Sunteți pe pagina 1din 9

Terminologic, termenul de obligatie provine din latinescul obligatio= a lega e cineva din pricina neexecutarii obligatiei(in legatura cu actele

ilicite, in materie delictuala, executarea facanduse initial asupra corpului debitorului si abia din 428-anul Romei- Poetelia Papiria asupra bunurilor sale). Definitia romanilor: obligatio est iuris vinculum necessitate adstringimur alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis iura- obligatia este legatura juridica in temeiul careia suntem , in mod necesar, constransi sa platim un lucru, dupa dreptul cetatii noastre. Sensuri obligatie: 1. Raport juridic obligational : raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ(creditor) de a cere subiectului pasiv(debitor) sa dea , sa faca sau sa nu faca ceva. 2. In sens restrans: datorie, desemnand numai latura pasiva 3. Inscrisul constatator al unui drept de creanta Structura: 1. Subiectele: creditor si debitor 2. Continut: dreptul de creanta si obligatia. Raportul juridic poate fi simplu(o parte are numai drepturi , iar cealalta numai obligatii) sau bilateral. Creantele se insumeaza la activul patrimonial, iar datoriile la pasiv => solvabilitatea unei persoane. 3. Obiect(prestatie negativa sau pozitiva) : conduita concreta la care este indrituit subiectul activ si la care este tinut subiectul pasiv. Obiectul raportului nu trebuie confundat cu obiectul actului juridic operatiunea juridica (1225 si 1226). Articolul 1164: obligatia este un raport juridic de drept civil al carui subiect activ are dreptul sa ceara subiectului pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva din ceea ce ar fi fost indreptatit in lipsa angajamentului juridic. Genul proxim = raport juridic de drept civil.

Clasificare:
1. In functie de izvor: a. Obligatii nascute din acte juridice (contract sau act juridic unilateral) b. Obligatii nascute din fapte juridice in sens restrans (licite sau ilicite). Fapte licite : imbogatirea fara justa cauza, gestiunea de afaceri, plata lucrului nedatorat.

2. a. -

In functie de obiect : Obligatii pozitive(dare si facere) / negative(non facere): A da = a transmite sau a constitui in drept real A face = orice prestatie pozitiva inafara de a da A nu face= abstentiune diferita de obligatia negativa generala

b. Obligatii pecuniare(plata unei sume de bani)/ nepecuniare(in natura). Termenul pecuniar are un sens secial= plata unei sume de bani(nu evaluabil in bani ca la patrimoniu).

c. Obligatii determinate (de rezultat)/ obligatii de prudenta si diligenta (de mijloace).

Criteriile de determinare a unei obligatii de rezultat fara de cea de mijloace sunt : Intentia partilor, in principal In subsidiar, prezenta elementului aleatoriu in atingerea rezultatului la care s-a obligat debitorul.

Atunci cand este vorba de obligatii de rezultat, obiectul nu este numai prestatia specifica si include si rezultatul ce trebuie atins prin acea prestatie. Asadar, in obiect avem 2 elemente: prestatia si rezultatul. Cand este vorba despre obligatii de mijloace, obiectul este format numai din prestatie, rezultatul fiind indiferent in ceea ce priveste executarea obligatiei. Pentru a se putea retine raspunderea civila in cazul neexecutarii obligatiei , trebuie dovedite 4 elemente: Fapta ilicita Prejudiciul Legatura de cauzalitate Vinovatia

Diferenta dintre cele 2 obligatii: de ordin probatoriu In cazul obligatiei de rezultat, simpla neatingere a rezultatului naste o prezumtie de neexecutare(fapta ilicita), paratul trebuind sa faca proba contrara. Odata dovedit primul element al raspunderii, se naste o prezumtie de culpa in sarcina debitorului. In caz contrar, daca s-a atins rezultatul, prestatia s-a executat cum trebuie; daca creditorul vrea sa demonstreze ca are lipsuri cantitative sau calitatie, el trebuie sa faca proba acestor lipsuri. In cazul obligatiei de mijloace , simpla neatingere a rezultatului nu naste o prezumtie de neexecutare. Creditorul trebuie sa dovedeasca acele imprejurari de fapt care marcheaza absenta diligentei debitorului in modul in care a facut prestatia sau ca acesta nu a facut nicio prestatie. Fiind un fapt negativ , proba nu se face in mod direct. Odata facuta proba, atunci se naste o prezumtie de culpa in sarcina debitorului.

