Sunteți pe pagina 1din 21

NECESITATEA, OPORTUNITĂŢILE ŞI PROVOCĂRILE PROCESULUI DE REFORMARE A SERVICIULUI DE INFORMAŢII ŞI SECURITATE

Chişinău 2012

Iurie PÎNTEA

ŞI PROVOCĂRILE PROCESULUI DE REFORMARE A SERVICIULUI DE INFORMAŢII ŞI SECURITATE Chişinău 201 2 Iurie PÎNTEA

Introducere

Serviciul de Informaţii şi Securitate este în pragul unor reforme profunde. Declaraţiile diferitor lideri politici privind politizarea Serviciului şi implicarea acestuia în lupta politică de partea unui sau altui partid, includerea obiectivului de reformar e în programele de guvernare şi apariţia Serviciului de Informaţii şi Securitate în atenţia publică cu prilejul unor evenimente în care activitatea SIS a fost expusă în special sub aspect negativ - toate aceste mesaje şi evenimente creează un nivel ridicat de aşteptări, îndeplinirea cărora va constitui o presiune importantă asupra guvernării.

Luînd în consideraţie atribuţiile specifice ale Serviciului de Informaţii şi Securitate , rolul şi locul acestuia în structura instituţiilor de stat, transparenţa limitată a activităţii sale şi lipsa unei experienţe anterioare de reformare organizaţională în cadrul acestei instituţii elaborarea unui concept sau strategii de reformare şi asigurarea succesului reformei Serviciului sunt sarcini de o dificultate majoră.

Realizarea cu succes a acestor sarcini necesită analize, competenţe, mecanisme şi metode specifice şi complexe la care participarea sau asistenţa din partea diferitor instituţii de stat, a societăţii civile şi experienţei din exterior este pe cît de importantă şi necesară, pe atît o acţiune foarte sensibilă şi dificilă.

I.

Necesitatea reformei serviciilor de securitate. Consideraţii generale.

Necesitatea reformării serviciilor speciale în mare parte se bazează pe argumente şi motive similare cu cele care determină necesitatea reformării oricăror altor instituţii sau organizaţii. De regulă o asemenea necesitate apare în urma modificării substanţiale a contextului sau condiţiilor în care activează instituţia sau ca urmare a constatării faptului că rezultatele activităţii acesteia într-o măsură tot mai mică corespund aşteptărilor şi cerinţelor înaintate, că nivelul de competitivitate a instituţiei şi calitatea produselor sale scade, costurile de activitate sunt tot mai mari în raport cu efectele şi rezultatele obţinute, etc.

Raportate la specificul activităţii serviciilor speciale de informaţii şi securitate pot fi identificate câteva fenomene importante care conduc la o asemenea situaţie şi impun necesitatea reformării acestora.

În primul rând, ca un exemplu de modificare de context sau de condiţii de activitate poate fi menţionat procesul de democratizare a statului şi societăţii, care caracterizează trecerea de la un regim totalitar (autoritar) de conducere la unul democratic.

În ţările cu regim totalitar serviciile speciale sunt un instrument de forţă docil puterii şi sunt

folosite

neutralizarea

opoziţiei şi protecţia regimului de guvernare. În asemenea condiţii activitatea serviciilor speciale

este de obicei caracterizată prin lipsă totală de transparenţă

şi acţiuni în afara cadrului legal

caracterizate de abuzuri,violenţă şi încălcarea flagrantă a drepturilor omului.

în

special

pe

plan intern pentru asigurarea

controlului asupra

societăţii,

La rîndul său, în ţările democratice asemenea caracteristici şi acţiuni sunt totalmente inacceptabile, ceea ce impune ca procesul de democratizare şi instaurare a statului de drept să fie însoţit de redefinirea noţiunii de securitate a statului şi, implicit, de revizuirea rolului, principiilor de activitate, sarcinilor, misiunilor, structurii şi organizării serviciilor speciale, de crearea şi asigurarea funcţionalităţii unor mecanisme de control democratic asupra activităţii acestora. Astfel, reforma serviciilor speciale impusă de procesul de democratizare este un proces extrem de complex şi dificil şi este însoţită de decizii şi acţiuni radicale pentru eliminarea asocierilor cu regimul autoritar.

Statele în tranziţie au adoptat diferite modele de reformă a serviciilor speciale. Astfel, în Germania după reunificare a fost adoptată o lege care interzicea activitatea serviciilor speciale şi a funcţionarilor acestora din fosta Republică Democrată Germană. În Ungaria o mare parte din colaboratorii serviciilor speciale şi-au continuat activitatea după căderea regimului comunist. În Polonia toţi colaboratorii serviciilor speciale au fost concediaţi după primele alegeri libere. După care, a fost formată o comisie din 140 de membri ai parlamentului pentru a decide care dintre foştii membri ai serviciului pot sau nu pot fi reangajaţi. Astfel, din circa douăzeci şi patru de mii de funcţionari doar patru de mii au fost reangajaţi în noul serviciu.

În al doilea rând, necesitatea reformelor serviciilor speciale este condiţionată de modificarea viziunii asupra securităţii naţionale şi extinderea acesteia asupra unor domenii noi. Dacă pînă nu demult securitatea naţională era privită în mod prioritar prin prisma ameninţărilor, riscurilor, răspunsurilor şi capacităţilor cu caracter militar şi la adresa statului, apoi în ultimii ani tot mai

mult securitatea naţională are o interpretare tot mai complexă şi tot mai extinsă în care riscurile şi ameninţările cu caracter nemilitar ocupă un loc tot mai important.

Contracararea acestor riscuri şi ameninţări devine tot mai complicată datorită faptului că mai multe dintre aceste riscuri şi ameninţări cu caracter nemilitar sunt mult prea complexe şi interdependente, se află într- o permanentă schimbare, iar gradul şi viteza acestor schimbări sunt de o asemenea amploare încît reformele, transformările şi adaptările devin o necesitate continuă. Procesul globalizării, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, permeabilitatea frontierelor, procesele migraţioniste, etc, sunt numai o parte dintre fenomenele noi care impun această necesitate şi reflectă caracterul multidimensional al eventualelor schimbări. În asemenea situaţii reforma serviciilor speciale de obicei vizează reformularea mandatului, sarcinilor, misiunilor, domeniilor de responsabilitate şi modului de operare, formarea unor capacităţi de acţiune noi şi integrarea acestora în sistemul de asigurare a securităţii naţionale .

Nu în ultimul rînd, necesitatea reformelor serviciilor speciale este condiţionată şi de necesitatea reconfigurării sau redistribuirii misiunilor şi sarcinilor instituţiilor care activează în cadrul sectorului de securitate sau celor care au responsabilităţi ce ţin de asigurarea securităţii naţionale. O asemenea necesitate apare ca o consecinţă logică a dezvoltării continue a acestor instituţii sau reformelor instituţionale implementate în cadrul acestora. În asemenea situaţii reformele serviciilor speciale sunt bazate pe necesitatea ajustării domeniilor de activitate, structurilor organizaţionale şi regulilor de operare pentru a acoperi golurile create sau pentru a evita dublările şi suprapunerea inutilă a funcţiilor sau eforturilor între diferite instituţii.

