10 atractii ale orasului Istanbul

Aici se intalnesc geografic si cultural Europa si Asia. Grecesc, apoi turcesc dar asta doar din punctul de vedere al istoriei oficiale orasul Byzantium/Constantinopole/Istanbul a fost, de fapt, mereu la fel ca azi: un oras cosmopolit, loc de intalnire al Apusului cu Orientul, plus tot ceea ce mai e la mijloc intre acestea doua.

Monumente vechi

Impunatoarea si splendida Hagia Sofia (Sfanta Sofia): initial bazilica crestina (din secolul al VI-lea cand a fost inceputa constructia), a fost transformata in moschee dupa cucerirrea Constantinopolului de catre turci (1453), iar din 1935 este muzeu, astfel incat frumusetea sa arhitectonica, proportiile grandioase si minunatele ei mozaicuri pot fi admirate de toata lumea. Palatul Topkapi: sediul puterii sultanilor otomani e un exemplu de arhitectura luxurianta, stil oriental, cu curti interioare si sali bogat impodobite, cu obiecte de tezaur magnific lucrate, covoare, portelanuri, tot felul de obiecte de arta pretioase splendoare musulmana, ce mai! Bonus: o priveliste superba asupra Bosforului.

Moscheea Albastra: un edificiu cu arhitectura impresionanta, aratand ca un deal cladit din cupole de marimi diferite si inconjurat de sase minarete inalte si subtiri, Moscheea Albastra isi pastreaza inca functia de lacas de cult.

Biserica Mantuitorului e o bijuterie arhitectonica veche de 1000 de ani, impodobita cu fresce si mozaicuri, recent scoase la iveala de sub stratul de ipsos ce le-a acoperit timp de cinci secole, dupa ce biserica a fost prefacuta in moschee. Cisternele lui Justinian: daca iti plac subteranele si atmosfera de mister, atunci e musai sa vezi acesta constructie. O padure de coloane, cu baza scufundata in apa, printre care inoata pesti, ca intr-un basm oriental Mergi pe o "poteca" de lemn suspendata, privind luminile care danseaza pe luciul apei si reflexia paienjenisului de arcuri al tavanului. Edificiul are 1.500 de ani vechime; a fost construit in vremea imparatului Justinian, pentru a asigura aprovizionarea cu apa a orasului.

Orasul nou
Printre mall-uri moderne si sedii de companii straine, situate in zgarie-nori cu fatade de sticla, aceasta parte a orasului - centrul sau comercial - adaposteste si constructii in stil neo-clasic sau Art Nouveau, datand din jurul anului 1900 - o variatie placuta fata de multimea de edificii bizantine si otomane din partea veche a urbei.

Colectii muzeale de splendori ale trecutului

Muzeul Mozaicurilor din Marele Palat: aici si-au gasit adapost mozaicurile bizantine provenite din palatul imens ce ocupa altadata capatul peninsulei pe care e situat Orasul Vechi intinzandu-se pana la tarmul Marii Negre. Din aceste sediu al puterii imparatilor bizantini n-au mai ramas azi decat ruine si, recuperate si adunate intr-un muzeu dedicat lor, mozaicurile care impodobeau pardoseala. Muzeul de Arheologie: un patrimoniu extraordinar, ce "acopera" mai toate erele si civilizatiile din istoria omenirii. Zeci de statui romane si elenistice, sarcofage bogat decorate, tablite sumeriene, placi de ceramica smaltuita provenite de pe poarta zeitei Ishtar din Babilon, obiecte dezgropate la Troia, sute de mii de monede, sigilii, medalii in total, peste 1 milion de piese arheologice, alcatuind una dintre cele mai mari si mai impresionante colectii arheologice din intreaga lume. Muzeul de Arta Turca si Islamica: cladirea (datand din 1524) in care se gaseste e fostul palat al lui Ibrahim Pasa, mare vizir in vremea sultanului Soleiman Magnificul. Colectii

de covoare orientale, de ceramica, dar si reconstituiri ale unor locuinte tipice diferitelor culturi de pe teritoriul Turciei. Muzeul Sakip Sabanci - cu o colectie bogata de caligrafie si pictura

Baia turceasca (hamam)