3. In functie de sanctiunea juridica:obligatii perfecte/ imperfecte(naturale) Obligatia perfecta se bucura de o sanctiune juridica deplina(forta de constrangere a statului poate fi pusa in miscare la cererea creditorului fara oprelisti impotriva debitorului). In cazul obligatiilor imperfecte, este diminuata posibilitatea creditorului de a face acest lucru, fiind susceptibile numai de executare voluntara. Eg: obligatiile prescrise 1471(regula). Obligatia naturala executata nu mai poate fi restituita, ca si in cazul art. 2506 alin 3 (aplicatie 1471). Acestea nu se confunda cu obligatiile morale care nu au nicio sanctiune juridica.

4. -

In functie de opozabilitate: Obligatii scriptae in rem Obligatii propter in rem Obligatii propriu-zise(efecte numai intre parti)

In cazul obligatiilor reale=> opozabilitate largita, privind evolutia in timp a obligatiei, nu numai momentul raportat la un singur debitor. La un moment dat, chiar acestea sunt opozabile unui singur debitor, dar in timp se oate schimba debitorul, iar obligatia va fi opozabila acestui nou debitor.

IZVOARE: 1165 Contract Act juridic unilateral Gestiunea de afaceri Imbogatirea fara justa cauza Plata lucrului nedatorat Fapte ilicite (delicte civile)

CONTRACTUL
1. In functie de modul de formare a. Consensual(1174- regula)= contractele care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, simpla lor manifestare de vointa, neinsotita de niciun fel de forma , fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. Daca partile inteleg sa insoteasca manifestarea de vointa cu un inscris, o fac nu pentru a da validitate contractului, ci pentru a- si asigura un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia.

b. Solemn= acelea pentru a caror inchiriere valabila se cere respectarea unei anumite forme(de regula, forma autentica). Inscrisul este cerut pentru ad validitatem, nu ad probationem. Nerespectarea formei solemne atrage nulitatea absoluta a contractului. Atunci cand discutam categoria contractelor solemne, trebuie sa avem in vedere ca, uneori, desi legea cere o anumita forma scrisa, aceasta nu constituie o conditie de validitate, ci de proba. Eg: tranzactia , prin care partile au inceput sau preintampina un proces ce poate sa se nascatrebuie sa fie incheiata in forma scrisa pentru proba acesteia.

c. Real = pentru formarea lui nu este suficienta simpla manifestare de vointa, ci trebuie sa aiba loc si remiterea materiala a lucrului. Eg: imprumut, depozit, gaj, transportul de marfuri. Contractele reale cuprind in structura lor 2 elemente: unul de vointa si unul de exterior(remiterea materiala a bunului). Particularitate : mai intai are loc manifestarea de vointa s apoi se remite lucrul, contractul fiind format in momentul remiterii. Se intampla uneori sa se remita bunul si apoi sa aiba loc acordul de vointa (eg: o persoana cumpara un bun, devne proprietar, dar nu ii este remis bunul; se convine ca bunul sa ramana in comodat la vanzator, nemaifiind nevoie de remitere, deoarece bunul oricum era la vanzatir). Indiferent de succesiunea celor 2 elemente, este necesara indeplinirea lor cumulativa. !!! Daca avem acord de vointa si nu avem remitere => nu avem contract real, ci antecontract. Se poate doar concepe un contract real daca remiterea este anterioara vointei. NB !!! : potrivit definitiei date contractului real, acesta nu se poate considera perfectat decat prin remiterea materiala a bunului. In sens contrar, avem de-a face cu o promisiune de a contracta. Exista o conceptie in literatura juridica care neaga existenta contractului real, spunandu-se ca acesta este defapt un contract consensual. Remiterea ar constitui nu o conditie de incheiere si o executare a contractului anterior , adica a manifestarii de vointa. In aceasta conceptie , se considera ca din contractul incheiat prin simplul consimtamant, se naste obligatia unei parti de a remite bunul celeilalte parti. O conceptie intermediara: contractele reale sunt in fond contractele consensuale , deoarece incheierea lor nu este supusa niciunei forme specifice; OR aceasta forma este tocmai traditiunea= remiterea materiala a bunului.