Astfel, necesitatea reformelor serviciilor de securitate poate fi dictată de diferite situaţii şi fenomene complexe care se manifestă la nivel global, regional, naţional sau chiar instituţional, iar caracterul dinamic al acestor situaţii şi fenomene face ca reformele instituţionale să obţină tot mai mult caracteristicile unor procese permanente.

II.

Reforma Serviciului de Informaţii şi Securitate ca obiectiv al guvernării.

Necesitatea reformării Serviciului de Informaţii şi Securitate pentru prima dată a fost declarată ca obiectiv al guvernării la 26 septembrie 2009 în Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2009-2013, prezentat pentru

aprobare

Parlamentului

Republicii

Moldova.

În

acest

Program

Guvernul

constata

o

situaţie

economică

dramatică

şi

disfuncţionalităţi

grave

în

activitatea

instituţiilor

statului

care

au fost

considerate

nefuncţionale

şi

care

la

acel moment

nu puteau asigura

„respectarea

plenară

a

drepturilor

şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor” 1 .

 

În scopul soluţionării problemelor determinate, Guvernul formulase un program vast de acţiuni în diferite domenii, printre care în Capitolul „Reforma justiţiei”, în lista de a acţiuni prioritare din blocul „Reformarea instituţiilor de forţă ale statului” a fost definită ca o acţiune distinctă „Reformarea Serviciului de Informaţii şi Securitate şi desecritizarea arhivelor SIS în condiţiile legii”. În comparaţie cu alte domenii şi obiective care au fost expuse pe larg, Programul nu a inclus alte detalii care ar fi oferit o înţelegere mai clară a scopului, obiectivelor sau modului de implementare a reformei SIS . Din toate cele 38 pagini în format A4 ale Pr ogramului la reforma Serviciului de Informaţii şi Securitate se referea o singură frază.

Din textul Programului de guvernare puteau fi identificaţi numai câţiva indici indirecţi care ofereau informaţii sumare şi o înţelegere destul de vagă privind scopul, obiectivele şi eventualele acţiuni care urmau să caracterizeze reforma SIS. Astfel, în capitolul „Securitate Naţională şi Apărare” fusese inclus angajamentul Guvernului de a reforma instituţiile abilitate pentru extinderea mediului de securitate şi democraţiei”, iar reformarea urgentă a acestor instituţii „în conformitate cu normele europene” fusese declarată un imperativ.

Din analiza obiectivelor imediate ale Guvernului în domeniul „Securitate Naţională şi Apărare”

puteau

fi

desprinse

şi

alte

informaţii

suplimentare,

care

eventual

puteau

fi

conectate

la

preconizata

reformă

a

Serviciului.

Asemenea

obiective,

conexe

cu

domeniul

de

activitate,

misiunea

următoarele:

- „Sporirea capacitaţii instituţionale de analiză şi planificare în domeniul securităţii naţionale;

- Efectuarea analizei strategice a sectorului de securitate şi apărare a ţării;

- Adoptarea şi ajustarea strategiilor şi politicilor de reformare a sistemului securităţii naţionale,

angajamentele asumate şi la noile provocări şi

Serviciul ar fi avut un rol aparte, au fost

şi atribuţiile

SIS

şi în realizarea

cărora

a bazei

politico - juridice

din

domeniu

la

sarcini;

- capacităţilor

Formarea

necesare

şi

implementarea

necondiţionată a întregului arsenal de

instrumente ale controlului civil şi democratic asupra sectorului de securitate naţională, inclusiv prin extinderea posibilităţilor de participare a mass-media şi societăţii civile;

- Implementarea Planului Individual de Acţiuni ale Parteneriatului – IPAP;

- Modernizarea poliţiei, a serviciului de informare şi securitate şi altor structuri din acest sector

cu asistenţa partenerilor externi,

2 .

1 Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”

2009-2013

2 Idem.

După circa jumătate de an după aprobarea Programului 2009-2013, subiectul reformei SIS reapare într- un alt document de importanţă strategică - Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova NATO actualizat. 3

În acest document, în lista principalelor obiective politice de reformare ale Republicii Moldova a fost inclus obiectivul „Reforma sectorului de securitate şi apărare” care indica că „Republica Moldova este determinată să - şi reformeze sectorul de securitate şi apărare în scopul sporirii eficienţei lui în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale”. Pentru realizarea acestui obiectiv Republica Moldova a declarat angajamentul de a efectua „o evaluare a întregului sector de securitate… în vederea identificării celei mai adecvate formule de promovare a reformei, precum şi a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse”. 4

Chiar dacă Planul de acţiuni este destul de voluminos şi prevede mai multe acţiuni consecvente în diferite domenii, cele care se referă la Serviciul de Informaţii şi Securitate sunt destul de generale şi nu oferă careva detalii suplimentare referitor la reforma acestuia:

- „identificarea modificărilor esenţiale necesare a fi operate în cadrul elementelor de bază ale sectorului de securitate (inclusiv Serviciul de Informaţii şi Securitate), cum ar fi structura organizaţională, cadrul legislativ, instruirea personalului, procedurile/practicile de lucru şi mecanismele de coordonare, infrastructura şi echipamentul de comunicaţii etc”, şi - elaborarea unui Plan de acţiuni pentru reformarea sectorului de securitate (activităţi, responsabilităţi, perioada şi resursele necesare)”.

Astfel, Planul Individual de Acţiuni nu oferă o viziune cu mult mai logică şi mai consistentă asupra eventualei reforme a Serviciului de Informaţii şi Securitate, precizînd numai faptul că aceasta urma să fie bazată pe „o evaluare a întregului sistem de securitate”. Această evaluare , la rîndul său, urma să ofere posibilitatea pentru „identificarea modificărilor necesare”, care ulterior urmau să fie transpuse într- un „plan de acţiuni pentru reformarea sectorului de securitate ”.

La numai câteva săptămîni după aprobarea de către Guvern a Planului de Acţiuni RM-NATO, pe site- ul oficial al Serviciului de Informaţii şi Securitate a fost publicat interviul Dlui Gheorghe MIHAI, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, acordat publicaţiei ZIUAVECHE.RO, în care a fost abordat subiectul reformei Serviciului. În acest interviu directorul Serviciului explică necesitatea reformei prin faptul că „ultimii ani activităţii instituţiei i-au fost caracteristice

libertăţile

abateri

constituţionale ale cetăţenilor”. Totodată, directorul menţiona că „scopul principal al

transformării nu va fi restructurarea instituţională , acţiunile cu potenţial de periclitare a securităţii ţării”. 5

de

la

cadrul

legal,

prin

unele

activităţi

ci

încălcându- se

dezvoltarea

drepturile

şi

de

a

abilităţii SIS

anticipa

3 Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO actualizat. Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.746 din 18 august 2010.
4

5 Interviu cu Gheorghe MIHAI, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, acordat publicaţiei ZIUAVECHE.RO. www.sis.md

Idem.

