Sunteți pe pagina 1din 3

Fertilizarea in vitro

Generalit i
Fertilizarea in vitro (prescurtare uzual FIV: traducerea adliteram este fertilizarea n sticl) a fost dezvoltat datorit inspiraiei i priceperii unui ginecolog, Patrick Steptoe, i unui om de tiin. Robert Edwards. Steptoe a fost pionierul folosirii laparoscopului, pentru vizualizarea direct a organelor pelviene. n timpul interveniilor chirurgicale abdominale. Tehnica permite medicului s vad ovarele, permind colectarea de ovule, cu o tehnic minim invaziv. Edwards era specializat n fiziologia reproducerii umane i a lucrat ani de zile fcnd studii experimentale de fertilizare in vitro pe oareci, nainte de a lucra pe oameni. Primul lor succes a fost medi-atizata natere a Louisei Brown, n Oldham, Lancashire, n anul 1978. Aceasta a deschis drumul uneia dintre cele mai importante cuceriri ale medicnii moderne: posibilitatea de a concepe copii n eprubet. Iniial fertilizarea in vitro a fost conceput pentru tratamentul infertilitii femeilor care aveau trompele uterine blocate, ceea ce mpiedica spermatozoizii s ajung la ovul. Fertilizarea in vitro a evitat aceast cale, scond ovulul din organism, fertilizndu-l in vitro i reintroducnd embrionul n uter pentru a se dezvolta. Curnd, FIV a devenit o metod de a trata orice cauz specific a infertilitii, dei pn nu demult tratamentul infertilitii masculine grave cu ajutorul FIV rmnea fr succes.

Etapele tratamentului
Pentru inceput se stabileste diagnosticul si indicatia de FIV. In mod uzual are loc o discutie amanuntita in care ii sunt precizate cuplului procedurile, riscurile si sansele de succes ale tratamentului propus. Sunt controlate initial premizele pentru efectuarea tratamentului si, la nevoie, sunt efectuate investigatii complementare. Terapia cuprinde o etapa de inhibare hormonala si o etapa de stimulare ovariana. Terapia de inhibare hormonala ovariana incepe dupa o prealabila ecografie efectuata la pacienta si excluderea unei infectii prezenta in sperma barbatului. Aceasta etapa dureaza in medie 2 saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce. Urmeaza apoi etapa de stimulare ovariana. Terapia de stimulare hormonala ovariana, cuprinde in prima saptamana injectii de stimulare care se efectueaza zilnic. Urmeaza apoi o asa numita monitorizare a ciclului, efectuandu-se la anumite intervale controale ecografice si hormonale. Doza de hormoni se individualizeaza apoi in functie de aceste rezultate. Aceste controale se efectueaza pana ce se obtin valori optime in ceea ce priveste marimea si numarul foliculilor, si respectiv valorile hormonale din sange. Cand sunt obtinute conditiile optime, se administreaza un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Acest hormon se numeste HCG, este tot o injectie care determina ruperea foliculilor si eliberarea ovocitelor.

Dupa 36 de ore de la administrarea HCG, se realizeaza recoltarea ovocitelor, procedeu care se numeste punctie foliculara. Aceasta tehnica se realizeaza prin vagin sub control ecografic si anestezie. Recoltarea ovocitelor dureaza 1020 de minute. Ovocitele se evidentiaza apoi la microscop si se introduc intr-un mediu special de cultura. In ziua punctiei foliculare, sotul trebuie sa obtina o proba de sperma. Dupa o pregatire speciala, spermatozoizii sunt pusi in contact direct cu ovocitele. Dupa aproximativ 18 ore se controleaza fecundarea ovocitelor. Ovocitul fertilizat prezinta 2 pronuclei, care reprezinta materialul genetic ce provine de la ovocite si de la spermatozoid. Acesta este primul stadiu in dezvoltarea embrionului. Peste 48-72 ore de la punctia foliculara, embrionii astfel rezultati, vor fi introdusi in uter, tehnica numita embriotransfer. Acest procedeu nu necesita anestezie, deoarece este o manevra extrem de blanda. Dupa embriotransfer este necesar un tratament special pentru sustinerea dezvoltarii embrionului. La 2 saptamani de la embriotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange.

Rezultate
Rata de sarcini dupa FIV - ET este dependenta de cauzele care determina sterilitatea. Un alt factor important este varsta pacientei. In lumea intreaga se considera ca rata de reusita / embriotransfer este de 25%-35%. La unele loturi de paciente s-a ajuns la o rata de reusita de chiar 50%.[necesit citare]

Riscuri
In rare cazuri (<1%) se pot intalni urmatoarele complicatii ca urmare a punctiei folicular lezare de vase de sange, vezica urinara, intestin subtire, intestin gros. Intr-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariana, care necesita o supraveghere mai atenta a pacientei dupa embriotransfer. Rata de sarcini multiple este de 5%, usor mai crescuta la pacientele tinere si la care se transfera mai mult de 3 embrioni. Evolutia unei sarcini aparuta dupa FIV este exact ca a unei sarcini aparuta pe cale naturala. FIV, ultima solutie Cu toate ca pretul total pentru o fertilizare este destul de mare, tot mai multe cupluri din Romania recurg la reproducerea asistata. Foarte important este de stiut motivul pentru care femeile ajung sa apeleze la conceptia in vitro. Atunci cand toate celelalte metode clasice nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima solutie pentru femeia sterila sau a barbatului steril. De obicei femeile care recurg la FIV sunt cele cu o sterilitate indelungata sau cele care au suferit sau sufera de unele boli severe ale aparatului genital. In aceste conditii se ajunge la asa zisa mama purtatoare. Ferilizarea in vitro este utilizata in general la cuplurile care nu au putut concepe un copil dupa un an de incercari sau care au una sau mai multe din urmatoarele probleme: 1. tubul falopian este blocat sau prezinta deformari ale anatomiei pelviene. Femeile carora li s-au legat trompele cat si barbatii care au suferit o operatie de vasectomie 2. Infertilitate masculina severa (cantitate mica de spermatozoizi produsi sau o motilitate scazuta a acestora) 3. Procedeul de stimulare ovariana a esuat de cateva ori

4. Femei cu varsta avansata (peste 38 de ani) 5. Cantitatea si calitatea slaba a ovulelor. Aceasta problema se poate rezolva prin FIV sau FIV folosind ovulele donate de o alta femeie. 6. Endometrioza severa Riscurile stimularii ovariene: In cca. 10% din cazuri, in ciuda stimularii, pot sa apara foarte putini foliculi sau chiar deloc. In aceste cazuri, este necesara intreruperea procedurii si startul uneia noi, unde se recomanda o stimulare diferita. Aproape toate pacientele care sunt sub tratamentul de stimulare ovariana resimt anumite dureri abdominale, crampe, balonari. In cca 1% din cazuri aceste simptome sunt mai grave si se dezvolta hiperstimularea ovariana, caz in care ovarele se maresc, dureri abdominale mai acute sunt prezente. Iar in cele mai severe cazuri, lichidul se acumuleaza in abdomen si este cazul sa fie drenat. Daca aceste simptome sunt prezente deja in timpul stimularii, incetarea procedurii sau congelarea tuturor embrionilor poate deveni necesara.