2. In functie de continut a. Contracte sinalagmatice = se caracterizeaza prin reciprocitate si interdependenta obligatiilor partilor(partile se obliga reciproc una fata de cealalta si fiecare parte are atat calitatea de debitor cat si calitatea de creditor). Cand vorbim de CAUZA ca conditie de fond, in ipoteza contractelor bilaterale, ambele parti au reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte se obliga. Deci fiecare parte isi va executa obligatia avand reprezentarea ca si cealalta parte si-o va executa. NB!!!: Actele juridice unilaterale(actul de formatie unilaterala)=! Contracte unilaterale(formatie bi sau multilaterala in cadrul careia obligatiile contractuale cad in sarcina numai a unei parti) Contractele sinalagmatice imperfecte: un contract se naste unilateral , dar ulterio, pe parcursul executarii, se naste o obligatie si in sarcina celeilalte parti(eg; depozitarul face cheltuieli pentru conservarea bunului). Argumente pentru negare :

Cea de-a doua obligatie este secundara, accesorie si se naste dintr-un fapt extracontractual (gestiunea de afaceri) Pentru a fi in prezenta unui contract sinalagmatic, obligatiile trebuie sa fie reciproce si interdependente, fiecare obligatie trebuind sa fie cauza juridica a celeilalte. In acest caz avem numai reciprocitate, debitorul putand invoca dreptul de retentie pana cand i se va plati suma pentru conservarea bunului. NB!!!: O alta tendinta este aceea de a extinde sfera de aplicatie a contractelor sinalagmatice spre a cuprinde si contractele reale unilaterale imprumut, gaj, depozit. In realitate, contractul real nu este unul sinalagmatic, deoarece remiterea materiala a bunului este o conditie de validitate. b. Contracte unilaterale= contractele care dau nastere la obligatii in sarcina numai a uneia dintre parti, cealalta avand numai calitatea de creditor. IMPORTANTA CLASIFICARII Data fiind aceasta reciprocitate si interdependenta, numai in cazul contractelor sinalagmatice se va pune problema exceptiei de neexecutare, riscul contractual, rezilierea/ rezolutiune. Atunci cand proba contractului sinalagmatic se face prin inscris => multiplu exemplar. In cazul celui unilateral => formalitatea BUN SI APROBAT

3. In functie de scopul urmarit de parti a. Contract cu titlu oneros procurarea unui avantaj b. Contract cu titlu gratuit Clasificarea este discutata sub aspectul : Reciprocitatii: este un contract cu titlu oneros cand ambele parti se obliga. Acest criteriu ar avea drept consecinta confundarea contractelor cu titlu oneros cu contractele sinalagmatice. Eg: contractul de imprumut este un contract unilateral prin excelenta, dar atunci cand este cu dobanda, el devine unilateral cu titlu oneros; donatia cu sarcina contract sinalagmatic cu titlu gratuit. Echivalentei prestatiilor : contractul este oneros in cazul in care avantajul patrimonial pe care o parte o procura celeilalte parti ii corespunde un avanaj patrimonial corelativ si echivalent. Echivalenta poate fi subiectiva sau obiectiva. Poate fi donatia cu sarcina contract cu titlu oneros? Cauzei : caracterul oneros decurge din scopul ce a determinat incheierea contractului , de a obtine un anumit folos drept echivalent al obligatiei asumate.