Programul

de

activitate

al

Guvernului

Republicii

Moldova

„Integrarea

europeană:

libertate,

democraţie,

bunăstare

2011-2014” 6

din

nou

a

inclus

reforma

Serviciului

de

Informaţii

şi

Securitate în lista priorităţilor de guvernare. De această dată Programul, care şi ca volum este practic de două ori mai mare decât Programul de activitate 2009-2013, a oferit o descriere mai

largă a acţiunilor preconizate

reformă preconiza următoarele acţiuni de bază:

privind reformarea Serviciului de Informaţii şi Securitate. Această

- „Elaborarea şi implementarea unui concept modern de reformare a Serviciului de Informaţii

şi Securitate

ce

ar

permite dezvoltarea durabilă a capacităţilor de îndeplinire a misiunilor

acestuia;

- Implementarea modificărilor legislative şi instituţionale care instituie condiţii pentru ca Serviciul de Informaţii şi Securitate să opereze eficient în scopul îndeplinirii misiunilor sale constituţionale;

- Îmbunătăţirea sistemului de

perfecţionare şi management al personalului în conformitate cu

standardele moderne, în scopul creării unui corp de personal capabil să asigure nece sităţile informaţionale şi de securitate ale statului;

- Depolitizarea Serviciului de Informaţii şi Securitate în favoarea realizării unui plan de acţiuni menit să asigure interesele naţionale ale Republicii Moldova, creşterea gradului de siguranţă

şi protecţie pentru cetăţeni.” 7

Astfel, Programul de guvernare 2011-2014 a confirmat păstrarea obiectivului politic de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate asumat anterior şi a oferit câteva repere de noi pentru elaborarea ulterioară a unui program de reformă.

În primul rînd, reforma Serviciului urma să fie bazată pe un concept de reformare, ceea ce presupunea elaborarea unii document care s- ar fi înscris în cadrul naţional de politici.

Este important de observat în cadrul naţional de politici noţiunea de „concept” (care înseamnă „o idee generală”) este utilizată destul de rar, noţiunile de bază care sunt utilizate fiind „strategiasau „concepţia. Documentule de politici de acest tip urmează să corespundă unor criterii specifice, să conţină un şir de elemente obligatorii (descrierea situaţiei şi definirea problemei, instrumentele şi căile de soluţionare a problemei, evaluarea impacturilor, etc.), iar elaborarea acestor documente urmează să parcurgă un şir de etape prestabilite 8 , toate acestea constituind standarde unice de formulare ale documentelor de politici. În acest context vom presupune că utilizarea noţiunii de „concept” fusese argumentată de dorinţa autorilor programului de a oferi mai mult spaţiu de manevră în viitor în abordarea unui subiect care anterior nu fusese în agenda politicilor publice , iar aplicarea standardelor de planificare existente la nivel de Guvern se vedea destul de dificilă.

În al doilea rând, un obiectiv distinct al procesului de reformare urma să fie depolitizarea” – un obiectiv care în programul de guvernare ap ărea şi în raport cu alte instituţii din sistemul de justiţie şi securitate.

6 Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea europeană: libertate, democraţie, bunăstare 2011-2014” aprobat prin Hotărîrea Parlamentului Nr. 6 din 14.01.2011 pentru acordarea votului de încredere

Programului de activitate şi întregii liste a Guvernului
7

8 Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici. HG nr 33. din 11.01.2007

Idem.

Includerea acestui obiectiv reflecta percepţia noii guvernări asupra partinităţii vădite a instituţiilor din acest sector în general şi a Serviciului de Informaţii şi Securitate în particular şi implicărilor acestora în lupta politică în perioada guvernării comuniste . Împărtăşită de instituţii şi organizaţii internaţionale, dar şi de opinia publică, această constatare fusese mult prea dezolantă în raport cu toate eforturile şi asistenţa acordată de partenerii internaţionali în implementarea controlului democratic asupra sectorului de securitate , cât şi cu privire la credibilitatea promisiunilor autorităţilor Republicii Moldova privind implementarea principiilor de guvernare democratică şi angajamentelor asumate în acest sens.

Constatarea de către Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova a faptului politizării Serviciului de Informaţii şi Securitate de fapt indica la existenţa unor probleme grave în ceea ce priveşte respectarea cadrului legal al activităţii Serviciului la fiecare dintre cele patru nivele de responsabilitate:

- La nivel de organizaţie -

prin încălcarea principiilor de activitate ale Serviciului, inclusiv a

principiilor legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor omului (art.3 din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate) şi depăşirea atribuţiilor legale (art.7) 9 ;

- La nivel de Preşedinte al Republicii Moldova – prin aplicarea abuzivă de către acesta a

aprobarea

unor programe de activitate (atribuţie conform art.26 din Legea privind organele securităţii

statului) 10 în contradicţie cu principiile de activitate ale Serviciului şi subordonarea acestor activităţii intereselor de partid;

- La nivel de Parlament – prin nerealizarea atribuţiei de control asupra activităţii Serviciului

şi art.28 din Regulamentul

atribuţiei

de

coordonator

al activităţii serviciului (art.1.din Legea

privind

SIS),

(art.20

din Legea

privind

Serviciul de

Informaţii şi Securitate

Parlamentului 11 );

- La nivel de Procuratură Generală – prin nerealizarea funcţiei de supraveghere de procuror exercitată conform art.21 din Legea privind SIS 12 .

Celelalte două obiective din Programul de Guvernare - implementarea modificărilor legislative şi instituţionale cu scopul eficientizării activităţii Serviciului (1) şi îmbunătăţirea sistemului de perfecţionare şi management al personalului (2) – cu greu pot fi considerate ca obiective ale reformei. Mai degrabă acestea ar fi domenii de acţiuni sau elemente ale unui eventual concept multilateral de reformă.

La 15 iulie 2011 Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Strategia securităţii naţionale

care, în conformitate cu enunţul din preambul, „stabileşte obiectivele sistemului securităţii naţionale şi identifică căile şi mijloacele de asigurare a securităţii naţionale…, permite ….identificarea segmentelor specifice ale sistemului securităţii naţionale care necesită reformare

şi determinarea unui plan realist de implementare a reformelor reformei sectorului securităţii naţionale.” 13

şi determină liniile directorii ale

9 Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (Nr. 753 din 23.12.1999)

10

Legea privind organele securităţii statului (619-XIII din 31.10.95).

11 Articolul 28. Subcomisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii şi Securitate. Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului (Nr. 797 din 02.04.1996)

Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (Nr. 753 din 23.12.1999) 13 Strategia securităţii naţionale, aprobată de Parlamentul Republicii Moldova la 15 iulie 2011. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 170 175 (3966 3971) din 14 octombrie, 2011

12

În mod surprinzător, Strategia deja nu mai include reforma Serviciului de Informaţii şi Securitate în lista de acţiuni sau linii directoare ale reformei sectorului de securitate, chiar dacă conţine un capitol aparte cu denumirea „Sectorul naţional de securitate şi reforma acestuia” şi un subcapitol cu denumirea „Liniile directoare ale reformei sectorului securităţii naţionale”.

