus la descoperirea Lumii Noi. Chiar i n prezent un num r mare al popula iei grece ti consider ziua de mar i (ziua c derii Constantinopolului) ca fiind cea mai plin de ghinion a s pt mnii.