Sunteți pe pagina 1din 1

Din valurile vremii, iubita mea, rsai Cu braele de marmur, cu prul lung, blai i faa strvezie ca faa albei

ceri Slbit e de umbra duioaselor dureri! Cu zmbetul tu dulce tu mngi ochii mei, Femeie ntre stele i stea ntre femei i ntorcndu-i faa spre umrul tu stng, n ochii fericirii m uit pierdut i plng. Cum oare din noianul de neguri s te rump, S te ridic la pieptu-mi, iubite nger scump, i faa mea n lacrimi pe faa ta s-o plec, Cu srutri aprinse suflarea s i-o-nec i mna friguroas s-o nclzesc la sn, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o in. Dar vai, un chip aievea nu eti, astfel de treci i umbra ta se pierde n negurile reci, De m gsesc iar singur cu braele n jos n trista amintire a visului frumos... Zadarnic dup umbra ta dulce le ntind Din valurile vremii nu pot s te cuprind.