Această omitere este greu de înţeles dat fiind faptul că în acelaşi timp Strategia include prevederi importante cu privire la reforma Consiliului Suprem de Securitate, Forţ elor Armate, Serviciului de Grăniceri şi Trupelor de Carabinieri, iar în ceea ce priveşte Serviciul de Informaţii şi Securitate Strategia oferă numai o descriere generală a activităţii serviciului ca re este de fapt un rezumat al prevederilor din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate.

Provocările

majore

în

iniţierea

procesului

de

reformă

a

Serviciului

de

Informaţii

şi

Securitate

Lipsa

Serviciului de

guvernare, iar pe de altă parte a fost ignorată în Strategia Securităţii Naţionale , aprobată recent de Parlamentul Republicii Moldova , cât şi transparenţa limitată a Serviciului în ceea ce priveşte activitatea şi planurile de perspectivă ale acestuia fac destul de dificilă o analiză cuprinzătoare a procesului de reformare a Serviciului. La această etapă pot fi formulate numai unele constatări cu privire la inconsecvenţa angajamentelor politice , inconsistenţa eforturilor guvernării şi unele dintre provocările majore cu care se confruntă această reformă.

reformei

unor

informaţii oficiale

cu privire

la

procesul de

pe

de

o

iniţiere

sau implementare

a

Informaţii şi Securitate ,

care,

parte,

a fost inclusă în programele de

Astfel, pe de o parte, includerea obiectivului de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate în programele de guvernare şi Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova NATO indică că necesitatea unor reforme profunde ale Serviciului de Informaţii şi Securitate este recunoscută şi conştientizată de către elitele politice din Republica Moldova.

Totodată, interpretarea de fiecare dată diferită a obiectivelor şi conţinutului acestei reforme, ignorarea acestui obiectiv în Strategia Securităţii Naţionale , cît şi lipsa unor informaţii publice cu privire la această reformă, cu excepţia prevederilor din cele trei documente oficiale menţionate mai sus, denotă complexitatea acestei probleme, dificultatea iniţierii reformei şi lipsa sau caracterul limitat al capacităţilor şi mecanismelor necesare pentru elaborarea şi implementarea cu succes a acesteia.

Vom presupune că ignorarea reformei SIS în Strategia Securităţii Naţionale se datorează în primul rînd modului şi nivelului de elaborare a acestui document - Strategia a fost elaborată nu la nivelul şi sub conducerea directă a Preşedintelui Republicii Moldova (funcţie îndeplinită prin interimat pe parcursul ultimilor doi ani), dar de o comisie specială formată din reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale sub responsabilitatea generală a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Este evident că la un asemenea nivel nu puteau fi luate decizii strategice cu privire la modul de abordare a reformei Serviciului.

Interpretarea diferită a reformei SIS în programele de guvernare parţial ar putea fi explicată prin modul de elaborare a acestor documente strategice şi prin locul specific al Serviciului de Informaţii şi Securitate în ierarhia instituţiilor statale.

Astfel, atât Programul de guvernare 2009-2013, cât şi Programul de guvernare 2011-2014 au avut un format tradiţional, pe care Guvernul Republicii Moldova îl utilizase pentru definirea obiectivelor de guvernare pe parcursul ultimilor ani. În acest format, în partea de constatare a

situaţiei şi problemelor

de

securitate/insecuritate tradiţional apar în topul documentului. Totodată, în partea de obiective şi

acţiuni preconizate în topul listei sunt expuse aspectele economice şi sociale , iar acţiunile din domeniul securităţii sunt interpretate sumar în termeni generali.

cu

care

se

confruntă

Republica

Moldova,

aspectele

Această abordare, într-o mare măsură, este determinată de rolul şi scopul tradiţional al programului de guvernare, care este destinat în primul rând preocupărilor imediate ale publicului larg, dar şi de nivelul de înţelegere a liderilor politici cu privire la rolul şi capacităţile instituţiilor din sectorul de securitate de a contribui la realizarea obiectivelor politice, economice şi sociale. Pe de altă parte, lipsa unei concretizări a acţiunilor de reformă a Serviciului în acest format este determinat şi de faptul că atribuţiile şi responsabilităţile principale ce ţin de asigurarea securităţii naţionale depăşesc nivelul de atribuţii şi responsabilităţi ale Guvernului şi ţin de competenţa, în unele cazuri exclusivă, a Preşedintelui Republicii Moldova.

Astfel, dacă în programele de guvernare subiectele de securitate tradiţional sunt abordate pentru argumentarea problemelor cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv pentru argumentarea problemelor de ordin social, economic, ecologic, etc ., apoi în planurile de acţiuni anuale, pe care Guvernul le aprobă pentru implementarea Programului de guvernare , aceste subiecte nu mai sunt reflectate. Evident că şi în rapoartele privind implementarea programelor de guvernare prezentate de către Guvern Parlamentului subiectul reformării sectorului de securitate în general şi a Serviciului de Informaţii şi Securitate în special lipseşte completamente.

De fapt, în conformitate cu legislaţia în vigoare Guvernul nu are nici atribuţii în domeniul de activitate a Serviciului şi nici pîrghii de influenţă asupra acestuia. În aceste condiţii un program eventual de reformă a SIS nu poate fi elaborat de către Guvern.

Elaborarea unui program sau concept credibil şi fezabil de reformă nu poate fi asigurată nici de către însăşi Serviciul de Securitate şi Informaţii. De obicei, elaborarea unui asemenea document de către însăşi instituţia care urmează a fi reformată constituie un conflict evident de interese.

Asemenea exemple sunt mult prea suficiente în activitatea guvernării din Republica Moldova ani, cînd mai multe instituţii au avut sarcina de a elabora programe de auto - reformare care, în final, au fost compromise de abordarea intra-departamentală şi au falimentat. De cele mai dese ori Guvernul a evitat să-şi asume proprietatea autentică asupra acestor programe departamentale, să asigure coordonarea interdepartamentală (care este un imperativ pentru orice proces de reformă organizaţională), le- a tratat ca programe departamentale interne cu caracter limitat şi a lăsat instituţiile respective să determine de sine stătător obiectivele, sarcinile, acţiunile de implementare şi mecanismele de monitorizare şi evaluare. Refuzul Guvernului de aşi asuma proprietatea asupra acestor programe, de a le conduce şi coordona, de cele mai dese ori a fost

însoţit de refuzul Guvernului de a aloca resurse suplimentare special destinate în acest scop, de incapacitatea instituţiilor de a identifica resursele necesare din interior şi compromiterea ca rezultat a majorităţii acţiunilor de acest gen iniţiate în ultimi i ani.

urmează

analiză a eficienţei la nivel de sector, fapt care depăşeşte atribuţiile instituţiei vizate şi impune

Totodată,

analiză funcţională şi o

reformele

instituţionale

autentice

a

fi bazate

pe

o

implicarea

unei instituţii sau unui organ

superioare

şi utilizarea unor mecanisme complexe de

evaluare

şi

luare

a

deciziilor

care

ar

asigura

arbitrajul adecvat

al inevitabilelor

conflicte

de

interese interdepartamentale.

