Sunteți pe pagina 1din 1

El este un act religios par excellence asemanator oricarui alt mod de exprimare a sentimentului religios.

Am spune chiar ca este cel mai vechi act religios din istoria omenirii. Si totusi, pelerinajul nu este o simpla expresie a credintei, ci cautare plina de sens a lui Dumnezeu care este izvorul deplin al credintei. Consideram ca pelerinajul nu este o nota caracteristica a anumitor persoane, nu este o harisma a catorva alesi, nici lucrare academica, dar nici act superstitios de credinta. Oricum l-am considera, pelerinajul nu este rezultatul unui proces intelectual ori sentimentalist. Pelerinajul le implica pe toate acestea ca parte integranta din dorinta crestinului de cautare a vietii de sfintenie si de modele de sfintenie. Pelerin poate si trebuie sa fie orice crestin care cauta adevarul lui Dumnezeu; el cauta un mediu sfant", asa cum afirma Paolo Giuriati, in care fiinta umana simte nevoia de a descoperi intr-un mod mai evident prezenta lui Dumnezeu. Scopul pelerinajului trebuie sa devina cu necesitate imbogatirea vietii spirituale a crestinului, schimbarea sincera si profunda a propriei vieti si imbunatatirea relatiei dintre om si Dumnezeu, intre toti crestinii, dar nu numai. I. Pelerinajul in istorie Chiar de la inceputul istoriei sale, omul a fost un permanent cautator al lui Dumnezeu. In latina termenul care desemneaza pe pelerin este palmarius" adica cel care vine de la Locurile Sfinte si poarta ramuri de finic". Mai tarziu acest termen a intrat in limba romana sub forma palimar", adica persoana care ingrijeste de biserica, cel care sta in locul sfant si duce in consecinta o viata sfanta. Toti termenii care se refera la aceasta activitate, dealtfel, au semnificatia de miscare dinspre ceva spre altceva. In greaca, spre exemplu, proskinisis" se refera la inchinare, adorare, devotiune activa, in sensul ca se fac anumite miscari, cum ar fi plecaciunea, ingenuncherea sau efectuarea unor gesturi liturgice; xeniteia", care are cam acelasi sens, respectiv miscare, provine de la xenos" (strain, necunoscut), ce desemneaza miscarea unei persoane straine spre o alta persoana straina, spre o alteritate, a nu sta intr-un singur loc. Pornind de la ideea pelerinajului ca miscare prin excelenta, teologul Michel Stavrou afirma ca insusi termenul anastasis" pe care il cunoastem ca semnificand inviere" si care inseamna la ultima analiza ridicare, sculare, miscare in sus, conduce spre ideea ca invierea este un pelerinaj pe verticala. Dealtfel, Hristos insusi se defineste ca pelerin, ca Cel care nu are unde sa-si plece capul" (Matei 8, 20). Latinescul peregrinus" are conotatie similara, cu referire expresa la ceea ce se intampla de fapt in actul pelerinajului, respectiv despartirea de cineva pentru a se indrepta spre un alt loc. De la aceste radacini s-a preluat in limbile europene termenul de pelerinaj: pelerin in franceza, pilgrim in engleza, pilger in germana si pelerin in romana. In limbile orientale, hag in evreieste si hig in araba, notiunea de pelerinaj are un intelescu mult mai personal, respectiv o persoana care merge de jur imprejur, a inconjura, a merge injur.

S-ar putea să vă placă și