Regiunile tropical-umede cu doua anotimpuri

Au o larga desfasurare de o parte si de alta a regiunii ecuatoriale, frecvent pana la altitudinea de 200 . Anumite conditii locale (indeosebi desfasurarea unor lanturi montane) au favorizat extinderea la latitudini mai mari (in sudu Africii pana la 300, in sudul Argentinei pana la 350, in peninsula Yucatan la 220 si in India pana aproape de Tropicul Racului). In cuprinsul acesteia intra campii, podisuri si chiar lanturi montane cu altitudini medii in care se afla paduri tropicale cu frunze cazatoare, savane, etc.

Zona regiunii subecuatoriale:

Se incadreaza America Centrala, partea de est a Braziliei, o buna parte din India, Peninsula Indochina, Sud-estul Chinei si nordul Australiei, o mare parte din Africa Centrala (Guineea Burkina Faso, Nigeria, Sudan, Somalia, Uganda, Mozambic, Angola, vestul Madagascarului, etc).

Caracteristici:

Caracteristicile peisajelor sunt dependente de conditiile climatice ce se succed in cadrul a doua sezoane distincte - unul cald si umed, iar altul cald si uscat. Ele sunt legate de pendularea sezoniera a alizeelor si calmelor ecuatoriale. In sezonul de vara, cald si umed aria de actiune a alizeelor se deplaseaza la latitudini mai mari, iar aici se extinde actiunea maselor de aer ecuatoriale, umede. Ca urmare, amplitudinile termice scad, temperaturile se situeaza intre 200250 C, precipitatiile convective sunt bogate, iar umezeala se mentine la valori de peste 75%; luna cea mai calda este mai sau iunie.

Clima

In sezonul de iarna alizeul este dominant, el aduce aer cald si uscat. Amplitudinile termice diurne sunt mari (100- 150 C) si se datoreaza incalzirii diurne ce duce la valori de 300 C si racirii nocturne care coboara temperatura la sub 150 C. Nebulozitatea, ca si umiditatea aerului, sunt reduse. Acest sezon frecvent dureaza patru luni in vecinatatea padurii ecuatoriale si mai lung la latitudini mai mari (7-10 luni la limita cu deserturile). In sol, variatiile de temperatura se inregistreaza pana la 0,5 m, fiind mai intense in sezonul de

iarna. Cantitatile de precipitatii inregistreaza anual valori de 1000 - 1500 mm. Exista o distributie neuniforma a ploilor. In sezonul umed, ele au frecventa mare si au caracter de averse, care uneori capata caracteristicile unor furtuni intense. Lunile cele mai ploiase difera de la o regiune la alta, pe ansamblu acestea fiind la mijlocul intervalului umed. In sezonul uscat, precipitatiile lipsesc adesea una sau doua luni; in restul lunilor se manifesta ca averse la intervale mari de timp. Diferentieri marcante in regimul de manifestare a elementelor climatice apar in lungul unor tarmuri in regiunile limitrofe lor, unde se inregistreaza climatul musonic (India, Indonezia, sudestul Chinei, pe coastele Americii Centrale, etc.) ceea ce este specific aici este diferenta climatica neta intre cele doua sezoane. Vara, sunt frecventele masele de aer oceanice. Este cald, foarte umed, nebulozitatea este mare, cad ploi de convectie si sunt frecvente furtunile. Acum cade cea mai mare parte din cantitatea anuala de preciptatii (peste 1000 mm). Pe tarmurile montane inalte (bariere orografice), musonul da cantitati de precipitatii foarte mari (Conakry peste 4000 mm, Cherrapunji, Assam- India 11 500 mm). Iarna, cand bat mase de aer continentale de la latitudini mai mari, fenomenul caracteristic este seceta. De asemenea, acum nebulozitatea este foarte mica, evapotranspiratia este puternica, dar nu duce la epuizarea rezervelor de apa din sol; ploile sunt extrem de rare. Temperaturile maxime se produc in lunile de trecere de la un sezon la altul (aprilie, mai, septembrie), iar minimele iarna (prezenta aerului continental) si vara (masele oceanice sunt mai racoroase).

Vegetatia

Toate caracteristicile proceselor pedogenetice, ale evolutiei vegetatiei si morfogenezei vor fi dirijate de acest specific climatic. Vegetatia este reprezentata de padure, iar cele mai extinse sunt in bazinul Amazonului (selvasul), in bazinul fluviului Congo, in Nigeria si in Golful Guineii, in Arhipelagul Indonezian, Insulele Filipine si nord-estul Australiei. Ele sunt dispuse etajat, pe doua-trei straturi, cei mai inalti arbori ajungand la inaltimea de 4050 m. Vegetatia cuprinde un numar mare de liane (90% din speciile existente pe Glob) si plante epifite care se ataseaza de trunchiul, ramurile arborilor si lianelor folosindu-le pentru sustinere, cum sunt orhideele, licheni, muschi si diferite ferigi. Cunoscuta sub numele de selvas, hylaea, bosanes etc., padurea se remarca prin arbori si arbusti cu valoare economica deosebita (arborele de cauciuc, arborele de cacao, palmierul de vin, de ulei, acaju, abanosul, palisandrul, arborele de cafea, mango, arborele de scortisoara,de chinina, bambusul, mahonul, etc). Durata perioadei secetoase si cantitatile de precipitatii se rasfrang in peisaj, indedosebi in alcatuirea covorului vegetal. Se impun formatiuni majore - padurile cu frunze cazatoare, savanele si padurea din regiunile musonice.

Fauna Este bogata, dar difera in cele doua tipuri de formatiuni vegetale principale. In paduri, se imbina elementele comune din regiunea ecuatoriala cu cele de savana (maimuta, furnicar, tapir, iguane, papagali). In savana predomina animalele cu dimensiuni mari ce traiesc in turme (elefanti, zebre, antilope, carnivore), apoi pasari, termite.