Din cele expuse mai sus pot fi formulate următoarele concluzii:

- Necesitatea reformării Serviciului de Informaţii şi Securitate este conştientizată de elitele politice din Republica Moldova şi acest fapt este confirmat în cele mai importante documente ale guvernării pe parcursul ultimilor doi ani.

- Interpretarea diferită a obiectivelor şi conţinutului acestei reforme şi ignorarea acestui obiectiv în Strategia Securităţii Naţionale denotă complexitatea acestei probleme, dificultatea iniţierii acesteia şi lipsa sau caracterul limitat al capacităţilor şi mecanismelor necesare pentru elaborarea şi implementarea cu succes a reformei Serviciului.

- Lipsa oricăror informaţii oficiale referitor la elaborarea unui oarecare „Concept de reformare

a SIS” susţine ideea că chiar dacă pînă la momentul actual au fost iniţiate careva acţiuni în

sens Parlamentului sau Preşedinţiei.

acest

acestea

au fost

de

natură internă departamentală fără participarea Guvernului,

- Promovarea unor reforme exclusiv de către şi sub responsabilitatea singulară a Serviciului

conţine riscul compromiterii din start a acesteia ca consecinţă a conflictului de interese sau lipsei de obiectivitate în analiza problemelor majore, căilor de soluţionare a acestora, lipsei

de experienţă şi resurse necesare, rezistenţei intra şi extra departamentale, etc.

- Criza politică continuă şi, ca rezultat, îndeplinirea funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova prin interimat determină lipsa unei voinţe politice adecvate pentru iniţierea reformei SIS.

III.

Rolul Parlamentului în reformarea Serviciului de Informaţii şi Securitate.

În

atribuţii cheie care îi

permit să influenţeze în mod determinant reformarea Serviciului de Informaţii şi Securitate. Astfel, în conformitate cu Constituţia Parlamentul, de rînd cu adoptarea legilor, hotărârilor şi moţiunilor, aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului şi exercită controlul parlamentar asupra puterii executive. 14 Aprobarea de către Parlament a programelor de guvernare în care a fost inclus obiectivul de reformare a Serviciului este o realizare în practică a

plasează

se

conformitate

la

cu

Constituţia

şi cadrul legislativ existent

puterilor de

stat

Parlamentul Republici Moldova

un şir

de

nivelul superior în ierarhia

şi are

acestor prevederi constituţionale şi, în acelaşi timp, o asumare a unei responsabilităţii comune a Parlamentului şi Guvernului privind implementarea acestor obiective.

Atribuţiile Parlamentului cu referinţă la funcţionarea Serviciului de Informaţii şi Securitate sunt concretizate în cîteva acte legislative de bază, acestea fiind Legea securităţii statului, Legea privind organele securităţii statului şi Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate.

Astfel, în conformitate cu Legea securităţii statului 15 Parlamentul:

-

„…exercită reglementarea legislativă în domeniul asigurării securităţii statului;

-

creează baza juridică a constituirii şi activităţii organelor ce asigură securitatea statului;

-

aprobă volumul alocaţiilor bugetare pentru asigurarea securităţii statului;…”.

În

conformitate cu Legea privind

organele securităţii statului 16 Parlamentul:

-

„…exercită

controlul asupra

activităţii organelor

securităţii statului prin audieri şi cercetări

parlamentare, audieri de rapoarte ale conducătorilor organelor securităţii statului în cadrul şedinţelor publice sau închise, precum şi prin participarea preşedintelui Comisiei

Parlamentului pentru securitatea

naţională

ori a vicepreşedintelui acestei comisii la lucrările

colegiului Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

-

exercită controlul permanent asupra activităţii organelor securităţii statului prin Comisia pentru securitatea naţională.

-

examinează rapoartele de activitate anuale prezentate de organele securităţii statului…”

În conformitate cu Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate 17 Parlamentul:

-

- numeşte în funcţie şi eliberează din funcţie directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate;

- exercită controlul asupra activităţii SIS;

- examinează rapoartele de activitate ale SIS;

- efectuează controlul parlamentar asupra activităţii Serviciului…”

stabileşte

şi aprobă efectivul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova;

În conformitate cu Regulamentului Parlamentului (Legea Nr. 797 din 02.04.1996) în cadrul Comisiei pentru securitatea naţională, apărare şi ordinea publică activează o Subcomisie pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii şi Securitate. Această subcomisie este unica subcomisie crearea căreia este stipulată în Regulamentul

14 Constituţia Republicii Moldova. Art. 66. Atribuţiile de bază ale Parlamentului.
15

Legea securităţii statului nr.618-XIII din 31.10.95
16

17 Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova Nr.753 -XIV din 23.12.99. Articolul 1.

Legea privind organele securităţii statului Nr.619-XIII din 31.10.95

Parlamentului aprobat prin lege. Misiunea acestei Subcomisii este supravegherea respectării de către SIS a legalităţii, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi asigurarea neadmiterii angajării politice a Serviciului. În scop ul realizării acestei misiuni în calitate de preşedinte al subcomisiei se alege un reprezentant al opoziţiei parlamentare. Totodată, Subcomisia are atribuţia de a verifica respectarea de către SIS a prevederilor Constituţiei şi a legilor care reglementează activitatea acestuia, de a examina cazurile de violare a Constituţiei, a legilor, a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor.

Analiza acestor legi, în special a Legii privind Serviciul de Informaţii şi Securitate, indică asupra faptului că Parlamentul ar urma să aibă o influenţă determinantă asupra Serviciului de Informaţii şi Securitate şi un rol cheie în asigurarea bunei funcţionări a acestuia. În acest sens, chiar dacă aprobarea de către Parlament a unui eventual concept de reformare a SIS nu este expres stipulată

în cadrul legislativ existent, totuşi elaborarea

acestuia şi, cu atât mai mult, implementarea unei

eventuale reforme a Serviciului fără implicarea Parlamentului este imposibilă.

Din analiza cadrului legislativ existent şi atribuţiilor Parlamentului, Comisiei Securitate Naţională, Apărare şi Ordine Publică şi Subcomisiei pentru exercitarea controlului parlamentar

asupra

acestor

atribuţii pot fi determinate următoarele modalităţi de implicare a Parlamentului în reforma SIS:

activităţii

Serviciului

de

Informaţii

şi

Securitate

şi

practicilor

de

realizare

a

1.