NB!!!: exista anumite contracte care prin esenta lor sunt cu titlu oneros si nu pot fi cu titlu gratuit ; de asemenea exista si contracte cu titilu gratuit prin esenta, dar care se pot transforma in contracte cu titlu oneros : comodatul = cu titlu gratuit=> contract de inchiriere (comodat cu titlu oneros). IMPORTANTA DISTINCTIEI: Pentru contractele cu titlu gratuit exista conditii de validitate mai restrictive. Sub aspectul conditiilor de fond, dat fiind faptul ca prin contractele cu titlu gratuit se ajunge la o saracire a patrimoniului, C Civ instituie anumite incapacitati speciale in cazul liberalitatilor. Actele cu titlu gratuit nu pot fi incheiate de catre persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa. Sub aspectul conditiilor de forma, contractele cu titlu gratuit impun forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute. Contractele cu titlu gratuit, spre deosebire de marea majoritate a contractelor cu titlu oneros, sunt intuitu personae. In consecinta, eroarea asupra persoanei ca fi considerata viciu de consimtamant si deci cauza de anulabilitate. In cazul celor cu titlu oneros, acest lucru se intampla numai in cazuri exceptionale ! Obligatiile partilor sunt reglementate cu mai multa severitate in contractele cu titlu oneros: garantia pentru evictiune, raspunderea pentru vicii. In materia dreptului succesoral, reductiunea liberalitatilor excesive, care incalca rezerva succesorala, si institutia raportului privesc numai contractele cu titlu gratuit. Actiunea pauliana(revocatorie) , prin care creditorii unei persoane urmaresc sa desfiinteze actele frauduloase ale debitorului va reusi in conditii mai lesnicioase decat se pune problema revocarii unor contracte cu titlu gratuit. In cazul contractelor cu titlu gratuit este suficienta dovada fraudei savarsite de debitor, iar in cazul contractelor cu titlu oneros trebuie sa se dovedeasca si participarea la frauda a tertului dobanditor al bunului.

SUBCLASIFICAREA CONTRACTELOR CU TITLU ONEROS: (criteriu: certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii actului != conditie / impreviziune, care afecteaza chiar existenta actului / echivalenta prestatiilor) 1. Contracte comutative : existenta SI intinderea prestatiilor datorate de catre parti sunt certe si pot fi apreciate chiar in momentul incheierii contractului. Numai in acest caz poate fi vorba despre resciziunea pentru leziune. 2. Contracte aleatorii: existenta SAU intinderea prestatiilor depinde de un eveniment incert(hazard/ alea). Eg: loterie, contractele de asigurari, renta viagera, intretinere pe viata etc. Problema resciziunii pentru leziune se pune numai in cazul contractelor comutative In masura in care contractele aleatorii se refera la jocuri de noroc interzise de lege, ele sunt lovite de nulitate absoluta pentru cauza ilicita.

SUBCLASIFICAREA CONTRACTELOR CU TITLU GRATUIT: (micsorarea patrimoniului) 1. Dezinteresate

2. Liberalitati !! si comodatul poate deveni o liberalitate daca se scade valoarea bunului.

4. In functie de efecte a. In functie de natura dreptului : constitutive sau translative de drepturi reale si generatoare de drepturi de creanta b. In functie de modul de producere al efectelor in timp : constitutive sau translative de drepturi si declarative de drepturi

5. Dupa modul de executare : a. Cu executare dintr-o data b. Cu executare succesiva In cazul neexecutarii sau al executarii necorespunzatoare de catre o parte, sanctiunea va fi rezolutiunea (uno ictu) cu efect retroactiv sau rezilierea (cu executare succesiva) cu efect ex nunc Nulitatea in NCC este numai cu efect ex tunc Numai in ipoteza contracetlor cu executare succesiva se poate pune problema suspendarii executarii din motive de forta majora. Numai daca imposibilitatea este absoluta si definita => desfiintare Moduri diferite de solutionare a problemei riscului contractual

6. In functie de cum sunt sau nu nominalizate:

Numite : nominalizate in mod expres de legislatie Nenumite : nu sunt reglementate expres. Partile le pot incheia in virtutea libertatii lor de vointa, cu respectarea normelor imperative si a bunelor moravuri. In lipsa unor clauze contractuale, se aplica regulile generale ale obligatiilor , iar in subsidiar contratul cu care se aseamana cel mai mult 7. Dupa corelatia dintre ele Principale Accesorii 8. Dupa modul in care se exprima vointa partilor Negociate De adeziune: redactate in intregime de o parte, cealalta parte aderand , acceptandu-i continutul Obligatorii : necesitatea incheierii lor / continutului sunt determinate de lege !!! nou : art 1176 : contractele-cadru si contractele de executare a acestuia