Dupa spusele tuturor celor care au incercat, e o experienta care merita pe deplin intreprinsa. Alegeti un hamam curat - nu neaparat de un lux extravagant, menit sa ia ochii (si banii) turistilor - si bucurati-va de cateva ceasuri de relaxare. Unele stabilimente de aceste gen sunt vechi, cu farmec istoric; se gasesc multe dintre acestea in Sultanahmet (Orasul Vechi)

Pauza de cafea si narghilea

Desi, judecand dupa mult-vehiculata (la noi) sintagma "cafea turceasca", ar parea ca (virgula) cafeaua e bautura nationala a Turciei, de fapt, ceaiului i se cuvine acest titlu. Dar nu conteaza ca e ceai sau cafea, importanta e pauza, cu relaxarea pe care o procura. O ceasca de ceai sau de cafea, plus o narghilea, te introduce in stilul de viata oriental si iti arata cum iti poti crea singur, in doar cateva minute, o oaza (mintala) de tihna in mijlocul forfotei unui oras cu 12 milioane de locuitori.

Dulciuri
Rahat turcesc (locum) cu zeci de arome, baclavale, sarailii, halva - sigur, pentru noi nu sunt chiar niste noutati exotice; ne sunt familiare - dupa niste secole de influenta otomana care au lasat urme si in gastronomie - si totusi, parca e altceva cand le mananci acasa la ele. Si inghetata turceasca e o delicatesa care merita incercata.

Cumparaturi in bazar
Nu bunurile materiale astfel dobandite, cat mai ales atmosfera merita experienta.

Marele Bazar sau Bazarul Vechi e o constructie uluitoare, un labirint de alei acoperite, prin care se insiruie peste 4000 de magazine - un orasel in miniatura, facut numai din pravalii. Acestea sunt grupate in functie de profilul lor: magazinele de bijuterii intr-o anumita zona a bazarului, magazinele de covoare in alta, argintaria la un loc, matasurile, dulciurile, pielaria, incaltamintea fiecare la locul sau. Asat face oarecum mai usoara "navigarea" prin labirint, daca vrei sa cumperi un anume lucru. Mai greu e sa negociezi cu vanzatorii, - volubili, insistenti, familiari, prietenosi - pentru care targuiala e un aspect obligatoriu al comertului, indiferent cate de mare sau de mica ar fi valoarea achizitiei pe care vrei sa o faci. Bazarul Egiptean (sau Bazarul Mirodeniilor), mult mai mic si profilat mai ales pe condimente si plante medicinale, e un loc captivant pentru cei pasionati de leacuri si arome.

Croaziere pe apele Bosforului

Palate otomane, poduri suspendate, castele medievale, case vechi de lemn compun privelistile panoramice care se succed in vreme ce vaporul merge in zig-zag intre malul europena si cel asiatic al Bosforului. O varianta clasica, foarte populara printre turisti, presupune plecarea de dimineata, cu feribotul, din apropierea Podului Galata si traversarea pana la Anadolu Kavagi, de unde poti porni in explorare; sunt mici magazine si multe restaurante, inclusiv in interiorul unui

castel fortificat, numit Yoros Kalesi, o fortareata din care otomanii supravegheau intrarea in Marea Neagra. Intaorcerea are loc tarziu, dupa amiaza. Alternativ, exista si variante mai ieftine si mai putin obositoare, pe trasee mai scurte.

Zidul lui Teodosius

Inchizand la vest peninsula pe care e asezat orasul vechi, zidul a fost construit incepand din anul 408 d. Hr., in vremea imparatului Teodosius. Extins treptat, daramat de cutremure pe alocuri, restaurat pe sanumite portiuni, macinat de trecerea timpului, strapuns pentru a face loc unor strazi, iar reparat, iar prabusit pe alocuri, intretinut mai bine sau mai putin bine pe diferitele sale sectiuni, zidul, e in orice caz, o fascinanta colectie de stiluri constructive si marturii ale unui mileniu si jumatate de interventii - ale naturii si ale oamenilor. O plimbare pedestra pe un traseu de circa 7 kilometri, pe langa el si pe el, e o plimbare prin timp, pasionanta pentru cei interesati de istorie.

O privire de sus asupra orasului

In Kadiky, in partea asiatica a orasului, poti urca intr-un balon care te ridica la vreo 200 de metri (ramanand legat, totusi, de sol), de unde poti admira cea mai cuprinzatoare priveliste asupra ambelor parti - cea europeana si cea asiatica - ale Istanbulului, pentru o prima - sau ultima - impresie asupra orasului dintre continente.