Subcomisia

pentru

exercitarea

controlului

parlamentar

asupra

activităţii

Serviciului

de

Informaţii şi Securitate, formată tradiţional din 3-4 membri ai Comisiei Securitate Naţională, Apărare şi Ordine Publică şi prezidată de reprezentantul opoziţiei parlamentare , are un mandat specific, limitat şi concentrat pe misiunea de control a respectării legalităţii de către SIS. În aceste condiţii, implicarea eventuală a acestei Subcomisii în procesul de elaborare a unui oarecare concept de reformare a SIS va fi dificilă, dar şi alogică. La această etapă rolul Subcomisiei ar fi mai degrabă prezentarea rapoartelor cu privire la respectarea legislaţiei de către SIS care, în mod obligator, urmează a fi luate în consideraţie la elaborarea conceptului de reformare.

2.

Comisia Securitate Naţională, Apărare şi Ordine Publică are atribuţii cu mult mai largi care permit, dar şi impun, implicarea acesteia la diferite etape ale reformei SIS. În primul rînd, problemele de securitate naţională, funcţionarea instituţiilor care asigură securitatea naţională, serviciul în cadrul acestor instituţii şi protecţia secretului de stat sunt domenii directe de responsabilitate ale Comisiei. Totodată, Comisia este responsabilă de examinarea proiectelor de acte legislative pe problemele ce ţin de domeniul său de activitate şi formularea propunerilor pe marginea acestora. În acest sens, Comisia în mod logic urmează a fi consultată la etapa de elaborare a conceptului de reformare a SIS.

O altă responsabilitate a Comisiei este examinarea bugetului instituţiilor supravegheate înainte de aprobarea acestuia în plenul Parlamentului. Şi în acest caz apare necesitatea consultării prealabile a Comisiei pornind de la faptul că reformele instituţio nale necesită alocarea unor resurse suplimentare sau, în cel mai bun caz, redistribuirea resurselor alocate , în ambele cazuri avizul Comisiei fiind obligatoriu.

Un alt argument care obligă implicarea Comisiei este determinat de „zona de

responsabilitate” a acesteia.

responsabilitatea Comisiei activitatea următoarelor instituţii: Preşedinţia şi Consiliul Suprem de Securitate, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării şi Armata Naţională, Ministerul Afacerilor Interne şi structurile subordonate, Departamentul Instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei, Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Serviciul Informaţii şi Securitate, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie,

Serviciul Grăniceri, Serviciul vamal, Serviciul Pază şi Protecţie de Stat. Pornind de la faptul că reformele instituţionale impun evaluarea şi analiza funcţională sectorială sau a domeniilor conexe pentru a evita suprapunerea funcţiilor sau formarea unor goluri şi lipsei de responsabilităţi şi în acest caz se impune consultarea Comisiei la etapa de elaborare şi aprobare a eventualului Concept de reformă a SIS.

Hotărârea

Parlamentului nr.

48

din 29.10.2009 plasează sub

De asemenea implicarea Comisiei este determinată de obligativitatea 18 prezenţei preşedintelui ori a vicepreşedintelui Comisiei la lucrările colegiului Serviciului de Informaţii şi Securitate, organ care în mod logic urmează să fie implicat în procesul de reformă

3.

Astfel, Comisia Securitate Naţională, Apărare şi Ordine Publică urmează să fie implicată în reforma SIS prin supravegherea şi consultarea procesului de iniţiere a reformei, prin

consultarea proiectelor conceptului de reformă şi avizarea conceptului final şi planurilor de acţiuni, prin examinarea proiectelor de decizii şi acte legislative care urmează a fi adoptate de plenul Parlamentului, prin examinarea proiectelor de decizii de alocare a resurselor necesare

reformei

colegiului SIS.

preşedintelui sau vicepreşedintelui Comisiei la lucrările

şi

prin

participarea

Plenul Parlamentului cu siguranţă urmează să fie implicat în reforma Serviciul de Informaţii şi Securitate prin aprobarea legilor care vor redefini mandatul, misiunile şi sarcinile de

activitate,

unui

rapoartelor de activitate a Serviciului (care cu siguranţă urmează să reflecteze acţiunile de reformare) şi numirea în funcţie a Directorului SIS (care prin definiţie este responsabilul principal pentru o mare parte din eventualele acţiuni de reformare).

prin examinarea

prin aprobarea alocării resurselor necesare reformei,

de

efectiv (recalculat

în urma

acţiunilor

de

prin stabilirea şi aprobarea

reformare) ,

nou număr

Astfel, Parlamentul Republici Moldova se plasează la nivelul superior în ierarhia puterilor de stat şi are un şir de atribuţii cheie şi instrumente care îi permit să influenţeze în mod determinant reformarea Serviciului de Informaţii şi Securitate. Subcomisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SIS, Comisia Securitate Naţională, Apărare şi Ordine Publică şi Plenul Parlamentului - fiecare dintre aceste organe au un rol important şi urmează să acţioneze pentru a asigura succesul reformei Serviciului.

18 Legea privind organele securităţii statului Nr.619-XIII din 31.10.95

IV.

Rolul Preşedinţiei şi Consiliului Suprem de Securitate în reforma Serviciului de Informaţii şi Securitate.

Analiza cadrului juridic indică asupra faptului că implementarea angajamentelor din programele de guvernare care se referă la sectorul de securitate totuşi în cea mai mare parte ţine de responsabilitatea instituţiei prezidenţiale. Anume această instituţie urmează să asigure realizarea atribuţiilor constituţionale ale Preşedintelui Republicii Moldova ca şef al statului şi Comandant

Suprem al Forţelor

precum şi atribuţiilor

securităţii statului” conform prevederilor

a atribuţiilor de „conducere generală a activităţii de asigurare a

Armate,

din Legea

Securităţii Statului 19 ,

de coordonator al activităţii Serviciului de Informaţii şi Securitate, după cum prevede Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate a Republicii Moldova. 20

Reieşind

din

prevederile

constituţionale

şi legislative

anume

instituţia

prezidenţială

urmează

iniţieze

şi

asigure

elaborarea

programului

sau conceptului de

reformare

a

Serviciului,

conducă, să monitorizeze şi să evalueze procesul de implementare a acestei reforme. În calitatea sa de şef al statului Preşedintele Republicii Moldova dispune de toate puterile şi instrumentele necesare, inclusiv de Consiliul Suprem de Securitate.

Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova (CSS) funcţionează conform Regulamentului aprobat prin Decretul Preşedintelui Republicii din 8.10.97 21 . În conformitate cu acest regulament: Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ care analizează activitatea ministerelor şi departamentelor în domeniul asigurării securităţii naţionale şi prezintă Preşedintelui Republicii Moldova recomandări în probleme de politică externă şi internă a statului”. În componenţa CSS intră membrii din oficiu ”Primul-ministru, ministrul apărării, ministrul afacerilor externe, ministrul afacerilor interne, ministrul securităţii naţionale, ministrul finanţelor, şeful Marelui Stat Major al Forţelor Armate, şeful Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi secretarul Consiliului Suprem de Securitate”, totodată Preşedintele Republicii poate numi în calitate de membri ai CSS şi alte persoane cu funcţii de răspundere.

Astfel, pentru asigurarea succesului reformei Serviciului de Informaţii şi Securitate instituţia prezidenţială urmează să întreprindă următoarele acţiuni:

Elaborarea conceptului de reformare a SIS urmează să fie efectuată de către o comisie specială creată în acest scop prin decretul Preşedintelui. ui.

Activitatea comisiei urmează a fi sprijinită de grupuri de lucru pe subiecte specifice cu ea comisiei urmează a fi sprijinită de grupuri de lucru pe subiecte specifice cu

antrenarea

experţilor

necesari

din

alte

instituţii

din

sectorul

de

securitate.

Printre

subiectele

specifice

puse

pe

seama

acestor

grupuri

de

lucru

urmează

a

fi

analiza

funcţională

în

cadrul

sectorului de

securitate ,

analiza

organizaţională

internă,

evaluarea

eficienţei activităţii Serviciului şi utilizării resurselor, estimarea costurilor reformei şi elaborarea şi coordonarea planurilor de acţiuni, monitorizarea procesului de implementare a reformei SIS, evaluarea impactului realizat, etc.

Conceptul de reformare a SIS urmează a fi aprobat de către Preşedinte după examinarea acestuia în cadrul Consiliului Suprem de Securitate şi consultarea Parlamentului . examinarea acestuia în cadrul Consiliului Suprem de Securitate şi consultarea Parlamentului.

19 Art. 10 Preşedintele Republicii Moldova. Legea Securităţii Statului (N r.618-XIII din 31.10.95) 20 Art. 1. Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (Nr. 753 din 23.12.1999)

21 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.69-70/592 din 23.10.1997

Proiectele de a cte legislative care urmează să modifice misiunile, sarcinile, numărul de personal şi

Proiectele de acte legislative care urmează să modifice misiunile, sarcinile, numărul de personal şi modul de activitate a SIS urmează a fi înaintate spre aprobare Parlamentului de către Preşedinte.

Totodată, în condiţiile în care în mod oficial din septembrie 2009 funcţia Preşedintelui Republicii Moldova este vacantă şi îndeplinită prin interimat de către Preşedintele Parlamentului, vom observa că de la această dată instituţia prezidenţială a fost una puţin funcţională şi cu o capacitate de decizie şi influenţă mult prea limitată.

Astfel, declaraţiile publice privind reforma, modernizarea, transformarea şi depolitizarea Serviciului de Informaţii şi Securitate nu au fost transpuse în acţiuni, iar perspectiva iniţierii şi implementării acestor acţiuni în cea mai mare măsură depinde de alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi formarea unor capacităţi adecvate în cadrul instituţiei prezidenţiale.

În condiţiile în care, în conformitate cu cadrul legislativ existent, r esponsabilitatea principală în ceea ce ţine de iniţierea, coordonarea şi implementarea reformei SIS revine instituţiei prezidenţiale, este puţin probabil ca o reformă instituţională autentică să fie iniţiată pînă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova.

V.

Propuneri privind evaluarea Serviciului de Informaţii şi Securitate.

În condiţiile în care atât contextul naţional cât şi contextul naţional suferă modificări profunde se impune o analiză exhaustivă şi o evaluare a capacităţilor, eficienţei şi necesităţilor pentru a dezvolta şi adapta mandatului, atribuţiile, structurile şi modului de lucru a SIS. Efectuarea unor asemenea analize şi evaluări este un proces dificil şi este posibilă numai în cazul care există o voinţă politică autentică care să gestioneze acest proces.

Elementele unei evaluări a SIS

Contextul

- Factorii care determină necesitatea reformei SIS.

reformei

- Promotorii şi susţinătorii eventuali ai reformei SIS. Oponenţii reformei SIS. Motivaţiile şi argumentele susţinătorilor şi oponenţilor.

- Percepţia publică şi percepţia politică a activităţii actuale, celei precedente şi celei de viitor a SIS. Nivelul de încredere, temeri, înţelegere.

- Gradul de politizare a serviciilor. Gradul de vulnerabilitate a conducerii la schimbările de guvernare. Motivele vulnerabilităţilor.

- Actorii implicaţi în asigurarea SN, domeniile de responsabilitate, preocupările şi revendicările acestora. Domeniile de asigurare a securităţii naţionale în care sunt implicate SIS (cele cheie şi cele secundare), beneficiarii primari şi cei secundari ai SIS.

- Procesele politice interne dominante. Rolul SIS în aceste procese.

- Dimensiunile externe ale securităţii şi rolul SIS.

- Riscurile şi ameninţările depăşite (vechi).

- Riscurile şi ameninţările noi sau în creştere, contrac ararea cărora necesită modificări de structură, sarcini, capabilităţi.

Responsabilitate

- Cadrul legal al activităţii SIS.

şi supraveghere

- Controlul politic, supravegherea şi responsabilităţile. Structura şi eficienţa acestuia.

- Sistemul de autorizare a acţiunilor cu utilizarea metodelor speciale (activităţi operative, interceptarea convorbirilor telefonice, operaţiuni sub acoperire, etc.)

- Protecţia datelor personale. Protecţia informaţiilor confidenţiale….

- Percepţia beneficiarilor publici supra SIS şi me canismelor de responsabilitate. Subiectele şi problemele cheie în percepţia beneficiarilor.

- Posibilităţile şi mecanismele de contestare a acţiunilor SIS.

- Controlul financiar. Modul de elaborare şi executare a bugetului SIS. Controlul executării bugetului.

- Rolul Parlamentului în exercitarea controlului asupra SIS. Eficienţa controlului. Responsabilităţile Parlamentului.

Capacităţi

- Instruirea personalului SIS.

- Genul (tipul) de informaţii în baza cărora SIS efectuează analiza, evaluările (estimările). Gradul de acces la informaţiile deţinute de alte organizaţii (ex. poliţie, militare).

- Gradul de utilitate a produselor SIS. Genul, nivelul, calitatea şi impactul deciziilor luate în baza produselor oferite de SIS.

 

- Utilitatea comparată a produselor SIS în raport utilizarea surselor deschise, analizelor academice, produselor think-tank şi analizelor altor instituţii guvernamentale.

Management

- Organizarea şi structura SIS.

- Divizarea sarcinilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor (internă şi externă)

- Înţelegerea de către SIS a intereselor naţionale. Modul de definire şi evaluare a riscurilor şi ameninţărilor. Modul de înţelegere şi reacţie la necesităţile de informaţii ale diferitor beneficiari şi factori de decizie.

- Procedurile interne pentru asigurarea unui sistem efectiv de autorizare şi control asupra operaţiunilor.

- Sistemul (structurile, mecanismele şi procesul) de control intern.

- Politicile de angajare şi promovare a personalului.

- Mecanismele interne de soluţionare a conflictelor.

- Mecanismele interne de investigare a reclamaţiilor.

Coordonare cu alte instituţii din sistemul de securitate

- Modul de elaborare şi prezentare a produselor (rapoartelor, evaluărilor) după surse (deschise, secrete) şi destinatar (comune, individuale, etc).

- Procedurile (mecanismele) formale şi informale de cooperare cu alte agenţii şi instituţii.

 

- Modul de clasificare a informaţiilor. Autorizarea accesului la informaţii clasificate.

Contacte şi

- Percepţia actorilor externi privind credibilitatea şi eficienţa activităţii SIS

cooperare cu

- Domeniile şi calitatea schimburilor de informaţii cu actorii externi.

comunitatea

- Capacitatea SIS de aşi proteja interesele naţionale, integritatea, sursele de informaţii în contactele externe.

internaţională

Bibliografie

………………….

Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2009-2013 Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO actualizat. Aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.746 din 18 august 2010. Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea europeană: libertate, democraţie, bunăstare 2011-2014” aprobat prin Hotărîrea Parlamentului Nr. 6 din 14.01.2011 pentru acordarea votului de încredere

Programului de activitate şi întregii

Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici. HG nr 33. din 11.01.2007 Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (Nr. 753 din 23.12.1999)

Legea privind organele securităţii statului (619 -XIII din 31.10.95).

Articolul 28. Subcomisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii şi Securitate. Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului (Nr. 797 din 02.04.1996) Strategia securităţii naţionale, aprobată de Parlamentul Republicii Moldova la 15 iulie 2011. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 170 175 (3966 3971) din 14 octombrie, 2011

Art. 10 Preşedintele Republicii Moldova. Legea Securităţii Statului (Nr.618 -XIII din 31.10.95)

liste a Guvernului

Anexă

COMUNICAT DE PRESĂ 2011-10-20 Declaraţia unui grup de organizaţii din societatea civilă privind depolitizarea instituţiilor de drept din Republica Moldova

Luînd în consideraţie angajamentele asumate de Republica Moldova în baza Programului de activitate pentru Integrare Europeană (2010-2014); angajamentele asumate cu referire la implementarea Planului de Acţiuni privind liberalizarea regimului de vize; recomandările şi soluţiile oferite în cadrul programelor de asistenţă sprijinite de Consiliul Europei, alte organisme şi misiunile speciale ale UE. Încurajăm factorii decizionali şi clasa politică să-şi asume deplina responsabilitate pentru implementarea reformelor în interesul cetăţenesc. Constatări cu privire la politizarea şi lipsa de progres în realizarea reformelor în cadrul instituţiilor de drept:

1. Suntem îngrijoraţi de lipsa reformei instituţionale a SIS; în pofida aşteptărilor, transformarea SIS într - o instituţie modernă şi de tip European încă mai rămîne un subiect taboo pentru factorii decizionali şi actorii politici;

2. Suntem îngrijoraţi de faptul că reformele instituţionale în cadrul MAI, Procuraturii şi CCCEC, deşi sunt anunţate, sunt în proces foarte lent de implementare , deseori lipseşte determinarea şi voinţa politică clară;

3. Constatăm cu îngrijorare că discuţiile publice recente, cu referire la instituţiile de drept, demască preocupările clasei politice focusate preponderent pe numiri şi demiteri decît pe schimbări sistemice şi asigurarea reformelor instituţionale ;

4. Regretăm că majoritatea politică, angajându-se în atacuri şi contra-atacuri reciproce pierd din vizor obiectivul de interes public de reformare a instituţiilor publice ; abstinenţa opoziţiei parlamentare de la lucrările Parlamentului dezvăluie nepăsarea pentru interesul public .

Recomandări cu privire la depolitizarea şi democratizarea instituţiilor de drept:

1. Iniţierea imediată a procesului de reformare a SIS avînd ca obiectiv transformarea acestei instituţii într-o instituţie capabilă, modernizată, de tip european şi depolitizată care serveşte intereselor cetăţeneşti,

2. Impulsionarea proceselor de reformare a Procuraturii şi a MAI prin aprofundarea participării societăţii civile la dezbaterile publice asupra reformelor,

3. Depolitizarea procedurii de numire poate fi realizată prin introducerea procedeelor pluraliste şi competitive de selectare a candidaţilor la funcţia de conducere (prin intermediul comisiilor specializate Parlamentare), asigurînd dezbateri publice pe fiecare candidatură cu participarea opoziţiei şi societăţii civile,

4. Depolitizarea

activităţii instituţiilor poate fi realizată prin asigurarea independenţei şi autonomiei

funcţionale a angajaţilor cu tragerea la răspundere a actorilor care exercită imixtiuni şi presiuni, inclusiv prin interzicerea indicaţiilor exponenţilor decizionali şi politici,

5. Depolitizarea mandatului instituţiilor şi autorităţilor prin realizarea interesului cetăţenesc public

măsurabil cu periodicitate necesară evaluării rezultatelor activităţii,

6. Depolitizarea instituţiilor prin intermediul extinderii controlului civic;

7.

Depolitizarea ministerială poate fi asigurată prin intermediul raţionalizării întregului proces de luare a deciziilor, în care deciziile colegiale sunt transparente , se bazează pe argumente raţionale şi comunicate publicului,

8. Depolitizarea funcţională ramurală poate fi realizată prin intermediul separării funcţiilor de elaborare şi coordonare implementării politicilor de funcţia de implementare a politicilor, consolidarea autonomiei agenţiilor de implementare a politicilor.

9. Depolitizarea agenţiilor responsabile de implementarea politicilor poate fi realizată prin conferirea unei autonomii responsabilizate în baza indicatorilor de performanţă şi independenţei garantate de imixtiune în activitatea operaţională.

10. Depolitizarea evaluării rezultatelor instituţiilor prin introduc erea indicatorilor clari de evaluare, în baza

rapoartelor

performanţelor instituţionale,

anuale de activitate

şi prin intermediul rapoartelor tematice, care permit aprecierea

11. Depolitizarea activităţilor poate fi realizată prin asigurarea transparenţei proceselor decizionale

interne , inclusiv prin instituirea dosarelor,

controlului colegial asupra cazurilor de clasare

sau închidere

a

12. instituţională

Depolitizarea

poate

fi garantată

prin reglementarea activităţilor instituţiilor vizate în

exclusivitate

prin

intermediul

legilor

adoptate

de

Parlament,

evitînd

reglementările

secundare

normative,

13. angajărilor

Depolitizarea

poate

fi

asigurată

prin

introducerea

standardelor

de

evaluare

a

performanţelor individuale , oferirea remuneraţiei adecvate, preluarea tehnologiilor moderne.

Semnatarii Declaraţiei pentru contacte:

Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), Institutul pentru Politici Publice (IPP), Institutul pentru Drepturile Omului, Centrul de Informare în Domeniul Drepturilor Omului (CIDO), Centrul pentru Resurse Juridice din Moldova (CRJM